143
Stresul vieŃii moderne provoacă insomnie, aşa că lumea “civilizată” a ajuns în ultimii ani la generalizarea folosirii somniferelor, uneori şi mai rău - a drogurilor. Aceste medicamente anesteziază creierul şi în felul acesta Ki-ul din Natură nu mai poate realimenta Ki-ul personal. Ca urmare apar tot felul de boli nespecifice: lipsă de vitalitate, sănătate şubredă, depresie, chiar tendinŃa de sinucidere. Corpul unui drogat este lipsit de viaŃă, ca o zdreanŃă. Slăbiciunile respective nu se datorează unor cauze fizice (oboseală, foame etc.), ci unor probleme mintale. Aşadar, Ki-ul este implicat atât în problemele corpului cât şi în cele mintale.
8.2.3. Morala bazată pe Ki Pentru însuşirea spiritului păcii şi al comuniunii cu Natura, aşa cum urmăreşte Aikido, este necesară înŃelegerea Universului, a spiritului universal. Adică, răspunsul la întrebarea: cum funcŃionează Lumea? Baza Universului este Ki, însumarea infinită a tuturor particulelor sau energiilor elementare existente. Ki propriu-zis e invizibil; n-are volum, greutate, culoare. Dar, orice vedem sau pipăim pe Pământ este o manifestare a Ki-ului universal sub diverse înfăŃişări. El intră în componenŃa oricărui obiect sau fiinŃă – oameni, animale, plante, stânci, aer, stele etc. Dacă mergem cu raŃionamentul până la capăt vom înŃelege ideea generoasă care conduce toată CreaŃia, vom ajunge să iubim şi să protejăm nu doar formele de viaŃă, ci şi lucrurile fără viaŃă. Forma cea mai rafinată de manifestare a Ki-ului pe planeta noastră este chiar fiinŃa omenească, iar forma cea mai rudimentară sunt obiectele neînsufleŃite - cum ar fi pietrele. Plantele şi copacii reprezintă o formă mai complexă decât pietrele: ele nu se mişcă, dar plantele cresc şi se înmulŃesc, chiar dacă nu se pot deplasa. La un nivel superior sunt animalele, care se pot deplasa, mânca şi bea, dorm şi se înmulŃesc. Ele acŃionează conform instinctelor, nu au „minte” şi nu-şi fac planuri complicate. Oamenii au minte - cu care pot gândi, judeca, plănui, face bine şi rău. Toată Lumea aparentă în care trăim s-a născut din Ki-ul Universului, din interacŃiunea celor două forŃe opuse Yin şi Yang, sau - într-o terminologie mai familiară nouă - negativă şi pozitivă. În Aikido există Ki pozitiv şi Ki negativ. Ki-ul personal este alcătuit, la fel cu electricitatea, din două componente, una pozitivă şi alta negativă – cărora le corespund, respectiv: bucuria şi tristeŃea, fericirea şi nefericirea, iubirea şi ura etc. Plus Ki-ul este bioenergia produsă şi condusă de o o minte pozitivă; minus Ki-ul vine de la o minte negativă. Persoana cu Ki pozitiv e veselă şi plină de viaŃă, deoarece la ea chiar şi lucrurile rele devin până la urmă bune. Din contră, cel cu Ki negativ va suferi toată viaŃa, pentru că vede totul în negru, pesimist. Mintea negativă atrage Ki-ul negativ din Univers. Fie că vrem sau nu, în cursul vieŃii avem de-a face atât cu bucurii cât şi cu necazuri. Fiecare îşi alege (inconştient sau conştient) cum să-i fie viaŃa - pozitivă (frumoasă) sau negativă (rea). Pentru a fi fericit, soluŃia e să devii conştient de ce se
întâmplă cu tine şi cu lumea din jur – apoi să te ocupi de sporirea şi înfrumuseŃarea vieŃii. Pentru asta e nevoie de gândire conştientă – şi de muncă. În schimb, Ki-ul Universului este întreg, fără componente, neutru şi imparŃial. De aceea este corectă afirmaŃia că Dumnezeu este Iubire, dar este adevărat şi faptul că Universul este nemilos. Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Pentru a trăi o viaŃă fericită, viguroasă şi sănătoasă, priveşte partea luminoasă a situaŃiei. Dacă te atrag tristeŃea sau mizeria, n-ai decât să crezi că eşti persecutat, că lumea este nemiloasă şi necruŃătoare; priveşte partea întunecoasă a vieŃii, foloseşteŃi spiritul în mod negativ, văicăreşte-te mereu. PoŃi să-Ńi consumi zilele plângând sau zâmbind - de tine depinde. Nu uita că bine faci – bine găseşti. Se povesteşte că o noră nu se înŃelegea deloc cu soacră-sa. Certuri, plânsete, ocări şi altele, viaŃa le devenise de nesuferit. Fiecare din ele dorea să fie şefă în gospodărie. Într-o vreme, ce-i veni nurorii în minte: să scape de hoaşcă. Se duse pe ascuns la vrăjitoarea satului, o babă doftoroaie din acelea care văzuse multe şi ajuta oamenii la greu, îi povesti tărăşenia şi ceru să-i dea o otravă ca să scape de babă. Bătrâna încercă s-o îmbuneze, să-i schimbe voia – dar degeaba. Nora nu şi nu, “cu o asemenea scorpie nu se mai poate trăi!”. Văzând acestea, vrăjitoarea aduse o sticluŃă şi zise: “Fata mea, uite otrava. Dar vei face o crimă şi dacă te prinde pe tine, o s-o păŃesc şi eu. Ne spânzură pe amândouă. De aceea avem nevoie de măsuri de precauŃie. Să faci astfel ca nimeni să nu te bănuiască de ceva. În primul rând, otrăveşte-o cu încetul, să pară că e boală. Pune-i în ascuns doar trei picături pe zi în mâncare. O să moară în câteva luni. În al doilea rând, poartă-te frumos cu ea, aşa încât nimeni să nu te bănuiască, iar când o da ortul popii rupe-Ńi părul de durere. Nu facem noi un bine, dar să ne rugăm Celui de Sus să ne ierte”. Nora plăti bucuroasă otrava şi începu să acŃioneze. Zilnic turna pe ascuns picăturile în mâncarea soacrei, dar totodată începu să se poarte frumos cu ea: mamă în sus, mamă în jos, ce să fac aici, cum să dreg dincolo, ce bine îŃi stă basmaua asta, ia să-Ńi fac eu o frecŃie - şi tot aşa. Soacra nu mai ştia ce se petrece, nu înŃelegea de ce nora se schimbase peste noapte. După un timp însă, bătrâna copleşită de purtarea nurorii începu şi ea să răspundă la fel: draga mea ici, draga mea colo, fă cum vrei tu, lasă tu să fac eu treaba asta – şi tot aşa. Atmosfera în casă se schimbase total, toată lumea era fericită. Nora începuse să-şi schimbe gândurile ascunse, acuma i se părea că soacrăsa nu era chiar atât de rea. Ba chiar, după câteva săptămâni de armonie şi viaŃă bună, începu s-o îndrăgească pe soacră şi îşi zise că n-are rost s-o omoare dacă e atât de cumsecade. Dar cum putea opri acŃiunea otrăvii pe care în timpul acesta o tot turnase în mâncarea bătrânei?