192
antrenamente. El vrea rezultate rapide. Un asemenea om ar face mai bine dacă şi-ar învinge nerăbdarea şi ar merge înainte pur şi simplu pe Cale, fără a se preocupa de drumul parcurs sau de Ńinta drumului, concentrându-se asupra clipei de faŃă. Japonezii zic Ichigo, Ichie (acum, aici), adică fiecare acŃiune, întâmplare, ocazie etc. este unică şi nu se mai repetă. De aceea trebuie să te porŃi atent şi politicos cu fiecare clipă din viaŃă. Pe alt plan, Ichigo, Ichie, mai înseamnă şi: fiecare lovitură (de sabie), (este) o viaŃă (a ta, sau a mea). Neîncrezătorul - învaŃă comparând şi cântărind mereu noutăŃile cu informaŃiile anterioare, acumulate de el din alte domenii. El despică mereu firul în patru şi nu crede până nu înŃelege. Are o minte foarte logică şi nu acceptă decât ceea ce poate verifica. Scepticismul îl împiedecă să progreseze. Acest elev ar trebui să înveŃe să aibă încredere în profesor şi în disciplina pe care a ales s-o practice. Doar nu e nimic de dovedit. În Dojo fiecare îşi dobândeşte singur convingerile, numai pentru el. Îngâmfatul - plin de el, va refuza să accepte că nu se pricepe. SituaŃia de începător îl încorsetează şi va caute să justifice greşelile şi defectele. Mândria (Egoul) o să-i pună piedeci de netrecut în calea progresului. Va trebui să muncească enorm asupra lui însuşi, pentru a ajunge să înŃeleagă că el nu este buricul lumii, ci doar un simplu călător nepriceput, la fel ca mulŃi alŃii, în căutarea cunoaşterii de sine. ÎncăpăŃânatul - va fi ajutat la începutul studiului de frica sa involuntară. El năvăleşte pe Cale (Do) fără să se uite încotro merge. Dar când va veni vremea întrebărilor existenŃiale, mintea îi va scârŃâi, nefiind obişnuită să negocieze. Când analiza îi va zice că direcŃia veche era poate greşită, va putea să se îndrepte spre o alta bună doar cu mare greutate - căci el nu poate merge decât decis. Dacă va folosi însă încăpăŃânarea pentru a-şi corecta defectul rigidităŃii mentale, tot răul spre bine. Din greşeală în dezamăgire, din insucces în înfrângere, până la urmă mintea i se va mlădia şi se va adapta la schimbările bruşte de direcŃie pe care le face Calea. Mereu ocupatul - va veni cu argumentul: "mă apuc de treaba asta (ca să-Ńi fac plăcere), dar nu pot veni la sală decât o dată pe săptămână pentru că am şi alte treburi" (adică – tot el pune condiŃii, deşi nu ştie încă despre ce e vorba). Dar studiul Aikido cere mult timp şi multă muncă. Personajul ăsta, cu fundul în mai multe luntri, trebuie să se hotărască: ori vrea, ori nu vrea. E nevoie de cel puŃin trei antrenamente pe săptămână ca să poŃi progresa cât de cât, şi de antrenamente zilnice pentru a ajunge la un nivel onorabil de măiestrie. Stagiile şi viaŃa în comun cu colegii din Dojo consumă o altă mare parte din timpul liber. Participarea insuficientă la antrenamente este una din cauzele principale ale abandonului multor elevi. Dar dacă te-ai hotărît să porneşti la drum, pentru a înŃelege cu ajutorul Aikido ce e viaŃa şi cine eşti tu, atunci nu te grăbi, fii gata să te adaptezi, ai încredere în ghidul ales şi înaintează pas cu pas - fără şovăire, atent şi receptiv la noutăŃi.
9.6.2. VigilenŃa (Zanshin) Zan - a părăsi, a lăsa în urmă; Shin - spirit. Starea de veghe permanentă se deprinde în două etape: În prima etapă, începătorul nu ştie înŃelesul şi, pentru a-i începe însuşirea, va imita aspectul exterior (forma) prin care se manifestă la cei care deja îl au: privirea - fixată asupra adversarului; poziŃia capului - dreaptă, verticală, solidă şi totodată mobilă; menŃinerea distanŃei de siguranŃă faŃă de adversar, mereu în afara razei de acŃiune a acestuia; Kiai-uri puternice (când e cazul); mişcări bine stăpânite; "timing" corect. Impresia generală este de putere controlată şi de atenŃie maximă. Mikomi înseamnă să controlezi adversarul cu ochii. Chiar dacă elevul reuşeşte să mimeze această formă exterioară, fără atitudinea interioară aferentă sinceră – ea nu va fi decât spectacol, impresie artistică. În etapa a doua elevul îşi va însuşi atitudinea interioară corectă (fondul), adică lipsa gândirii haotice. Numai o minte golită de emoŃii şi gânduri subiective permite recepŃionarea a tot ce se petrece în jur. Adevărata vigilenŃă nu e asociată cu neliniştea, nervozitatea sau frica, nici cu o nepăsare inconştientă. Zanshin-ul este atitudinea unui om cu corpul în stare de alarmă latentă şi cu mintea golită de gânduri - adică receptivă la perturbaŃiile ori semnalele cele mai subtile. Putem constata cât de departe sunt oamenii actuali, în viaŃa obişnuită, de atitudinea Zanshin: de exemplu persoane care, după ce se urcă într-un mijloc de transport în comun, rămân în uşă, blocând accesul următorilor amatori de călătorie. Sau alŃii, care stau, discută şi fumează lângă o uşă care se poate deschide oricând să-i lovească. Sau, persoane care se împiedecă de un bolovan - deşi era foarte vizibil; care iau cu mâna goală un vas fierbinte de pe sobă, care-şi lovesc capul când se ridică de la o masă, care-şi uită cheile în casă sau în maşină etc. Aceste manifestări apar la oameni prea ocupaŃi, dar şi la cei lipsiŃi de sensibilitate. Ajuns la o vârstă înaintată, şeful unei şcoli de luptă cu sabia se hotărî să se retragă şi pentru a alege un urmaş, puse la încercare trei din cei mai buni elevi. În acest scop aranjă o pernă deasupra uşii din camera în care se afla, astfel ca să nu poată fi văzută din afară, şi-i chemă pe elevi unul după altul. Primul deschise uşa şi perna îi căzu în cap; se sperie, dar trase sabia şi o tăie în două înainte de a cădea pe jos. Profesorul nu fu mulŃumit: tehnica era bună, dar atenŃia insuficientă. O nouă pernă fu aşezată deasupra uşii şi fu chemat al doilea elev. Acesta intră, dar simŃi ameninŃarea de sus şi trase sabia, tăind perna înainte de a-i cădea pe cap. Nici această măiestrie nu-l satisfăcu pe bătrân. Al treilea elev sosi în faŃa uşii şi simŃi că ceva nu e în regulă. Studie uşa şi descoperi perna – apoi deschise cu mare grijă uşa, astfel ca perna să nu cadă, intră în cameră, închise cu grijă uşa la loc şi îl întrebă pe maestru ce doreşte, de ce l-a chemat.