Trimbulinzii by Popescu Aurelia

ISTORICUL SATULUI Satul Valea Cânepii este foarte vechi. Se găseşte trecut cu numele Valea Kintzi, într-o hartă a raialei Brăila, ridicată de mai mulţi ofiţeri de stat major austrieci, în anul 1788. În anul 1904, Decu Cristian, locuitor al satului, în vârstă de 87 de ani, spunea că pe vremea tatălui său nu erau în partea locului decât nişte târlaşi care locuiau în nişte bordeie împrăştiate. Ei semănau in şi cânepă, de aceea acestei zone i s-a zis Valea Cânepii. Locuitorii ce s-au aşezat în această comună erau fugiţi din sătişoare turceşti, din cauza abuzurilor şi răutăţii turcilor. În anul 1832, satul, nu se ştie din ce împrejurări, era să fie desfiinţat. În localitate a fost o şi vie numită Via turcului, desfiinţată în 1858. Biserica parohială ,,cu patronagiul" ,,Sfântul Nicolae" a început construcţia în anul 1838 şi sa încheiat în anul 1845, când s-a sfinţit , în ziua de 6 Decembrie. Şcoala se găseşte funcţionând în anul 1847,

avea 56 de familii. Şcoala funcţionează regulat din anul 1867. În ziua de 25 mai 1922 a luat fiinţă Comitetul de construcţie al localului şcolii, compus din: preşedinte, Şerban Răducanu; vicepreşedinte, Marin Nedelcu, primar; casier, Ion Iordăchescu; membrii: Ion Rădulescu, Dumitru Hornea, Gh. Căprişă, I. Zăvoi, I.Munteanu, Nae Francu, Stan Cheleş, Gh. Popescu, Cristache Cojocaru, Crăciun Soare, Neculai Ştefan, Vaisle Şerbănescu, V.Constantinescu, I.Căpriţă, I.Moroianu, Urse Căpriţă, Ghe. Moşescu, Ghe. Bălţat, Crăciun Căpriţă, Vasile Stoian, Radu Mirea, Florea Toader, Ion M.Pârlitu,Tudor Urse, Costache Moroianu. Prof. AURELIA POPESCU

cu învăţătorul Gheorghiţă Georgescu. La această şcoală urmau şi copii din satul Osmanu, care

,,Veșnicia s– a născut la sat.” (Lucian Blaga)

CURIOZITĂȚI MATEMATICE Prof. DORINA PANȚURU

...În 2010 s-a aflat rezultatul unei probleme ce data încă din 1904? ...Pot trece foarte mulți ani până când un exercițiu sau o problemă să își găsească ―,,rezolvarea perfectă‖? Dovada este concursul organizat în 2000 de Clay Mathematic Institute. Reprezentanții acestuia au anunțat premii in valoare de 1 milion de dolari pentru rezolvarea a 7 probleme din cadrul ,,Milenium Prize Problems‖. De-abia 10 ani mai târziu, institutul a dat primul premiu rusului Grigori Perelman, pentru rezolvarea unei probleme ce data încă din 1904. ...Pitagoricienii, adepții școlii filosofului grec Pitagora, foloseau pietre mici pentru a reprezenta numerele? De aici, numele de ,,calcul”, întrucât în greacă ,,calculus‖ înseamnă ,,pietricică‖.

ȘCOALA DE VARĂ În perioada 2 -6 septembrie 2019 s-a desfășurat la Școala Valea Cânepii, Școala de vară - „ Tradiții și obiceiuri în județul Brăila‖, în parteneriat cu Muzeul Brăilei ,,Carol I‖- Secția Etnografie –șef muzeograf Gabriela Dorina Cloșcă și muzeograf dr. Brândușa Ilie.

Prof. AURELIA POPESCU

Obiectivele proiectului: revitalizarea obiceiurilor și a meșteșugurilor tradiționale românești în rândul tinerilor; promovarea identității culturale, a patrimoniului mobil și imobil; dezvoltarea de abilități personale, estetice, sociale, comunicative. Activități: dezbatere despre tradiții și obiceiuri din satul românesc. Invitate: d-na învățătoare Vasilica Buzoianu și d-na Vasilica Chirilă; discuții având la bază fotografii vechi, unele fiind din anii 1960, aparținând familiilor elevilor din grupul țintă; vizionare de filme documentare despre Brăila; vizită la Biserica ,Sfântul Nicolae" din Valea Cânepii; realizarea de icoane pe sticlă și desene pe teme religioase, sub îndrumarea preotului paroh Mihai Popa și a d-nului profesor de religie Angel Pucheanu; vizită în gospodăria d-nei educatoare Novac Dorina și degustarea unor gogoși delicioase; atelier de cusături tradiționale; crearea de felicitări cu motive populare; discuții despre alimente sănătoase și ,,ne-sănătoase‖ cu doamna doctor Aurora

Caracostea,

medic

specialist

diabet-

nutriție; vizită la Catedrala ,,Sfântul Andrei‖ Galați; vizită la Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Galați.

MESERIA DE A FI PĂRINTE Înv. DANIELA TUDORACHE cunoscut în sânul familiei de la vîrsta fragedei

Motto: ,,Dacă nu-l învățăm nimic pe copil din trăirea corectă,

copilării ne influențează tot restul vieții, putem afirma

nu avem nici un motiv să ne plângem că merge într-o

că meseria de părinte are ca școală familia, iar ca

direcție greșită. Nu e greșeala lui, e neglijența noas-

profesori pe părinți, precum și pe celelalte persoane

tră.‖(Wilson Mizner)

implicate în educația lor. Adică suntem modelul de părinte pe care l-am avut chiar noi în copilărie:

În primii ani de viață, noi, oamenii, învățăm ce

indulgent sau exigent, blând sau aspru, încrezător în

trebuie să simțim în legătură cu noi înșine și cu viața,

forțele propriului copil sau temător, tolerant cu

prin imitarea adulților din jurul nostru. Asta înseamnă

eșecurile școlare sau intolerant, flexibil sau inflexibil,

că ne vom însuși în totalitate credințele celor din

chiar rigid. Atitudinea noastră față de educația și

mediul apropiat, prin ”fotografierea” reacțiilor acestora.

progresul școlar al copilului nostru va trasa modelul

În acest context, dacă ai trăit, copil fiind, cu oameni

de viață al acestuia, prin imitare, ca viitor părinte. De

care erau nefericiți, speriați, mânioși, anxioși, care se

aceea, copiii vor urma ca model de învățătură

simțeau vinovați sau neputincioși, atunci, ai învățat o

comportamentul nostru, atitudinea și reacțiile noastre

mulțime de lucruri negative despre tine și despre

legate de tot felul de situații. Adevărata căldură familială

lumea care te înconjoară. Când creștem, avem tendința

se întâlneşte în familia în care părin-

de a recrea mediul emoțional din casa

ţii sunt în relaţii bune, cu dragoste şi

unde am trăit primii ani ai copilăriei.

autoritate

Acest lucru nu este bine sau rău,

caldă şi de integrare din familie cre-

corect sau greșit, ci este singurul mod

ează climatul necesar pentru munca

pe care îl cunoaștem referitor la a ne

de educare a elevului. În schimb, lip-

crea

”Copierea”

sa de înţelegere, severitatea, exigen-

comportamentelor celor prezenți în

ţa prea mare sau „dădăceala‖ sunt

viața noastră în copilărie merge mai

efecte dăunătoare asupra copilului,

propria

realitate.

părintească.

Atmosfera

dându-i astfel o stare de nervozitate, de oboseală.

departe, întrucât avem tendința de a re-crea în viața personală relațiile pe care le-am avut cu părinții noștri.

O metodă adecvată pentru educația copilului

Ba, mai mult, ne vom trata pe noi înșine așa cum ne-au

este dialogul. Acesta poate avea loc în orice împreju-

tratat părinții noștri. Ne certăm și ne pedepsim în

rare: la plimbare, la joacă, la spectacol, la muncă,

același fel – ”Nu faci niciodată nimic ca lumea!”, ”Este

făcând sport, citind o carte, făcând ordine prin casă,

numai vina ta!”, ”Nu ești în stare de nimic!” – sau, din

vizionând un film etc. O educaţie sănătoasă îl face pe

contră, ne iubim și ne încurajăm la fel cum eram iubiți

copil să devină deschis la nou, creativ, adaptabil, co-

și încurajați când eram copii – ”Ești minunat!”, ”Te

municativ, cooperant şi tolerant, responsabil, compe-

iubesc!”, ”Am încredere că vei reuși!”, ”Poți să faci acest

tent, demn, împlinit şi fericit. Să ne amintim în fiecare

lucru!”, ”Ești o persoană importantă!”.

zi să îi spunem și să îi arătăm copilului nostru cât de

Pentru oricare meserie pe care și-o alege un

mult îl iubim, cât de important este el ca persoană,

individ există o școală anume, o specializare, ceva

cât de valoros este ca ființă. Simțindu-se iubit, va

cursuri. Numai pentru meseria de părinte încă nu

crește cu convingerea că lumea este bună, iubitoare,

există așa ceva. Și totuși, știind că modelul de viață

iar el va dărui la rându-i iubirea celor din jur, va fi sensibil la nevoile lui și ale celorlalți. 4

La fel de important este ca părinții să fie buni as-

Eu, părintele, știu că orice gând pe care îl emit și

cultători şi să găsească timp pentru a comunica cu

orice frază pe care o rostesc reprezintă o afirmație.

copilul. Când copilul doreşte să comunice ceva, pă-

Pozitivă sau negativă. Afirmațiile pozitive atrag după

rintele să întrerupă orice activitate, acordându-i

sine experiențe pozitive. La fel și cele negative. Din

atenţia cuvenită, renunţând la atitudinea dominatoa-

dragoste pentru copilul meu, voi gândi și voi afirma

re. O slabă comunicare poate crea probleme emoţio-

întotdeauna despre el că este bun, frumos, puternic,

nale, copilul pierzându-şi încrederea în adulţi şi

responsabil, minunat. Îl voi învăța să creadă în bine și

retrăgându-se într-o lume a sa.

frumos, în propriile puteri și în oamenii de alături, să

Pentru a-l învăța pe copil acceptarea, părintele ar

caute soluții pentru orice problemă, să fie statornic în

trebui să-l accepte așa cum este, să-i arate iubire

alegeri și să creeze armonie în viața lui și a celor din

necondiționată. Afirmațiile de genul ‖Nu meriți să ...,

jur.

pentru că ...‖ îl vor învăța pe copil că iubirea este

Eu, părintele, am o responsabilitate imensă. Sunt

condiționată de diverse lucruri: cumințenie, ascultare,

modelul pe care copilul meu îl urmează, îi ofer aces-

rezultate bune, pricepere, implicare etc. Noi, adulții,

tuia condiții de viață, securitate afectivă, educație de

ne dorim cu toții să fim acceptați așa cum suntem,

bază. De modul în care îmi îndeplinesc rolul depinde

dar adeseori refuzăm să îi acceptăm pe ceilalți așa

viitorul copilului. Eu, părintele, decid să mă iubesc și să mă accept

cum sunt.. Atunci când copilul are un comportament ina-

așa cum sunt, astfel învățându-l și pe copilul meu

decvat, îi criticăm comportamentul, nu îl criticăm pe

iubirea de sine și acceptarea propriului corp și a pro-

el. Atunci când copilul nostru face o prostioară îi pu-

priei personalități. Și când simt că am epuizat resur-

tem spune: ,,Nu îmi place modul în care ai reacţionat‖

sele, când simt că am dat greș sau am obosit, îmi

şi nu îi vom spune niciodată ,,Eşti un copil rău!‖ Să

reamintesc că și eu sunt un copil mai mare, care are

fim consecvenţi în ceea ce spunem şi în atitudini. Re-

nevoie să se destindă, să se bucure de orice reușită în

gulile stabilite pentru copil sunt respectate automat

egală măsură. Îmi amintesc că dragostea este întot-

şi de părinţi. Atunci când promitem ceva, ne vom ţine

deauna răspunsul pentru a vindeca orice. Iar dragos-

întotdeauna de promisiune.

tea este la o îmbrățișare distanță!

MIC GHID PENTRU PĂRINȚI Copiii învață prin imitație:

Dacă un copil trăiește într-un mediu plin de toleranță, va învăța să aibă răbdare. Dacă un copil trăiește într-un mediu în care este des încurajat, va învăța să aibă încredere în sine. Dacă un copil trăiește într-un mediu în care primește laude, va învăța să aprecieze la rândul lui. Dacă un copil trăiește într-un mediu de corectitudine, va învăța ce este dreptatea. Dacă un copil trăiește într-un mediu în care i se oferă siguranța, va deveni încrezător în sine. Dacă un copil trăiește într-un mediu în care este aprobat, va învăța să se placă pe sine. Dacă un copil trăiește într-un mediu prietenos și tolerant, va învăța să găsească dragoste în jurul său. 5

JOCUL ȘI JOACA ÎN EDUCAȚIA DE CALITATE Prof. înv. primar NICOLETA AGAPIE Astăzi asistăm la o reconsiderare a jocului ca metodă activă, eficientă şi corespunzătoare particularităţilor de vârstă ale şcolarilor mici. Activitatea ludică îndeplineşte funcţii importante pentru copil cât şi pentru adult. Pentru copil, modul serios şi pasiunea cu care se joacă constituie indicatori ai dezvoltării şi perfecţionării proceselor de cunoaştere – percepţia, reprezentarea, gândirea, capacitatea de înţelegere, memoria, imaginaţia, vorbirea – şi trăsăturilor de personalitate caracter, aptitudini,voinţă, afectivitate. Din primii ani de activitate am înţeles că folosirea jocului în procesul didactic este o coordonată esenţială în formarea priceperilor şi deprinderilor. Pentru a trata această temă, am pornit de la experienţa dobândită la catedră, de la metodele şi procedeele aplicate în activitatea didactică şi, mai ales,de la folosirea permanentă a jocului didactic în lecţiile de matematică. Jocul este un mijloc de cunoaştere, un mijloc de familiarizare a copiilor cu viaţa înconjurătoare, un mijloc de valorificare, de aplicare creatoare a cunoştinţelor dobândite, un mijloc de educare morală şi socială. Acesta este şi o metodă educativă integrată în cadrul metodelor active de învăţare. Caracterul activ al acestei metode este determinat de faptul că introduce cunoştinţele şi deprinderile pe calea acţiunii, în timpul acţiunii copilului cu obiectele la care se referă. Este o modalitate intuitivă de însuşire a cunoştinţelor şi un procedeu folosit pentru înviorarea copiilor, pentru fixarea cunoştinţelor, evaluarea lor, în cadrul activităţii şcolare. Pedagogii au considerat jocul ca un mijloc de instruire şi educare a copiilor, mai ales la vârsta şcolară mică. Jocul este un mijloc de dobândire şi precizare a cunoştinţelor prin acţiune, este o activitate de gândire orientată spre realizarea unor probleme, spre găsirea căilor în vederea depăşirii unor obstacole. Acesta este un element de sprijin în educaţie mai cu seamă atunci când este investit cu finalităţi programate să dezvolte potenţialul psiho-motric şi socio-afectiv al personalităţii. Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea activă, participativă, stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea elevilor. Activitatea de învăţare este o activitate dificilă, care necesită un efort gradat. Ea trebuie susținută permanent cu elemente de sprijin. Jocul stimulează procesul de instrucţie, îl adânceşte şi-l ameliorează. Pe de altă parte, jocul este condiţionat de procesul de instruire, calitatea şi rezultatele lui fiind determinate de pregătirea anterioară .

Jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv de elevi, dezvoltă spiritul de echipă, de întrajutorare, formează şi dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi de muncă organizată. Jocul poate fi conceput pentru toată clasa, pentru grupe de elevi sau individual. În timpul jocului fiecare elev acţionează în ritmul său şi rezolvă sarcina prin mijloacele operaţionale de care dispune. De aici rezultă că jocul activizează elevii în procesul instructiveducativ şi, în aceeaşi măsură, vizează pe fiecare elev în parte, asigurând astfel un învăţământ diferenţiat. Dinamica lumii contemporane, mutaţiile care au loc în societatea românească în drumul spre democraţie şi economie de tip capitalist a determinat la optarea pentru un demers prospectiv, sistemico-holistic, comparat şi interdisciplinar de reformare a curriculum -ului şcolar. Democratizarea învăţământului are, mai întâi, o dimensiune cantitativă. Ea priveşte accesul unui număr cât mai mare de copii şi tineri pe diverse trepte de şcolarizare, extinderea şi diversificarea ofertei de educaţie, repartizarea optimă a relaţiei în teritoriu. Dimensiunea calitativă este esenţială deoarece calitatea celor educaţi este valoarea fundamentală şi criteriul suprem de evaluare a eficienţei unui sistem educativ-oferă o imagine corectă a măsurii în care învăţământul oferă sau nu şanse de reuşită şcolară şi socială. Calitatea este un cumul de factori, dintre care determinanţi rămân cei doi actori principali învăţătorul şi elevul, scopul fiind şi o democratizare a relaţiei profesor-elev. Calitatea şi asigurarea calităţii nu se întâmplǎ, nu este opţionalǎ, ci este o cerinţǎ imperativǎ a timpului pe care îl trǎim din cel puţin patru motive: moral (elevii sunt cei cǎrora trebuie sǎ li se asigure o educaţie care sǎ fie ,,cea mai bunǎ‖, contextual (şcolile sunt într-o interacţiune dinamicǎ şi continuǎ cu societatea şi comunitatea cǎrora le aparţin. Contextul în care acestea îşi desfǎşoarǎ activitatea este într-o continuǎ luptǎ pentru calitate, ceea ce impune pentru toate instituţiile o creştere a interesului pentru calitate.), supravieţuirea (societatea de azi este una concurenţialǎ), responsabilitatea (şcolile sunt supuse în mod constant aprecierii şi evaluǎrii celor pe care îi serveşte: elevi, pǎrinţi , comunitate, societate. Şcoala este un bun al comunitǎţii şi trebuie sǎ dea socotealǎ pentru ceea ce face, motiv care impune existenţa unor strategii interne de asigurare şi menţinere a calitǎţii.) 6

Şcoala trebuie să realizeze o răsturnare a piramidei finalităţilor şi obiectivelor, să pună accentul pe valenţele formativ-educative ale învăţământului, să formeze structuri mentale, competenţe transversale, deprinderi de muncă intelectuală, exerciţiul cotidian al vieţii. Şcoala trebuie să se deschidă spre viaţă. Asumarea de către şcoală a principiului educaţiei permanente implică şi reconsiderarea metodologiilor de instruire. Se urmăreşte promovarea strategiilor activ-participative. Acestea vor să -l implice pe elev în procesul de predare-învăţare, să realizeze efortul necesar unei învăţări eficiente. Modelele tradiţionale pot fi astfel regândite, sporindu-le astfel valenţele formativ-educative. La clasele primare, jocul este o modalitate de asigurare a continuităţii grădiniţă-şcoală, asigurând uşurarea adaptării la specificul muncii şcolare, dar şi un mijloc de prevenire a oboselii, o modalitate de susţinere a efortului elevilor şi a concentrării. La matematică, jocul este un mijloc de însuşire rapidă a unor cunoştinţe relativ abstracte pentru această vârstă ( numeraţie, operaţii, elemente de geometrie ). Lumea jocului este o anticipare a lumii preocupărilor serioase, îndeplinind funcţii importante pentru copil cât şi pentru adult. Pentru copil modul serios şi pasiunea

cu care se joacă constituie indicatori ai dezvoltării şi perfecţionării proceselor de cunoaştere: percepţia, reprezentarea, gândirea, spiritul de înţelegere, memoria, imaginaţia, vorbirea şi trăsăturile de personalitate – caracter, aptitudini, voinţa, afectivitate. Pedagogii tuturor timpurilor au pus în evidenţă funcţia formativ-educativă a jocului, indiferent de natura şi tipurile de joc. Jocurile constituie o „şcoală a energiei, a educaţiei, a conduitelor, a gesturilor, a imaginaţiei, în cadrul necesităţilor de a acorda conduita la situaţii cu anumite dimensiuni‖după Ursula Şchiopu, Prin intermediul jocurilor se formează şi se dezvoltă o serie de însuşiri ale personalităţii şi se exersează caracteristicile proceselor psihice. Astfel, se educă particularităţile intelectuale şi fizice cum sunt curajul, dârzenia, perseverenţa în activitate, abilităţile manuale, agilitatea şi îndemânarea, atitudinea principială faţă de parteneri şi colectiv, spiritul de competiţie şi sociabilitatea. Se dezvoltă caractere şi personalităţi integre şi, tocmai de aceea, şcoala foloseşte jocul ca o pârghie în realizarea scopurilor sale.

CURIOZITĂȚI GEOGRAFICE Prof. TITA URSE ...dacă ai călători de la un capăt la altul al Universului cu viteza luminii ți-ar trebui 100.000 ani doar pentru a traversa Calea Lactee? ... lumina Soarelui are nevoie de 8 minute pentru a ajunge pe Pământ? Dacă Soarele s-ar stinge brusc, ne-ar trebui cam tot atâta timp pentru a ne da seama. …sunt mai multe stele în Univers decât toate firele de nisip de pe toate plajele de pe Pământ? ... culoarea unei stele este un indiciu pentru temperatura ei? Astfel că, stelele roșii sunt reci, cele galbene au temperaturi medii, iar cele albastre sunt foarte calde/fierbinți. Stelele verzi nu există . …toate urmele lăsate de astronauți pe lună vor rămâne acolo pentru totdeauna pentru că nu există vânt care să le spulbere? … undele sonore nu se propagă în spațiu? De aceea în spațiu nu se poate auzi nimic. …în jurul Pământului gravitează peste 8000 de obiecte uzate, vechituri și alte asemenea deșeuri? …Neil Armstrong a pășit pe Luna cu stângul? …Luna este de un milion de ori mai uscată decât deșertul Sahara?

SCHIMBĂRILE CLIMATICE IMPACT ASUPRA SĂNĂTĂȚII OAMENILOR Prof. TEODORA PUIA Schimbările climatice afectează întreaga pla- mice, sociale şi elementele de infrastructură. netă, având repercusiuni asupra întregii populaţii, sub

CADRUL GLOBAL AL SCHIMBĂRILOR aspect economic, social şi ecologic. Acestea generează ECOCLIMATICE Încălzirea globală a climei, resimţită tot una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă mai puternic în ultimii ani în România, ca şi în alte ţări omenirea în momentul de faţă, datorită efectelor de- ale lumii, este un factor declanşator al unui lanţ nezastruoase induse de către acestea: creşterea tempera- sfârşit de consecinţe, ce afectează tot mai sensibil acturii aerului şi apei oceanelor, riscul crescut de inunda- tivităţile social-economice şi calitatea vieţii. Prin încălţii, secetă, diminuarea rezerve-

zire globală, specialiştii înţeleg creşterea

lor de apă potabilă, riscul cres-

temperaturilor medii ale atmosferei, înre-

cut de incendii şi reducerea

gistrate în ultimele două secole şi măsu-

resurselor naturale vegetale şi

rate în imediata apropiere a solului şi a

animale, modificări şi degra-

apei oceanelor.

dări ale ecosistemelor şi de-

Biodiversitatea, agricultura, resursele de

gradarea resurselor naturale,

apă, silvicultura, infrastructura, energia,

riscul crescut de îmbolnăvire a

turismul şi sănătatea populaţiei sunt nu-

populaţiei.

mai câteva dintre domeniile ce sunt masiv afectate de

SCHIMBĂRILE CLIMATICE GLOBALE generează schimbările eco-climatice. Zonele urbane sunt tot mai unele dintre cele mai mari provocări cu care se con- dificil de locuit, infrastructura este tot mai expusă fruntă omenirea în momentul de faţă, datorită efectelor efectelor produse de diverse intemperii, căderile abundezastruoase induse de către acestea: creşterea tem- dente de zăpadă şi de ploi, furtunile, seceta prelungită peraturii aerului şi apei oceanelor, risc crescut de in- au deteriorat grav terenurile şi s-au produs chiar și undaţii, secetă prelungită, lipsa apei potabile, risc modificări de relief. Toate acestea au dus la creşterea crescut de incendii şi reducerea resurselor naturale numărului de decese, la acutizarea afecţiunilor cardiovegetale, modificări ale ecosistemelor şi degradarea vasculare şi respiratorii, la creşterea incidenţei bolilor resurselor naturale, risc crescut de îmbolnăviri. În Eu- de nutriţie. ropa, schimbările climatice afectează toate regiunile În urmă cu 56 de milioane de ani, Pământul a continentului, iar efectele acestor schimbări sunt tot mai trecut printr-un eveniment dezastruos de încălzire mai vizibile şi în ţara noastră, unde, în ultimii ani, s-au global, cercetătorii numindu-l PETM ( Paleocene – Eoprodus fenomene dezastruoase de o amploare deose- cene Thermal Maximum). Fenomenul se consideră că a contribuit la o creștere a temperaturii medii globale de bită, precum: caniculă şi secetă severă, precipitaţii până la 9 grade Celsius într-o perioadă de circa 20.000 abundente şi inundaţii catastrofale, fenomene atmo- de ani. Conform estimărilor specialiştilor, în timpul sferice extreme (de tip tornadă), alterarea anotimpuri- încălzirii globale PETM au fost eliminate în atmosferă lor tradiţionale. Toate aceste dezastre şi-au pus o pu- circa 5 miliarde de tone pe an de CO2 şi alte gaze cu efect de seră, printre care cel mai periculos metanul. ternică amprentă asupra vieţii socioeconomice din ţara lar temperatura medie globală a crescut cu circa 0,025 noastră, consemnându-se numeroase victime şi pagugrade Celsius la fiecare 100 de ani. În această situație be materiale însemnate atât în rândul populaţiei, cât şi naturii i-au trebuit 200.000 de ani pentru a restabili la nivel comunitar, în ceea ce priveşte unităţile econo- echilibrul.

BOLI ALE INIMII ȘI PLĂMÂNILOR Poluarea aerului a devenit mai gravă pe parcurs ce temperaturile au crescut, cauzând stres la nivelul inimii și plămânilor. Poluarea care provine din arderea combustibililor fosili duce la creșterea numărului de internări în spital și de morți provocate de boli cardiovasculare și are legătură cu mai multe atacuri de astm și alte probleme de respirație. Mai mult, incendiile de vegetație – care sunt din ce în ce mai dese – răspândesc un fum periculos în aer, iar zilele călduroase creează mai mult smog, pe care Asociația Americană pentru Plămâni îl descrie ca acționând precum „o arsură de soare asupra plămânilor, care ar putea duce la astm‖. Deshidratare și probleme de inimă Zilele călduroase fac și hidratarea mai dificilă, ceea ce duce la dezechilibre de electroliți, pietre la rinichi și blocaje renale. Pacienții care au nevoie de dializă pot întâmpina dificultăți în a-și primi tratamentul în episoadele de vreme extremă. Boli ale pielii Temperaturile ridicate și apariția găurilor în stratul de ozon cresc riscul de cancer de piele. Boli digestive Căldura este asociată și cu riscuri mari de explozie a focarelor de salmonella și campylobacter. Ploile extreme pot contamina apa de băut, iar algele care se înmulțesc datorită temperaturilor ridicate pot cauza probleme gastrointestinale. Boli infecțioase Schimbarea temperaturilor și a nivelurilor de precipitații favorizează răspândirea insectelor care transmit malarie, boala Lyme și virusul West Nile. Seceta și inun-

dațiile cresc riscul de holeră și de criptosporidioza. Boli psihice Asociația Psihologilor Americani a creat un ghid de 69 de pagini despre cum schimbările climatice pot induce stres, depresie și anxietate. Persoanele expuse la efectele vremii extreme sau strămutate din cauza acestora se află într-un risc major de boli mintale. Căldura extremă poate face, de asemenea, efectele acestor boli mult mai agresive. Afecțiuni neurologice Poluarea care provine de la arderile combustibililor poate crește riscul de atac cerebral. Arderea cărbunelui produce și mercur, care este considerat toxic pentru fetuși. Bolile răspândite de țânțari și de căpușe cresc șansele de afecțiuni neurologice. Căldura extremă este asociată cu boală cerebrovasculară, o boală care afectează irigarea cu sânge a creierului. Nutriție Emisiile de dioxid de carbon scad densitatea nutritivă a culturilor, reducând nivelurile de proteine, zinc și fier și provocând deficiențe nutritive. Rezervele de alimente sunt afectate și de secetă, instabilitatea socială și inegalitatea privind schimbările climatice. Traume Episoadele de vreme extremă, printre care uragane, inundații și incendii de vegetație provoacă deseori daune fizice, cum ar fi fracturi minore, răni și inhalare de fum. Temperaturile foarte ridicate sunt asociate și cu agresiune și violență, iar criza climatică are legătură cu conflicte violente și migrații forțate.

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA PLANTELOR …diametrul arborelui de Secuoia este si de 16 m? Dintr-un astfel de uriaș se pot încărca 600 vagoane de

lemne sau se pot construi aproape 300 case de două camere. Arborele crește la 2000 m altitudine, mai ales în California, și abia pot să-l cuprindă 30 de bărbați cu brațele. …baobabul poate trăi peste o mie de ani? Coroana lui are un diametru de 100 m , acoperind un teren de fotbal. Fructele lui seamănă cu niște castraveți uriași și se mai numesc și ,,pâinea maimuțelor‖ , pentru că sunt consumate cu plăcere de acestea. Și elefanții îi consumă cu plăcere, îi rup scoarța și beau apa care se strânge în ei, mai ales în perioada de secetă. De aceea, acest arbore este pe cale de dispariție. …frunza bananierului este lungă de 6 m și lată de 50 cm ? …în jungla fluviului Amazon există un arbore ale cărui frunze pot ajunge până la 10 m lungime. Sub această umbrelă uriașă poate sta o clasă cu învățătoare cu tot. 9

TINERE TALENTE MARIA KINUGASA clasa a VII a

O prietenie...

Era cea de a cincea zi.....totul părea normal...Carla pare a fi bine. Totul mergea cum trebuie. Ciudat. Dar până la a 5-a zi să vă spun ce s-a întâmplat. Mă numesc Mara și am 14 ani. Locuiesc în Quiet City...Locuiesc singură. Pe tatăl meu nu l-am cunoscut, nici pe mama. O aveam pe bunica, care a murit acum un an.... Azi, era o zi ca oricare alta. Veneam de la școală. Era liniște deplină, ca de obicei...și totuși, azi parcă ceva era diferit. Plantele erau uscate și veștejite, norii erau întunecați, apa curgea foarte rapid în râu. Era mult, mult mai liniște și mai ciudat ca de obicei. Mergeam pe drumul spre casă....O cărare prin pădure. Se auzeau niște voci, dar le-am ignorat. Peste puțin timp am ajuns acasă. Mă panichez puțin...Ușa de la casa mea era deschisă. Nu am eu o casă uimitoare, dar știu că ușa nu se deschide singură. Intru în casă cu grijă și în liniște, cu frica să nu fie deja cineva înăuntru. Ajung în bucătărie. Nu e nimeni. Pe masa din bucătărie am găsit un bilet foarte ciudat. ,, Mara, sper că ai găsit acest bilet înaintea lui Jeorge, tatăl tău. Nu te speria. Acest bilet este de la mine, mama ta, Miranda. Știu poate părea ciudat că apar dintr-o dată și îți dau acest bilet. Sunt foarte multe de explicat și nu am timp să ți le explic pe toate. Eu și tatăl tău avem puteri nemaipomenite, dar diferența dintre mine și el este că eu sunt de partea binelui, iar el nu. Am nevoie de ajutorul tău în Tărâmul Luminilor. Tatăl tău vrea să ne atace și să ne ia orice strop de lumină, pentru a fi întuneric etern. Tu ești cea mai puternică dintre noi. Am trimis-o pe Carla la tine. Ea te va antrena și îți va explica mai amănunțit.'' Am lăsat biletul din mână. O lacrimă îmi curgea pe obraz fără să-mi dau seama. Mama și cu tata chiar trăiau....puteri magice...întuneric etern.....Tărâmul Luminilor...Acestea nu le prea credeam, nu am dat semn de nicio putere magică. În timp ce mă gândeam la astea ușa de la intrare s-a auzit. A intrat cineva…Era o fată cam de vârsta mea. Părul scurt până la umeri, blond, ochii albaștri, fața ascuțită. Avea niște arme în spate, două baghete sau ceva de genul. M-a observat și a zis cu o voce înfiptă…, dar calmă în același timp: -Eu sunt Carla. Mă uitam uimită la ea. Nu am zis niciun cuvânt...scrisoarea devenea ...adevărată. -Știu că ți se pare ciudat, dar mama ta are nevoie de tine! Am venit să te antrenez și să iti explic totul. Un moment de liniște, după care Carla a rupt tăcerea: -Orașul acesta arată așa din cauza tatălui tău. A fost pe aici. Nu vom fi în siguranță dacă rămânem aici. Va trebui să plecăm cât mai repede. Am vorbit și eu, în sfârșit: -Unde? -Am o casă. Acolo mă antrenam cu ani în urmă. Este departe de aici, dar vom ajunge repede. Fă-ți bagajele! Nu am pus nicio întrebare...Eram bulversată. Mi-am luat cele mai de preț lucruri ale mele, adică lănțișorul de

la bunica, care a spus ca a fost al mamei mele și câteva haine. Mă duc în sufragerie si îi spun Carlei că sunt gata. Ea se apropie de mine: -Să nu te sperii! Nu mi-am dat seama ce a vrut să zică. M-a apucat de mână și am închis ochii de frică. Când i-am deschis eram într-o curte mare, înconjurată de un gard de iarbă cățărătoare, înalt. În acea curte era o casă mare, chiar enormă în copac. În acea curte erau niște flori frumoase, dar ciudate. Tot în acea curte mai erau niște echipamente, parcă de luptă. Carla era lângă mine, parcă își dăduse seama că vreau să explorez mai întâi. Dar de data asta am rupt eu tăcerea: -Unde sunt? Ce mi-ai făcut? Ce Dumnezeu se tot întâmplă??? -Uite, Mara, știu ca ești speriată! Te înțeleg, dar trebuie să ai încredere în mine. Haide în casă, să încerc să îți explic. Merg după ea în casă. Era toată de lemn, bine mobilată. S-a dus să facă un ceai și am așteptat-o pe canapea. Se întoarce și se așează pe canapea lângă mine. Și începe să zică: -Mă numesc Carla și am 14 ani. Am fost trimisă de mama ta aici să te salvez. Te întrebi de cine să te salvez, nu? Ei bine de tatăl tău. Jeorge..Este un om rău. Cel mai rău. El te vrea să îți ia puterile, apoi să te ucidă. O întrerup pe Clara și o întreb: -De ce m-a părăsit mama? -Păi, lasă-mă să termin, Mara. Relația dintre tatăl tău și mama ta era una bună, până când mama ta a aflat că tatăl tău nu era ceea ce părea. El era, de fapt, împreună cu mama ta pentru puterile ei. Mama ta a aflat și l-a alungat din Tărâm. El și-a jurat că va face să fie totul întunecat așa cum este și sufletul lui. Mama ta te-a trimis cu bunica ta departe de Tărâm, ca să nu fi găsită. Au trecut câteva zile. -A venit timpul să plecăm! zise Clara. Într-adevăr, eram puternică! Clara mă învățase tot ce știa. Am înțeles ce se întâmpla….Eu și Clara devenisem de neseparat. Eram ca două surori. Mi-a dat niște haine și două săbii lungi. Cu ele mă luptam cel mai bine. Le foloseam doar în cazul în care nu puteam să-mi folosesc puterile. Eram gata. Stăteam în pragul ușii și am zis: -Sunt speriată! Chiar dacă sunt puternică! Poate nu este de ajuns. Dacă voi eșua și vă voi dezamăgi? -Mara, stai liniștită! Ești pregătită! Ai încredere în mine? -Normal, Clara! -Atunci ascultă-mă și înțelege că nu vei eșua! M-a luat de mână și ne-am teleportat. Eram pe Tărâmul Ciupercilor. Nu exista nicio formă de viață. Cel puțin așa credeam. Am mers cu Clara, iar pe drum mi-a spus că a ascuns niște chei pe Ciupercuța- mamă. Am mers și am tot mers. Am dat de o ciupercuță uriașă. De-a dreptul uriașă… Clara a dispărut de lângă mine și …cam după cinci minute a apărut cu niște chei. Erau cheile de la castel. Am înnoptat pe Tărâmul Ciupercilor. Am făcut o casă cu puterile noastre. Stăteam la masă, iar Clara mi-a zis: -Mara mai sunt patru zile... 11

TINERE TALENTE -Stai, patru zile… de? -Eu trebuie să mă sacrific pentru regat. Asta e singura noastră șansă. Trebuie să mă duc cu cei trei în castelul tatălui tău ca să tragem de timp. Vom distruge castelul întunecat, iar noi vom fi în el. Voi fi afectată de supraputerea pe care o voi folosi. Chiar dacă mă întorc, nu voi supraviețui. Nu am putut să îți spun, deoarece te-ai fi dat bătută și nu ai mai fi luptat. -Și crezi că dacă îmi ascunzi e mai bine? spun eu cu ton răstit. -Mara, calmează-te! -În acest moment doar pe tine te am, cum să mă calmez? Îmi ești ca o sora. Toata viața am trăit în minciună, mereu am fost singură și când, în sfârșit, am pe cineva… trebuie să-l pierd? Nu voi permite asta! Nu acum!!! Am izbucnit în plâns, a început și Clara să plângă. Am ieșit afară. Eram, nu tristă, ci nervoasă. De ce mi se întâmplă toate astea? Mâinile mele emanau ceva. Clara a venit după mine. -Mara.... Se uita la mine de parcă aș fi fost OZN. -Clara, îmi cer scuze pentru reacția mea! -Nu, nu e asta. Uite! A făcut o oglinda de apă. Pe fața mea erau... -Clara am citit despre astea. Sunt semnele din strămoși. Pe carte scria că doar cei mai puternici le au. -Mara, tu chiar ești diferită! Ne-am dus înapoi în casă și ne-am urcat în pat….Voiam să dormim. Cel puțin ..Clara. Eu nu am putut dormi. Nu voi permite să o pierd. O voi salva într-un fel sau altul. Am adormit și eu. S-a făcut dimineață. Clara mi-a spus că nu poate folosi puterile pe acea lume pentru a se teleporta, dar este un portal lângă un râu. Am mers și am tot mers încă doua zile. Au mai rămas două. Clara s-a uitat la mine și a spus: -Am ajuns! A dat niște ciupercuțe la o parte și a apărut o cărare de nicăieri. Am mers cam cinci minute pe cărare și în față a apărut un râu, iar pe partea cealaltă era portalul. Când am încercat cu Clara să facem un pod de ciupercuțe, cineva din cer sau ceva a aruncat o pietricică în capul Clarei. După aceea în al meu. -Ce se întâmplă? am spus. -Nu știu, Mara. Atunci mi-am dat seama că Tărâmul avea locuitori. Și zic eu: -Ieșiți la lumină! Nu vă vom face nimic. Suntem aici cu gânduri pașnice. Au ieșit din tufișuri niște iepuri, dar nu iepuri normali, erau foarte mari, erau îmbrăcați, aveau arme la ei. Iar unul dintre ei a spus: -Cine sunteți? -Eu sunt Clara, iar ea este Mara. Suntem de pe Tărâmul Luminilor. Jorge, vrăjitorul întunecat, vrea să distrugă fiecare tărâm în parte, aducând întuneric etern. Fac parte din garda reginei. Mara este fiica reginei. 12

Iepurii s-au aplecat în fața noastră și și-au cerut scuze. Ei o cunoșteau pe mama. I-a ajutat să își construiască casele și l-a alungat pe Moris Vulpoiul de pe Tărâm. Moris le fura copiii iepurilor și îi mânca. Ne-am construit podul, am intrat în portal și am ajuns în cea de a cincea zi. Eram pe Tărâmul Luminilor, doar că...nu erau lumini deloc. Era peste tot întuneric Jorge deja este aici! Am fugit repede la castel. Am intrat într-un fel de sanctuar. Nu puteam pune întrebări, deoarece alergam și eram atente să nu fie cineva în castel. Am ajuns în sala tronurilor. Acolo erau Cei Trei...și mama. S-a ridicat de pe tron a venit la mine, m-a mângâiat pe față și a spus: -Ce mare te-ai făcut, Marabelle... -Marabelle? -Așa te numești… Doar că bunica ta a ales Mara, pentru a nu fi recunoscută. -Clara, mulțumesc pentru tot! Ai antrenat-o și simt că suntem gata să ne apărăm regatul! -Nu o putem lăsa pe Clara să moară! spun eu. -Clara ți-am spus să nu-i zici! a spus Miranda puțin tristă. -Îmi cer scuze, Majestate! Știam care îmi era planul. Am plecat în liniște de acolo. M-am dus pe Tărâmul Întunecat singură. Nu puteam lăsa pe nimeni să moară. Intru în castel și pe un tron mare, negru, stătea un bărbat înalt, m-a observat și a venit la mine: -Marabelle, ce mare te-ai făcut! Mi-a fost dor de tine! -Lasă, vrăjelile! Am început să-l atac. El avea forțe foarte, foarte mari. Unde erau gardienii sau cavalerii? Mă întrebam. M-am luptat cu el în sala tronurilor. El m-a izbit de perete.. Eram epuizată și simțeam că pierd, iar în acel moment a venit Clara și mi-a spus că mi-am pierdut mințile. Ne-am unit forțele și l-am doborât. El a spus: -Omoară-mă! Am plecat repede, iar eu cu Clara am dărâmat castelul. Ne-am dus înapoi pe Tărâmul Luminilor. Eram în pădure și Clara s-a oprit și a zis -Mara, îți mulțumesc că m-ai salvat! Am intrat în castel și le-am spus că Jorge nu mai este.

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ANIMALELOR ...leul are cel mai tare urlet dintre toate pisicile mari și poate fi auzit de la o distanță de 5 kilometric? ...cămilele sălbatice, atunci când găsesc o sursă de apă, beau până la 50 de litri? ...păsările Kiwi se hrănesc noaptea cu larve și insecte din așternutul de frunze din solul pădurii? ...ochii unui vultur au capacitatea de a vedea de cel puțin patru ori mai clar decât cei ai oamenilor? ...bizonii adulți sunt cele mai mari mamifere terestre din America de Nord? 13

TINERE TALENTE

Primăvara

DENIS CHIORU clasa a III a

Într-o zi de primăvară, am întâlnit o doamnă înaltă, subțirică, firavă, palidă. Avea o privire blândă, luminoasă, dar îi lipsea zâmbetul. Am întrebat-o: -Vă simțiți bine? -Nu, nu mă simt... Sunt tulburată. Nimănui nu-i mai pasă de Primăvară. Și aruncă și gunoaie… -Mă scuzați că vă întrerup, dar am o întrebare pentru dumneavoastră! -Te rog! -Cum vă numiți dumneavoastră? -Pe mine mă cheamă Primăvara. Dar tu, cine ești? -Eu sunt Emil. Am observat că sunteți cam îngrijorată… -Da, dragul meu! Mi-ar plăcea să văd oamenii cum se bucură de iarba verde, de ciripitul păsărilor, de zumzetul albinelor! Dar ei sunt grăbiți, triști și nepăsători! Iar eu trebuie să îndur, pe lângă nepăsarea lor, și toate resturile aruncate la întâmplare. Râurile sunt pline de gunoaie, pet-uri, pădurile sunt tăiate... Mă simt bolnavă. Iarba era mai demult verde, frumoasă. Acum nu se mai zărește de gunoaie. Nu știu cât timp am să mai rezist așa! Într-o zi poate nu o să mai vin. Atunci, pe acea alee unde eram, am privit mai atent în jurul meu pomii, iarba. I-am privit cu drag, ca niciodată, cu speranța că așa vor face și mulți alți oameni. Cu speranța că Primăvara va continua să ne viziteze, ca și până acum. Morala: Să păstrăm natura, să ne bucurăm de darurile ei, căci numai așa vom trăi sănătoși!

Povestea lui Toto

MARIA KINUGASA clasa a VII a

-Bună! Eu sunt Toto! Sunt un cățel singur, care trăieste într-o cutie, lângă o macelărie. Sunt foarte mic și mă descurc foarte greu. Noroc cu proprietarul măcelăriei. El mi-a dat o cutie în care să stau. În fiecare dimineață îmi dă mâncare și apă. Sunt un cățeluș fără un ochi. Așa că… sunt prea urât pentru a fi adoptat de cineva. Pe frații mei Bella, Lizi și Puf i-au adoptat diferiți copii. Sunt foarte trist, deoarece nu am pe nimeni. Nu am cu cine vorbi, cu cine mă juca sau cine să mă alinte. Sunt singur, singurel. Azi e o zi friguroasă. Bate vântul si este ger. Tremur tot. De puțin timp a început ploaia. Cutia mea s-a rupt, iar eu am rămas singur în ploaie, tremurând. La un moment dat, domnul Bill, proprietarul măcelăriei, a venit în fugă spre mine si m-a luat în brațe. Vă dați seama că, după foarte multă vreme, eu eram FERICIT? M-a dus în măcelărie. Acolo aștepta o fetiță, care, cred, că era fiica acestuia, deoarece magazinul la ora aceea trebuia să fie închis. A venit în grabă spre noi și m-a luat în brațe. Am simțit IUBIREA pentru prima oară. Avea să fie noul meu stăpân?

Urma să am o familie, un loc călduț unde să dorm, să mă joc și să mănânc? Eram atât de fericit... Am adormit în brațele fetiței, în măcelărie. La un moment dat, am simțit un miros pe care nu-l mai simțisem până atunci. Era un miros plăcut…

,,a mâncare‖. Era și cald… Când am deschis ochii, am văzut unde eram. Eram într-o CASĂ. Una adevărată.

Fetița a observat că m-am trezit și s-a dus repede să-mi aducă un bol cu mâncare și unul cu apă. La masa din bucătărie a mâncat și ea. După aceea, mama ei ne-a trimis în cameră, fiindcă venise ora de culcare. Ne-am dus…, iar fetița a încuiat ușa. Era o cameră roz, foarte mult roz… și mulți unicorni și căței. Mi-a șoptit la ureche: -Tu ești TOTO! Te rog, dragul meu, să nu faci gălăgie, deoarece vom merge într-un loc foarte frumos și foarte special! - Ham! Ham! am spus și eu pe limba mea. A așteptat puțin și apoi am urmat-o. A intrat în dulap și …a deschis o ușă. A zis câteva cuvinte pe care eu nu leam înțeles și…a apărut o nouă ușă… aurie, strălucitoare. A apărut așa din senin. Am pășit…. Eram puțin speriat, recunosc. La început totul mi s-a părut …negru. Apoi…totul s-a schimbat…în verde. Am rămas…uimit. Am văzut câini, însoțiți de stăpânii lor. Era tărâmul lor...Am stat puțin în spatele Sofiei …., stăpâna mea. Dar …am văzut ceva ce mi-a umezit ochii. Plângeam de FERICIRE! Erau surorile mele: Bella și Lizi. Veneau în fugă către

mine. M-au acoperit cu

pupături. Am început să alergăm și… să ne jucăm, pentru că totuși …eram niște pui. Am fugit și nu ne-am dat seama cât ne-am îndepărtat sau cât timp a trecut. După ce am oboist, am observat unde eram… Eram într-o pădure. Era ciudată. Totul era în culori diferite. Mov, roz, galben. Totul era din diamante. Sora mea Bella știa bine acel loc, deoarece ea a fost adoptată prima. Așa că stăpâna ei a avut timp să călătorească cu ea în toată lumea aceea. Am mers pe o cărare până când Bella a spus: -Vă rog nu atingeți nimic, deoarece în partea aceasta totul este despre iluzii și coșmaruri care devin realitate. Așa că, vă rog din suflet, să vă gândiți la lucruri frumoase. Suntem în ,,Pădurea iluziilor". Așa am și făcut. Mă gândeam doar la oase și mâncare.... Dar, din când în când, gândul îmi zbura la mama. Ea a fost omorâtă fără milă de un om, în timp ce căuta mâncare, într-un tomberon, pentru noi. De atunci ne-am speriat… Am rămas singuri. Tatăl meu.... Nu l-am cunoscut! Și… cât de tare voiam să știu dacă arăt ca el! Am mers ceva vreme și am dat peste un copac mare, mare. În copac erau bucăți de cărniță prăjită și…alte bunătăți. Mă îndreptam încet spre copac. Deodată o aud strigând pe Bella: -NUUUUU! Pleacă de acolo!!! - Dar, Bella, îmi este foameeee!. Nu am mai mâncat de mult! - Privește cu atenție! M-am uitat. Ea m-a împins pe mine și pe Lizi mai în spate. A luat o piatră în gură si a ,,scuipat-o‖ spre copac. Imediat copacul s-a transformat într-o cușcă în care atârnau zgarde de căței. Când am văzut, am început să fug, iar Bella cu Lizi mă urmau Nu știu ce era cu acele zgarde acolo și nici nu vreau să știu. Peste puțin timp am ieșit din ,,Pădurea iluziilor". Am mers pe o cărare elegantă și simplă până în fața unui mare castel. Am intrat, iar Bella s-a dus să vobeasca cu regina acelui ținut. Eu cu Lizi am rămas pe hol cu un cavaler care stătea lângă ușa reginei și se holba la noi, de parcă am fi fost niște câini. Hopa… chiar eram! Până la urmă a apărut Bella și a spus că regina ne va ajuta, dar ne va duce doar până în Laguna Sirenelor. După aceea trebuie să mergem pe cărarea de pământ și putem 15

TINERE TALENTE

Dragilor, aici a mai venit o domnișoară, pe nume Sofia și a spus că și-a pierdut cățelul! Chiar trebuie să vă întoarceți până la apus, deoarece portalul vostru noaptea se închide. - Bella, asta înseamnă la noi răsărit. Nu-i așa? - Da, așa este Lizi. Înălțimea Voastră, cât mai este până la apus? - Cu exactitate …2 ore jumătate. Dar aveți timp, dacă vă descurcați, dacă treceți destul de rapid de Laguna Sirenelor. - Cum adică dacă ne descurcăm? am întrebat eu, curios. - In Laguna Sirenelor sunt niște sirene foarte periculoase, care nu-ți vor binele. Ele te ademenesc cu cântecul lor și cu vorbele calme și frumoase. Te ademenesc în mare și te îneacă. După ce am mâncat și ne-am odihnit, ne-a mai rămas o oră și jumătate să ajungem pe pajiște. Am plecat cu trăsura. Cu noi au venit regina și șase cavaleri: patru pe cai și doi în trăsură. Laguna Sirenelor era frumoasă, nu așa cum ne spunea regina. Am luat-o pe o cărare de piatră și am mers până am ajuns pe un pod. Era foarte cald, iar mie mi se făcuse foarte sete. Am coborât capul printre lemne și am băut apă până când am văzut că se apropie ceva de mine pe sub ușă. M-am speriat și mi-am ridicat capul. - Elli, Midionios! Veniți repede! - Da, Siera! -Uitați ce cățeluși drăguți! Nu am mai avut vizitatori de foarte mult timp! Hei, cuțu, haide bea apă că nu-ți facem nimic. Am înclinat capul să beau apă, dar Lizi a strigat: -Nu, TOTO! Nu asculta sirenele. Ai uitat ce a spus regina? - Care regină? Și… ce v-a spus? a intervenit un triton (adică Midionios). - Păi …Regina Catifea din regatul Catifelei. Ne-a spus că voi ademeniți creaturi cu vocea și cuvintele frumoase pentru a-i îneca. -Nu este adevărat! Am făcut asta pentru a ne apăra, deoarece regina aceea a vrut să ne vâneze și să ne vândă! Bella mi-a spus la ureche că ea crede sirenele…. Și eu… credeam la fel. -Mă numesc TOTO și trebuie să ajungem pe Pajiștea Soarelui până la apus. Vă rog să mă ajutați. Știți vreun drum mai scurt? - Desigur! Pe apă. Nu vă facem nimic, iar dacă nu ne credeți, nu aveți de ales decât să nu ajungeți înainte de apus! -Vă cred! Dar cum ajungem? -Pe spatele nostru. Am vorbit cu Lizi și cu Bella și au fost de acord. Am coborât pe apă, iar cei trei ne-au luat câte unul în spate. Au mers repede, iar peste foarte puțin timp am văzut pajiștea, iar eu am auzit-o pe Sofia care mă striga. Am ajuns pe mal și le-am mulțumit sirenelor. Am fugit către stăpânii noștri și am sărit în brațele lor. Cu toții erau îngrijorați. Neau luat în brațe și au fugit către portalele lor. Mi-am luat ,,la revedere’’ de la surorile mele. Eu cu Sofia ne-am întors 16

-TOTO, nu vreau să te mai pierd! Ești al meu acum! -Nici eu nu vreau să te pierd, draga mea stăpână! Și uite așa au trecut anii, iar eu sunt tot cu Sofia, deși…sunt chior și urât.

Umbra roșcovană

GIANINA PÎRLITU clasa a VII ia

Într-o zi frumoasă de mai mă îndreptam către pădurea de lângă satul meu. Această pădure mă ajuta …la poveștile pe care le scriu. Peisajul sălbatic și animalele sunt extraordinare. De obicei, mergeam până unde se termina cărarea și …mă opream. Mă așezam pe piatra imensă de lângă drum și mă apucam de înșirat pe foi. De această dată am mers puțin mai departe. Acolo am găsit …o căsuță din lemn. Am intrat. Totul era magic. Pretutindeni erau lumânări aproape topite și …cărți vechi, pline de praf. După ce am inspectat locul s-a auzit ceva. Mi-am scos căpșorul pe geam. Am zărit-o. Era vulpea din pielea căreia sătenii doreau cu ardoare să-și facă o căciulă. Avea o coadă … neagră și roșie în același timp. Am gândit repede. Mi-am scos pâinea rămasă de la școală și i -am pus fărâmițe pe covorul rupt de la intrarea în căsuță. Și…am început să scriu…Cât timp am scris, a stat lângă mine. Mă privea parcă…mulțumindu-mi. Seara a venit extrem de repede și nepoftită, în același timp. Soarele își îneca razele printre crengile imense ale arborilor grozavi. Trebuia să plec.

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ANIMALELOR ...părul ursului polar nu este alb, ci incolor. Firele de păr groase sunt transparente şi reflectă lumina, ceea ce face ca blana ursului polar să pară albă. Pielea de sub blana transparentă este însă neagră, pentru a absorbi căldura de la soare, astfel că ursului îi este bine la temperaturile extrem se scăzute din zonele polare? ...struțul este considerat cea mai rapidă pasăre? Poate alerga cu 70 km/h. ...o tarantulă poate trăi 2 ani fără să mănânce nimic? ... o cârtiță poate săpa un tunel de 90 de metri într-o singură noapte? ...veverițele adoptă puii pe care îi găsesc abandonați? 17

CLUBUL DE LECTURĂ

,,TRIMBULINZII” ACTIVITATEA 1

GRUP ȚINTĂ: 15 elevi din clasele VI-VIII

ÎNTÂLNIRE...CU CARTEA

DURATA: noiembrie 2019—iunie 2020 OBIECTIV GENERAL: Cultivarea în rândul elevilor a plăcerii de a citi și conștientizarea de către aceștia a importanței pe care o are lectura în construirea și desăvârșirea personalității lor. OBIECTIVE SPECIFICE: - formarea competențelor specifice privind receptarea și producerea de text literar; - cultivarea abilităților de comunicare orală și scrisă pentru o cât mai adecvată utilizare in viața socială; - promovarea, la nivelul grupului țintă, a ideilor de lectură, înțelegere și dialog; - încurajarea aptitudinilor de creație literară ale elevilor talentați; - familiarizarea cu opera din literatura română și străină; - dezvoltarea capacității elevilor de a-și expune ideile în public, în mod clar și coerent; - stabilirea relațiilor de prietenie între elevi.

ACTIVITATEA 2 ODISEEA LUI OLIE, de Wiliam Joyce

ACTIVITATEA 3 PULBERE DE STELE, de Neil Gaiman

ACTIVITATEA 4 PICTEAZĂ VÂNTUL, de Pam Munos Ryan

REVISTA ,,TRIMBULINZII” NR. 1— decembrie 2020 CUPRINS ISTORICUL SATULUI, prof. Aurelia Popescu……………………………………… ..2 CURIOZITĂȚI MATEMATICE, prof. Dorina Panțuru………………………………...2 ȘCOALA DE VARĂ, prof.Aurelia Popescu……………..……………………………..3 MESERIA DE PĂRINTE, înv.Daniela Tudorache………………………………...……4 MIC GHID PENTRU PĂRINȚI, înv. Daniela Tudorache……………….…………….5 JOCUL ȘI JOACA ÎN EDUCAȚIA DE CALITATE, prof. Nicoleta Agapie.………….6 CURIOZITĂȚI GEOGRAFICE, prof.Tita Urse………………………………..………..7 SCHIMBĂRILE CLIMATICE, prof. Teodora Puia………………………….………….8 CURIOZITĂȚI DIN LUMEA PLANTELOR, prof. Aurelia Popescu……...………….9 TINERE TALENTE .O prietenie, Maria Kinugasa…………...……………….…….10 CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ANIMALELOR, prof. Aurelia Popescu……...………13 TINERE TALENTE. Primăvara, Denis Chioru…………...……………….……..….14 TINERE TALENTE. Povestea lui Toto, Maria Kinugasa…………...……….…….14 TINERE TALENTE. Umbra roșcovană, Gianina Pîrlitu…………...…………..….17 CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ANIMALELOR, prof. Aurelia Popescu……...………17 CLUBUL DE LECTURĂ ,,TRIMBULINZII”……………………………………………..18

ISSN –L 2734 –8024