131
parcurgă împreună următorii 13 km. într-un timp dat (destul de scurt) şi să treacă toŃi deodată linia de sosire! Echipele care îndeplinesc sarcina primesc premii, cele care nu o îndeplinesc sunt penalizate. Etapa 3-a este o probă individuală contra cronometru, rezultatul contând pentru promovarea în serviciu. În această etapă se verifică voinŃa şi spiritul competitiv individual - necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor de serviciu. Preocuparea pentru şcoală şi învăŃătură este lăudabilă, folosirea minŃii fiind de importanŃă primordială în condiŃiile competiŃiei internaŃionale, dar nu are nici un sens să pui mâncare bună într-o farfurie spartă. Oricât i-ar fi mintea de sănătoasă, puternică şi capabilă să suporte greutăŃile vieŃii, un individ cu corpul slab nu va face mari progrese, nu va putea suporta concurenŃa din societatea actuală. De aceea, până să poată învăŃa procedeele de Aikido, începătorii mai slabi (din cauza sedentarismului) au nevoie de exerciŃii pentru întărirea condiŃiei fizice. Dar, nu trebuie exagerată nici pregătirea fizică. Se cunosc situaŃii când tinerii au fost antrenaŃi prea agresiv, producându-se accidente mortale din cauza oboselii. Acestea au fost încercări incompetente de a remedia prea repede subdezvoltarea fizică a tinerilor recruŃi, angajaŃi etc. Un antrenament corect Ńine seama de capacitatea de efort a fiecărui individ. Pentru Aikido (ca şi pentru viaŃa de om normal) nu sunt necesari muşchi voluminoşi – ci o inimă şi plămâni zdraveni. În principiu, Aikido n-are nevoie de sporturi complementare: exerciŃiile şi antrenamentele specifice sunt suficiente pentru obŃinerea unui corp zdravăn şi sănătos. Halterele sunt pentru muncitori manuali, hamali, sportivi profesionişti etc. Aikido e pentru oameni pirpirii (majoritari în societate), nu pentru cei care poartă haine cu măsura XXL. Totuşi, este folositoare şi practicarea cu măsură a altor sporturi, cum ar fi : - Toate sporturile legate de supravieŃuire: alergare, înot, căŃărare, sărituri, drumeŃie cu cortul, călărie; - Taijiquan (boxul chinezesc al perfecŃiunii, sau dansul de viaŃă lungă); - Artele marŃiale înrudite cu Aikido: Judo, Jujutsu, Iaido, Wado-ryu Karate, Bagua Quan etc.
7.11.1. ExerciŃii pentru întărirea corpului Orice om are impresia că mâinile îi obosesc mai repede şi mai des. Totuşi, picioarele sunt mai solicitate. Spre deosebire de mâini, care acŃionează intermitent şi pot fi odihnite oricând vrea posesorul, picioarele suportă greutatea corpului în continuu, chiar când omul stă pe loc. Mai ales partea posterioară a picioarelor este predispusă la oboseală. De exemplu, a doua zi după o excursie la munte apare febra musculară: muşchii din spatele picioarelor sunt dureroşi, se umflă. La cei care nu muncesc fizic şi nu exersează regulat, picioarele devin rigide încă la o vârstă mijlocie, iar şederea în picioare, chiar pentru scurt timp, li se va părea un adevărat chin. În schimb, vârstnicii cu picioare puternice sunt de obicei sănătoşi.
Aşa că, cine vrea să trăiască o viaŃă lungă şi sănătoasă – să aibă grijă mai ales de starea părŃii din spate a picioarelor! Cum poate fi crescută vigoarea şi îmbunătăŃită condiŃia fizică? Prin exerciŃii fizice efectuate regulat. Iată câteva idei:
- A.a. Din stând în genunchi (Seiza) * Aplecarea şi rotirea trunchiului alternativ la dreapta şi la stânga; braŃul din partea opusă aplecării însoŃeşte mişcarea trunchiului, prin faŃa ochilor, extinzând Ki-ul prin degete, fără a se sprijini pe saltea; mâna cealaltă la spate; * Rotirea braŃelor relaxate, cu coatele întinse - spre înainte şi spre înapoi; * Răsucirea trunchiului menŃinut cât mai drept şi vertical, alternativ la dreapta şi la stînga; braŃele însoŃesc şi ajută mişcarea – figurile 7.16 şi 7.17. * Cu pumnii uşor strânşi, lovirea (masaj pentru înviorare) braŃelor, umerilor, pieptului, abdomenului, coapselor - în general toŃi muşchii accesibili, ŃinuŃi necontractaŃi; sensul de parcurgere: coborâtor pe exteriorul memebrelor etc. (partea Yang) şi urcător (spre inimă) pe interior (Yin); * Încălzirea gâtului: aplecarea capului la stânga şi la dreapta (cu bărbia înainte); rotirea bărbiei la dreapta şi la stânga (cu capul Ńinut vertical); aplecarea capului spre înainte şi pe spate; rotirea capului spre stânga, apoi în sensul invers (cu gâtul moale); ducerea bărbiei înainte şi înapoi, cu capul vertical (ca broasca Ńestoasă); aplecarea capului înainte şi înapoi cu o îngreunare obŃinută prin apăsarea cu mâinile împreunate pe creştet (apăsarea uşoară, fără exagerare!); * BraŃele întinse orizontal înainte, cu coatele blocate – se rotesc pumnii şi se strâng ca şi cum ar trage (aduna) o funie; degetele arătătoare nu se îndoaie, ci conduc rotirea; acelaşi exerciŃiu cu braŃele întinse în sus (umerii relaxaŃi, coborâŃi); apoi cu braŃele lateral etc.; * Aşezarea şezutului lateral pe saltea, alternativ la stânga şi dreapta, cu o uşoară mişcare înainte şi înapoi a genunchiului opus, pentru a permite aşezarea; trunchiul se roteşte cu braŃele întinse pentru a ajuta mişcarea şi echilibrul. Postura Seiza este foarte folositoare - căci şederea pe scaun este una din „cuceririle” civilizaŃiei actuale.cele mai distructive pentru sănătate, - A.b. Din şezând pe sol - cu spinarea dreaptă şi verticală * Cu tălpile lipite şi apropiate de şezut, cu mâinile se apasă ritmic genunchii în jos spre saltea (Fluturaşul) – figura 7.19. Sau: apasă lent genunchii în jos până ating podeaua. Stai aşa 15-30 secunde respirând liniştit. Pe urmă apleacă trunchiul înainte până ce fruntea atinge podeaua. Dacă reuşeşti, încearcă să atingi podeaua cu bărbia.