Supliment ADfel 2012

48 pagini

GRATUIT GRATUIT

intrarea pe baza de gume primite ca rest

AUGUST 2012

www.ADfel.ro

supliment special ADfel

Vrem mai mult O tanti mereu impecabilă care scoate sticla de balsam din geantă, fata cu părul perfect în spatele căreia se face coadă, mesele în familie în care toată lumea e fericită. Nimeni nu se ceartă și nimeni nu se grăbește. Farfuriile sunt din același set, se bea din pahar, se mulțumește la sfârșit. Emoție. Îmbrățișare. Packshot. Următorul spot. Totul e per-fect. Mi-nu-nat.

Cum să nu fie. Simțim bogăția gustului care nu se termină nicicând, parfumul proaspăt care ne învăluie treptat, catifelarea prosoapelor, atingerea mătăsoasă a hârtiei igienice. Ca o ploaie caldă de vară, ca o cola într-o zi toridă. Îndrăznește și tu, depășește-ți limitele, scoate eroul din tine. Răzuiește etichete, colecționează capace, rămâi pe fir și răspunde corect la următoarea întrebare, trimite acum SMS la 1756 ca să câștigi un super telefon iPhone 4S plus brățară de plastic acum și numai acum nu rata o șansă unică e pierderea ta. Like dacă ești de acord, Share dacă nici ție nu-ți place, nu uita să ne lași un comment. Hei! e vineri, să bem o bere rece un cocktail să ieșim în natură hai în club am fugit la munte, dar nicăieri fără loțiune de soare, acum la un super preț.

Cred că vrem cu toții să fim prieteni cu branduri care se pricep să zică și altceva în afară de „ce bine că e vineri“, „ce nasol că e luni“, „vai, ce căldură“, „of, ce plouă!“, să vedem ceva mai deștept decât reclame cu aceleași replici uzate și personaje necredibile, toate dintr-un alt film.

Vrem ceva în care să ne regăsim, ceva autentic, ceva care să ne vorbească nouă, românilor, ceva care să ne facă să zicem „da, bă, așa e“. Nu mai vrem coolness, vrem chestii tari, no more power, but zvâc, ceva de râs în hohote e amuzant, nu funny.

Românism și neconvențional – astea au fost cele două direcții care au făcut diferența în ultimul an între o campanie tare și ‘încă o’ campanie. Dacă ne uităm la viralele românești, la acele idei care au stârnit comentarii și reacții, observăm că subiectul „românism“ a fost cel mai intrigant. Nu doar campaniile care au făcut apel la mândria națională ne-au impresionat, ci și cele care au inclus elemente tipic românești, componente cu specific local.

Românii reacționează la mesaje care spun ceva despre ei, indiferent că e de bine sau de rău.

Autenticitatea e cheia. Iar dacă ne uităm mai atent la acele campanii care chiar au ajuns virale, o să vedem că mesajul a fost transmis într-un moment neașteptat, într-un spațiu surprinzător, pe un ton ieșit din comun. Așa ar trebui să fie publicitatea ca să-ți rămână în cap mai mult de 3 secunde, cât ține drumul până la baie.

România iubește neconvenționalul - cu gândul ăsta pornim a șaptea ediție de ADfel, singurul eveniment de publicitate neconvențională din România. Cu promisiunea că o sa vă întâmpinăm cu experiențe neașteptate, ne vedem între 13 și 19 august la Fabrica, să urmărim cum pot brandurile să ne miște și să ne stârnească. Între timp, rămâneţi la curent urmărind ce mai postăm pe IQads.ro si pe pagina Facebook.com/IQads.

Ne întâlnim acolo.

Echipa

3

Mic îndrumar de românit „altfel“ Înainte să ne dăm noi cu părerea despre relaţia dintre români şi neconvenţional, i-am întrebat şi pe alţi creativi. Publicitari, ilustratori, stand-up comendians, regizori şi editori ne zic despre ce cred ei că e “altfel” la români.

La pagina 18 găsiţi un top al celor mai tari neconvenţionale din ultimul an al publicităţii româneşti. Un articol ce conţine urme de bocitoare, lăutari, rockeri şi ţuică de casă.

Aruncăm apoi un ochi şi la capra vecinului ca să vedem dacă a noastră-i mai neconvenţională. Nu-i chiar de bine, dar nici nu ajungem să zicem “Dumnezeu n-a fost român anul ăsta”.

Ca pe tot omul, ne mai loveşte şi pe noi nostalgia. Ne-amintim cum a fost la ADfel 2011 la pagina 26. Şi-apoi dăm liber la luat peste picior publicitatea la Grand Spoof 2012. Nu-s brandurile atât de aspiraţionale pe cât suntem noi de pamfletari.

Nu ne stăpânim umorul nici când ne războim. Am trecut de aşteptările politice şi am văzut partea creativă a protestelor din Piaţa Universităţii la pagina 37.

Statuia lui Traian, Maria Dinulescu şi Adrian Năstase ne-au stârnit inspiratia în materie de spoof-uri rătăcitoare prin oraş. Şi culmea creativităţii locale e atinsă de markerul albastru al administratorului român de bloc, care ia marele premiu la categoria copywriting.

Ne-am săturat de horoscopul de la sfârşitul tuturor revistelor, aşa că noi v-am pregătit un fărăscop de vară.

Această revistă se va citi în concediu sau la birou, la mare sau la munte. Reclamaţiile, felicitările sau pupăturile de mâini se primesc la ADfel, în fiecare seară între 13 şi 19 august pe terasa de la Fabrica.

5

Creativii iubesc neconvenționalul românesc De la șaorma all-inclusive la cazare cu de toate

Tutti Frutti ce au DTP-iști ce-s și designeri sau directori de creație ce-s și planneri. Pentru că atunci când nu știm ce facem, facem de toate.

Iar când nu știm ce să facem, facem cu de toate și vedem ce prinde. Așteptăm să vedem fără ce nu vrea fiecare.

Românii și neconvenționalul, baba și mitraliera

Sergiu Floroaia, the one-liner comedian Cu toții am fost învățați de mici la școală că țara noastră-i ca șaorma, cu de toate. Că ar trebui să ne mândrim pentru că are munți, dealuri, câmpii, mare și deltă. Și că dacă-i cu de toate, atunci clar ar trebui să fie cozi de turiști la recepțiile hotelurilor noastre ca-n colț la Dristor sâmbătă dimineața. Dar problema e că atunci când e cu de toate, e varză-n carne. Suntem o țară ce a fost lipsită multă vreme de specializări și de nișe. Și încă suntem. Totu-i cu de toate și toate-s cu de toți.

N-avem nimic foarte bun sau ceva doar al nostru, dar avem de toate. Și nu în sensul că nu ne lipsește nimic, în sensul că le avem la un loc, le amestecăm.

Că, totuși, și la șaorma cu de toate lipsesc lucruri. Spre exemplu, prea puține șervețele sau deloc. Iar dacă-i la farfurie, abia când ajung acasă realizez că doar la femei mai primesc tot tacâmul. Îl avem și pe nea Ionel, vecinul de la 3, care-i omul bun la toate (full service) și agențiile

Eugen Suman, Associate Creative Director la agenția JANDL Bratislava, Slovacia E destul de interesantă treaba asta cu românii și ce ne face pe noi să fim altfel decât alte popoare, mai ales că discuția continuă un lung șir de campanii despre cum sunt românii ba deștepți, ba patrioți, ba au inventat avionul cu reacție, bomba atomică și direct limba latină, ce să mai discutăm. E foarte interesant că genul ăsta de mândrie națională, cumva irațională, se găsește mai ales la Europa de Est, lumea a treia și, ce să vezi, Statele Unite.

N-o să intru în discuția asta, că e stufoasă rău, și ar trebui să trecem printre tracomani și chiar că nu vreau să trec printre tracomani.

Mi-e foarte greu să dau exemple despre cum

6

exclusiv ‘românesc’; însă, contrar vorbei că „cizmarul are pantofii rupţi, doctorul are carii“ (și altele asemănătoare), românul face mai bine, mai cu simț de răspundere și mai cu suflet ceea ce face pentru el. Altora, le face acolo, ca să fie treaba făcută. Meșterul își pune perfect un parchet la el acasă, altora îl pune acolo, să fie.

sunt românii mai cu moț decât alții fără să mă uit în politică și la ce se întâmplă în țară acum, și tare mi-e teamă că alea sunt exemple de așa nu. Și-ajung atunci la ce mi se pare mie că ne diferențiază de alții și, mai ales, e un lucru bun, că rele sunt milioane. Ajung, deci, la umor. Băi, clar, asta îmi place cel mai mult - umorul românesc, de la caterinca ieftină la glumițele intelectualilor de dreapta ultraconservatoare. De la „am trăit s-o vad și pe-asta“, la „ciudata maimuța, turbată la gratii“, ca să mă întorc în publicitate. Ăsta e singurul lucru bun și altfel pe care-l avem. Altfel, prin multitudinea de tipologii, prin gama largă de frecvențe, prin accesibilitate sau prin absurd. Și, la câte mizerii ni s-au întâmplat, nu e de mirare că s-a dezvoltat atât de mult.

Așa că ar trebui să-i înlocuim pe Hagi, Nadia & Eminescu cu Bulă, Păcală și un clovn din politică. Oricare.

Nu e vorba de un egoism aici, cred, ci doar de atenția mai mare față de lucrul făcut pentru sine, și de aia probabil diferența de calitate. Nu zic că e bine sau rău, doar observ. Făcând o paralela la graphic design / ilustrație / artă vizuală (pentru că sunt domenii mai apropiate pentru mine decât pusul parchetului), observ că au mai mult succes proiectele personale, făcute de artist pentru el, decât comisioanele pentru clienți.

Acestea din urmă se bucură de mai multă expunere, clientul având mai multe resurse pentru promovarea media. Însă proiectele personale au avantajul lucrului cu pasiune, intervalulului de timp mai mare alocat execuției, întrucât nu e constrâns de un deadline și ideea-nucleu de natură necomercială, toate astea dându-i prețiozitatea.

Ești mai responsabil când faci ceva pentru tine decât când faci pentru cutărică

Un alt lucru altfel pe care l-am observat la români este faptul că păstrează lucruri. Nu le aruncă și nici nu le vând. Haine rămase mici, pantofi vechi, aspiratoare și televizoare, mobilă veche. „Îl mai folosesc din când în când“ se transformă în „du-l pe balcon“, apoi în „du-l în uscător“, în final „îl ducem la țară“, și așa casa bunicilor ajunge depozit.

Cutărică, Graphic designer, illustrator & creative shaman

Nu știu dacă asta e valabil și prin alte părți, nu cred că pot să zic că e un comportament

7

O văd inclusiv „expații“ care lucrează în România, fascinați de amestecul șocant de „OK“ și „OMG“ pe care îl generăm noi înșine.

Interesant este că acest melanj formează de fapt un mecanism: cel mai adesea, dacă intenţionezi să evoci lucruri pozitive despre români (cu impact), te vezi nevoit să pornești de la aspecte negative. În comunicare avem multe exemple: Dorel a portretizat arhetipul muncitorului chiulangiu, experimentul „Free Hugs“ din București a arătat cât de refractari sunt românii ş.a.m.d.

2012 este probabil anul în care românii au dovedit cel mai bine acest lucru: premiile de excelență în cinematografie l-au recompensat pe Cristian Mungiu pentru povestea tabloidă a exorcizarii măicuței, iar ROM a câștigat admirația lumii publicitare pornind de la autocritica distructivă a nației noastre pe net. Și, poate nu întâmplător, încântătorul Cannes a fost locul comun al acestor două reușite.

România ****TIVĂ

Ștefan Stroe, Independent Strategist, www.stefanstroe.ro Chiar dacă nu ne place când recunoaștem, România POZITIVĂ este foarte bine portretizată în ochii străinilor pornind de la România NEGATIVĂ.

8

Am invatat

destul MR ERM

de facultate.

Stiu

prea bine cu ce se mananca

publicitatea.

Nu te înscrie în IQads Kadett.

Nu-ți trebuie experiență pentru marcom.

Intră pe www.IQadsKadett.ro și află ce poţi face pentru a avea argumentele potrivite la început de carieră în industria de comunicare.

este un proiect

România - altfel

Tot timpu’ sus Ceea ce ne diferențiază net față de orice alt popor al planetei e umorul. Îl „construim și practicăm“, dacă nu mult mai bine, cel puțin diferit. Avem puterea de a râde în cele mai problematice momente și o facem fără să cădem în umorul negru al britanicilor sau în nepăsarea absolută franțuzească. Râdem de lucruri grave, folosind umorul în sens terapeutic, nu doar de dragul de-a ne colora limbajul. Râdem și de moarte, dar o facem cald, de parcă nu ne-ar deranja să stăm cu ea la un pahar de vorbă, și poate chiar să o consolăm: „eh, lasă, e greu cu medicina asta moderna, da-ți faci tu norma-n Africa“. În plus avem și minunata putere a râsului introspect. Știm (mulți...) să râdem și de noi înșine, ca să nu ne uităm locul, iar în cele din urmă asta ne-ajută să ținem fruntea ceva mai sus decât o țin alții.

Octavian Viorel , Creative la Pukka Cam tot ce s-a făcut prin alte părți s-a făcut și-n România. Mai târziu, mai șubred, mai înjghebat, mai altfel.

Ce a produs România s-a produs și în alte părți. Mai elaborat, mai corect, mai sec, mai searbăd, mai fără suflet. Mai altfel.

Altfel spus, România, ca mai toate țările, este și ea unică. Sau, depinde din ce punct de vedere privim lucrurile, este și ea altfel.

Din punctul meu de vedere, din interior, România este astfel. Absurdistan, o țară care are ca președinte pe Urmuz, ministru de externe pe Tristan Tzara și ministru al cultelor pe Ionesco. Prim-ministrul este un plagiator, ministrul Sănătății un inginer agronom și fiul fostului ministru al învățământului comunist este Serghei Mizil. Brâncuși nu intră în guvern, lasă-l francez de origine oltenească.

România, văzută de-afară, este intrigantă, unică și inedită, ca o ciulama de lebădă vieneză servită de o cântăreață cheală.

Codin Pop , Fondator, Creative Monkeyz

11

In construction

Vera Ion, regizoare și trainer la „Scrie despre tine“ Ce fac românii altfel decât în alte țări - nu fac nimic că în alte țări. Vor să facă totul ca în alte țări, ca un puști care crede că lucrarea lui nu o să fie bună niciodată pentru că pe el nu îl duce capul și se pune pe copiat, dar nu copiază perfect pentru că până la sfârșit se plictisește și se ia cu altele. Românii fură frumos. Sunt cei mai buni la furat, în perioada comunistă agenții nostri secreți erau mai buni ca ai rușilor. Acum hoții noștri sunt mai buni ca hoții vesticilor. De ce să nu furi dacă oricum sunt bani furați?

Românilor le place să fută filmul, fără să își dea seama că o fac. Nu avem un simț al proprietății atât de puternic implementat în cap încât să luăm lucrurile prea în serios.

Nu știm să construim business pentru că la un moment dat ne plictisim și ne luăm cu altele. Ce știm noi să facem altfel este să contrazicem toate așteptările, cred că suntem

12

o țară de performeri hipertalentați dar hiperinhibați și cu atât mai frumoși. Avem la rândul nostru așteptări imense și ne mirăm că nu se potrivesc cu realitatea, credem că nu merităm nimic bun, ne enervăm, ne supărăm, suntem între, bombănim, suntem nemulțumiți. Dar încă nu am învățat să urâm atât de puternic ca alții și eu cred că asta e un plus. Suntem o supercombinație, bodogănim manelele dar le ascultăm în ascuns, suntem corecți, dar nu prea corecți, urâm România, dar dacă plecăm tânjim după ciorbă, suntem blocați afectiv și încă nu am învățat să fim așa sociabili și clean ca vesticii, suntem un fel de trash al Europei și sper din toată inima că asta să nu se schimbe prea curând, nu știm cine suntem, nu avem și noi un aliment al nostru original, cum au turcii sarmaua, ne supără tot felul de lucruri, dar asta mai mult pentru că ne place să dăm din gură. Când m-am întors din Anglia am fost revoltată de discursul cu miez rasist al apropiaților, apoi mi-am dat seama că dăm mult din gură dar de fapt nu îi urâm pe cei diferiți așa puternic și profund cum o fac vesticii care au inventat cea mai perversă formă de nazism prin atitudinea lor de „tolerating diversity“. Și mai nou suntem obsedați de cât de tari au fost dacii, asta mi se pare frumos și trist în același timp, că încercăm cu încăpățânare să ne găsim și noi ceva valoros la țara asta, dar nu acum, în prezent, ci în niște personaje care au trăit acum mii de ani. Ce fac românii altfel decat alții este că habar nu au cine sunt, tot brandingul lor de țară este ca un banc absurd, se chinuie să inventeze ceva „care să meargă“, dar nu iese pentru că mereu se întâmplă ceva total neprevăzut care schimbă filmul. Cade guvernul, se dărâmă clădirea, se ia curentul sau cineva care avea un rol important pur și simplu își bagă picioarele și pleacă. Personal mă hrănesc din această stare de continuu in construction, râd și mă minunez în fiecare zi de bogăția pe care mi-o

oferă viața în România. Atât de frumos, atât de paradoxal cum e aici eu nu am mai văzut. Și atât de uman. Îmi place că românii fură, îmi place că românii ascultă manele, îmi place că sunt așa neterminați și semi-depresivi. Mă regăsesc în asta. Nu aş schimba asta pentru nici o casă cu peluză și canapea de piele cu liniște și atmosferă civilizată și unde se respectă toate regulile. Din fericire românul nu are organ pentru regulă, și asta iarăși mi se pare superb. E o urmă de umanitate care rămâne să se zbată acolo, exact cum e puștiul cel mai enervant din clasă, puștiul cu probleme de comportament care după aia îți trântește cea mai genială compunere. Și care e deștept dar nu se potolește, nu vrea să înțeleagă o dată pentru totdeauna care sunt regulile. Și iar fură din ghiozdan sandviciul celui mai cuminte și deștept copil din clasă.

într-o ADfel de publicație. Păi românii chiar trăiesc și viețuiesc altfel; vor să trăiască viața oricui altcuiva, doar pe a lor nu! Pur și simplu ei așa vor să trăiască, altfel decât li se întâmplă lor, ei vor în povestea altcuiva.

Că este vorba de povestea Andreei Marin sau a Mihaelei Rădulescu, de Irinel și Monica, de viața lui Băsescu, românul trăiește dintotdeuna cu pasiune povestea altcuiva găsind mereu scuze pentru „neîmplinirile“ din viața sa: „vezi dom’le dacă și lor, care sunt bogați, celebri, talentați, nu le merge totul strună, eu ce să mai zic?

Asta-i viața, nu poți să le ai pe toate…!“ Femeile românce vor să fie orice altceva, doar ele însele nu… Ce contează că „firea“ mea este mai delicat - introvertită?

O femeie de succes are atitudine și este bătăioasă, vreau și eu să fiu ca Gabi Firea! Și ca să fie povestea (altcuiva) perfectă, vreau să am o carieră de succes, un corp de invidiat și 2 copii, ce contează că o sa devin isterică încercând să trăiesc viața altcuiva…

Bârbatul român vrea și el, desigur, o poveste de succes și, cum nu se dă neapărat în vânt după Cărtărescu, cel mai „la îndemâna“ îi sunt poveștile cu jeepuri, ceasuri de aur și femei bune.

Românii, popor de poveste

Refuzul adevăratei sale naturi îl face pe român un veșnic copil în căutare de povești. Nu contează că povestea este cu happy end sau dramatică, important este să fie povestea altcuiva, nu are nevoie de prea multe argumente.

Corina Bernschutz , Innovation Director, Starcom Worldwide

Dragi advertiseri, cred că poporul român merită toată atenția și respectul vostru pentru că este un popor de poveste… mereu povestea altcuiva!

Stăteam și mă întrebam ce anume din ceea ce fac românii altfel merită suficientă atenție

13

14

Annabella Orosz

Livia Plămădeală

15

SMOKING COOL CAT

Statul la poartă

Motanov Motanul Mov, Antrenor de imaginație și editor la Revista de Povestiri Pentru că românii sunt adevărați cerberi!

V-am păcălit. Deși câteodată pare, pe fond de politică sau temperatură, nu e iadul chiar în curtea noastră. Și nici noi nu suntem așa de fioroși, pentru că ne plac străinii. Și atunci de ce stăm la poartă?

Fericiții cu poartă sunt mai ales oamenii de la țară. Dacă sunt bătrâni, stau pe băncuță în fața casei și se uită în gol, așteptând să treacă cineva. Ce plăcere când e un om cunoscut! Își toarnă unul într-altul ultimele noutăți și-apoi digeră veștile ca după o masă copioasă. Dar ce plăcere când e cineva necunoscut! Vai, misterul! O enigmă de dezlegat în zilele următoare întrebând vecinii

16

și trecătorii de pe drum.

Dacă sunt tineri, se strâng mai mulți, vorbesc toate prostiile șoptit, inventează ca să se laude sau ca să bage strâmbe și se joacă.

La oraș, peisajul fiind diferit, se stă în fața scării, la garaje sau în spatele blocului.

Sigur, în ambele situații, există și anomalii.

Copii care stau pe gard, copii care stau pe bloc. Și de ce nu, băbuțe care stau pe casă.

Să vă povestesc.

La noi la Motăneștii de Deal era, când eram eu pui, o casă mică și foarte îndepărtată de drum. Cu privirea mea de uliu, am observat într-o zi pe acoperiș o mogâldeață. Și întrebând pisica-mamă, am aflat că acolo era casa unei băbuțe care nu se putea mișca deloc, dar voia foarte mult să vadă „lumea“, să vadă oamenii cum mișună prin curte și pe drum. Așa că fiii ei s-au hotărât s-o urce în fiecare zi pe acoperiș! De fiecare dată când treceam pe-acolo, o vedeam cocoțată.

Ei bine, dragii motanului, ce să-nsemne oare dorința asta de a vedea lumea statul la poartă? Eu cred că e dovada că suntem sociabili și curioși. Așa că înainte să ne gândim la reversul acestor calități, eu zic să le cultivăm și să le folosim, fie că avem poartă sau nu!

Agi Iota

Neconvenţionale ca la mama acasă de Ioana Mihai Se pare că epoca spoturilor în care doamne respectabile scot din poşetă, în mijlocul conversaţiei cu vecina, un pachet de 5 kg de detergent, a luat sfârşit. Românii vor acum să fie surprinşi de branduri altfel – fie că sunt pe Facebook, pe stradă sau într-un bar, brandurile trebuie să muncească din ce în ce mai mult ca să reuşească să fie băgate în seamă de către consumatori. Iar în ultimul an n-am stat prost la recolta de neconvenţionale, asa că vă invit să cântărim cele mai frumoase produse publicitare altfel de la noi.

Poliţia Română nu mai ştie ce să mai Despre campania „Românii sunt deştepţi“ facă pentru a-i convinge pe şoferi să nu probabil aţi aflat cu toţii. În loc să ruleze un conducă după ce au consumat băuturi spot cu triada românilor de aur Năstasealcoolice. După multe încercări, anul Hagi-Nadia, echipa creativă de la McCann ăsta, în cadrul campaniei „Ultimul a intrat în mediul pe care aproape orice drum“, au întâmpinat petrecăreţii iesiţi român îl foloseşte în fiecare zi. Gugăl, noaptea dintr-un club cu un grup de Goagăl sau Gugle, oricum i-aţi spune, a bocitoare veritabile. Şi când zic veritabile fost instrumentul principal prin care Rom mă refer la mămăiţe cu basma şi glasuri Autentic şi-a transmis mesajul patriotic. subţiate de atâta cântat la slujbe şi bocit Românii au fost încurajaţi să caute de la înmormântări, nu la modele alese după cât mai multe ori pe Google.ro „românii un casting pe criterii fizice. În afară de sunt deştepţi“ şi expresii similare pentru corul de bocitoare care abordau pe fiecare motoarele de căutare din Franţa, Anglia în parte cu „un’ te duci tu maică draaaagă sau Italia („les roumains sont intelligents“, / de ce zaci întins pe straaaadă?“, „romanians are smart“, „i rumeni sono petrecăreţii care se îndreptau spre maşini intelligenti“) pentru ca de 1 Decembrie găseau legate de oglinzile acestora şi ţara să primescă drept cadou o imagine câte un ștergar brodat frumos, în stil mai bună aici şi peste hotare. S-a întâmplat românesc, cu mesajul „dacă ai băut, de Ziua Naţională şi s-a întâmplat şi la conduci pe ultimul drum“. Fix atâta Cannes Lions, unde campania a obţinut spaima cât să te facă să chemi un taxi.

3 lei şi a plasat din nou România pe harta creativităţii mondiale.

18

Şi nu a fost singura campanie românească premiată la Cannes. Saatchi & Saatchi a obţinut un leu de bronz cu o idee pe cât de simplă, pe atât de frumoasă.

Pentru a comunica faptul că Enel oferă posibilitatea primirii unei facturi electronice, agenţia a creat campania „Plant the bill“ prin care a trimis abonaţilor factura tipărită pe o hârtie ce conţinea seminţe şi care, odată pusă în pământ, făcea să răsară o plantă.

Şi-au mai răsărit şi alte chestii frumoase.

Brandul Grolsch, care nu concepe să comunice altfel decât neconvenţional şi să-şi provoace întotdeauna consumatorii să experimenteze, s-a întrebat anul acesta dacă lipsa timpului face ca spiritul creativ să fie mai liber şi mai zglobiu. Aşa că a ales 14 oameni iubitori de comunicare şi artă şi, timp de 3 zile, i-a dus în Experience Hotel – un loc fără ceasuri, telefoane mobile şi internet, cu ferestrele acoperite şi lumina artificială pornită întotdeauna. Acolo, invitaţii s-au cunoscut şi au participat la ateliere creative de muzică, pictură sau teatru şi astfel creativitatea şi-a mai dezlegat limba. De după fereastră, un psiholog şi un sociolog îi urmăreau pe subiecţi şi le analizau reacţiile. Concluzia a fost că da, timpul, deadline-urile şi oamenii care vin cu ele să ne streseze ne contractă

20

creativitatea, aşa că ar fi mai bine să ne relaxam cu o bere în faţă cât mai des.

Şi românii n-au nevoie doar de creativitate, ci şi de optimism. Aşa s-a gândit şi marca de pufuleţi cu surprize Gusto, al cărei slogan e „Hrăneşte-ţi optimismul!“, şi care a vrut să facă toţi copiii fericiţi. Ştiţi acele vendomate cu jucării de pluş care scapă mereu prin cleştii slăbiţi ai maşinăriei? Gusto a înlocuit jucăriile de pluş cu pungi cu pufuleţi cu surprize şi a lucrat şi la mecanismul de extragere, făcându-l tot timpul câştigător. Au rezultat o grămadă de copii fericiţi şi un brand manager mulţumit că acei copii ţin strâns de mânuţă mesajul „pufuleţii Gusto au întotdeauna o surpriză“.

Să tot creştem copii optimişti şi fericiţi!

Pentru că atunci când vor creşte mari să fie mândri şi să aibă încredere în drepturile lor.

Ca să demonstreze discriminarea pe pielea celor care o practică, agenţia de publicitate Propaganda a adăugat în interviurile pentru angajare o parte în care aceştia erau discriminaţi. Motivele erau dintre cele mai stupide – ba că zodia lor nu e compatibilă cu creaţia, ba că trebuie să fii blondă ca să lucrezi cu creativii, sau că dacă nu eşti din Bucureşti (deci eşti de la ţară) n-ai ce căuta în publicitate. La sfârşit, cand li s-a dezvăluit că întâmplarea a făcut parte dintr-o campanie Watch anti-discriminare a romilor ce vor să ajungă medici, multe fete au plâns şi mulţi tipi au răsuflat uşuraţi.

Tot Propaganda a lansat pentru vopseaua Duraziv un filmuleţ intitulat „Demential!

Cum varuiesc rockerii din regie: cu parul!!“ care a făcut înconjurul internetului în 24 de ore. Într-o cameră tipică de cămin, 3 rockeri îşi scufundă părul lung în găleţi de vopsea branduită discret Duraziv, dau drumul la metale şi încep să văruiască pereţi prin metoda headbanging.

producţia proprie, agenţia Three a creat etichete româneşti personalizate pentru sticlele de Ţuică, Must şi Vin de Casă pentru a promova proiectul „Etichetele ROD“ (ROmanian Design). O metodă de camuflare inteligentă care avertizează copilul însetat că în sticla de apă e de fapt ţuică, dar care poate trece neobservată de către soţia preocupată, pentru că etichetele sunt replici ale unor branduri faimoase cum ar fi CocaCola, Fanta sau Dorna. Proiectul cuprinde şi clipuri demonstrative în care nea’ Marian, un consumator tipic de aşa ceva, arată cum se aplică etichetele corespunzătoare lichidelor din sticle. Dacă gospodinele îşi etichetează magiunul, zacusca şi compotul cu mândria unui pictor ce îşi semnează opera în colţul tabloului, domnii se opreau la producţie.

Dar de-acum discuţiile de la masă despre „ce e în sticla aia“ nu se vor mai termina cu „nu ştiu, dragă, miroase şi tu“.

Şi ce ar putea să meargă mai bine cu o producţie alcoolică de casă decât o meşteşugită lăutărească? Matache Măcelaru, îl ştiţi, domnul care ştie ce ne trebuie „pentru de dimineaţă“, a fost să-i ureze pe bloggeri de Paşte cu melodii lăutăreşti personalizate pe care le-a numit „meşteşugite“. Dintre dedicaţii citez şi vă las pe voi să vă imaginaţi linia melodică lăutărească: „vreau să beau să-ncingem hora / ştiu că-ţi mai place shaorma“ sau „Petreanu este jupânul / prezintă ştiri la

Pentru că românii sunt creativi şi le place să mai şi pilească din când în când ceva din

21

B1/ niciodată nu e trist / cel mai mare jurnalist măăăi“.

Nu în ultimul rând, ne-a plăcut anul ăsta cum Volksbank s-a împrietenit cu clujenii la festivalul de film TIFF. Campania „Bucurii care fac TIFF-ul mai frumos“ nu s-a concentrat doar pe proiecţiile din festival, ci şi pe întreaga experienţă care e ca o vacanţă atât pentru vizitatori, cât şi pentru clujeni, care se simt deodată turişti în propriul oraş.

Ca să celebreze locurile speciale, creativii au întins câte un covor roşu în faţa fiecăruia – Vărzăria, covrigăria Petru, strada Potaissa şi băncile din parc. Iar cinefilii ieşiţi de la proiecţii primeau bucurii simple cum ar fi pufarine, limonadă şi covrigi.

V-aş mai povesti despre branduri care au atacat cu tupeu consumatorul român anul trecut, pentru că avem destule. Cele mai bune exemple vi le-am expus deja aici, aşa că vă las pe voi să descoperiţi oraşul cu mărcile lui ascunse şi să vă creaţi propria reţetă.

22

Un ochi în ograda altora și un ochi în ograda proprie de Anca Pantuș Știi sentimentul ăla din copilărie când erai singurul din fața blocului care se topea după dropsuri mentolate și nu guma Turbo ca restul copiilor, sau mângâierea pe cap de la mama care-ți spunea plină de înțelegere „Lasă, mamă, că așa ești tu“ sau ridicatul din umeri al prietenilor care se uitau la tine de parcă coborâseși dintr-o navă extraterestră în timp ce exclamau cu resemnare „N-ai ce-i face“?

Toți trebuie să fi avut momentul ăla în care făceam un gest sau dădeam o replică unice și inegalabile în lume. Dar observ că asta e o trăsătură de neam: România e copilul neobișnuit din curtea școlii europene. Nouă ne place să facem lucrurile altfel. Și micii de cartier ni-i udăm cu bere, dar ne antrenăm și gimnastele de zece. Nu e bine, nu e nici rău, e pur și simplu românește. Publicitatea n-a scăpat nici ea de filtrul prin care trecem toate lucrurile pe care le facem.

Paradis, mate!

Raiu’, bă!

Dar, înainte să intrăm pe palpitantele meleaguri ale publicității românești, să dăm mai întâi o tură în Australia, locul de naștere al berii XXXX Gold, care-și iubește cu pasiune consumatorii. Și ține la bunăstarea lor atât de mult încât le-a cumpărat o insulă paradisiacă de aproape 7 hectare pe care se pregătește să o dea în folosință în luna octombrie, anul ăsta. Trebuie să subliniez că XXXX Gold e părtinitoare: insula e deschisă numai bărbaților și pune la dispoziția vizitatorilor un spațiu de joacă pe care nu-l aveau acasă. Dacă bărbații vor să pescuiască, vor avea calmul plajei și sunetul mării, dacă bărbații vor să meșterească vor putea face asta pe toată insula. Nu sunt tolerate mofturile, bărbații să nu se aștepte la infirmiere în halate scurte și masaje la picioare. Lucrurile se vor face simplu, ca pe vremea când se bucurau de simplitatea și confortul peșterilor din Paleolitic, spune reclama pentru Insula XXXX.

Vă spuneam că românilor le place să facă lucrurile diferit. Dacă pentru bărbații australieni Paradisul înseamnă liniște, distanțare de prezențe feminine și cufundare în ritualurile zilnice bărbătești, pentru bărbații români Raiul pe Pământ e în Mamaia și se numește Skol Land. Acolo consumatorii au parte de iepurași Playboy, muzică mixată de DJ veniți special și au acces la masaj, hockey, fussball, la o zonă cu terenuri de fotbal și de volei, o zonă unde să-și destindă mușchii încordați din cauza stresului pe care îl presupune meseria de bărbat și la o zonă cu gustări. Evident, spațiul pentru bronzat e și el integrat în peisaj. Moneda oficială a Paradisului pentru bărbații români este Skolul, care e obținut prin cumpărarea unei beri și care se folosește pentru participarea la jocuri și activități.

Spre exemplu, prin colectarea a șase Skoli, un grup poate sa joace fotbal pe terenul Skol timp de 30 de minute.

24

Automatul fericii reale

Coca-Cola a venit cu o idee foarte mișto care să se potrivească platformei de comunicare deja arhicunoscută „Open Happiness“. Și-atunci cei de la Coca-Cola au decis să le facă bucurii aleatoriu consumatorilor.

Printre țintele lor au fost și studenții de la o universitate din Londra care, odată cu doza de Cola pe care o cumpărau, primeau cadouri nu prea scumpe, dar suficient de frumoase cât să facă ziua cuiva mai bună.

Cumpărătorii unei doze de Cola au primit cornete de popcorn, doze extra, brioșe sau fotografii instant și uneori câte o strângere de mână. Pentru organizatori, cea mai plăcută parte a activării trebuie să fi fost expresia de bucurie sinceră de pe fețele oamenilor. Nu mă pot hotărî dacă studenții s-au bucurat cel mai tare de fleacurile care le-au făcut ziua mai bună sau de surpriza în sine, care a schimbat cursul deja cunoscut pentru evenimentele zilei respective. Și care ar fi cel mai bun feedback pentru client?

Agenția care a gândit conceptul poate să se laude cu poza asta:

Automatul fericirii simulate

Același concept, implementare românească.

Automatul fericirii a venit prin mai și în AFI Palace Cotroceni. Numai că aici clienții români n-au fost deloc surprinși cu o bucurie din partea Coca-Cola, ci mai degrabă și-au cumpărat singuri un premiu. Pentru că nu te puteai apropia de automat fără să fi cumpărat două sticle de Cola înainte și fără ca o promoteriță să-ți fi ștampilat preventiv bonul de cumpărături.

Ce trebuia să faci era să apeși pe butonul pe care scria „PUSH“. Dacă aveai noroc primeai o ramă vintage culeanu sau un mini cooler. Dacă nu, primeai un pahar cu pai sau o lumânărică de la Nestea. Totul se reducea până la urmă la o promoție obișnuită pe principiul „cumperi două și primești ceva în plus“. Uneori, în amintirea entuziasmului și a bucuriei pe care trebuia să o exprime activarea asta, puteai strânge mâna care mai ieșea prin locul unde cădeau de obicei premiile. Și-atunci noi ce să-nțelegem? Că fericirea românească e pe bani?

Și pentru că n-aș vrea să închei într-o notă pesimistă, dragă cititorule, aș vrea să reiau ideea: uneori facem lucrurile atât de bine că suntem premiați la festivalul care răsplătește creativitatea Cannes Lions. Alteori facem lucrurile atât de prost că nici nouă nu ne vine să ne alocăm bugete pentru propuneri de activări de genul ăsta. Dar indiferent cum iese, noi știm să facem lucrurile în stilul propriu, întotdeauna românește.

25

Fantasticele aventuri ale unui rătăcitor și ale camerei sale la ADfel 2011 de Anca Pantuș Salut! La ediția a șasea de ADfel am jucat rolul omului de multimedia, iar astăzi voi îndeplini rolul de ghid pentru voi, cei care poate n-ați văzut activările mișto care au avut loc la terasa Fabrica între 14 și 21 august 2011. O săptămână am filmat, fotografiat, intervievat și urmărit de-aproape tot ce era de văzut pe terasa Fabrica. Am inspectat craterele din asfalt lăsate în urmă de îngerițele căzute în ispită din cauza parfumului AXE Excite. Am râs la competiţia de public speaking Jameson Irish Whiskey, unde participanţii şi-au scos la iveală spiritul irlandez şi s-au războit cu limba deloc prietenoasă. Ba chiar mi-am îmbunătățit talentele artistice în timp ce torturam cu skill-urile mele la desen panourile uriaşe puse la dispoziția petrecăreților de către Desperados.

Și îngerii au căzut în ispită

în ispită. Câteva zile mai târziu, băieții s-au întrecut pentru atenția fetelor încercând să găsească îngerul ascuns pe tabela de joc proiectată pe ecranele din terasă, într-o variantă reinventată a jocului de Avioane.

Participanții au trimis SMS-uri prin care propuneau căsuţele în care îngerul ar putea fi ascuns. Cei mai inspirați au fost recompensați cu premii de la AXE Excite.

Povestea e așa: îngerițele erau ocupate în Ceruri protejând vieți, plutind pe nori sau făcând alte treburi îngerești, când un tip se hotărăște dintr-o dată să testeze proprietățile AXE Excite pe propria piele. Îngerițele, din entități divine şi inocente se transformă în niște păcătoase și cad din cer direct pe Pământ, fix la Fabrica, unde protagonistul poveștii noastre își are reședința, lăsând în urmă două cratere care marcau locurile în care aterizaseră. Craterele erau de fapt două lucrări 3D pictate pe pavajul Fabrica de Daniel Relenschi, care a făcut prima lucrare de genul ăsta din România.

Întâmpinarea vizitatorilor s-a făcut în miros de AXE Excite și fulgi din aripile îngerițelor care așteptau nerăbdătoare la intrarea pe terasă. Îngerințele au îmbiat participanții să-şi facă fotografii, în căutarea exemplarului masculin care le-a făcut să cadă

26

Misterul bărbatului care a făcut îngerițele să renunțe la Ceruri s-a elucidat în următoarea zi de ADfel când, în timpul proiecției de reclame cu făpturi angelice de tot felul, cele două îngeriţe au început în mod inexplicabil să se apropie de ecranul cel mare de proiecţie.

Spotul AXE Excite era difuzat chiar atunci şi astfel l-am cunoscut pe responsabilul pentru transformarea îngerițelor în păcătoase, în timp

ce din cer au început să cadă fulgi parfumați cu AXE – semn că fetele își găsiseră alesul.

Totul wild: Wild Painting, Wild Networking, Wild Declarations of Love, Wild Tattoos, Wild Party Tutorial La ADfel-ul de anul trecut s-a servit o porție sănătoasă de wild, antrenată de Desperados, berea petrecerilor fără oră de încheiere.

Nebunia a început de dinainte, când participanții au încărcat pe platforma The Creator designurile pentru tatuajele Desperados, care aveau să fie purtate de participanții la ADfel și premiate în cadrul evenimentului de publicitate neconvențională.

Apoi comunitatea IQads a fost încurajată să propună ingredintele pentru o petrecere wild, realizând colectiv proiecţia de reclame Wild Party Tutorial.

Release Your Inner Irish

Pentru cei dintre voi care nu aţi ajuns în terasă atunci, tot la categoria „eu ce naiba făceam în timpul ăla“ va intra și activarea pentru whiskey-ul Jameson. Mânaţi în luptă de spiritul irlandez, întărâtat strategic de proiecția de reclame cu goblini, oale de aur și foi de trifoi, curajoșii din public și-au luat inimile în dinți şi au înfruntat limba maternă a brandului Jameson. Înarmați cu pasiune, participanții au recitat cu un avânt lăudabil proverbe, jurăminte, imnuri de luptă, rețete de bucătărie sau prospecte farmaceutice, fără să știe cum și ce anume recită. După care, Vicențiu Furnică, moderatorul evenimentului, a spulberat misterul prezentând variantele corect citite ale textelor în irlandeză. Oratorii au fost apoi conduși la sesiunea de mentorat cu Brand Ambassador-ul Jameson, care le-a testat simțurile de irlandezi și i-a învăţat să găsească gustul Jameson între paharele de bourbon și scotch.

Pentru Wild Painting am îmbrăcat salopetele Desperados și am devenit pictori wild. Am schimbat complet fața panourilor uriaşe folosind pensulele, bidinelele și trafaleții și combinând cu inspirație galbenul, roșul și verdele.

Și dacă vorbim de nebunie, primul cuvânt care ne vine în minte e dragostea. Ecranele

27

din terasa Fabrica au fost împânzite de mesaje care să stârnească inimile domnițelor și domnilor destinatari. Pe de o parte au fost Wild Declarations of Love, pe de altă parte curajoșii care s-au înscris la Wild Networking și-au folosit skill-urile ca să compună mesaje folosind cuvintele „iguană“, „polițistă“, „cătușe“ sau „tatuaj“ și să-și convingă jumătatea nedescoperită din terasă să se căsătorească cu ei pentru o noapte. Celor care au reușit să-și întâlnească partenerii le-au fost înmânate certificatul de căsătorie şi instrumente pentru o căsnicie fericită: cătușe și beri Desperados.

Neconvenționale fierbinți

Participanții de anul trecut s-au înfierbântat din punct de vedere intelectual citind studiile de caz cu reclame neconvenționale premiate la festivaluri și prezentate la ADfel Galleries.

După care s-au înfiebântat aruncând ocheade domnișoarei de după perdeaua așezată strategic chiar lângă băile din Fabrica. S-a dovedit a fi tot o fierbințeală intelectuală, powered by Playboy, care ne sugera printr-un mesaj afișat lângă silueta de carton că revista înseamnă mai mult decât trupuri goale.

Parodii de râs cu lacrimi

Seara Grand Spoof a fost prilej pentru toți cei care au urât vreodată o reclamă sau au crezut că o pot face mai bine să se simtă răzbunați. În fața unui public care și-a arătat aprecierea cu aplauze și râsete copioase, au fost proiectate cele mai bune parodii de reclame, care au taxat lipsa de naturalețe sau glumițele exagerate din spoturile românești. Câștigătorii au părăsit terasa Fabrica cu obrajii îmbujorați, cu diplome și cu premiile puse la bătaie de Grand Spoof.

28

Următoarea fierbințeală a fost cauzată de Tomi, care s-a dovedit a fi dangerously hot, prin urmare toate sticlele de ketchup așezate pe mesele din terasă au fost însoțite de extinctoare și de avertismente care pregăteau curioșii pentru un gust foarte, foarte iute.

Tot la categoria hot, dar din punct de vedere creativ, aș pune și ideea celor de la EuroMiniStorage, care au pliat câteva biciclete în locurile în care niciodată nu e suficient loc și ne-au spus nouă să ne facem griji pentru timp și nu pentru spațiu.

niciodată, Decât o Revistă a venit cu un brief pentru amatorii de copywriting din terasă, cei de la Biciclop au făcut demonstrații de mers pe tot felul de armăsari cu două roți, GRASP a încurajat participanții să adere la o Românie mai bună, Pisica Pătrată și Smoking Cool Cat au pus de-un duel creativ, powered by Institutul Cultural Român, și Cluburile de Film One World Romania și-au împrăștiat ideile despre drepturile oamenilor ademenind participanții cu cupcakes.

ADVICE a aranjat un spațiu unde pluteau diferite personaje care purtau mesaje din partea unui copywriter, account sau art, Internship.in era în căutarea feței potrivite pentru un anumit model de CV, VIP şi-a adus proiectele la experimentat în stil vintage, Şcoala ADC*RO a încurajat participanții să se distreze pe un TrollWall, PRIME a adus wall-ul de Facebook din online în offline, Mai Mult Verde a lăsat în terasă butoane pentru voluntariat instant, iar reprezentanții Atitudine și Gia au împrăștiat mesaje pro ecologie și civism.

Cei de la BestJobs s-au bătut cu potențialii angajați pe ringul de box, dar au fost mai degrabă meciuri demonstrative care arătau cam cum se desfășoară ritualul angajator – candidat, așa cum o presupune procesul de selecție.

Ziua Culturală ADfel Limonada lui Iulian – care strânge fonduri pentru copiii bolnavi de cancer de la Marie Curie – a revenit mai fresh ca Ne-am cam distrat la ediția de anul trecut a ADfel-ului. Deci vă dau întâlnire şi anul ăsta pe terasa Fabrica, între 13 și 19 august. Urmăriți blitz-urile și-o să mă găsiți ușor.

30

Avem o industrie de publicitate. Râdem şi noi puţin de ea? de Ioana Mihai Foarte puţini sunt românii care, puşi în faţa unei situaţii – că e ea din fotbal, politică, publicitate sau medicină, ajung să încrucişeze braţele înţelept şi să zică „nu ştiu, nu mă pricep la asta, iar părerea mea ar fi irelevantă aşa că prefer să mă abţin“. E în natura noastră să comentăm şi asta nu-i nimic rău. Românului îi stă bine cu părerea, iar de la începutul capitalismului încoace românul consumator e regele şi opinia lui va fi întotdeauna cea mai bună.

Agenţiile se chinuie luni întregi cu cercetări Împreună suntem mai mulţi de consumator din care află cum sunt Se pare că emoţia dusă la extrem în românii şi ce poveşti le place să asculte. Îi comunicarea comercială şi situaţiile absurde invită la focus grupuri unde îşi afişează cu de care se lovesc zilnic, foarte diferite de emoţie lucrările, doar pentru a fi primite nivelul aspirațional din publicitate, le pică cu reinterpretări de genul „Nu aşa se face, greu românilor. E adevărat că „împreună domne’. Păi dacă eram eu în locul vostru suntem mai puternici“, mai ales atunci când ziceam aşa: ‘Lasă frunza de salată / cumpără auzim asta din gura lui Victor Rebengiuc, şi o ciocolată!’“. că apreciem taximetriştii care nu ne întreabă unde mergem înainte să deschidem uşa, De dincolo de ferestra de sticlă, publicitarii doar că uneori amploarea emoţională dată notează opiniile lor, ce rămân de multe ori la stadiul de subiect de bancuri în teambuilding. de companiile de telecom în general e mai mare decât e nevoie.

Dar vine o vreme când lucrurile se întorc şi publicitatea e redată poporului. Grand Spoof, „Oare am rămas destui dintre cei care competitia IQads de parodiat reclame, e un cumpără mai mult decât e nevoie şi fel de vreme a judecăţii. Un purgatoriu în cheltuie doar de dragul de a o face? care multe reclame ajung, dar puţine trec mai Studenţi din provincie care pleacă de departe. Timp de o lună consumatorii din acasă convinşi de banii părinţilor, hoţi toată ţara au liber la răzbunarea pe publicitari cumsecade care ajung acasă înaintea şi pot să parodieze teme sau creaţii concrete proprietarilor sau taximetrişti care nu te din publicitatea românească sau internaţională. întreabă unde mergi, ci câţi bani ai înainte E perioada aia din an în care agenţiile îşi trimit să deschizi uşa. […] Fie girăm credite clienţii în concediu doar-doar nu îşi vor vedea împreună, fie ne vom plăti datoriile brandul luat la mişto pe Facebook. singuri. Împreună suntem mai datornici“, semnează Lefterul Afon unul din spoofAnul ăsta avem aproape 80 de înscrieri urile înscrise în competiţie. finaliste – semn că publicitatea românească a fost din belşug şi că umorul românilor e departe de a se termina. Atunci când aproape jumătate din înscrieri se concentrează pe ironizarea a două spoturi româneşti, nu putem să nu observăm recurenţa câtorva teme din miştoul colectiv. „Împreună suntem mai puternici“ al lui Vodafone s-a bătut în înscrieri cu dramatismul Maiei Morgenstern şi al lui Dragoş Bucur din campania Salvaţi Roşia Montană.

32

Şi spoof-urile nu sunt simple comedii.

Una din echipe îşi descrie spooful înscris drept un manifest pentru civilizarea României: „Elevi care nu şi-au luat nici anul ăsta BAC-ul, dar şi-au luat un telefon de 500 de euro. Angajaţi care nu lucrează nici măcar în timpul programului, familii ocupate care încă îşi fac timp de grătar şi seminţe în faţa blocului, oameni de treabă care îţi taie calea în trafic şi apoi îţi zgârie maşina în parcare, doamne respectabile care sar rândul la magazin să nu piardă ultimul episod din telenovelă. Eu ştiu câţiva. Şi tu ştii câţiva, prietenii tăi ştiu şi ei câţiva. Asta înseamnă că de fapt nu suntem atât de puţini. Împreună suntem mai mulţi.“

O alta echipă s-a revoltat de truismele folosite în comunicarea marilor companii de telecom, care asociază mesaje înălţătoare despre esenţa umană, pacea mondială şi binele public unor imagini cutremurătoare, asezonate cu o muzică de stors lacrimi. Spoof-ul se termină cu un carton în care o companie prezintă oferta de mesaje şi minute incluse în abonament ca într-o reţetă care merge la sigur.

Echipa zice că acest gen de campanii trec neobservate şi că logo-ul „O Companie“ de la sfârşit ar putea fi înlocuit foarte uşor cu logo-ul „Orice altă Companie“

de telefonie mobilă fără ca experienţa consumatorului să difere prea mult.

Poftiţi, domnilor, toate spoof-urile noastre!

Vânt. Peisaj apocaliptic. Maia Morgenstern se aşează la masă şi îşi smulge cerceii cu foc până sângerează.

Ploaie. Dantura nu mai rezistă. Dragoş Bucur îşi extrage cu cleştele un dinte de aur.

Cu gura plină de sânge rosteşte către cameră „Tot aurul meu. Sper să fie de ajuns“. La final, ambele spoturi lovesc cu un mesaj dur şi adevărat: „Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară“.

Campania Salvaţi Roşia Montană a făcut ravagii printre privitori, care au fost atât de impresionaţi încât au adunat ce mai aveau pe acasă şi s-au pus pe donat, evident, la mişto. Vă enumăr doar câteva dintre donaţiile spoof-uite pe care le-am primit pe adresa virtuală a redacţiei: - Un morcov ascuns în părţi anatomice dorsale, pentru că un om, ca şi o ţară, simte mai repede morcovul decât roşia;

33

- Tot aurul unui bulibaşă pentru că, nu-i aşa, valoarea unui om se măsoară în duşmani, nu în aur; - Toate ouăle unui consumator pentru politicienii care au nevoie; - Toți leii unui jurat de la Cannes pentru agenţiile care aleargă după ei şi pentru binele industriei de publicitate;

cărţi pentru ca cei care au picat BAC-ul să aibă o educaţie mai bună; - Un ceas pentru toţi cei care ne fac să ne pierdem vremea; - Tot aurul lui bulibaşa Romeo (chiar şi diadema de sub pălărie) doar să nu fie expulzat înapoi în România;

- Colacul şi bărcuţele lui Traian Marinărescu - 3 pixuri, 2 agrafe, 3 highlightere, caiete şi celor care au neapărat nevoie de flotă; Şi, ca să nu fie toată revolta în zadar, noi le-am aşezat frumos pe net şi le-am dat liber la vizionare şi votare. Iar dacă agenţiile îşi primesc recompensele în bani, spoofangii noştri pot câştiga şi ei. Joi, pe 16 august, pe terasa de la Fabrica, vom viziona cele mai tari opere de critică publicitară, iar autorii îşi vor ridica diplomele şi cecurile.

Poftiţi, domnilor, toţi banii noştri, numai construiţi o industrie mai bună!

34

te invită la ca să vezi cum poti să-ti pui în practică ideile neconventionale.

Protestele unui popor hâtru de Anca Panțus S-a spus despre români că protestează, dar că habar n-au pentru ce. Alții spuneau că românii sunt comozi, alții că, dimpotrivă, sunt incomozi. S-a mai zis ba că-și schimbă ideile după cum bate vântul, ba că țin cu dinții de părerile lor. Lucrurile nu sunt foarte clare. Singurul lucru care a fost unanim acceptat este că românii sunt hâtri.

Cu sau fără salarii, pe căldură sau pe frig și indiferent de simpatiile politice, românii nu și-au pierdut simțul umorului. Piața Universității a ținut loc de galerie, iar jurnaliștii și românii din spatele ecranelor au fost publicul dedicat al protestatarilor care s-au întrecut într-un concurs de scandări, sloganuri și manifestații. Un pahar de ceai cald și -10 grade Celsius au stimulat creativul latent din fiecare protestatar care și-a etalat skill-urile pe pancartele fâlfâinde în vântul care mătura Piața Universității. A fost un concurs cu reguli nescrise, fără deadline, cu cel mai aspru juriu posibil.

Așa că românii și-au adus întăriri.

Cium Palak Kenobi a fost invocat în manifestația unui protestatar care simțea „o tulburare în forțe“. Titanicul a fost adunat de pe fundul Atlanticului de Nord și predat căpitanului Băsescu.

Care Băsescu mai era invitat să preia și căpitănia navei Enterprise în locul lui Jean-Luc Picard. Mai mulți protestatari și-au asumat rolul lui V din Vendetta în timp ce alții se îndeletniceau să ridice cât mai sus afișul filmului „Stăpânul Belelelor“, cu Traian Băsescu în rolul principal. Bulevardul a fost redenumit de protestatari „Jos Băsescu“, iar un puști anunța printr-o pancardă că vrea să devină hoț când crește și să se înscrie la PDL. Sigur, nici alți politicieni n-au fost feriți de inventivitatea românească în ceea ce privește ticluirea de porecle, poezioare și scandări.

Iată un exemplu de zile mari cu una dintre cele mai populare creații protestatare: „Vă rugăm să ne scuzați / Nu producem cât furați“. Se simte inspirația poetică și-n următoarea: „Mai puțină bășcălie / Vrem case sociale de la primărie“. Și vă mai spun una, cu-n picior metric rupt – e adevărat – dar cu o impresionantă componentă predictivă: „În dubă aruncați cultura /Limba și Literatura

37

/ Apoi tot voi ne întrebați / De ce la BACALAUREAT sunt tot mai mulți picați“.

Literatura protestatară atrage altă literatură.

Așadar, în Piața Universității și-au făcut simțită prezența William Ciumpalakspeare cu-a lui „Winter of Discontent“ și poetul național pe o pancartă pe care scria „Patapievici, scoate-l pe EMINESCU din dulap!“. Cum poezia n-are frontiere, românii și-au exprimat creativitatea și-n engleză prin mesaje precum „The clock is ticking / Their time is coming“ sau „Stop acid / Drop dead“.

Dacă tot suntem la capitolul literatură, să ne amintim și de nenea Iancu, pe care îl bănuiesc că a regizat comicul de situație al piesei care s-a jucat în Piața Universității.

El sau vreun urmaș trebuie să fi adunat toate nemulțumirile născute pe plaiuri mioritice, dar și europene, sub egida aceluiași simbol: protestez. În melting pot-ul demonstrațiilor au fost aruncate pancarte cu mesajul lui Mahatma Gandhi „First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win“, cu și despre masonerie, primăvara arabă, regele Mihai, mișcarea Occupy, Roșia Montană și-un QR Code. Dar ce-ar fi creativitatea dacă s-ar lăsa limitată de niște pancarte? Prin Piața Universității s-au mai perindat păpuși gonflabile, înjurături deochiate și-un protestatar în costum de iepure cu mesajul „Vreau să fim prieteni“.

Toate astea pe ritmurile induse parcă de melodia Ilenei Sărăroiu la care făcea aluzie una dintre cele mai viralizate pancarde: „Cine-a pus protestu-n drum / Ăla n-a fost om nebun“.

N-am o concluzie pentru protestele de astă-iarnă, dar pentru asta îi avem pe politicieni sau pe utilizatorii anonimi care lasă comentarii pe site-urile de știri. În schimb, am o concluzie despre spiritul românesc: dacă tot facem proteste, să le facem în stilul propriu. Cu creativitate, entuziasm, ironie, autoironie și cu umorul caracteristic poporului nostru.

38

Noi, urmaşii amuzanţi ai lui Traian de Ioana Mihai Poate că n-avem cei mai buni politicieni, dar măcar sunt amuzanţi, aşa că-i lăsăm acolo.

Toată viaţa noastră publică e structurată dupa scenariul unei telenovele. Undeva, peste câţiva ani, sigur vom afla că cineva era ta-su’ altcuiva care a intermediat o afacere cu cârnaţi şi ţuică la vila din Pipera moştenită de la un cumătru îndepărtat. Spargerea unei vaze într-o relaţie de top model + fotbalist de pe la noi va capta atenţia media şi a publicului mai mult decât schimbarea unei legi.

Nu vreau să vă înveninez mai mult decât e cazul pentru că ştiu că oricât de mult v-aţi supăra, exista o parte din zi în care nu veţi mai fi amărâţi şi veti râde de toate micile tragedii cotidiene. E sănătos şi, la noi, chiar normal.

Nu ieşim prea mult în stradă pentru că e ger sau caniculă, dar există ceva la care nimeni nu ne întrece - hazul de necaz care a trecut, mai nou, în 2.0. Deşi trăsăturile străvechi ale românilor ca ospitalitatea, hărnicia şi producerea propriilor băuturi alcoolice se moşteneau din generaţie în generaţie, acum totul se transformă. Aşa a ajuns spiritul sfătos al lui Moromete să se metamorfozeze în spoof-urile urbane postate şi share-uite pe Facebook. Vă intrebaţi ce-s alea?

o poză. Isteria s-a declanşat, ar zice criticii de artă, din superficialitatea publicului larg care nu înţelege măiestria operei. Prima dată bucureştenii şi-au luat câinii şi s-au fotografiat cu ei în braţe lângă statuie.

A urmat apoi valul de Photoshop. Fuego, Udrea şi Bear Grills sunt doar câţiva din cei care au avut şansa să apară, chiar şi numai virtual, alături de Traian şi animalul lui dacic de companie.

Acum avem chiar două pagini de Facebook pentru „Statuia lui Traian“, un cont de Twitter şi o locaţie pe Foursquare. Să mai zică cineva că nu sunt atracţii turistice în capitală!

Sigur ştiţi de Traian – împăratul roman pe care îl asociem de acum cu o statuie nud din bronz cu care fiecare trebuie să aibă

40

sportul se face oriunde. sportul se face la

www.intersport.ro

„sugestii pentru o sinucidere mai credibilă“ a făcut înconjurul internetului strângând 31.000 de Like-uri –„Dacă aveţi o plagă prin împuşcare în zona gâtului, nu o disimulaţi, pudic, sub un fular. Prezentaţi-o la modul cât mai sugestiv, cu urme clare de sângerare.

Că mila publicului, transformată în capital politic, se activează la sânge, nu la produsele firmei Burberry“, spune autorul articolului, Alexandru Hâncu. Şi uite aşa, din articol în articol a ajuns fularul Burberry să fie brandingul oficial al arestatului Năstase.

Şi nu suntem atât de abstracţi încât să parodiem doar opere de artă. Când actriţa Maria Dinulescu a simţit nevoia imperioasă de a prezenta în limba engleză o parte din viaţa ei, parcă toţi bloggerii s-au gândit să ne arate cum decurg dimineţile lor. Dacă Maria făcea câteva „leps“ în piscina de la Intercontinental şi apoi admira peisajul de pe terasă, Cosmin Tudoran plonja în cada mică, de apartament, exersa cu un pahar de coniac şi cu niste vin şi-apoi se dădea pe derdeluşul din curte folosind capacul de la veceu. Micuţu’ se trezeşte târziu şi admiră blocurile din cartier. Bordea se dezmorţeste cu nişte exerciţii matematice în timp ce poartă maieul preferat cu „Fuego must die!“.

Da, cam asta-i viaţa după ce vezi „This is my life by Maria Dinulescu“.

Alt brand care a fost implicat în cazul lui Năstase este Rom Autentic. Profitând de noua campanie a mărcii ce se foloseşte de obiceiul românilor de a lăsa lucrurile neterminate, un internaut i-a sugerat fostului premier să apese pe trăgaci mai cu spor. „Ai început să tragi şi te-ai lăsat imediat. ROM îţi dă zvâc să termini ce-ai început“, zice copy-ul spoof-ului.

Tot o semi-dramă a fost şi aproximativa sinucidere a fostului premier Adrian Nastase. După toată isteria mediatică, românii s-au răcorit cu spoof-uri. „Vara nu dorm“, şlagărul verii, a devenit „vara m-omor“ sau „vara nu mor“. Articolul revistei Kamikaze în care se prezentau

Se pare că românii prind din ce în ce mai mult drag de parodii – fie că sunt ele publicitare, politice sau sociale. Pentru că aşa suntem noi – urmaşi ai lui Traian, creatori de spoof urban.

43

Copywriterul de la Administrație de Sonia Ardelean Are cel mai impresionant portofoliu. A creat mesaje pentru zeci de clienți.

Nu a luat premii la festivaluri de creativitate, dar și dacă ar înscrie…

Este el, administratorul român de bloc, ANUNȚUL de la avizier este cea mai justițiarul de la etajul 2, mereu gata să te puternică armă a administratorului de bloc, întâmpine cu un reproș și cu un sfat despre asta pentru că are tot timpul un mesaj foarte, cum să fii un mai bun locatar. Inspectează dar foarte important de transmis vecinilor. zi de zi blocul pe care îl administrează O foaie albă în format A4 sau, pentru marii imperiul pe care îl conduce - în căutare de administratori, o coală A3 este pânza pe care nereguli și vinovați, găsește un suspect și el își așterne gândurile mărețe de schimbare apoi ia măsuri. Nu stă degeaba. Studiază în mai bine, șansa lui să facă din lumea prin vizor și își notează cine, la ce ore și cu asta un loc mai bun, ocazia de a influența cine a ajuns acasă, se uită pe geam să vadă atitudini și de a schimba comportamente. a cui pisică i-a stricat florile, urmărește cu o Anunţul nu se scrie așa, oricum. E și aici ureche lipită de țeavă și cu mâna pe telefon o artă. Trebuie să fii puțin neconvențional fiecare petrecere dată în apartamente. dacă vrei să se și întâmple ceva. Când vrea După puțină investigație, locatarii primesc să transmită un mesaj, adminstratorul un motiv să încetinească din fuga de pe scări de bloc știe, de exemplu, că semnele de de dimineaţă. Se opresc în fața administrației exclamare sunt mult mai eficiente dacă merg și citesc ultimele vești din viața altfel tihnită în grup, în șir indian de câte 5. Un plus a blocului în care locuiesc. de dramatism se obține subliniind pasajele cheie, insistând cu pixul până aproape de

44

momentul în care foaia cedează. Rândurile se scriu, și asta știe chiar orice administrator, cu litere maaari, de tipar. Și mai cred că toți administratorii au undeva un marker gros, albastru, ținut deoparte într-o casetă, special pentru momentele astea.

Se începe, de obicei, cu enunțarea problemei, etapă care poate lua forme de la „cine a“, la „nesimțitul care a“, la „animalul care a“ și până la „bestia care a“, în funcție de cât de gravă e abaterea și cât de versat e administratorul.

Apoi se amintesc pe un ton tot mai indignat reguli stricte, considerate de administrator „de bun simț“, cu privire la momentul

oportun plății întreținerii, administrarea corectă a excrementelor animalelor de casă, îngrijirea optimă a plantelor de bloc, locul de parcare autorizat, zgomotele permise, conținutul aprobat al cutiilor poștale și gestionarea civică a gunoiului. Totul se încheie într-o notă pozitivă și politicoasă, care șterge ca un burete toate injuriile anterioare, cu un vehement „Mulțumesc!“.

Semnat Administrația sau Comitetul. Sunt păstrate câteva greșeli de ortografie, semn că sentimentele au fost prea puternice pentru a amâna cu o editare momentul lipirii pe geam a mesajului.

Și astfel creativul de serviciu dă savoare cititului costurilor de întreținere, chiar și pe timp de iarnă.

45

Fărăscop de vară

Întotdeauna mi-am dorit să scriu un horoscop şi să fiu sigură că cel puţin un om îşi va trăi ziua cu gândul la rândurile scrise de mine pentru zodia lui. Acum pot. M-am documentat temeinic, am studiat zi şi noapte astrologia pentru a vă livra cel mai speculativ horoscop din această săptămână de vară. Ştiu tot ce o să vi se întâmple în săptămâna 13-19 august. Căutaţi-mă seara pe terasa de la Fabrica şi spuneţi-mi câtă dreptate am avut.

Berbec

Joi seară toată lumea face mişto de actorii care îşi scot dinţii, de babele care se potolesc cu ceapă şi de ăia care n-au luat BAC-ul. Tu ai voie să râzi doar dacă nu eşti babă, ai BAC-ul şi-ţi place mujdeiul.

Taur Sâmbătă totul va fi epic. Gunoiul se va duce singur, preţul la pâine scade sub ochii tăi, canicula face fetele să poarte doar rochii albe transparente. La metrou un melc se împerechează lasciv cu o zebră. Dar şi prietenii tăi au o zi epică. Aşa că fii pe fază şi filmează tot cu telefonul pentru că seara să vă duelaţi în creaţii.

Gemeni

Dacă te cheamă Popescu ai grijă să te speli bine pe dinţi vineri. Seara, la terasă, îţi vei găsi alesul în persoana unui caricaturist care te admiră în secret, aşa că alege o ciorbă făra pătrunjel la prânz. Nu vrei ca primul tău zâmbet către el să includă verdeaţă.

Rac

Dacă ai un examen de dat, îl vei pica. Dacă trebuie să primeşti bani, nu îi vei primi. Dacă te duci la medic, te vei interna în spital. Nu ieşi din casă azi. Nimeni nu te suportă până pe 13 august, când descoperi că romul te teleportează direct în Havana.

Leu

Ziua ta va începe cu o ofertă specială: 2.5 litri la preţ de 2 litri şi un cod promoţional sub capac. Vei fi aşa de fericit încât vei da like şi share într-o veselie. Viaţa e minunată. Profită de ofertele speciale, dar fii atent la nota de plată, unde se ascunde o altă cioacă.

Fecioară

Toti paranoicii zic că tu eşti paranoic. Dar tu ştii că tipul ăla care întreba cât e halatu’ avea un motiv serios. Bursa uniformelor medicale deschide pe minus. Tranzacţionează cu grijă şi caută indiciile ascunse din pauza publicitară. Masonii sunt peste tot!

46

Balanţă

Pateul tău preferat e la reducere. Profită de ocazie şi fă-ţi un stoc considerabil pentru sfârşitul lumii. A, astăzi primesti şi actele de divorţ. Aşa că ia mai mult pateu. Merge cu VODKA.

Scorpion

Nici nu-ţi dai seama ce efect au cuvintele pe care le rosteşti. Sfatul astrologului este să mergi cu grijă azi doar pe pavaje pătrate şi rosii, fără să calci liniile, şi să vorbeşti în propoziţii de fix 6 cuvinte ca să cucereşti o fiinţă angelică. „Diseară vin la terasă fără nevastă“ sau „Beau o bere şi încă una“. Cam aşa.

Săgetător Toate zodiile au complotat împotriva ta şi îţi pregătesc ceva. Ştii tu de ce.

Nu-ţi spun ce te aşteaptă pentru că şi eu sunt una din zodiile alea. Până atunci continuă să speri că m-am găsit să glumesc fix la zodia ta şi mai pune nişte gheaţă în whiskey.

Capricorn

Victorie! În sfârşit primeşti mărirea aia pe care o aştepţi de 5 ani şi ai bani să pleci în vacanţă. Dar iubita îţi dă papucii. Îţi iei sopârla şi ieşiţi la terasă ca băieţii. De-aici încolo lucrurile devin wild. Ai grijă să n-o scapi din lesă fără botniţă.

Vărsător

Cu banii câştigaţi în 2 ore de munca îşi cumperi un metru de bere şi te îmbeţi. A doua zi ajungi cu 2 ore mai târziu la birou şi ţi se taie din salariu.

Bucură-te de acel metru de bere!

Peşti

Recunoaşte că până şi tu crezi în horoscop şi că-l citeşti pe ascuns deşi le zici altora că e o mare porcărie. Cât timp citeşti această predicţie o găleată de vopsea îţi va cădea în… ups, prea târziu?

Au consemnat pentru dumneavoastră Paranoia Colectivă şi Drobul de Sare Românesc.

47