217
- Ukemi pe o pardoseală tare sau duşumea (nu pe Tatami); - 20 de minute de Ritsuzen; - 20 de minute de “Peştişorul auriu”. Să lămurim ce sunt aceste exerciŃii: ► MeditaŃia în picioare (Ritsuzen). Postura este identică cu “ÎmbrăŃişarea copacului” # 8.5.3, cu următoarele diferenŃe: călcâiele ridicate, braŃele fiind întinse în faŃă ca şi când ar îmbrăŃişa o minge uriaşă, cu palmele orientate spre corp la înălŃimea gâtului, degetele lipite ale unei mâini îndreptate spre degetele mâinii celeilalte, privirea orizontală. Se stă în aceasta poziŃie începând cu 5 minute, se ajunge la 20 minute. Ca şi la Zazen (meditaŃia în genunchi) atenŃia se concentrează asupra respiraŃiei iar cine doreşte poate rosti fără voce o Mantra. Cine are experienŃă dela Zazen o poate refolosi şi la Ritsuzen. Se recomandă practicarea acestui exerciŃiu DUPĂ terminarea antrenamentului obişnuit, adică zilnic o oră timp de 1-2 ani. ► MeditaŃia în mers (Kinhin). În completare la Zazen şi la Ritsuzen se practică Kinhin, o uşurare binevenită după imobilitatea chinuitoare a celor două exerciŃii. Palmele se Ńin comfortabil una peste alta la un nivel între plexul solar şi ombilic; pasul se face cu tehnica de contact călcâi-vârful labei şi transferul treptat al greutăŃii dealungul tălpii, dela călcâi spre vârf. Kinhin este denumit şi “mersul fără gânduri” iar exerciŃiul nu e chiar aşa simplu de făcut cum pare. Şi aici e nevoie de practică. ► Shi ko - foloseşte la întărirea muşchilor din partea inferioară a corpului şi la dezvoltarea echilibrului. Nu se recomandă cuiva care are probleme cu genunchii. Stai în Kiba-dachi, cu tălpile depărtate cam la 1 m. şi cu vârfurile cât mai spre exterior – figura 9.2. Fundul cât mai jos, coapsele cât mai orizontale, mâinile se sprijină pe genunchi. Mută greutatea corpului pe un picior, ridică cât mai sus piciorul celălalt; îndreaptă ambii genunchi; stai puŃin aşa; lasă apoi corpul şi piciorul să cadă jos în poziŃia iniŃială (mai întâi vârful labei, apoi călcâiul). Când talpa atinge solul, arunci Kiai-ul. La un stagiu s-a practicat acest exerciŃiu timp de 20 de minute (!) pe o duşumea tare dar nu rigidă (NU se face pe Tatami, căci amortizează prea mult şocul (periculos însă necesar); nici pe ciment, chiar acoperit cu covor sau mocheta, căci e prea rigid) [27].
► Koshi-wari – un exerciŃiu static, care foloseste la întărirea picioarelor şi mărirea elasticităŃii tendoanelor dintre coapse. Postură este aceiaşi ca şi cea iniŃială de la Shi ko, cu braŃele verticale, astfel că mâinile se sprijină pe coapse, lângă şolduri. łine coatele întinse şi coboară fundul, mâinile vor apăsa pe coapse. Ridică puŃin corpul, apoi coboară-l din nou. ► “Peştişorul auriu se zbate pe uscat” (Kingyo no Undo) sau “cadavrul tremurător” - stând întins pe duşumea, cu faŃa în sus (postura Savasana din Hatha Yoga), fără ca umerii şi călcâiele să apese complect pe sol (abdomenul uşor contractat), scutură şoldurile (Hara/ Tanden/ Seika no Itten) încercând să stai relaxat şi să “speli” prin respiraŃie orice încordare, oriunde apare. In plus, fii atent să reŃii ce senzaŃii apar în timpul şi după terminarea exerciŃiului. În unele Dojo se fac antrenamente speciale, pentru „întărirea spiritului de luptă (Kime)”, la date festive: în noaptea Anului nou, sau în ziua de 1 ianuarie (vezi de exemplu www.uoguelph.ca/~kataylor/). Iată programul unui astfel de antrenament: ½ oră de Mokuso; 100 Ukemi – Mae şi Ushiro; 1000 Suburi (loviturile cu Bokkenul - vezi [24]); Shomen uchi Ikkyo Suwariwaza - 20 minute fără pauză. ► Alte exerciŃii - care repetate de multe ori, fără pauză, devin Shugyo: - Şederea imobilă în Kiba dachi un timp cât mai lung; - Flotări (record cunoscut de mine: 4500 buc. executate de câştigătoarea concursului între studenŃii Academiei militare West Point din SUA); flotări cu sărituri şi aplauze; mersul crocodilului; - Ukemi - 500 bucăŃi; - Genuflexiuni (record cunoscut de mine: 1000 buc., executate ca tortură în timpul auto-demascării, de un student anticomunist închis la Piteşti [5]); sărituri din Za în ghemuit şi invers; mersul samuraiului (Shikko) înainte şi înapoi (cu spatele); Tai sabaki în Seiza etc.; - Amintesc că în Judo, Jujutsu şi Karate fiecare elev (avansat) practică un Shugyo sub forma luptei (Shiai) succesive cu toŃi ceilalŃi elevi prezenŃi, care îl atacă pe rând fără vreo pauză, după ce lupta cu partenerul precedent se termină (în principiu cu victoria elevului avansat). Când e vorba de o luptă cu 100 de parteneri şi sunt prezenŃi doar 30 de colegi în Dojo, fiecare din aceştie trebuie să lupte de 2-3 ori. Nu rareori elevul avansat supus unui astfel de Shugyo se accidentează, se răneşte, dar luptă mai departe! Cu efort sincer, intens şi bine condus, oricine îşi poate depăşi propriile limite: slăbiciunea poate deveni tărie şi chiar un handicap major poate fi transformat câteodată într-un avantaj zdrobitor. Deşi pierduse braŃul stâng într-un groaznic accident de circulaŃie, un tânăr dorea foarte mult să înveŃe Judo. S-a dus la un bătrân maestru şi l-a rugat să-l ajute. Acesta fu de acord şi începu să-i dea lecŃii. Antrenamentele erau foarte dure, însă băiatul devenea din ce în ce mai îndemânatic. După un timp îşi dădu seama că profesorul nu-i arătase decât un singur procedeu, pe care trebuia să-l repete la nesfârşit.