50
Sportul este o activitate fizică viguroasă, multilaterală, care angrenează întregul corp, având ca scop: descoperirea limitelor propriilor capacităŃi sau numai distracŃia, plus competiŃia cu sine însuşi, sau cu alŃii, sau cu diverse elemente ale naturii. Munca în gospodărie nu e sport. Efortul din sport nu are (în teorie) un scop lucrativ, productiv. Adică: Sportul = efort fizic + gândire optimistă + competiŃie Ce se obŃine prin sport? - O circulaŃie sangvină mai bună; - O coloană vertebrală dreaptă; - ArticulaŃii şi tendoane mai flexibile; - O respiraŃie mai bună; - Relaxare; - Gânduri mai bune; - O sănătate mai bună şi o capacitate de efort mai mare – atât în domeniul fizic cât şi în cel mintal. Sportul nu te face nemuritor, dar te ajută să mori sănătos la o vârstă înaintată. In prezent, sportul se leagă din ce în ce mai strâns de câteva probleme importante ale societăŃii contemporane: educaŃie; tineret; sănătate; economie etc. El are o dublă funcŃiune: este o valoare (în sensul moral) şi are o valoare (în sens economic). Pentru orice om, o cât de mică activitate fizică zilnică are foloase uriaşe: - Micşorarea substanŃială a tuturor efectelor distructive ale sedentarismului; - Creşterea capacităŃii de învăŃare, prin îmbunătăŃirea sănătăŃii mentale; - Creşterea respectului de sine; - RenunŃarea la fumat, alcool, droguri, hrană nesănătoasă, violenŃă; - Reducerea fricii şi stresului; - Creşterea capacităŃii de a-Ńi purta singur de grijă, de interacŃiune şi integrare socială; - ÎmbunătăŃirea capacităŃii de efort (fitness). Aceasta este o stare de bine care permite oamenilor să muncească cu chef şi energie, să desfăşoare activităŃi fizice, să micşoreze pericolele pentru sănătate. - Sănătatea e determinată de cei 5 factori de fitness: rezistenŃa cardiorespiratorie; forŃa musculară; rezistenŃa musculară; flexibilitatea corpului; procentul de grăsime; - ÎmbunătăŃirea calităŃii vieŃii celor vârstnici; - Reducerea numărului de zile pierdute prin concedii de boală. Pentru tineri, activitatea fizică regulată are foloase încă şi mai mari pe plan corporal, mental şi social: - ÎmbunătăŃeşte coordonarea mişcărilor; - Contribuie la formarea unor oase, muşchi şi articulaŃii sănătoase; - Asigură o greutate normală a corpului; - Reduce obezitatea;
-
Asigură funcŃionarea normală a inimii şi plămânilor; Evită şi ajută la stăpânirea senzaŃiilor de frică, depresie etc.; ÎmbunătăŃeşte calitatea mediului social; Evită purtările destrăbălate sau delincvente; Evită recurgerea la fumat, băutură, droguri, violenŃă; Duce la creşterea încrederii şi respectului de sine, capacităŃii de exprimare şi interacŃiune cu alŃi oameni, capacităŃii de integrare socială, senzaŃiei de reuşită; - Participarea la activităŃile comunitare dezvoltă responsabilitatea civică, fairplayul, cinstea şi disciplina; - Fac cunoştinŃă cu lucrul în echipă (teamwork), învaŃă elemente de conducere (management) şi de socializare. Pentru femei, practicarea sportului aduce următoarele foloase: - Toate cele de mai sus, plus: - Scăderea incidenŃei cancerelor la sân; - Evitarea obezităŃii; - Scăderea pericolului de osteoporoză, care ameninŃă toate femeile după menopauză. Sportul nu e o distracŃie, un hobby – ci o obligaŃie igienică (ca spălatul etc.). Necesitatea mişcării pentru orice om fiind evidentă – cu atât mai inexplicabilă şi ilogică este desconsiderarea de care se bucură practicarea (spre deosebire de privitul) sportului printre cetăŃenii Ńării noastre, tineri şi bătrâni. Sportul se face, nu se priveşte. Privitul – e un păcat; fapta e totul. Ceea ce se priveşte e spectacol – nu sport. Chiulul tinerilor de la orele de sport îi transformă în victime ale vieŃii. Capacitatea motrică e atât de importantă pentru performanŃele cetăŃeneşti, încât nar fi rău să constituie chiar un criteriu pentru orice promovare – personală sau socială. N-ar strica să fie un obiect de examen pentru admiterea în orice facultate, ba chiar şi unul din criteriile pentru promovarea celor care sunt plătiŃi să fie exemple – cadrele didactice. Sau, chiar pentru promovarea membrilor guvernului!
4.1.2. Societatea noastră nu încurajează activităŃile fizice Lumea se complace în a crede că tinerii noştri fac mişcare, că toŃi sunt zdraveni şi competitivi. În realitate tinerii sunt sedentari, slăbănogi, obezi. Ei trăiesc într-un mediu care favorizează sedentarismul şi descurajează activitatea fizică: - Transportul motorizat a descurajat mersul pe jos şi pe bicicletă; - Răspândirea calculatoarelor şi televiziunii reduce timpul pentru joacă, plus că măreşte izolarea şi lipsa de socializare; - Oamenii nu sunt motivaŃi şi educaŃi să facă mişcare; - PărinŃii nu sprijină şi nu îndrumă copiii să facă mişcare; - Şcoala a redus numărul orelor pentru educaŃia fizică; - La orele de sport elevii apar cu scutiri nejustificate; - Societatea şi angajatorii au o atitudine descurajatoare;