Ottilia Ardeleanu

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 21

rădăcinile înfipte în zăcământul folcloric, valorificându-i filoanele, valorificându-i și tehnica, valorificând, mai ales, dimensiunea fantastică, fabuloasă a acestui folclor, cu efecte adesea surprinzătoare în planul artei ... ” (pag. 206, înediția 1980). Și pentru a-și justifica afirmațiile, Ilie Purcaru chiar in- serează (la pag. 207-208) un fragmentdin romanul Domnul Suav, „o pagină creată pe schema și tehnica basmului, inclusiv cu ecouri din zonele apocrife de care vorbeam (ale zăcământuluifolcloric–n.n.,I.St.L.) și, desigur, și cu influențe din Urmuz, dar cu o altfel de culoare temperamentală și le- xică”. Astfel, în câteva alte cuvinte, putem spune și noi că Nei Darie, pe atunci stu- dent, își purta eroul prin universul satului loviștean (și nu numai),înregistrând,nuo datăperplex, „pierderile” și „adaosurile”, într-o scriitură proprie, mixtură de reflexe folclorice și culte, situată adesea pe mu- chea sensibilă dintre realitate și fantasticul sugestiv, cu tâlc. Nu altfel au făcut cei doi prieteni purtându-se, cu un bilet CFR în circuit, prin țară, timp de o lună, intrigați de convenționalismul vieții curente din urbea natală – limbajul oficial „de lemn”, stereotipia faptelor, carapacea în care se închideau oamenii în public, duplicitatea existenței pe două planuri (exterior și inte- rior) – și dornici de a vedea dacă și în alte locuri era la fel, căutândaerul proaspăt în careviațaar pulsaliber,normal-omenește. Nu avem deocamdată mărturii scrise despre ce au aflat ei atunci, putem doar să presupunem din faptul că fiecare din ei, volens-nolens, a trebuit să se încadreze structurilor existenței în realitatea vremii, zvâcnind din când în când către altceva ce putea da impresia de a fi în (iluzorie) libertate (precum serviciul lui Felix pe șantierul hidrocentralei de pe Lotru, apoi servicii în domeniul culturii), sau adâncindu-și în intimitate nostalgia și melancolia, străduindu-se, totuși, precum Nei, să iasă din orizontul local în viața de studenție, soldată cu o profesiune onora- bilă (aceea de medic). Fiecare pe drumul lui, dar rămânând prieteni și păstrându-și onestitatea față de adevărul interior, cură- ția sufletească, dăruirea pentru alții, săl- tarea „Domnului suav” din planul tern al cotidianului în aerul ozonatalexercițiului artistic (amândoi optau și pentru sculptu- ră – Felix sau pictură–Nei).Iar,dacăFelix a fost mai prezent în viața publică (id est: cea culturală), Nei, măsurat și sceptic, a preferat „jocuri în acvariul familial”, suge- rând transparența ca expresie metaforică a onestității în viață, adevărul simțirii și cugetul„lavedere”: „Eu sunt într-un acva- riu, / în transparența însăși / mă regăsesc candid. / Ea vine dinspre dreapta / Ea vine dinspre vid. / Gândind ușor prezența / Eu cerul îl deschid” (p. 6). Cerul său interior era un spațiu mult albastru, sinonim cu însăși nemurirea, în libertatea căruia, planând ca o pasăre ușoară, își contempla iubita (p. 7).

Nei Darie – el însuși un „personaj de roman”, cum l-au perceput apropiați ai lui, lăsând mărturie scrisă în volumul Jocuri în acvariul familial,lansatînziua de 3 martie la Galeria Artex din Rm. Vâlcea, într-o sală arhiplină. Îngrijit de poetul Felix Sima, cu concursul dr. Adriana Trăistaru, prietena timp de 30 de ani a „admirabilului om și prieten”, volumul cuprinde 25 de mărturii despre omul și faptele lui (inclusiv cele literare), despre elevul nu prea interesat de note, dar „tobă de carte”, inteligent și bun camarad, despre liderul echipei de baschet a liceului, despre prietenii lui și proble- matica dezbaterilor cu ei, despre medicul dăruit pacienților săi și iubit de aceștia (la Brezoi, în Loviștea, ca și în comuna Pietrari, unde va fi căutat și perceput ceva

22 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

din lumea vechilor moșneni), despre modelul lui de a fi în viață, între oameni. Auscris,șocațidepierderealui intempes- tivă și emoționați de amintiri: profesorii Dragoș Constantinescu, Radu Dușceag, Ecaterina Popa, Ion Predescu și subsem-natul, colegii Marian Pătrașcu, Werner Renner (unui alt coleg, Mugurel Bunescu, plecat mai demult „dincolo”, i s-a publicat o poezie de licean compatibilă), prietenii Cristian Alexandrescu, Simion Petre Cichirdan, Corneliu și Daniel Medvedov, Sanda Nestorescu, Nicholas Teodorescu, arhitecții Adrian Gusti și Vasian Mircescu, scriitorul Spiridon Popescu, rudele: Călin Darie, Tamara și Dodu Darie, Patrick Pelgher și, desigur, realizatoriicărții:poe- tulFelixSimași dr. Adriana Trăistaru. Din rațiuni de spațiu, nu selectez aici decât o frazăsemnificativăa profesorului Ion Predescu, care-l considerăpe Nei Darie un simbol al generației noastre, curat ca poezia, liber ca libertatea, când faci ce vrei, adică ce are sens ... S-ar mai putea spune, totodată, că, în ansamblu, asemeneamăr-turii au avut șansa de a contura, ca niște crochiuridinunghiuri diferite, un portret literar ce trebuie întregitprinnoisecvențe memoriale și apreciative, de așteptat în continuare, ca și cum s-ar scrie, în roma- nul preconizat, „la mai multe mâini”. Toateacesteașiîncămultealtele ce vor apărea după tipărirea manuscriselor rămase pot îndreptăți opțiunea ca Nei Darie, un autor de talent, să fie adoptat în conștiința și în istorialiterară,aVâlciisale, mai întâi.

templu

îmipuncâteosticlădejumatecuapăși plec în fața ușii mele sunt mii de drumuri deobiceimergpecelștiutfiecâtdelungsaudeobositor uneorimăplictisescdeaceeacamodatăpesăptămânărupunalt firși măduc unde nici nu gândesc facebineschimbareadevinmaiprecautămaicurioasăîmiplace noul uneori dau de răscruci dupăoarecare odihnăcu ochii lipiți de cer și vreun pai din care sorb timpul pe-ndelete măhotărăsc iauoînghițiturădeapăcașicummi-așpotoliseteade necunoscut merg și firul vieții se strânge ghem de pe tălpile mele numaiprivescînapoiarfiinutiltotulseștergeodatăcu înaintarea se cascălumi noi cu arhitecturi enigmatice fiecarecusoareleeicupomiieicubisericileeișioameniiînfațaușilorlor

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4) 23

nehotărâți încotro s-o apuce taie câte un fir și pleacă uneorinuenimenicunimenialteoriefiecarecu fiecare se mai întâmplăsăse întâlneascălaolaltă rândurileseîngroașăsepunede-oconstrucțiesufletească fiecareașazăocărămidăcarteaceamaitrainicăpecareacititoși templul culturii crește obibliotecăundepoateajungeoricinepleacăde-acasădin sine cu o sticlăde apăînsetat de cunoaștere

scriu

scriu pentru zilele care au rămas pentruprietenișipentruprietenii care mi-au întors spatele amacceptatșiastadecât nimic și am scris pentruceicitițicala slujbăpe numele lor am scris i-am adus în față fațacuratăa lumii șinum-aumaicunoscut am scris despre cumesăfiideschisdar sănuștiicinedăbuznasă-țispargăinima aceastăușădin carne de om maipuținrezistentăla nepăsare la interese la boala orgoliului întreținutăcu oxigen amscrisînsomnînvisîncoastabărbatului iubit cu măsurăîntreagă cutoatecuvinteleposibile petoatămișcareaderotațiea pământului în jurul soarelui și în pătrarele lunii cuziuadelucruplătităprost cu nervii încordați și lehamiteascandalurilorpolitice amscriscuînjurăturaunuimecipierdut mereu cu mâna fetei morgana pentru o iluzie în plus căviațaarfiultimafrontierădecarevoitrececufruntea seninăam scris pânăm-au durut buricele degetelor șitotnum-amînvățatminte

24 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

am internat melancolia la suspectă de ieri

tăcere asprăîn parcul pierdut pentru o clipăîn depărtarea gândului meu mergfărăsăjudecîmireazemfrunteadecâțivanorilegațilagură cufrunze pomilor fructiferi li s-a promis marea cu sarea dacă/ și ei au luat-o politic/ vara nu încruzește suflete le seacăîn disperare trimițând soarele direct pe piele concitadinunmiezdeadevărcrapăîntoiuluneidezbaterinutocmai binevenitănicinuștiucesămaicreddespreunelelucrurifluturatedoarcasă atragăatenția câtevapietredauimpresiauneifamiliirezistentelaoraactuală incertitudinilefac zgomot pentrunimic viațaseafundăînmocirladecrepitudiniideschidciorancalaolecțiedeanatomieși îmi pare cărecunosc înfiecareeașaomaredescompunereîncâtîțivinesăplângisăblestemisăte lași păgubaș uneoriîmipropunmaratonulungestderezistențălastreslaoameniicareîl provoacăplanific o singurătate salvatoare dupăcare ar întoarce toți capul pierzându-și mințile iremediabil dupăfundul vreunei dive încrezute câtdesătulăsăfiecasămăocoleascăînfiecareclipăareveniriimelancolieide afi fericită palpabilînăuntruseaflăungrăuntedeiubireparesăprindăscâncetformegen șifemeiaastacaresevaietădedurerichiarînsufletulmeuunpatalblaterapie intensivă

tot ce e iubire nu poate fi îndepărtat

Dumnezeun-aplecatniciodatădinminemis-apărut luminaaarscontinuușinum-audescoperitcasăo plătesc lafelcașipecelelaltetaxecucareseparecă m-amnăscut chiarșibucatadepământlocuită trebuiesăosusțin finaciardinmuncameașimaiales aLui deșiîmispunecănu-Idatoreznimic totuși convinsăcătot ce sunt e Creația Lui îmidădreptulsăîmiaparținnumăconsiderăunbunpersonal cum mai-mariiofacîngrădindu-miliberatrecereprinviață înliniaîntâim-amaflatmereucuneajunsurile tristețeaestindardulpecareniciundușmannuareușitsă-l fure pecâmpuldeluptăalmarilorcampaniișiepocilor fatidice trăieșteînminefăcându-șidelucrucudorințele mele noaptea împletește codițe din vise pentru păpușile cu care niciodatănu m-am jucat uneoriîmiaducemângâierilebunicilorsăfiucopilulcopilărieiîndepărtate EleZidarulacestuitrupcunumelesoarepurtatdepevremeacândmamașitataau decisca Dumnezeu săse strecoare în sufletul meu din dragoste