97
Aceasta este baza tuturor Artelor MarŃiale. Cum devii un om, sau un partener de încredere? Cu voinŃă şi exerciŃii (vezi câteva idei la # 7.10.2).
6.2.5. Loialitatea (Chujutsu) Loialitatea faŃă de superiori (părinŃi, profesori etc.) şi faŃă de membrii grupului (familie, naŃiune, Dojo, etc.) este baza încrederii între oameni. Trebuie să fii cinstit şi devotat faŃă de profesor şi de colegi, iar ei se vor purta la fel cu tine. Loialitatea dezvoltă încrederea reciprocă. Într-o artă marŃială, existenŃa loialităŃii între elev şi profesorul său este un factor de importanŃă crucială. Ea se bazează pe condiŃia ascultării fără crâcnire a cerinŃelor profesorului. Loialitatea înseamnă să nu discuŃi în contradictoriu cu el, să încrezi în el fără reŃinere, fără să te mai gândeşti la părerile tale. Înseamnă să iei apărarea profesorului tău, indiferent de consecinŃe. Dar când îl învaŃă pe tânărul său elev respectul şi loialitatea, un profesor nu trebuie să-i formeze o mentalitate de milog, ci dimpotrivă, să-l transforme cât mai repede într-un cetăŃean responsabil, cu bun simŃ şi independent de ajutoare. Dacă părăseşti Dojo-ul, nu uita să mai vizitezi din când în când instructorul; el se va bucura, iar tu vei câştiga. Loialitatea faŃă de instructor este una din cele mai importante condiŃii pentru a putea face progrese. Lipsa de ataşament şi de recunoştinŃă faŃă de cel care s-a muncit ca tu să te schimbi în bine este dovada unei minŃi necoapte, poate chiar defectă. Pe vremuri, loialitatea samuraiului faŃă de stăpânul feudal era obligatorie până la moarte. Moartea în serviciul stăpânului era dovada supremă de credinŃă, datorată sau oferită în ordine: împăratului (ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ), seniorului feudal, familiei proprii, vasalilor (inferiorii samuraiului). Loialitatea funcŃiona în ambele sensuri, superiorul purtându-se ca un tată cu inferiorii săi. Adeseori în Japonia se dă ca pildă a respectului filial povestea zguduitoare a copilului de samurai, de vreo 12 ani, adus în faŃa seniorului care îi arată un cap de om şi-l întreabă: „e al tatălui tău?”. Capul recent tăiat nu era al părintelui său. Copilul înŃelege imediat despre ce e vorba: seniorul a fost înşelat; dar minciuna trebuie întărită pentru ca tatăl să scape de urgie. Băiatul se înclină cu lacrimi în ochi în faŃa obiectului scârbos, apoi îşi scoate cuŃitul pe care îl purta la cingătoare şi îl înfige în burtă. În faŃa acestei dovezi zdrobitoare de durere a fiului, care nu poate suporta să supravieŃuiască părintelui său, orice îndoială a seniorului dispăru. Tatăl proscris putea scăpa ... Din păcate, la noi loialitatea pare azi pe deplin uitată, ba uneori e considerată o dovadă de prostie sau de slugărnicie. Regula o constituie schimbarea stăpănului (alianŃelor) şi oportunismul. Aparent am scăpat de o „corvoadă”, dar pentru solidaritatea socială consecinŃele sunt cumplite.
6.2.6. Corectitudinea (Gi) Corectitudinea (Decizia corectă, Dreptatea) este un mod de viaŃă. Ea înseamnă că dacă o treabă e corectă şi trebuie făcută - te apuci de ea şi o îndeplineşti fără să mai pierzi vremea, iar dacă e incorectă şi nu trebuie făcută – să nu ai nimic de-a face cu acŃiunea respectivă. Respectă şi susŃine adevărul, fii mereu condus de mintea raŃională, nu de cea emoŃională. Dacă eşti în stare să fii aşa, vei avea spiritul limpede şi nici un sentiment de vinovăŃie. Având o astfel de personalitate vei putea evita influenŃele rele şi lumea va avea încredere în tine - cea mai preŃioasă încredere fiind a profesorului tău. Regele Dao din Ńara Jiu (în China antică coexistau trei regate) avea un ministru foarte valoros. Când ministrul îmbătrâni şi vru să se retragă din funcŃie, regele îl rugă să propună un urmaş. Ministrul îl recomandă călduros pe un nobil cunoscut, Xie Hu. Regele se miră: "Cum de-l recomanzi pe Xie Hu, ştiam că Ńi-e duşman politic". La care ministrul Qi Xi răspunse: "Majestata, m-aŃi întrebat pe cine consider eu că va face o treabă bună în locul meu - şi eu v-am răspuns. Nu m-aŃi întrebat care îmi sunt duşmanii". Dar se întâmplă ca Xie Hu să se îmbolnăvească şi să moară înainte de a fi numit la dregătorie. Din nou regele îi ceru lui Qi Xi să recomande un înlocuitor. Acesta răspunse: "Acum că Xie Hu nu mai este, singurul pe care vi-l recomand este Qi Wu". Regele iar se miră: "Păi Qi Wu este fiul dumitale. Ce-o să zică lumea - că faci trafic de influenŃă?". Qi Xi răspunse demn: "Sire, m-aŃi întrebat pe cine recomand eu că ar fi capabil să mă înlocuiască - şi eu la această întrebare v-am răspuns cât am putut de bine. Nu m-aŃi întrebat despre copiii mei". Numit în postul de înalt dregător, Qi Wu a confirmat încrederea Regelui printr-o carieră strălucită, realizând fapte de mare folos pentru Ńară. Aflându-se cele petrecute, lumea a lăudat cinstea lui Qi Xi care se gândea la binele general şi nu la interesul lui personal: recunoştea meritele adversarilor şi nu-şi împingea, din egoism, membrii propriei familii în posturi nemeritate. [41]. Trebuie să iei totdeauna deciziile corecte cu inima, nu cu mintea. Să mori dacă e nevoie, fără să te laşi influenŃat sau împiedecat de nici un gând sau regret. InstituŃia JustiŃiei oficiale este o maşinărie greoaie, adeseori incorectă şi represivă. Ea se bazează pe legi adeseori greşite, şi nu Ńine seama de contextul faptelor incriminate. În schimb, „corectitudinea” ar fi expresia unei justiŃii globale, care nu cântăreşte faptele, nu le analizează cu sabia în mână, ci încearcă să le înŃeleagă cu inima. Decizia corectă (Gi) este îmblânzită de bunăvoinŃă (Jin) şi susŃinută din toate părŃile de cunoaştere (Chi). Această dreptate este cu adevărat imparŃială, se bazează