208
antrenamentele de Aikido pleacă „fără vânătăi”. Unii vin la Aikido cu aceiaşi gărgăuni în cap ca şi cei ce se apucă de o artă marŃială violentă. Le place cum jonglează instructorul cu sabia sau cum îşi chinuie partenerul, şi vor plăti în continuare taxa pentru a învăŃa să acŃioneze la fel de dur. Iar unii instructori se pretează, căci în vremea de azi „clientul nostru e stăpânul nostru”. Lume, lume... “În fiecare minut se naşte un fraier” susŃinea marele circar Barnum. Spiritul şi modul de predare în Dojo contează enorm pentru educaŃia elevilor. Dacă li se bagă în cap că e bun exemplul unui bătăuş care aruncă pe oricine şi fixează provocând chinuri insuportabile, ca Steven Seagal – atunci asta vor încerca ei să înveŃe. În schimb, dacă li se arată că postura, mişcările şi timingul corecte, combinate cu înŃelegerea principiilor, plus bunăvoinŃa, duc spre o tehnică irezistibilă dar blândă, neviolentă – atunci ei se vor strădui să deprindă această atitudine corporală, şi prin inducŃie, mintală. Aşa dar, lozinca “fără violenŃă” trebuie repetată permanent în Dojo, în gând de elevi - şi cu voce tare, apăsat, de instructor. Căci nu facem Jutsu – ci Do!
9.9. Metoda vizualizării Ca să devii bogat – învaŃă mai întâi să gândeşti ca bogătaşii. Sau – dacă vrei să devii priceput la Aikido – începe să gândeşti ca un adevărat Aikidoka. Cum se face asta? Prin autosugestie, dar şi prin vizualizare (antrenament ideo-motor) - o metodă de autoinstruire mai neobişnuită, dar cu rezultate excelente. Încearcă să "vezi" cu ochii minŃii un film imaginar în care instructorul tău demonstrează o anumită mişcare sau procedeu din Aikido. Vei constata că după aceea îŃi va fi mult mai uşor să copiezi mişcările respective, să execuŃi şi tu corect procedeul. Dacă nu ai timpul, spaŃiul sau echipamentul necesar pentru un antrenament adevărat, măcar încearcă să vizualizezi procedeele şi mişcările când ai un răgaz. Repetă succesiunea mişcărilor în gând şi încearcă să le simŃi totodată în corp, de parcă le-ai executa. ExerciŃiul acesta te va ajuta şi să înveŃi şi să priveşti eficient. După ce vezi pe cineva efectuând un procedeu sau o mişcare neobişnuită, închide-Ńi ochii şi încearcă să o simŃi ca şi când ai face-o tu însuŃi – în felul acesta vei ajunge să “furi” meseria de la oricine Încearcă să "revezi" ce făcea instructorul cu mâinile, cum mişca picioarele, cum întrebuinŃa corpul, unde se uita etc. Cu cât te ocupi mai mult de această metodă, cu atât memoria ta vizuală se va îmbunătăŃi, imaginile din minte vor deveni mai clare, vei înŃelege mai bine totul. Dar subiectul vizualizării nu se reduce doar la instructor. Încearcă să reŃii în memorie filme video ale altor instructori sau profesori pe care ai ocazia să-i priveşti. Cu cât profesorul "filmat" de memoria ta este mai bun, cu atât folosul tău va fi mai mare.
O treaptă superioară a metodei este să te imaginezi în locul instructorului. Observă - în minte - cum aşezi mâinile tot acolo unde le pusese şi el, cum păşeşti la fel etc. La început derulează filmul mai încet, dar pe măsură ce te obişnuieşti cu metoda - şi cu procedeul respectiv - măreşte viteza până ajungi la ritmul cu care demonstra instructorul. Deşi în cursul vizualizării corpul tău nu face nimic, vei constata că faci totuşi progrese. Căci mintea conduce corpul! Dacă reuşeşti să te vezi cu ochii minŃii executând mişcări noi, sau efectuându-le mai corect pe cele ştiute, la revenirea în Dojo vei descoperi că le poŃi realiza chiar practic. E important nu numai să vezi cu ochii minŃii, ci să te şi autosugestionezi că poŃi lucra mai bine, că reuşeşti să execuŃi corect. Nu e suficient să visezi cu ochii deschişi, ci mai trebuie să crezi şi că intenŃia ta se va îndeplini. Câteva sfaturi pentru practica vizualizării: - Stabileşte clar ce vrei să realizezi. Poate fi vorba de un Ńel pe termen scurt (cum ar fi de exemplu perfecŃionarea execuŃiei căderilor cu săritură şi bătaie) sau de unul pe termen lung (de exemplu ajungerea la nivelul de centură neagră 3 dan). Nu te sinchisi dacă pentru moment Ńelul Ńi se pare irealizabil; tocmai pentru lucrurile aparent irealizabile merită să faci eforturi (cum ar fi chiar această vizualizare). - Încearcă să vizualizezi Ńelul: de exemplu pe tine sărind şi căzând cu bătaie pe Tatami, sau pe tine susŃinând examenul pentru 3 dan. Unele Ńeluri sunt mai uşor de vizualizat, căci ai deja memorate în cap nişte filme cu ajutorul cărora poŃi "monta" noul film de care ai nevoie. Pentru alte vizualizări ar putea fi necesare eforturi suplimentare: de exemplu, ca să te vezi pe tine în cursul examenului pentru 3 dan e nevoie să fi văzut deja un astfel de examen, ba chiar şi altele pentru 2 dan şi pentru 1 dan, să cunoşti materia pentru examen şi multe altele. Asta e: dacă vrei să atingi Ńelul respectiv, eşti silit să te străduieşti. Vizualizarea nu e o vrăjitorie care să te transforme peste noapte în Făt Frumos, doar scurtează drumul sau timpul până la Ńel. - Vizualizează calea ce o ai de parcurs până la Ńel şi încearcă să descoperi varianta cea mai convenabilă, mai scurtă, mai realistă sau mai eficace. - Crede în ceea ce faci. O condiŃie importantă este să crezi în ceea ce vezi cu ochii minŃii. Străduieşte-te să crezi că ceea ce îŃi închipui chiar Ńi se va întâmpla, numai în felul acesta poŃi învinge. De exemplu, la exerciŃiul Kokyuho din Seiza (# 8.7.12): dacă Ńi-e teamă că nu-l poŃi doborî pe partener, n-o să reuşeşti. Gândeşte altfel: "Pot să-l dobor!". Iar dacă nu reuşeşti azi: "Data viitoare îl dobor!", apoi repetă gândul din nou şi din nou. Vizualizează-te doborându-l. Fii convins că vei reuşi. Şi repetă exerciŃiul. CredinŃa - şi succesul care decurge din ea - este întărită mai mult de greutăŃi şi nereuşite, decât de satisfacŃii. Un Koan sună aşa: "Cum pot să-l înving pe cel din oglindă?". Răspunsul bun ar fi: "L-am învins deja!".