Supliment prilejuit de Vernisajul Expozi]iei Dan Hatmanu, un reper `n arta româneasc\, Galeriile Dana, Ia[i (str. Prof. Cujb\ nr. 17), 31 octombrie - 4 noiembrie 2016
AUTOPORTRET LA PARIS - ulei pe carton, 55 x 47,5 cm
"Dan Hatmanu,
Corneliu Baba despre Dan Hatmanu Hatmanu a fost întotdeauna, de când îl cunosc - or fi aproape 20 de ani de atunci - un pictor ce se preg\te[te mereu pentru pânze mari [i definitive. Face pentru aceasta o mul]ime de studii interesante, unele chiar admirabile; umple pere]ii atelierului cu ele, pentru ca pân\ la urm\ ceea ce trebuia s\ ia forma definitiv\ s\ r\mân\ în cuprinsul acestor inten]ii, variantele unor viziuni ce fug mereu - aceea[i „fata morgana“ a realiz\rilor noastre. Care dintre noi nu cunoa[te aceast\ în[el\toare iluzie... poate singura realitate în procesul dramatic al z\mislirii...? (continuare `n pagina 2)
mare artist în arta pictural\, nume sonor în arta plastic\ româneasc\, este dup\ p\rerea mea unul dintre cei mai însemna]i pictori contemporani [i cel mai vrednic urma[ al lui Corneliu Baba [i Ciucurencu"²± Ion Irimescu
Dan Hatmanu- o voca]ie minunat rostuit\ Se spune despre unii oameni c\ sunt h\r\zi]i anume lucr\rii într-un domeniu sau altul. Cu privire la arti[ti s-a împ\mântenit în deosebi aceast\ credin]\, mai cu seam\ c\ îndeletnicirea lor e v\zut\ ca una a harului [i darului ceresc. Doar câ]iva ale[i sunt pofti]i s\ stea la mas\ cu zeii. Chemarea haric\ este, totodat\, una ursit\ [i î[i arat\ semnele înc\ de devreme, din copil\rie, când asemenea f\pturi cu stea în frunte încep s\
dovedeasc\ înzestrarea lor excep]ional\. P\rin]ii nu sunt întotdeauna foarte încânta]i de astfel de înclina]ii artistice [i caut\ cu orice chip s\-[i c\l\uzeasc\ odraslele spre preocup\ri considerate de ei potrivite omului de isprav\, menit a îmbr\]i[a meseriile serioase [i generatoare de respectabile pozi]ii sociale. (continuare `n pagina 2)
Supliment prilejuit de Vernisajul Expozi]iei Dan Hatmanu, un reper `n arta româneasc\
Corneliu Baba despre Dan Hatmanu (continuare din pagina 1)
Hatmanu a plecat bursier în U.R.S.S. [i s-a întors cu roadele unei munci bogate. N-a adus, îns\, nici de data asta, pânze mari [i mai ales, definitive, ci acelea[i studii preg\titoare ale unor lucr\ri pe care le va înf\ptui. Le parcurgem [i ne bucur\m de verva, ingeniozitatea [i mai ales de surprizele unghiului întotdeauna interesant sub care [tie s\ vad\ fiecare fapt divers pe lâng\ care al]ii trec indiferen]i. Este o calitate deosebit\ de pictor, aceea de a putea sesiza ceea ce este interesant, amuzant sau tragic, în am\nuntul divers, plin de omenesc al vie]ii cotidiene, mai ales acolo unde nimeni nu vede nimic. Este o virtute a artistului [i înc\ una ce nu se întâlne[te prea des. Hatmanu este moldovean, din Târgul Ia[ului. Poate c\ [i acest fel simplu [i amuzant în care noteaz\ ceea ce se petrece în jurul s\u, cu aceste mijloace simple cu care se exprim\, fac parte tot din moldovenismul s\u. Nu-l prinzi nici cu Chagall, nici cu Rouault, nici cu Dufy, Matisse sau Braque. Nu-l caut\ pe nici unul din ace[ti salvatori ai originalit\]ii noastre. Îi cunoa[te pe to]i, îi iube[te, se mir\ uneori în fa]a lor, d\ fiec\ruia ce-i al lui [i se întoarce la Ia[i, pe strada de lâng\ Golia unde î[i are atelierul [i unde sunt multe de înv\]at [i de f\cut observând ce se petrece în jur. Se preg\te[te în continuare pentru ni[te lucr\ri mari, pe cuvânt, face iar\[i zeci de studii pentru care îl vom felicita a[teptând, r\bd\tori, mai departe. Corneliu Baba
PARIS JE T-AIME - ulei pe panza, 100 x 100 cm
Dan Hatmanu- o voca]ie minunat rostuit\ (continuare din pagina 1)
“Sunt unii profesori stimabili, dar nu sunt pictori de luat în seam\. Al]ii sunt me[teri admirabili, îns\ nu au har didactic. Maestrul Baba era [i pictor mare [i minunat modelator. {tia s\ ne însufle]easc\, s\ ne fac\ s\ îndr\gim meseria. St\tea cu noi de vorb\ [i uitam [i de program,de ore. Era un prieten al nostru. M-a sprijinit mult cu materiale, culori. La un moment dat m-am îmboln\vit, m-a dus la medic. A [tiut s\ m\ încurajeze, c\ am avut momente de decep]ie.(…)” Din interviul acordat în 2001 lui Grigore Ilisei pentru TVR Ia[i, emisiunea "Divanuri duminicale"
Cam a[a s-a întâmplat [i cu pictorul Dan Hatmanu, pontiful picturii ie[ene [i române[ti, cum mi se m\rturisea el însu[i în vara anului 2011, când am c\l\torit împreun\ la izvoarele sale, la Scobin]i, satul aidoma unui ceardac potopit de flori [i verdea]\ a de pe clinurile dealurilor Hârl\ului, acolo unde artistul a v\zut lumina zilei. În filmul de televiziune "De la Scobin]i în areopagul picturii", me[terul, cuprins de emo]ia întoarcerii acas\, î[i aducea aminte c\ de copil murd\rea pere]ii cu t\ciune, iar odat\ ce descoperise culorile [i acuarelele nu se mai desprinsese din preajma lor. Le mirosea fericit [i îndelung [i uita pur [i simplu de sine mâzg\lind pe hârtie, pe ardezie, pe lemn tot felul de priveli[ti, care de care mai ochioase [i mai sturlubatice. C\ fusese sortit s\ fie "zugrav de sub]ire" nu se îndoise de atunci, de la acea vârst\ auroral\, iar p\rin]ii, mamaia [i tataia, admirabili 2
dasc\li haretieni, imortaliza]i de artist în portrete memorabile, au în]eles [i au acceptat c\ aceasta este calea de mers pentru fiul lor cel mic, c\ doar astfel acesta va putea da m\sura darurilor din p\rin]i în p\rin]i. Oameni cu glagore, cump\ni]i, ei l-au slobozit întru aceast\ preocupare abia dup\ terminarea liceului( Na]ionalul din Ia[i), când au considerat c\ sosise momentul op]iunilor în cuno[tin]\ de cauz\. Odat\ plecat pe acest drum, Dan Hatmanu [i-a pus toate energiile [i resursele în slujba împlinirii indiscutabilei sale voca]ii. Chiar [i ceea ce la o prim\ vedere ar fi putut fi considerat drept sl\biciune, precum emotivitatea sa neobi[nuit\, ce lua în copil\rie forma fricii sau chiar spaimei, a fost ingenios [i creativ fructificat de artist în demersul creator. (continuare `n pagina 3)
Galeriile Dana, Ia[i (str. Prof. Cujb\ nr. 17), 31 octombrie - 4 noiembrie 2016
Dan Hatmanu- o voca]ie minunat rostuit\ (continuare din pagina 2)
Copilul, adolescentul, tân\rul ie[eau din rând, p\reau tot timpul porni]i pe [otii [i n\zbâtii [i alte de alea, dar toate nu erau decât manifest\ri ale unei min]i frem\t\toare, fosforescente, ale unui spirit scormonitor. Dan Hatmanu v\dea înc\ de atunci o privire ager\ [i necanonic\ asupra lumii înconjur\toare, contrapunctat\ de fiecare dat\ de un lirism bine m\surat [i de un spirit critic ce se exprima inspirat prin ironie [i mai cu seam\ autoironie. Cu aceste premize [i calit\]i a plecat în aventura sa artistic\ Dan Hatmanu. A avut norocul de a avea mentorul ideal, pe Corneliu Baba, profesorul s\u de la Ia[i, de la Academia de Arte Frumoase. Magistrul nu numai c\ i-a dat sfaturi pre]ioase [i l-a l\sat cu în]elep]ire s\-[i caute locul sub soare, dar i-a fost [i prieten [i confesor în ceasurile de neîncredere, inevitabile în orice carier\ artistic\ temeinic\. Sub îndrumarea lui Corneliu Baba a înv\]at toate tainele artei picturale [i a ajuns s\ le st\pâneasc\ iscusit. Bursa Academiei Române, câ[tigat\ prin concurs, i-a oferit posibilitatea unor stagii roditoare la Leningrad(1962-1963) [i Paris(1964). În aceste mari centre artistice ale lumii tân\rul pictor Dan Hatmanu [i-a îmbog\]it repertoriul [i [i-a articulat în urma unui exigent examen critic poetica sa atât de pregnant\ [i captivant\. Petrecând zile [i zile în marile muzee [i biblioteci din aceste metropole, creatorul a dobândit o cunoa[tere de profundis a mersului artelor [i cu aceast\ larg\ [i nuan]at\ cuprindere a izbutit s\-[i construiasc\ discursul pictural, acel fel propriu, original, de a exista într-un mediu artistic elevat [i policrom. Era mereu doldora de idei [i capabil de a le pl\smui în forma de
expresie potrivit\ întrup\rii creatoare. De aceea, nu întâmpl\tor, dup\ expozi]ia de la Paris din 1965, de la Galerie du Passeur, comentatorii francezi, unii de prim\ mân\, au fost impresiona]i de privirea proasp\t\ [i insolit\ asupra capitalei Fran]ei din pânzele lui Dan Hatmanu. Artistul restituia parizienilor un Paris al lor, dar revelat prin transcrip]ia plastic\ juc\u[\, inteligent\ [i fermec\toare a unui român. Pictorul procedase asemenea lui Magritte, zugr\vind realitatea prin asocieri surprinz\toare, îns\ devoalând ascunzi[uri tâlcuitoare, ce proiectau un Paris tainic, cuceritor [i inedit. C\utarea a definit în permanen]\ lucrarea pictorului. S-a ar\tat tot timpul în stare a da la iveal\ chipul neb\nuit al înconjurimii, surprinzând privitorul, încântând prin noutatea compozi]ional\, ideatic\, dar [i prin me[te[ugul s\vâr[irii operei. Pictura lui Dan Hatmanu este una provocatoare, bucur\ cu ironia sa bonom\, cu humorul moldovenesc, ce-a fost caracterizat a fi scoborâtor din Creang\. Claviatura tehnic\ ampl\ pe care se mi[c\, de la arta portretului la compozi]iile cu substrat filosofic, la viziunile clasice cu o t\ietur\ modern\, la conceptele abstracte, i-a îng\duit s\ treac\ firesc de la un subiect la altul, substan]ial diferite, configurate de altfel în cicluri, apelând natural [i sporitor artistic la limbaje ce se situau în contrast cu cele anterioare. Totul s-a rânduit în crea]ia sa armonic, fiind rodul unei elabor\ri minu]ioase, bine gândite, de multe ori petrecute la cap\tul unor dialoguri vii [i folositoare cu tovar\[a sa de via]\, fosta coleg\ de Academie, Maria Hatmanu, muzeograful de ]inut\ al Ia[ilor. Locul
prestigios ocupat de Dan Hatmanu în areopagul picturii nu a fost cucerit doar cu harul, talentul, inteligen]a [i cultura sa deosebite, ci [i ca urmare a unui riguros program de lucru. Aidoma mentorilor s\i Corneliu Baba [i Ion Irimescu, Dan Hatmanu este un împ\timit al atelierului, în care s-a sim]it cel mai în largul s\u. E spa]iul cel mai propice materializ\rii ideilor ce încol]esc în mintea sa efervescent\ [i de unde î[i iau zborul spre galerii, muzee, colec]ii de stat sau private. Artistul atât de fecund [i personal Dan Hatmanu, prezen]\ vie, incitant\ în via]a artistic\ a Ia[ilor, a ]\rii [i lumii, a g\sit de fiecare dat\ resorturile trebuitoare spre a fi un om al cet\]ii, al breslei, al patriei lui. Deriv\ o asemenea condi]ie din modul în care î[i concepe existen]a. Ca staroste al breslei la Ia[i vreme de mul]i ani, Dan Hatmanu a contribuit decisiv la cristalizarea unui climat artistic elevat [i respirabil, dar [i la asigurarea unor condi]ii mai prielnice de lucru prin construc]ia atelierelor din Armean\. Este Domnia Sa artizanul reînfiin]\rii înv\]\mântului artistic superior în Ia[i, suprimat samavolnic în 1950. S-a num\rat printre ilu[trii rectori [i dasc\li ai înaltei [coale ie[ene. S-a consacrat, totodat\, ca un generos donator. A d\ruit sute de lucr\ri din produc]ia sa muzeelor, unor institu]ii publice fundamentale din ]ar\ [i str\in\tate, de la Academia Român\ la UNESCO, ONU [i atâtea altele. Numai Muzeului de Art\ din Ia[i pictorul i-a donat 120 de lucr\ri. Vestirile din vremea copil\riei, ce duceau cu gândul la un viitor demiurgos, s-au împlinit. Dan Hatmanu, cum scria într-o însemnare ce i-a dedicat-o Ion Irimescu, fostul s\u profesor, înserat\ în aceste pagini, "…are un loc bine definit în cultura româneasc\, înscriindu-se printre seniorii artei plastice contemporane." Voca]ia sa a fost minunat rostuit\. Grigore Ilisei
Expozi]ia PARIS JE T-AIME, galeria DANA - Iasi 2006
3
Supliment prilejuit de Vernisajul Expozi]iei Dan Hatmanu, un reper `n arta româneasc\
Un Magritte moldav Nu de mult, aflându-m\ la Ia[i, prietenii mei Andi Andrie[ [i Horia Zilieru m-au dus în atelierul pictorului Dan Hatmanu [i ce-am descoperit acolo mi-a pl\cut mult. Nu era, evident, prima oar\ când vedeam tablourile lui Dan Hatmanu, dar era întâia oar\ când le vedeam pe toate la un loc (m\ rog, ceea ce se afla în acel moment în atelier) [i, mai ales, întâlneam artistul în ambian]a operei sale. Artistul este un veritabil moldovean prin lirism [i umor [i cei care îl pun în descenden]a spiritual\ a lui Creang\ nu gre[esc prea mult. Spirit cultivat, altminteri, cu un condei bun (Amintiri din timp, Autoportret în timp, Pagini de jurnal) ca [i profesorul [i maestrul s\u, Corneliu Baba. Portretele sale, cu chipuri alungite [i liniile deplasate, indic\ o familiaritate cu expresionismul, fapt ce n-a sc\pat sagacelui Petru Comarnescu. Mai nou, Dan Hatmanu compune ni[te parabole plastice pe care el le nume[te substituiri. Sunt colaje inspirate, cu un sens moral [i o not\ ironic\ evident\ în organizarea compozi]iei. Pe o pânz\ fals naiv\ lucrat\ de cineva care - vorba lui Corneliu Baba - î[i pune mereu me[te[ugul la încercare - exist\ dou\ chipuri, într-o dispropor]ie programat\. Sus, suspendat ca o lun\ plin\, este chipul impenetrabil [i astral al maestrului citat mai înainte, jos, restrâns [i asimetric, cu urechi mari [i cl\p\uge [i o musta]\ neglijent\, st\ chipul ucenicului... Intre ei se afl\ [evaletul ca o scar\ suspendat\ în eter. Maestrul [i ucenicul se uit\ undeva, într-un punct misterios din afara desenului. Rela]ia dintre ei nu-i, cu toat\ diferen]a de volum [i de pozi]ie, zdrobitoare. Este mai degrab\ o [arj\ cordial\, un joc al spiritului tradus într-o parabol\, repet, plin de naivit\]i calculate. Portretele (autoportretele) trimit la figurile asimetrice [i tragice ale lui Soutinne, îndulcite de o ironie care se strecoar\ aproape involuntar în desen. Iat\, de pild\, parabola dinainte reluat\ în alt scenariu: sus, cu capetele pierdute în norii amintirii, un b\rbat [i o femeie, probabil p\rin]ii pictorului, jos - un copil cu urechile mari [i desf\cute ca ni[te antene parabolice [i o coroni]\ de premiant pe capul te[it. In chipul tragic [i înstr\inat al copilului descoperim figura de mai târziu a pictorului care î[i cenzureaz\ în acest fel emo]ia, introducând [i o not\ epic\ (un fond narativ scria în 1982, Ion Frunzetti). CLOCHARD - ulei pe carton
Voiam, în fapt, s\ vorbesc nu de portretele lui Dan Hatmanu (surprinz\toare, remarcabile), ci de o alt\ serie tematic\, Vitrinele Parisului, expuse recent într-o expozi]ie la Centrul Cultural Francez din Ia[i. Le-am v\zut înainte în atelier [i m-au încântat pur [i simplu prin verva, fantezia [i... suprarealismul lor bine studiat. Un Magritte moldav care pune obiectele brutal reale (o m\nu[\, o p\l\rie b\rb\teasc\, o alt\ m\nu[\, mai mic\, [i o alt\ p\l\rie etc.) într-o rela]ie aproape oniric\. Este vorba de acel suprarealism al coinciden]elor cultivat de mae[trii belgieni. Dan Hatmanu are stilul s\u [i, lâng\ ironia întâlnirilor imposibile dintre obiecte, pune [i o not\ de sentimentalitate fin\. Pe un spa]iu ce pare imens, un costum b\rb\tesc r\sturnat ]ine de mân\ un ve[mânt femeiesc gra]ios, gata s\ cad\ în gol... O fantezie, desigur, o dram\ duioas\ în banala vitrin\ a unui magazin de confec]ii. Dan Hatmanu recicleaz\, astfel, suprarealismul (în varianta, repet Magritte) [i face, nu [tiu cât de programatic, o pictur\ postmodernist\ de mare clas\. Ironia de care vorbesc mereu comentatorii lui ascunde un lirism fundamental elegiac [i o fantezie care prive[te îngândurat\ Ozana din interiorul spiritului. Ozana cea frumos curg\toare, aproape pierdut\... Eugen Simion, 1993
IARNA GREA - ulei pe carton, 66 x 45,5 cm.
4
Galeriile Dana, Ia[i (str. Prof. Cujb\ nr. 17), 31 octombrie - 4 noiembrie 2016
PE STRADA ANASTASIE-FATU, ulei pe carton, 50x62 cm
SPRE BISERICA ALBA- ulei pe carton, 58 x 69 cm PALATUL CULTURII - ulei pe carton, 50,5 x 60,5 cm
Un mare pictor de azi [i Ia[ii în scalda privirii sale
peste zidurile de cet\]uie, am aruncat o privire nostalgic\ spre o parte de Ia[i - v\zut de pe o singur\ colin\ în abureal\ de clorofil\. Dar ia s\ mai l\s\m la[ul [i s\ mai vorbim [i de Dan Hatmanul. A[adar - un Hatmanu în tradi]ie clasic\. {i care nu ia numele meseriei în de[ert - c\ci nimic nu e mai modern în pictur\ decât meseria, la urma urmei. O candoare a culorii [i un anumit zbenghi al desenului care [tie [i s\ se copil\reasc\, devenind dup\ toana jocului, sever cu sine însu[i [i matur apoi, capacitatea de sintez\ [i sim]ul am\nuntului semnificativ - toate aceste calit\]i dintotdeauna ale pictorului, sar [i acum în ochi aparatul cu care noi apreciem pictura - [i ne îndeamn\ s\-l lu\m în seam\ [i s\-l iubim. Tocmai pentru talentul s\u. C\ci ce e talentul altceva decât chiar incapacitatea noastr\ cronic\ de a-l defini? Ceea ce este el în adâncul sinelui s\u [i nu vrea s\ spun\! S\ ad\ug\m, la darurile celui n\scut în 1926 la Scobin]i, lâng\ Hârl\u, ironia sa, de o factur\ deosebit\, ceva, uneori, între ocru [i acru; o mali]ie care pune frâne euforiei [i o îngândureaz\, un umor rafinat [i blajin filozofic, precum în vechiul Autoportret cu zar. Apoi, capacitatea de a prezenta „documente” ale spiritului, imagini din goana destinului, care pulseaz\ transfigurate, iradiind neastâmp\r sufletesc, tensiune (Hatmanu, pe lâng\ Scobin]i [i Ia[i a v\zut multe locuri, pe care le-a luat cu el, într-o coaj\ de nuc\).
Îmi place nestarea picturii lui Dan Hatmanu, a[ezat\ cumva în pant\, în a[a fel încât s\ nu-]i po]i sc\lda de dou\ ori privirea în acela[i tablou, vreau s\ zic, în acela[i fel de a picta. Viziunile sale curg în serii compacte, [i artistul, un sentimental care se desparte de trecut râzând, le face cu mâna, eliberându-se astfel prin gest [i creându-[i disponibilit\]i pentru noi aventuri ale penelului. Iat\, acum, dup\ seria autoportretelor [i dup\ câte [i mai câte întâmpl\ri plastice, ne prezint\ un Ia[i al sufletului. Tablouri - timbru cu efigie sentimental\ [i lipici moldovenesc. Dulcele târg al Ia[ilor î[i etaleaz\ cu for]\ [i elegan]\ virtu]ile sale plastice, v\zut de aproape [i în perspec tiv\, central [i l\turalnic - între fantoma alb\ a Trei Ierarhilor [i arhitectura sobr\ a Palatului, apoi razna pe str\zi, fund\turi [i fundacuri - într-o adev\rat\ goan\ dup\ petele de culoare unice ale acestui col] de civiliza]ie cromatic\. Evident, predomin\ casele. Evident predomin\ asimetria, vederea din unghiul ascu]it [i starea într-o rân\ - la[ul e a[ezat pe [apte coline care în secret se schimb\ între ele - ceea ce creeaz\ senza]ia de mi[care [i forfot\ - permite fluidului magnetic - cunoscut tuturor celor care au trecut prin urbe s\ circule în toate direc]iile, permite curentului de frumuse]e s\ se foiasc\, permite sobelor s\ trag\ bine ceea ce, în acest sezon de iarn\, prinde bine.
În ce m\ prive[te, mai aruncând un ochi asupra expozi]iei, eu a[ intra în fiecare din casele de pe pere]i. Ba chiar cred c\ am [i intrat! A[a c\ nu se poate spune c\, poet fiind, m-am strecurat aici printre speciali[ti, distin[ii mei prieteni, [i am f\cut o critic\ din exterior. Lua]i-mi deci aceste cuvinte ca venind din partea unui client permanent al farmecului molipsitor al Ia[ilor - un ora[ care ]â[ne[te acum cu atâta curat\, dezinvolt\ descoperire, ca într-un gest fr\]esc de îmbr\]i[are, din carnetul de schi]e [i de pe paleta unui mare pictor de azi.
Am întârziat o clip\ în fa]a unei cumetrii de acoperi[uri, unde hornurile de diverse culori parc\ joac\ [ah, urmând s\ mute albul. În alt\ parte, m-au atras ni[te copaci, ca ni[te pene de cronicar înfipte în c\limara de grund care a v\zut multe, iar
Marin Sorescu, 1985 5
Galeriile Dana, Ia[i (str. Prof. Cujb\ nr. 17), 31 octombrie - 4 noiembrie 2016
Parisul lui Dan Hatmanu Prima expozi]ie a lui Dan HATMANU la Galenia Du Passeur din Paris a fost o revela]ie pentru to]i amatorii de pictur\ care vin s-o viziteze. La drept vorbind, Hatmanu nu este un novator [i, în acest Paris care cunoa[te toate îndr\znelile picturale, opera sa n-aduce ceva intrinsec nou; dar ne prilejuie[te o revizuire a concep]iei pe care o avem asupra picturii române[ti. Am avut întotdeauna un mare interes pentru pictura româneasc\, înc\ mult înainte de expozi]ia deschis\, acum câ]iva ani, la Muzeul de Art\ Modern\. Din p\cate, am avut pu]ine posibilit\]i de a-i urm\ri dezvoltarea în afara Bienalelor interna]ionale. Dan Hatmanu reînnoie[te imaginea Parisului pe care fiecare francez o poart\ în sine. C\ci, oricât de modern ar fi stilul lui, Dan Hatmanu r\mâne legat de realitate [i de înf\]i[area lucrurilor. În schimb, în desen, el d\ curs liber mi[c\rii pasionale care-l st\pâne[te. Sub impulsul emo]iei, liniile drepte, verticalele mai ales, se încol\cesc, sinueaz\, urc\ spre cer ca un fum. ~ntregul ora[ apare animat de un ritm elegant [i expresiv, care face catedrala Sacré-Coeur s\ semene cu o construc]ie a arhitectului spaniol Gaudi. În acest mod de a vedea, noi, parizienii, reg\sim un aspect familiar [i totu[i rar al ora[ului nostru, ca atunci când este cufundat într-o cea]\ pe care vântul o anim\ în mod ciudat. De altfel, ce model mai pasionant ar fi putut alege pictorul, odat\ sosit la Paris, decât acest ora[ trepidant, bogat în monumente ale trecutului, [i pe care-l descoperea cu o privire nou\? Dar dac\ Hatmanu ne-ar aduce doar o imagine în plus a Parisului, opera sa nu ne-ar interesa. Tablourile reprezentând Turnul Eiffel, catedralele Notre-Dame [i Sacré-Coeur nu lipsesc. În fiecare an se confec]ioneaz\ mii de asemenea tablouri, pentru uzul turi[tilor îndr\gosti]i de capitala Fran]ei, dar pu]in edifica]i în materie de art\. Ceea ce ne intereseaz\ într-o lucrare este emo]ia artistului, schimbul care se creeaz\ între pictor [i modelul s\u, inter-reac]ia între o sensibilitate [i un peisaj urban, care [i el are o personalitate proprie. Matisse, Utrillo ne-au dat imagini ale Parisului în care g\sim o sintez\ a poeziei ora[ului [i a geniului creator al artistului. Este ceea ce a [tiut s\ fac\ Dan Hatmanu [i ceea ce ne place la el.
CHAMP DE MARS - 49 x 38,5 cm
Dan Hatmanu a v\zut Parisul ca pe un ora[ care danseaz\ [i ame]e[te într-o mi[care ondulatorie. Be]ia pe care o red\ este plin\ de poezie [i de adev\r [i, ceea ce e mai important, ea d\ na[tere unei picturi de calitate, apar]inând cu adev\rat timpului nostru. Dar succesul lui Dan Hatmanu nu datoreaz\ totul Parisului. Cele câteva pânze executate în România, prezentate printre cele din perioada sa parizian\, arat\ c\ el poseda dinainte aceast\ viziune romantic\ a lumii. F\r\ îndoial\, Parisul i-a permis s\ în]eleag\ mai complex vremea noastr\ [i acum artistul este în m\sur\ s\-[i selec]ioneze durabil mijloacele picturale s\ traduc\ mai bine for]a pe care o poart\ în el.
Oricât de mare a fost pasiunea pe care i-a inspirat-o Parisul, pictorul a refuzat s\-i devin\ sclav. În fa]a subiectului nou pentru el, pictorul a r\mas, înainte de toate, un poet. Anumite aspecte ale ora[ului sunt v\zute [i captate pe pânz\ prin filtrul unui lirism personal care se manifest\ mai pu]in la culoare [i mai mult în desen [i compozi]ie. Paleta sa r\mâne realist\ [i nu se îndep\rteaz\ de tonul adev\rat decât pentru a reu[i s\ fac\ mai agreabil\ [i mai expresiv\ poezia picturii sale.
George Boudaille, 1965
6
Galeriile Dana, Ia[i (str. Prof. Cujb\ nr. 17), 31 octombrie - 4 noiembrie 2016
Dan Hatmanu: nobil\ munc\ [i generoas\ crea]ie lui ductus al peni]ei în tu[. Metaforice Vitrine pariziene[i Orele Parisului, captare în tropi plastici a spiritului Ora[ului-Lumin\, înc\rcat de cultur\, de art\ [i poezie, cu atmosfera lui unic\ [i ecourile difuze, venind dintr-o stratificat\ zestre intelectual\, tradus\ în limbaj de imagini de o tandre]e surâz\toare. Un fond sentimental deloc ascuns, dar rafinat [i echilibrat prin umor [i joc ironic/ autoironic.
I-am invidiat, întotdeauna pe arti[ti, ca atâ]ia al]ii, cred. Cum s\ nu-i crezi ferici]i, r\sf\]a]i de soart\ pe cei a c\ror crea]ie ne înc\lze[te [i lumineaz\ sufletele, ne rafineaz\ [i încânt\ sensibilitatea, ne face mai boga]i l\untric [i în stare de un mai aprofundat dialog cu lumea, cu ceilal]i, cu noi în[ine, de asemenea, în fond. {i desigur, nu e nimic fals în aceast\ percep]ie a noastr\, a celor în existen]a c\rora bucuria împ\rt\[irii din lumina înalt\ a artei e esen]ial\. {i de neînlocuit prin nimic altceva. {tim to]i, în acela[i timp, c\ opera, l'objetesthétique, ceea ce ajunge la noi ca art\ plastic\, muzic\, spectacol teatral, poem sau roman etc., nu se na[te f\r\ efort, nu numai munc\, destule incertitudini, [i adesea, la treapta cea mai înalt\, dramatice c\ut\ri, dar – „sigiliul” cel mai pre]ios – amprenta unei sfinte nelini[ti creatoare. Iat\ o idee unanim îmbr\]i[at\, al\turi de publicul beneficiar, [i de criticii care intermediaz\ între acesta [i arti[ti: încordarea, c\ut\rile [i ezit\rile, aleasa trud\ a atâtor ceasuri [i zile petrecute/ tr\ite exersând ca muzicienii, sau în fa]a [evaletului, în febra repeti]iilor… trebuie s\ r\mân\ doar în culisele concertului, spectacolului, expozi]iei. Îns\ nimic nu ne împiedic\ pe noi, receptorii frumuse]ii fluente [i împlinite, s\ gândim [i reversul de munc\ superioar\, îndârjit\, autoexigent\, decis\ s\ înfrunte limitele interioare în competi]ia mereu deschis\, nu doar cu confra]ii de breasl\, ci [i una a adev\ratului artist, cu sine însu[i, într-un climat de emula]ie [i de fecund\ neîmp\care cu mai pu]in decât s-ar putea atinge, cu vreun „confortabil”, rutinier [i mediocrizant „destul”. Altfel spus, o pre]ioas\ [i invidiabil\ combustie interioar\, care alimenteaz\ [i distinge autentica vitalitate creatoare a artei, dep\[ind doar me[te[ugul, prin absorbirea [i valorizarea lui personal\, inconfundabil\, într-o sintez\ superioar\ [i irepetabil\, unic\. Nicio suferin]\ nu e mai mare pentru un astfel de creator de voca]ie decât ceea ce l-ar împiedica, într-un fel sau altul, s\-[i practice cvasiritualul cotidian al nobilei sale munci: boal\ a trupului sau a sufletului, nedreptatea vreunei cabale sau privarea de libertate. Am întâlnit virtuozi c\rora câteva zile în [i f\r\ pian sau vioar\ le d\deau o nervozitate special\, resim]it\ fizic, pân\ în vârful degetelor. Dar ]i-l po]i, oare, imagina pe Brâncu[i desp\r]it de ambian]a atelierului s\u? Po]i s\ faci asta, cu gândul la ceasurile de boem\ ale prietenului s\u Modigliani, dar [i fiin]a esen]ial\ a acestuia se reg\sea pe sine în atelier, în fa]a [evaletului. Sau mai aproape de noi, în spa]iu [i timp, pe ie[eni ca Dan Hatmanu, Valeriu Gonceariuc sau Drago[ P\tra[cu, pentru a da numai câteva nume, lipsi]i de cea a doua cas\ (dar prima în ordinea esen]elor) a lor, care e atât de adânc legat\ de destinul creator h\r\zit fiec\ruia dintre ei [i consolidat, aprofundat zi de zi [i ceas de ceas? Gra]ia artei – voca]ie a unor vie]i rodnice [i ge-
AUTOPORTRET CU TIGARA - ulei pe carton, 60X50 cm
neroase: nimic n-o poate concura, necum s-o eclipseze, recunoa[teri [i distinc]ii, altfel atât de îndrept\]ite, onoruri, câ[tiguri materiale [i în bani, nici m\car faima [i gloria. Blazonul ei de noble]e a spiritului [i talentului altul este, indubitabil: r\splata de cea mai mare profunzime l\untric\ pentru adev\ratul artist e chiar în munca sa izvoditoare de frumuse]e [i d\t\toare de bucurie a împ\rt\[irii din ea, pentru noi, ceilal]i, în stare s\ pre]uim nu numai rodul creativit\]ii, dar [i itinerarul de interoga]ie, taton\ri [i nelini[ti care a condus, prin tensiune, la armonie, la împlinirile operei.
Ar fi fost de a[teptat, nu numai la Ia[i (iubirea de o via]\ a artistului), dar [i la nivel na]ional, o multitudine de manifest\ri de celebrare, vreo mare expozi]ie la Muzeul de Art\ (îmbog\]it de o ampl\ dona]ie a so]ilor Hatmanu), Academia Român\ s-ar fi onorat pe ea îns\[i primindu-l între membrii s\i, Universitatea de Arte ie[ean\ ar fi putut, de asemenea, participa la ansamblul unor asemenea înalte semne de pre]uire. Deocamdat\ (dar bine ar fi dac\ astfel de celebr\ri ar continua în timp), la Galeriile Municipale a fost vernisat\ tradi]ionala expozi]ie a fo[tilor studen]i, deveni]i ei în[i[i arti[ti cunoscu]i, ai Profesorului de odinioar\: datorit\ devotamentului artistului-curator Eugen Mircea [i criticului de art\ Gheorghe Macarie. Cu o singur\ pânz\ Hatmanu, deloc întâmpl\tor, din ciclul Nostalgia fotografiei. {i iat\, aceste pagini ale Ziarului de Ia[i, ce apar sub coordonarea scriitorului-critic de art\ Grigore Ilisei, fidel pre]uitor al artei pictorului [i prin sprijinul generos ca întotdeauna al inginerului Mihai Pascal, fondatorul Galeriei "Dana". Manifestând acela[i vitalizant [i fecund neastâmp\r creator, mereu pasionat [i inventiv, nicicând tentat s\ se lase ademenit de efemere mode artistice, Maestrului Dan Hatmanu, despre a c\rui împlinit\ [i multifa]etat\ voca]ie dau seam\ bog\]ia [i varietatea operei, altitudinea [i identitatea ei, cel mai bine i se potrive[te (mai presus de orice onoruri [i consacr\ri) tot spa]iul trudei sale fecunde [i înalte, inclusiv întreb\rile [i nelini[tile ei creatoare, ale celui c\ruia nimic nu-i poate submina încrederea în art\.
La toate acestea m\ face s\ m\ gândesc apropierea zilei de na[tere a unuia dintre cei mai proeminen]i arti[ti plastici ai României de azi: mereu pasionatul [i La Mul]i Ani!, Maestre Dan Hatmanu, lumino[i [i rodproasp\tul în devenirea prin ani a artei sale, Maestrul nici, Domniei Voastre, al\turi de Doamna Maria Hatmanu, Dan Hatmanu. Un Nume pentru care st\ garant\ opera în climatul de iubire a frumuse]ii al amândurora. de o via]\, atât de bogat\ în frumuse]e [i purtând pecetea sensibilit\]ii, viziunii [i stilului s\u. Cu modul\ri Nicolae Cre]u [i nuan]\ri prin vârstele crea]iei sale, de la Joc de copii [i Loja “Eu împlinesc calendaristic o vârst\ respectabil\, îns\ începuturilor, la autoportretele socotesc c\ nu am o vârst\. Tr\iesc într-un timp [i un spa]iu excep]ionale [i substituirile ludice sau autoironice, de la vibra]ia afec- al meu, care poate fi în copil\rie, în Rena[tere, în vremurile tiv\ a ciclului Scobin]i, [i din Ia[ul cele mai de demult. M\ reîntorc foarte des în copil\rie, pentru amintirilor, la calmul aromitor al c\ m\ simt foarte bine în locul unde m-am n\scut, la Scobin]i, Greciei pictorului [i peisajele pariziene, celebre, prinse parc\ într- în p\r]ile Hârl\ului. M\ cheam\ acolo peisajul cu mult\ poezie, faptul c\ p\rin]ii mei m-au ocrotit. De asta de duce s\geata o „mi[care ondulatorie” (GeorgesBoudaille). Ritmuri ale unui gândului meu a[a de des într-acolo. ” grafism în stare s\ sugereze, a[ Din interviul acordat în 2001 lui Grigore Ilisei pentru TVR Ia[i, zice, un soi de eliberare de materie emisiunea "Divanuri duminicale" a monumentelor Ia[ului, gra]ie finu7
Supliment prilejuit de Vernisajul Expozi]iei Dan Hatmanu, un reper `n arta româneasc\
Monumentul TREI IERARHI - ulei pe carton
ALTARUL BISERICII MANASTIRII GOLIA - tus penita, 57x47 cm Dan Hatmanu si sotia sa Maria Hatmanu in deschiderea expozitiei IASUL, EVOCARE SENTIMENTALA, organizata de Galeria DANA - Iasi 2008
“… Eu am fost mereu nemul]umit [i am luat-o tot timpul de la cap\t. Pe urm\ mi-am dat seama c\ fiecare tem\ trebuie tratat\ într-un anumit fel. De pild\, una din teme a fost "Om [i sentiment". În cazul acesteia am plecat de la ni[te idei cu sensuri filosofice. Centrul era omul. Nu mergea s\ lucrez cu past\ mult\, cu înc\rc\tur\, s\ înf\]i[ez fiin]a uman\ trupe[\. Prezentam ideea de om. Atunci am considerat c\ simplu contur e cel mai potrivit.” Din interviul acordat în 2001 lui Grigore Ilisei pentru TVR Ia[i, emisiunea "Divanuri duminicale"
8