257
şi o reacŃie ineficientă pot mai degrabă să-l încurajeze şi excite pe agresor, decât săl descurajeze. 13. În mintea lui se dă o luptă între tentaŃia de a făptui delictul şi reŃinerea involuntară de la fapta rea. Infractorii mărunŃi, care atacă doar ca să fure câŃiva lei pentru a supravieŃui, au în minte o dilemă asemănătoare jucătorilor de noroc. O parte din mintea lor ştie că ceea ce face e rău şi ruşinos, în timp ce altă parte se bucură de excitaŃia şi satisfacŃia aşteptată. Înaintea şi în timpul comiterii fărădelegii fiinŃa lor este condusă de mintea emoŃională. După ce excitaŃia se potoleşte, mintea raŃională îi scoate la iveală sentimentele de vinovăŃie. AtenŃie: există însă şi răufăcători foarte periculoşi: - Indivizi înrăiŃi, a căror minte nu funcŃionează după modelul expus mai înainte şi care nu simt nici vinovăŃie, nici remuşcări pentru fapta comisă. - Agresori multipli: bande sau grupuri. Membrii unei bande au caracetristici psihologice parŃial corespunzătoare modelului individual arătat, parŃial diferite. Banda oferă individului, de obicei complexat şi izolat, sentimentul solidarităŃii unei familii, armonia şi siguranŃa unei structuri sociale de care el duce lipsă. Pentru fiecare membru, grupul constituie un amplificator de purtări rele, dar crează şi o dependenŃă, mai ales de şef. Astfel, grupul se poate autostimula la rele, însă când şeful este doborât, poate trece uşor la derută şi debandadă.
11.6.2. Psihologia victimei Omul obişnuit are diverse idei false în care crede cu tărie. El nu-şi dă seama că în orice conflict toată problema nu o constituie adversarul, ci ea e numai în mintea şi corpul său. SoŃia unui om se îmbolnăvi grav. În pragul morŃii, ea îl chemă şi-i spuse: “te iubesc atât de mult! Nu vreau să te părăsesc şi nu vreau să mă trădezi vreodată. Promite-mi că nu te vei mai lega de altă femeie după ce eu n-oi mai fi. Dacă numi promiŃi, voi reveni ca stafie şi te voi bântui!’. Câteva luni după moartea soŃiei omul a tot evitat să se întâlnească cu alte femei, însă s-a întâmplat să cunoască una de care s-a îndrăgostit. În noaptea de după ce s-au înŃeles să se însoare, omului i-a apărut fantoma fostei soŃii, care l-a ocărât rău pentru că-şi călcase legământul. Fantoma apăru apoi cu regularitate în fiecare noapte pentru a-l intimida şi-i repeta tot ce discutase peste zi cu noua logodnică, aproape că-i repeta conversaŃia cuvânt cu cuvânt. Din cauza asta omul era speriat, necăjit, descumpănit. Nu mai putea să doarmă. Disperat, omul se adresă unui călugăr Zen cerându-i un sfat. Acesta cugetă şi zise: “deşteaptă mai e fantoma asta!”. “Într-adevăr, ştie totul” întări omul,”îşi aminteşte în detaliu tot ce am făcut şi am zis eu”. Maestrul zâmbi şi zise: “e formidabilă fantoma, dar cred că am un ac pentru cojocul ei” şi îl sfătui ce să facă când o va vedea data următoare.
În noaptea următoare fantoma reapăru. Atunci omul îi spuse ce-l învăŃase călugărul:”Eşti o fantomă atotştiutoare! Nu pot să-Ńi ascund nimica. Dacă îmi răspunzi la o întrebare, o să rup logodna cu femeia aceea şi o să rămân singur pentru tot restul vieŃii”. “Să aud” răspunse fantoma. Omul luă la întâmplare un pumn de alune dintr-un sac şi întrebă: “spune-mi câte alune am apucat în pumn?”. (Răspunsul nu-l ştia nici el!) În momentul acela fantoma dispăru şi nu se mai întoarse nici o dată. Toate problemele sunt în mintea ta, născute şi amplificate de ea. Cum reacŃionează o persoană obişnuită la un atac corporal? Analiza acestei situaŃii poate servi ca pregătire pentru a avea un comportament corect, ca să nu fii o victimă învinsă de la început. Dacă reacŃionezi într-un mod neaşteptat pentru agresor, îi vei zdruncina echilibrul mintal şi astfel îŃi măreşti şansele de salvare. De obicei, o persoană atacată reacŃionează astfel: 1. Este surprinsă, speriată, şocată. Un atac neaşteptat o sperie şi se aşteaptă că va fi rănită, poate chiar omorîtă. Din cauza surprizei şi şocului nu mai ştie ce să facă. Ar vrea să fugă sau să Ńipe, dar nu mai poate face nimic. 2. Se simte foarte singură. Un al doilea gând care vine, este speranŃa că poate cineva observă totuşi situaŃia şi va interveni, va cere ajutor, va chema poliŃia etc. 3. Se întreabă cum să scape. De obicei nu ştie cum să se apere, nu e sigură pe ea, o apucă toate regretele că n-a învăŃat vreo metodă de autoapărare. Se va simŃi mult mai neajutorată decât este în realitate.
11.6.3. Evitarea atacului corporal Când mergi prin iad – nu te opri din mers! (Winston Churchill) Înainte de a analiza câteva idei despre autoapărarea corporală, trebuie subliniat că cea mai bună pază este evitarea situaŃiilor periculoase. Cea mai bună apărare nu e să te pricepi la bătaie, sau să loveşti pe cineva la “gioale” astfel încât să-l laşi lat ci să te Ńii cât mai departe de locul unde ai putea avea nevoie de tehnica eficientă. Astfel: 1. Mergi prin zonele populate, de preferinŃă împreună cu un tovarăş. Eventual ia un taxi - merită cheltuiala. 2. Evită zonele şi aleile întunecoase; în caz de îndoială, mergi prin mijlocul străzii, cât mai departe de maşinile parcate. 3. Încrede-te în părerile sau instinctul tău şi nu te ruşina s-o iei la fugă. 4. Foloseşte-Ńi bunul simŃ şi fii mereu atent ce faci şi pe unde o iei. Un bătrân maestru zicea: “agresorului îi este mai greu, el e silit să învingă; cel ce se apără are nevoie doar să supravieŃuiască”. La fel e şi comparaŃia între războiul convenŃional şi războiul de partizani: “în războiul obişnuit, dacă nu câştigi – pierzi. În cel de gherilă, dacă nu mori – ai câştigat”.