Revista AGRIMEDIA - Iunie 2015

1

Ianuarie 2013

2

Ianuarie 2013

Implicarea, ca datorie!

Eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie pentru semeni, indiferent de consecinţe pe plan personal“ Octavian PALER Cel puţin trei evenimente cu efecte majore au marcat în ultima perioadă viaţa economică şi socială a românilor.

Ne referim în primul rând la recenta decizie a CE, care a aprobat pentru agricultură şi dezvoltarea rurală din România, în cadrul PNDR aferent perioadei 2014-2020, suma de 8,1 miliarde euro.

Această importantă decizie este, în fapt, şi rodul muncii specialiştilor noştri implicaţi în ultimii şapte ani, care au reuşit cu argumente tehnice aprobarea modificării PAC şi potrivit cerinţelor specifice ale agriculturii din ţara noastră.

Pe fondul acestor facilităţi financiare aprobate de CE, factorii cu responsabilităţi în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale urmează să promoveze un cadru juridic adecvat, pentru ca absorbţia fondurilor comunitare să se realizeze potrivit necesităţilor majore ale agriculturii şi mediului rural, în scopul ridicării calităţii vieţii românilor.

Legat de acest subiect, este păcat că după două decenii de tatonări nu toate camerele agricole sunt funcţionale, iar proiectele vizând sectorul de colectare, depozitare şi distribuţie a produselor agricole, inclusiv a legumelor şi fructelor, nu sunt realizate potrivit cerinţelor producătorilor şi pieţei de desfacere! Aceste structuri profesionale şi de investiţii ar putea beneficia de susţineri financiare comunitare parţiale

www.agrimedia.ro

prin programe de dezvoltare rurală, cu condiţia ca ele să fie funcţionale. În această conjunctură financiară comunitară favorabilă sunt deschise o serie de măsuri cuprinse în noul PNDR 2014-2020.

Presa de specialitate agricolă, şi nu numai, va urmări şi va informa opinia publică asupra modului de derulare a proiectelor aferente acestor măsuri şi a gradului de absorbţie a fondurilor aferente programelor.

Decizia diminuării TVA de la 24% la 9% la produsele alimentare, băuturile nealcoolice şi în alimentaţia publică, începând cu data de 1 iunie 2015, a fost apreciată de optimişti ca fiind un act istoric de mare curaj dispus de Guvern.

Potrivit iniţiatorilor şi unor specialişti avizaţi, această măsură va înlesni realizarea unor economii semnificative în bugetul secătuit a cel puţin 75% din populaţia României.

De asemenea, va reprezenta o lovitură decisivă dată evazioniştilor, iar pe termen lung, chiar o majorare a încasărilor bugetare, prin încurajarea consumului. Noi apreciem că măsura reducerii TVA în condiţiile sus-menţionate va fi benefică şi cetăţeanului, şi statului dacă Guvernul, prin structurile de control de care dispune, va monitoriza şi va sancţiona, după caz, încălcarea reglementărilor legale aferente aplicării TVA diminuată la gama de produse respective.

Vom trăi şi vom vedea dacă socoteala din târg se potriveşte cu cea de acasă!

De la un an la altul lumea se schimbă, dar şi clima! Clima se schimbă în defavoarea agricultorilor, care, din păcate, nu sunt pregătiţi tehnic să contracareze efectele secetei, inundaţiilor, combaterii excesului de umiditate etc. În acest sens, apreciem atât prestaţia domnului Daniel Constantin, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cât şi

declaraţiile sale de intenţie lansate cu diverse ocazii, însă concret, la anumite capitole importante ale activităţii sale, din păcate înregistrează evidente neîmpliniri.

De exemplu, realizarea investiţiilor aferente reabilitării marilor sisteme de irigaţii, sintetic, la tot ce se înţelege prin activitatea de îmbunătăţiri funciare.

A rămas doar declaraţie de intenţie contracararea, în colaborare cu alte structuri specializate, a efectelor inundaţiilor, prin supraînălţarea şi reabilitarea unor diguri, finalizarea Canalului magistral Siret-Bărăgan-Dunăre, care ar putea asigura apa pentru irigarea a 700-750 mii ha, atât de mediatizat în urmă cu 2-3 ani etc. Seceta pedologică instalată şi confirmată de INMH în Moldova şi în alte zone, la care se adaugă inundaţiile din NV ţării şi Oltenia ar fi în sinteză tabloul afectării culturilor agricole şi al distrugerii avutului a zeci de mii de cetăţeni de către apele ieşite din matcă până în prezent. Fermierii, şi în general mulţi cetăţeni din această ţară, apreciază că acordarea de ajutoare sociale cu generozitate şi persoanelor valide este contraproductivă.

Guvernul ar putea deschide şantiere pentru realizarea unor lucrări de îmbunătăţiri funciare, prioritar pentru regularizarea cursului unor râuri, creând astfel şi locuri de muncă. Aceste investiţii ar putea fi finanţate treptat, din fonduri europene, din parteneriate public-private negociate, chiar şi cu investitori din spaţiul extracomunitar, dar şi prin alocarea anuală a 3-4% din bugetul MADR. Aceste proiecte vitale pentru evoluţia economică şi socială a României se vor putea edifica numai dacă se va realiza acel mult visat consens politic pe chestiuni de interes naţional.

Simona MUNTEANU Iunie 2015

3

ISSN 2069 - 1238 SC AGRI MEDIA INVEST SRL Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti

3 8

Editorial România va fi invitata de onoare a târgului Sommet de l'Elevage

10

Laurenţiu Baciu, LAPAR: «Cadastrul, irigaţiile şi neonicotinoidele, marile dureri ale fermierilor»

14

Marian Berceanu: «Ca mic legumicultor, nu te bagă nimeni în seamă»

Anul IX, Nr. 6 / 2015 (99) Iunie 2015

16

Opt milioane de euro pentru construcţia a 80 de sere din aluminiu cu poliplan

REDACTOR-ŞEF Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031 / 439.97.46

20

Syngenta: Ziua demonstrativă dedicată legumiculturii româneşti

22

Irigarea prin brazde a porumbului

24

Conservarea lucernei

28

Azomureş va produce un nou tip de uree granulată

32

Mircea Chetrone, BASF: «Se vede în câmp eficacitatea produselor noastre»

36

Preţul corect al grâului de panificaţie: 180-185 euro/tona

Tel. 031 / 439.97.46 Fax: 021 / 317.05.87 redactie@agrimedia.ro

REDACTORI Ana Mustăţea ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32 Victor Vătămanu redactie@agrimedia.ro 0757.11.09.99 Ionel Văduva ionel.vaduva@agrimedia.ro 0757.11.09.96 Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98 CORECTOR Gabriela Dinţă MARKETING redactie@agrimedia.ro 031.439.97.46 ABONAMENTE ŞI DIFUZARE Oana Neagu 0752.24.25.31 031 / 439.97.46 oana@agrimedia.ro CONCEPT GRAFIC & DTP Bogdan Mareş redactie@agrimedia.ro Andrei Arabolea

4

SUMAR:

Iunie 2015

38

Să vorbim consumatorului despre seminţe!

40

Summit Agro România dă startul la Summitterra 2015

42

Expoziţia AgriPlanta - RomAgroTec «Totul - de la sămânţă la recoltă»

44

Finanţarea agriculturii româneşti, dezbătută la târgul AgriPlanta - RomAgroTec

50

Emil Budică, Euralis: «Anul acesta este anul florii-soarelui high oleică»

52

IPSO Agricultura în cadrul târgului AgriPlanta - RomAgroTec

54

Andrew Mabin, Mitas: «Costul anvelopelor de primă echipare a utilajelor agricole este unul important»

56

Consideraţii privind cultura părului

58 62

F luturi dăunători activităţilor din agricultură şi silvicultură - Ordinul Lepidoptera Îngrijirea viei tinere

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015

5

 În dialog cu fermierii

•C e ne puteţi spune despre utilitatea şi nevoile Camer pe care o reprezentaţi? Cum comentaţi afirmaţiile p erijează în aşa-zisele Camere Agricole nu-şi cunosc at Dan Mihai Corbuţ, preşedintele Camerei Agricole privat înfiinţate Bihor

„Noi ne-am înfiinţat în urmă cu un an şi jumătate, cu ajutorul Prefecturii Bihor. La nivel de judeţ, costurile pentru organizarea alegerilor s-au ridicat la aproximativ 15.000 de lei.

Trebuie să existe o Cameră Agricolă în fiecare judeţ şi nu numai. Acest tip de entitate trebuie să fie prezentă în fiecare localitate, prin reprezentanţii săi, să fie adevărate punţi de legătură între fermieri şi autorităţile de stat. Totodată, Camerele Agricole trebuie să dispună de specialişti din toate ramurile: zootehnişti, agronomi, horticultori, apicultori, absolut tot ceea ce ţine de agricultură. Din punctul nostru de vedere, cel puţin pentru început, ar trebui alocate fonduri din partea Ministerului de Finanţe pentru funcţionarea acestor organizaţii, aşa cum s-au alocat bani pentru acele Camere Agricole care au funcţionat pe lângă Consiliile Judeţene şi care, din punctul nostru de vedere, nu ne reprezentau pe noi, pe fermieri, ci alte interese. Ulterior, când lucrurile ar urma să intre pe făgaşul normal, sumele vor proveni din activităţile pe care le desfăşoară organizaţiile, dar şi din cotizaţiile membrilor. În momentul în care au avut loc alegeri pentru aceste Camere Agricole, inclusiv reprezentanţi ai LAPAR au candidat ca membri.

Nu văd de ce ar fi acum o problemă în funcţionarea acestei organizaţii, mai exact în reprezentativitatea sa faţă de fermieri, în ceea ce priveşte conducerea LAPAR. De ce ar avea o problemă din acest punct de vedere? Pentru că tot s-a ridicat problema reprezentativităţii (n.r. - de către liderul LAPAR, Laurenţiu Baciu), vă pot spune că tocmai în aceste Camere Agicole privat înfiinţate sunt reprezentaţi în mod corespunzător fermierii. Noi toţi suntem producători agricoli, cei care suntem membri ai acestor organizaţii. În momentul în care au fost efectuate alegeri pentru Camerele Agricole, n-aveau voie să candideze decât trei oameni din partea fermierilor, unul din partea apicultorilor şi doi din partea silvicultorilor. Sunt reprezentate toate ramurile agriculturii în Camera Agricolă.

Ca fapt divers, la nivelul judeţului Bihor, Camera Agricolă privat înfiinţată Bihor şi-a înmulţit considerabil numărul de membri în ultima lună. De la ultima şedinţă, în organizaţie s-au mai înscris 17 membri, ajungându-se la un total de 42. De la ultima noastră întâlnire am contactat 145 de firme. Dintre acestea, 17 au acceptat să se înscrie în Camera Agricolă, 41 au refuzat, motivând că nu cred că o astfel de organizaţie îi va ajuta în vreun fel, iar 87 de firme analizează în continuare oferta noastră. Am ajuns astăzi să avem 42 de membri, dintre care 17 nou înscrişi. Sunt convins că şi dintre cei care analizează oferta vor fi mulţi care se vor înscrie.“ 6

Iunie 2015

Viorel Matei, vicepreşedinte al Camerei Agricole Naţionale, preşedinte al Camerei Agricole privat înfiinţate Timiş

„Nu este normal să funcţioneze două Camere Agricole în acelaşi judeţ, cea de stat şi cea privat înfiinţată. Conform legii, s-au înfiinţat organizaţii private în 14 judeţe, s-au făcut alegeri la nivel naţional, iar atât oamenii politici, cât şi domnul ministru uită că această lege trebuie respectată. Vrem să avem o întâlnire în care să tranşăm direct aceste probleme. Este nevoie, conform actelor normative în vigoare ale Uniunii Europene (UE), de această Cameră Agricolă privat înfiinţată? Este! Însă o bună parte din asociaţiile profesionale văd în aceste Camerele Agricole un duşman. Camera Agricolă privată poate să te aducă la egalitate cu fermierii europeni, Camera Agricolă privată este un al doilea minister al Agriculturii, care poate şi are dreptul să impună aceste politici agrare europene. Toate partidele au fugit de Camerele Agricole. În primul rând, n-au reuşit să facă din noi celule de partid. În al doilea rând, am rămas singura forţă care, dacă ne-am consolida la nivel naţional, am putea schimba şi guverne, şi alţi decidenţi politici.

Sindicatele au dispărut, patronate nu mai sunt. Camera Agricolă, dacă nu poate fi înregimentată politic, este un pericol pentru orice partid. (...) Dacă din patru milioane de oameni care trăiesc din agricultură, vrând-nevrând, că asta este, două milioane ar forma un partid agrar, cine ar mai sta în faţa lor? Nimeni! Aici nu este cuvântul LAPAR, că am foarte mulţi prieteni acolo; împreună cu Adrian Rădulescu am consolidat în anul 2000 acel LAPAR, laolaltă cu Elena Sporea. LAPAR nu este reprezentat de Laurenţiu Baciu, care este prietenul meu. Baciu, prin tot ce face, îşi vede de propriile interese şi crede că toţi gândesc ca el. Sunt două organizaţii aşa-zise puternice care nu-şi doresc Camere Agricole: Pro Agro, a lui Daniel Botănoiu, care este o organizaţie pe hârtie, şi cea a lui Baciu (persoană care a început să-şi piardă din popularitate). Ca dovadă că îşi urmăreşte propriile interese în ceea ce priveşte cererile de plată la APIA, am fost la negocieri şi, împreună cu ministrul (n.r. - Daniel Constantin) le-am rezolvat. După trei zile, Laurenţiu Baciu spune: «Eu le-am rezolvat!»; nu este corect. El a vrut să pună mâna pe aceste Camere Agricole, chiar şi prin presiunea pe care a făcut-o să-l numească pe actualul preşedinte (n.r. - Cornel Stroescu). Am fost de acord, pentru că au fost şi alte presiuni; am venit totuşi lângă el ca vicepreşedinte.

La întâlnirea de la Braşov, acest preşedinte a vrut să plece de acolo din cauza lui Baciu. I-am spus să rămână, că acolo este locul lui. Că ne-aţi întrebat de nevoi, din păcate, Camera Agricolă privat înfiinţată Timiş nu-şi poate permite în prezent angajarea de experţi. Şi asta pentru că trebuie să ai un buget (dacă înfiinţezi un buget privat, le dai de lucru celor de la DNA).“

www.agrimedia.ro

rei Agricole privat înfiinţate (inclusiv cele legislative) preşedintelui LAPAR, Laurenţiu Baciu: „Cei care se tribuţiunile. Aceste persoane fac de râs agricultura!“?

„Actul normativ după care funcţionează Camerele Agricole privat înfiinţate are nevoie de modificări vitale. În condiţiile actuale, nu putem funcţiona pentru că, în primul rând, nu avem finanţare; este cel mai important lucru. Gândiţi-vă că toată finanţarea Camerelor Agricole judeţene înfiinţate în acest moment se bazează pe încasările de la fermieri. În condiţiile în care aceşti producători agricoli îşi plătesc toate taxele către stat, nimic nu se întoarce către această Cameră Agricolă, care, de fapt, are rolul de a le oferi înapoi servicii.

Cred că în acest moment Camera Agricolă Maramureş, pe care o reprezint, este cea mai funcţională entitate de acest gen din ţară. Şi spun asta pentru că în 10 primării maramureşene funcţionăm legal şi emitem gratuit acele avize consultative necesare obţinerii atestatelor de producător, de care fermierii au nevoie. Şi asta este o problemă spinoasă pentru că producătorul agricol este obligat, conform noii legi a pieţei, să facă foarte mulţi paşi pentru obţinerea documentelor doveditoare (nu mai puţin de 10). Vorbim de foarte multă birocraţie, de o documentaţie stufoasă ca să emiţi, de fapt, un simplu aviz consultativ. Între vechile Camere Agricole, cele de pe lângă Consiliile Judeţene, şi cele noi, privat înfiinţate, există o competiţie neloială. Spun asta pentru că noi facem tot fără o finanţare de la buget, iar ceilalţi au toate resursele, absolut toate pârghiile şi ceea ce au nevoie, competenţe pe care noi nu le avem. Munca reală şi benefică este însă la noi.

La nivel de judeţ, din punctul meu de vedere, aş vrea să vă spun că aproape nici n-aş mai sta să cer Guvernului fonduri. Chiar am propus colegilor ca noi să ne continuăm alegerile în celelalte judeţe, pentru că suntem o entitate la nivel naţional care este constituită legal şi putem să ne înfiinţăm organizaţii şi în judeţele în care nu avem, fără costuri. Oamenii doritori, care vor să-şi înfiinţeze o Cameră Agricolă, vor veni alături de noi, în nuclee pe care le vom face mai mici ulterior şi sigur toată lumea care va dori să intre va avea acces în Camera Agricolă judeţeană, urmând ca atunci când numărul va fi mai mare să se facă alegeri.

Din punctul meu de vedere, din acele fonduri guvernamentale, dacă vor veni până la urmă (şi trebuie să vină, să le folosim eficient, pentru a-i ajuta pe fermieri), CA Maramureş ar avea nevoie de 20.000 de lei pentru achiziţionarea a 10 calculatoare şi a 10 imprimante, cu ajutorul cărora să se meargă în punctele de lucru şi să se emită informaţiile necesare pentru fermieri. De ce să nu recunoaştem, toate informaţiile pe care ministerul le

www.agrimedia.ro

dă în acest moment, laolaltă cu toate structurile sale pentru noile programe, se derulează prin nişte firme de consultanţă, informaţii care nicidecum nu ajung la fermieri. Sunt firme care fac întâlniri la diferite hoteluri, în diverse locaţii speciale, scumpe, se cheltuie banul şi nu ştiu exact de ce este nevoie pentru a accesa fonduri europene. Camera Agricolă privat înfiinţată Maramureş are un proiect în sensul acesta şi merge în fiecare localitate, avem întâlniri cu fermieri, le preluăm nevoile şi încercăm să le oferim ajutor.

La Maramureş am deja două proiecte, unul l-am depus de curând la Consiliul Judeţean şi încă unul este în derulare. Am făcut o fermă didactică la Ulmeni, unde 20 de elevi de la liceul tehnologic lucrează o suprafaţă de teren, începând de la lucrările solului, semănat, până la recoltat şi, ulterior, valorificat.“

Balcan Vasile, preşedintele Camerei Agricole privat înfiinţate Neamţ

„Practic, cheltuielile efective care au fost la Neamţ pentru înfiinţarea Camerei Agricole s-au ridicat la suma de 66.000 de lei, bani proveniţi din contribuţia agricultorilor. În perioada imediat următoare noi am făcut o organizare cu personal, director şi încă şase salariaţi, ca să putem derula activităţile propuse. Însă, din păcate, n-am putut susţine autofinanţarea decât şase luni. Deja am cheltuit un buget intern de 120.000 de lei, bani care s-au dus, în parte, pe achiziţionarea de calculatoare şi tot ce trebuia pentru buna desfăşurare a activităţii.

Clar, în funcţie de volumul de activitate, şi proiecţia cheltuielilor trebuie gândită individual. Or, în condiţiile date, când funcţionează o singură Cameră Agricolă, cea de stat, iar atribuţiunile, în ultima perioadă, au fost trecute toate la Camera Agricolă de pe lângă Consiliul Judeţean, noi, practic, am fost lăsaţi în afara obiectului de activitate şi astfel nu poţi nici să-ţi faci autofinanţare. Sperăm însă că, aşa cum am fost de răbdători toţii anii aceştia, s-a rezolvăm problema până la sfârşitul anului. Camera Agricolă privat înfiinţată Neamţ are nevoie să angajeze manageri de proiect şi unul sau doi asistenţi-consilieri care să facă îndrumarea privind accesarea de proiecte. Dacă vom avea finanţare, ar fi necesari şi un jurist, ingineri pe profile de cultură vegetală, cum sunt cei agronomi, mecanici, care să gestioneze tot ceea ce înseamnă mecanizare în judeţ. În funcţie de specificul activităţilor care sunt în derulare, vor fi angajaţi şi respectivii specialişti.

Un specialist al Camerei Agricole privat înfiinţate ar trebui să aibă un salariu care să înceapă de la 2.000 de le şi care să poată ajunge la 4.000-4.500 de lei (directorul de Cameră Agricolă), astfel încât fiecare să aibă stimulentul financiar pentru a executa lucrări de bună calitate.“ Iunie 2015

7

Ionel VĂDUVA

Severica Covaciu, prim-vicepreşedinte al Camerei Agricole Naţionale, preşedinte al Camerei Agricole privat înfiinţate Maramureş

România va fi invitata de onoare a târgului Sommet de l'Elevage

Ionel VĂDUVA

Francezul Jacques Chazalet, preşedintele Sommet de l'Elevage, recunoaşte că România va fi pentru a doua oară în ultimii şapte ani invitata de onoare a Forumului Zootehniei Europene, graţie beneficiilor aduse producătorilor agricoli din Zonei Masivului Central al Franţei de către fostul comisar român pentru agricultură Dacian Cioloş. În cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc la sfârşitul lunii mai la Bucureşti, Chazalet a mărturisit că aproape toţi crescătorii de animale din zona Masivului Central francez îi sunt foarte recunoscători lui Cioloş pentru măsurile pe care le-a propus pentru aceste zone. „Zona Masivului Central pe care o reprezentăm a avut foarte multe beneficii de pe urma deciziilor pe care le-a luat Dacian Cioloş în calitate de comisar european pentru agricultură. Acest lucru este foarte important şi nu poate fi neglijat. În orice caz, crescătorii din zona Masivului Central îi sunt foarte recunoscători pentru măsurile pe care le-a propus pentru aceste zone“, a răspuns Jacques Chazalet, preşedintele Sommet de l'Elevage, la întrebarea reporterului AGRIMEDIA „Care este motivaţia pentru care România este pentru a doua oară invitată de onoare a Salonului?“.

Tot la aceeaşi întrebare, la rândul său, mai discret însă, Roger Blanc, preşedintele fondator Sommet de l'Elevage a răspuns: „Raţiunea pentru care România a fost aleasă pentru a doua oară ca invitat de onoare este aceea că între cele două ţări există foarte multe asemănări în ceea ce priveşte dezvoltarea sectorului zootehnic; se pot găsi puncte comune de colaborare ţinând cont de aceste similitudini dintre cele două ţări“.

România va participa, în perioada 7-9 octombrie 2015, ca ţară invitată de onoare la ediţia din acest an a Forumului Zootehniei Europene de la ClermontFerrand (Franţa), cunoscut sub denumirea de Salonul „Sommet de l'Elevage“, ultima prezenţă a ţării noastre la acest eveniment cu animale şi genetică fiind în anul 2008. „România este ţara invitată de onoare 8

Iunie 2015

la Salonul «Sommet de l'Elevage» de la Clermont - Ferrand, acolo unde se desfăşoară cel mai mare târg de animale din Franţa. Noi am mai participat cu animale şi genetică la acest eveniment în anul 2008, când au fost prezenţi în jur de 20 de fermieri. Am colaborat foarte bine cu Agenţia Ministerului Agriculturii din Franţa pentru a găsi o oportunitate să trimitem în acest an mai mulţi fermieri, deoarece suntem ţară invitată de onoare.

Francezii vor un parteneriat solid cu România, cu asociaţiile crescătorilor de ovine, pentru a putea aduce genetica lor în ţara noastră, să o dezvolte aici, iar ulterior să ia carnea de ovine produsă în România şi să o ducă în Europa, la preţuri foarte bune şi corecte. Vor acest lucru pentru că în prezent, în Europa, carnea de ovine este deficitară“, declara Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

Oficialul MADR a mai precizat că producătorii agricoli români vor participa cu 30 de animale, în special ovine, dar şi cu genetică. Mai mult, în prezent, MADR caută soluţii financiare pentru susţinerea prezenţei fermierilor români la acest eveniment dedicat zootehniei. „În cadrul salonului vor fi şi evenimente legate de transferul de genetică, de tehnologii, vizite în câmp şi la ferme, ceea ce reprezintă un schimb important de experienţă între fermierii români şi cei francezi. Noi căutăm o variantă ca să-i ajutăm pe fermieri cu transportul animalelor, cu anumite costuri, deşi nu avem alocate fonduri în buget în acest sens“, a mai punctat secretarul de stat.

Totodată, programul manifestării include acţiuni realizate în colaborare cu institutele de specialitate din Franţa, cu Camerele şi sindicatele din domeniul agricol, dar şi cu parteneri instituţionali. O delegaţie din partea Forumului Zootehniei Europene s-a aflat în România în perioada 18-22 mai 2015 pentru a prezenta şi populariza acest eveniment important pentru zootehnia franceză şi europeană.

Salonul „Sommet de l'Elevage“, eveniment destinat exclusiv profesioniştilor din domeniul zootehniei, se află în 2015 la cea de-a XXIV-a ediţie şi are loc la Clermont-Ferrand (Franţa), în inima

Masivului Central francez, cea mai importantă regiune specializată în creşterea bovinelor de carne din Europa. Conform organizatorilor, în cadrul acestui târg vor fi prezentate peste 2.000 de animale de înaltă valoare genetică (1.300 de bovine, 400 de ovine şi 300 de cabaline), respectiv 22 de rase de bovine (lapte şi carne), 26 de rase ovine şi 16 rase de cabaline.

Nutriţia animală, genetică, igiena şi sănătatea animală, instalaţii de muls şi echipamente pentru lapte, servicii şi utilaje pentru zootehnie, grajduri, maşini agricole sunt o parte din sectoarele cele mai reprezentate în cadrului salonului francez, care se desfăşoară pe o suprafaţă de 17 hectare.

Organizatorii afirmă că târgul va beneficia de prezenţa a peste 85.000 de vizitatori profesionişti, dintre care 4.000 de vizitatori internaţionali din 70 de ţări, şi a 1.300 de expozanţi, dintre care 270 internaţionali, din 28 de ţări, în condiţiile în care se vor organiza peste 30 de conferinţe consacrate actualităţilor din sectorul agricol.

Franţa este al doilea exportator mondial de bovine pentru carne şi produse lactate, al cincilea producător de lapte de capră şi al şaptelea producător de lapte de vacă şi carne de bovine, genetica animală franceză fiind exportată în 90 de ţări.

La sfârşitul anului trecut, România se situa pe locul 10 în rândul ţărilor Uniunii Europene din punct de vedere al efectivelor de bovine, cu un total de 2,06 milioane de capete, dar la coada clasamentului în ceea ce priveşte densitatea acestora pe suprafaţă, cu numai 15,4 animale la 100 de hectare, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Franţa, Germania şi Regatul Unit al Marii Britanii se află pe primele trei poziţii în topul efectivelor de bovine, cu 19,2 milioane, 12,7 milioane, şi respectiv 9,6 milioane de capete.

La capitolul ovine şi caprine, România ocupă locul 4 în rândul statelor membre, cu 10,9 milioane de capete, după Regatul Unit (23 de milioane), Spania (18,68 milioane) şi Grecia (13,53 milioane de capete). Din punct de vedere al densităţii pe suprafaţă, ţara noastră ocupă locul 6 în Uniunea Europeană, cu 81,6 animale la 100 de hectare.

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015

9

Pe lângă problema cadastrării de urgenţă a întregii suprafeţe agricole a României, ca prioritate zero a LAPAR şi prezentată în cadrul conferinţei naţionale a agricultorilor „Agricultura României: viitor sau istorie”, alte aspecte prioritare pentru fermieri au fost amintite de şeful Ligii în cadrul evenimentului.

Laurenţiu BACIU

Laurenţiu Baciu, LAPAR: «Cadastrul, irigaţiile şi neonicotinoidele, marile dureri ale fermierilor» În ceea ce priveşte cadastrarea, potrivit aprecierilor lui Laurenţiu Baciu ar fi nevoie de o acţiune de urgenţă în această direcţie, una menită să acopere întreaga suprafaţă agricolă a României, altfel vor exista probleme constante cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) şi cu tranzacţionarea/arendarea terenurilor. „LAPAR propune cadastrarea de urgenţă a întregii suprafeţe agricole a României.

Cu asta trebuie să începem. Degeaba ne cereţi dumneavoastră lucrările acelea de doctorat la înscrierea la APIA dacă nu aveţi cadastru. Niciodată n-o să fie corect.

Ne faceţi şi puşcăriabili, fără nici o vină a noastră. Probleme cu APIA o să avem tot timpul. Noi nu dorim. Sunt contra voinţei noastre. Nu suntem de vină că pe titlul de proprietate scrie o suprafaţă, cadastrul, dacă vine, găseşte altă suprafaţă şi când vine ăla cu satelitul, găseşte altă suprafaţă.

Nu este vina mea, dar eu semnez acolo pe propria-mi răspundere şi deja mi-am semnat intrarea în penitenciar“, a declarat Baciu la data de 26 mai 2015, în cadrul conferinţei naţionale a agricultorilor. În replică, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a precizat că domeniul cadastrului a generat în ultimii 25 de ani pentru sectorul agricol românesc 10 Iunie 2015

foarte multe probleme, dar ele s-au acutizat în ultimii opt ani, de când ţara noastră este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene (UE). „Cei care au titluri de proprietate, cei care au toate actele în regulă să dovedească proprietatea nu depăşesc 20 la sută.

Tocmai de aici necesitatea de a avea cadastru, dincolo de clarificarea în legislaţie; un lucru pe care l-am făcut, cred eu, în anul 2015, poate nu de la început.

Cred că Ordonanţa 3, aprobată prin lege, răspunde foarte clar necesităţilor pe care dumneavoastră le aveaţi. (...) Există un program la Ministerul Dezvoltării care spune că sunt fonduri europene de 270 de milioane de euro pentru a se realiza cadastrul în aproape 800 de comune din ţara noastră. În egală măsură, există finanţarea stabilită de la bugetul de stat, din bugetul Ministerului Dezvoltării, ca până în 2023 să se finanţeze şi pentru celelalte comune, dar şi pentru oraşele din România.

Avem nevoie să terminăm cadastrul, cel puţin în extravilanul localităţilor, până în anul 2020. Există posibilitatea ca Ministerul Dezvoltării să prioritizeze, să se înceapă cu extravilanul localităţilor, astfel încât să

avem garanţia că toate cele peste 3.000 de comune vor avea cadastrul finalizat până în anul 2020. Deci, iată că avem de această dată încă o certitudine“, a precizat el.

Sala s-a umplut însă de ropote de aplauze (mai degrabă ca reacţie nervoasă la amărăciune) când Laurenţiu Baciu a vorbit despre experienţele sale personale legate de irigaţii şi de neonicotinoide. În fapt, durerea băcăuanului a fost legată atât de perspectivele sumbre legate de seceta din zona sa de baştină, cât şi de atacurile puternice de răţişoară.

Acestea n-au fost însă toate problemele adresate politicienilor prezenţi la eveniment. Lista a fost lungă, iar singurul care a venit şi cu răspunsuri a fost ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

Suita de deputaţi din Comisia de Agricultură a dispărut, tot aşa cum a apărut, când a fost mai greu de stăvilit avalanşa de nemulţumiri din sală.

Demn de menţionat este faptul că liberalul Nini Săpunaru, paraşutat politic în cadrul evenimentului, şi-a primit săpuneala de rigoare de la cei aproape 1.000 de fermieri din sală atunci când a început să vorbească despre neajunsurile guvernării Ponta. Cu greu, amfitrionul evenimentului, jurnalistul cu state vechi

www.agrimedia.ro

Dar iată lista de nemulţumiri a fermierilor români, citită şi comentată în plen de liderul actual al LAPAR: „Folosirea banilor europeni cu prioritate pentru proiectele viabile şi care aduc plusvaloare. Bănuiesc că acesta este rolul banilor şi nu cel de protecţie socială. Ştiţi prea bine Măsura 141; era protecţia socială cu 1.500 de euro.

Domnule ministru, domnilor de la AFIR, cu o 1.500 de euro ce Dumnezeu să faci?

Noi vorbim de performanţă, vorbim de progres, vorbim de secolul XXI. Nu poţi să-ţi cumperi nici măcar un cal cu ei. S-au dat o grămadă de bani, câteva zeci bune de milioane de euro care s-au dus pe cizme, pe votcă etc. (...) Aia este protecţie socială.

Ne trebuie urgent o legislaţie privind comasarea terenurilor. Să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat anul acesta.

Încurajarea exploataţiilor viabile şi nu pe criterii politice Reducerea până la maximum a birocraţiei, prin simplificarea actelor normative. La ce îţi trebuie ţie atâtea documente care să repete unul pe altul? (...)

Încurajarea folosirii biotehnologiilor

O problemă pe care România ar avea posibilitatea acum s-o pună în practică, pentru că, vrem, nu vrem, nici timpul, nici evoluţia nu stau pe loc. Trebuie folosite biotehnologiile. N-am să înţeleg niciodată cum avem voie să consumăm, dar să nu producem. Este interesul altora şi nu al nostru, dar n-am avut oleacă de vână în noi. Fac aşa cum trebuie să fac eu, nu mă interesează ce spune altul. (...) De ce nu importăm noi soia brută şi să facem şroturi în România?

Modernizarea de urgenţă şi extinderea sistemelor de irigaţii

Anul acesta se anunţă un an foarte greu.

Dacă până la această oră există suprafeţe imense care n-au răsărit, să nu vă aşteptaţi nici de acum încolo să răsară. Se impune folosirea judicioasă a fiecărei surse de apă pentru irigaţii, dar şi furnizarea apei pentru irigaţii fără plată, fiind asigurate astfel şi măsuri de mediu. (...) Dacă eu nu iau apa aia din Siret, ea se duce în mare. La ce a folosit statului? Dacă mi-o dă mie gratis, fac producţie mai multă. Prin intrarea în circuitul economic al acelei producţii, statul

www.agrimedia.ro

are de unde să-şi mai ia ceva. (...) Eu n-am înţeles de ce se plăteşte apa. (...) Extinderea sistemelor de irigaţii acolo unde sunt sursele de apă uşor accesibile. Folosirea cele mai ieftine energiii pentru irigaţii.

Documentarea mai profundă asupra problemelor specifice ale ţării noastre şi notificarea lor la Comisia Europeană N-am făcut niciodată treaba asta.

N-am opus nici o rezistenţă. Am luat la cunoştinţă, am aplecat capul şi atât. Aţi văzut ce s-a întâmplat cu tratamentul la sămânţă. Eu sunt o victimă a nefolosirii neonicotinoidelor.

Răţişoara mi-a recoltat vreo 200 ha. A început de ieri să răsară şi mi-a spus inginerul că „răţişoara este la masă“.

Definitivarea legislaţiei Camerelor Agricole

Este o poveste cu Camerele acestea, care nu se mai termină de vreo patru ani. Dacă se doreşte infiinţarea lor, deşi marilor fermieri nu prea le sunt de folos, dar participăm ca să-i ajutăm pe ceilalţi, domnule ministru, urgentaţi legislaţia Camerelor Agricole, lăsaţi-o cum vor fermierii şi nu politicienii. Dacă nu era acel politician înfierbântat de nu ştiu ce spirit pe malul lacului (n.r. - Liviu Dragnea), când a făcut afirmaţia că aceste Camere Agricole pot deveni un pericol pentru clasa politică, a doua zi nu se dădea ordonanţa.

Definitivarea legislaţiei privind Fondurile Mutuale

Aceasta nu este clară nici acum. A ieşit o lege, apoi o ordonanţă, iar nu este clară. Unii s-au grăbit şi au luat rolul Caritas, au strâns ceva bănuţi pentru zile negre şi acum am înţeles că au şi dispărut cu ei. Unul şi-a luat maşină, ba şi-a schimbat şi casa.

Îmbunătăţirea vânzării terenurilor agricole, pentru a pune

pe picior de egalitate toţi cumpărătorii, şi limitarea suprafeţelor înstrăinate. Folosim o politică similară celorlalte state. Nu trebuie să ne fie ruşine. Ce dacă luăm modelul german, unde îţi dau, dar n-ai să poţi lua niciodată? (...) Unii oameni se gândesc la viitor, noi n-avem nici o treabă cu viitorul. Noi trăim momentul. Încurajarea exploataţiilor de orice dimensiune, (...) dar care duc la plusvaloare.

Lucrăm pe ce este viabil. Am auzit ieri o declaraţie a unui ministru secretar

de stat, declaraţie cu care n-am putut fi de acord, că agricultorii mari îi înghit pe cei mici. Fals. Ăla mic, dacă face performanţă, rezistă pe piaţă şi nu vinde.

Modificarea Codului Fiscal

S-a încercat atunci cu domnul Vâlcov, dar dânsul s-a grăbit, am rămas singuri şi n-am mai definitivat modificarea CF, care îngreunează foarte mult activitatea agricolă şi care poate să-i ducă până la faliment. Din cauza taxelor şi impozitelor aberante, acel CAS se plăteşte la salariul minim pe economie, dar, de fapt, eu îi dau cetăţeanului respectiv 50 de lei, pentru că atât îi revine pentru cât a lucrat, dar trebuie să-i opresc la salariul minim. Şi unul care depăşeşte cu mult ceea ce trebuie să-i dau eu. Impozite care nu au nici o logică.

Arenda este luată ca o afacere, ca un business, şi nu ca un element de cheltuială.

Ajungem cu arenda la o chestie aberantă mă pui să dau arendă cu adaos comercial.

Interzicerea exportului de profit (...) şi impozitarea tuturor celor care realizează venituri şi profituri pe teritoriul României. (...) Trebuie să avem drepturi şi obligaţii legale. (...)“

LAPAR, federaţie reprezentativă legală a producătorilor agricoli români, a organizat, marţi, 26 mai a.c., Conferinţa Naţională a Agricultorilor, cu tema „Agricultura României: viitor sau istorie”. Evenimentul s-a desfăşurat la Centrul de Conferinţe Auditorium Pallady din Bucureşti, în prezenţa a peste 1.000 de participanţi din toate zonele ţării, membri reprezentativi ai LAPAR şi ai Comisiilor pentru Agricultură din Parlament, membri ai Guvernului, reprezentanţi ai ministerelor cu implicaţii în agricultură, personalităţi oficiale ale statului român, reprezentanţi ai ambasadelor, organizaţiilor profesionale şi ştiinţifice din domeniul agricol, direcţiilor agricole judeţene, firmelor de servicii şi input-uri pentru agricultură, băncilor şi societăţilor de asigurare şi reasigurare şi jurnalişti ai presei de profil. Printre invitaţii de notorietate din acest an ai Conferinţei LAPAR s-au numărat ministrul Daniel Constantin, secretarul de stat George Turtoi, deputatul Nini Săpunaru, preşedintele comisiei pentru agricultură, Emmanuelle Mikosz, reprezentantul ELO - Organizaţia europeană a proprietarilor de teren agricol, Petit Arnaud, reprezentantul COPA COGECA, şi prof.

Valeriu Tabără, vicepreşedinte ASAS. Iunie 2015 11

Ionel VĂDUVA

Ion Banu, a reuşit să-i domolească pe contestatarii lui Săpunaru.

Florin Constantin, noul director general adjunct al Aectra Agrochemicals are un master profesional în Competitive Intelligence la Universitatea Jean Moulin din Lyon (Franţa). În 2013, el şi-a completat formarea profesională cu un executive master la ESCP Europe. După o experienţă internaţională în consultanţă strategică şi banking, în ultimii şase ani şi jumătate el a activat pentru Euralis Semences, în funcţia de executive manager pentru Business Unit-ul care acoperă Europa de Sud-Est. Florin Constantin va începe colaborarea efectivă cu Aectra la data de 1 iulie 2015.

Compania Aectra Agrochemicals SRL a anunţat numirea domnului Florin Constantin pentru poziţia de director general adjunct. Cetăţean român şi francez, domnul Florin Constantin are 35 de ani, este jurist de drept internaţional şi

Domnul Constantin a declarat cu această ocazie: „Este pentru mine o deosebită onoare să preiau operaţiunile liderului român în biostimulatori şi fertilizare de specialitate! Provocarea căreia voi încerca să îi răspund în mod antreprenorial este valorificarea atuurilor tehnice şi

diferenţierii competitive nete din portofoliul Aectra, bineînţeles cu ajutorul echipei de specialişti pe care o avem şi pe care dorim să o dezvoltăm în continuare. Cred în viziunea acestei firme de a adăuga valoare prin soluţii tehnologice care fac diferenţa şi sunt convis că vom creşte împreună“.

Preşedintele Grupului Aectra, Dan Popescu, a subliniat: „Considerăm că domnul Florin Constantin se regăseşte în viziunea noastră de a continua să inovăm într-o piaţă dinamică şi competitivă. Am adus de la început produse şi soluţii tehnologice, care au contribuit, în colaborare cu partenerii noştri, la construcţia de noi pieţe şi la creşterea competitivităţii sectoarelor industriale în care activăm. Ne uităm cu entuziasm la energia pe care dl Constantin o va aduce în dezvoltarea pe viitor a companiei Aectra Agrochemicals SRL“.

Vladimir Mănăstireanu este noul vicepreşedinte al Grupului Cris-Tim Începând din data de 3 iunie 2015, domnul Vladimir Mănăstireanu ocupă poziţia de vicepreşedinte în cadrul Grupului Cris-Tim, funcţie din care este responsabil de toate operaţiunile companiei şi raportează direct preşedintelui Radu Timiş.

Domnul Radu Timiş, preşedinte Cris-Tim: „Am luat această decizie pentru că îmi place să promovez oameni de valoare şi domnul Mănăstireanu este, cu siguranţă, o persoană care aduce din plin valoare adăugată. Am toată încrederea în el şi consider că împreună, dar şi alături de ceilalţi oameni ai noştri vom face o treabă extraordinară şi de acum înainte. Nu va fi o misiune uşoară pentru noul nostru vicepreşedinte, dar sunt convins că o va duce la îndeplinire cu brio. Din punct de vedere managerial, dar şi al expertizei de specialitate, Vladimir Mănăstireanu este la maturitate deplină. Îi urez mult succes în cadrul Grupului nostru“.

Domnul Vladimir Mănăstireanu, vicepreşedinte Cris-Tim: „A fi numărul 2 într-o companie lider de piaţă cum 12 Iunie 2015

este Cris-Tim nu înseamnă decât foarte multă responsabilitate. Atât colegii, cât şi partenerii de afaceri trebuie să ştie că voi fi eficient şi dedicat la maximum, aşa cum le-am demonstrat şi până acum. Iar clienţilor noştri, consumatorilor, le transmit un gând bun şi îi îndemn să aibă încredre în produsele noastre.

Până la urmă, aceasta este misiunea mea la Cris-Tim: să mă asigur că produsele noastre sunt de calitate, sigure, gustoase şi la un preţ corect“.

Domnul Vladimir Mănăstireanu ocupă şi funcţia de director executiv în cadrul

Asociaţiei Române a Cărnii şi s-a alăturat Grupului Cris-Tim în decembrie 2014, ocupând funcţia de director de calitate.

Mănăstireanu are o experienţă de 15 ani în mediul instituţional. Fost preşedinte al Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în perioada iunie 2013-noiembrie 2014, a ocupat mai multe funcţii în cadrul ANSVSA încă din mai 2012. În 2009, a deţinut funcţia de secretar general adjunct al Guvernului, secretar de stat în aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului.

A fost deputat în legislatura 2004-2008.

www.agrimedia.ro

After five years of Kwizda Agro Romania we are proud for the excellent evolution with great results. As our main goal is to strengthen our sales force, we would like to invite along our young and professional team, people that can fulfill the following requirements:

Region: all over Romania • University Degree - Agronomy (would be an advantge)/ Economics • Experience in agri-business sales (minimum 2 years) • Strong analytical ability • Good communication skills • Excelent negociation skills

• Technical skills • Planning abilities • Team player • Results oriented • Good Knowledge of Office software (Word, Excell, Power Point, Outlook) • Driving license B

Kwizda is a successful Austrian company, founded almost 160 years ago, with activities in Pharmacy, Agriculture, Gardening, Cosmetic, Constructions and Logistic industries. The Agro division was founded in 1926 in Austria. Nowadays the agro division is developed, with legal entities, also in France, Hungary, Italy, Spain and Romania. With our products and our know-how, we are preparing the ground for sustainable agriculture-ensuring one thing above all: Secure Growth in the sector.

Please send your CV at e-mail office@kwizda-agro.ro or at fax 0372.08.97.10

Is looking for an Agro Engineer – new entry Our client, a multinational agriculture company, with several years presence in Romania is looking for a young, energetic and passionate person to join their team in position of Agro Engineer.

Your new purpose?

As Agro Engineer in our farm you will support the team training on culture items, APIA networking, control and reporting by instructions, but also be able to manage the field work when Manager is absent.

What you will be required to deliver in your new role?

• Will be part in coordination of the tractor drivers, guards, office people • Will assist the farm manager in activities related to his position • Assists in planning and coordinating the agricultural process • Provides agricultural advisory services - technical and economic • Maintains a good relationship with the local and specialized authorities • Will be involved in the planning establishment, maintenance and harvesting crops • Will be involved in the application of organic production, as recommended by the certification bodies • Identifies technical problems and issues proposals for culture’s improvement • Prepares reports and documentation for specific crop certification

Why do we want you in our team? Because you have…

• Agro Engineer Diploma • Open to learn new technologies and methods of work • Willing to adapt to the company’s values • Availability to work long hours • Speak well and write in English – mandatory • Ability to work in team • Organizational skills, planning and coordination of specific activities • Communication skills • PC skills (Word, Excel) • Driving license B Why work with us?

We want you to enjoy the satisfaction of a challenging workplace and the opportunity to develop your career in a multinational company, contributing to the success of our business.

This is why we offer a competitive package, with a set of benefits according to your needs. Your career, your personal development, performance management are as important to us as they are to you!

You wish to join our team, please send your CV to: gabriela.rosca@point-consulting.ro or contact us to: 0314.181.800

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 13

În ciuda faptului că politicienii au sărit în ultimul timp să susţină micile magazine prin proiecte de lege menite să ducă la închiderea marilor reţele de retail în week-end, comercianţii de la colţ de bloc nu dau nici doi bani pe micii legumicultori, care vin la ei cu cantităţi mici, dar proaspete de marfă.

Marian BERCEANU

Marian Berceanu: «Ca mic legumicultor, nu te bagă nimeni în seamă» Micile magazine preferă în continuare să cumpere marfă importată, de cele mai multe ori fără acte, în condiţiile în care urmaşii micilor legumicultori deja urmăresc cariere în cu totul alte domenii.

Revista AGRIMEDIA a reuşit (încă o dată) să surprindă realitatea descrisă de un mic fermier, producător de legume, Marian Berceanu din Copăceni (Ilfov).

Aproape cu lacrimi în ochi, micul fermier ni s-a destăinuit şi a punctat exact durerile pe care producătorii agricoli de nivelul său le au an de an.

Ce suprafeţe lucraţi în prezent şi care este structura culturii?

În prezent, sunt deţinătorul a peste 6.000 de metri pătraţi de solarii. La ora actuală cultiv salată, pătrunjel, leuştean, mărar, ardei Potop şi dovlecei.

Aceasta este structura de cultură pe care ne-am bazat an de an; la asta ne pricepem cel mai bine.

Care sunt problemele cu care vă confruntaţi în momentul de faţă? În primul rând, ne plângem de 14 Iunie 2015

lipsa accesului la banii europeni.

Fondurile FEADR pentru investiţii nu mai sunt accesibile de la 40 de ani în sus. Nici măcar fiica mea, care împlineşte 18 ani în curând, nu poate accesa fonduri FEADR, pentru că nu are minimum 5 ani experienţă.

Apoi, Ministerul Agriculturii ne omoară cu carnetul acesta de comercializare.

Atestatul de producător, nouă, că suntem ţărani, ni-l dă, dar problema este reprezentată de acest carnet.

Dacă mă duc în Piaţa Pucheni să vând, un client vrea trei snopi de leuştean şi copie după fila din carnetul de comercializare, în timp ce altul nu. Eu oricum trebuie să-i completez celui din urmă fila corespunzătoare din carnet; cumpărătorul pleacă, iar eu predau statului documentul meu. Nu ştiu de ce au făcut asta. N-au consultat pe nimeni.

Ministrul Agriculturii ar fi trebuit să zică: „Ia să mergem din zonă în zonă să întrebăm cum este mai bine; ca la vot“.

De sprijinit, nimeni nu ne sprijină. Folia este scumpă, sămânţa costă mult şi ea, la fel şi curentul electric, gazele naturale pentru încâlzire şi noi cu ce mai rămânem? Dacă fac socoteala

cu privire la ceea ce am investit, nu-mi mai rămâne nimic să mai pun deoparte pentru a trece iarna.

Cât cheltuiţi anual cu utilităţile pentru toată ferma?

Cu gaze, cu tot, cheltuiala ne duce cam la 15.000 lei. Folia costă mult şi ea şi variază ca preţ între 11 şi 18 lei/kilogramul. Dacă folia este puţin mai groasă, costul este mai mare, din cauza greutăţii. Dacă

www.agrimedia.ro

Cum reuşiţi să supravieţuiţi în condiţiile date?

Sunt deja pe minus, că pe plus n-ai cum să mergi în situaţia asta.

Altceva n-avem ce să facem. Automat mergem din pierdere în pierdere. Ne mai şi împrumutăm... Să mă duc la serviciu? La 43 de ani nu mă mai angajează nimeni.

Angajatorul întreabă în primul rând de experienţa mea de muncă.

Când îi răspund că am fost legumicultor, mă trimite mai mult ca sigur să tai frunze la câini.

Cum comercializaţi marfa produsă?

Prin asociaţie. Colaborăm cu o altă asociaţie care plasează marfă la Carrefour.

Cel mai bine era ca la fiecare comună reprezentativă pentru sectorul legumicol să se construiască depozite frigorifice, iar materia primă să fie colectată corespunzător şi categorisită - I şi II,

www.agrimedia.ro

astfel încât să nu poţi face nici o măgărie.

Dacă eu livrez categoria I şi mai sunt 2-3 bucăţi/legături din categoria II, mi se returnează marfa. Ce fac apoi cu ea?

Sunt dispuşi oamenii din zona dumneavoastră să se asocieze?

Unii sunt pro asociere, în timp ce alţii sunt contra. Când vine vorba de vecinii mei legumicultori, procentajul este echilibrat jumătate sunt pentru, jumătate împotrivă.

Le este frică să nu apară vreo nouă formă negativă de CAP; ei văd la televizor doar ceartă şi gâlceavă în domeniul nostru.

Acum se tem de impozitare, prin apariţia acestor carnete de comercializare. Din hârtile astea trei care sunt la noi (n.r. cele trei exemplare de file ale carnetelor), unul rămâne la cine cumpără marfa, unul la vânzător şi unul la primărie. La sfârşitul anului, trebuie să te duci cu hârtiile şi centralizarea lor, cel puţin aşa spun colegii mei, va genera cifre care s-ar putea să se întoarcă împotriva lor.

De unde vă procuraţi sămânţa, cultivaţi şi tomate?

De la firmele astea care mişună peste tot. Sămânţa este străină - Olanda, Franţa, Israel, Coreea de Sud. Roşii n-am mai pus pentru că nu mai este sămânţa care a fost odată. Roşia străină îşi păstrează o zonă verde, iar când te duci cu marfa la Bucureşti cumpărătorul spune că este „cu capac“.

De asemenea, evit tomatele din cauza multitudinii de dăunători. Asta cere tratamente, iar clientul impune ca totul să fie cât mai ecologic; n-ai cum. În structura mea de cultură, până nu demult, utilizam pesticide sub formă de granule împotriva melcilor şi coropişniţelor - Mesurol. L-au scos că mureau ciorile!!!

Eu dacă mă duc cu o salată la piaţă şi este ciupită (melcul ciupeşte), n-o mai ia nimeni. Clientul îmi spune că nu mănâncă salată „cu carne“. Chiar dacă încerc să-i conving pe clienţi că este marfă mai eco, nu o vor, chiar dacă cea mare şi frumoasă este umflată cu pompa.

Acum luăm şi bălegar de la ferme 1.000 de lei o basculantă de 16 tone pentru a scoate din legume gustul acela de demult; nu ştiu câţi mai fac asta.

Sunt alţii care cumpără azot, bagă prin sistemul de irigare cu picurare, umflă leguma şi te îmbolnăveşti de nu te vezi.

Nu prea mai cunosc legumicultori mici care să aplice prea multe tratamente,

pentru că acestea pârlesc recolta. Dacă ai pârlit-o, te-ai nenorocit şi trebuie s-o iei de la început. Cine face, face pe barba lui.

În zona dumneavoastră se folosesc tratamente masive pentru înroşirea rapidă a tomatei?

Noi, copăcenii, suntem în roşii destul de slăbuţi. Din comuna noastră, dacă pun 15 persoane între 3.000 şi 5.000 de fire. În schimb, în Vidra şi Matca am înţeles că s-ar practica ceva nereguli la tomate. În ceea ce ne priveşte, pe zona noastră, noi nu facem aşa ceva. Nu putem să aruncăm pesticide şi fertilizanţi cu ghiotura pentru că am arunca astfel cu banii. Se merge la gramaj, ca la carte.

Cam câte tratamente faceţi dumneavoastră pe an?

Unul la 21 de zile, dacă nu sunt intemperii, adică 3-4 tratamente pe sezon. Din punct de vedere al costurilor cu tratamentele, acesta este destul de mare. Toate sunt scumpe. Nu mai găseşti nimic. Ce găseşti la plicuri şi sunt ieftine, sunt contrafăcute. Ai stropit cu ele, este la fel ca şi apa de ploaie, plus mănatul, care vine la pachet.

Cum aţi rezolvat problema apei?

Avem puţuri de adâncime, la 10-11 metri, o apă bună cu izvoare din Argeş. Problemele apar doar atunci când scade nivelul râului Argeş.

Cât plătiţi anual la asigurările de sănătate?

Plătesc din banii mei 680 de lei pe an.

Nu se putea ca nouă, agricultorilor, să ni se facă o diminuare până la zero a contribuţiei la asigurările de sănătate?

Uitaţi-vă la mâinile mele cât de crăpate sunt. Pentru ce? Când am venit aici m-am dat cu clor pe ele să le curăţ şi să arate bine. Nu ne ajută nimeni. Să vină şi miniştrii ăştia, şi secretarii de stat să culeagă dovlecei cot la cot cu mine.

Diminuarea TVA la 9% la alimente şi la băuturi nealcoolice de la 1 iunie cum vi se pare?

Preţurile vor fi peste o anume perioadă la fel ca înainte de 1 iunie. Să luăm cazul pâinii. După scăderea TVA, o franzelă de un leu a scăzut la 80 de bani, apoi a crescut la 90 de bani şi iar la un leu.

Acea diferenţă de TVA unde este? Nouă, consumatorilor, ni s-a dat doar o firimitură.

Iunie 2015 15

Ionel VĂDUVA

este mai subţirică, ţi-o rupe vântul.

Am suferit pagube majore după ce 600 de metri de solar au fost distruşi de vânt şi grindină. Chiar dacă statul a promis compensare prin sistemul de minimis, nu am avut la dispoziţie decât foarte puţin timp pentru întocmirea dosarelor de despăgubire. Şi cât credeţi că s-a dat pentru un ar? 12 lei! Mie, pentru 600 de metri pătraţi de folie calamitată, mi se dădea până într-o sută de lei, în condiţia în care doar acest bun din material plastic costă 1.500-1.800 de lei. Să mă duc să umblu doar pentru atât? Să mut de colo până colo hârtii la primărie, de la primărie la blocul turn de la IMGB Bucureşti pentru depunerea dosarului, apoi să-mi deschid cont, astfel încât să mi se vireze suma, iar lista poate continua.

Construcţia a nu mai puţin de 80 de sere cu structură de aluminiu şi poliplan, pe schema naţională de minimis, va fi finanţată, din martie 2016, de către Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri (MEIMMMA), a declarat, la finele lunii mai, Cătălin Beciu, secretar de stat în cadrul MEIMMMA, cu ocazia Conferinţei Naţionale a Legumiculturii, organizată de Centrul de Comunicare al Fermierilor din România (CCFR).

Opt milioane de euro pentru construcţia a 80 de sere din aluminiu cu poliplan Practic, producătorii din zonele cu tradiţie în legumicultură ar urma să beneficieze de la anul de proiecte pe schema naţională de minimis, în valoare maximă de 100.000 de euro. Serele finanţate de MEIMMMA vor avea o suprafaţă de până la 1.000 de metri pătraţi, iar potenţialii beneficiari vor primi în plus câte o autoutilitară românească, energie electrică şi acces la apă.

Conform spuselor lui Beciu, există obligativitatea ca legumicultorul să aibă în proprietate 5.000 de metri pătraţi de teren, astfel încât să fie asigurat potenţialul viitor de dezvoltare a afacerii, mai exact de extindere a acesteia. „Am încercat să desenez (şi am reuşit) un program prin care vom construi aproximativ 80 de sere pe structură de aluminiu, cu poliplan, de 1.000 de metri pătraţi, în zonele care au tradiţie în legumicultură (...) cu menţiunea că mi-aş dori ca legumicultorii care aplică pentru un astfel de program să deţină în proprietate 5.000 de metri pătraţi. (...)

De ce mi-am dorit să finanţez 1.000 de metri pătraţi şi fermierii să aibă 5.000 de metri pătraţi? Pentru că vom finanţa şi ceea ce înseamnă branşament electric, şi ceea ce înseamnă alimentare cu apă, 16 Iunie 2015

vom încerca să achiziţionăm pentru fiecare punct chiar şi o autoutilitară de producţie românească, care ar trebui să-i ajute pe fermieri să-şi transporte marfa. Îmi doresc ca în situaţia în care legumicultorii se extind şi businessul merge să nu trebuiască să spliteze unităţile de producţie. Vor avea loc să se extindă exact acolo unde există un branşament electric, o alimentare cu apă, pentru ca nu cumva să trebuiască să facă această cheltuială în viitor“, a spus Cătălin Beciu. „Există un grad ridicat de certitudine că acest program va fi funcţional începând cu 1 ianuarie 2016 şi, probabil, finanţările să poată fi făcute la 1, 2, 3 martie 2016. (...) Proiectele ar trebui să vină pe schema de minimis şi să fie în jurul sumei de 100.000 de euro. (...)

Sumele astea suportă însă nişte ajustări.

Eu voi avea o sumă foarte precisă pentru fiecare proiect în parte (...) după ce mă voi întâlni şi cu potenţialii beneficiari.“ Secretarul de stat, provenit şi el din mediul de afaceri, a mărturisit că îşi doreşte ca materialele şi serviciile să fie originale în România, bineînţeles în măsura în care situaţia va şi permite asta. „Eu voi încerca foarte mult să dirijez achiziţia materialelor şi serviciilor pentru

construcţia acestor solarii către companii româneşti. Aş dori să folosim cât mai multe profile româneşti, cât mai multe pompe româneşti, cât mai mult poliplan produs de către români, în măsura în care este posibil“, a mai punctat Beciu.

De asemenea, „politicianul de week-end“, cum îi place acestuia să se autointituleze, doreşte să implementeze proiecte similare pentru microindustrializarea României, situate tot în mediul rural, pentru construcţia de piese şi subansambluri pentru utilajele agricole. „Mai acţionăm pe câteva căi. Sunt foarte interesat şi construiesc un alt program de finanţare pentru microindustrializarea României. Unii fermieri au utilaje. Nu tot timpul au bani să sune la furnizori pentru a cumpăra un ax, un capăt de bară, o fulie şi, poate, de multe ori ar vrea să facă reparaţia undeva. Vreau să finanţăm ateliere în fiecare judeţ, ateliere în cadrul cărora producătorii agricoli să poată găsi un strung cu comandă numerică, o maşină de frezat, o masă de sudură, o maşină de găurit, o baie de cromare, o baie de nichelare. Aceasta face parte din programul de microindustrializare a României“, a conchis secretarul de stat.

www.agrimedia.ro

Sorin Chelmu, despre PNDR 2014-2020: «Dacă nu ne aliniem celorlalte state UE, în momentul în care se va liberaliza piaţa, noi nu vom mai fi în ea» Amfitrionul evenimentului, Sorin Chelmu, directorul executiv al CCFR, a precizat la rândul său că fondurile FEADR disponibile prin programarea 2014-2020 ar putea fi ultimele de acest gen. De aceea, potrivit spuselor sale, producţia agroalimentară din România ar trebui să ajungă din urmă, în aceşti 7-8 ani de programare financiară FEADR, ţări europene dezvoltate din acest punct de vedere, altfel competitorii nord-americani, brazilieni sau chinezi s-ar putea să-i scoată din piaţă pe cei autohtoni. În accepţiunea lui Chelmu, în prezent „Europa unită“ se confruntă cu o presiune concertată din partea Organizaţie Mondiale a Comerţului (OMC), Rusiei, Chinei şi SUA pentru liberalizarea comerţului, chiar dacă mai-marii Uniunii Europene (UE), în special Germania, negociază dur cu pieţele terţe şi le pune în vedere stabilirea unor reguli comune de piaţă, care să fie respectate de ambele părţi.

www.agrimedia.ro

Din acest motiv, Chelmu îi îndeamnă pe legumicultorii români să se asocieze cât mai repede cu putinţă. „Presiunea este foarte mare. Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), Rusia, China, Statele Unite ale Americii (SUA) fac o presiune foarte mare asupra Europei ca să liberalizeze piaţa. Am asistat la o discuţie la care doamna Merkel (...) a spus în felul următor: «Haideţi să stabilim nişte reguli ale jocului pe care să le respectăm cu toţii şi în momentul acela suntem de acord ca Uniunea Europeană să liberalizeze pieţele». Problema este că producătorii din SUA sau Brazilia ori din China au dreptul să cultive plante modificate genetic, despre care toată lumea ştie că au o producţie de la simplu la triplu; dacă ei au intrat în piaţă, fermierii din UE vor fi înghiţiţi. Atunci, acesta este motivul pentru care ar trebui să stabilim nişte reguli ale jocului, dacă vrem să liberalizăm pieţele; va fi afectat şi consumatorul, va fi afectată toată lumea“, a declarat Sorin Chelmu. „Aceştia sunt cam ultimii bani pe care îi vom mai vedea pe zona asta, iar dacă în etapa imediat următoare nu vom reuşi să construim

efectiv şi să-i ajungem din urmă pe cei din ţările din Occident, cred că este cam ultima etapă. (...) Nu putem sări etape, însă trebuie să mergem foarte repede din spate; dacă în perioada aceasta de 7-8 ani nu ne aliniem celorlalte state UE, în momentul în care se va liberaliza piaţa, noi nu vom mai fi în ea“.

Fostul secretar de stat în Ministerul Agriculturii a mai adăugat că, dacă legumicultorii nu vor reuşi să se unească, să găsească un suport real, într-un timp foarte scurt, în sistemul de globalizare, vor veni alţii în piaţă.

El a spus că, până în prezent, singurii care au fost dezorganizaţi în tot acest lanţ al produsului au fost fermierii. „Procesatorii s-au organizat, consumatorii au regulile lor. Dacă voi vă veţi organiza, veţi reuşi să rămâneţi în piaţă şi veţi avea de câştigat“, a punctat Chelmu. „Vor veni chiar şi din Olanda, din Polonia, alţi producători care vor duce către retail produsele lor. Dacă veţi reuşi să vă uniţi şi să aduceţi pe rafturile retailerilor produsul românesc autentic şi veţi fi organizaţi, în mod cert românul va conştientiza că plusvaloarea aceea,

Iunie 2015 17

dacă cumpără produse româneşti, se va întoarce în economia naţională.“ Vlad Gheorghe, preşedinte APNLF: «Vindem zilnic hipermarketurilor rădăcinoase şi verdeţuri în valoare de 12.000 lei»

Ionel VĂDUVA

În cadrul aceluiaşi eveniment, preşedintele Asociaţiei Profesionale Naţionale Legume Fructe (APNLF), Vlad Gheorghe, a declarat că 14 producători din localităţile Vidra, Vărăşti şi Copăceni au ajuns să livreze rădăcinoase şi verdeţuri către hipermagazine în valoare chiar şi de 12.000 de lei pe zi, chiar dacă se gândesc serios să reînvie aprozarele şi să-şi vândă marfa prin rotaţie. „Suntem deja la al 36-lea transport către Carrefour, cu camioane de 4 tone. În medie, zilnic, asociaţia noastră trimite către acest retailer 2.500 de salate, 1.000 de bucăţi de ţelină, 300 de gulii, 900 de legături de ceapă, 300 de bucăţi de sfeclă roşie şi, mai nou, aşteaptă să fie comercializate şi 1.000 kg de căpşune“, a adăugat Gheorghe.

Conform datelor agregate de Agricover Credit IFN, anul trecut suprafaţa cultivată cu legume în România a fost de 239.000 ha, iar producţia totală a fost de 3,8 milioane tone.

Primăriile au solicitat DOAR 40.000 de atestate de producător, iar consiliile judeţene abia 138.000.

«Sunt 600.000 cei care aduc mărfuri în piaţă» - Daniel Botănoiu O altă afirmaţie demnă de menţionat este cea a lui Daniel Botănoiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Conform spuselor sale, până la această oră doar 40.000 de atestate de producător au fost eliberate de autorităţile locale. Şi asta în condiţiile în care consiliile judeţene au solicitat către Imprimeria Naţională peste 130.000 de bucăţi. Chiar şi aşa, vina nu pare a fi doar a tiparului.

Potrivit spuselor lui Botănoiu, 600.000 ar fi numărul celor care aduc marfă de origine agroalimentară către pieţe şi care ar avea nevoie de aceste documente. „În prezent, avem 40.000 de atestate de producător solicitate de primării, dintr-un total de 138.000 cerute de către consiliile judeţene. Dacă este să discutăm despre cei care produc pentru piaţă, la ora actuală sunt 600.000 cei care aduc mărfuri, sub o formă sau alta. (...) N-aş 18 Iunie 2015

putea să spun care sunt judeţele codaşe, pentru că la o lună trebuie să faci evaluări din punctul acesta de vedere (...).

Este prematur după două săptămâni să vezi exact care, cum şi în ce fel. Ei (n.r. instituţiile de stat) sunt interesaţi acum să elibereze, la solicitarea producătorilor“, a precizat secretarul de stat, în cadrul conferinţei „Legumicultura - în noua perioadă de programare 2014-2020“, care a avut loc la finele lunii mai la Bucureşti. „Atestatul este din decembrie (n.r. - 2014).

Singura întârziere au fost contractele pe care consiliile judeţene le-au avut cu Imprimeria. Şi aici s-a înregistrat această disfuncţionalitate. Primăriile au cerut documentele târziu, cei de la consiliile judeţene au făcut contractele la fel de târziu şi au eliberat greoi acele carnete de comercializare; luna mai este totuşi prima lună de aplicare. Veţi vedea că o măsură ca aceasta nu-şi produce efectele imediat, pentru că nu este ca pastila, ai luat-o şi în jumătate de oră îţi face bine sau rău.“ În ceea ce priveşte plângerile legate de specula cu atestatele de producător şi cu carnetele de comercializare, Botănoiu a promis verificări drastice şi penalizări pe măsură. Şi a şi dat un exemplu de bişniţărie - în loc de 12,40 lei, cât costă în realitate un carnet de producător, unor fermieri li s-a cerut chiar şi 120 de lei per bucată, spunându-li-se că diferenţa constă în deplasarea specialiştilor la faţa locului pentru a-i verifica dacă, într-adevăr, desfăşoară activităţile agricole respective. „Acesta (n.r. - atestatul de producător) este 3,57 lei, cu atât îl transmit consiliile judeţene la primării, iar acesta (n.r. carnetul de comercializare) este 12,40 lei. De aici şi până la sumele pe care le-am văzut (şi să ştiţi că nu le vom lăsa aşa, cum sunt ele astăzi anunţate) este o cale lungă. De la 12,40 lei la 80 de lei sau la 120 lei mi se pare că cineva vrea să profite foarte mult de pe urma acestei activităţi. Aceste documente sunt pentru trasabilitatea produsului agroalimentar şi nu pentru a face business, unul la un nivel local sau nu mai ştiu ce au ei de gând să facă acolo, sunt pentru a ajuta producătorul (persoana fizică) să intre în pieţe“, a mărturisit politicianul-fermier.

Situaţia reală din pieţe, aşa cum a descris-o Ioan Teodor Birţ, preşedintele Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România (AAPR), la începutul lunii pentru site-ul Agrikultura.ro, este că

„majoritatea producătorilor încă vin în pieţe cu certificatele vechi; fie că primăriile nu le au pentru a le distribui (n.r. - atestatul de producător şi carnetul de comercializare), fie nu au apucat ei să şi le procure (n.r. - producătorii agricoli)“. „Nu este legal (n.r. - comerţul în baza vechilor documente). Producătorii trebuiau să vină în pieţe, începând cu data de 1 mai, cu atestatele de producător şi cu carnetele de comercializare. Oamenii ăştia totuşi trebuie să mănânce şi ei, iar noi din asta trăim, nu? (...) Până la urmă, responsabilitatea este a producătorilor.

Pentru noi, în lege, nu există sancţiune“.

Replica lui Daniel Botănoiu nu a întârziat: „Disfuncţionalităţile (n.r. - accesul în piaţă cu certificatele vechi de producător, ştampilate) nu înseamnă că aceasta este cutuma şi că aşa trebuie să rămână. Noi trebuie să ne ocupăm de respectarea legii. În momentul în care producătorul vine la piaţă, administratorul pieţei trebuie să-i ceară acestuia atestatul de producător şi certificatul de comercializare. Dacă nu face asta, înseamnă că el va plăti.

Controalele de la 1 iunie vor porni inclusiv în aceste pieţe. Noi am făcut până acum demersuri de acest gen, dar au avut doar rol preventiv. Am descoperit şi noi că nu se aplică legea. Am dat o perioadă de îndreptare a lucrurilor, 1 iunie fiind termenul limită. De la 1 iunie, sigur vom veni cu acele amenzi prevăzute în lege, inclusiv pentru administratorii pieţelor care nu respectă aceste reguli“.

Botănoiu a mai adăugat că legea nu poate fi negociată, iar administratorul pieţei trebuie să respecte legea. „Ar fi trebuit să-l întrebe pe cetăţeanul X de ce intră în piaţă cu certificatul vechi, când el trebuia să aibă acces cu cel nou“, a conchis secretarul de stat.

Peste 150 de legumicultori au participat la Conferinţa Naţională a Legumiculturii, eveniment care a avut loc în zilele de 21-22 mai 2015, la Rin Grand Hotel Bucureşti. Organizatorii - Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală, în colaborare cu Centrul de Comunicare al Fermierilor din România - au propus pentru acest eveniment, printre altele, şi prezentarea măsurilor şi modul de aplicare a prevederilor subprogramului legumicultură, din cadrul PNDR, pentru perioada 2015-2020, precum şi modalităţile concrete prin care legumicultorii pot beneficia de măsurile de sprijin pentru creşterea competitivităţii sectorului.

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 19

Compania Syngenta a organizat, la data de 21 mai 2015, Ziua demonstrativă, dedicată culturilor de tomate şi ardei, în localitatea Matca, din judeţul Galaţi.

Syngenta: Ziua demonstrativă dedicată legumiculturii româneşti Evenimentul, găzduit de ferma Marcoser, a oferit ocazia celor peste 100 de legumicultori de a observa performanţa hibrizilor de tomate şi ardei cultivaţi în spatiu protejat, precum şi eficienţa tehnologiilor Syngenta de protecţie a plantelor.

Portofoliul de tomate semideterminate, dar şi nedeterminate a trezit un interes crescut pentru legumicultorii prezenţi, aceştia fiind plăcut impresionaţi de potenţialul ridicat de producţie al acestora. „Majoritatea vizitatorilor a fost extrem de nerăbdători să cunoască, pentru prima dată, noii hibrizi Qualitet® şi Sandoline® lansaţi în anul 2014“, a declarat Daniela Răduică, manager de produs culturi legumicole. „Invitaţii au avut ocazia să adreseze întrebări specialiştilor noştri din departamentele tehnic şi vânzări, referitoare la performanţa acestora“, a încheiat managerul de produs culturi legumicole.

Ardeiul gras galben Barbie®, ardeiul gras roşu Yecla® şi ardeiul iute Sahem® au fost, de asemenea, apreciaţi de 20 Iunie 2015

legumicultorii din Matca în ceea ce priveşte adaptabilitatea la tehnologiile de cultură practicate în această zonă.

Cu ocazia acestei întâlniri, fermierii au aflat şi despre Ortiva Top®, noul fungicid lansat anul acesta de compania Syngenta. „Ortiva Top® promite a fi o soluţie foarte eficientă şi totodată practică“, a declarat Vasi Hoarcă, manager vânzări clienţi-cheie legume. „Produsul este extrem de eficient, ţinând cont de activitatea preventivă şi curativă pe care o are asupra unui spectru foarte larg de boli, în majoritatea culturilor legumicole“, a continuat managerul de vânzări clienţi-cheie legume.

Fiind permanent interesaţi de interacţiunea continuă cu fermierii, echipa Syngenta va continua, pe tot parcursul anului, seria de întâlniri cu legumicultorii din diverse zone ale ţării.

Syngenta este o companie internaţională de vârf, cu peste 28.000 de angajaţi în mai mult de 90 de ţări, cu toţii dedicaţi scopului de a elibera potenţialul plantelor. Prin cercetare, o

prezenţă globală şi angajament faţă de parteneri, Syngenta contribuie la creşterea productivităţii culturilor, protecţia mediului înconjurător, a sănătăţii populaţiei şi calităţii vieţii.

Compania Syngenta doreşte să informeze toţi utilizatori/fermierii cu privire la modificările apărute în clasificarea produsului Nemathorin 10 G începând cu data de 8.05.2015, ca urmare a implementării noului sistem de clasificare, etichetare şi ambalare a chimicalelor, reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 (cunoscut şi sub abrevierea CLP).

Conform acestui nou sistem de clasificare, începând cu data de 8.05.2015 produsul Nemathorin 10 G este încadrat din punct de vedere toxicologic în clasa de pericol T (toxic), urmând ca utilizarea şi comercializarea produsului Nemathorin 10 G să se facă de la această dată cu respectarea prevederilor Ordonanţei 4/1995, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la produsele clasificate T (toxic) şi T+ (foarte toxic).

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 21

Irigarea prin scurgere la suprafaţă a fost una dintre metodele larg răspândite pe plan mondial, dar care în perioada industrializării a cedat locul aspersiunii. În prezent, odată cu declanşarea crizei de energie, balanţa preferenţială a început să fie reconsiderată prin reevaluarea celor câteva avantaje ale brazdelor faţă de aspersiune (consum redus de energie la pompare, distribuirea apei direct la rădăcina plantei, chiar în condiţii de vânt, reducerea numărului de mutări a echipamentului de udare, în paralel cu posibilităţile reale de mecanizare a deplasării acestuia).

Irigarea prin brazde a porumbului Dacă se are în vedere faptul că din totalul amenajărilor de irigaţii existente în marile unităţi agricole, suprafeţele cu udare prin brazde nu depăşesc 10% - se impun măsuri energice de transformare şi adaptare a amenajărilor prin aspersiune, existente cu terenuri pretabile la această metodă de udare, cu localizarea în special la cultura porumbului. În cele ce urmează, vom prezenta o serie de soluţii care trebuie adaptate şi aplicate în amenajările de irigaţii cu udarea prin aspersiune, existente în vederea creşterii ponderii irigării prin brazde a culturii porumbului sau prin bivalenţă, când este cazul.

După o cunoaştere teoretică temeinică a metodei de udare prin brazde, soluţiile practice sunt prezentate în amănunt privind amenajarea terenului, echipamentul de udare şi brazdele propriu-zise.

Pentru aplicarea cu succes a irigării prin brazde a culturii porumbului se solicită din partea specialistului agronom: să aleagă pentru irigarea prin brazde a porumbului terenurile cu pantă naturală asigurată, să intervină cu mici corecţii pentru nivelarea terenului; în cadrul rotaţiei, pentru noi amplasamente ale culturii porumbului să promoveze irigarea prin brazde pe terenurile care necesită lucrări de nivelare 22 Iunie 2015

mai uşoare; să promoveze cu prioritate schema de irigare transversală, care asigură un consum minim în ceea ce priveşte echipamentul de udare sau de terasamente pentru reţeaua proprie; să practice metoda de irigare prin brazde orizontale întrerupte, care permit un control eficient al udării şi înmagazinarea în micile bazine rectangulare realizate a unui volum de apă egal cu până la jumătate din norma de irigare. Întreruperea brazdelor se face prin crearea de culoare la distanţe variabile (egale cu lungimea brazdei) de 50-150 de metri. Amplasamentul necesar montării echipamentului de udare, reglarea debitului pe brazde, urmărirea efectivă a aplicării udării sunt câteva dintre funcţionalităţile culoarelor. În acest sens, ca primă măsură după răsărire, când se disting rândurile de porumb, se deschid culoarele, recomandabil cu freza sau bateria de disc cu tractorul V-445, având lăţimea de un metru. Tot cu acelaşi tip de tractor, având montate faţă în faţă două brăzdare, se execută pe culoar un diguleţ-platformă, pe care se montează echipamentul de udare. În condiţii de secetă, când umiditatea existentă în sol nu asigură răsărirea uniformă a plantelor, este indicat să se promoveze bivalenţa, prima udare

aplicându-se prin aspersiune cu echipamente mutate manual (în care caz distanţa dintre culoare este egală cu lungimea brazdei care să fie un multiplu al schemei de udare prin aspersiune, spre exemplu: brazde de 96 de metri cu patru poziţii, de udare a 24 de metri la aspersiune) sau mecanizat, cu instalaţia IATF, brazdele având lungimea de 54 de metri - se alege această soluţie pentru terenurile cu microrelief mai puţin nivelat.

Pentru creşterea la maximum a suprafeţelor de porumb irigate prin brazde este necesar să se utilizeze echipamentele de udare existente, inclusiv adaptarea şi îmbunătăţirea funcţionalităţii acestora, distribuirea apei la brazde cu: echipament de udare din pânză impregnată cu regulator de debit şi mânecuţe de tip Butyl; echipament de udare cu orificii reglabile (ferestruici de tip EUBA); echipament de udare din tronsoane de aluminiu deteriorate ce nu mai corespund la aspersiune, dar care reparate şi adaptate cu orificii se pot utiliza la brazde; canale privizorii cu sifoane.

Pentru folosirea cu maximum de eficienţă a echipamentului şi realizarea uniformităţii apei distribuite la brazde, se vor executa din timp următoarele operaţii: reducţie pentru trecerea apei de la hidrantul 100 în EUBA 150, reducţia fiind de tipul cârlig pe 100, cu

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

cu pante mai mari sau acolo unde se aplică brazde de contur, alimentarea acestora se face dintr-un singur sens.

La irigarea cu echipament EUBA cu robinet şi mânecuţe tip Butyl, cu acţiune unilaterală, în zonele bine nivelate, conductele de transport rămase disponibile se pot tranforma în conducte de udare cu acţiune unilaterală cu trei orificii-ştuţuri, la care se montează robineţi din plastic cu mânecuţe din cauciuc.

La irigarea cu echipament EUBA cu robinet şi mânecuţe tip Butyl, cu acţiunea bilaterală, în condiţiile în care nu s-a realizat în totalitate corectarea pantei, pentru a asigura dirijarea pe toată lungimea brazdelor, se utilizează metoda de alimentare a acestora prin ambele capete. În acest scop, la conductele EUBA se practică orificii pe ambele părţi, permiţând funcţionarea bilaterală. Totodată conductele de transport rămase disponibile de la schema de udare transversală se pot transforma în conducte de udare cu acţiune bilaterală. Prin această măsură echipamentul de udare se utilizează cu maximă eficienţă, asigurându-se şi o irigare optimă în zonele mai puţin nivelate.

La irigarea prin brazde cu echipamentul EUBA şi canale provizorii, soluţiile de irigare prin brazde din reţeaua de conducte îngropate sub presiune prevăd: - la hidranţi se racordează conducte de aluminiu sub formă de ştuţuri 100, având la capătul aval un sac pentru disiparea energiei. Este bine ca în această zonă canalul provizoriu să fie protejat cu o folie de polietilenă sau cu o saltea de fascine. Brazdele se alimentează cu un singur sifon, când folosim pe întreaga durată a udării numai debitul de regim, sau cu două sifoane, când udarea începe cu debitul maxim neeroziv; - la hidranţi se racordează ştuţuri-reduceritrecere de la 100 la 150, pentru a permite cuplarea tronsoanelor UEBA - 150. Pentru a evita pierderea de presiune în reţeaua de conducte îngropate se recomandă ca vana-hidrant să fie deschisă cel mult 2/3, iar numărul de hidranţi deschişi pe o antenă să nu depăşească numărul de aripi cu funcţionare simultană stabilit prin regulamentul de exploatare. În cazul irigării prin brazde cu canale provizorii şi sifoane, nivelul apei în canalele provizorii trebuie să fie deasupra terenului cu circa 5-15 cm. Canalul provizoriu se

execută în două etape: platforma canalului se realizează în paralel cu lucrările de nivelare, prin corectarea pantei pe traseul lor, având secţiunea trapezoidală cu înălţimi de 0,2-0,4 m şi taluzuri exterioare (1:3-1:5) care să permită trecerea maşinilor agricole; chiuveta cu taluzul interior de 1:1 se execută imediat ce au fost deschise brazdele.

Platforma se realizează cu buldozerul, cupa screper purtată de tractorul de tip U650 sau screperul de 3 metri cubi, iar deschiderea chiuvetei cu plugul PPC, freza FRP-45 sau FSP-85, din 1-3 treceri. Chiuvetele se refac anual, la începerea campaniei de irigaţii, avându-se în vedere ca platformele canalelor provizorii să nu fie desfiinţate prin arătură.

Irigarea prin brazde cu pante între 1 şi 1,5% - această metodă de udare prin brazde se foloseşte în condiţiile terenurilor cu relief uniform în care panta brazdelor nu depăşeşte 1-1,5%. Pentru a evita eroziunea solului prin irigaţii este absolut necesar a se corela valoarea debitului de alimentare al brazdelor cu condiţiile locale cu pantă, rezistenţa solului la eroziune, cultură etc. În zonele cu ploi torenţiale, panta brazdelor se reduce sub 0,5-1%, pentru a elimina hazardul în apariţia eroziunii. În special, la prima udare, accesul apei pe brazde va fi reglat din aripile de udare de pe tronsoanele EUBA şi urmărit din aval către amonte, udătorul pendulând pentru a interveni în caz de necesitate. Pentru ca deplasarea udătorului între culoarele aval-amonte să nu se facă prin secţiunea brazdelor, la executarea acestora se lasă poteci de acces, prin nedeschiderea celei de-a 6-a brazde.

Irigarea porumbului prin brazde de contur - aşa-numitele brazde de contur se trasează prin curbele de nivel (contour-lines) pentru a evita eroziunea solului. Metoda se practică pe terenurile cu suprafeţe ondulate şi pante mari, unde brazdele nu pot fi orientate pe linia cu panta cea mai mare, întrucât fenomenul de eroziune ar fi imposibil de controlat. Din această cauză, brazdele se trasează pe o direcţie puţin înclinată faţă de cea a curbelor de nivel, astfel încât să permită avansul apei pe toată lungimea lor. Panta maximă a terenului este de 5-8%. La terenurile cu pante spre limita superioară se prevăd lucrări de protecţie împotriva eroziunii prin înierbarea brazdelor, valuri, debuşee, căderi, terase ş.a. Brazdele trebuie să aibă secţiune corespunzătoare, de acumulare, şi taluzele consolidate pentru a se evita ruperea lor şi deversarea apei într-un grup de brazde succesive.

Iunie 2015 23

Victor VĂTĂMANU

mufă 150; semnalizarea şi numerotarea din amonte în aval a hidranţilor, o operaţiune care are mai multe scopuri (cum ar fi: de a avertiza mecanizatorii care execută diferite lucrări în parcele; uşurarea montării echipamentului de udare pe poziţia de start, materializată pe planul de situaţie şi în teren pentru fiecare antenă în parte; controlul şi urmărirea realizărilor zilnice aplicării udărilor; semnalizarea şi localizarea unei avarii, prin numărul antenei şi al hidrantului, din regulamentul de exploatare se identifică diametrul conductei îngropate, la remediere echipa de intervenţie deplasându-se cu toate piesele de schimb necesare, pentru evitarea timpilor morţi); realizarea unor conducte de udare (din EUBA sau tronsoane 100) cu orificii-ferestruici cu acţiune bilaterală, pentru a fi utilizate în zonele mai puţin nivelate, în vederea alimentării brazdelor din două direcţii, cu obligaţia deschiderii etapizate a orificiilor. (La schema de udare transversală, care utilizează numai conducte cu orificii, conductele de transport rămase disponibile se vor adapta cu ştuţuri-robineţi pentru reglarea debitului şi mânecuţe refolosite de la Butyl, în scopul majorării suprafeţelor irigate prin brazde şi obţinerii unei eficienţe maxime a echipamentului de udare.) Pentru suprafeţele de brazde care nu pot fi acoperite cu echipamentele amintite (Butyl, EUBA sau tronsoane 100), cu adaptările menţionate, se va trece la realizarea platformelor şi a canalelor provizorii, cu secţiuni care să permită traversarea lor de către utilajele agricole.

O mare atenţie trebuie acordată platformelor canalelor provizorii, care se refac an de an, dar deschiderea acestora (în cazul brazdelor perpendiculare pe ele) se execută după răsărirea plantelor şi deschiderea brazdelor. În cazul canalelor provizorii, culoarele sunt însăşi platformele acestora.

Alimentarea brazdelor din canalele provizorii se realizeza prin intermediul sifoanelor din material plastic. Iniţial, fiecare brazdă se alimentează cu debitul maxim neeroziv prin două sifoane, urmând ca la ajungerea apei la capătul brazdei să funcţioneze un singur sifon pentru micşorarea debitului şi asigurarea unei umectări uniforme.

Este bine ca şi canalele provizorii să aibă acţiune bilaterală, pentru a permite alimentarea brazdelor pe ambele capete.

De asemenea, este necesar să se asigure echipamentul de deschis brazde pentru executarea acestora în perioada optimă, brazdele având adâncimi minime de 20-22 cm. Pe terenurile

Lucerna se conservă prin uscare sau prin însilozare.

Conservarea se poate face şi prin deshidratare, rezultând faină de lucernă, care se poate bricheta sau aceasta intră în alcătuirea nutreţurilor combinate.

Conservarea lucernei În procesul de uscare a lucernei, după cum prezintă I. Moga şi colaboratorii, se disting două faze mai importante. În prima fază, care are loc imediat după cosirea plantelor, când celulele sunt încă vii, procesele de asimilaţie se reduc substanţial, devenind preponderente procesele de dezasimilare. În această fază are loc ofilirea plantelor de lucernă, prin care umiditatea se pierde treptat, aceasta ajungând la niveluri de 60-65%.

Unele dintre proteine sunt scindate în aminoacizi; aşa se explică de ce conţinutul în lizină sporeşte cu până la 20%, iar cel în triptofan cu peste 100%, fapt care conduce la o mărire a digestibilităţii şi deci a valorii nutritive (Safta). În a doua fază are loc uscarea propriu-zisă, când intervin procese de oxidare, ce antrenează pierderi variabile ale substanţei organice. O parte din substanţele azotate se pot transforma în amoniac, care de regulă se pierde. În timpul uscării pot fi degradate şi substanţele carotenoide.

Pentru diminuarea acestor pierderi, cea de-a doua fază a uscării trebuie să se producă într-un timp cât mai scurt posibil.

Pentru uscarea lucernei se alege un timp favorabil. Pierderile cresc 24 Iunie 2015

considerabil când, după cosire, urmează o perioadă umedă, care favorizează înmulţirea unor ciuperci şi bacterii. În condiţiile agriculturii privatizate, lucerna se cultivă, cu precădere, pe suprafeţe mici. Astfel, recoltarea plantelor se face cu coasa sau cu cositori care au capacitate mică. Plantele cosite sunt dispuse în brazde, în primul caz, sau sunt împrăştiate uniform pe toată suprafaţa, în cel de-al doilea caz; după 4-5 ore de la cosire, plantele se strâng în valuri de mărimea brazdelor recoltate cu coasa.

În tehnologia tradiţională de preparare a fânului, după 8-10 ore de la recoltare, brazdele se întorc uşor, avându-se grijă să se evite scuturarea frunzelor. În partea a doua a zilei următoare, când umiditatea scade la 28-30%, plantele se grupează în căpiţe mici (de 150-200 de kilograme). În situaţia în care agricultorii dispun de o şură bine aerisită, înspre seară fânul se transportă şi se depozitează, procesul de uscare continuând în aceste condiţii. Când nu se dispune de şure aerisite, căpiţele rămân în câmp încă 15-24 de ore,

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 25

după care se transportă în furajerie şi se clădesc în capiţe mari sau în şire.

Victor VĂTĂMANU

În zonele relativ umede, fânul se usucă pe capre sau pe garduri. Caprele au, de regulă, formă de piramidă, constituită din 3-4 pari lungi de 2-2,5 metri; gardurile se compun din stâlpi înalţi de 2-2,5 metri, care se înfig în sol la distanţe de 2 metri, pe care se dispun scânduri late de 25-30 cm, la intervale de înălţime de 60-70 cm.

Masa bine pălită (când umiditatea se apropie de 40-45%) se depozitează pe capre sau pe garduri. Fânul rămâne pe suporţi până când umiditatea se apropie de 16-18%, când se transportă în furajerie. În marile unităţi agricole sau în asociaţii privatizate, lucerna se cultivă pe sole mai mari, unde se pot folosi utilaje moderne de recoltare, de mare capacitate.

S-au extins cu precădere cositorile strivitoare cunoscute sub denumirea de vindrovere, care realizează concomitent cositul, strivitul şi strânsul în brazde de dimensiuni variabile. Procesul de strivire are o importanţă deosebită deoarece acesta determină scurtarea timpului de expunere a plantelor în câmp, fapt ce reduce substanţial pierderile de frunze şi de substanţe nutritive (Manisor).

Valţurile de strivire cu care sunt dotate vindroverele răspund următoarelor cerinţe de bază (Manisor): realizează un debit maxim, cu un consum specific de energie minim; se obţine un grad de strivire maxim (peste 90% din plante strivite în minimum cinci locuri; se realizează o siguranţă tehnologică ridicată la orice nivel de producţie).

Prin folosirea vindroverelor echipate cu strivitori pierderile totale se reduc de până la de două ori, iar cele de frunze de până la de patru ori. De asemenea, pierderile de carotenoizi sunt mai reduse cu 20-25% faţă de sistemul cositoare-greblă (Manisor).

Recoltarea lucernei se face şi cu cositori de diferite tipuri, care lasă masa recoltată împrăştiată pe toată suprafaţa sau grupată în brazde largi. În aceste condiţii, uscare se produce mai repede, dar există riscul pierderii frunzelor.

Când recoltarea se face cu vindroverul, în condiţii normale de temperatură, la 15-20 de ore după recoltare brazdele se întorc. Aceasta se face, de obicei, cu grebla rotativă, care dispune masa vegetală în brazde duble. Greblarea se face de preferinţă în prima parte a zilei, 26 Iunie 2015

că sistemul de uscare influenţează şi valoarea biologică a proteinei.

Aceste rezultate sunt în concordanţă cu cele cunoscute în literatura de specialitate (Gouet, citat de Varga şi colaboratorii).

Fânul se poate depozita şi sub formă de baloţi. Operaţia de balotare se face când umiditatea furajului este de 20-25%.

Baloţii mai rămân în câmp încă 1-2 zile pentru scăderea umidităţii la 17-18%, după care aceştia sunt transportaţi în furajerie şi clădiţi în şire (Manisor).

evitându-se astfel pierderea frunzelor; după încă 8-10 ore de timp frumos umiditatea furajului se apropie de 42-45%, când acesta se transportă din câmp la instalaţiile de uscare. Aranjarea lucernei în şiră se face în trei straturi. Din cantitatea depozitată, stratul I reprezintă 50-52%, stratul II, 30-32%, iar stratul III, 18-20%.

Instalaţiile de uscare au capacitatea de depozitare de 80-100 de tone sau 230-240 de tone (Iliescu).

Indiferent de capacitatea de depozitare, instalaţiile dispun de un canal semiîngropat sau de un canal trapezoidal la suprafaţă. Pentru pomparea aerului se folosesc ventilatoare axiale de 32.000-72.000 metri cubi/oră, cu o turaţie de 1.000-1.450 de rotaţii pe minut şi o presiune statică de 35-56 mm coloană de apă. Pentru instalaţii cu o capacitate de 85-100 de tone, puterea ventilatorului este de 7,5 kilowaţi, iar pentru instalaţiile de 230-240 de tone, puterea necesară este de 30 de kilowaţi (Iliescu).

Iliescu recomandă extinderea procentului de uscare artificială prin curenţi de aer rece în fermele zootehnice cu peste 200 de vaci de lapte, situate în zonele de câmpie, unde temperatura medie anuală este mai mare de 9 grade Celsius. Într-un experiment efectuat de Iliescu, lucerna uscată pe cale artificială a conţinut cu 27,5% mai multă proteină, cu 27,9% mai mult calciu, cu 38% mai mult fosfor şi cu 27% mai mult caroten faţă de lucerna uscată în condiţii de câmp.

După acelaşi autor, lucerna uscată cu ajutorul curenţilor de aer are o digestibilitate superioară cu 11,9-16,3% la substanţa organică, cu 8,8-11% la proteina brută, cu 8,5-14,4% la grăsimea brută, cu 10,3-13,2% la substanţele extractive neazotate şi cu 8-12% la celuloza brută, comparativ cu lucerna uscată în câmp în brazde. Iliescu a constatat

Când se aplică metoda de ventilaţie activă furajul este presat la umiditatea de 30-35%, după care baloţii sunt transportaţi în instalaţiile de uscare, unde în câteva zile de folosire a curenţilor de aer umiditatea fânului coboară până la 16-17%.

Lucerna se poate conserva şi prin însilozare. Au fost încercate mai multe metode de însilozare, printre care amintim recoltarea direct din lan şi însilozarea după o prealabilă tocare şi amestecare cu paie, dar şi folosirea unor conservanţi. În aceste situaţii, procesul de fermentare se desfăşoară greoi, dat fiind consumul scăzut în zaharuri solubile al lucernei (7-8%). În ultima perioadă s-a perfectat o nouă metodă de însilozare care constă în coborârea umidităţii, prin pălire, până la 55-65%, după care furajul se toacă mărunt şi se depozitează în silozuri; masa depozitată este apoi tasată, pentru crearea condiţiilor de anaerobioză, când fermenţii lactici se înmulţesc abundent, iar procesul de conservare se realizează într-un timp mai scurt, diminuându-se substanţial pierderile.

Limita umidităţii de însilozare de 55-65% ţine seama de necesitatea reducerii pierderilor în câmp, dar şi de faptul că un conţinut de umiditate mai mare de 65% favorizează fermentaţiile nedorite (butirica etc.), iar însilozarea sub umiditatea de 55% îngreunează procesul de tasare, fapt pentru care devine preponderentă fermentarea aerobă. Însilozarea lucernei la umiditatea de 55-65% în silozuri de suprafaţă asigură următoarele avantaje: păstrarea integrală a frunzelor în timpul lucrărilor de tocare, transportare şi însilozare; o bună tasare a straturilor de masă tocată, deci o anaerobioză aproape totală, condiţie esenţială pentru dezvoltarea proceselor biochimice favorabile conservării.

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 27

Ameropa, Azomureş şi Nufarm au dezbătut împreună avantajele aplicării ureei granulate. „Se împiedică pierderea în atmosferă a azotului“, declară Roxana Vidican, USAMV Cluj-Napoca.

Prin sistemul de granulare a noului tip de uree, care va fi produs din noiembrie anul acesta de Azomureş, azotul va putea fi preluat şi transformat în azot amoniacal pus la dispoziţia rădăcinilor plantelor şi valorificat astfel în întregime din îngrăşământ, a precizat decanul Facultăţii de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca, profesor doctor Roxana Vidican.

Azomureş va produce un nou tip de uree granulată În cadrul dezbaterilor care au avut loc la Hotelul Foişorul cu Flori din Sinaia, la data de 10 iunie 2015, oficialul USAMV Cluj a făcut o paralelă între avantajele utilizării ureei prill şi a celei granulate. În opinia sa, nu numai partea economică este importantă atunci când se va trece la utilizarea granulelor de uree, ci şi cea agronomică, în condiţiile în care marele neajuns al produsului prill este pierderea de azot în atmosferă în condiţii de secetă. „Avantajul nu e doar economic, ci există un avantaj agronomic. De ce ureea granulată contra clasicei prill? Pentru că marele neajuns al ureei clasice este pierderea de azot în atmosferă în condiţii de secetă, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în ultimii ani. Atunci, ureea granulată, prin sistemul de granulare, împiedică tocmai această pierdere în atmosferă a azotului, iar astfel azotul va putea fi preluat şi transformat în azot amoniacal pus la dispoziţia - prin soluţia solului - rădăcinilor plantelor şi valorificată astfel în întregime din îngrăşământ. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al nutriţiei minerale, granularea oferă avantaje faţă de 28 Iunie 2015

clasicul produs“, a precizat decanul Facultăţii de Agricultură din cadrul USAMV Cluj-Napoca, profesor doctor Roxana Vidican, în cadrul conferinţei de la Sinaia.

Prezent atât în prima zi de discuţii, în loturile demo din localitatea Lehliu Gară, cât şi la evenimentul din Sinaia, Lajos Vass, inginer în cadrul Departamentului de cercetare-inovare al Azomureş, a menţionat la rândul său că noul produs nu mai este atât de sensibil la vânt, precizia de aplicare fiind crescută, iar conţinutul de praf, evitat.

De asemenea, a continuat Vass, ureea granulată rezistă mai bine la strivire. „Fracţiunea redusă de praf face ca precizia de aplicare să crească, pentru că produsul nu mai este aşa de sensibil la vânt. Pur şi simplu, orice îngrăşământ cu un conţinut mai mare de praf atunci când se aplică are nevoie de o atmosferă foarte liniştită, pentru că o adiere minimă a vântului deja influenţează uniformitatea. Prin ureea granulată se evită practic conţinutul de praf. În plus, această uree granulată are o rezistenţă mecanică la strivire rezistă la o presiune mai mare până se sparge, adică nu se sparge, să spunem,

în timpul transportului, uniformitatea rămânând constantă“, a precizat Lajos Vass, inginer în cadrul Departamentului de cercetare-inovare al Azomureş.

Totodată, specialistul Azomureş a mai adăugat că ureea granulată are încă două caracteristici importante: creşte precizia de aplicare şi lăţimea de aplicare pe suprafeţe mai mari cu 50% faţă de ureea tradiţională, prill. „Deci, avem un coeficient cost-eficienţă mai bun - precizia creşte, suprafaţa creşte, utilajele sunt folosite mai puţin“, a conchis el.

200 de milioane de euro investiţii în retehnologizarea instalaţiilor de producţie de la Azomureş

Anterior discuţiilor de la Sinaia, cu ocazia vizitei efectuate în localitatea Lehliu Gară, într-un set de loturi demonstrative în câmp puse la punct de Ameropa şi Azomureş împreună cu Nufarm şi deţinute de Ionuţ Stoian, fermier şi director zonal Ameropa, cei prezenţi au putut vedea la faţa locului ce înseamnă aplicarea corectă

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 29

Ionel VĂDUVA

a unei tehnologii de cultură moderne, inclusiv nutriţia minerală a plantelor.

Prezent la eveniment, Ovidiu Maior, PR manager Azomureş, a vorbit despre investiţiile pe care acţionarul Ameropa le-a realizat în retehnologizarea fabricii de la Târgu Mureş. Potrivit spuselor sale, suma totală cheltuită a fost de circa 200 de milioane de euro. La nivelului anului trecut, mai bine de 70 la sută din ureea prill rămânea în ţară, în timp ce în 2011 Azomureş exporta nu mai puţin de 75-80% din producţie, a precizat oficialul companiei. „În 2012, moment în care noul acţionar - Ameropa - a preluat fabrica de la Târgu Mureş, a început derularea unui plan de investiţii, de peste 200 de milioane de euro, pentru retehnologizarea instalaţiilor; o parte din această retehnologizare cuprinde fabrica de uree. 85 de milioane de euro a fost contractul pentru modernizare şi, din noiembrie-decembrie anul acesta, fabrica va fi pusă în funcţiune şi va oferi agriculturii româneşti uree granulată, în plus faţă de ureea prill pe care noi o produceam în mod tradiţional. În România, Azomureş a livrat anul trecut 70 la sută din marfa de pe piaţă, faţă de 2011, de exemplu, când în ţara noastră rămânea aproximativ 20-25 la sută din producţie, pentru că restul se exporta. Strategia noului acţionariat este ca îngrăşămintele să rămână în România, pentru că şi agricultura românească a crescut mult în ultimii ani. După ce finalizăm investiţiile la Azomureş, vom putea produce în jur de 1,6 milioane de tone, dacă totul merge bine. De aici, 30 la sută către export, poate mai puţin. Dacă piaţa românească va cere şi va permite acest lucru, putem ajunge 80-90% din producţie pentru aceasta“, a menţionat Ovidiu Maior, PR manager Azomureş.

Gazda, Ionuţ Stoian, a menţionat la rândul său că decizia de a produce uree granulată a venit inclusiv la presiunea internă a echipei de vânzări Ameropa, pentru a face faţă afluxului de fertilizanţi tip complexe din import şi pentru stabilitatea sa la desfacerea granulelor în aer liber. „A fost o presiune a noastră, a echipei de vânzări, privind necesitatea acestui produs, pentru că acesta are o granulaţie foarte apropiată de cea a complexelor (n.r. - din import) şi o stabilitate foarte mare din punct de vedere al desfacerii granulelor în aer liber. Până acum, cu ureea prill aveam mari probleme: n-o puteai folosi decât în primele faze de vegetaţie, iarna. Cum 30 Iunie 2015

managementul azotului ne împiedică să mai aruncăm îngrăşăminte anapoda, mai ales în zăpadă, a apărut nevoia aceasta de uree stabilizată. Am făcut presiuni şi până la urmă s-a aprobat“, a spus Ionuţ Stoian, fermier, proprietar al unei ferme de 1.000 ha şi coordonator al echipei de vânzări Ameropa pentru judeţele Ilfov, Călăraşi, Ialomiţa, Buzău, Brăila şi Galaţi.

Nu în ultimul rând, reprezentantul Nufarm, Daliana Ast, director naţional de vânzări, a vorbit despre oferta pe care compania sa o are pe zona de fertilizanţi, seminţe şi tehnologii de cultură. Cei prezenţi au putut vedea la faţa locului ce înseamnă aplicabilitatea în teren a fertilizanţilor bazaţi pe macro- şi microelemente. În prim-planul discursului său, Ast a vorbit despre cele trei linii de produse ale firmei pe care o reprezită: N'Tech, N'fert şi N'seed. „Nufarm este o companie australiană fondată în 1957, la Melbourne. Este numărul opt mondial în produse de protecţia plantelor şi este unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa mondială în produse pe bază de cupru. În România, Nufarm are subsidiară directă din anul 2007, timp în care a dezvoltat trei linii de produse prezente în lotul demonstrativ de aici. Vorbim în primă instanţă de N'Tech - Tehnologiile Nufarm. În tot acest timp, compania a reuşit să deţină tehnologii complete pentru cele mai importante culturi din agricultura românească: păioase, cultura de porumb, cultura de rapiţă, cultura de cartof şi cultura de viţă-de-vie. A doua linie de produse este N'fert - fertilizanţi Nufarm.

Avem doi fertilizanţi N'fert Energy cu conţinut de macroelemente 18-18-18 plus microelemente, iar a treia linie de produse şi baza acestui lot experimental este N'seed, seminţele Nufarm. Din anul 2009, compania vinde şi multiplică în exclusivitate în România trei soiuri de grâu premium - Midas, Bitop şi Peppino, pe care, sunt convinsă, o mare parte din fermieri le-a experimentat“, a declarat Daliana Ast, director naţional de vânzări Nufarm.

La finalizarea investiţiei, pe lângă producerea ureei granulate, Azomureş va creşte capacitatea de producţie la uree, de la 900 de tone per zi la peste 1.400 de tone per zi şi va reduce semnificativ poluarea.

Conform informaţiilor date publicităţii de Azomureş, prin vocea lui Ovidiu Maior, anul trecut, în România au fost utilizate aproximativ 2,2 milioane de tone de îngrăşăminte, faţă de 2013, când au fost tranzacţionate doar 1,7 milioane de tone.

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 31

Atât prin sistemul Clearfield Plus, lansat în 2014, şi prin fungicidul Pictor din gama AgCelence (ambele pachet de combatere a buruienilor şi a bolilor la floarea-soarelui), cât şi prin erbicidele Wing P şi Corum, ambele lansate în acest an, BASF rămâne, la 150 de ani de existenţă, lider de piaţă în privinţa protecţiei culturilor agricole, a declarat pentru revista AGRIMEDIA Mircea Chetrone, directorul de marketing al companiei germane.

Ionel VĂDUVA

Mircea Chetrone, BASF: «Se vede în câmp eficacitatea produselor noastre» Conform spuselor sale, eficacitatea produselor BASF se poate vedea cel mai bine în câmp, de aceea, la data de 11 iunie 2015, compania a organizat o altă întâlnire - „Agroconnect” - cu fermierii în Tămădăul Mare, lângă Fundulea, pentru a vizita loturile demonstrative de soia, rapiţă, grâu, floarea-soarelui şi porumb. Cum era şi de aşteptat, „Staţia soia” a fost prima din listă, un pariu pe care atât fermierii, cât şi cei de la BASF sunt determinaţi să-l câştige. În cazul loturilor demonstrative din Tămădăul Mare, tratamentul BASF la soia a fost format din Frontier Forte - 1,4 litri la hectar, Corum - 1,9 litri la hectar plus adjuvantul Dash HC - 1 litru la hectar şi Stratos Ultra - 2 litri la hectar plus adjuvantul Dash HC - 2 litri la hectar. „Atât la floarea-soarelui, cât şi la soia, BASF este lider de piaţă în privinţa protecţiei culturilor. La floarea-soarelui, desigur, cunoaştem sistemul Clearfield.

Anul trecut am lansat sistemul Clearfield Plus, o tehnologie nouă, inovatoare, formată din hibrizi şi un erbicid mult mai agresiv decât soluţia erbicidă anterioară. De asemenea, la floarea-soarelui recomandăm fungicidul Pictor, din gama AgCelence, care are 32 Iunie 2015

eficacitate foarte bună împotriva bolilor la floarea-soarelui, cu efecte de îmbunătăţire-stimulare a fotosintezei şi rezistenţă la factorii nefavorabili.

Dacă ne referim la soia, având în vedere că inclusiv în acest an tendinţa este de creştere a suprafeţei cultivate, noi desigur am fost până acum lideri de piaţă cu produse atât în preemergenţă, cum este Frontier Forte, cât şi în postemergenţă, cum este Basagran Forte EC sau Stratos Ultra. Venim însă în acest an cu două produse noi, este vorba de erbicidul preemergent Wing P şi mai ales în postemergenţă vorbim de produsul lansat în acest an - Corum. Avem rezultate foarte bune, se vede în câmp eficacitatea produselor noastre, şi sperăm ca şi fermierii să fie convinşi de felul în care arată câmpurile“, a spus Mircea Chetrone.

Potrivit aprecierilor acestuia, dacă va fi sau nu un an bun pentru floareasoarelui şi pentru soia depinde foarte mult de precipitaţiile care vor cădea în următorul interval de timp. Până acum, spune el, startul a fost destul de bun, însă se pare că seceta se instalează, nu a mai plouat de mult timp. „Este atât secetă atmosferică, dar ne

este mult mai teamă de seceta la sol.

Poate că floarea-soarelui este ceva mai rezistentă, însă soia cu siguranţă va fi afectată. Cunoaştem faptul că soia ar avea nevoie practic de un sistem irigat, un sistem de cultivare irigat. Noi sperăm ca în următorul interval de timp să avem şi precipitaţiile care să ne asigure recoltele.

Startul până acum este bun şi câmpurile arată bine“, a mai adăugat oficialul BASF.

Am optat pentru floarea-soarelui oleică deoarece am avut bonusuri bune

Susţinând parcă cele spuse într-un articol anterior de către Emil Budică, national sales manager Euralis, că anul 2015 ar putea deveni cel al florii oleice, Stelian Stoian, şef de fermă la IF Dana Alexandru din judeţul Teleorman, a precizat pentru revista AGRIMEDA că anul acesta a optat pentru acest tip de cultură datorită bonusurilor bune care se primesc la tona de sămânţă, chiar dacă suprafaţa însămânţată nu reprezintă nici 30 la sută din total alocat. „Am 326 ha cultivate cu floareasoarelui, din care high oleic 120

www.agrimedia.ro

ha şi diferenţa linoleică, de la Pioneer. Am optat pentru floarea-soarelui oleică pentru că am avut şi anul trecut în cultură şi am fost mulţumiţi; am avut bonusuri bune.

Cel puţin la noi în zonă, floarea-soarelui este o cultură bună la momentul de faţă. În prezent, la noi în fermă, floarea-soarelui este bine în vegetaţie, curată, am erbicidat-o şi sperăm să avem producţii bune. La floareasoarelui oleică preconizez că vom ajunge la o producţie de 3,5 spre 4 tone la hectar. Cu respectarea tehnologiei, preţul de cost pentru înfiinţarea unui hectar de floareasoarelui high oleic se situează în jurul sumei de două mii şi ceva de lei“, a menţionat Stoian, adăugând că, din cauza lipsei irigaţiilor, nu s-a orientat şi către soia.

Ionel VĂDUVA

Că acest tip de cultură pare a fi pariul BASF, s-a observat inclusiv prin faptul că „Staţia soia“, din suita de loturi demonstrative pe lângă care fermierii s-a plimbat, a fost prima din listă. În opinia lui Daniel Daia, manager regional BASF, fermierii români vor opta în marea lor majoritate pentru cultura de soia ca plantă fixatoare de azot în calculele plăţii pe suprafaţă (înverzire şi plată cuplată). „Cultura de soia este una relativ nou introdusă în tehnologie, pentru că acestea sunt condiţiile şi regulile impuse de oficialităţile noastre, de APIA şi poate chiar de UE. Dacă nu anul acesta, dar de anul viitor cu siguranţă un anumit procent din suprafaţa pe care o lucraţi în fermă trebuie cultivată cu una dintre plantele fixatoare de azot.

Dacă ne gândim la ce plante fixatoare de azot avem la dispoziţie, cred că soia va fi cea care va ocupa cea mai mare suprafaţă din acest procent“, a spus Daniel Daia.

Cei de la BASF au optat anul acesta pentru sistemul de caravană, pentru a-şi prezenta oferta de produse pentru protecţia plantelor în şase locaţii din România.

Loturile demonstrative din Tămădăul Mare, situate lângă Fundulea, reprezintă centrul tehnic al companiei, prin intermediul căruia experţii firmei doresc să prezinte fermierilor tehnologia de protecţia plantelor la cinci culturi de câmp din acest an, printre care şi soia. „Noi ne dorim ca prin aceste evenimente să avem un dialog cu fermierii şi să încercăm să arătăm în câmp maniera în care produsele noastre lucrează şi, de asemenea, să demonstrăm faptul că putem găsi soluţii eficiente la problemele cu care ei se confruntă. De asemenea, este bine să menţionez faptul că anul acesta BASF împlineşte 150 de ani de la înfiinţare. Practic, sunt evenimente aniversare şi sigur în aceste momente aniversare noi vrem să le mulţumim foarte mult partenerilor noştri, care au avut încredere în noi şi cu care colaborăm de atâta vreme“, a conchis Chetrone. În 2014, producţia de floarea-soarelui a fost a doua cea mai mare din ultimii 27 de ani şi a permis României să se menţină pe primul loc în rândul producătorilor europeni, depăşind Franţa cu 500.000 de tone. Floarea-soarelui a reprezentat, de asemenea, singurul produs agricol de bază la care România a fost lider între cele 28 de economii ale UE. Tot anul trecut, fermierii români au recoltat în toamnă 221.000 de tone de soia, în creştere cu 47% faţă de anul precedent, aceasta fiind cea mai mare producţie din ultimii nouă ani.

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 33

34 Iunie 2015

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 35

„Preţul corect al grâului de panificaţie ar trebuie să fie de 180-185 euro per tonă Port Constanţa, minus taxele de transport. Altfel este jale!“, spune Ionuţ Stoian, fermier şi director zonal Ameropa. În condiţiile în care producţia de grâu la hectar nu va depăşi în acest an 4,5 tone, la un preţ de 170 de euro în Portul Constanţa (aproximativ 150 la poarta fermei) producătorii de cereale călărăşeni, ilfoveni, ialomiţeni, buzoieni, brăileni şi gălăţeni (mai toţi aflaţi la distanţă egală de danele Chimpex) vor avea probleme serioase, a declarat marţi, 9 iunie, Ionuţ Stoian, fermier şi director zonal al Ameropa.

Preţul corect al grâului de panificaţie: 180-185 euro/tona Conform aprecierilor sale, nu mai puţin de 3,5 tone la hectar reprezintă cheltuieli cu înfiinţarea, întreţinerea, recoltarea şi stocarea grâului. „Din calculele făcute de mine - cheltuieli şi venituri estimate -, dacă nivelul producţiilor, să zicem la grâu, nu depăşesc 4,5 tone, la preţurile actuale vom avea o mare problemă. În momentul de faţă, o tonă de grâu se tranzacţionează în Portul Constanţa undeva la maximum 170 de euro per tonă. Scăzând 20 de euro preţul transportului de aici şi până la danele de export, ajungem la 150 de euro la noi, în câmp, pentru tona de grâu de panificaţie.

La preţul acesta, din calculele noastre, practic, 3,5 tone înseamnă cheltuială.

Diferenţa ar trebui să fie venituri brute; scăzând, este jale!“, a declarat Ionuţ Stoian. „Ca să fiu fair-play, un preţ corect ar fi undeva de 165 de euro per tona de grâu panificabil la poarta fermei, adică undeva la 180-185 cotaţie Port Constanţa.

Vorbesc de preţul din zona aceasta.“ El a mai adăugat că, în funcţie de anumite costuri logistice, preţul la grâu diferă, iar dacă se face o medie între ofertele interne, diferenţa de preţ nu este mai mare 36 Iunie 2015

de 5 euro per tonă. Oficialul Ameropa a mărturisit că, de obicei, grâul în România se cam stochează şi nu se tranzacţionează imediat după recoltat mai mult de 10 la sută din producţia fermierului. Se grăbesc poate cei care nu au soluţii de backup formate din rapiţă sau orz. „În special, grâul bun se stochează în capacităţile proprii. Judeţul Călăraşi este foarte bine reprezentat prin capacităţi proprii de depozitare. Avem circa trei milioane de tone capacităţi de stocare a grâului; este arhisuficient“, a mai menţionat fermierul Ionuţ Stoian.

Alături de familie (soţie, tată şi frate), fermierul lucrează din 1999 circa 1.000 ha de teren arabil, arendă şi proprietate; „proporţia, 90% cu 10 la sută“, adaugă el.

Conform propriilor declaraţii, asociaţii IF Stoian Ionuţ Bogdan cultivă rapiţă, grâu, orz, floarea-soarelui, porumb şi mazăre: „Am început cu un Universal 650M. Anul acesta avem 65 ha de orz, 45 ha orzoaică de toamnă, 350 ha de rapiţă, 170 ha cu grâu, 110 ha cu floarea-soarelui, circa 200 ha cu porumb şi 25 ha cu mazăre“. Pentru exploataţie, el a spus că a accesat credite bancare, dar cu greu.

„De la IFN am accesat finanţare mai uşoară, aproape 2 milioane de euro, contracte în derulare, în timp ce banii de la bănci au fost mai puţini.

Cifra de afaceri aproximativă a firmei noastre este de aproximativ 70-80 de milioane de lei“, a adăugat el. În ceea ce priveşte relaţia cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), fermierul Stoian a precizat că instituţia nu lucrează corespunzător, nici primăriile, drept pentru care a avut nu o dată probleme de ordin juridic cu terenurile pe care le lucrează. „Cu APIA avem mari probleme anul acesta. Au tot schimbat sistemul, am stricat copiatoarele pentru câte hârtii am dus. Eu am teren fracţionat în zonă, astfel că la 1.000 ha am 800 de contracte de arendă. Vă daţi seama ce volum de muncă a trebuit să depunem.

Nu înţeleg de ce mai sunt autorităţi locale. Până acum o săptămână nu ştiau ce vor, un tabel într-un fel, unul într-altul, o degringoladă totală. Mai nou, nu înregistrează contractele dacă nu s-au făcut succesiunile, în condiţiile în care unii moştenitori sunt dincolo

www.agrimedia.ro

2014 pentru Ameropa: s-a trecut de la 30.000 la 100.000 de tone de îngrăşăminte tranzacţionate.

Suntem pe locul II la tradingul de cereale

Acelaşi Ionuţ Stoian, de această dată din postura de reprezentant al Ameropa, a precizat că echipa aflată în subordinea sa este în creştere, vânzările de inputuri în 2014 fiind de zece ori mai mari faţă de anii anteriori. Şi cifrele nu mint. Conform spuselor oficialului Ameropa, compania a atins o cotă de vânzări de 100.000 de tone de îngrăşăminte şi achiziţii de cereale de aproape 1,8 milioane tone. „Ţinând cont că noi abia suntem în construcţie, ne mărim echipa an de an, abia din 2015 putem spune că suntem bine reprezentaţi în toate zonele mari de cultură. Am plecat de la patru oameni şi am ajuns la circa 17 oameni de teren anul acesta. Cifra de afaceri creşte şi ea

www.agrimedia.ro

exponenţial. Am trecut de la 30.000 tone de îngrăşăminte, în 2014, la 100.000 de tone în acest an; vânzările pe zona de inputuri este de 10 ori mai mare. Referitor la trading, din datele statistice suntem pe locul II pe România, adică anul trecut am avut aproximativ 1,7-1,8 milioane de tone de cereale tranzacţionate. Avem anumite portofolii care ne sunt mai la îndemână“, a mai punctat Stoian.

Ameropa lucrează în prezent într-o proporţie importantă cu transport pe cale ferată. Firma deţine garnituri de tren proprii şi operează alături de Aries Logistic, în condiţiile în care transportul pe calea ferată este cam la jumătate de preţ faţă de cel rutier.

Apare însă o situaţie neplăcută atunci când vorbim de CF, spune Stoian. „Problemele cu transportul pe calea ferată sunt încărcarea şi transbordarea cerealelor în vagoanele de transport. Suntem în colaborare cu Comcereal Fundulea pentru a remedia acest deficit. Avem parteneriate inclusiv cu Prutul. Mai mult, am deschis o nouă bază de recepţie (depozitare) Ameropa în localitatea Dor Mărunt. Se lucrează la ea cu acces CF, abia am

achiziţionat-o. Cred că vom atinge un randament de 30 la sută în acest an.

Investiţia nu a fost foarte mare. Va ajunge la final la aproximativ trei milioane de euro. Capacitatea nu este mare, de 7.000 de tone şi 3.000 de tone îngrăşăminte“, a conchis reprezentantul Ameropa.

Ionuţ Stoian coordonează echipa Ameropa din Ilfov, Călăraşi, Ialomiţa, Buzău, Brăila şi Galaţi şi lucrează în companie de peste trei ani. Înainte a activat în cadrul Prutul şi recunoaşte că a acordat mai mult timp multinaţionalei după ce ajunsese „să se calce pe picioare“ cu familia în a administra ferma.

Cu puţin peste 200 de angajaţi, dintre care 40 la sediul central şi restul în port, în silozuri sau la volanul camioanelor, compania elveţiană a reuşit în 2011 să încheie bilanţurile cu o cifră de afaceri de 114 milioane de euro, în creştere cu 119% faţă de anul precedent, ş realizează venituri şi profituri pe teritoriul României i un profit de 2,6 mil. euro. Tot în 2011, traderul elveţian a preluat, în cadrul uneia dintre cele mai mari tranzacţii, producătorul de îngrăşăminte Azomureş şi operatorul portuar Chimpex.

Iunie 2015 37

Ionel VĂDUVA

de Ocean. Unii mi-au trimis procură pe mail, însă mi s-a spus că nu-i valabilă“, a declarat cu amărăciune în glas producătorul agricol călărăşean.

Să vorbim consumatorului despre seminţe!

Antonia Ivaşcu, director executiv Alianţa Industriei Seminţelor din România (AISR)

Peste tot în lume, dar în special în ultimii ani în Europa, industria de seminţe a decis să împărtăşească publicului, în speţă consumatorului, câteva dintre pricipiile de bază a activităţilor sale.

Sămânţa este la originea tuturor alimentelor noastre. Fără ameliorarea plantelor, multe dintre alimentele pe care le consumăm astăzi nici măcar nu ar exista şi nici nu ar fi atât de sănătoase sau gustoase.

Originile ameliorării plantelor se întind pe mii de ani, când primii fermieri care au selectat cele mai bune plante pentru a oferi seminţe pentru culturile lor viitoare. La mijlocul secolului al XIX-lea, Europa a devenit locul de naştere al ameliorării plantelor moderne când un călugăr augustinian, Gregor Mendel, a descoperit legea moştenirii genetice la plante, în 1856.

Primele companii de seminţe au apărut în Europa între secolul al XVIII-lea şi mijlocul secolului al XX-lea, iar ulterior multe dintre acestea au evoluat din cooperativele agricole şi fermieri specializaţi în selecţie şi producere de seminţe.

Genetica stă la baza ameliorării plantelor, iar amelioratorii hibridează (încrucişează) plantele pentru a crea noi combinaţii cu 38 Iunie 2015

mai multe caracteristici utile omenirii.

Toate caracteristicile (trăsăturile plantelor), la fel ca şi la oameni, sunt determinate de gene localizate pe cromozomi, iar intenţia permanentă a amelioratorilor este de a găsi plantele care prezintă caracteristicile dorite.

Astăzi, abordarea ştiinţifică a ameliorării plantelor a declanşat o accelerare fără precedent, fapt care le-ar fi luat fermierilor o lungă perioadă să ajungă la astfel de rezultate doar selectând din recolta proprie cele mai deosebite plante.

Noile metode de lucru au permis o mai bună selecţie, o utilizare mai rapidă şi mai eficientă a resurselor genetice, precum şi conservarea şi întreţinerea colecţiilor de seminţe, pentru a se asigura că sunt transmise calităţile cele mai bune şi generaţiilor viitoare.

Fermierii, şi în general cultivatorii, sunt la începutul lanţului de producţie agricolă, care este crucială pentru hrana oamenilor şi a animalelor, iar sămânţa stă la baza producţiei şi dă siguranţă alimentară populaţiei. Prin urmare, o sămânţă nu este ca orice alt produs!

Legislaţia europeană de comercializare a seminţelor stabileşte condiţiile corespunzătoare în care seminţele pot fi comercializate în spaţiul UE, referindu-se în mod special la listarea soiurilor şi la alegerea seminţelor de calitate.

Listarea varietăţilor (soiurilor) este procedura aplicată înainte ca seminţele să fie autorizate pentru comercializare. În acest sens, un nou soi de plante trebuie să fie listat, înregistrat şi să respecte un set de cerinţe care stabilesc identitatea şi, pentru unele specii, performanţa sa. Aceasta este baza pentru încurajarea inovării în ameliorare şi totodată asigurarea faptului că fermierii şi cultivatorii au o gamă de soiuri clar identificabile şi comparabile, cu caracteristici distincte, care sunt uniforme la fiecare soi în parte.

În cazul calităţii seminţelor, legislaţia oferă garanţii pentru fermieri, producători şi consumatorii finali privind calitatea fizică a seminţelor. Doar seminţele de înaltă calitate din surse garantate pot fi introduse pe piaţă, iar aceste principii sunt, de asemenea, recunoscute în cadru internaţional, precum Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD). În cele din urmă, consumatorul trebuie să ştie că pentru ameliorator este esenţial să garanteze sănătatea seminţelor.

Oamenii şi produsele vegetale, inclusiv seminţele, pot muta/mişca în jurul lumii organisme care pot prezenta riscuri pentru plante şi seminţe (în unele cazuri pot călători împreună cu ei) şi se pot răspândi în zone noi. Introducerea de noi dăunători sau apariţia focarelor de infecţie pot costa guvernele, fermierii şi consumatorii miliarde în fiecare an.

Odată ce dăunători sunt stabiliţi, eradicarea lor este adesea imposibilă, motiv pentru care măsurile de control devin deosebit de importante. ESA (European Seed Association) funcţionează la nivel internaţional (IPPC) şi în UE pentru a analiza riscurile specifice legate de seminţe şi material săditor şi pentru a stabili măsurile pe baze ştiinţifice de protecţie a schimburilor internaţionale şi de utilizare a seminţelor.

Regulile şi cerinţele pentru industria de seminţe care impun sănătatea seminţelor sunt în prezent în curs de revizuire în pachetul legislativ „Normele de inteligenţe pentru o hrană mai sigură“, elaborat de Comisia Europeană în mai 2013.

Biodiversitatea şi resursele genetice sunt probleme din ce în ce mai mult discutate pe plan internaţional şi pe care trebuie să le cunoască şi consumatorul român.

Resurselor genetice la plante constituie o parte foarte importantă a biodiversităţii atât de bogate ale planetei noastre.

Conservarea şi utilizarea durabilă a acestor resurse genetice vegetale este de

www.agrimedia.ro

o importanţă crucială nu numai pentru societate în ansamblul său, ci şi pentru sectorul de ameliorare a plantelor.

Ameliorarea plantelor este ştiinţa de recombinare genetică a plantelor, în sensul creării de noi soiuri. În scopul de a crea noi soiuri în fiecare an, mii de resurse genetice sunt analizate prin studiile de observaţii, determinări de rezistenţă la boli şi a găsirii de resurse cu caracteristici interesante. Amelioratorii sunt dependenţi de resurse genetice vegetale şi au nevoie de acces la cea mai mare diversitate genetică disponibilă, pentru a da naştere unor creaţii noi.

Din aceste motive, conservarea accesului, precum şi utilizarea durabilă a resurselor genetice ale plantelor este de o importanţă crucială pentru amelioratori. În numeroase moduri, amelioratorii de plante sunt implicaţi direct sau indirect în conservarea şi gestionarea resurselor genetice de plante, ei trebuind totodată şi să asigure utilizarea durabilă a acestor resurse prin intermediul procesului de ameliorare a plantelor în sine. În contextul ameliorării plantelor, accesul la resursele genetice şi împărţirea beneficiilor rezultate din utilizarea lor este reglementată de două instrumente internaţionale: Convenţia privind diversitatea biologică şi Protocolul de la Nagoya, pe de o parte, şi Tratatul internaţional FAO privind resursele fitogenetice pentru Alimentaţie şi Agricultură, pe de altă parte.

Cel mai important capitol din istoria

www.agrimedia.ro

agriculturii este cel al inovării, pe care de cele mai multe ori suntem tentaţi să îl neglijăm sau chiar să îl uităm.

Cercetarea fiziologiei plantelor stă la baza agriculturii moderne şi la creşterea constantă a cunoştinţelor ştiinţifice despre plante, potenţialul lor şi, nu în ultimul rând, interacţiunea lor cu mediul înconjurător. Ameliorarea plantelor aduce creşterea randamentului productiv, creşterea rezistenţei la boli şi a rezistenţei la condiţiile meteorologice extreme, dar a şi dezvoltat trăsături specifice dedicate diverselor culturi.

Sectorul de seminţe se află în fruntea cercetării şi a inovării, cu firme care investesc, în medie, până la 20% din cifra lor de afaceri anuală tocmai pentru cercetare şi dezvoltare.

Din cei 50.000 de oameni angajaţi în industria de seminţe în UE, un sfert sunt personal dedicat pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare.

Puţini dintre consumatori cunosc amănunte despre industria seminţelor, despre ESA (European Seed Association), care la nivel european este membru fondator al Platformei Europene Tehnologice „Plante pentru viitor“, în care colaborează cu organizaţii ştiinţifice, fermieri şi organizaţii cu profil de agricultură, pentru a identifica priorităţile de cercetare comune, o viziune comună şi o strategie pentru cercetarea şi ameliorarea plantelor.

ESA este, de asemenea, implicată activ în Parteneriatul european pentru inovare pentru productivitatea şi

durabilitatea agriculturii, promovează asimilarea şi difuzarea tehnicilor agricole inovatoare, în special în ceea ce priveşte noile soiuri de plante şi procesele de ameliorare ale acestora.

Toate asociaţiile, din toate ţările europene se ghidează după strategia ESA, la care contribuie pe plan local. Un astfel de exemplu îl oferă şi AISR (Alianţa Industriei Seminţelor din România), care este membru ESA din 2013.

Lupta permanentă pentru o aprovizionare cu alimente de calitate, sănătoase, pe o perioadă cât mai lungă, durabilă şi la preţuri accesibile nu a fost deocamdată câştigată. Cererile de produse alimentare sunt în creştere, în timp ce oferta este sub o presiune crescută. În viitor, va fi mai puţin teren disponibil pentru agricultură şi, de asemenea, vor fi mai multe riscuri pentru producţia agricolă, ţinând cont de schimbările climatice. În plus, cererile privind agricultura sunt din ce în ce variate: de la calitatea produselor alimentare la un mediu de viaţă mai ecologic şi cu bioproduse cât mai mult utilizate.

Un sector european de seminţe puternic şi inovator reprezintă unul dintre pilonii unei agriculturi robuste, durabile şi competitive, care poate contribui la securitatea alimentară şi la protecţia mediului în Europa şi în lume.

Deciziile noastre de astăzi vor fi cruciale pentru viitorul omenirii!

Material elaborat după ESA

Iunie 2015 39

Summit Agro România a pornit şi în 2015 seria de evenimente în câmp sub conceptul Summitterra - „Acolo unde tehnologia întâlneşte pământul“. La data de 3 iunie, la Grabat, în judeţul Brăila, peste 300 de participanţi au văzut în câmp portofoliul complet pe care compania îl pune la dispoziţia fermierilor: seminţe, îngrăşăminte şi produse pentru protecţia plantelor.

Summit Agro România dă startul la Summitterra 2015 Cu ocazia acestui eveniment a avut loc lansarea unui nou insecticid pentru rapiţă şi cereale - Nagomi. Cu un spectru larg de combatere a dăunătorilor şi o formulare performantă - WG, Nagomi a demonstrat în câmp că va fi un partener de succes pentru fermierii din toată ţara.

Alexandru Precup, preşedintele Summit Agro România, a precizat că „începem să dezvoltăm o tradiţie pentru Summitterra.

Compania noastră a demonstrat încă o dată că, pe lângă portofoliul complet (seminţe, îngrăşăminte şi produse pentru protecţia plantelor), are şi echipa care le poate pune în valoare şi poate explica avantajele acestora. Anul acesta am organizat o ediţie Summitterra internaţională: preşedintele Sumi Agro Europa, dl Wlodek Wleklik, a fost alături de echipă împreună cu un grup de colegi de la Sumi Agro Ucraina şi Sumi Agro Bulgaria“.

Pe 3 iunie 2015, la Bărăganul, tehnologia adaptată condiţiilor de cultură din sud-estul României a impresionat sute de fermieri din judeţul Brăila şi judeţele învecinate. Aceştia au apreciat 40 Iunie 2015

starea foarte bună a culturilor din platforma de peste 20 ha cultivată cu grâu, rapiţă, porumb şi floarea-soarelui, în ciuda secetei prelungite din zonă. Portofoliul de insecticide, fungicide şi erbicide a făcut faţă cu succes tuturor culturilor. Din multitudinea de produse aplicate s-au remarcat insecticidele Mospilan, Nurelle D, Novadim Progress, fungicidele Yamato, Topsin şi Matiz şi erbicidele Nisshin şi Targa Super. În plus, au fost cultivaţi hibrizii Summit Agro Seeds şi au fost folosite

îngrăşămintele de la Summit Agro.

Summit Agro a fost înfiinţată în România în anul 1997 şi face parte din grupul Sumitomo Corporation, cu sediul central în Japonia. Compania Summit Agro are un portofoliu complet de produse pentru protecţia plantelor, seminţe pentru cultura mare şi legume, plus fertilizanţi.

Printre mărcile cele mai cunoscute comercializate în România amintim: Mospilan, Fury, Nurelle D (insecticide), Topsin, Yamato, Matiz (fungicide), Nisshin, Targa Super (erbicide), fertilizanţi (Sumistart P, Last N, Sazolene, Umostart, Elite) şi seminţe de porumb, rapiţă, grâu, floarea-soarelui şi soia sub marca Summit Agro Seeds.

Sumitomo Group are o istorie ce datează din 1630, este prezentă în 116 ţări, cu peste 700 de sucursale, având aproximativ 74.000 de angajaţi. Corporaţia desfăşoară activităţi în diferite industrii: industria de metale, transporturi şi sisteme de construcţii, mediu şi infrastructură, media, bunuri şi servicii pentru îmbunătăţirea stilului de viaţă, resurse minerale, energie, produse chimice şi electronice.

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 41

Cea de-a 5-a ediţie a expoziţiei în câmp a reunit sub motto-ul „Totul - de la sămânţă la recoltă“ cei mai importanţi producători şi importatori de input-uri pentru agricultură (maşini şi utilaje agricole, seminţe, sere şi silozuri etc.).A fost o ediţie care în cifre arată astfel: 200 de expozanţi şi coexpozanţi din 15 ţări: România, Grecia, Ungaria, Germania, Austria, Finlanda, Italia, Bulgaria, Spania, Franţa, Danemarca, Polonia, Cehia, Lituania şi Turcia, 86.000 mp de spaţiu expoziţional brut şi peste 300 de fermieri care au avut ocazia să conducă un tractor în zona de demonstraţii „Tractor şi Tractorist“.

Expoziţia AgriPlanta - RomAgroTec «Totul - de la sămânţă la recoltă»

Ceremonia oficială de deschidere a expoziţiei în câmp AgriPlanta - RomAgroTec a avut loc în prezenţa reprezentanţilor presei locale şi centrale, dar şi a unor oficialităţi, atât din ţară, cât şi din străinătate, printre care: dl Daniel Botănoiu - secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dna Simona Man - secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dl Mario Ernest Caloianu - deputat, Parlamentul României, dl Laurenţiu Baciu - preşedinte Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR, dna Monika Puiu - preşedinte Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Maşini Agricole din România, şi dl Bernd Koch - managing director al DLG International GmbH. Aşa cum era de aşteptat, demonstraţiile comentate cu maşini agricole în mişcare au reprezentat şi de această dată principalul punct de interes pentru fermierii care au vizitat AgriPlanta - RomAgroTec 2015.

Au fost pregătite trei zone de demonstraţii, însumând o suprafaţă de 16 hectare: Zona 1 - Demonstraţii „Tractor şi Tractorist“, unde 300 de fermieri şi-au putut testa abilităţile în manevrarea tractorului. Tractoarele prezente în zona demo au fost puse la dispoziţie de firmele: Apan Agri (Deutz-Fahr), General Leasing (Massey Ferguson), IPSO Agricultura (John Deere), NHR Agropartners (New Holland).

Zona 2 - Demonstraţii „Tehnici moderne pentru protecţia plantelor“, unde au fost prezentate nouă maşini tractate 42 Iunie 2015

şi autopropulsate pentru tratamente fitosanitare. Maşinile s-au deplasat pe un teren denivelat („Bumpy Road“) şi s-a putut vedea modul în care se păstrează stabilitatea rampelor la maşinile fitosanitare şi, de asemenea, modul de evoluţie a tehnicii pentru îmbunătăţirea acestui parametru.

Demonstraţiile pe „Bumpy Road“ le-au oferit fermierilor ocazia să vadă cum o stabilitate bună a rampei maşinii de erbicidat, precum şi un sistem de amortizare a şocurilor asigură o aplicare longitudinală şi transversală uniformă şi cu doză constantă, cu ajutorul acestui sistem de compensare a înclinaţiei laterale fiind posibilă şi lucrarea terenurilor în pantă.

Firmele prezente în zone de demonstraţii au fost: Amazonen-Werke, Agrifac Olanda, General Leasing, IPSO Agricultura, Lemken România, Mewi Import Export Agrar Industrietechnik, NHR AgroPartners, Tehnofavorit.

Zona 3 - Demonstraţii „Lucrările Solului şi Semănat“, unde au fost prezente 20 de agregate, însumând 104 metri lăţime de lucru. Au fost prezentate maşini pentru tehnologia de minimum de lucrări şi semănat direct, maşini care prelucrează patul germinativ fără răsturnarea brazdei, fapt ce ajută foarte mult la conservarea apei în sol.

De asemenea, au fost prezentate maşini care la o singură trecere pregătesc patul germinativ şi execută şi semănatul, reducând foarte mult costurile şi consumurile energetice

pe unitatea de suprafaţă.

Firmele care au prezentat maşini şi echipamente în zona de demonstraţii „Lucrările Solului şi Semănat“ au fost: Agri Alianţa, Agromec Ştefăneşti, AmazonenWerke, General Leasing, Lemken România, Maschio Gaspardo, NHR AgroPartners, Mewi Import Export Agrar Industrietechnik, Titan Machinery, Vaderstad.

Loturile demonstrative pentru principalele culturi agricole s-au întins pe o suprafaţă de 13.000 mp. Seminţe şi material săditor cu o genetică de înaltă calitate în culturile de toamnă şi primăvară - grâu, orz, rapiţă, soia, mazăre, porumb şi floarea-soarelui, plante furajere, alături de produse pentru nutriţia şi protecţia plantelor - toate prezentate la AgriPlanta - RomAgroTec 2015 de către firme renumite în domeniu, din ţară şi străinătate: Adama Agricultural Solutions, Bayer, Biochem, Biocrop, Caussade Semences Est Europa, Cheminova Bulgaria and Romania Reprezentanţă, Ciproma Sem, Donau Saat, Euralis Seminţe, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, Limagrain România, Maisadour Semences România, Nufarm România, Probstdorfer Saatzucht România, Procera Agrochemicals România, Saaten Union Sales, Timac Agro România.

La succesul acestei ediţii a expoziţiei AgriPlanta - RomAgroTec au contribuit deopotrivă partenerii noştri, colaboratorii şi firmele subcontractante, firmele expozante şi, nu în ultimul rând, cei 11.200 de vizitatori care au venit la Fundulea în acest an.

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 43

Expozanţii şi vizitatorii AgriPlanta - RomAgroTec 2015 cred că IFN-urile sunt prezentul şi viitorul apropiat al finanţării agriculturii. „Oferă credite în condiţii superbe“, Monika Puiu, NHR Agropartners.

Finanţarea agriculturii româneşti, dezbătută la târgul AgriPlanta - RomAgroTec Toate IFN-urile s-au reorientat şi oferă credite în condiţii avantajoase, acesta a fost feedback-ul primit aproape la unison din partea reprezentanţilor a şapte companii expozante în cadrul AgriPlanta - RomAgroTec 2015 şi a unui fermier vizitator, în urma dezbaterii organizate de revista AGRIMEDIA şi care a avut ca subiect finanţarea agriculturii româneşti.

AgriPlanta - RomAgroTec, expoziţie de marcă în lumea agricolă, a fost deschisă joi, 4 iunie, la Fundulea, în judeţul Călăraşi, şi şi-a închis porţile duminică, 7 iunie. AgriPlanta a reunit 196 de expozanţi din 15 ţări. Spaţiul expoziţional a însumat 60.000 mp, iar suprafaţa destinată demonstraţiilor a fost de 160.000 mp şi a fost împărţită în trei zone.

Pe 13.000 mp au fost loturi demonstrative pentru principalele culturi agricole.

Importatori de utilaje, producători şi comercianţi de material semincer, români şi străini deopotrivă, au împărtăşit cu cititorii revistei AGRIMEDIA viziunea şi tendinţele în ceea ce priveşte investiţiile făcute de fermieri, problemele cu care aceştia se confruntă şi soluţiile cu care fiecare în parte vine să întâmpine „nevoile“ agricultorilor, aşa cum i-a plăcut să le descrie într-un mod plastic 44 Iunie 2015

Leontin Coca, director vânzări MEWI. S-a vorbit de oferte, de dobânzi, de rata de default a fermierilor, chiar şi de unele nemulţumiri. Chiar dacă creditarea a cunoscut o creştere, potrivit spuselor lui Diya William Shoucair, director general FarmTech (importator Schaffer), realitatea este că agricultura este încă finanţată de companiile producătoare de seminţe şi utilaje, sub o formă sau alta (plata la recoltă se practică încă, în ciuda nemulţumirilor ascunse).

Monika Puiu, NHR Agropartners: „În prezent, leasingul

este aproape de zero, din cauza faptului că

acest sistem de finanţare implică plata TVA. Cine nu încasează TVA (şi marea majoritate a clienţilor noştri nu o fac pentru că sunt pe zona de cultură mare şi la cereale nu este cazul) nu este interesat de leasing. În schimb, toate IFN-urile s-au reorientat şi oferă credite în condiţii, după părerea mea, superbe. Noi, pentru AgriPlanta - RomAgroTec 2015, avem mai multe oferte de finanţare din mai multe surse. Pentru moment, cea mai accesată ofertă este cea fără avans. Utilajul este livrat înainte de recoltă, mai ales că zona aceasta este adresată achiziţiei de combine, dar şi de tractoare; dacă este să vorbim de dobânzi, acestea sunt în jur de două procente.

Nu mai este nevoie de o sursă proprie de finanţare a furnizorului de utilaje. Astăzi, IFN-urile colaborează şi cu producătorii.

Sunt trei mari instituţii de finanţare şi o mulţime mai mici cu care producătorii agricoli colaborează, laolaltă cu noi.

Cele mai importante pentru noi sunt BNP Paribas, Deutsche Leasing şi IKB Leasing. Mai avem contractări cu UniCredit Leasing pentru utilajele JCB. Observ că în ultimii ani unii fermieri au cumpărat destul de multe utilaje, dar se străduiesc, fac treabă şi nu mă îngrijorez de eventualele defaulturi. Ceea ce se mai întâmplă însă uneori este că, dacă fermierul

www.agrimedia.ro

are o ofertă de teren, atunci mai degrabă îl cumpără şi «o lasă mai moale cu rata». Eu am însă toată înţelegerea; aceasta este meseria lui. Terenul trebuie cumpărat atunci când este disponibil. În această situaţie luăm însă rapid legătura cu clientul, cu banca, şi încercăm să aflăm ce se poate face, cum se poate plăti rata. În anumite situaţii extraordinare putem inclusiv să-l ajutăm chiar noi pe clientul cu bonitate, cu un istoric pozitiv de plată, şi să-i cumpărăm noi cerealele.

Dăm astfel IFN-ului un anumit confort prin contractul încheiat cu noi pe zona de achiziţie de cereale. La sfârşitul recoltatului, plătim rata IFN-ului şi restul se duce la client“.

potenţial generatoare de probleme: pe seceta asta nimeni nu mai dă nici un preţ în avans la cereale; ni s-a spus să aşteptăm până recoltăm, că nu se fac contracte.

Am vrut să mă leg de ceva, dar nimic; nici achizitorii «nu ştiu» nimic. Dacă este secetă şi producţia scade, preţul va fi mai bun.“

Leontin Coca, director vânzări MEWI: „Leasingul nu este un concept

Ing. Radu Vasile, SC Eldora Indcom SRL Dor Mărunt, fermă de 250 ha în localitatea Dor Mărunt: „Mai toate utilajele pe care

le avem (n.r. - în mare parte John Deere), împreună cu implementele necesare, le-am achiziţionat cu ajutorul proiectelor europene.

Am accesat fonduri prin programul SAPARD şi prin programul «Fermierul» în perioada 2005-2006; în total, în utilaje agricole am investit 500.000 de euro, bani europeni.

Suntem bucuroşi că avem aprobat un al treilea proiect pe programul 2007-2013, de 127.000 de euro, şi aşteptăm să vizionăm utilajele contractate cu NHR Agropartners. În aceşti bani intră însă şi o semănătoare Pottinger, un încărcător frontal şi un Terradisc (grapă cu discuri). Finanţarea va fi de 40% din bani europeni şi 60 la sută aport financiar propriu. Ca şi cofinanţare, decizia a fost să ne împrumutăm, de aceea am luat legătura cu BNP Paribas. Au plătit pe loc 40% şi 60 la sută eşalonat pe cinci ani, cu 5,7 la sută cost final de finanţare. La 127.000 de euro vom plăti în plus circa 16.000 de euro. Şi pentru că am observat că i-aţi întrebat pe dealerii de utilaje dacă fermierii se supraîndatorează şi pot deveni rău-platnici, vă pot descrie o situaţie

www.agrimedia.ro

depăşit, asta este clar. Însă relaţia noastră pe partea de finanţare, într-adevăr, se desfăşoară mai amplu şi mai diversificat în relaţia cu IFN-urile. Avem patru parteneri importanţi cu care derulăm finanţări destinate achiziţiei de utilaje agricole şi încercăm să le adaptăm situaţiilor cu care ne confruntăm.

Avem, spre exemplu, în momentul de faţă o situaţie destul de delicată, când toată lumea priveşte în sus şi aşteaptă o «ploaie salvatoare» care s-o ajute să-şi împrospăteze dorinţa de investiţii. Or, până la urmă, o investiţie presupune o nevoie; atât timp cât există, nevoia trebuie rezolvată. Aceasta este viziunea noastră vizavi de ceea ce înseamnă investiţia în agricultură, în tehnica agricolă. În consecinţă, şi pentru anul acesta, văzând că lumea stă pe gânduri în a face paşi în sensul acesta, am încercat să venim, împreună cu partenerii noştri, în sprijinul fermierilor şi am ajuns, de exemplu, la mai multe tipuri de finanţare. Dacă este să discutăm despre una dintre ele, aceasta presupune, spre exemplu, o dobândă deosebită, de 1,9%, care în momentul de faţă este mai mult decât competitivă, este poate chiar sub nivelul dobânzilor practicate în Occident, şi avansuri relativ mici, de până la 5%.

Să revenim însă la nevoi. Afacerea noastră a crescut cu şi fără secetă, cu şi fără criză financiară, dovadă nevoia din agricultură care trebuie să se regăsească în investiţii.

Fluctuaţia numărului de tractoare şi de combine n-a fost foarte mare. De la an la an, ceea ce cred că nu este totuşi suficient pentru

România, numărul tractoarelor de origine vestică s-a situat undeva între 1.500 şi 1.800 de unităţi, dacă mă refer la importuri anuale (livrări intracomunitare sau tranzacţionate intern), iar la combine, între 600 şi 800 de unităţi. Cel mai ieftin utilaj vândut pe credit se situează în jurul valorii de 10.000 de euro, iar cel mai scump utilaj, în jur de 350.000 de euro (tractor şenilat de 600 de cai)“.

Groo Manfred, director de vânzări Vogel&Noot: „90% din

finanţări se rezolvă fără probleme, restul cu mici înţelegeri şi doar într-o mică parte se ajunge în instanţă. Am făcut şi chestia asta (n.r. - compensarea cu cereale), dar nu este o modă. Nu ţinem neapărat la această soluţie. În general însă fermierul român este destul de cumpătat sau reţinut în a folosi creditele.

Creditul reprezintă pentru el hârţogăraie multă, obligatorie însă pentru bănci. Toate instituţiile de finanţare au o notă mare de birocraţie. Ţăranului român nu-i plac hârtiile; şi este de înţeles. El este cu munca pe câmp. Şi ce se întâmplă la APIA în fiecare an cu toate contractele este o aberaţie totală. Ne pierdem în hârtii, în loc să ne uităm la culturi cum se dezvoltă. Ne plimbăm de la primărie la primărie. De aceea, costul nostru de finanţare variază între 4 şi 5 la sută, la care nu se mai adaugă nici o cheltuială suplimentară, analize sau orice altceva mai găsesc băncile.

Faţă de alţi competitori, noi avem şi zonă de finanţare proprie, cu un total de circa 25 la sută din cifra de afaceri. Alte 40 de procente revin comerţului, prin dealeri, restul de 30% fiind împărţit între bănci, IFN-uri, investiţii proprii şi leasing operaţional. Cu acest ultim sistem am avut o şarjă importantă de clienţi până anul trecut. Am pornit însă din nou la drum şi avem deschisă o altă linie de leasing operaţional. Nu demult am încheiat şi două proiecte cu finanţare FEADR, deci da, am vândut şi pe bani europeni. Aici sunt însă fluctuaţii. Fonduri FEADR cred Iunie 2015 45

că am avut prea puţine. Sunt proiecte, însă în măsură prea mică pentru ce ar trebui să fie. Acum aşteptăm să se depună proiectele noi, dar să scadă punctajul. În ultimii şase ani, în medie, firma noastră a vândut circa 550 de unităţi, însă ultimul an a modificat cifrele (trei sute şi ceva de unităţi comercializate). Punctul forte la noi este reprezentat de plug; acolo suntem mari producători. Plugurile pot costa şi 60.000 de euro, dar şi 6.000 de euro. În ultimul timp am vândut pluguri mai mici (de la două trupiţe în sus). Ne-am orientat mai mult către utilaje destinate lucrărilor convenţionale“.

Emil Budică, National Sales Manager Euralis Romania: „Noi

suntem cei care finanţăm agricultura. Este oarecum anormal. Finanţarea agriculturii ar fi trebuit să fie făcută de bănci, dar cum la noi sistemul bancar este încă reticent, tânăr, nici fermierii nu sunt foarte bine capitalizaţi astfel încât banca să aibă încredere în ei.

Nouă ne-ar conveni mai mult să ne încasăm banii imediat la vânzare şi să nu mai încasăm la recoltare. Este un caz atipic în România ca noi, furnizorii de inputuri, să-i credităm practic pe fermieri. Noi credităm distribuitorul, acesta din urmă creditează fermierul; oarecum, suntem ca o bancă. Era mult mai simplu ca fermierul, dacă nu are banii necesari, să-şi achiziţioneze inputurile, să meargă la bancă, să-şi ia un credit şi în felul acesta nu mai aveam scadenţele acestea (la 30 iunie pentru campania de toamnă la rapiţă şi la 31 octombrie pentru campania de primăvară - floarea-soarelui, porumb, sorg, soia şi rapiţă de primăvară).

Tot ca părere personală, din ce se aude din piaţă, distribuitorii îi creditează pe fermieri, atunci când vine vorba de inputuri, în proporţie de 70 la sută. Pentru a exista sistemul de credit-furnizor, eu ca producător, adică prima mână, trebuie să-i dau distribuitorului pe credit. Dacă 46 Iunie 2015

el îmi plăteşte mie, de unde mai are bani să dea credit-furnizor fermierului? Este un cerc vicios. Şi chiar şi aşa, Euralis vinde.

Distribuitorii mari, naţionali, care au un istoric contabil foarte bun, pot cumpăra de la noi de sute de mii de euro. Practic, vânzările pornesc în cazul dealerilor mici de pe la 10.000 de euro şi pot atinge câteva sute de mii de euro în cazul celor mari. Distribuitorii mici, regionali, cumpără punctual, în funcţie de comenzile venite de la fermieri. Nu sunt clienţi pe care noi să-i targetăm în viitorul îndepărtat, ci clienţi de moment, de oportunitate. Asta nu înseamnă că nu-i servim pe toţi. Dacă sunt comenzi punctuale, le onorăm, dacă avem acoperire CoFace“.

Florentina Cristea, consilier finanţare IPSO Agricultură: „În

prezent, variantele de finanţare a fermierilor pentru achiziţia de utilaje şi maşini agricole sunt variate. Sunt oameni care îşi permit şi îşi pot achiziţiona utilaje cu banii jos, sunt persoane care au lucrat dintotdeauna cu băncile şi îşi doresc în continuare asta, respectiv persoane care acceptă IFN-ul pentru că are oferte variate şi aş putea spune că se mulează pe nevoile clientului.

Pentru această perioadă, IPSO are oferte avantajoase, susţinute de marea majoritate a finanţatorilor din piaţă. În funcţie de nevoile clienţilor, ratele pot începe şi anul acesta, dar de cele mai multe ori beneficiarii îşi doresc să nu aibă rate în anul în care fac achiziţia, iar atunci IPSO a venit în sprijinul lor cu avans zero şi rate din 2016. Am încercat cumva să mărim rata de finanţare pe şase ani la tractoare şi pe şapte ani la combine. În ceea ce priveşte profilul clientului din 2015, pot spune că avem un număr important de solicitări din partea fermierilor de nivel mijlociu. Avem un proiect care li se adresează lor, dar şi celor mici şi care se numeşte «Ferma viitorului», cu produs de finanţare special conceput. Pentru a fi clienţii noştri

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 47

prin proiectul «Ferma viitorului», aceştia trebuie să-şi dorească să înceapă o activitate în agricultură. Proiectul are avans zero, rate din 2016 şi dobânzi mici, adaptate nevoilor“.

Ionel VĂDUVA

Claudia Lefter, director vânzări General Leasing: „Trendul există şi s-a

păstrat de câţiva ani încoace - creditul - pentru că fermierii vor achiziţii fără TVA; contractează un credit şi fac plăţi intracomunitare. Mai sunt însă şi clienţi care înţeleg ce înseamnă leasingul, ce înseamnă să introduci ratele pe cheltuială, înţeleg că trebuie să-şi deducă TVA, dar aceştia sunt foarte puţini. Mai mult, am avut ani în care fondurile structurale reprezentau şi 40 la sută din total vânzări General Leasing. Şi aici mă refer la perioada 2008-2011, cu cifre variind între 8 şi 11 milioane de euro. Şi în 2014 am vândut de patru milioane de euro, dar s-a văzut clar că a scăzut cererea. Erau însă momente când lucram pe fonduri structurale şi nu făceam faţă cererilor, dosare după dosare. În ceea ce priveşte nivelul vânzărilor noastre pe 2014, putem vorbi de un număr de aproximativ 90 de tractoare vândute, respectiv 90 de combine. În prezent lucrăm cu IFN-urile consacrate, cum sunt IKB Leasing, Deutsche Leasing şi BNP Paribas. Nu am semnat cu dânşii nici un protocol de subvenţie de dobândă, dar avem un procentaj la liber de 3,37-3,5 la sută (dobânzi foarte bune pe perioade de la cinci la şapte ani) şi

48 Iunie 2015

comisioane de administrare zero sau 1,5%.

Ca bancă, CEC a fost cea mai aplecată către agricultură până în prezent, pentru că prin această bancă s-au derulat multe proiecte pe fonduri structurale. Mai toţi clienţii din agricultură erau în proporţie de peste 70 la sută clienţi CEC. În ultimii ani n-a mai fost aşa, pentru că au venit IFN-urile cu bănci din spate - Deutsche Leasing şi BNP Paribas - cu condiţii foarte bune şi rapide: mai puţine acte şi mai puţin timp de răspuns la risc; oamenii sunt mai bine pregătiţi. În ceea ce priveşte riscul de default, un client care lucrează 150 ha, n-are nici o altă datorie la bancă şi vrea să-şi cumpere o combină de 100.000 de euro sau vrea să acceseze un credit cu o valoare identică, în condiţiile în care primeşte subvenţie pe unitatea de suprafaţă şi lucrează terenul cât de cât profesional, nu are cum să nu-şi plătească o rată; două rate pe an de 11.000 de euro înseamnă 22.000, adică 100.000 de lei, în condiţiile în care ultimii ani au fost foarte buni în agricultură. De când există subvenţiile pe unitatea de suprafaţă, sunt foarte puţini oameni care nu pot să-şi plătească ratele“.

Diya William Shoucair, director general Farm Tech, Schaffer: „În

ultimii ani, majoritatea achiziţiilor efectuate de fermieri prin Farm Tech au fost prin finanţare, în timp ce acelea cu banii jos au fost foarte rare. Finanţarea sau creditarea a fost şi ea

de două tipuri: import direct şi plata externă în euro fără TVA - producătorii de cereale nu pot să factureze TVA şi de aceea n-au cum să plătească furnizorului de utilaje TVA şi apoi să recupereze de la stat suma respectivă.

Ar dura mult şi procedura ar fi greoaie.

Producătorii de cereale preferă însă să facă achiziţie intracomunitară; este dreptul lor. Apoi vorbim de plata internă, cu leasing financiar - toate leasingurile financiare sunt efectuate prin intermediul IFN-urilor. În ultimii ani sunt câteva bănci care au intrat special pe piaţa agricolă - BT, ProCredit şi Libra. Au văzut că merge acest domeniu şi fiecare s-a orientat cu proiecte dedicate. Acum testează piaţa şi sigur vor găsi mulţi clienţi dispuşi să investească în utilaje agricole. Pentru achiziţia de utilaje eu aş recomanda fermierilor români leasingul financiar. Când se face leasing financiar există o rată lunară şi eu prefer acest sistem.

Mai sunt achiziţii şi prin fonduri europene, chiar şi până la 30 la sută din total. Vorbim de fonduri FEADR în mare parte, dar şi ROSEFF (aici am cerut să introducem utilajele noastre pe aviz LEME, ca să iasă aprobarea direct fără analiză, pentru că vorbim de un sistem de credit subvenţionat între 10 şi 15%, foarte avantajos pentru potenţialii clienţi). Ca statistică, zona de plată internă cu cea de plată externă se află aproape în echilibru.

Ca viziune asupra sectorului de finanţare a agriculturii româneşti, în prezent există un exces de creditare. Şi spun asta pentru că doar acum, pe perioada târgului AgriPlanta - RomAgroTec, ne-au călcat pragul cu oferte peste 10 bănci şi au venit şi cu preşedinte, cu vicepreşedinte, cu toată echipa. Au văzut că agricultura merge. Construcţiile nu mai merg, nici imobiliarele şi trebuie să găsească sectorul căruia să-i vândă mulţi bani. Din punctul meu de vedere, creditele pentru agricultură nu mai sunt scumpe în România.

Pot spune că, în prezent, sunt la acelaşi nivel cu cele din Germania. Acum zece ani, dacă se făcea un leasing cu dobândă de 12 procente, cumpărătorul era bucuros; acum nu se discută de o dobândă mai mare de 3-4 procente“.

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 49

Emil Budică, Euralis: «Anul acesta este anul florii-soarelui high oleică» Pentru campania de primăvară, Euralis a comercializat cantităţi importante de floarea-soarelui high oleic (HO), mai bine de jumătate din totalul de câteva milioane de euro ţintă de vânzări, ceea ce îl determină pe Emil Budică, national sales manager al companiei, să afirme că anul acesta este unul al florii-soarelui oleică. „2015 este promiţător şi poate deveni anul florii-soarelui. Din punctul nostru de vedere, dacă este să luăm în calcul acest segment, el este clar numărul 1 între speciile comercializate. Ca procentaj, vânzările de floarea-soarelui însumează volumele celorlalte specii la un loc, ba chiar mai mult. Vorbim de 60-70% vânzări de floarea-soarelui high oleică pentru campania de primăvară.

Deocamdată n-am închis campania, lucrăm la campania de retururi, dar vă pot spune că vânzările targetate au fost de câteva milioane de euro“, a precizat Emil Budică (Euralis).

Potrivit spuselor acestuia, cererea este mare pe acest segment datorită preţului pe care traderii de oleaginoase (n.r. - Expur, Cargill, Nidera) l-au oferit fermierilor în 2014. „Ştiu că s-au dat bonusuri, care au plecat de la 50 de dolari şi au ajuns chiar la 100 USD per tona de sămânţă. Floareasoarelui oleică reprezintă un segment în continuă creştere. Preţul seminţei de floarea-soarelui oleică este acelaşi ca la o floare linoleică, la care se adaugă bonusul, care variază în funcţie de volumul de marfă contractat. Anul trecut, preţul a fost de aproximativ un leu/kilogram, la care s-a adăugat bonusul“, a continuat Budică.

baza unei autorizaţii de redevenţă.

Conform spuselor oficialului Euralis, cultivatorii de soia, mai ales cei care au sistem integrat cu zootehnia, vor avea câştig direct prin multiplicarea în fermă, decât dacă s-ar achiziţiona soia C1 în fiecare an. Singura condiţie pentru a avea soia „din câmp în furculiţă“ este ca producătorul agricol să deţină un extruder pentru procesarea acesteia. „Anul acesta este unul în care noi am spart gheaţa şi cu soia. Am vândut destul de bine acest tip de cultură, în jur de 5.000 de doze, dar cererea venită din piaţă a fost mult mai mare. Cred că suntem singura companie care a vândut soia bază cu contract de redevenţă. Nu cred că o altă companie a mai făcut asta.

Practic, vindem soia G4 - soia-bază - către fermier. Acesta are dreptul să multiplice din bază în C1. Pentru a putea face însă acest demers, fermierul are nevoie de la mine, ca producător, de o autorizaţie de redevenţă, de multiplicare. Practic, el cumpără bază de la mine şi îşi produce singur sămânţa pentru anul următor. În baza acelui contract de redevenţă sau autorizaţie de multiplicare pe care eu i-o emit, el poate să se înregistreze cu suprafaţa respectivă ca producător de sămânţă, iar anul următor va avea drept de comercializare a seminţei C1 sau de păstrare pentru uz intern. Dacă cumperi soia-bază şi o multiplici singur ieşi mult mai ieftin dacă ai cumpăra C1 în fiecare an“, a conchis Budică.

Euralis România este unul dintre marii producători de floarea-soarelui

oleică şi are în portofoliu deja trei hibrizi foarte cunoscuţi (ES Balistic CL, ES Tektonic CL şi ES Artic).

Anul trecut, fermierii români au recoltat 25,1 milioane de tone de cereale şi seminţe oleaginoase. Productivitatea de 4 tone/hectar la cereale şi cea de 2,3 tone/hectar la seminţe oleaginoase ne-a împins către coada clasamentelor europene. În 2014, România a avut cea mai favorabilă poziţie pe piaţa internaţională de floarea-soarelui, pentru că recolta de 2,1 milioane de tone a poziţionat piaţa locală pe primul loc în Uniunea Europeană şi pe locul 6 în lume.

Producţia locală a însemnat şi 5,2% din totalul mondial şi aproape un sfert din tot ce strâng fermierii europeni. Piaţa a fost una de excedent. Aproape jumătate din recoltă a fost orientată către export, iar restul a fost procesată în fabricile de ulei.

Potrivit datelor Eurostat, UE a importat în 2014 aproape 18,5 milioane de tone de şrot de soia, în valoare de peste 10 miliarde de dolari. De asemenea, importurile de boabe de soia s-au ridicat la aproape 13 milioane de tone, pentru care s-au plătit circa 7 miliarde de dolari, trendul ultimilor ani fiind de creştere uşoară a importurilor.

Cât priveşte România, tot datele Eurostat arată importuri în 2014 de aproape o jumătate de milion de tone de şrot de soia, în valoare de circa 260 de milioane de dolari, pentru ca importurile de boabe să ajungă la peste 102.000 tone, pentru care s-au plătit 56,5 milioane de dolari.

Ionel VĂDUVA

«Am vândut 5.000 de doze de soia G4. Am spart gheaţa» Nu mai puţin de 5.000 de doze de soia baza (G4) au fost comercializate de aceeaşi companie în ultima perioadă, chiar dacă a existat o cerere mult mai mare. Elementul de noutate introdus de Euralis este dreptul alocat fermierilor care cumpără soia-bază de a multiplica din bază în C1 în 50 Iunie 2015

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 51

IPSO Agricultura a prezentat în standul expoziţional din cadrul târgului AgriPlanta - RomAgroTec utilaje agricole din gamele John Deere, Kuhn, Manitou, Bednar FMT, Fliegl, Pichon şi Zurn. Noutăţile din gama John Deere au fost tractorul 6195 R şi noua combină W 330/W 440. Manitou a prezentat anul acesta noul încărcător telescopic MLT 732 Premium. Noile semănători de păioase Espro 6000 şi grapa Discolander XM 48 de la Kuhn.

IPSO Agricultura în cadrul târgului AgriPlanta - RomAgroTec Scarificatorul Terraland TO 6000 de la Bednar FMT este un alt utilaj nou pe piaţa din România. Gama John Deere pentru gazon vine cu vehiculul utilitar Gator HPX (Diesel), ca element de noutate la ediţia de anul acesta a târgului.

IPSO Agricultura a participat la zona de demonstraţii 2 - „Tehnici moderne pentru protecţia plantelor“ cu utilajul de erbicidat R4030 din gama John Deere.

Noile tractoare 6R, disponibile din ianuarie 2015, sunt propulsate de motoare John Deere PowerTech PVS/PSS de 6,8 litri, cu putere nominală de 175 până la 215 CP (97/68 EC), ce livrează cu 5 CP mai mult decât precedentele modele. Motorul PSS ce echipează modelul 6195R, expus la AgriPlanta - RomAgroTec, beneficiază de tehnologie bi-turbo de înaltă performanţă, ce alimentează mai mult aer în camera de combustie, pentru a livra mai multă putere.

Sistemul de management inteligent al puterii (IPM) livrează un plus de 40 CP la transport şi lucrul cu priză de putere, ce reprezintă un plus de 10 CP faţă de precedenta gamă.

Seria 5M cuprinde tractoare destinate fermelor zootehnice. Motoarele de 2,9 litri pentru 75 CP şi 4,5 litri pentru 85 CP, 100 CP şi 115 CP, sunt echipate cu 52 Iunie 2015

injecţie electronică CommonRail care conduce la o economie de combustibil de 11% şi o pompă hidraulică de 94 l/ min. Designul robust al cadrului central al tractoarelor 5M este ideal pentru ridicarea greutăţilor mari de către încărcătorul frontal sau orice altă lucrare cu echipamente frontale grele. Construcţia solidă a seriei 5M oferă o stabilitate excepţională şi permite o încărcătură maximă generoasă de 6.500 kg pe tractoarele cu cabină.

Seria 5M va fi reprezentată de modelul 5085M la târgul de anul acesta, unde va fi expus pentru prima oară.

Tractoarele John Deere 6MC sunt utilaje capabile şi versatile, echipate cu motoare de 4,5 L PWX cu transmisie PowerQuad Plus 16/16 (40 km/h), în standard sau PowerQuad Plus 24/24 (40km/h) opţional, pentru a oferi un cuplu lin, rapid şi confortabil.

Printre caracteristicile modelelor din seria 6MC se numără: şasiu complet, platformă compactă versatilă şi soluţii inteligente GreenStar/ISOBUS Ready. Modelul 6100MC este reprezentativ pentru această gamă.

Tractoarele din seria 7R se caracterizează prin versatilitate, fiabilitate, performanţă şi sunt destinate fermelor mari şi prestatorilor de servicii, având o putere cuprinsă între

210 şi 319 CP. Modelul 7250R prezentat la AgriPlanta - RomAgroTec este prevăzut cu motorul PowerTech PSX de 9 litri, ce asigură performanţe concrete, eficienţă consumului de combustibil şi emisii reduse, cu ajutorul tehnologiei DieselOnly. Acest model a fost expus pentru prima oară de IPSO Agricultura.

Proiectat pentru câmp şi teren dificil

Un tractor care excelează în putere, confort şi uşurinţă de manevrare, aşa poate fi caracterizat modelul 8370R din gama John Deere, a fost expus în standul IPSO. Acesta are o putere nominală de 370 CP, capacitate de 6/9 l şi transmisie AutoPower - IVT - 42 km/h. Toate tractoarele seria 8R/8RT sunt concepute pentru performanţe şi productivitate ridicate şi durată mare de funcţionare, în special atunci când se lucrează pe pante abrupte sau pe teren accidental. Tractoarele sunt echipate cu motoare John Deere puternice, pentru aplicaţii solicitante: arat, cultivat, discuit, scarificat şi însămânţare.

Gama 9R/9RT include cele mai puternice tractoare, cu o performanţă a motorului cuprinsă între 420 şi 670 CP şi tracţiune integrală, destinate fermelor mari şi foarte mari şi condiţiilor de lucru dificile.

www.agrimedia.ro

Aceasta gamă a fost reprezentată de modelul 9560R la expoziţie.

Noua combină W330/ W440: alegerea ideală pentru recoltare

Versatilă, fiabilă, cu o putere sporită a motorului şi uşor de întreţinut, noua combină W330/W440 reprezintă o gamă de combine compacte de dimensiuni reduse şi este potrivită atât pentru sole mici, cât şi pentru sole medii (2-60 ha). Datorită prezenţei bătătorului de spice netreierate, care reduce încărcarea suplimentară a bătătorului şi scuturătorului şi a sitelor, un element de exclusivitate pentru acest model, W330 atinge o viteză de recoltare similară cu cea a altor combine mai mari, păstrând însă o manevrabilitate crescută. Combina W330 are o putere de 216 CP şi este dotată cu un prebătător şi cinci scuturători. Combina W 440 are 235 CP şi şase scuturători.

Combinele John Deere seria S sunt propulsate de un motor John Deere cu 6 cilindri PowerTech PSX. Modelul S670i are o versiune de 13,5 l, care produce 455 CP. Noul rotor cu flux variabil şi carcasa acestuia au fost special concepute pentru culturile şi condiţiile din Europa. Masivul buncăr de cererale de 14.000 de litri cu sistem de pliere acţionat hidraulic este cel mai mare buncăr din industrie, crescând astfel eficienţa de recoltare. În portofoliul de produse John Deere al IPSO Agricultura se află şi patru modele de utilaje de erbidicidat. Modelul R4030 a fost prezent la standul companiei de la AgriPlanta - RomAgroTec. Acesta are un rezervor de 3.000 l şi a fost reproiectat cu tehnologie nouă avansată, sisteme de soluţie noi şi confort în lucru. Rampa reproiectată, mai lată, permite operatorului să acopere câmpul în mai puţine treceri. Secţiunile individuale ale rampei sunt mai multe şi mai mici, pentru a ajuta la îmbunătăţirea rezoluţiei de pulverizare cu peste 33%.

Suspensia cu conexiune oscilantă oferă o stabilitate mai mare, asigurând în acelaşi timp o înălţime constantă deasupra culturii.

Suspensia pneumatică independentă pe fiecare roată asigură amortizarea şocurilor pe soluri denivelate, rezultând viteze mai mari de lucru. Motorul de 6,8 l al modelului R4030 asigură 280 CP, cu o creştere de putere de 300 CP. Maşinile de pulverizat tractate din seria M700/M700i de la John Deere asigură soluţii personalizate ideale pentru cultivarea intensivă. Nivelurile de perfomanţă sunt

www.agrimedia.ro

ridicate, datorită preciziei de pulverizare şi uşurinţei generale de funcţionare. Seria M700/M700i oferă rampe cu pliere dublă sau triplă, cu o lăţime cuprinsă între 18 şi 30 metri. Sunt disponibile rezervoare cu trei dimensiuni, cu o capacitate între 2.400 şi 4.000 de litri. IPSO Agricultura a participat la târg cu modelul M740.

Noul încărcător telescopic MLT 732

Pentru a transforma o cantitate minimă de combustibil în eficienţă maximă, cel mai recent model din gama: MLT 732 Premium este echipat cu un motor cu patru cilindri, care dezvoltă 101 CP. Încărcătorul are o capacitate maximă de ridicare de 3.200 kg şi înălţime maximă de ridicare de 7 m, performanţe care îi permit să încarce cu uşurinţă un tir la înălţimea de 4,5 m. Fabricat în Franţa, acest model se caracterizează printr-un design optim al cabinei, care asigură un confort deosebit.

Sistemul hidraulic, în combinaţie cu JSM, permite realizarea unor cicluri de lucru rapide şi efectuarea succesivă a mai multor mişcări. Pentru o productivitate maximă, Manitou vă oferă o maşină simplu de utilizat, care vine în standard cu o cupă de cereale de 2.500 de litri.

Noile semănători de păioase pentru cultivare minimă ESPRO au fost concepute cu obiectivul de a mări productivitatea. Dar vitezele de lucru mari nu înseamnă neapărat necesar mare de putere. O semănătoare de 6 m poate lucra la viteze de 13 km/h cu numai 200 CP, ceea ce înseamnă mai puţin de 35 CP pe metru. Reglajele ce sunt realizate rapid şi uşor, alături de soluţiile electronice intuitive contribuie la creşterea productivităţii şi facilitează sarcinile operatorului şi în cazul modelului ESPRO 6000, care a fost expusă la standul IPSO Agricultura.

Grapa cu discuri în X Discolander XM 48 de la Kuhn, cu cadru central şi lagăre turnate de înaltă rezistenţă, este robustă şi asigură uşurinţă în folosire datorită vizibilităţii totale a maşinii în timpul lucrului şi accesului facil către toate reglajele şi punctele de mentenanţă.

Patru acţiuni într-o singură trecere

Cultivatorul Kuhn Performer 4000, cu discuri frontale ce taie paiele şi rădăcinile, dinţi ce asigură un amestec în adâncime, încorporează resturile vegetale în sol prin „Conceptul O-Trecere“. Toate

reglajele sunt hidraulice şi sunt controlate din cabina tractorului, pentru confort sporit şi productivitate inegalabilă.

Noul scarificator Terraland TO 6000: prelucrare intensivă a solului

Scarificatoarele Bednar FMT cu lăţimi de lucru de 3 la 6 m sunt utilaje recomandate pentru prelucrarea de adâncime a solului şi amestecarea intensivă a resturilor vegetale, procesarea straturilor compacte şi restaurarea profilului solului. Noul Terraland TO 6000 este un scarificator semipurtat proiectat pentru o procesare intensivă a solului până la o adâncime de 55 cm, având o lăţime de lucru de maximum 6 m. Prelucrarea perfectă este realizată de două rânduri de organe active şi de ruloul dublu în tandem.

Manipulare sigură în condiţii extreme

Remorca cu perete împingător Fliegl ASW 261 poate transporta siloz sau cereale şi are o greutate maximă admisibilă de 20 de tone, iar volumul fără compactare de 30 metri cubi. Aceasta foloseşte un sistem revoluţionar şi de succes pentru toate tipurile de transport, atât în câmp, cât şi pe drumurile publice. Sistemul cu perete împingător combină şi optimizează avantajele tuturor sistemelor de transport cunoscute. Avantajul este că în momentul în care se face bascularea stabilitatea este mult mai bună datorită centrului de greutate scăzut, iar necesarul de ulei hidraulic este redus, în comparaţie cu cerinţele remorcilor clasice. În plus, oferă posibilitatea descărcării în clădiri cu înălţime mică. Opţional, poate fi echipată cu un şnec pentru transfer cereale cu o capacitate de transfer de 350 tone/h.

Noul Gator HPX (Diesel): 4x4 este formula câştigătoare

Începând cu 2015, gama de vehicule utilitare John Deere Gator distribuită de IPSO Agricultura se îmbogăţeşte cu noul model HPX (Diesel). Fiind creat pentru a fi provocat, acesta dă un randament ridicat şi în condiţii grele de teren. Datorită capacităţii mari de transport, de 635 kg, suplimentată cu o capacitate de tractare de 590 kg, cea mai bună stabilitate din clasa sa, tracţiune 4x4, motor Diesel, transmisie Continuu Variabilă şi suspensia semiindependentă permit acestui Vehicul Utilitar să performeze în orice situaţii. Viteza pe care o poate dezvolta motorul puternic cu care este dotat ajunge până la 40 km/h.

Iunie 2015 53

Cheltuiala cu pneurile este una destul de importantă pentru constructorii de utilaje agricole OEM (Original Equipment Manufacturer), costul cu anvelopele din totalul preţului de producţie reprezentând un procentaj format din două cifre, a declarat la finele lunii mai 2015 Andrew Mabin, director de vânzări şi marketing şi vicepreşedinte al boardului de conducere Mitas, producătorul ceho-american de anvelope destinate sectorului agricol.

Andrew Mabin, Mitas: «Costul anvelopelor de primă echipare a utilajelor agricole este unul important» Sursele AGRIMEDIA din piaţă ne-au comunicat că acest cost poate atinge o cifră chiar şi de 20 la sută din totalul preţului de producţie al unui utilaj, sumele plătite fiind însă perfect justificate de importanţa pe care pneurile o au în exploatarea unui tractor sau a unei combine. „Atunci când vorbim cu constructorii de utilaje OEM despre costul anvelopelor din totalul preţului de producţie, aceştia spun mereu că este mult prea mare (n.r. - râde). În realitate, cheltuiala cu pneurile este una destul de importantă pentru ei. Nu vă pot spune eu cifra exactă, dar este una substanţială. Vorbim de un procent format din două cifre (n.r. - sursele noastre din industrie ne-au comunicat că este vorba de aproximativ 20 la sută). Dacă însă constructorii pot oferi valoare adăugată prin livrarea unui produs corespunzător, atunci, într-un fel, costul anvelopei este justificat de preţul maşinii. Spre exemplu, noile motorizări Tier 4, cu care mai toţi producătorii echipează utilajele, pun o presiune extraordinară pe aceştia. Fabricanţii OEM au încercat să împingă ceva în plus sub capotă (dezvoltarea producţiei de utilaje şi maşini agricole este continuă) 54 Iunie 2015

şi să distribuie greutatea în plus în mod egal. Şi răspunsul la asta a venit tot de la noi, prin concepte noi de anvelope, menite să care acel surplus de greutate, fără a majora dimensiunile exterioare ale maşinii“, a declarat Andrew Mabin pentru revista AGRIMEDIA, cu ocazia unei vizite pe care jurnaliştii agrarieni din Europa Centrală şi de Est au efectuat-o la fabrica de anvelope Mitas din Otrokovice (Cehia). În ceea ce priveşte întârirea prezenţei directe a Mitas pe piaţa românească, Mabin a precizat că intenţia companiei este de a avea mai mulţi oameni prezenţi şi o vizibilitate mai mare. „România are un număr important de exploataţii agricole mari, un număr la fel de imporant dintre ele, din cauza influenţei străine, se adaptează şi aduc produsele noastre laolaltă cu utilajele. Chiar şi pentru un fermier mic care nu deţine suprafeţe arabile foarte mari, odată cu prezenţa noastră mai activă pe piaţă, mişcarea de la anvelopele BIAS la cele radiale ar putea reprezenta un beneficiu imediat nu numai în ceea ce priveşte producţia, dar şi în diminuarea compactării solului“, a mai punctat oficialul Mitas.

Anvelopele radiale, avantaj pentru fermieri

Din punctul de vedere al reprezentantului Mitas, este foarte important ca atunci când un fermier investeşte în utilaje noi să le doteze cu anvelope radiale. Dacă nu-şi permite acest lucru, ar trebui să încerce să obţină cât mai mult din exploatarea corectă a unei anvelope BIAS, prin acordarea unei atenţii maxime presiunii utilizate.

Andrew Mabin explică şi de ce: „Cred că fermierii mari sunt conştienţi de limitele constructive ale unei anvelope şi de nevoia de a avea pneurile corespunzătoare pentru lucrările agrotehnice corecte. În cazul tractoarelor mai mici, cu mai puţini cai putere, fermierul tinde să fie mai puţin conştient de importanţa anvelopelor, când, de fapt, el ar trebui să fie chiar şi mai atent decât producătorii agricoli «cu greutate», deoarece pentru a-şi menţine utilajul în bune condiţii trebuie să umfle anvelopa în mod corect. În cazul tractoarelor mici, cel puţin până nu demult, multe dintre ele erau dotate cu anvelope BIAS, iar profilul natural al unei anvelope BIAS este vertical. Dacă te uiţi la peretele lateral al unei anvelope

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

de aceea acţionarii au investit din ce în ce mai mult în dezvoltarea anvelopelor radiale (conceptul BIAS este deja depăşit), în sisteme complexe de producţie şi în tehnologii noi. În prezent, Mitas deţine o cotă de piaţă de 50 la sută în zona anvelopelor destinate combinelor comercializate în Europa şi aproape 25% din piaţa anvelopelor destinate tractoarelor. În zona pieselor de schimb, anvelopele

Mitas sunt prezente pe pieţele din Europa Centrală şi de Est. Firma are între 23 şi 30 la sută cotă de piaţă, această variaţie depinzând de fiecare ţară în parte, iar trendul este de creştere.

Potrivit aprecierilor vicepreşedintelui Mitas, în Europa compania sa se află pe locul 2 după un producător vestit.

Principalii competitori ai Mitas pe acest segment sunt Michelin şi Trelleborg.

Conform statisticilor de vânzări date publicităţii recent de producătorul ceh de cauciucuri, se constată în ultimele luni o creştere a vânzărilor de anvelope Mitas Premium către producătorii OEM. În perioada ianuarie-aprilie 2015, livrările de pneuri Mitas Premium reprezentau 80 de procente din total producţie de anvelope spate tip radial; cauciucurile Continental, Cultor şi Mitas reprezintă restul până la 100%.

Compania ceho-americană a demarat livrările de anvelope Mitas Premium ca substitut pentru pneurile fabricate sub marca Continental şi livrate producătorilor OEM începând cu ianuarie 2015, fabricanţii de utilaje fiind plăcut impresionaţi de produs.

Iunie 2015 55

Ionel VĂDUVA

BIAS, acesta este foarte rigid, are foarte puţină flexibilitate şi, exceptând cazul când aceasta este dezumflat, nu obţii această burtă a anvelopei pe care o găseşti la cea radială. Profilul natural al anvelopei radiale este mai flexibil, acesta fiind conceptul de design.

Din punct de vedere istoric (şi lucrul acesta îl vedem şi în SUA), există încă noţiunea că anvelopa ar trebui să fie dreaptă, fără acea «burtă». Există o lipsă de înţelegere că anvelopa a fost creată să facă un lucru anume. Şi dacă ai presiunea incorectă, dezechilibru, anvelopa devine solidă, nu poate funcţiona aşa cum a fost gândită. Nu mai poate avea aceeaşi amprentă la sol, îl afectează prin tasare, situaţie despre care mulţi fermieri nu sunt conştienţi; poate chiar nici nu-i interesează. Totul depinde de profesionalismul fermierului“.

Peste 70 de procente din cifra de afaceri a Mitas provine din sectorul agricol, restul fiind împărţite între produsele dedicate industriei şi construcţiilor (21%), respectiv zonei moto (5 la sută). Agricultura formează baza afacerii companiei ceho-americane,

Consideraţii privind cultura părului Consideraţii generale privind zonarea şi perspectivele de dezvoltare a culturii părului

În România, cultura părului este cantonată în zona colinară şi are o pondere mai mare în judeţele Argeş, Prahova, Dâmboviţa, Buzău, Vâlcea, Mehedinţi, Suceava şi Botoşani. Pe arii mai restrânse, părul îşi face simţită prezenţa în grădinile familiale şi în livezile comerciale ale domeniului public şi privat din judeţele Dolj, Caraş-Severin, Timiş, Arad, Bihor, Iaşi, Neamţ, Bacău, Suceava, Botoşani, Cluj etc. În zonele de sud şi sud-est ale ţării (Bucureşti, Medgidia), sortimentul la par este compus, după cum prezintă N. Cepoiu, din soiurile: Trivale, Bella di Giugno, Triumf, Untoasa Precoce Morettini, Argesis, Wiliams, Wiliams roşu, Abatele Fetel, Conference, Passe Crassane, Contesa de Paris şi Cure.

Pe văile Dâmboviţei şi ale Argeşului se cultivă mai mult soiurile: Timpurii de Voineşti, Timpurii de Dâmboviţa, Untoasa Giffard, Favorita lui Clapp, Wiliams, Untoasa Precoce Morettini, Untoasa Bosc, Untoasa Hardy, Abatele Fetel, Cure şi Republica. În centrul şi vestul Transilvaniei dau rezultate foarte bune soiurile: Napoca, Wiliams, Untoasa Bosc, Untoasa Diel, Conference, Passe Crassane, Cure şi Untoasa de Geoagiu.

56 Iunie 2015

Pe dealurile Iaşului şi la Fălticeni, sortimentul de păr este mai restrâns şi alcătuit în principal din soiurile: Wiliams, Contesa de Paris, Cure, Untoasa Bosc, Buna Luiza şi Decana Comisiei.

Perspectivele culturii de păr

Părul (Pirus sativa, Lam. etc) întâlneşte condiţii favorabile de cultură în zonele mai calde, unde temperatura medie anuală este cuprinsă între 9,5 şi 11 grade Celsius.

România, cu o producţie anuală de numai 70.000 de tone la nivelul anului 1998, se situa pe locul 19 în rândul ţărilor producătoare de pere.

Odată cu diversificarea sortimentului de soiuri şi portaltoi se speră ca arealul de cultură al părului să se extindă şi producţia de pere să înregistreze o creştere spectaculoasă. Dar nu a fost să fie aşa, întrucât s-a observat că în multe livezi pomii au început să producă din ce în ce mai puţin şi să se usuce.

Cauzele scăderii recoltelor şi uscării pomilor au fost puse pe seama unor dezechilibre naturale care au apărut între „amicii şi duşmanii părului“, ca urmare a aplicării unor tratamente toxice. Acestea, prin distrugerea unor prădători naturali, au favorizat înmulţirea peste măsură a unor populaţii de păianjeni roşii, pureci meliferi şi larve mânătoare, care produc

pagube imense. Pierderi mari de recolte au fost înregistrate şi în urma atacului arsurii bacteriene (focul bacterian), care a distrus organele vegetative şi de rod ale părului şi a afectat parţial ramurile groase, scoarţa şi trunchiul.

Faţă de aceste pericole, amelioratorii şi-au propus şi au realizat într-un timp relativ scurt unele soiuri de păr rezistente la aceste boli şi dăunători. Astfel, în SUA au fost omologate soiurile Moonglow şi Dawn, rezistente la arsura bacteriană, iar în România soiul Euras, imun la rapăn, rezistent la puricele melifer şi păianjenul roşu, precum şi soiul Monica, tolerant la arsura bacteriană. Mari speranţe se pun în soiurile asiatice de mare producţie (Nijisseiki, Chojoura, Seuri etc.), care s-au dovedit mai rezistente la arsura bacteriană şi la puricele melifer decât soiurile din actualul sortiment. Aceste realizări sunt însă doar un punct de plecare pentru redresarea culturii părului. Până la obţinerea unui sortiment nou de pere, valoros şi rezistent la boli şi dăunători, va trebui să cunoaştem şi să alegem pentru noile plantaţii acele soiuri care s-au dovedit mai rezistente la boli şi dăunători şi să aplicăm tratamente mai puţin poluante şi toxice pentru combaterea lor. În perspectiva imediată, cultura părului va fi amplasată în zone mai favorabile pentru

www.agrimedia.ro

Calitatea perelor

Perele sunt fructe mari, suculente, dulci şi cu un gust foarte plăcut. Au un conţinut bogat în zaharuri (8-15%), substanţe pectice (0,14-0,17%), proteine (0,24-0,65%), acizi, săruri minerale, vitamine (C, B, PP, A etc.) şi în alte substanţe. Ele se consumă în stare proaspătă şi constituie o materie excelentă pentru marmeladă, compoturi, sucuri, fructe deshidratate şi congelate.

Din pere se obţine un cidru (perry) de o calitate excepţională, consumat şi apreciat foarte mult în ţările vest-uropene.

Specificul înfiinţării plantaţiilor În funcţie de tradiţie şi de vigoarea pomilor, soiurile de păr se plantează în livezi cu densităţi mici (500-625 pomi/ha), medii (833-1.250 pomi/ ha) şi mari (1.500-3.333 pomi/ha).

Pomii sunt conduşi ca piramidă etajată rărită şi fus subţire. Soiurile de păr altoite pe gutui se plantează pe soluri fertile şi profunde, iar cele altoite pe portaltoi franc pe soluri mai sărace.

Soiurile incompatibile cu gutuiul se altoiesc cu intermediar (un soi de păr compatibil cu gutuiul: Cure, Hardy etc.).

Particularităţile creşterii şi rodirii. Formarea şi evoluţia ramurilor de rod.

Creşterea şi rodirea

Soiurile de păr cresc mai puternic pe portaltoii franc şi mai slab pe gutui.

Când sunt altoite pe acelaşi portaltoi, apar diferenţe de creştere între ele în funcţie de însuşirea lor genetică. După vigoarea de creştere, aceste soiuri se împart în: - soiuri de vigoare supramijlocie şi mare: Cure, Păstrăvioară, Doyenne du Comice, Contesa de Paris etc.; - soiuri cu vigoare mijlocie: Untoasa Bosc, Wiliams, Abatele Fetel, Untoasa Hardenpont, Ducesa de Angouleme, Oliver de Serres etc.; - soiuri cu vigoare mică: Dr. Joule Guyot şi Josephina de Malines.

Tipul de fructificare diferenţiază soiurile de păr în: - soiuri standard, care rodesc predominant pe nuieluşe şi mlădiţe Wiliams, Cure, Untoasa Giffard, Untoasa Precoce Moretinni, Passe Crassane, Josephina de Malines etc.; - soiuri şpur, care fructifică pe ţepuşe: Passe Crassane, Untoasa Bosc, Abatele Fetel, Păstrăvioara etc. În cele mai multe cazuri, gutuiul

www.agrimedia.ro

modifică tipul de fructificare standard şi şpur la soiurile Napoca, Republica şi Bella di Giugno.

Altoite pe gutui, soiurile de păr Wiliams, Untoasa Giffard, Untoasa Precoce Morettini, Dr. Joule Guyot, Passe Crassane etc. încep să rodească în anii 2-3 de la plantare, iar Doyenne de Comice şi Păstrăvioara în anii 5-6.

Soiurile de păr înfloresc mai timpuriu decât cele de măr, dar pierderile cauzate de îngheţurile de revenire sunt minime şi nu afectează recolta. Înfloresc mai devreme soiurile Contesa de Paris, Dr. Joule Guyot şi cel mai târziu soiul Napoca. În timpul fecundării, majoritatea soiurilor de păr se comportă ca autosterile, dar există şi soiuri cu tendinţa de a lega fructe fără fecundare (partenocarpie). Cu toate acestea, pentru obţinerea unei recolte normale, în noile plantaţii se stabilesc polenizatorii, cu polen fertil, pentru toate soiurile de păr.

Formarea şi evoluţia ramurilor de rod

Când pomii sunt tineri, fructificarea se realizează în principal pe nuieluşe (Untoasa Giffard şi Josephina de Mallines) şi mlădiţe (Wiliams, Cure, Dr. Jules Guyot etc.) şi mai rar pe ţepuşe (Untoasa Bosc, Untoasa Hardy etc.).

După intrarea în perioada de mare producţie, când reinoirea vegetativă se face prin ramuri scurte, aceleaşi soiuri tind să fructifice numai pe ţepuşe.

Fructificarea pe ramuri lungi poate reveni numai atunci când, sub influenţa unor tăieri de reducţie energice, sunt provocate creşteri noi viguroase.

Mugurii de rod la par sunt conici şi lipsiţi de pubescenţă, voluminoşi şi cu vârful depărtat de ramura-suport.

Evoluţia ţepuşei - în timpul fructificării şi a evoluţiei mugurilor micşti, în coroana pomilor se formează numeroase burse.

Bursele la păr sunt mai mari şi mai fragile decât ale mărului şi de obicei poartă 1-2 ramuri de rod (ţepuşă, nuieluşe sau mlădiţe), în funcţie de poziţia ramurii-suport în coroana pomului.

Evoluţia nuieluşei - nuieluşele la păr sunt lungi, subţiri şi flexibile (Untoasa Giffard). Datorită poziţiei lor orizontale în coroană, ele formează din mugurii axiliari vegetativi un număr mare de ţepuşe şi pinteni, iar din cel terminal (mixt) o bursă.

Evoluţia mlădiţei - când pomii sunt tineri, mlădiţele din vârful şarpantelor se supraîncarcă cu rod, se arcuiesc şi adeseori se frâng. Din mugurii micşti se formează burse, iar din cei vegetativi ţepuşe şi pinteni.

Evoluţia pintenilor şi smicelelor pintenii, în funcţie de mărimea recoltei şi a poziţiei lor în coroană, evoluează în pinteni şi ţepuşe, iar smiceaua, în pinteni slabi, mai puţin utili fructificării.

Formarea şi evoluţia semischeletului forma şi structura semischeletului la păr este determinată de tipul de fructificare.

La soiurile şpur (Untoasa Bosc), în urma evoluţiei ţepuşelor şi pintenilor, după 2-3 fructificări, pomii formează un semischelet scurt, viguros şi fragil, cu ţepuşe periferice şi pinteni bazali.

La soiurile standard (cu fructificarea pe ramuri lungi), semischeletul este lung, ramificat şi adeseori arcuit sub greutatea fructelor (la Wiliams şi Untoasa Giffard).

Tăierile de producţie se aplică diferenţiat în funcţie de soi, tipul de fructificare, vigoarea şi capacitatea de rodire a pomilor.

La pomii tineri, care fructifică pe ţepuşe, tăierile de normare constau în reducţia semischeletului la 3-6 ţepuşe, în funcţie de vigoarea acestuia. Când pomii intră în perioada de mare producţie, ţepuşele sunt situate pe vetre de rod (cu multe ramificaţii). În acest caz, se fac tăieri de rărire, reducţie şi regenerare.

La soiurile standard, care fructifică pe mlădiţe (Wiliams) se formează ţepuşe pe lemn tânăr (2-3 ani), se aplică tăieri lungi şi o regenerare periodică a semischeletului (Negrilă); o reducţie periodică în lemn de 4-5 ani a semischeletului şi o regenerare individuală a formaţiilor fructifere complexe sunt necesare pentru a stimula apariţia unor noi puncte de creştere.

Cu mici amendamente, tăierile de producţie la soiurile de păr vor fi executate după aceleaşi norme şi principii folosite la tăierea mărului.

Iunie 2015 57

Victor VĂTĂMANU

a produce fructe de consum şi materie primă pentru fabricile de prelucrare.

Reprezentanţii acestui ordin se caracterizează prin aripile mari, acoperite cu solzi, frumos colorate (aripi posterioare mai mici decât cele anterioare), precum şi prin trompa câteodată foarte lungă, formată din ambele maxile. În dezvoltarea lor, fluturii prezintă o metamorfoză completă.

Fluturi dăunători activităţilor din agricultură şi silvicultură - Ordinul Lepidoptera Larvele fluturilor, numite şi omizi, posedă, de obicei, în afară de cele trei perechi de picioare toracice, câte o pereche de picioare abdominale pe segmentele 3-6 abdominale şi o pereche de organe auxiliare pe segmentul 10. În regiunea cefalică omizile prezintă glande sericigene pentru fabricarea firelor de mătase, cu care nimfele construiesc gogoşile. Însuşirile lor sericigene sunt folosite de om pentru obţinerea mătăsii de la unii fluturi. Aceasta stă la baza dezvoltării sericiculturii. Omizile se hrănesc aproape întotdeauna cu plante; unele, mai puţin numeroase, cum sunt acelea ale unor fluturi-bufniţe care trăiesc ca răpitoare, au fost denumite „omizi-ucigaşe“.

Omizile moliei de haine (Tinea bisseliella) - care, la fel ca şi larvele gândacilor de slănină (Dermestes) şi ale gândacilor de piei (Attagenus) sunt consumatoare de substanţă animală - au fost clasificate mai înainte printre „mâncătorii de cadavre“. Marea majoritate a omizilor trăiesc pe uscat şi numai câteva în apă.

Brehm consideră că fluturii se clasifică adesea în fluturi mari şi mici, un sistem care poate corespunde intereselor colecţionarilor, însă nu şi sistematicii naturale. Multe familii cu forme mici, cum sunt moliile Tineidae, 58 Iunie 2015

Tortricidae şi Pyralidae, prezintă multe specii dăunătoare pentru agricultură şi silvicultură.

Ca molii, trebuie menţionate mai întâi moliile de cereale: Viermele alb de grâne (Tinea granella), care este dăunător pentru depozitele de cereale, este un fluturaş nocturn, de 12 mm, ale cărui aripi dinainte sunt albe-argintii şi cu pete cafenii, iar cele dinapoi - cenuşii. Omizile gălbui, cu capul cafeniu-roşiatic şi cu perişori scurţi, atacă mai ales grăunţele de grâu şi secară, apoi pe cele de leguminoase, adunându-le în grămăjoare de câte 10-30 de boabe, învelite cu păienjeniş şi excremente. Cerealele astfel alterate au un miros neplăcut şi nu se pot măcina.

Molia-de-haine (Tinea bisseliella), cam de aceeaşi mărime, este colorată în galben-roşiatic, cu aripile dinainte cafenii şi fără pete, iar cele poterioare sunt cenuşii-gălbui. Zboară numai masculii, iar femelele leneşe stau în locuri ascunse, prin dulapuri ori depozite de haine şi ţesături.

Larvele, care trăiesc până la 10 luni, atacă stofa de lână, perii de animale, bumbacul, inul, mătasea şi penele, dar pot omorî şi

unele insecte. Asemănătoare este şi molia-pieilor (Tinea polionella), care atacă mai mult obiectele de piele. Există apoi molii specializate în consumarea grăsimilor, ca Aglossa pinguinalis, sau care atacă ceara fagurilor de albine. Astfel este molia stupilor (Galleria melonella). Aceasta din urmă, mai mare, având până la 50 mm, este cenuşie-roşiatică, cu pete încercuite cu alb.

Femelele depun ouăle în crăpăturile stupilor, iar larvele care ies distrug fagurii, în special cei vechi. Ele atacă deopotrivă cuiburile albinelor sălbatice şi ale bondarilor. O molie care atacă produsele de şuncărie este Dysmasia parietariella, de 8-10 mm, colorată în galben-pământiu, cu pete cafenii şi aripi cenuşii. Larvele atacă învelişul salamurilor uscate şi lemnăria putredă. Se dezvoltă în magaziile de uscare a produselor de şuncărie sau în camerele de depozitare murdare şi cu mobilier lemnos vechi. În timpul verii, arbuştii şi copacii sunt deseori acoperiţi de sus până jos cu pânzele moliilor ţesătoare (Hyponomeulidae), în care larvele mici trăiesc o viaţă socială.

Moliile Coleophoridae - dintre care molia-minieră (Coleophora laricella), considerată ca un dăunător special al pădurilor - trăiesc ca larve izolate în saci

www.agrimedia.ro

confecţionaţi chiar de ele. Numeroşi dăunători ai pădurilor se găsesc şi printre Tortricidae. Aşa este molia verde a stejarului (Tortix viridana) şi multe altele.

Molia stejarului este un lepidopter mic, cu aripile cenuşii-verzui. Omizile, foarte vioaie, verzi şi cu mulţi peri negri şi subţiri, rod frunzele stejarului, pe care le răsucesc şi le leagă cu fire de mătase. Ele distrug frunzele de sus în jos, coborând de la o cracă la alta prin intermediul firelor lor de mătase. Din grupul Tertricidae face parte şi una dintre moliile cerealelor, şi anume molia cenuşie a cerealelor (Sitotroga cerealella), care este un fluturaş de 10 mm, gălbui, cu aripi franjurate, cele dinainte cenuşii-gălbui, cu o dungă longitudinală mai închisă, iar cele posterioare, cenuşiiargintii. Omizile lor atacă de preferinţă boabele de grâu şi de porumb, apoi pe cele de orz, orez, mei, fasole şi altele, distrugând până la 50% din cantitatea depozitată. Boabele atacate capăta un miros greu, iritant şi sunt improprii pentru consum sau pentru sămânţă.

Printre dăunătorii pomiculturii se află şi larva numită viermele de mere (Carpocapsa pomonella). Omida acestui fluturaş cu aripi cenuşii-cafenii şi cu pete şi franjuri marginale mai deschise se dezvoltă în interiorul merelor şi al perelor, consumând seminţele. Nesătule, trec pe mai multe fructe şi pot parcurge o distanţă până la 20 de metri. Fructele atinse, aşa-numitele viermănoase, nu se mai coc, cad sau rămân în pom, dar sunt de calitate inferioară. Împreună cu Anthomonus, larvă de Carpocapsa pomonella, este cel mai periculos duşman al fructelor şi starea recoltei este întotdeauna în funcţie de modul cum au fost combătuţi aceşti dăunători.

Duşmani ai viticulturii sunt cele două molii sau viermi de struguri Clysia (Cochylis) ambiguella şi Eudemys (Polychrosis) botrana, precum şi viermele săritor (Oenophthira pilleriana).

Dintre aceşti fluturi mici, primul, numit şi cochilisul, are aripile franjurate, galbene-cenuşii, iar al doilea, eudemisul, are, de asemenea, aripile franjurate, însă pestriţe, cu dungi şi pete albastre şi cafenii.

Larvele lor rod inflorescenţele, apoi fructele şi ciorchinii cu boabele putrede sunt acoperiţi cu mucegai şi cu un păienjeniş des. Printre Pyralidae există numeroşi dăunători ai culturilor agricole. Cel mai important este sfredelitorul porumbului (Pyraustra nubilalis). Este un fluture de

www.agrimedia.ro

17-35 mm, de culoare galbenă-albicioasă.

Femela depune în medie 500 de ouă pe faţa de jos a frunzelor de porumb, iar larvele sfredelesc coceanul, de unde pot trece şi pe ştiulete, răzând boabele.

Tot printre piralide există o armată întreagă de dăunători ai depozitelor de alimente.

Molia de făină sau molia morilor (Ephestia Kuhniella) este un fluture de 20-25 mm, cenuşiu-plumburiu, cu aripile franjurate şi cu pete albe, puncte negre şi linii frânte. Omida lui, gălbuie-albicioasă, cu capul cafeniu, are pe spate şase rânduri longitudinale de negi galben-roşcaţi. Ele rod grăuntele de cereale şi leguminoase, apoi fructele uscate, sâmburii de fructe, fagurii de ceară şi sitele de mătase.

Produsele respective sunt adunate în cocoloaşe cu fire de mătase, murdărite de excremente. Molia fructelor uscate (Plodia interpunctella), de 3-8 mm, are aripile franjurate şi colorate. Omizile sale gălbui, cu capul cafeniu, depreciază fructele şi zarzavaturile uscate, uneori marmelada şi dulceţurile, producând până la 40-50% pierderi din cantitatea depozitată. Produsele mai capătă şi un miros neplăcut, care le face neconsumabile. Viermele de făină (Pyralis farinalis) reprezintă omida unui fluture cafeniu, cu aripile dinainte roşii şi violete şi o dungă cafenie-deschisă, iar cele dinapoi - cenuşii, cu două linii albe. Această molie consumă sau degradează tărâţele şi boabele de cereale aflate în depozite.

Foarte înrudite cu piralidele, însă socotite deja „fluturi mari“ sunt omizile urcătoare numite şi cotari (Geometridae), ale căror larve au primele perechi de picioare abdominale involuate şi din această cauză larvele se mişca „întinse“. Omizile urcătoare Erannis ( Hibernia) şi Operophtera, ale căror femele, incapabile de zbor, se caţără toamna târziu pe trunchiuri de copaci pentru a depune ouăle, pot fi capturate cu ajutorul cunoscutelor inele de clei. Omida urcătoare pe conifere, Bupalus piniarius, este, de asemenea, o molie dăunătoare, periculoasă în pădurile de răşinoase.

Dăunători extrem de periculoşi sunt cuprinşi în familia fluturilor Lymantriidae. Din această familie fac parte: temuta omidă păroasă a moliftului (Lymantria monacha), omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar), precum şi omida fluturelui-auriu (Euproctis chrysorrhoea). Pe când omida de Limantria monacha atacă atât pădurile de foioase, dar mai ales pădurile de conifer, omida de Lymantria dispar poate fi întâlnită în Germania, cu precădere în pădurile de foioase. Ca dăunător, aici este aproape

fără importanţă, deoarece numeroşii săi duşmani constituie o stavilă serioasă în înmulţirea ei. Altfel stau lucrurile în America de Nord. Acolo, în anul 1869, au fost introduse de un savant, cu scopuri ştiinţifice, câteva exemplare de Lymantria dispar şi, din nefericire, un exemplar a reuşit să scape. Urmările au fost îngrozitoare, căci - nestingherit de duşmani - acest fluture s-a răspândit mai întâi încet, apoi tot mai repede şi în scurtă vreme „the gipsy moth“ a devenit duşmanul nr. 1 al plantelor, dezgolind de frunze livezile de pomi fructiferi, fără a se mai opri, în noua sa patrie, nici în faţa pădurilor de conifere.

Sub conducerea cunoscutului entomolog I.O. Howard s-au importat ulterior din Europa duşmanii acestui dăunător, ihneumonidele, muştele tahinide şi frumoasa prădătoare de nimfe Calosoma sycophanta, care şi în pădurile din Germania vânează Lymantria dispar. Aceşti duşmani naturali, precum şi o boală virotică au reuşit să restabilească întrucâtva echilibrul.

Omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar) aparţine unui fluture, cu peri cenuşii şi cu aripile gălbui şi presărate pe margini cu pete cafenii; pupele se găsesc în cuiburi printre frunzele pomilor, pe care le înfăşoară cu fire de mătase. Omizile, negre, cu peri lungi şi cu pete roşii şi albastre, rod frunzele, bobocii florali, fructele şi chiar coaja lăstarilor. Ele atacă de preferinţă stejarul şi alţi arbori de pădure, precum şi pomii fructiferi ca: merii, perii şi prunii, dezgolindu-i de frunze. După un asemenea atac, pomii nu mai rodesc mulţi ani în şir. Lymantria moncha este un fluture alb-cenuşiu, cu dungi încreţite, cafenii pe aripi. Larva acestuia, omida păroasă a moliftului, galbenă, păroasă şi cu dungi longitudinale negre, atacă predilect arborii coniferi, pe care îi desfrunzeşte, astfel încât aceştia se usucă. Fluturele auriu (Euproctis chrysorrhoea) îşi trage numele de la faptul că poartă la partea dinapoi a corpului un smoc de perişori aurii. Omizile sale desfrunzesc arborii din păduri şi pomii fructiferi. Mai mult decât omizile altor fluturi, aceasta urzică puternic pielea omului cu un lichid otrăvitor, pe care îl elimină peste perişorii de pe corp, atunci când sunt deranjate.

Fluturele de copac, albiniţa sau nălbarul (Aporia crataegi), apare primăvara în livezile înflorite înaintea altor fluturi. Omida sa are trei dungi negre şi două portocalii în lungul spatelui, iar nimfele, galben-pestriţe, atârnă adesea de crengile copacilor printr-un fir de mătase. Foarte lacome, omizile nălbarului Iunie 2015 59

Victor VĂTĂMANU

rod mugurii şi frunzele. În urma atacului lor, pomii nu mai dau roade sau se usucă.

Un alt dăunător al pomilor este omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea) din familia Arctiidae. Locuitor obişnuit al Americii de Nord, a fost descoperit în 1840 în Ungaria. În jurul anilor 1950 a fost găsit în Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria şi România. Este un fluture mic, cu aripile albe, uneori cu pete mici, negre.

Omizile sale, păroase, gălbui, cu două rânduri longitudinale dorsale de pete negre şi alte trei cu pete galben-portocali, rod frunzele, pe care le lasă ca nişte dantele. Ele îşi fac cuiburi mari înfăşurând cu fire de mătase mai multe frunze sau chiar ramuri întregi. Atacă dudul şi alţi pomi fructiferi, care, fiind desfrunziţi, parţial sau total, nu mai fructifică.

Limantriile sunt înainte de toate dăunătoare ale pădurilor, pe când Euproctis chrysorrhoea aduce pagube mai ales pomiculturii. Larvele mici ale acestei din urmă specii hibernează în cuiburi construite din ţesături, aşa-numitele „cuiburi mari de omizi“, în opoziţie cu „cuiburile mici de omizi“ ale nălbarului. În familia fluturilor - bufniţe (Noctuidae), care cuprinde fluturi ce zboară cu predilecţie în timpul nopţii, şi care au aripile anterioare de culoare închisă, cu desene caracteristice şi cu aripi posterioare de culoare mai deschisă, câteodată lucioasă, există un dăunător periculos al pădurilor cu denumirea de fluturele-bufniţă de pini (Panolis griseovariegata). Dăunătoare pentru agricultură sunt „omizile de pământ“ ale fluturelui mama-casei (Agriotes pronuba), cunoscute oricărui grădinar, precum şi larvele numeroaselor rude ale acestei specii.

Cea mai păgubitoare omidă este aceea a fluturelui numit buha-semănăturilor (Agrotis segetum). Are 4 cm lungime, este de culoare cenuşie-cafenie şi prezintă pe aripile anterioare trei pete negre de figuri

60 Iunie 2015

geometrice deosebite. Aripile posterioare sunt alb-mătăsoase. Omizile sale sunt polifage şi rod frunzele, seminţele încolţite, rădăcinile şi tuberculii atacând plantele cerealiere, tutunul, sfecla, plantele de grădinărie, pepinierele viticole şi pomicole.

Printre fluturii de noapte (Sphingidae) de conformaţie foarte elegantă, de care ţin unele dintre cele mai frumoase specii ale noastre, fluturele Acherontia atropos poate să devină dăunător pentru plantaţiile de pini, brazi şi alte conifere. Este denumit popular „cap de mort“, după desenul de pe spatele lui. Originar din sud, acest fluture ajunge câteodată până la noi şi larva lui se găseşte în aceste cazuri pe frunzele de cartof. El pătrunde cu predilecţie în stupii de albine, pentru a suge miere, dar adeseori albinele îl înţeapă şi stuparul găseşte atunci numai mumia lui impregnată cu chit de răşină. De asemenea, şi fluturele de oleandri (Daphnis nerii), rătăceşte câteodată în Germania, venind din regiunile sudice. În aceste condiţii, el îşi depune ouăle, în lipsă de oleandri, pe o plantă cu frunze veşnic verzi - merişorul (Vinca), care în Germania este unica plantă aparţinând aceleiaşi familii, ceea ce fluturele constată probabil prin simţul său olfactiv. Dintre fluturii cloncănitori (Lasiocampidae), omida frumos împodobită cu dungi longitudinale a fluturelui-ţesător (Malocosoma neustria, „omida în livrea“) aduce pagube pomiculturii. Felul în care îşi lipeşte ouăle în jurul unor ramuri mici, sub formă de brâu, a făcut să i se atribuie denumirea germană de Ringel-spinner, adică „ţesător de inel“.

Acest fluture, numit în România inelar, este galben-cafeniu, cu o bandă cafenie, lată pe aripi. Omizile sale, frumos colorate pe spate, îşi fac cuiburi din ţesături la bifurcarea ramurilor, în pomii fructiferi, cărora le rod frunzele. Omizile provenind din cinci, şase cuiburi de acest fel sunt suficiente pentru a desfrunzi un măr sau un păr, atacând şi alţi pomi, ca plopul, ulmul sau salcia.

Din aceeaşi familie face parte şi cel mai periculos duşman al plantaţiilor de conifere, fluturele Dendrolimus pini. Una dintre cele mai bine studiate insecte este însă fluturele Bombyx mori, care aparţine adevăraţilor fluturi ţesători de mătase (Bombycidae). El este originar din Asia răsăriteană, însă din cauza mătăsii care se obţine din coconii săi s-au creat mai multe rase, care se cresc în ţările mediteraneene.

Hrana sa principală o constituie frunzele de dud. Pentru obţinerea de mătase, se cresc, de asemenea, mai multe specii mari, străine, dintre Saturniidae. Speciile din Europa centrală sunt: fluturii de noapte ochi-de-păun; Saturnia pyri, Eudia spini şi Eudia pavonia, ai căror masculi îşi găsesc femelele la distanţe foarte mari cu ajutorul simţului olfactiv foarte dezvoltat. Prima dintre aceste specii, Saturnia pyri, este cel mai mare dintre toţi fluturii Europei Centrale, copii adevăraţi ai soarelui şi din această cauză, a ţărilor călduroase, sunt fluturi de zi (Rhopalocera), care se pot recunoaşte după teminaţiile antenelor în formă de măciucă. Aripile lor sunt de obicei minunat colorate pe partea superioară, însă în stare de repaus suprafeţele superioare se ţin lipite una de alta, astfel încât observatorul nu poate vedea decât partea inferioară, de regulă, cu o coloraţie neînsemnată. Dintre cele aproape 16.000 de specii cunoscute, în Germania trăiesc aproximativ 200. Cea mai mare familie Nymphalidae este caracterizată prin picioarele anterioare degenerate la ambele sexe. Din această familie face parte fluturele de scaieţi (Pyrameis cordui), cel mai răspândit din punct de vedere geografic, precum şi minunatul fluture-amiral (Pyrameis atalanta), care în fiecare toamnă, asemenea unei păsări migratoare, zboară spre sud, de unde revine primăvara pentru a depune ouăle pe urzică. În familia albiniţelor-vinete (Licaenidae) există câteva specii, care în ultimul stadiu larvar trăiesc ca răpitoare în muşuroaiele de furnici şi aici (ca şi coleopterul Lomechusa) sunt tolerate din cauza unei secreţii glandulare, pe care o elimină. Din familia albiniţelor Apieridae), în afară de albiniţa (nălbarul) pomilor fructiferi, despre care s-a aminti, larvele speciilor Pieris brassicae şi Pieris rapae produc pagube la varză, rapiţă, ridichi şi alte plante similare. Ca larve tinere, ele hibernează în aşa-numitele „cuiburi mici larvare“, unde se adună câte şase până la opt exemplare la un loc. Cei mai deosebiţi fluturi sunt desigur fluturii cu aripile ca pânza de corabie sau fluturii coada-rândunicii (Papilionidae).

www.agrimedia.ro

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 61

Viile tinere cer îngrijiri deosebite chiar din anul plantării, după cum prezintă Gh. Bernaz. Ele au ca scop să asigure condiţii optime pentru prinderea viţelor şi să favorizeze creşterea lor. Primii trei ani după plantare se consideră ca fiind o perioadă suficientă pentru dezvoltarea, pregătirea şi formarea viţelor pentru intrarea lor pe rod.

Îngrijirea viei tinere Smochinul este o ţărancă vârtoasă, măslinul este o sclavă zeloasă, dar viţa-de-vie e o doamnă răsfăţată, totdeauna avidă de atenţii (proverb arab)

Întreţinerea viei în primul an În cele ce urmează vom prezenta pe rând lucrările ce trebuie executate într-o vie nouă în primul an după plantare.

Întreţinerea muşuroiului - din cauza ploilor, muşuroaiele formează o crustă, care împiedică răsărirea lăstarilor.

Neputând străbate crusta, lăstarii se răsucesc şi se chircesc, stânjenind creşterea viţelor; pentru a preveni acest neajuns, scoarţa se rupe ori de câte ori se formează. Operaţiunea se face manual, pornind de la bază către vârf. Totodată, este bine să se facă şi afânarea pământului, cu grijă pentrua nu rupe lăstarii fragezi. În raport cu regimul ploilor căzute după plantare, cu 62 Iunie 2015

ocazia controlului viţelor din muşuroi, asupra acestuia se procedează diferit: - când solul are o umiditate bună, se reduce din grosimea muşuroiului; recomandarea este valabilă mai ales în primăverile reci şi ploioase, deoarece un strat de pământ umed mai gros de 5-8 cm provoacă asfixierea (clocirea) ochilor; - în condiţii de secetă, înălţimea muşuroiului se măreşte, pentru protejarea altoiului şi a lăstarilor tineri. În perioada de după plantarea viţei, în muşuroi şi în gropa de plantare pot fi întâlniţi viermi-sârmă (care atacă numai lăstarii verzi) şi larve ale cărăbuşului de mai (care atacă portaltoiul sau lăstarii).

Combaterea lor se realizează prin

desfacerea muşuroiului şi distrugerea larvelor. Pentru prevenirea altor atacuri, în jurul altoiului se presară 5-6 grame/viţă dintr-un insecticid, după care muşuroiul se reface cu pământ reavăn.

Legarea lăstarilor - se efectuează

pentru a preveni ruperea acestora şi infestarea lor cu mană, dar şi pentru uşurarea executării lucrărilor pe intervale.

Pe măsura creşterii lăstarilor, aceştia se leagă de 1-2 ori de pichet sau tutore. Legătura se face largă, pentru a nu produce strangularea lăstarilor în creştere. Cu ocazia primului legat, când lăstarii măsoară 30-40 cm lungime, se

www.agrimedia.ro

sau aceştia se veştejesc, se desfac muşuroaiele respective, se culeg larvele şi se distrug, apoi se refac muşuroaiele.

Viermele sârmă (larva gândacilor pocnitori) atacă numai lăstarii verzi, apariţia lor putând fi depistată după veştejirea acestora. Combaterea este similară celei a larvelor de cărăbuş.

efectuează şi plivitul, fiind lăsaţi câte 2-3 lăstari mai viguroşi la fiecare viţă.

Copcitul viţelor - constă în suprimarea rădăcinilor date din altoi şi a lăstarilor crescuţi din portaltoi.

Copcitul este o lucrare absolut obligatorie, de executarea ei corectă şi la timp depinzând însăşi viitorul plantaţiei. Viţele necopcite dezvoltă rădăcini puternice din altoi şi, ca urmare, rădăcinile de la baza portaltoiului suferă şi sfârşesc prin a pieri din lipsă de hrană. Cu timpul, rădăcinile altoiului sunt şi ele distruse de filoxeră, iar butucul moare treptat.

Copcitul viţelor tinere se execută de două ori pe vară. Primul copcit se efectuează la începutul lunii iunie, putând coincide cu una dintre lucrările de control asupra muşuroiului. Copcitul se execută numai pe timp răcoros, dimineaţa sau seara. Copcitul nu va fi executat pe timp prea călduros, deoarece lăstarii fragezi sunt sensibili la arşiţa soarelui.

Cu ajutorul unei copcitori sau cu mâna, muşuroiul se desface cu atenţie, începând de la bază către vârf. După desfacerea muşuroiului şi cunoaşterea poziţiei lastarilor, se descoperă punctul de altoire şi prin cuprinderea lui între degete se simte prezenţa rădăcinilor adventive, numărul şi direcţia lor. Ele vor fi tăiate ras cu ajutorul unui briceag bine ascuţit.

Tăierea se face de sus în jos, pentru a nu desprinde altoiul de portaltoi. Dacă tăierea rădăcinilor date din altoi nu se face ras, se compromite lucrarea şi, implicit, viitorul plantaţiei, deoarece din cioturile de rădăcini rămase acestea se ramifică, anulând efectul copcitului. După suprimarea tuturor rădăcinilor adventive şi controlul înlăturării lor, muşuroiul se reface imediat la înălţimea iniţială, cu grijă de a nu lăsa descoperită nici o porţiune etiolată (albă) a lăstarilor.

La al doilea copcit, executat la începutul lunii august, vor fi suprimaţi şi lăstarii porniţi din portaltoi. După al doilea copcit, muşuroiul nu se mai reface; lăstarii rămân dezveliţi la bază, expuşi la lumină, pentru a se înlesni astfel lemnificarea lor şi vindecarea rănilor. Dacă lăstarii sunt încă etiolaţi, muşuroiul se reface parţial, urmând a fi desfăcut către sfârşitul lunii.

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor - printre bolile

care afectează în cea mai mare măsură aparatul foliar al viţelor tinere se numără mana şi făinarea.

www.agrimedia.ro

Pentru combaterea manei, în anii cu condiţii normale, tratamentele se execută la avertizare, respectându-se preparatele, dozele şi momentele de aplicare indicate în buletinele emise de staţiile de avertizare. În perioada cu ploi repetate este bine ca stropirile să fie executate „la acoperire“ (săptămânal). Ca produse de combatere, în viile tinere sunt folosite substanţe fără cupru (Dithane M 45 0,2%; Captadin 50 PU 0,2% Mikal 0,3%), deoarece stimulează creşterea şi nu produc arsuri pe frunze. Se impun două precizări: - frunzele trebuie stropite mai ales pe partea lor inferioară, acolo unde se produce infecţia; în timpul stropirii, presiunea din aparate trebuie să asigure pulverizarea foarte fină a soluţiei, astfel încât aceasta să învăluie butucul; - stropirile trebuie terminate în cel mult patru zile de la căderea ploii. Ţinem să subliniem ca tratamentele împotriva manei sunt preventive şi nu curative; o dată produs, atacul nu mai poate fi combătut; stropirea nu face decât să prevină infecţiile ulterioare.

Făinarea (oidiumul) se combate prin adăugarea de sulf muiabil (0,3-0,4%) în soluţia folosită pentru prevenirea manei sau prin prăfuiri cu floare de sulf în doză de 150-399 grame/ar.

Dintre dăunători, cei mai periculoşi sunt larvele de cărăbuş, viermii-sârmă şi păianjenul roşu.

Combaterea larvelor cărăbuşului de mai constă

în culegerea lor la desfundat. Pentru combaterea lor, după plantare se încorporează în sol substanţe de tipul Heclotox 3 în doze de 400-500 grame/ar.

Larvele pot fi combatute şi manual: când se observă întârzierea răsăririi lăstarilor

Păianjenul roşu atacă frunzele: pe partea inferioară, acestea prezintă adâncituri, în care se formează o pâslă albă, ce devine apoi roşcată.

Unii viticultori confundă acest atac cu mana viţei-de-vie. Diferenţa constă în faptul că, în cazul manei, este vorba de pete untdelemnii pe faţa superioară, fără adâncituri cu pâslă pe spatele frunzei. Tratamentul împotriva păiajenului roşu constă în prăfuiri de vară cu pulbere de sulf. Întreţinerea solului - imediat după plantarea viţelor, solul trebuie mobilizat printr-o sapă mare, executată la adâncimea de 14-16 cm. Afânarea solului măreşte permeabilitatea pentru apă şi aer a acestuia, stimulează procesele de humificare şi previne scurgerea apelor de suprafaţă. O dată cu executarea ei, lucrarea se nivelează din sapă (asemănător grăpatului la lucrarea executată mecanic).

Praşilele - sunt lucrări de suprafaţă

(5-8 cm) şi au ca rol menţinerea solului în stare afânată şi curat de buruieni.

Pe durata perioadei de vegetaţie, în primul an după plantare se execută, în medie, patru praşile pe intervale şi pe rândurile de vie. Dacă intervalele sunt ocupate de culturi intercalate de legume, se va proceda la întreţinerea acestora conform recomandărilor, iar pe rândurile de vie şi benzile de protecţie vor fi aplicate trei praşile. În viile cu solul mai uscat, în care au apărut vetre de pălămidă sau costrei, va fi aplicat un număr sporit de praşile. Atragem atenţia că în viile tinere nu se aplică erbicide.

Lichidarea golurilor - unul

dintre factorii importanţi, care asigură o durată normală de exploatare a viei şi care contribuie hotărâtor la realizarea producţiei proiectate, îl constituie completarea, în primii ani, a viţelor dispărute.

Printre cauzele care determină apariţia Iunie 2015 63

Fertilizarea - în primul an nu este recomandată, deoarece la pregătirea terenului şi la plantarea viţelor au fost aplicate îngrăşăminte organo-minerale, iar sistemul radicular al viţelor este slab dezvoltat.

golurilor menţionăm: folosirea la plantare a unui material săditor de slabă calitate sau cu „vicii“ ascunse; atacul larvelor cărăbuşului de mai; condiţii climatice nefavorabile (seceta, excesul de apă); neglijarea sau aplicarea incorectă a măsurilor agrotehnice pentru combaterea buruienilor şi a celor de protecţie fitosanitară; vătămări mecanice etc.

Numită impropriu „completarea golurilor“ (golurile trebuie lichidate, nu completate), operaţia de replantare a viţelor în golurile ivite trebuie efectuată chiar în primul an după plantare, ştiut fiind că ulterior lucrarea este mai costisitoare, iar reuşita ei mai puţin sigură. În primul an, plantarea viţelor în goluri se face în perioada de vegetaţie, cu viţe plantate în ghivece.

Udarea - în cazul apariţiei unor

intervale secetoase, în cursul perioadei de vegetaţie, viţele tinere trebuie udate localizat cu circa 10 litri de apă fiecare. Udarea se face într-o copcă deschisă lângă viţă, pentru ca apa să pătrundă până la rădăcini. În condiţii de secetă excesivă, apărută în perioada de după plantare, trebuie urmărit ca şi pământul din muşuroi să fie reavăn, pentru a fi prevenită pierderea apei din ţesuturile altoiului (deshidratare).

Victor VĂTĂMANU

Plantarea de vară a viţelor în goluri - la sfârşit de iunie şi început

de iulie se inventariază golurile ivite şi se marchează vizibil prin picheţi văruiţi.

Pe măsura nevoilor, viţele se scot de la locul lor prin săparea cu cazmaua a unui şanţ lateral, de adâncime egală cu cel în care au fost aşezate ghivecele în primăvară. Pământul dintre ghivece se scoate cu ajutorul copcitoarei. Pământul de la gura ghiveciului se scutură cu mâna sau se rade cu ajutorul unui cuţit până la nivelul marginilor. Dacă viţa are lăstarul mic, ea este transplantată fără vreo altă intervenţie. Dacă lăstarul are 25-30 cm lungime, este recomandabil să fie ciupit la 8-10 frunze pentru a micşora transpiraţia şi a preveni ofilirea viţei. Ghivecele sunt apoi transportate la locurile marcate, unde se sapă gropi cu latura de 40 cm şi adâncimea de 60 cm.

Prin răsturnare, după metoda grădinărească, viţele se scot din ghivece cu blocul de pământ intact. În momentul când viţa se scoate din ghiveci, rădăcinile care depăşesc marginile ghiveciului, cele care s-au strecurat prin orificiul de la baza acestuia sau cele ce stau încolăcite în jurul blocului de pământ se taie cu foarfeca. O atenţie deosebită trebuie acordată păstrării intacte a blocului de pământ pe timpul transplantării, întrucât respectarea acestei indicaţii asigură prinderea viţelor în totalitate.

Aşezarea viţelor în gropi se face cu atenţie, evitându-se sfărâmarea sau risipirea blocului de pământ. Cel care efectuează transplantarea se aşază în genunchi, apucă lăstarul cu mâna stângă şi, ajutându-se de mâna dreaptă, aşază 64 Iunie 2015

Pregătirea viţei pentru iernare cuprinde mai multe lucrări:

viţa în groapă la nivelul cuvenit. În jurul blocului de pământ scos din ghiveci se presară pământ mărunţit. Imediat după aşezarea viţei în groapă, se strage pământ reavăn până ce acoperă blocul. După transplantare, viţele se udă cu câte 10 litri de apă, care se toarnă cu grijă pe marginea gropii, pentru a nu sfărâma blocul de pământ scos din ghiveci.

Odată cu udatul viţelor transplantate, este bine ca ele să fie fertilizate; în acest scop viţele se udă - în loc de apă - cu o soluţie de îngrăşăminte: 300 de grame azotat de amoniu, 500 de grame superfosfat şi 200 de grame sare potasică la 100 de litri de apă. Viţele transplantate nu se calcă. Dacă baza lăstarilor este etiolată, viţa se muşuroieşte până la acoperirea porţiunilor albite. În golurile ivite spre sfârşitul verii, viţele pot fi transplantate în a doua jumătate a lunii august, după ce a trecut pericolul atacului de boli.

Indiferent de momentul transplantării viţelor de la ghivece, udatul şi fertilizarea rămân lucrări obligatorii.

Muşuroirea viţelor în toamnă indiferent de zona de cultură, via tânără trebuie apărată împotriva gerurilor din timpul iernii. Protejarea viţelor se realizează prin muşuroirea lor pe o înălţime de 25-30 cm, astfel încât să fie acoperiţi cu pământ 4-6 ochi de la baza coardelor. Muşuroitul viţelor se face, de obicei, după ivirea primelor brume, deci după căderea frunzelor.

Viţele nu se taie înainte de muşuroire.

Muşuroitul se execută manual, cu sapa.

Arătura adâncă de toamnă este una dintre lucrările de bază care asigură creşterea şi dezvoltarea viţelor şi punerea lor rapidă pe rod.

După terminarea muşuroitului, solul de pe intervale trebuie mobilizat pe adâncimea de 18-22 cm. Lucrarea se execută cu plugul pentru vie tras de cai.

Arătura de toamnă se lăsă în brazda crudă, răsturnată „în lături“ către viţe.

Prin executarea arăturii adânci de toamnă se creează un strat de pământ afânat, care reţine apa provenită din ploi şi zăpezi, mărind rezerva de apă a solului. Lăsarea arăturii în brazda crudă supune straturi mai adânci de sol acţiunii îngheţului şi dezgheţului, mărunţind bolovanii şi ajutând la structurarea solului. În grădinile de lângă casă, dacă locul este inaccesibil pentru cai, arătura adâncă de toamnă poate fi înlocuită prin săparea solului la adâncimea amintită.

Obiceiul de a lăsa viile nearate toamna este cât se poate de dăunător plantaţiei şi trebuie renunţat la el fără tăgadă.

www.agrimedia.ro

Iunie 2015 65

Hotărârea nr. 320 din 6 mai 2015 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 297/2013 privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate, precum şi recunoaşterea organizaţiilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate, aprobate prin HG nr. 441/2014 - M.O. nr. 0322 din 2015 Legea nr. 104 din 14 mai 2015 privind aprobarea OUG nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 20152020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură - M.O. nr. 0331 din 2015 Ordinul nr. 1017 din 14 mai 2015 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului Agriculturii nr. 1.253/2013 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică - M.O. nr. 0333 din 2015 Ordinul nr. 726 din 28 aprilie 2015 privind aprobarea Ghidului pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu în anul 2015 - M.O. nr. 0336 din 2015 Decizia nr. 138 din 19 mai 2015 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Mihail Cezar Huzuneanu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al MADR - M.O. nr. 0345 din 2015 Ordinul nr. 615 din 2 aprilie 2015 privind aprobarea datelor de identificare ale bunurilor din domeniul public şi privat al statului care se preiau în administrarea 66 Iunie 2015

unor structuri din subordinea MADR cu ocazia reorganizării acestora în condiţiile legii - M.O. nr. 0358 din 2015

din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură - M.O. nr. 0386 din 2015

Ordinul nr. 1051 din 19 mai 2015 pentru aprobarea Ghidului informativ privind Sistemul de identificare a parcelelor agricole - LPIS - M.O. nr. 0364 din 2015

Decizia nr. 161 din 4 iunie 2015 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Dumitru Lucian, a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al MADR - M.O. nr. 0392 din 2015

Ordinul nr. 352 din 10 februarie 2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România - M.O. nr. 0363 din 2015 Ordinul nr. 1005 din 11 mai 2015 privind stabilirea persoanelor împuternicite să constate şi să aplice sancţiunile prevăzute de Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante - M.O. nr. 0366 din 2015 Decizia nr. 154 din 29 mai 2015 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, de către domnul Mihail Cezar Huzuneanu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al MADR - M.O. nr. 0379 din 2015 Ordonanţa de Urgenţă nr. 15 din 27 martie 2015 pentru modificarea art.

2 lit. d) din OUG nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.

18/1991, precum şi pentru modificarea şi completarea OUG nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2

Ordinul nr. 1414 din 28 mai 2015 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru acordarea licenţelor de depozit, a atribuţiilor şi obligaţiilor acesteia, precum şi a componenţei nominale - M.O. nr. 0394 din 2015 Ordinul nr. 1468 din 9 iunie 2015 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului Agriculturii nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din OUG nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr.

36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în PNDR 2014-2020 - M.O. nr. 0411 din 2015 Ordinul nr. 1420 din 29 mai 2015 privind completarea anexei la Ordinul ministrului Agriculturii nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agenţiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine - M.O. nr. 0417 din 2015

www.agrimedia.ro

3

Ianuarie 2013

4

Ianuarie 2013