200 de ani de la nașterea lui Vasile Alecsandri Dumitru Sârghie

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

ochilaochinuscoatecorbul,știibine. lasă-măsăascultmuzicicelesteînmansardanoastră 4/4. discurile vechi sacadeazăla pick-up, eumilepunîncap,alerg,iareleserotescînbătaia vântului, scot sunete. stai lângă mine, vom fredona pricesne, vomimitapașiibătrânilor de autobuz. ei poartă măști chirurgicale scămoșate caresemuleazăpefălcilelordebuldogitriști,prosthrănițicuoaselecomunismului. bătrânii se plimbăprin piețe, noi ne sprijinim tinerețile în cârje din note muzicale, dansăm goi prin mansarde și troleibuze, sauîmbrăcațiînpuloverelargidinlâna broaștei în cămara cu magiun de mormoloci.

Photoshop

autrecutseriledevarăcuteraseluminatedegloburiînveliteînhârtii colorate. s-au sfârșit serile de toamnăîn care te căutam cu privirea prinmulțimeadeoameniconsumatoridevatăpebăț. a venit iarna, iar eu măopresc în dreptul cafenelei unde ne-am întâlnit. măapropiidegeamulînghețatșisuflucuputereaerulcălduț aldisperării, darnuaparidincolodesticlainvadatădeformeabstracte,matifiatede viscol. îmi așez tristețea pe locul de lângăfereastră#veșnicgol.

e-unfrigteribilînorașulîncălzitcândvadeinimile noastre. a mea bate pentru ea, a ta pentru el. ritmulacestahaoticvadistrugemecanismulcaresusținepacealumii. vomfigăsițivinovațideinvaziaChineidecătreroboțeiiteleghidațidepe Marte și de faptul că'nea Gigi nu mai câștigăla păcănele. nevorarunca,legați,pepodeauamizerăaunorlocaluriinsalubre, părăsite, cu geamuri imense înghețate de viscol. vomsfârși(acolo)abandonațidenoroc.

dragostea noastrăa fost un copil avortat (prea) târziu. simțeadurereacândustensileledefierîismulgeau carnea, ochii,membrelemicuțeșirozalii,caalepăpușilordeplasticcucaretejucaiîn copilărie. născut și aruncat la gunoi, i-ar fi fost mai bine, cineval-arfigăsit,adoptat, arfitrăitfărănoiîninstituțiialestatuluispecializatecumenținereaînviațăa dovezilor palpabile agreșelilorfăcutedeoameni,cândva,întrecutullorglorios.

40 Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

purtaiîntineobsesiafatalăauneiimagini învechite, aproape resuscitabile, înlocuiseșiîndiapozitivfotografiacunoi, filmul(dincarefăceamparte)încercaisă-lascunziprindiferitelocuriîncare ne plimbam. purtai„cadavrul”însăculețidetifon, infuzaiîncreierulmeutoropitdedragoste,drogul, ceaiulacestadulceagcaremădevelopaînplinăzidinrealitate. s-astinsodatăcuseriledevară,detoamnă,deiarnă, imaginea ta photoshopată. măregăsescîntr-unanotimpbenefic, purgatoriu al devenirii, tribunalulîncarepotsăteacuzde fals și uz de fals în formă continuată.

Azi nu s-a întâmplat nimic

doarcerulși-aschimbatdecâtevaoriculoarea. ai fost tăcutăprecum o catedralăîn miez de noapte. pașidecălugărînvis,clopoțeidevântșizăpezi tibetane. m-aapelatcineva,dartețineamînbrațecaînpoemul acela... adormiseși. nuamnotatnumărul,arămaslaapeluri pierdute. am dat volumul încet la viscol săascultlapick-upBobDylan-Blowin’inthe wind. pe măsuța de cafea, cartea neîncepută, de la Radu. geamul aburit. azinus-aîntâmplatnimic. am măturat de zăpadărafturile. uiteașa,fărăsăplecdelângă tine. amreparatacoperișulșiamuitatladacusculeîn nămeți. la primăvarăvom culege chei de paișpe înflorite, mugurideciocaneșicleștiuriașipânăla nori. vom regla mecanismele lumii. dormiliniștită, mairămânpuțincualemele. azi nu plec niciunde. promit.

Vâlcealiterară • AnulII,nr.2 (4)

200 de ani de la nașterea lui VASILE ALECSANDRI

PASTELURI, ediția 1923 DUMITRU SÂRGHIE

Un Dumnezeu al cărții mi-a scos în cale, zilele trecute, o cărțulie de buzunar de-o valoare inestimabilă: PASTELURI,de VasileAlecsandri.

Aceasta a fost editată și tipărită, în București, la Editura CVLTVRA NAȚIONALĂ, în anul de grație 1923, fă- cândparte dincelebra colecție...CARTEA CEABUNĂ.

Prefața acestei bijuterii literare, numităINTRODUCERE,estesemnatăde celebrul filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academicianromân, Sextil Pușcariu. Este, în fapt, o prezentare esențializată a omului, politicianului și, desigur, a poetului Vasile Alecsandri a cărui creație, iată, străbate răs- timpul. O creație lirică tradiționalistă, care a contribuit, prin substanța ei, la autohtoni- zarea și naționalizarea spiritului românesc, la descifrarea fundamentelor perene ale românismului, a specificului spiritualității românești în orchestra spiritelor lumii. În studiul „Dimensiunea românească a existenței”, Mircea Vulcănescu spunea că, în cazul în care „există o Românie - și ea există! - atunci trebuie să existe și omul românesc! Acest om românesc este purtă- torul uman, viu, ale însemnelorneamului românesc.”

Tocmai despre acest autohtonism românesc, teoretizat ceva mai târziu de Nicolae Iorga și Constantin RădulescuMotru, se discută în prefața cărții sus amintite, după ce Sextil Pușcariu trece în revistăzbuciumul generației politice a lui Alecsandri, colaborările sale la revistelelui Kogălniceanu, dragostea și lupta sa înflă- cărată pentru Neamul Românesc, pentru UnireaPrincipatelor Române. Spune Sextil Pușcariu în introducere: „Pe cât de mult îl pasionà politicà mare a neamului, pe atât de puțin îl atrăgeau luptele mărunte ale politiceidepartid.Demagogianelipsită în hărțuielile politicei militante, răscolireade patimimărunte,cuambiții deșarte și vână- toarea de situații, îl desgustau;Parlamentul însușiisepărea oMoarădevântcaremaci-năînpustiu, fără grăunțe. De aceea, funcția de deputat, pe care o primi, mai mult la insistența prietenilor, nu îl atrăgea; de câte ori puteà, refuzà să primească însărcinări politice. Numai misiunile diplomatice în streinătate se potriveau cu firea sa aristocra- tică și cu preferințelesalede-aaveàcontact cu o societate aleasăși spirituală.”

Sextil Pușcariu ne spune, în rândurile sale introductive, despre tihna și satisfacția spirituală pe care le simțeaPoetul„însin-gurătatea moșiei saledelaMircești,unde