O personalitate puternică: C.W. Schenk Niculina Oprea

64 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) noi suntem unul cât 2, enormăsensibilitate, forța gândului, desăvârșirea unui tablou, însuși desenul. Întrecereacuvântuluiamgăsitcelmaifrumoscadou,femeiadinvers,versulce-mi lumineazăviața, tu,iubitameaaidescoperitnemărginireasentimentelorce-țiaratăcâtdeputernică este dragostea, trăiești dăruirea pentru cel drag, trupul vibrează și trece barierele impuse de reguli și regulamente, uițicătrebuie,trăieștisăuițicetrebuieuitat,searaeaproape,buzelenoastrese cautășise găsesc, încameraalbănoișiiubireatrăită,fărătermendecomparațiecuceam„șoptit”până ieri, amândoi, e purul adevăr, doi într-o poveste de dragoste, văiubim dragi cititori, iubiți-ne mereu, mereu șivoi.

Ortografia senzualității

Dinfecunditateaviețiis-anăscutiubireapentru2ochimarișizâmbet cald, povesteavieaunuitabloucutreitrandafirideculoareroz,3 cercurisuperbe, atâtținminte,celelaltesuntbijuteriidincutiacuvaloriadevărate,minuni dinvis, ieriamconstruitramapentrufrumos,nupotspunececuloareare,e uncurcubeu privireata,nicinuștiuceți-ammaispus,senzualitateabuzelortalenuestededescris, descătușarea trupurilor nu se poate scrie prin cuvinte, nu ar fi îndeajuns, e de nedescris.

Dinziuacândamsărbătorit7la3,numaiștiunicisănumăr,deaceeamăfolosesc deieri să-miaduncâtevacuvinte,să-țimulțumescpentrumâine,pentrutotcemi-ai dăruit minunea mea, e magicăiubirea noastră, nici nu știu ce a fost, nunta florilor, ziua zorilor, joculprivirilorsauprivireajocului,nimeninuseamănăcunoi,este greusăîntrețiijarul dacăsestingefocul,scânteiadinochiinoștriaprinderâsuldela surâs,clipadelaclipă, suntem 2 păsări în zbor, sunt atât de ieri în dansul trupurilor, tu ești totul meu, a mea aripă.

Dinvisulmeutereținnumaipetine,superbameatrăire,dimineațaaînceputcuun sărut, cu iubirea în brațe, cu brațele desenând cercuri pe coapsele tale, cine le știe numărul, cine? eștipicturaviețiidinzile,supremulgândcevinepearipavântuluicemibatelafereastra3, suntacoloșieștiaici,aiciînfiecarevers,acoloînfiecarepoem, aiciînfiecaregurădecafea, dacăarfisătevreauîntindmânaspreceașcacucafeași atinglavandace-miaducezâmbet, pretutindenieștimângâiere,eștiîntotulmeu,ești melodiapecareoascultacum,eștisunet.

Din nou sunt ieri, în tabloul ce ne reprezintă, suntem 3 și știi ce știu, noi 3, o superbă poveste, dinspresufletspretrupamînțelesceestedansul,dinspretrupspresuflet amînțelesceeste iubirea, dinspre tine spre mine am înțeles ce înseamnă să prețuiești tot ceea ce dăruiești, desăvârșirea, nici nu m-am trezit bine, din somn, și am întins mâna să te prind în sărutulcescriealtpoem,

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

65 senzualitateasescrieprininimi,prinputereadeașticeesteimportantîntrecereadin fiecare zi, sunt atât de ieri, în azi, privesc și sărut și o fotografie, te ating și brațele noastre se cuprind și astăzi. Dinnousuntazi,ierinumălasăsăbeaucafeauacumetaforamea,oașteptlângă mine,în redacție, știucăestepuținocupată,arederezolvatunprotocol,semnatșiparafatcândva,azie simplu decor, măuitînjur,minteameajoacășah,privescunpionșigândesclaregină,estesoarepe tabla deșah, estesenintimpuliubirii,cepoatefimaiminunatdecâtorazădelumină,măuitși-i văd mersullin, îimulțumescșifacoreverențăpentrudestin,îimulțumesciubitei,estedardivinîn trăirea vieții, nuștiuceașfifărăiubire,așfibăutsingurcafeauaamarăavieții,nuștiuceamfi făcutnoi, poeții.

Vreau și te tot vreau

În vise nenăscute te-am imaginat așa cum ești acum, sens pe un drum lin pavat cu flori de salcâm, nemarcat de ezitări și indecizii, sosit din chemări, peuncolțdecalendarne-amsemnatamândoidragosteade viață,din2în3, dintimpîntimpnelăsămtrupurileînvoiasorțiișinecontopimîntr-untablou viu, pe șevaletul zilei așezăm sufletele devenite împlinire, nici nu știu cum să răspundă sentimentelordintârziu,ființele-șirescriunetrăireatrecută,acumautrăirea profundă. În serile sosite-n secvențe tăcute, iubirea-i vorbitădin privire, nu se poate despărți de mâine, niciunde nu este mai bine decât unde-i femeia din unde, sonore, profunde, unde ești tu suntșieu,peacolo,peaici,peoriundemergeșticumine,dragosteamea, trăirifecunde, nusepoatesănuteștiuaiciînbrațecustele,departeeștiîneseurile mele,sincereșiele, deschise spre lumină, închise în poeme, îmbrăcate „la patru ace” la sărbătoarea neștiutădin vreme, se cunosc premianții, ești unul dintre ei, dintr-ovreme impecabilă, de noi știută. În nopțile albe visul a prins aripi, a poposit cu fruntea pe conturul coapselor, era fericit prin universul său, miracolul era în frumusețea dragostei divine, minunea mea este prezentă, în fiecare cuvânt, în fiecare rugăciune tu ești sfântul meu gând, bucuria de fi al tău legământ, suntaltăudemult,dinlumeametaforelordepepământ,dinsupremulcolțdecer, dince sunt, parcurgtimpulînpicioareșisuntatentlapragurilevieții,lângătinedepășesc obstacolele ivite,

66 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) meritămdrumulnostru,esențaiubiriipureareununicțel,zilelenoastresunt întotdeau-na trăite. În diminețile scăldate-n soare, raza mea din vis mi-a spus: „bunădimineața dragostea mea”, sunt fericit săte scriu în roua zilei, te divinizez în momentele tandreței: „deschide ochii și privește”, nimicnupoatefiegalatdezâmbetulsedusdeochiităi,buzelearddesete,degetele cautămereu sânii curioși de atâta liniște, cuprinderea lor este plinăde sensibilitate, frumusețea lor este divină, fragilitateasufletelorseîmbrățișeazăîncelmaifrumosdans,dansulfluturilordin trăirea verde, sunt frumoși ca și dragostea, iubita mea frumoasă să ne bucurăm trăirea, viața să ne dezmierde. Întotcesimtvreausătevreau,tevreaumereulabrațulmeu,despretinescriu constant iubire, despre mine ce sămai spun, sunt eu, iubitul tău din fiecare seară, poetul serilor de vară, rebelul eu, scorpion,știitucândsuntșileu,descheinastureledorințeișiteapropiidetrupul meuce arde, iarardedestinația,reședințaesteunrepernu-ipasădemine,nicimiedefel,poate căașa e bine, nimicnupoatefilafel,iubirea-ipentrusine,iubirea-ipentrueașiel,pentrutaur, pentru mister, acelașicer,respirămacelașiaer,suntemunuldin2,melodieșirefren,CeldeSusne este mesager.

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

O personalitate puternică: C. W. Schenk

NICULINA OPREA

Christian W. Schenk este medic chirurg, poet, eseist, traducător bilingv și editor. Născut la 11 noiembrie 1951 în Brașov, zonă de o rară încărcătură spiritu- ală, dar și emoțională, date fiind originile părinților săi, tatăl german, iar mama de origine austro-ungară, primește o educație deosebită în trei limbi, germană, maghiară și română. Gândindu-ne nu doar la moș- tenirea cultural-istorică oferită în familie, ci și la faptul că în paginile revistei bucureștene pentru copii, „Luminița”, în 1961 i-a fost publicată prima poezie sub îndru- marea poetului Tudor Arghezi, putem consideracăacestaeste punctul de plecare înspre activitatea creatoare de mai târziu a poetului. Volumele sale sunt publicate în limba română și în limba germană. Cele 18 volume de poezie, patru de eseu, patru antologii, 151 de volume traduse în româ- nă și germană, cu un număr impresionant de autori (388), din creația cărora scrii- torul a tradus, demonstrează o capacitate creatoare deosebită, însă și stăruința de a-și promova colegii de breaslă. Recentul volum de poezie aduce în fața cititorului partea cea mai sensibilă a omului de cultură Christian W. Schenk. Dincolo de faptul că acest volum este un omagiu adus spiritualității românești. Din punct de vedere al realizării artistice avem în față cartea unui poet bilingv, a cărui gândire se deosebește major de gândirea majorității, receptarea volumului solicită răbdare și cunoaștere inclusiv a modului de gândire în astfel de situații. Dacă am analiza în detaliu fiecare poem al acestei cărți, am descoperi valențe surprinzătoare care pun în valoare bătaia lungă și precisă a demersului poetic. Gândirea poetică a lui Christian W. Schenk se desfășoară uneori pe palierele unui lirism pe care încearcăsă-l țină sub control chiar dacă aflându-se sub pecetea hipersensibilității sale „În tragica oră a neputinței” poetul nu ezită să demaște atotputernicia unui gol care, deși își are matricea în interiorul ființei poetice, reușește să acționeze la fel de bine și în exterior. Iată că nu Acheron, nu Cocytus, nu Piriphlegethon, nu Lethe, nici Mnemosynne, ci tocmai Styx, râul urii, râul care separă lumea viilor de lumea morților în mitologia greacă, are puterea de a declanșa dureri în viitoarele ,,sinapse”, astfel poetul ,,înzestrează“ acest râu cu o putere anticipativăîn ceea ce privește viitorul. Un liric cu o activitate atât de înde-lungatăprecumaluiChristianW. Schenk, chiar dacă ar vrea tot nu ar putea rămâne impasibil la ceea ce se petrece cu semenii lui,cunațiadincare provine,oricuceaîn careși-aformato personalitate puternică, demnă de apreciat, și nu de puține ori in- vidiată demulțicongeneri.Înacestvolum sunt poeme în care poetul surprinde prin abordarea tematică, dar și prin construcția