MangaAnimeNr4

Page 1


Andreidbz Sleepy Lucifiel Akashi Linda Innocent Inuken Darkthor Squal Inuyasha UzY3L Probably Me Echipa revistei Manga-Anime nr.4

Fenomenul Anime în România (Sleepy) _______________ 3 Green Green (UzY3L) _________________________________ 6 Kagome vs Kikyo (Innocent) __________________________ 10 Mini Ghid Japonez (Inuken) ____________________________________ 14 Getbackers (Linda) ____________________________________________ 16 Narutaru (Probably Me) _______________________________________ 20 Pijama Party (Lucifiel & Akashi) _________________________________ 23 Neon Genesis Evangelion (Sleepy) _____________________________ 28 Bleach (Squal) ________________________________________________ 32 Dincolo de porţile timpului (Inuyasha) __________________________ 35 Dark Anime (Darkthor) ________________________________________ 39 Fan Art (Akashi) _______________________________________________ 42


Fenomenul Anime în România Sunt unele lucruri despre care am vrea să discutăm, dar nu ştim, altele despre care ştim, dar nu vrem şi altele despre care nu ştim, nu vrem, dar trebuie să vorbim. Aş fi putut să încadrez acest subiect în prima categorie, însă m-am lovit inevitabil de întrebarea “chiar vreau să scriu despre fenomenul anime în Romania?”; aşa că am mers cu articolul meu în a doua categorie unde m-am împiedicat de o a doua întrebare “chiar ştiu să vorbesc despre acest lucru?”. Rămas fără opţiuni, îmi iau inima în dinţi şi-mi zic “poate nu vreau, poate nu ştiu, dar trebuie să vorbesc” (şi să vorbim; oricine vrea, e liber să dea un răspuns, o critică, o completare acestui articol). Dacă ne întoarcem puţin în timp, ne aducem aminte că înainte de 1989 (şi chiar puţin

după) România avea un singur post de televiziune, TVR-ul. Foarte puţin, dar dacă ţinem cont că spaţiul său de emisie cuprindea şi un timp alocat programelor pentru copii, constatăm că exista condiţia minimă, însă nu şi suficientă apariţiei fenomenului anime în România. Tot ce mai trebuia făcut, era ca TVR-ul să transmită o serie anime. Fiind prea mic pe atunci ca să-mi aduc aminte dacă asta s-a întâmplat sau nu, i-am întrebat pe ai mei părinţi. Răspunsul a fost că până în 1989 se difuzau numai desene produse in ţările fostei Uniuni Sovietice, iar cum Japonia nu făcea parte din acele ţări, rezultă că până atunci nu s-a difuzat anime în ţara noastră. Cu timpul, după revoluţie lucrurile s-au schimbat. TVR-ul avea acum libertatea de a transmite programe de orice provenienţă. Din fericire acestea au inclus şi anime printre


serialele de desene animate. Dintre ele ţin să amintesc pe Mac Ron 1, Voltron, Sandy Belle şi pe favoritul meu la acea vârstă, Kaiketsu Zorro.

Cert este că fie ele doar desene animate, fie anime (oricum, nu cred că pe atunci erau mulţi cei care ştiau să facă diferenţa între ele) tot ce a fost prezentat publicului, nu a făcut decât să anticipeze ceea ce avea să urmeze.

În 1997, acelaşi TVR (deşi aveam deja şi alte televiziuni) difuzează seria anime Sailor Moon, care marchează debutul, să-i spunem oficial, al fenomenului anime în România. De ce spun asta? Ei bine, efectul seriei îl ştim cu toţii. Sailor Moon a avut un impact deosebit asupra publicului, fiind urmărită de un număr record de telespectatori pentru acest gen de programe, de la copii de 5-6 ani la adolescenţi de 15-16 ani, poate chiar şi adulţi. Toată lumea colecţiona albume, toată lumea desena, toată lumea vorbea despre Sailor Moon. Ba unii chiar chiuleau de la şcoală ca să vadă episoadele. Îl putem cataloga, pe drept, fenomen naţional. În faţa acestei situaţii, “minţile mai strălucite” au început să-şi pună întrebări, “cine?”, “cum?”, “de ce?” a făcut desenele acestea. Internetul, dezvoltat şi el cu timpul în ţara noastră, oferea, celor care îşi permiteau, o sursă largă de informaţii.


Rezultatul apare trei ani mai târziu, când acelaşi TVR difuzează, celebrul Dragonball. Cotele de audienţă cresc din nou. Iar se colecţionează albume, iar se desenează, iar se chiuleşte de la şcoală. Peste câţiva ani urmează şi Dragonball Z, însă serialul este oprit prematur din difuzare. Cu toate că Dragonball nu depăşeşte ca popularitate pe Sailor Moon (la noi), efectele sale câştigă în amploare prin faptul că definitivează bazele şi apariţia fenomenului anime în România.

Astăzi, în 2005, comunitatea anime din ţara noastră este în continuă creştere. Unii ne cred buni, alţii ne cred răi. Părerile sunt împărţite. Cert este că suntem încă la început de drum.

Încet, încet, cei interesaţi învaţă ce înseamnă anime. Apar site-uri şi fancluburi dedicate fenomenului, iar unele televiziuni publice introduc şi ele în grila de programe serii anime precum Pokemon (PRO TV), Rouroni Kenshin (Antena 1). Alte televiziuni cum sunt Jetix şi A+ ofera chiar mai multe seriale şi se orientează tot mai mult către anime.

Articol scris de: Sleepy User pe www.manga-anime.ro


Green Green Categorie: Serial TV Gen: Comedie, Romantic Anul apariţiei: 2003 / 2004 Vârsta recomandată: Peste 16 ani Ok, deci să începem. După lungi dispute între capul meu şi peretele de alături s-a ajuns la concluzia că trebuie să storc şi cel mai sărac neuron din cerebelul meu ca să pot face acest articol. Bun, acum să-mi pun toată puterea mintală la treabă pentru a-mi aminti ceea ce s-a întamplat în acest anime. Şi ca să-l imit pe sensei-ul meu, ZeRMoN (că doar trebuia să încep de undeva, fiind primul meu articol), o să încep cam aşa: Telefonul mă anunţă de sosirea orei patru dimineaţa. În camera întunecată nu se aude decât sunetul tastaturii şi al centralei, muncind din greu pentru a-mi servi mie scopul. Încerc iar şi iar, stergere dupa stergere, editare după editare să fac acest articol cât pot eu de bine: "Long, long ago, there was a man and a woman who fell in love. But that kind of love was taboo in the old times. It was a forbidden love. The two promised they would be born again to reunite... and be happily married forever." Aşa începe fiecare episod din Green Green şi pentru un foarte bun motiv. Pentru a putea livra un impact emoţional cât mai mare asupra spectatorului. E genul de lovitură care te face K.O. Dar, scrâşnind din dinţi, revin la ceea ce trebuie facut: Midori, Reika, Wakaba, Sanae, Chigusa, Futaba, Bacchi, Tenjin, Ichibanboshi şi ultimul, dar nu cel din urmă, Yu-Suke. Acestea sunt personajele care vă vor zgudui mintea în toată seria de 13 episoade, fiecare din ele fiind foarte bine gândite pentru a putea fi creată o atmosferă cât mai

haioasă, senzuală, romantică şi dramatică posibil. Povestea începe cu academia Kaneone Gakuen, un loc izolat în munţii singuratici, ultimul paradis al barbaţilor de pe acest Pământ, unii cu frică, altii cu afecţiune faţă de tinereţe, aşteaptând sosirea unui autocar de fete din alta şcoală, în urma unei decizii de a uni cele două şcoli întruna singură. But this is where the fun starts. Nici una din şcoli nu a avut contact cu sexul opus (da, aţi ghicit = Boys ONLY school meets Girls ONLY school XD) şi deci, vă daţi seama că lucrurile nu vor începe cu o floare. Autocarul ajunge dupa multe aşteptări (din partea baieţilor,


desigur) la Kaneone Gakuen, unde pregătirile fuseseră aproape terminate pentru sosirea clanului de "Asoko". Autocar-ul vine... o groază de baieţi îl înconjoară... se fac şiruri... iar preşedintele consiliului de elevi, este pe jos, după ce a fost călcat în picioare de "cireada umană" la aflarea veştii de venire a fetelor. Dar fără timp să se acomodeze cu noul său hobby, este luat imediat de prietenii săi fideli, respectiv Bacchi, Tenjin şi Ichibanboshi şi aruncat spre uşa autocar-ului, fiindu-i-se strigat: "You go greet the properly first! ". Şi, cu inima-n dinţi, acesta îşi întoarce ochii spre uşa autocar-ului, pentru a vedea că din aceasta ieşea o lumină albă puternică, iar în clipa urmatoare, "Ea" iese strigând: "Yuusuke-kun! I've found you". De aici începe TOTUL.

Poate că nu v-aţi dat seama până acum, dar acele două persoane care şi-au jurat că vor fi împreună, sunt chiar Midori şi Yu-Suke. M-am referit la Midori prin "Ea" exact din acest motiv. Vedeţi voi, oricât de mult ţi-ai fi dorit ceva în altă viaţă, presupun că ar fi foarte greu să-ţi aminteşti ce a fost acel lucru. Mirodi a renunţat la viaţa ei din viitor, respectiv anul 3003, pentru a fi împreună cu Yu-Suke. Şi acum să vă clarific situaţia un pic: Deodată, apare o fată în viaţa ta, pe care nu ai mai văzut-o până atunci, care te iubeşte foarte mult. Vă aşteptati desigur să continui cu un "dar"... Mă tem că nu pot, având în vedere că răspunsurile pot varia, aşa că o să vă spun ce face Yu-Suke: se sperie şi încearcă să o respingă. Şi da, aţi ghicit înca o dată: având în vedere faptul că Midori a venit din viitor, ea şi-

a amintit acea promisiune, dar Yu-Suke nu-şi va aminti de ea, decât spre ultimele episoade. Cam atât vă pot spune despre ceea ce se întamplă în acest anime, aşa că o să avansez. Grafica este excelentă, cu o groază de efecte mult prea frumoase (*grin* Watch out boys! Anime-ul ăsta o să vă ridice moralul. MULT! XD) pentru a avea plângeri. Chiar din primul episod rămai profund impresionat de calitatea imaginii care, din păcate, nu este interminabilă. Dragi prieteni, cu părere de rău vă spun că unele lucruri bune au un sfârşit. Acest anime este unul din acele lucruri bune. Prima oară credeam că


doisprezece episoade vor fi deajuns, dar m-am înşelat. Aş fi vrut să mai fie câteva, care măcar să îmi dea speranţa că poate.. poate... lucrurile ar fi avansat cum vroiam eu, şi desigur cum ar fi vrut orice persoană destul de stabilă mintal. Dar sa revenim: Coloana sonoră este imbatabilă, aici realizându-se visul fiecarei persoane care se uită la anime-uri. Da, exact la asta ma refeream: daca v-aţi aşteptat ca în anime-uri persoanele

care vorbesc pentru personaje să arate precum personajele, atunci aici vi s-a împlinit visul! Datorită unui bun prieten, am aflat cum arată vocalişti care au interpretat vocile personajelor. Dacă le faceam comparaţie, nu gaseam diferenţă! Probabil că ar fi una, şi anume ca sunt reali. Desigur, v-aţi aştepta să continui, să mai dezvolt ideea, dar nu vă mai pot spune decat atât: aţi văzut că în Bleach, atunci când se întamplă ceva amuzant, terifiant, uimitor etc. va porni o melodie corespunzatoare care se adaugă la ironia, suspansul sau tragedia situaţiei respective? Ei bine, dragi prieteni, urăsc să v-o spun, mă urăsc pană şi pe mine pentru că v-o spun, dar OST-urile din Bleach nu au nici o şansă să faca comparaţie cu OST-urile din Green Green. Chiar dacă numarul lor este mai mic, ele contribuie dramatic la

impactul emoţional generat de anumite situaţii. Ia să vedem ce mai e: păi am vorbit despre grafică, despre coloana sonoră, urmează să vorbesc despre părerile mele generale asupra acestui anime, dar nu am uitat cumva ceva? Desigur, să vorbesc despre povestea in sine! Ikuzo! Povestea acestui anime pare, la prima vedere, scoasă la lumină într-un sfert de oră, dar abia după primele episoade iţi dai seama că iţi trebuie ceva procesare mintală ca să întelegi cu adevărat ceea ce se întamplă în acest anime. La tot ceea ce se petrece s-a pus foarte mult efort, pentru a putea face posibilă acea ambienţă


cuprinzatoare, de care nu ai scăpare odată ce ai pornit primul episod. Totul a fost făcut într-un mod foarte neobişnuit de bun, având în vedere că tot personalul era foarte grăbit de a termina această serie. De asemenea, a aparut episodul 13, după care s-a anunţat că se va face o a doua serie. Şi revenind la povestea din acest anime, nu-mi mai rămane decât să spun că este una pe care n-o s-o uit cât voi trăi, deci pana la vreo' 50 de ani (*puts a sad smile on). Deci, să continuăm… Şi în ultimul rând, am fost rugat, pe lângă vorbitul despre partea grafică, coloana sonoră şi poveste, deşi nu sunt idei rele, să va spun parerea mea generală despre acest anime. Imi pare rău, dar nu pot. Nu există cuvinte pentru a descrie sentimentele mele faţă de acest anime. Este mult prea dureros pentru a vorbi în detaliu despre el, dar vă pot spune un singur lucru: Nu va luaţi după alţii, să nu vă pese de ceea ce spun alte persoane, chiar dacă au o vastă experienţă în anime-uri, să nu spuneţi "Da" la review-urile rele despre acest anime, căci veţi regreta amarnic.

Şi acum să vă dau o raza de speranţă: pe lângă cele 12 episoade, s-a mai făcut un episod intitulat Erolutions care continuă povestea. Detalii nu vă pot da, deoarece aş strica toată distracţia voastră de a afla pe cont propriu. Şi acum vă voi lăsa pe voi cu decizia de a vă uita sau nu la acest anime. Credeţi-mă că merită să-l luaţi de pe net, chiar dacă trebuie să aşteptaţi o lună întreagă. Nu veţi mai vedea aşa ceva anul acesta! Shoutz fly out to: All the people who supported me this far.I am forever in your debt! Arigato!

Este regele! Acest anime va rămâne în istorie, pe veci ! Eu nu aş fi în stare să zic altceva decât "Sukhoi" pentru acest anime. Acesta este verdictul meu final.

Articol scris de: UzY3L User pe www.manga-anime.ro


Subiect foarte dezbătut… ştiu! Însă, irezistibil… N-ai ce-i face : oricât de mult te străduieşti să te abţii revii obsesiv la aceeaşi poveste : Kagome sau Kikyo ? Kikyo sau Kagome ? Chestie frustrantă cu atât mai mult cu cât sunt fete bune amândouă, complet diferite însa şi foarte similare… ce mai ! O adevărată provocare să diseci subiectul… Şi iată care sunt datele problemei: avem un semi-demon (jumătate demon - jumătate om) Inuyasha care nu se poate hotarî între două iubiri : Kikyo şi Kagome. Kikyo este o preoteasă puternică care s-a îndrăgostit de Inuyasha şi a încercat să-şi construiască o viaţă împreună cu acesta şi să transforme Shikon no Tama într-un giuvaer obişnuit. Din păcate pentru ei, Naraku, un semi-demon născut din hoţul Onigumo care împins de dragostea şi gelozia pe care le simţea

faţă de Kikyo şi-a vândut sufletul şi trupul demonilor, le întinde o cursă celor doi învrăjbindu-i astfel unul împotriva celuilalt rănindo totodată pe Kikyo. Din păcate aceasta a murit în orele ce au urmat nutrind nu tocmai cele mai calde sentimente faţă de Inuyasha. Kagome este reîncarnarea lui Kikyo. Ea este o adolescentă din timpurile noastre în căutarea drumului în viaţă, şi asa cum se întâmplă când ai 16 ani, a primei iubiri. Acesta este unul din principalele motive pentru care multe dintre fetele care vizionează seria se identifică cu ea. Ea exprimă ceea ce este bun în natura umană: bunătatea, prietenia, loialitatea, generozitatea, altruismul. Tot ceea ce ar trebui să fim cu toţii dar nu suntem. Kagome este reîncarnarea lui Kikyo dar nu este Kikyo. Poate că are aceeaşi faţă şi îl iubeşte pe Inuyasha dar nu este Kikyo. Şi totuşi, în ciuda tinereţii ei, a depăşit-o deja pe Kikyo în multe privinţe.


La început situaţia mi se părea extrem de frustrantă. Îmi puneam constant o grămadă de întrebări : cum de Inuyasha este atât de orb? De ce nu vede că un viitor liniştit nu poate avea decât cu Kagome şi cum de nu vede că Kikyo nu mai este cea care a fost ? Ah, şi ce resentimente aveam faţă de Kikyo !!! Aşa că am început să analizez situaţia şi pe cei implicaţi: Kagome, Inuyasha şi (nu putea fi evitat) Kikyo.

Am afirmat mai devreme că adolescenta Kagome a depăşit-o pe Kikyo. Nu mă refeream la îndemanarea la trasul cu arcul. Nici puterile ei spirituale nu se compară cu ale lui Kikyo dar, în esenţă, puterea ei interioară este mai mare decât a « originalului ». Îndemânarea la trasul cu arcul se capată după ani de exerciţii iar felul în care ea mai mult încurca decât ajuta într-o luptă se datorează vieţii liniştite duse până atunci. Normal că îţi trebuie un talent nativ în privinţa puterilor spirituale însă ale lui Kikyo au atins un nivel atât de ridicat după ani şi ani de antrenamente. Kagome radiază bună-dispoziţie în ciuda faptului că este îndrăgostită de un Inuyasha care nu pare să se poată decide şi reuşeşte să-şi învingă dorinţele egoiste (atât de normale) în privinţa acestuia. Reacţia ei instictivă în privinţa celorlalţi doi este mereu că aceştia ar trebui să fie împreună. Normal că după ce mai are puţin timp să analizeze ideea nu se mai simte atât de confortabil cu situaţia, însă are doar 16 ani. Deşi am mai mulţi decât ea trebuie sa recunosc că mi-ar fi mult mai greu să tolerez situaţia pe cât de bine o tolerează ea. Când realizează cât de puţine şanse are ca ea sa fie vreodată împreună cu Inuyasha încearcă sa faca

lucrul uman şi să-şi « reducă pierderile ». Decide să se întoarcă în timpul ei şi să nu-l mai vadă niciodată pe Inuyasha dar după aceea realizează că înca îl poate ajuta ca şi pe ceilalţi membrii ai grupului. Ca şi Kikyo în trecut, decide că suferinţa ei nu este un sacrificiu prea mare când este vorba de Inuyasha. O altă diferenţă este aceea că eu nu cred că ea, Kagome, l-ar fi confundat pe Inuyasha în ziua aceea nefericită când Naraku a rănit-o pe Kikyo. Desigur că de aici se poate naşte o nesfârşită dezbatere despre faptul că mentalitatea modernă în care Kagome a fost crescută i-ar fi fost de folos dar totuşi… Bineînţeles că nu poţi să pretinzi cuiva o atitudine degajată în sensul ăsta, nedumerirea şi îndoielile în primele momente când eşti confruntat cu o astfel de situaţie sunt absolute normale şi, bineînteles, “cunoaşterea este putere” dar Kagome şi-ar fi dat seama că cel care a rănit-o nu putea fi Inuyasha. Mai este adevărat şi faptul că ar atârna foarte greu în balanţă şi postura de confident (asta în măsura în care faptul că ceea ce Inuyasha se fereşte să spună este intuit de Kagome se poate numi « confidenţă ») pe care Kagome o are spre diferenţa de Kikyo. În final nu asta este tot ceea ce putem spera cu toţii? Că, deşi unele întamplări în viaţă te fac dur sau te forţează să-ţi schimbi atitudinea, cei dragi şi apropiati vor putea să treacă peste aparenţe şi să vadă în continuare adevarata ta faţă? De fapt cred că ăsta este aspectul cel mai important în care Kagome a depaşit-o pe Kikyo. Deşi are ca şi Kikyo, Miroku şi Naraku o intuiţie dezvoltată în privinţa oamenilor în ceea ce îl priveste pe Inuyasha intuiţia ei este mai pronunţată ca în cazul celorlalţi. Eu o consider destul de vanitoasă pe Kikyo. Nu în aparenţă însă în unele aspecte destul de importante. Din când în când câte ceva din ceea ce face ea ma determină să mă întreb cum de poate fi vanitoasă în ciuda antrenamentului şi


compasiunii arătate pentru atâtea personaje. Întâi şi întâi mă întreb constant dacă ea a devenit preoteasă din dorinţa sinceră de a-şi

ajuta aproapele sau datorită naturii excepţionale a însarcinărilor unei astfel de persoane ? Oare nu vanitatea a făcut-o să accepte a purifica Shikon no Tama? Când exterminatorii au venit să-i incredinţeze Giuvaerul ea era deja dureros de conştientă că îşi dorea o viaţă normală. Nu sa obosit însă să se gandească la implicaţii şi nu se poate să se fi gândit că era singura capabilă să purifice Giuvaerul când erau câteva persoane care ar fi fost mai mult decât încântate să o degreveze de însarcinare. Şi oare nu este vanitatea cea care o îndeamnă să nu îl elibereze pe Inuyasha de apăsarea dragostei pentru ea ? Fără Kikyo, Inuyasha ar realiza că i-ar fi foarte bine lângă Kagome. În plus nu cred că puţina încredere pe care o are în Inuyasha izvorăşte din altceva decât vanitate. De ce a încercat să-l schimbe în altceva decât era? Numai pentru că în felul acesta ar fi putut obţine tot ceea ce îşi dorea : o viaţă normală alături de Inuyasha. Pe ea nu o atrăgea perspectiva de a face echipă cu Inuyasha în a proteja Shikon no Tama până când ar fi aflat de o altă posibilitate de a neutraliza Giuvaerul. Nu o atrăgea nici posibilitatea de a duce o viaţă împreună cu Inuyasha aşa cum se întalniseră. Şi mă întreb de ce. De ce acest lucru ar fi fost atât de indezirabil ?

În serie se arată că poate blestemul lui Tsubaki a fost cel care a dus-o la pierzanie pe Kikyo însă o persoană ar trebui să aibă mult bun-simţ să nu se îndrăgostească doar pentru simplul motiv că a fost avertizată să nu o facă. Iar preotesele cu mari puteri spirituale ar trebui să aibă foarte mult bun-simţ, nu ? În schimb Kikyo nu poate rezista dorinţei ei pentru o viaţă normală şi parcă profită de prima ocazie să se îndragostească şi încearcă să scape de respnsabilitatea Giuvaerului făcându-l să dispară în timp ce îl transformă pe Inuyasha în om. Nu este în stare să îl ucidă cu săgeata sa pe Inuyasha însa nu vanitatea a fost cea care o face să-l ţintuiască pe copac pentru ca suferinţa lui să fie eternă ? Kagome, în esenţă, nu este vanitoasă. Dimpotrivă, are chiar câteva nesiguranţe legate de propria-i persoană. A făcut o alegere şi se străduieşte să fie la înalţimea aşteptărilor. Pur şi simplu o fetişcană, cu temperamentul şi necizelarea scuzabile prin prisma celor 16 ani, ea reuşeşte în repetate rânduri să facă lucruri excepţionale printre care şi faptul că rezistă încercărilor lui Akago de a o controla folosindu-se de suferinţa şi inerentele antipatii cauzate de legătura afectivă existentă


între Inuyasha şi Kikyo. Nu a ales să se îndrăgostească de Inuyasha dar dacă acest lucru s-a întamplat ea a reuşit să se mobilizeze şi să vadă partea buna a lucrurilor: aceea că îi putea fi alături ca şi prietenă daca nu ca şi parteneră. În plus nu dă dovadă nici de cele mai mici ezitări când vine vorba să o salveze pe Kikyo (ah, şi ce atitudine are Kikyo în acele situaţii !). Însă cel mai important lucru este că dacă printr-o întorsatură a situaţiei relaţia dintre Kikyo şi Inuyasha ar fi avut o şansă ea l-ar fi eliberat pe Inuyasha fără prea multe ezitări. În ceea ce-i priveşte pe Inuyasha şi Kikyo este absolut normal că nu îşi pot clarifica sentimentele. Pentru ei totul este încă mult prea recent. În plus în ciuda ataşamentului pe care îl are şi faţă de Kagome, Inuyasha o priveşte pe aceasta ca pe o fetişcană pe când pe Kikyo o priveşte ca pe o tânără în toată regula (şi aici ar trebui pus un smiley care rânjeşte cu gura până la urechi :D ). Şi, bineînţeles, Kagome este absolut normală atunci când face mici crize temperamentale când vine vorba de cei doi. Este deja tardiv să spun că nu sunt un fan Kikyo (va asigur că nici fan Kagome nu sunt). Însă ea mă face să conştientiz faptul că în faţa unor astfel de întamplări s-ar putea să nu depaşesc momentul aşa cum nici ea nu a făcut-o. Acea Kikyo care începuse să dea semne că ar fi « umană » în relaţia cu Inuyasha mi sa parut frumoasă. De fapt cred că de aici porneşte şi toată dezamăgirea mea în privinţa acestui personaj: cum de este posibil ca o persoană atat de excepţională ca ea să fie atât de neputincioasă şi de uşor de doborât? Acesta este lucrul care mă nedumereşte cel mai mult la Kikyo: cum de nu are puterea să treacă peste acest moment? Ştiu că sunt mulţi cei care consideră că este foarte puternică pentru ca îşi reprimă sentimentele din cauză că îi este teamă ca lumea din jurul ei să nu se năruiască dacă ea nu este puternică. Însă eu cred că ar da dovadă

de mult mai multă putere dacă ar conştientiza faptul că lumea din jurul ei s-a năruit deja în ciuda eforturilor (oricât de greşite) pe care le-a depus şi că nu este nimic în neregulă să te sprijini pe ajutorul altora din când în când. Un alt lucru care mă nedumereşte este cât de puţină încredere are ea în cei din jur. Nu vreau să spun că o ingenuitate ca cea a lui Kagome ar fi idealul în privinţa asta însă nu pot să înteleg cum de se poate trăi fără a avea încredere în cineva… oricine… Nu înteleg de unde vine şi încăpăţânarea asta a ei de a trăi singură, de a se lupta singură cu Naraku. În final, nu înteleg de ce ea alege să-şi testeze astfel limitele când este atât de conştientă de faptul că îşi doreşte exact contrariul. Mai ales când ştie că alegerile ei nu fac decât să rănească mulţi oameni care paradoxal ! - îi sunt foarte dragi. Şi cel mai de neînţeles lucru la ea este de ce îşi ignoră sora? Iată situaţia: cum-necum Kikyo ajunge din nou în lumea celor vii, are o soră la care ţinea mult şi care ţine mult la ea, pe care nu simte nevoia să o viziteze sau să îi vorbească ca între surori nici măcar o dată! Cred că am o figura destul de uimită de cate ori mă gândesc la lucrul ăsta. Ah, şi să nu uit : Kikyo nu ştie sa mulţumească. Ceea ce mă face să mă întreb dacă ea ar fi fost realmente mulţumită cu viaţa de femeie normală sau s-ar fi razgândit şi şi-ar fi dorit să redevină preoteasă. Şi ca să pun punct unei pledoarii care riscă să devină interminabilă mă gândesc că dacă Inuyasha mi-ar fi frate mi-aş dori pentru el să privească înainte, fără apasarea sufocantă a unui trecut oricât ar fi el de dureros. Şi nu cred că o relaţie cu Kikyo - aşa cum este ea reînviată - l-ar ajuta să facă acest lucru. Iar pentru Kikyo mi-aş dori să fie un strop mai puţin încapaţânată pentru că a fi fericită implică eforturi şi din partea ei. Pentru Kagome nu îmi fac griji : oricat de dureroasă ar fi pentru ea conştientizarea faptului că Inuyasha o iubeste pe Kikyo, ea este o luptătoare şi va găsi întotdeauna resursele să îşi construiască un viitor cu optimism şi energie. Articol scris de: Innocent User pe www.manga-anime.ro


LA PLECAREA DE ACASĂ la revedere (cel care pleacă) - itte kimasu la revedere (cel care rămâne) - itte rashai LA ÎNTOARCEREA ACASĂ bună! (cel care vine ) - tadaima bună! (cel care este acasă ) - okaeri nasai.

SALUTURI & LA ÎNTÂLNIRI & LA DESPĂRŢIRI bună dimineaţa - ohayo gozaimasu bună ziua - konnichi wa bună seara - konban wa bine aţi venit - yokoso irasshaimashita nu ne-am văzut de mult timp - ohisashiburi desu ne la revedere - sayonara la revedere - shitsurei shimasu (formal) pa (fam.) - bai-bai pe curând - dewa mata pe curând - mata ne & ja ne (fam.) pe mâine - mata ashita sper să ne mai vedem - mata aimasho aveţi grijă!- ki o tsukete kudasai este vremea să mă întorc - sorosoro kaerimasu transmiteţi-i salutări domnului ~~ - ~~ san yoroshiku otsutae kudasai ce bine ar fi dacă ne-am putea revedea - mata aeru to ii desu ne mulţumesc pentru efortul depus - otsukaresama desu / gokurosama desu noapte bună - oyasumi nasai

PREZENTĂRI cine sunteţi dumneavoastră ? - donata desu ka ? / dochira (sama) desu ka ? cum vă numiţi ? - onamae wa ~~~ mă numesc ~ - watashi wa ~ desu / ~ to moshimasu(formal) numele meu este - watashi no namae wa ~ desu nu-i ştiu numele - kare no namae wa wakarimasen poftiţi cartea mea de vizită - meishi o dozo permiteţi-mi să vă prezint pe ~~ - ~~ o shokai shimasu. permiteţi-mi să mă prezint - jiko shokai shimasu încântat de cunoştinţă - hjimemashite.dozo yoroshiku. sunt foarte bucuros că v-am întâlnit - ome ni kakarete hijo ni ureshii desu imi pare bine că v-am putut intalni - oai dekite yokatta desu . îl cunoaşteţi pe domnul~ ? - ~san o shitte imasu ka? îl ştiu din vedere - kao dake shite imasu ka am auzit de dânsul - namae o kiita koto ga arimasu nu am avut niciodată plăcerea să-l cunosc mada ome ni kakatta koto ga arimasen


ÎNTÂLNIRI: nu ne-am văzut de mult timp. ce mai faceţi ? ohisashiburi desu ne. ogenki desu ka. mulţumesc, bine - E , okagesama de genki desu mă bucur să aud asta . s-a făcut vreme bună sore wa yokata desu na. Ii otenki ni narimashita ne. îmi pare rău că v-am făcut să aşteptaţi. vă rog să mă scuzaţi că am întârziat - omatase shimashita.osoku natte shimaimashite, domo sumimasen. nu face nimic. vă mulţumesc pentru că aţi venit iie , kite kudasatte, arigato gozaimasu . ne-am putea întâlni săptămâna aceasta? konshu wa tsugo ga ii desu ka săptămâna aceasta nu prea aş putea. plec în deplasare - konshu wa chotto ..shutcho ga aru no desu ga da ? dar săptămâna viitoare ?- so desu ka . raishu wa ikaga desu ka. da , este bine - hai , daijobu desu ne . atunci mai vorbim la telefon . vă sun îndată ce mă întorc - sore dewa , mata denwa de renraku shimasu . kaettara sugu renraku shimasu vă convine mâine la ora patru după-amiaza ? ashita no gogo , yoji ni wa yoroshii desu ka. de acord - ii desu yo. atunci mâine la ora 4 vin să vă iau de acasa sore dewa ashita no yoji ni otaku ni mukae ni ikimasu. îl vedeţi în curând pe domnul ~ ? - chikai uchi ni ~ san ni aimasu ka/ poimâine merg la facultate , asa că s-ar putea să îl întâlnesc - asatte daigaku e ikimasu kara , tabun sono toki ni au kamo shiremasen

n-aţi putea să-i daţi cartea aceasta ? sore dewa , kono hon o watashite kudaimasen ka. ba da , dar dacă nu vine, ce să fac ? - ii desu ka , moshi konakattara , do shimasho ka . nu este nici o grabă , aşa că puteţi să i-o daţi când îl întâlniţi isogimasen kara , atta toki de kamaimasen vă rog să mă scuzaţi că am întârziat - chikoku shite shimaimashite, moshi wake arimasen ( formal ) nu aţi vrea să luăm masa împreună ? - isshoni shokuji o shimasen ka. vă rog să schimbaţi ora de întâlnire - yakusoku no jikan o henko shite kudasai. FORMULE DE ACCEPTARE da - hai aşa este - so desu întocmai - sono tori desu în regula - daijobu desu desigur - mochiron nici o problemă - mondai ga arimasen cu siguranţă - tashika ni cu multă plăcere - do itashimasite. FORMULE DE REFUZ nu - iie nu este aşa - so dewa arimasen vă înşelaţi - chigaimasu nu ai voie - dame desu nici vorbă- tonde mo nai desu nu prea pot... - sore wa chotto .. este imposibil - muri desu. nu sunt liber în ziua aceea - sono hi wa tsugo ga warui no desu ga din păcate, nu pot participa la şedinţă - zannen nagara , kaigi ni shusseki dekimasen să o amânăm pe altă dată - mata kondo ni shimasho (continuarea în numărul viitor) Articol scris de: Inuken User pe www.manga-anime.ro


Get Backers este un serial produs de studioul Kodansha. După cum indică titlul, Get Backers narează aventurile a doi parteneri, Amano Ginji şi Mido Ban care au meseria de “recuperatori”. Motto-ul lor este: “ Dacă este furat, îl furăm înapoi! Rata succesului este de aproape 100%!. ”Atât serialul anime cât şi manga urmeaza seria aventurilor pe care cei doi le trăiesc în timp ce “recupereză” obiecte diferite, de la obiecte preţioase la oameni şi chiar amintiri. Cele mai interesante şi importante misiuni au loc în Mugenjou (Fortăreaţa Infinită) locul de unde provine Ginji Amano, Shido Fuyuki, Kazuki Fuchoin şi Kakei Jubei aceştia din urmă fiind foşti membrii ai trupei VOLTS sub comanda Raiteiu-lui Amano Ginji. Plasată în viitorul apropiat, multe dintre personaje au propriile lor puteri unice. Ban are puteri precum Snake Bite - abilitatea de a ridica

obiecte de pâna la 200kg - şi Jagan sau “Evil Eye” care creeaza pentru cei ce se uită în ochii lui o iluzie de 1 minut timp în care respectivul are un vis ce de obicei îi este fatal, acesta putând fi utilizat doar de 3 ori pe zi. Ginji, fostul Raitei“Thunder Emperor”-al trupei Volts-are puterea de a conduce energie electrică de peste 1milion de volţi. Însă în ciuda acestor puteri excepţionale în fiecare zi se confruntă cu aceeaşi problemă: BANII!!! Lipsa banilor se datorează faptului că au prea puţine cereri de recuperări iar când au nu primesc banii din diferite motive pe care le las să le descoperiţi voi… Însă lipsa banilor duce la situaţii amuzante… Get Backers posedă o galerie de personaje dintre cele mai variate, în special datorită puterilor magice atât de originale. În continuare haideţi să-i cunoaştem mai bine:


Ban Mido alias: Jagan no Otoko (The man with the Evil Eye); are 18 ani (21 in anime); 175cm; născut pe data de 17 decembrie… este un multitalent, ştie să cânte bine la vioară, este cel mai calculat şi înţelept. În trecut Ban forma echipă cu Lady Poison şi cu fratele ei care însă a decedat în condiţii misterioase. Cel mai bun partener al său este Ginji Amano iar cel mai rău Shido Fuyuki.

MakubeX are 14 ani, 160cm, 52kg, născut pe data de 1 Noiembrie, este un geniu în computere din Mugenjou, foarte deştept şi cu o educaţie aleasă. Calculările lui sunt exacte pâna în cel mai mic detaliu. A fost abandonat când a fost copil pe coşuleţul în care era scria doar Makube la care el a adăugat X şi astfel numele lui MakubeX trecutul lui fiind întunecat şi misterios. L-a admirat foarte mult pe Ginji iar când acesta a părăsit trupa VOLTS a fost greu pentru el să se adapteze. O dată cu plecarea lui Ginji, MakubeX a devenit noul lider al trupei VOLTS.

Kudou Himiko alias: Lady Poison; are 16 ani; 152cm; 48kg; născută pe data de 10 Februarie, este puternică, independentă, încrezatoare în propriile capacităţi. S-a angajat în meseriea de transportator în speranţa că-l va întâlni pe Ban şi-l va ucide. Ce se întâmplă când se întâlnesc nu vă spun. Talentele ei se regăsesc în cele 7 parfumuri otrăvitoare. Mirosul flăcării(kaenkou) face ca corpul unei persoane să ardă pe dinăuntru făcând-o să respire foc; mirosul regresiei(taikoukou) face ca activitatea creierului să fie redusă la minimum transformând uşor oamenii în maimuţe; mirosul păpuşii(kugutsukou) îi fac pe ceilalţi să-i asculte orice comandă; mirosul de urmărire(tsuibikou) îi permite ei şi celor din jur să o urmărească; mirosul timpului(jingenkou) care opreşte toţi muşchii de mişcare în momentul respectiv imobilizând adversarii; mirosul coroziunii(fushoukukou) care reacţionează ca acidul la tot ce întâlneşte în cale; şi mirosul accelerării(kasokukou) care dublează viteza de mişcare la fiecare inspiraţie a acestuia însă cu un mare risc asupra sănătăţii.

Amano Ginij alias: Raitei (Thunder Emperor); are 19 ani; 162cm; 62kg; născut pe data de 19 aprilie, este cunoscut de membrii trupei VOLTS ca Raitei. Când s-a alăturat lui Ban Mido ca şi Getbacker, trupa VOLTS s-a separat. Ginji controlează puterea electricităţii cu care poate invoca peste 1milion de volţi de electricitate. Datorită acestei puteri el a devenit Thunder Emperor al oraşului de jos din Mugenjou. Cel mai bun partener al lui este Ban deoarece l-a ajutat să părăsească lumea întunecată din Mugenjou. Cel mai rău partener pentru Ginji este Akabane Kurodo deoarece el îi ucide pe cei care-l atacă într-o clipă fără ca ei măcar să stie ce se întamplă. Deoarece puterile lui cresc în Oraşul de Jos el este un pericol chiar şi pentru Mugenjou.


Fuyuki Shidou alias: Beast Master; are 21 de ani; 182cm; 72kg; născut pe data de 12 August, un ex-membru al trupei VOLTS , lucrează actualmente ca recuperator însă individual. Locuieşte într-o vilă mare alături de Madoka o tânără şi renumită violonistă nevăzătoare de care s-a îndrăgostit. Este numit Beast Master deoarece poate vorbi cu animalele şi să invoce spiritele lor,motiv pentru care este numit de Ban saroumawashi(antrenor de maimuţe). Se înţelege bine cu Ginji şi Kazuki, la fel şi cu Emishi însă Ban este un etern rival pentru el şi tot timpul se află în conflict. Nu suportă aglomeraţia şi preferă compania animalelor decât a oamenilor.

Kazuki Fuchoin alias: Ito no Kazuki (Kazuki of the Strings); are 20 de ani; 176cm; 59kg; născut pe 1 Ianuarie, băiat100% deşi la prima vedere ai zice că-i fată. Arma lui sunt sforile care le foloseşte cu atâta agilitate încât adversarii nici nu ştiu ce i-a lovit. La vârsta de 15 ani clanul lui a fost asasinat însă Kazuki a reuşit să scape împreună cu Jubei,protectorul si prietenul lui şi după ultimele îndrumări ale mamei au ajuns în Mugenjou. Din cauza bunătăţii şi înfăţişării oarecum feminine adversarii îl subestimează deseori însă în realitate nu e deloc aşa de neajutorat precum pare fiind dispus să devină insensibil şi fără milă dacă prietenii îi sunt atacaţi.

Kakei Jubei alias Tobari no Jubei (Jubei of the Curtains); are 21 de ani; 180cm; 82kg; născut pe data de 21 August, are o soră Sakura. Este prieten cu Kazuki chiar intimi am putea spune, cele 2 clanuri ale lor fiind aliate de 500 de ani clanul lui Kakei slujind ca doctori pentru cel al lui Kazuki. Ca armă foloseşte ace pe care le aruncă cu precizie. Ele sunt folosite şi pe post de tratament medical. Totuşi secretele clanului Kakei au evoluat până acolo încât pentru a controla acele se folosesc de magnetism. Cea mai secretă si interzisă tehnica a lui Jubei este Kokushin (Black Needle).

Alte personaje importante ar fi Natsumi Mizuki o tânără ce lucrează la Honky Tonk, barul unde Paul Wan este proprietarul iar Ginji şi Ban au datorii mari, Hevn care are rolul de intermediar pentru cei doi recuperatori. Alte personaje ar fi Haruki Emishi ex-membru al trupei VOLTS la fel ca şi Sakura,sora lui Jubei şi Kurusu Masaki. Singurul care face parte din Babylon City este Kagami Kyoji a cărui identitate este un mister, de altfel la fel ca şi personalitatea sa.


Getbackers are multe puncte forte, cum ar fi: o diversitate de personaje care pot fi îndrăgite, scene de acţiune excelente şi chiar simţul umorului. Cu toate acestea acest anime introduce prea multe idei, prea multe personaje şi prea puţin timp în care ele să evolueze. Rezultatul final este un anime bun însă cu scăpările lui.

Înainte de a ajunge la probleme este important să reţinem că Getbackers este un serial plăcut pe diferite nivele. Personajele sunt foarte atrăgătoare şi au multă personalitate. Atracţia dintre Ban şi Ginji te face să te distrezi iar lista impresionantă de personaje secundare este la fel de distractivă. Chiar dacă tema este alcatuită în mare parte din acţiuni mici de recuperare există totuşi unele acţiuni de recuperare mai mari care au destulă acţiune pentru a satisface orice spectator (Mugenjou Job). Şi deşi uneori povestea poate fi destul de serioasă la un moment dat, ea nu devine niciodată prea serioasă lăsând loc şi fazelor amuzante. Pe lângă toate acestea coloana sonoră este impresionantă mai ales că este compusă de Taku Iwasaki (pe care de altfel îl cunoaştem din serialul Rurouni Kenshin, Witch Hunter Robin sau Read or Die). În sfârşit, ca să ţinem mai bine minte, punctele tari sunt: personajele interesante, muzica excepţională compusă de Taku Iwasaki, momentele amuzante şi “The Mugenjou Job”.

Acum să trecem la critică… deşi nu ar fi multe de spus totuşi acest serial are şi punctele lui slabe cum ar fi sfârşitul prea rapid încheiat cu multe întrebări rămase fără răspuns şi personaje care reapar mereu. Serialul nu este destul de lung pentru a realiza ceea ce s-a intenţionat. Aproape toate personajele au trecuturi misterioase înspre care atenţia este îndreptată doar rareori. Problema este că trecutul majorităţii personajelor nu este explicat deşi se face constantă referire la el. Episoadele de sfârşit încearcă să arunce o lumină asupra acestor trecuturi însă sfârşitul este prea grăbit. Pentru alte personaje nici nu se încearcă o clarificare a trecutului lor. Concluzia ar fi că sfârşitul nu rezolvă nimic ci ajunge doar să creeze un nou set de întrebări, chiar de bază legate de Mugenjou şi de personaje; astfel de goluri găsite la sfârşitul serialului nu ajută deloc. Însă aceste întrebări pot da naştere la o continuare a serialului ceea c ear fi un lucru de dorit pentru fanii Getbackers. Concluzia finală ar fi că dacă doriţi să vedeţi un serial cu multe momente amuzante, acţiune şi emoţie uitaţi-vă la Getbakers că merită !!!

Articol scris de: Linda User pe www.manga-anime.ro


Narutaru face după mine parte dintr-o categorie aparte de anime, o categorie definită printr-un scenariu de calitate concentrat pe dimensiunea umană. Există extrem de puţine seriale sau filme care se încadrează aici şi nu e suprinzător că majoritatea au subiecte serioase sau chiar dramatice. Consider că punctul forte al serialului este dozarea conţinutului, care este extraordinar de bine realizată. Narutaru debutează într-o atmosferă foarte relaxată, de vacanţă de vară, în care trec minute întregi fără a se întâmpla absolut nimic deosebit. A trebuit să fac un efort conştient pentru a urmări primul episod. Privind însă în urmă după vizionarea întregului serial, se poate vedea că gradul de interes creşte constant dea lungul celor 13 episoade. Felul în

care autorul povestirii manga pe care e bazat serialul (Mohiro Kitou) a reuşit să gradeze evoluţia intrigii mi s-a părut fenomenal, făcând ca de la un început leneş, calm şi relaxat să se ajungă la un final dement. Merită menţionat genericul de început, realizat într-un stil (animaţie şi melodie) copilăresc. Sînt aproape sigur că alegerea nu a fost întîmplătoare ci făcută special pentru a contracara efectul sumbru pe care serialul ajunge la un moment dat să-l aibă asupra spectatorului. Este o tehnică de atenuare emoţională care a fost folosită şi în alte cazuri, după cum veţi vedea în continuare. Un exemplu este Grave of the Fireflies, film cu o deosebită încărcătură emoţională, care era prezentat la un moment dat în cinematografele japoneze urmat imediat de My Neighbor Totoro, al cărui subiect fantezist şi amuzant servea la readucerea spectatorilor la normal. Intenţia iniţială fusese pur şi simplu de prezentare a celor


două filme (ambele producţii ale celebrului Studio Ghibli) împreună; dar s-a constatat că ordinea de prezentare inversă era aproape insuportabilă datorită paralelelor existente între protagoniştii lor. Alt exemplu este genericul de final din serialul Boogiepop Phantom, care foloseşte o melodie antrenantă pentru deconectare. Despre acest serial voi spune doar că, împreună cu Narutaru şi End of Evangelion, a fost clasificat în categoria “Demenţă” de către AniDB. Probabil că Narutaru nu se califică în categoria SF. Cu toate că unele aspecte ale poveştii sugerează aspecte SF şi în ciuda prezenţei tehnicii militare în suficiente episoade, cred că e mai potrivită categorisirea ca Fantasy. Principalul motiv este cel care a generat dealtfel destulă nemulţumire în rîndul celor care au vizionat serialul, şi anume faptul că nu se explică suficient de multe lucruri. Finalul te lasă cu multe întrebări fără răspuns legate de personaje şi de elementele fantastice, ceea ce a dus chiar la speculaţii privind un eventual Narutaru 2.

tip de literatură şi film, care plasează spectatorul în interiorul unui şir de evenimente aflate deja în desfăşurare şi depinde de spectator să deducă, remarce sau să-şi imagineze unele amănunte. Dacă vreţi un exemplu, probabil că filmele lui Tarantino, îndeosebi Pulp Fiction, sînt unele dintre cele mai cunoscute ale genului. După această lungă introducere aţi ajuns probabil să vă întrebaţi ce conţine de fapt Narutaru. La modul simplist, este povestea unui grup de adolescenţi care vin în contact cu o formă de viaţă extraterestră. Efectul întîlnirilor este obţinerea în mod indirect de puteri ieşite din comun. Împrejurările în care fiecare dintre ei face contactul şi felul în care aleg să-şi folosească aceste puteri depinde foarte mult de trecutul şi caracteristicile fiecăruia.

Însă tind să cred că nu va exista aşa ceva, deoarece Mohiro Kitou şi-a bazat manga în proporţie covârşitoare pe drama personajelor principale. Restul personajelor şi al subiectului este prezentat exclusiv cu rol de suport, în cantitatea strict necesară fundamentării conţinutului principal. Personal am considerat partea centrală de o înaltă calitate, şi asta m-a făcut să trec cu brio peste faptul că nu mi-a fost satisfăcută curiozitatea. Această abordare se răsfrînge şi asupra personajelor; Shiina este personajul central şi primeşte cea mai mare atenţie, continuîndu-se cu Akira şi tatăl Shiinei, apoi cu restul.

Mi se pare extrem de interesant faptul că marea lor majoritate ajung să folosească această ocazie ca pe o supapă de eliberare pentru toate aspectele negative ale vieţii lor. Din acest punct de vedere, Narutaru este o capodoperă, pentru că reuşeşte să descrie excelent diversele aspecte întunecate ale unor minţi, suprinzător, încă tinere. Este descrisă, în detalii care vor deveni cutremurătoare spre final, partea întunecată a sufletului uman, ce se poate întîmpla atunci cînd cineva este împins prea departe şi prea constant de către cei din jur, şi cît de îngrozitor se poate manifesta chiar şi cea mai slabă fiinţă dacă obţine la un moment dat puteri supranaturale.

Dacă ar fi să găsesc justificări suplimentare aş spune că abordarea este specifică unui anumit

Narutaru este o replică realistă şi pe alocuri cinică la toate poveştile anime vesele bazate pe


magie şi puteri deosebite. Se administrează aici o palmă morală unui întreg capitol anime utopic şi deseori stereotip, şi anume mahou shoujo (magical girl). Mesajul conţinut de Narutaru subliniază că aceste puteri nu fac decît să scoată în evidenţă materialul uman deja existent şi că dacă acordarea lor s-ar face aleator probabilitatea ar fi foarte mare ca majoritatea subiecţilor să nu fie nicidecum animaţi de idealuri nobile ci dimpotrivă. Shiina este foarte importantă, deoarece este aproape singurul exemplu pozitiv. Personajul ei serveşte în principal să arate cum un suport emoţional stabil din partea persoanelor importante din anturaj (tatăl, prietena şi bunicii ei) vor face ca şi persoana să fie stabilă la rîndul ei. În ciuda faptului că Shiina nu a avut neapărat o viaţă ideală (părinţi divorţaţi şi problemele cu slujba ale tatălui), personalitatea ei are o fundaţie solidă şi prin urmare ea este capabilă să reziste şi să se adapteze la elementele şocante ale evenimentelor din serial. Prin contrast, restul personajelor exhibă o gamă largă de comportamente aparent aberante, dar care beneficiază de o logică aparte în contextul propriilor experienţe şi justificări. Prin prisma aceste logici finalul nu mai pare atît de surprinzător, deşi încărcătura sa de şoc este cu siguranţă deosebită. Narutaru merită văzut neapărat, măcar pentru calitatea scenariului dacă nu pentru altceva. Tema principală (presiunea negativă a societăţii asupra individului) este des regăsită în producţiile anime de calitate. Cu siguranţă, motivele se datorează efectului aparte pe care

comunităţile japoneze, caracterizate prin suprapopulare, competiţie acerbă şi sentiment social intens, îl au asupra individului. Nu pot să închei fără a mai recomanda încă două seriale de factură asemănătoare: Elfen Lied şi Now and Then, Here and There. În toate acestea subiectele abordate sînt serioase şi triste şi degenerează treptat spre violenţă şi un anumit nivel de demenţă, prin urmare abordaţi Narutaru et co. cu seriozitate şi avertismentele de rigoare. Scris de: Probably Me publicat pe Candy Valentine http://candy.zuavra.net/index.php/category/anime/







La început am vrut să scriem un review, dar ne-am gândit apoi că seria este foarte cunoscută chiar şi la noi în ţară. Am zis atunci: “Bine. Hai să facem un mic comentariu.” Însă cuvântul “mic” nu prea se

După prima difuzare, popularitatea seriei nu a fost prea mare. Cu toate acestea, după o a doua difuzare, a ajuns să fie (şi este încă şi astăzi) una dintre cele mai iubite şi apreciate producţii anime. Tribut autorului Nu putem să trecem mai departe fără să spunem câteva cuvinte şi despre cei care se află în spatele seriei:

potriveşte cu titlul, aşa că s-a născut articolul de faţă, care îşi propune să acopere pe cât de mult posibil, universul Neon Genesis Evangelion, la aniversarea a zece ani de la apariţie.Dacă am reuşit sau nu, rămâne să aflaţi citind… In Exordium Titlul original este Shin Seiki Evangelion, care în engleză se traduce Gospel of the New Century (Era), iar în română se traduce, cel mai probabil, Evanghelia Noului Mileniu. Decizia de a schimba titlul în Neon Genesis Evangelion aparţine studioului care a produs seria ci nu traducătorilor. Etimologia titlului provine din limba greacă, unde neos înseamnă nou, iar genesis înseamnă început (în română geneză, naştere). Termenul este folosit în religie pentru a denumi prima parte a Bibliei (în română Facerea). Cuvântul Evangelion provine din grecescul euangelion unde eu înseamnă bun, iar angelion înseamnă mesager (de aici şi cuvântul angel; în română evanghelie şi înger, de asemenea termeni biblici). Evangelion a început să fie difuzat la puţin timp după atacul cu gaz sarin asupra metroului din Tokyo (20 martie 1995). Se pare că producţia a început chiar în perioada atacului, fapt ce explică atmosfera constant tensionată din serie, văzută şi ca transpunerea atmosferei încordate pe care a resimţit-o Japonia după ce atacul i-a distrus imaginea de ţară fără violenţe.

Principalul “vinovat” este regizorul, domnul Hideaki Anno. El şi-a început cariera ca desenator în 1982 cu seria The Super Dimension Fortress Macross) talentul său fiind recunoscut în 1984 după lansarea filmului Nausicaa of the Valley of the Wind. În 1991 suferă o puternică depresie, dar revine patru ani mai târziu chiar cu Evangelion (considerată de mulţi o revoluţie a genului). Printre operele sale se numără: Wings of Honneamise (1987); Gunbuster (1988); Nadia: The Secret of Blue Water (1990-1991); Kare Kano (1998); Love & Pop (1998); Shiki-Jitsu (2000); Cutie Honey (2004). Coloana sonoră Vocile personajelor au fost asigurate astfel: Shinji Ikari - Megumi Ogata (Sailor Uranus în Sailor Moon sau Himura Kenshin în Rurouni Kenshin); Rei Ayanami, Yui Ikari - Megumi Hayashibara (Lina Inverse în Slayers sau Haruka Urashima în Love Hina); Katsuragi Misato - Kotono Mitsuishi (Usagi Tsukino în Sailor Moon sau Mireille Bouquet în Noir) Tema introductivă – “Zankoku na Tenshi no These" (Cruel Angel's Thesis); interpretată de Yoko Takahashi pe versuri de Neko Oikawa şi muzică de Hidetoshi Sato. Tema de sfârşit - "Fly Me to the Moon"; variaţii interpretate de Claire Littley, Yoko Takahashi, Megumi Hayashibara şi Yuko Miyamura pe muzică şi versuri de Bart Howard.


Neon Genesis Evangelion este produs de Studioul Gainax şi distribuit de ADV Films şi Manga Entertainment. Evangelion – Povestea Este anul 2015 şi se pare că totul a revenit la normal după catastrofa ce a avut loc cu 15 ani în urmă, Al Doilea Impact. Se ştie doar că un meteorit a lovit Pământul la Polul Sud modificându-i axa şi topind calota glaciară. Cel puţin aşa au afirmat autorităţile. Nu se cunosc prea multe detalii. Omenirea este ameninţată însă de un alt pericol: nişte creaturi extraterestre denumite îngeri care au ca scop distrugerea totală, Al Treilea Impact. Lupta împotriva îngerilor este purtată de o organizaţie a UN (United Nations), NERV. Aceasta deţine singura armă capabilă de a se opune îngerilor, un robot bio mecanic denumit EVA. O unitate Eva nu poate fi pilotată decât de un copil născut la 9 luni de la Al Doilea Impact. Organizaţia Marduk este cea care se ocupă de găsirea acestor piloţi. Sediul NERV este o adevărată fortăreaţă: un front geologic subteran dotat cu un sistem de apărare complex şi care dispune de cea mai avansată tehnologie. Realitatea însă, pare a fi cu totul alta. Care a fost adevărata cauză a celui de- Al Doilea Impact? Ce taine se ascund în spatele NERV şi UN? Ce sunt de fapt îngerii şi unităţile Eva şi care este adevăratul lor scop? Aflarea răspunsurilor acestor întrebări şi rezolvarea dramelor psihologice devin treptat obiectivele personajelor principale. Toate acestea sunt structurate pe un fir narativ complex cu acţiune şi conflicte desfăşurate pe planuri multiple. Sfârşitul este în întregime psihologic fără a aduce o finalitate concretă seriei. Prezentarea personajelor Shinji Ikari – 14 ani; al treilea copil, pilotul selecţionat pentru unitatea Eva 01 şi fiul lui Gendo Ikari. Datorită personalităţii sale închise, îi este foarte greu să-şi exprime sentimentele faţă de cineva şi de multe ori refuză să se adapteze la situaţiile noi. Fuga de realitate pare să fie soluţia sa pentru toate problemele. Relaţia distantă pe care o are cu tatăl sau îl determină să accepte invitaţia de a locui împreună cu Misato, fapt ce îl va ajuta, în timp, să fie mai deschis către ceilalţi.

Gendo Ikari – 48 de ani; tatăl lui Shinji şi comandantul NERV. În funcţia sa este foarte experimentat, reuşeşte întotdeauna să obţină rezultate şi nu îşi pierde calmul nici în cele mai grele situaţii. Cu toate acestea, ca tată este rece, nemilos şi crud. Nu a încercat niciodată să-şi înţeleagă fiul, să-i fie aproape sau să-l ajute, deşi pentru Rei a făcut toate aceste lucruri. Cu toate că lucrează pentru NERV, Gendo nu împărtăşeşte aceleaşi obiective. Tot ce vrea cu adevărat este să ducă la bun sfârşit ultima dorinţă a soţiei sale, prevenirea celui de- Al Treilea Impact. Yui Ikari – decedată; cercetător GEHIRN şi apoi NERV, soţia lui Gendo şi mama lui Shinji. Avea o personalitate deschisă, era bună şi iubitoare. Îşi făcea uşor prieteni datorită afecţiunii sale. Nu se lăsa influenţată de carieră şi îi plăcea să obţină tot ce avea viaţa să-i ofere. Rei Ayanami – 14 ani; primul copil, pilotul selecţionat pentru unitatea Eva 00. Este extrem de timidă şi tăcută, iar de multe ori pare retrasă din realitate. Gendo este singurul om faţă de care Rei are un comportament total opus. Datele sale personale au fost şterse şi nu există nici o urmă care să ducă spre trecutul ei. Misato Katsuragi – 29 de ani; director de operaţii NERV, şi tutorele voluntar al lui Shinji. Este o persoană energică, determinată, cu o voinţă puternică şi căreia nu-i este teamă să-şi asume răspunderi; asta când nu este ocupată cu băutura. Misato s-a alăturat NERV după moartea tatălui său în urma celui de - Al Doilea Impact. Ritsuko Akagi – 30 de ani; tehnician şef NERV şi fiica lui Naoko. Prietenă bună cu Misato şi Kaji pe care îi cunoaşte încă din tinereţe, Ritsuko e o fire secretoasă care şi-a dedicat viaţa muncii sale. Este una din puţinele persoane care cunosc adevărul despre cel de - Al Doilea Impact.


Naoko Akagi – decedată; tehnician şef GEHIRN apoi NERV şi mama lui Ritsuko. Majoritatea timpului şi l-a petrecut lucrând pentru cele două organizaţii. Naoko este cea care a dezvoltat super computerele folosite de NERV, denumite general MAGI (trei la număr, ele poartă numele celor trei magi de la răsărit: Balthasar, Melchior şi Casper). S-a sinucis când a înţeles că Gendo nu o va putea iubi niciodată.

Makoto Hyuga – în jur de 20 de ani; locotenent NERV. Deşi nu pare genul, Makoto este un tip cu o voinţă puternică, determinat şi curajos. El e “mâna dreaptă” a lui Misato în interiorul NERV şi ar face orice pentru a duce la îndeplinire dorinţele ei chiar dacă asta i-ar pune în pericol cariera sau viaţa. Cu toate acestea, relaţia dintre el şi Misato nu poate fi decât una de prietenie şi nimic mai mult.

Kaji Ryoji – 31 de ani; inspector special NERV şi fostul iubit al lui Misato. Fiind un don Juan, el nu renunţă nici acum la ideea de a o recuceri pe Misato. Îi place cel mai mult să-şi trăiască viaţa ca un agent secret sau spion ceea ce l-a pus de multe ori în situaţii dificile. De fapt Kaji lucrează în secret şi pentru Guvernul Japonez cu scopul de a demasca adevăratele intenţii ale NERV.

Shigeru Aoba – în jur de 20 de ani; locotenent NERV. Deşi nu prea ia viaţa în serios, Shigeru îşi îndeplineşte cu seriozitate munca. Pasiunea lui cea mai mare este muzica. De multe ori în timpul momentelor de pauză poate fi văzut cântând la o chitară imaginară.

Asuka Langley Soryu – 14 ani; al doilea copil, pilotul selecţionat pentru unitatea Eva 02. Mama ei, Kyoko Zeppelin Soryu a lucrat de asemenea pentru NERV. Kyoko s-a sinucis la puţin timp după un experiment de sincronizare cu o unitate Eva. Asuka este o fire mândră, încrezătoare în puterile sale şi care se străduieşte tot timpul să se autodepăşească. Probabil că aceste caracteristici ale personalităţii sale au fost determinate chiar de drama morţii mamei sale. Kuzou Fuyutsuki – 58 de ani; fost profesor la Universitatea din Kyoto, comandant NERV. A cunoscut-o pe Yui înainte ca ea să se căsătorească cu Gendo. După ce-l de- Al Doilea Impact s-a alăturat lui Gendo la conducerea NERV. Personalităţile lor diferă prin faptul că Fuyutsuki e mai îngăduitor şi mai puţin crud, în rest dă dovadă de acelşi calm, experienţă şi abilitate de a face faţă situaţiilor tensionate. Se pare că cei doi au făcut un acord tacit de a duce la capăt ultima dorinţă a lui Yui. Cu toate acestea, Gendo este cel care are ultimul cuvânt, Kuzou fiind mai mult un vice-comandant. Maya Ibuki – 24 de ani; locotenent NERV. Este o fire prietenoasă care pune suflet în ceea ce face, dar urăşte violenţa şi agresivitatea. Maya este principalul asistent a lui Ritsuko.

Toji Suzuhara – 14 ani; al patrulea copil, pilotul desemnat pentru unitatea Eva 03 şi coleg de clasă cu Shinji, Rei şi Asuka. În ciuda înfăţişării sale de tip dur, Toji este un băiat de treabă care se împacă foarte bine cu ceilalţi, în special cu Shinji şi Kensuke. A acceptat să fie pilot, cu condiţia ca sora sa, rănită în urma atacului celui de-al treilea înger, să fie transferată într-un spital NERV pentru a beneficia de condiţii mai bune. Kensuke Aida – 14 ani; coleg de clasă cu Shinji, Toji (şi bun prieten cu cei doi), Rei şi Auka. Este un tip inteligent, atent la detalii şi pasionat de lucrurile sonore şi distructive. Dorinţa lui cea mai mare este să fie ales pilot pentru o unitate Eva. Hikari Horaki – 14 ani; reprezentanta clasei şi colegă cu Shinji, Toji, Kensuke, Rei şi Asuka. Hikari este o fată drăguţă, prietenoasă şi bine organizată. Este îndrăgostită de Toji, dar nu reuşeşte niciodată să-i spună ce simte. Hikari şi Asuka vor deveni în scurt timp cele mai bune prietene. Kaoru Nagisa – 14 ani; al cincilea copil, pilotul desemnat să o înlocuiască pe Asuka (după ce ea suferă o depresie şi nu mai poate sincroniza cu unitatea Eva). Kaoru


este o fire deschisă (mai ales în relaţia cu Shinji), calmă şi binevoitoare. De fapt Kaoru este al 17-lea şi ultimul înger.

Prezentare Îngeri Adam şi Lilith

Pen Pen – 2 ani; pinguin domestic. Pen Pen este inteligentul animăluţ al lui Misato. Îl vedem mai tot timpul umblând de colo-colo prin casă. Se pare că-i plac băile fierbinţi, dar nu şi mâncarea gătită de Misato.

Sachiel şi Shamshel

Ramiel şi Gaghiel

Prezentare Unităţi Eva Israfel şi Sandalphon

Unitatea Eva 00 – este prima unitate construită, prototipul, pilotată de Rei Ayanami.

Matariel şi Sahaqiel

Unitatea Eva 01 – este destinată iniţial pentru teste; ulterior devine principala unitate Eva a NERV. Este pilotată de Shinji Ikari.

Ireul şi Leliel Bardiel şi Zeruel

Unitatea Eva 02 – este primul model de serie, construită în Germania, pilotată de Asuka Langley.

Arael şi Armisael

Unitatea Eva 03 – model de serie; existenţa ei e de scurtă durată din cauza faptului că în corpul ei se afla un înger. Cel care ar fi trebuit să o piloteze este Toji Suzuhara. Unitatea Eva 04 – model experimental. La activarea unităţii (prima dotată cu motorul experimental S2) are loc o explozie uriaşă care şterge de pe hartă a doua ramură a NERV din Deşertul Nevada, America. Unităţile Eva 05-13 – fac parte din producţia în masă. Se ştie doar că au fost construite în şapte locaţii diferite. Ele îşi fac apariţia ulterior, în End of Evangelion, unde aflăm că nu sunt pilotate de oameni, sunt echipate cu motorul S2, se regenerează foarte rapid şi pot chiar zbura.

Tabris Kaoru Nagisa

Mai multe despre îngeri vom vorbi în părţile următoare. (VA URMA)

Articol scris de: Sleepy Moderator pe www.manga-anime.ro


Titlu: Bleach An: 2004 Gen: Acţiune, fantastic, comedie; Format: Manga, serie TV

Povestea Personajul principal este Kurosaki Ichigo, un adolescent de 15 ani care are incredibilul dar (sau blestem) de a vedea fantome. Intruna din zile, in timp ce ajuta o fantoma este atacat de un monstru si este salvat de o fata in negru, care omoara monstrul si dispare fara nici o explicaţie. În aceeasi seara fata intra in camera baiatului, ignorandu-l complet şi părând să aştepte pe cineva. Mirată că Ichigo o poate vedea îi spune că este un shinigami (zeu al morţii) ce protejeaza sufletele morţilor de Hollows( cum ar fi monstrul de mai devreme) si le trimite in Soul Society ( un fel de rai). În acel moment un alt Hollow îi ataca si zeul (Kuchiki Rukia) este ranit. Pentru a-şi salva familia lui Ichigo îi rămâne o singura opţiune: să ia puterile Rukiei şi să devină si el shinigami… Zis şi făcut, Ichigo omoara monstru, happy ending? Nu prea… de abia de aici încep problemele: Rukia rămâne complet fără puteri şi îl obligă pe Ichigo să-i preia funcţia până si le recuperează puterile, in plus, acesta “donatie” nu este tocmai legala din punctul de vedere al superiorilor, iar Rukia va ajunge la inchisoarea din Soul Society, de unde Ichigo, ajutat de prietenii sai, va incherca sa o salveze.

Soul Society De la mijlocul seriei acţiunea se petrece aproape exclusiv in această lume si de aceea consider că trebuie să ofer o privire de ansamblu. Este practic împarţită in două mari părţi: Prima este a sufletelor care ajung din lumea noastra, împartita la randul ei in 80 de cartiere/sectoare ( primul fiind cel mai luxos, iar in ultimele predominand o sărăcie acută). Din această lume se recrutează sufletele ce prezinta reiatsu (putere spirituala) ei fiind mutati in cealalta parte a lumii, pentru a se antrena să devina shinigami, acest loc numindu-se The court of pure souls. Aici zeii sunt împărtiti in 13 divizii, fiecare având un capitan şi un secund.

Personajele Deşi la început nu sunt descrise în detaliu, personajele se conturează de-a lungul seriei, încetul cu încetul, fiind foarte bine definite.


cum, nu spun.

Rukia:

cel mai echilibrat personaj al seriei, este retrasă, calmă, si isi face greu prieteni (se pare ca acest lucru se datoreaza unui incident mai vechi) se mai deschide si incepe sa-si faca prieteni si in lumea noastra, primul fiind Ichigo.

Ichigo:

“Eroul” - am putea spune… E o fire luptatoare, de mic copil si-a pierdut mama intr-un accident (de care se consideră responsabil) si a trebuit să se maturizeze repede. După ce preia puterile Rukiei o va ajuta mult pe aceasta să se adapteze vieţii umane. La un moment dat va afla şi adevarul despre moartea mamei lui,

Următorii prezentaţi sunt colegii de clasa ai lui Ichigo, ce cu timpul vor descoperi că au si ei puteri supranaturale… Chad: un gigant, tacut si retras. După ce in tinereţe era bătăuşul oraşului a fost convins de bunicul său să devină paşnic. Altceva nu prea pot să mai spun despre el deoarece, din păcate, nu prea apare in anime. Orihime: Cea mai paşnică, nu se lupta prea des, lucru care se reflecta si in puterile ei ce sunt defensive şi are in general rol de mediator, e prima din colegii de scoala ai lui Ichigo care banuieşte ca acesta nu e normal. Ishida: Apare mai târziu in anime, este ultimul Quincy, un regiment al oamenilor ce se luptase in trecut cu Hollows, din pacate acest lucru afecta echilibrul dintre sufletele ce plecau din Soul Society si al celor ce se intorceau ( acestia distrugeau sufletele Hollow-urilor in loc sa le purifice) lucru ce ar fi dus intr-un final la distrugerea lumii, motiv din care au fost practic “vânaţi” de shinigami. Dupa ce maestrul său este ucis de shinigami acesta ajunge să-i urască (inclusiv pe Ichigo), fapt ce se va schimba de-a lungul seriei. Acestea sunt doar cateva din mulţimea personajelor din Bleach, daca i-aş caracteriza pe toti aş ocupa cel puţin un sfert din revista.


Grafica

Cum nimic nu e perfect…

Animaţia este una din cele mai bune care am intâlnito, fiecare personaj are o infatisare ce îi reflecta caracterul si efecte sunt facute cu multa atenţie, fundalul e prelucrat până la cel mai mic detaliu pentru a reda o anumită atmosferă.

Nici Bleach nu face excepţie, mai mult deoarece apar niste episoade (2-3) de umplutură care nu numai că ţin povestea in loc dar sunt şi penibile ( părerea mea). Acest lucru si poate lipsa mai mult melodii la coloana sonoră ar fi singurele probleme ce merită menţionate.

Coloana sonoră

Concluzia

Vocile personajelor se potrivesc perfect cu personajele, Orihime are exact vocea copilăroasă şi Ichigo vocea un pic dură necesară personalităţii sale. Cât despre muzica din fundal, muzicile sunt bine alese şi dau o atmosfera execelent dar din păcate sunt puţine ( 5-6 fără cele de la început şi sfârşit).

Bleach e un anime ce NU trebuie ignorat, ar fi păcat să-l rataţi, n-aş putea spune dacă este o capodoperă a genului deoarece nu am destulă experienţă dar merită văzut, mai ales că Bleach e o serie ce evolueaza cu fiecare episod, fiecare putând aduce o surpriză privitorului. Seria nu s-a terminat, episoadele aparcam o data pe săptămână, şi cu fiecare episod se mai adauga o piesă puzzle-lului, povestea nu va fi probabil clară decât la final… . Articol scris de: Squal User pe www.manga-anime.ro


Fenomenul Anime în România

Revista Manga-Anime Numarul 4

Dincolo de porţile timpului - Ce se intamplă aici ? întrebă Kiko speriată . Urmară cateva minute de linişte apăsătoare. Apoi Ama se îndreptă către Kiko... - Mama ta …! îi spuse Ama privind-o pe Kiko drept în ochi. Kiko se sperie de-a binelea… - Ce este cu mama ??? întrebă ea disperata şi alergă către camera mamei sale. - Nu mai este acolo ! zise Era . - Poftim ?? se miră Kiko . Era şi Ama se îndreptară şi ele către camera lui Saretsu şi deschiseră uşa. Înăuntru nu era nimeni. Locul unde dormise Saretsu era gol. - Unde este mama ??! striga Kiko disperată. - De ce ai facut asta, Kiko ? intrebă Era. - Ce am facut ? - Sti prea bine ce ai facut. Ţi-ai încălcat promisiunea! zise Ama. - Poftim ???!! - Kiko, puteai măcar să ne spui nouă ! afirmă Era cu o voce prefacută . - De ce nu ne-ai spus ??? se răsti Ama. Kiko se dădu câţiva paşi înapoi speriată. Realiză imediat că Era şi Ama aflaseră de Kageru . - V-am vazut impreună ! zise Ama. - Dar nu-ţi face griji, secretul tău va fi în siguranţă! continuă Era. - Deci ştiti de … începu Kiko - De muritorul acela ? Da, o întrerupse Ama. Kiko nu mai zise nimic. Era foarte dezorientată. - Unde este mama ? întrebă ea. - Oooo ! Mama ta ..! începu Era. - Este în siguranţă ! Nu-ţi face griji ! continuă Ama. - Dar nu va fi pentru mult timp ! afirmă Era. În acel moment Kiko vroia să vorbească, să ceară explicaţii însa ceva din interior o oprea. Îi era frică… - Fiică a demonului Ganteru, dacă nu vei renunţa a-l mai vedea pe muritorul acela vei risca să n-o mai vezi niciodată pe mama ta iar tatal tău sa afle de el! spuse Ama cu un aer de superioritate. - De ce-mi faceţi asta? De ce … mama ? zise Kiko izbucnind în lacrimi.

(continuare din numărul trecut) Gaura aceea de durere se mărea în sufletului ei ştiind că ceea ce făcea ea îi era de-a dreptul interzis. Atunci se hotarî să-i spuna lui Kageru tot. - Kageru-san trebuie să-ţi spun ceva.. începu ea. Kageru, uimit, îi luă mâinile într-ale sale şi o rugă sa-i spună ce are de spus. Atunci Kiko îi spuse că tatăl ei îi interzicea în totalitate să vorbească cu oamenii şi pe deasupra să se şi împrietenească cu ei. Îi spuse ca îi era frică iar dacă tatăl ei avea să afle de el, se vor întampla lucruri groaznice. Kageru o ascultă cu atenţie iar după aceea, cu zâmbetul pe buze, îi spuse lui Kiko să nu-şi facă griji căci acest lucru nu se va întâmpla. Kiko începu să plangă puternic. Kageru o luă în braţe şi-i arătă frumuseţile din jurul lor. - Nu mai plange, căci astfel vei întrista şi florile, spuse Kageru culegând o floare ce-i stătea la picioare şi pe care i-o dădu lui Kiko. - Vulturul acela reprezintă simbolul iubirii iar el ne va apăra, continuă el luându-l din nou în mâna şi ridicându-l în lumina soarelui.

Capitolul III Fiicele lui Hukaku Spre seară Kiko se întorsese acasă. Totul părea să fie normal, asta până când intră in casă. Era şi Ama stăteau în picioare şi asteptau în holul de la intrare. Cum o zăriră pe Kiko făcura o mişcare bruscă apoi se sprijiniră amandouă de perete. 1


Fenomenul Anime în România

Revista Manga-Anime Numarul 4

- Da … dar Saretsu … nu crezi că am fost puţin prea dure? Saretsu este foarte bolnavă! Nu cred că-i va prii locul unde este acum … zise Era cu ochii în pămant. - Nu mai fi aşa pesimistă! Totul va ieşi conform planului! - Şi dacă află stăpânul Ganteru ?? întrebă Era înfiorată.. - Asta nu se va întâmpla niciodată ! Tot ce va afla el este că fiica lui umblă cu un muritor, în cazul în care Kiko a noastra nu-şi ţine promisiunea. Aşa-i trebuie dacă se îndrăgosteşte prosteşte. Ama se ridică şi ieşi afară din cameră. Era rămase în acelaşi loc cugetând asupra faptelor.

- Vrem să-ţi fie bine Kiko ! spuse Era încercând să se apropie de Kiko. - Nu este adevărat ! strigă Kiko. Va credeam cele mai bune prietene! Cum puteti să-mi faceţi asta? Unde este bunicul ???!! Vreau să-l văd! - Este împreună cu mama ta, fi fără griji, va fi bine numai dacă … ne vei promite că nu te vei mai întâlni cu băiatul acela ! afirmă Ama . Lui Kiko nu-i venea să creadă. Era complet dezorientată. Nemaizicând nici un cuvânt fugi în camera sa. In noaptea aceea Kiko nu dormi deloc. Stătea şi privea în continuu statueta vulturului în miniatură făcut din opal. Nu putea găsi logica faptelor facute de Ama şi Era, cele mai bune şi singurele prietene ale ei din copilărie . De cand s-a născut, singurele cu care şi-a petrecut timpul Kiko au fost fetele unui demon de rând fost confecţioner de săbii. Numele său era Hukaku. Ultima sabie pe care a făruit-o a fost Jikisen, o sabie facută din lava vulcanică, special pentru demonul Ganteru. După moartea lui Hukaku, Ganteru şi Saretsu le luaseră în grijă pe cele două fete ale sale, Ama şi Era. Ama era mai mare decat Era. Avea o vârsta de 9 ani în timp ce Era avea numai 5 ani. După naşterea lui Kiko, Ama şi Era erau ca şi surorile ei mai mari şi pe care le iubea nespus de mult.

Capitolul IV Graiul Vulturului de Opal Partea I Undeva în mijlocul munţilor ascunşi în peşteri, biata mamă a lui Kiko şi bătranul său tată, zăceau sub «Scutul Ochilor de Demon». Păreau inconştienţi dar în sufletul şi mintea lor se zbătea frica. Acum Saretsu nu mai putea simţi durere. Doar gândea... o voce din interiorul ei îi şoptea... Nu putea întelege acea şoaptă şi asta o înspaimanta şi mai mult. Vroia să-şi mişte corpul... nu putea deloc. Era ca şi moartă. Simţea nevoiă să deschida ochii... să vadă ce o înconjoară... nu putea. «Scutul Ochilor de Demon» era o vrajă ce provoca coma. O vrajă care daca nu se executa cu vigilenţă, putea omorî victima. Pentru a fi distrus, scutul trebuia stropit cu sângele unui muritor. Oare chiar atât de bolnavă era mintea celor două surori?

Focul din cameră se stinsese de mult iar afară crăpa de ziuă. Pădurea Cristalelor de Foc începea să se distingă prin acel semiîntuneric al dimineţii. Kiko privea melancolic razele soarelui ce deveneau din în ce mai luminoase. În altă cameră a casei stăteau Ama şi Era care îşi petrecuseră noaptea vorbind. - Crezi că am facut bine? întrebă sfioasă Era. - Bineînteles! O fi ea fiica marelui demon Ganteru dar nu-şi poate încălca promisiunea pe care a facut-o părintilor ei şi … nouă … - Noua ??? Cum adică nouă, Ama ? - De când l-a întalnit pe muritorul acela, Kiko nu ne-a mai băgat în seamă iar ieri a fost toată ziua plecată de acasă, ceea ce îi era categoric interzis! Gândeşte-te Era! Datoria noastră, de când eram mici este s-o protejăm, să avem grijă de ea!

La conacul demonului Ganteru domnea haosul. Ama şi Era incantau descântece şi vrăji care să-l ţina pe muritorul acela departe de casă iar pe Kiko s-o împiedice a ieşi din camera sa. În ciuda faptului că era dimineaţa, cerul avea o culoare închisă, otravită. Nori negri se zbăteau în cer iar 2


Fenomenul Anime în România

Revista Manga-Anime Numarul 4

întreaga casă devine piatră, mergem să ne asigurăm de siguranţa bătranului şi a lui Saretsu! - Şi el? Nu va putea trece de scut şi să spargă stanca, nu? - Bineînteles că nu! Şi chiar dacă va reuşi să treacă de scut ceea ce e imposibil, nu va reuşi niciodată să spargă « Stânca Morţii » !

fulgerele luminau crestele brazilor. Kiko era acum neputincioasă în faţa fetelor de demon şi în faţa celor pe care le-a crezut cele mai bune prietene ale ei. Nu putea întelege ce a provocat această ură a lor pentru ea. Oare faptul că se îndragostise de un muritor? - De ce ? DE CE ??!!! ţipa Kiko bătând cu pumnul în pervaz. De ce ?

Între timp casa continua să se transforme în stancă, închizând-o astfel pe Kiko înauntru! - Nu! Nu! Daţi-mi drumul de aici! strigă Kiko bătând cu pumnii în pereţii de stancă ce o încojurau. Ce e asta ? Ce aţi facut ??!!

În acel moment, Kageru se afla în casa lui din pădure aşteptându-şi tatăl. Faptul că cerul era complet întunecat îi stârni teamă. Ieşi din casă. Observă fulgerele şi luminile orbitoare ce se ridicau spre cer şi care veneau dinspre casa lui Ganteru. Primul cuvânt care îi veni în minte era «Kiko». Fără sa mai stea pe gânduri, Kageru luă o sabie veche a tatălui său (era conştient de faptul că acolo se petreceau lucruri diabolice, iar o simplă sabie veche nu îi era de mare ajutor) şi fugi înspre conac.

Afara, Kageru încă se mai lupta cu peretele acela diabolic. Transformarea casei în care se afla Kiko în stancă, chiar sub ochii lui, îi stârniră furie şi sete de putere . Partea a II-a Între pereţii stâncosi, într-un colţ al camerei, Kiko plângea... plânsetul ei exprima durere, suferinţă... un plânset de teroare, un plânset sfaşietor... - Măi, măi, dar chiar ai necazuri serioase, fetiţo! se auzi o voce subtire şi ascuţită de pe măsuţa din cealaltă parte a camerei. Kiko se ridică in picioare speriatăala auzul acelei voci ciudate. - Nu te teme ! Nu-ţi fac nimic ! se auzi din nou. - Tu... tu poţi vorbi? întrebă Kiko privind foarte atentă Vulturul de Opal care prinsese ca prin minune viaţă. - Mai mult, domniţă ! Pot face mult mai multe ! spuse vulturul. - D-d-dar cum e posibil ? - Simplu ! Provin din peştera zeiţei Karemika! Orice lucru care vine din peştera ei este magic. - K..Kageru nu mi-a spus asta... ! zise Kiko un pic surprinsă. - Bineînţeles că nu! Nici el nu ştie! Eu prind viaţă numai când persoana care mă are în posesie este în pericol! Ai auzit de Ritualul zeiţei Karemika? Bineînţeles că nu ... - Deci... dacă acum ai prins viaţă mă poţi ajuta să scap de aici ? - Hmm... ai idee în ce te afli ? - Cum adică ? întrebă Kiko mirată.

Printre crengile copacilor zări conacul. Alerga cât putea de repede şi când să intre în grădina casei fu izbit parcă de un perete şi aruncat inapoi. - E aici! spuse Ama observând impactul lui Kageru cu « Peretele Diavolului ». - Nu va putea să intre! zise Era. - Exact! Iritat din cauza peretului ce-i oprea intrarea pe domeniul lui Ganteru, Kageru începu să-l lovească cu nepuntincioasa lui sabie. Zgomotul provocat de sabia sa îi captă atenţia lui Kiko. - Kageru! strigă ea. Fugi! Fugi de aici, Kageru ! În ciuda faptului că se concentra asupra vrăjilor malefice, Ama o observă pe Kiko. - Fetiţa asta nu se învaţă minte niciodată ??!! zise Ama nervoasă. - Ce vrei să faci, Ama ? întrebă Era speriată. - Fac ceea ce trebuie să fac. În acel moment, Ama incantă o vrajă care provoca transformarea casei într-o stancă. Încetul cu încetul casa devenea doar o rocă care pe dinauntru era goală. - “Stânca Morţii”!! Ama! Vrei s-o omori ??!!! strigă Era. - Bineînteles că nu! Mă asigur că Kiko nu-l va mai vedea niciodată pe muritorul ăsta! Odata ce 3


Fenomenul Anime în România

Revista Manga-Anime Numarul 4

- Nu mai face atâta pe importantul şi răspundemi, ghemotoc de pene aurii ! ţipă Kiko de-a dreptul nervoasă. - Hei ! Trebuie să ai şi tu puţin respect faţă de ... - RĂSPUNDE-MI ! ţipă Kiko apuncându-l de una din aripi. - Nu pot să-ţi răspund pentru că nu ştiu cu certitudine planul lor! Până acum, tot ce pot să-ţi spun e că prietenele tale sunt de-a dreptul demente, orbite de gelozie iar noi nu putem ieşi dintre pereţii diavolului. - Dar nu se poate să nu existe măcar o cale de ieşire! - Hmm... ar fi... una... ! - Care ? - Hmm... e puţin cam... complicat. Ca să poţi ieşi din aşa ceva... trebuie să fii un muritor... pe deplin . - Poftim ?? Dar Kageru este un muritor şi... - Dar pentru Kageru a fost facuta vraja! Un alt muritor obişnuit nici măcar nu ar observa peretele .

- Asta e o stâncă a morţii. Te pot scăpa de aici şi în somn dar ... - Dar ? - Mai avem o problemă ! afirmă vulturul . - Mai are rost să te întreb care este problema, Vulture de Opal ? - Hmm... nu! Dementele tale de prietene au pus o vrajă în jurul gradinii casei tale pentru a-l ţine la distanţa pe prietenul tau! Vraja se numeşte «Peretele Diavolului» şi mie imi este peste putere s-o dezleg. - L..l-am văzut pe Kageru lovind cu sabia ceva ... i-am spus să plece dar... - Cum?? Stăpânul Kageru este aici ? - Cred ca a fost ...oo nu ! spuse Kiko speriată - Ce este ? Ce este ? - Dacă Ama şi Era l-au rănit? Dacă... dacă este... mort ?! Nu.. începu ea să plangă în hohote. - Pe Jupiter... ! Fetiţo, hai mai bine să te scot de aici! zise vulturul de opal plictisit. Atunci în jurul lui apăru o lumină strălucitoare ce se făcea din ce în ce mai mare Nu în mai puţin de un un minut, Kiko şi Vulturul de Opal se aflau în afara Stâncii Morţii .

- Atunci fa-o! spuse Kiko fermă. - Ce sa fac ? - Fă-mă un muritor! Ai spus că poţi să faci multe, nu-i aşa ?! - Hmm... nu chiar atât de multe... ca să devii un muritor îţi trebuie o poţiune. Şi cu siguranţă nu vom găsi ingredientele în grădina ta.

- Ai reuşit! Ai reuşit, Vulture de Opal! Mulţumesc, mulţumesc! striga fericită Kiko luând în mâini statueta şi sărutând-o pe cap. - Eee... a fost o nimica toată! spuse Vulturul de Opal mândru de fapta sa şi scuturându-şi penele. - Dar unde este Kageru? întreba Kiko mişcânduşi privirea dintr-o parte şi alta a grâdinii. - Unde l-ai văzut ultima oară ? întreba vulturul . - Acolo! Chiar acolo! spuse Kiko şi alergă înspre locul indicat. - Stapânul Kageru nu pare a fi aici ... ! zise vulturul . - Uite ! Uite ! Aceea este sabia lui ! zise Kiko arătând spre sabia lui Kageru aruncată la mică distanţă de locul în care el se aflase. - Poate e sabia lui, dar cu siguranţă nu este şi el! - N-n-nu ! Nu ! - Ba da ! - C-crezi că Ama şi Era l-l-au omorât? întrebă Kiko cu o voce calma şi cu privirea ascunsă între braţe . - Orice-i posibil! spuse Vulturul indiferent.

Speranţele lui Kiko, speranţele unei copile, fură spulberate. Acum simţea că totul se va prabuşi în curând. Ajutorul Vulturului de Opal era limitat şi nu mai avea pe nimeni altcineva de partea ei . Oare ce va urma ? Ce se va întampla cu Kiko şi vulturul ei vorbitor ? Va fi prinsă din nou de către Ama şi Era ? Kageru era deja mort ? Veţi afla în capitolul urmator ! ^ _ ^ (continuarea în numărul viitor)

Scris de: Inuyasha User pe www.manga-anime.ro 4


De multe ori ne uităm la anime-uri în care violenţa şi sângele sunt abundente. Oare doar despre ele este vorba? Nu prea am experienţă în domeniu, dar dark anime îmi aminteşte de titluri cum ar fi Elfen Lied, Hellsing, Noir, Jin Roh The Wolf Brigade, Appleseed şi binecunoscutul Ghost In The Shell. Dark anime reprezintă după părerea mea o animaţie în care acţiunea are loc într-un mediu întunecat, în care justiţia nu prea există, în care forţele răului sunt pretutindeni şi în care eroul principal nu prea face altceva decât să supravieţuiască.

Hai să le luam pe rând: În Jin-Roh The Wolf Brigade, avem o Japonie care tocmai a reuşit să

iasă din al doilea razboi mondial, în care infrastructura economică, pentru ca ţara să supravietuiască, se schimbă radical. Evident oamenii sunt supăraţi şi vor condiţii mai bune. Aici avem un mediu în care trupele de menţinere a păcii se întâlnesc cu grupări teroriste în care dacă ai ghinionul să te trezeşti, eşti omorât. Aici are loc acţiunea filmului, o iubire dintre o teroristă şi un soldat al trupelor speciale, evident o iubire platonica. Deznodământul devine pe parcurs din ce în ce mai evident, deoarece cele două tabere vor dispărea în curând; epoca lor s-a terminat şi Japonia s-a redresat economic. Alt exemplu ar fi Noir, în care destinul a două asasine se încrucişeaza, iar ele trebuie să lase deoparte toate sentimentele lor pentru a supravietui şi pentru a avea


înca titlul de asasine. Misterul seriei îl reprezinta chiar titlul, Noir, care te pune pe ganduri: oare vor supravieţui sau vor afla misterul Noir şi Kirika (una dintre asasine) va muri? Mie personal mi-a plăcut episodul în care ele trebuie să elimine un batrân singuratic, care ajuta săracii şi trăia în condiţii mizere pentru a se pocăi pentru o tinereţe irosită în masacrarea altei grupari etnice. Evident că îi fac slujba, dar cu remuşcări.

Elfen Lied este exemplul clasic de dark anime. Eroina principală este posesoarea a două personalităţi, Nyu, una buna, blândă, iubitoare, infantilă, iar cealaltă, Lucy, cea iniţială, este o ucigaşă cu sânge rece, sociopată. În mod surprinzător, amândouă se îndragostesc de acelaşi băiat, băiat al cărei familii fusese omorâtă de Lucy în tinereţe. Ca să se răzbune ca a minţit-o (doar ca să îi protejeze sentimentele), ea i-a omorât tatăl şi surioara mai mică chiar în faţa lui. El ramâne atât de marcat încat uită aceste amintiri sângeroase. Povestea mai pe larg, am avut plăcerea să o revăd în numărul 3 al revistei Manga-Anime. Merită văzut nu doar datorită conţinutului sângeros, ci şi datorită iubirii platonice dintre cei doi.

Hellsing prezintă un viitor în care vampirii au început atacul asupra omenirii. Ultima linie de apărare a noastră este reprezentată de un vampir convertit, Alucard. Vampirii însa, nu se mai mulţumesc doar cu omorâtul victimelor, ci mai nou, ei creează artificial alţi vampiri ("FREAKS") folosind microcipuri. Tehnologia şi horror-ul clasic, un cocktail periculos. Aceeaşi senzatie de lume posedată de întuneric, în care speranţa nu mai există, iar singura dorinţă pentru ziua de mâine este să nu mori.

Aş mai putea menţiona şi Akira, o lume în care tehnologia a facut o linie de demarcaţie clară, între clasa muncitoare, săracă, şi clasa celor aflaţi la putere, înstariţi. În clasa muncitoare, tinerii s-au divizat în două grupari, care se omoară pe străzi, se fugăresc pe motociclete, iar deasupra lor sunt doar poliţiştii, poate chiar mai duri decât ei.. iar ca sa fie imaginea completă, mai apar şi experimentele guvernului cu anumite


forţe interzise ale Universului, care scapă pe străzi şi fac prăpăd.

care sa facă "curăţenie" în lume, dar el tot întârzie să apară. Personal, eu consider aceste filme şi aceste seriale ca fiind seriale mult mai serioase, deoarece implică mult mai multă gândire asupra prezentului, asupra lumii în care trăim şi asupra alegerilor noastre. Restul decideţi voi.

În Appleseed, lumea nouă, Eden, este o lume construită de curând, în urma unui război, şi din păcate, tot cu slăbiciunile umane la bază: rasism, violenţă, neîncredere şi frică. Nişte clone modificate genetic, controlate de un calculator care are la bază ordinea şi linistea, sunt atacate de oameni, din ură şi rasism, iar calculatorul care le controlează hotărăşte simplu: pentru ordine, oamenii trebuie să dispară. Ideea de bază este că aceste peisaje parca doresc un conflict/cataclism, în urma căruia să se reînceapa de la zero, deoarece societetea în sine nu mai face faţă, infrastructura nu mai există, o lume în care nu ai cum să scapi decât dacă te ascunzi sau dacă iei partea uneia din părţile combatante, în care alegerile tale sunt limitate şi în care puţina libertate pe care o mai ai poate dispărea într-o clipită. În aceste peisaje dezolante, pline de distrugere, parcă se cere un Mega-Erou, cineva

Articol scris de: Darkthor User pe www.manga-anime.ro




Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.