Revista IUVENTA by Florin Adamache

Membrii redacției

Redactori

Elena Ungureanu, redactor-şef, Iaşi Dragoş-Andrei Preutescu, redactor-şef adjunct, Iaşi Florin Adamache , PR Ionela Radu, Iaşi – corector articole Prof. Ilie Istrati, coordonator al revistei şcolare „Tracitas atque latinitas”, Iaşi Prof. Gâlcă Mihai Cornel, Iaşi Irina Ivanov, Iaşi Alina Ionescu, Iaşi Olga Bondari, Preşedinte Asociaţia Tinerilor Basarabeni din Iaşi, (Rep. Moldova) Rotaru Carmen, Iaşi Ioana Mădălina Gâdinceanu, Iaşi Topcian Marina Georgiana, Iaşi Cornelius Drăgan, Vaslui Mădălina Mihaela Irava, Iaşi Pop-Cozac Iulia, Jibou, Judeţul Sălaj Luciana Muraraşu, Iaşi Ioana Păltinel, Iaşi Netcă Adina Mălina, Vaslui Roxana Lixandru, Câmpulung Dr. Simina Renţea, Constanţa Alina Voinea, Iaşi

Irina Ivanov, responsabil editare şi tehnoredactare, Iaşi

Design

Denis Iuliana Diaconu, responsabil desene pagină, Iaşi Oana Roman, responsabil fotografii, Iaşi Netcă Adina Mălina, responsabil fotografii, Vaslui

Cuprins

Cuprins Persoana X

Editorial Despre toţi

Libertatea artei.Fenomen.Experiment

pag. 5

Invitație la vis

Floare de latinitate

Zbor, mi-e dor de zbor

Zeul Saturnus, primul strămoş al poporului latin

pag. 11

Recenzie

SNV (Sãptãmâna Naţionalã a Voluntariatului)

Fericirea dobândită prin dăruire Drama trupului fără suflet

pag. 15 pag. 18

Motivaţie şi caracter natural pentru a face voluntariat

Calendar SNV-2011, Iaşi

Compoziția frumosului Iubito

pag. 31

Cântec în suflet

pag. 31

Sublimul în noapte

pag. 32

Pirogă

pag. 33

Arcă

pag. 33

Regăsire

pag. 33

Adorare

pag. 34

Hrană pentru suflet

pag. 35

pag. 20 pag. 21

Eseu Lauda de sine poate mirosi a bine? Lauda şi stima de sine

pag. 37 pag. 38

Avangarda- de la respingere la lectura febrilă

pag. 40

Credința

A doua şansă

Domenii de interes

Importanţa voluntariatului Ce cred eu despre voluntariat Voluntariatul este ca prima dragosteaproape inevitabil dar trece întotdeauna

Pânza de păianjen

Monahul Paulin – “Rugãciuni cãtre tineri”

pag. 6

pag. 55

Drept și societate Logodna în noul civil

pag. 52

pag. 51

pag. 45 pag. 46 pag. 47

Editorial

Mâini întinse, Spre valuri de priviri. Suflete aprinse, Către inimi de lumi, E bine să iubim aproapele.

Ascult strigăte de suflet Şi vreau să le opresc din fierbere, Să le sting cu mâinile, Iar gândul să le liniştească Pe cele neîmplinite.

Ore presărate cu pasiune Dăruite lumi-n dar, Sunt izvor de veşnicie, Dătător de har.

Scăparea se furişează-ntre oameni, Pentru a se lipi de inimi. În depărtare de zări, Se rotesc speranţe.

Denis Iuliana Diaconu

Elena Ungureanu Dragoș-Andrei Preutescu

Persoana X

Arta nu trebuie să urmeze o teorie şi nici să stea închisă intr-o galerie. Dacă arta se naşte din credinţă şi instinct, gândesc că doar atunci fiecare creaţie şi operă oferă privitorului libertate de interpretare propie şi lipsită de prejudecăţi. Acest lucru mi s-a întipărit în minte atunci când l-am cunoscut pe Alex Sahlean, student la Facultatea de Arte Decorative şi Design din cadrul Universităţii Naţionale de Arte. Alex este tânărul artist care îşi doreşte să coloreze viaţa urbană a Bucureştiului, să dea un imbold oamenilor spre a lega o prietenie cu arta chiar şi în afara galeriilor expoziţionale, motiv pentru care lucrările sale au putut fi văzute de multe ori direct pe stradă. Deşi prima sa expoziţie personală s-a desfăşurat în perioada 8 - 23 februarie 2011 cu vernisajul pe data de 16 a lunii, Alex a mai participat la diferite expoziţii şi concursuri de creaţie, iar în munca sa niciodată nu uită să exprime principiul fără de care pentru el arta nu ar avea sens : LIBERTATEA! Mai multe despre ceea ce face şi îşi doreşte să realizeze, veţi descoperi în urmatorul interviu: D.T.P.: Nu e finalizat?

Daniela Teodora Pop: Bună Alex, acum 2 luni ai avut lucrările expuse la o mică galerie din Bucureşti. A fost prima ta expoziţie?

A. S.: Nu. După cum spune și numele, "Fenomen. Experiment", este un experiment care se poate întinde până la mulţi ani.

Alex Sahlean: Da, a fost prima expoziţie personală, dar în care am avut şi invitaţi. Un proiect care sper că se va dezvolta pe parcursul trecerii vremii...

D.T.P.: De ce ai ales MAKE A POINT să fie locul expoziţiei tale? A.S.: Au un principiu care mie mi-a plăcut foarte mult de când l-am văzut:

Persoana X

artişti care au expus alături de tine?

aducerea artei mai aproape de oameni din punct de vedere geografic. Şi într-o expoziţie la periferie am considerat că mă încadrez foarte bine în spaţiul acela.

A.S.: Ideea a fost că a existat un concept de la bun început, iar fiecare a reacţionat în urma conceptului. Şi a ieşit ceea ce a ieşit. Fiecare a văzut lucrurile cum a vrut să le vadă.

D.T.P.: Care a fost feedback-ul pe care l-ai primit în urma expoziţiei?

“Nu sunt adeptul rutinei şi îmi place să experimentez până la un moment dat, când am să găsesc ceva inovativ. “

A.S.: A fost unul pozitiv, pot spune. Au fost nişte poveşti foarte interesante despre cum vedeau diferite persoane anumite lucrări, fapt de care am rămas impresionat deoarece sunt unele lucruri pe care tu nu mai ai timp să le observi în proiectele tale.

D.T.P: Ce importanţă are pentru tine culoarea pentru aspectul compoziţional al lucrărilor tale?

D.T.P.: Ce importanţă ai acordat publicului la acest proiect?

A.S.: M-am bazat pe culoare. Din punctul meu de vedere, în proiectul acesta culoarea influenţează în proporţie destul de mare. Majoritatea lucrărilor mele sunt bazate pe culoare, pe jocul de culoare, mai exact.

A.S.: În mare parte am interacţionat cu ei. Aceasta a fost şi ideea: proiectul s-a dsfăşurat atât în interior, cât şi în exterior, mai ales în cea de-a treia fază a proiectului. În exterior lucrările fiind expuse pe gardul galeriei, au avut o influenţă din partea naturii dar şi din partea societăţii. Iar ce s-a întâmplat în interior pot spune că a fost suma acestor două tipuri de influenţe. Şi da, am acordat o mare importanţă deoarece eu nu am dat nume lucrărilor şi am lăsat publicul să decidă ce nume ar da ei. Având în vedere că este artă abstractă, ţine foarte mult de psihologic şi de starea de spirit din momentul respectiv, deoarece şi eu aş fi dat un nume la început şi alt nume la sfârşit.

D.T.P: Ce teme abordezi de obicei în lucrările tale? A.S.: E o întrebare dificilă pentru că nu sunt adeptul rutinei şi îmi place să experimentez până la un moment dat, când am să găsesc ceva inovativ. În momentul de faţă mă simt foarte atras de natură. De cum influenţează natura peisajul urban sau de cum influenţează peisajul urban natura. Iar a doua ipostază este destul de tristă pentru că peisajul urban acaparează. A trecut de stadiul de influenţă, deja acaparează natura. Mai abordez teme legate de erotism, jocul de culoare mă fascinează foarte mult şi ceea ce se întâmplă în

D.T.P: Care a fost puntea dintre lucrările tale şi lucrările celorlalţi

Persoana X

Pământul se degradării.

jurul meu are o influenţă destul de mare asupra muncii mele. Îmi găsesc subiecte interesante care să mă influenţeze. De acolo a plecat şi ideea unui proiect pe care l-am început, dar nu l-am prezentat,legat de structurile naturale şi ce formă ar lua ele într-un ambient urban. Şi nu mă leg neapărat de ecologism.

situează

în

fruntea

“Publicul român... ştie ori peisaj în artă, ori pornografie în film.”

D.T.P: Ai mai menţionat erotismul ca fiind una din temele pe care îţi place să le abordezi în munca ta artistică. Care este limita pe care o tragi între subversiv şi obscen?

“Majoritatea lucrărilor mele sunt bazate pe jocul de culoare” D.T.P: De ce această distanţare faţă de "fenomenul" ecologie? Ai tendinţa să crezi că ecologismul a devenit o modă şi în pictură (sau în artă)?

A.S.: E o linie foarte subţire, dar depinde cum definim obscenitatea, pentru că ţine foarte mult de mentalitate. Publicul, şi acum mă refer strict la România pentru că cel mai mare contact l-am avut cu români, nu este obişnuit cu aşa ceva. El ştie ori peisaj în artă, ori pornografie în film. Şi de acest subiect îmi aduc foarte bine aminte şi cred că se întâmplă şi în zilelele noastre, copil fiind, în filmele de la ora 20:00 existau şi scene sexuale la care părinţii mei schimbau programul fără nicio jenă. Nu suntem obişnuiţi cu arta sexuală.

A.S.: Nu ecologismul neapărat. E un termen foarte mare şi despre care poţi să vorbeşti mult. Există din anii 60 junk art-ul care, după cum spune şi traducerea lui, arta din gunoi: poţi să reciclezi orice şi să creezi din materialul reciclat. De astfel şi proiectul acesta Fenomen. Experiment, ca suport, ca materiale de suport, pe asta a mers, pe reciclare. Toate lucrările au fost realizate pe materiale reciclate şi oarecum ajungând într-un alt cadru decât cel în care s-au regăsit iniţial.

De altfel, aceasta nu este o problemă a contemporanilor, ea există de zeci de ani... de sute de ani. Dacă ne gândim puţin la ce se întâmplă în renaştere avem exemplul lui Goya cu Maja Desnuda care a fost ţinută foarte mult timp într-un loc bine ascuns de public, pentru că existau anumite canoane în care arta erotică era pusă la zid. E un lucru adevărat care intrigă din punctul meu de vedere şi am rămas neplăcut surprins să constat că în anumite cadre academice legate de

E oarecum la modă să fii verde, şi sunt anumite persoane care încearcă să facă asta cu o oarecare agresivitate ceea ce nu mi se pare normal pentru că în fond fiecare alege cum vrea să fie. E adevărat, în ultimii 70 de ani am distrus planeta mai mult decât s-a distrus ea în atâţia mii de ani. Am putea spune că

Persoana X

D.T.P: Din punctul tău de vedere, care este tendința actuală în arta românească?

artă există această repulsie faţă de erotism şi sexualitate, lucru care nu ar trebui să se întâmple, mai ales în astfel de cadre. În fond este un lucru care se întâmplă zi de zi cu fiecare om. Nu e un subiect atât de tabuu din punctul meu de vedere, dar venind cu o astfel de idee aduci automat şi intriga după tine şi şochezi.

A.S.: Există o foarte mare influență a societății... ceea ce din punctul meu de vedere este un lucru foarte bun. Lucrurile încep ușor, ușor să meargă și în România. Încep să se creeze festivaluri de artă, street art, un exemplu fiind Street Delivery. Încep să apară galeriile la periferia orașului, lucrurile se dezvoltă încet, încet. Foarte încet e adevărat, dar se mișcă și asta e important.

D.T.P: Ce crezi despre opera unui artist? Consideri că e mai bine să fie ancorată în realitatea existenţială a acestuia? A.S.: Depinde, pentru că dacă eşti ancorat într-o lume a ta şi vezi doar ceea ce vrei tu să vezi, poţi să creezi nişte lucruri cu un caracter oarecum fantasmagoric. În schimb dacă eşti frământat de problemele din jurul tău, şi nu ne referim la politică, fotbal sau orice subiect monden, pur şi simplu ceea ce vezi inevitabil pe stradă, poţi fi influenţat foarte mult de realitatea actuală.

“Oamenii nu au destulă cultură artistică pentru a-și da seama ce este artă”

D.T.P: Artiști foarte buni avem și noi. Sunt care au reușit să expună și în alte țări. Nu crezi totuși că artă românească e valoroasă?

D.T.P: Ce stil abordezi?

A.S.: Problema în România este faptul că nouă ne lipsește o perioadă, hai să spunem așa 60- 89, pentru că la noi a existat tolitarismul și s-a rupt orice contact cu exteriorul. Având în vedere că la noi se făcea total altceva decât curentele care începeau să se dezvolte în SUA, în Franța, în Anglia sau în Germania. La noi lucrurile au fost foarte influențate de politică. Se observă atât în mentalitate, cât și în progresul pe care îl facem.

A.S.: Nu pot vorbi încă de un stil... D.T.P: Nu ţi-ai format unul sau nu vrei să te limitezi deocamdată la un stil? A.S.: Eu încă experimentez. Nu mi-am găsit locul și nu cred că așa ceva îi stă în fire unei persoane care își zice artist, să se limiteze la o anumită direcție. D.T.P: Ai artiști preferați?

D.T.P: Pentru tine o lucrare este terminată de când o începi sau ai

A.S.: Îmi plac anumiți artiști. Îmi place ceea ce a făcut Pollock.

Persoana X

grijă pe parcurs să îți dezvolți ideea? A.S.: Depinde pentru cât timp pot face o lucrare. Mergând pe decorativ da, mergând pe picturalitate, nu. Depinde și de subiectul pe care îl aleg.

D.T.P: Oamenii privesc puțin distanțați arta când vine vorba de a o categoriza între domeniile sursei de venit. Care este concepția ta în această privință? A.S.: Oamenii nu au destulă cultură artistică pentru a-și da seama ce este artă și nu se gândesc că principalul motiv al ei nu e sursa de venit.

“Încercați să vă uitați în jurul vostru atunci când mergeți pe stradă. Să observați lucruri interesante care o să va încânte.”

D.T.P: Ce proiecte de viitor ai? A.S.: Sper să reușesc să finalizez oarecum proiectul "Tu vezi ce văd eu". O pregătire succintă i-am făcut-o în cadrul evenimentului Pecha Kucha Night 3 desfășurat la The Ark. Totul se bazează pe structura naturală a frunzelor. Sper să se dezvolte în maniera la care mă aștept. Vreau să îmbrac chiar şi o mașină, iar proiectul să culmineze cu îmbrăcarea unei clădiri numai cu frunze și nu doar fațadă ci și interior.

D.T.P: Un mesaj pentru noile generații care sunt puse față în față cu arta. Care ar fi un prim îndemn al tău? A.S.: În România nu există școala artei, să spun așa, populația nu este educată înspre artă, iar lucrul acesta a rămas oarecum din perioadă comunistă și nu s-a schimbat nici în prezent. În primul rând România are nevoie de educare, nu de culturalizare în masă. Această educare trebuie să pornească de la școală și în proporție mai mică să se dezvolte și la persoanele mai în vârstă. Mesajul meu este acesta: Încercați să vă uitați în jurul vostru atunci când mergeți pe stradă. Să observați lucruri interesante care o să vă încânte.

Daniela Teodora Pop, București/Bistrița

Invitație la vis

Zbor, mi-e dor de zbor

Mi-e dor să zbor...probabil că am fost cândva prin foarte îndepărtate vieţi, pasăre cu aripi albe, lungi, călătoare pasăre, privind curioasă, din înălţimi senine, întinderea verde a pământului sau poate o Pasăre a Paradisului am fost, colorată în nesfărşite nuanţe albastre, cu aripi fâlfâind rapid ca tremurul genelor emoţionate. Mi-e dor să zbor... amintirea viselor în care mă desprindeam de soliditatea terestră şi mă înălţam în vaste spaţii e foarte vie în mine, adânc întipărită, preţioasă călătorie în alte tărâmuri, astrale; într-un vis de acest gen am zburat vertical cu o viteză inimaginabilă, de mână cu Îngerul meu păzitor.Din cauza vitezei de ascensiune, părul lung îmi intrase în gura deschisă de uimire şi mi-era frică să-mi desprind o mână din mâna protectoare a Îngerului pentru a-mi scoate pletele din gură; apoi am realizat că puteam să fac aceasta doar prin forţa gândului, ceea ce am şi reuşit; în zborul vertical dusă de Ingerul meu drag am depăşit planeta noastră, am trecut prin multe galaxii, prin cosmos, tot mai sus, mai departe, printre stele şi planete; acolo am auzit cu alte urechi muzica sferelor, pe care n-am s-o uit niciodată, am privit cu alţi ochi Izvorul tuturor formelor materiale, am simţit Iubirea care impregnează totul, din care sunt toate plămădite; poate de aceea mie dor mereu de zbor. Dr. Simina Renţea, Constanța www.poeziaiubirii.blogspot.com

Floare de latinitate

Zeul Saturnus a fost o veche divinitate italică şi era zeul agriculturii, justiţiei şi dreptăţii; în mâna stângă avea o seceră, iar în mâna dreaptă avea spice de grâu. Soţia lui Saturnus era zeiţa Ops. Zeul Saturnus a fost tatăl următoarelor divinităţi : zeiţa Vesta, Ceres, Juno, şi a zeilor Jupiter, Pluto, Neptun. Saturn era adesea confundat cu zeul grec Cronos. Hesiod, în Teogonia, menţiona că Saturnus era fiul titanului Caelus şi a Terrei. El a scris că Saturnus a obţinut puterea tatălui său Caelus. Destinul a prezis că unul din fii lui Saturnus se va întoarce împotriva sa şi îi va prelua puterea, motiv pentru care Saturnus şi-a devorat toţi copiii care i se năşteau. Pentru a preveni acest lucru, soţia lui Saturn, Ops, l-a ascuns pe al şaselea fiu, Jupiter, pe insula Creta şi i-a oferit lui Saturn un bolovan învelit în haine de copil. Saturn l-a devorat imediat. Mai târziu, Jupiter s-a întors împotriva lui Saturn şi a celorlalţi titani şi a devenit cea mai puternică divinitate din univers.

său. Cu ajutorul Gaiei, bunica sa, Jupiter i-a dat tatălui său o poţiune prin care acesta i-a scuipat înapoi pe toţi cei cinci fii ai săi, pe care îi înghiţise: zeiţa Vesta, Ceres, Juno, Pluto şi Neptun. Atunci a început un devastator război între zeul Saturnus şi fraţii săi contra lui Jupiter şi a fraţilor săi, care aproape a distrus Universul. Jupiter l-a convins pe titanul Prometeu să lupte alături de ei. Jupiter a învins şi Olimpul a devenit locul său de domnie. Saturnus s-a dus apoi în Italia. Acolo, însă, domnea zeul şi regele Ianus împreună cu autohtonul Camese în ţinutul Camesene. Capitala lui Ianus

Saturnus a fost unul din cei şapte titani sau Numiani şi împreună cu ei a stăpânit Universul. Titanii aveau puteri foarte mari, dar cu toate acestea, au fost distruşi de către Jupiter. Când Jupiter a crescut, el a devenit purtătorul de cupe al tatălui

Floare de latinitate

era oraşul Ianiculum de pe colina cu aceeaşi nume Ianiculum. Astfel ne prezintă poetul Ovidius venirea zeului Saturnus in Italia din Tesalia, de unde venise anterior şi zeul Ianus:

Păcii, duceau o viaţă de dulce odihnă. Pământul Însuşi, de sarcini scutit, neatins de greblă, de fierul Plugului nespintecat, de la sine dădea toată roada. Îl mulţumea pe om hrana fără de munci dobândită, Roadele din copăcei culegea, iar din munţi felurite Coarne, şi mure – agăţate în rugii cu ghimpi mulţi, şi ghinda Care cădea din copacul cu ramuri întinse al lui Joe. O primăvară era ne-întreruptă: Zefirii cei molcomi Cu adeieri căldicele, flori desmierdau răsărite Fără sămânţă; pământul rodea chiar şi făr - arătură Şi nelucratele ogoare albeau, de bogatele spice Pline; curgeau peste tot râuri mari de nectar şi de lapte, Picuri de galbenă miere cădeau din stejarul tot verde” (2)

“Eu mi-amintesc că Saturn fu primit pe pămânatul acesta, Când din regate cereşti fost-a de Joe gonit. Mult timp de-aceea saturnic neamul acesta numit-au Şi, că pe zeu l-a ascuns, Latium ţării i-au zis. Iară pioşii urmaşi au gravat pe monede o pupă Spre a aminti că un zeu oaspete aici a sosit.(1)” Apoi Ianus ne povesteşte despre Epoca de Aur pe care a instaurat-o Saturn în Italia: “Vârsta de aur fu prima creată, când fără silire, Cinstea, dreptatea şi bunacredinţă durau fără lege. Nu se ştia ce-i pedeapsa, nici frica. Pe table de aramă Nu se citeau vorbe de–ameninţare; poporul de faţă Judelui nu se temea, şi trăia fără vreo apărare. Ape, spre a merge să vadă o lume străină, nici omul Nu cunoaşte alte tărâmuri decât ale lui. Şi Nici pripoaroasele şanţuri cetăţi nuncinseseră încă; Trâmbiţe drepte de bronz nu ereau şi nici goarne–ndoite, Coifuri sau săbii; şi fără oştire popoarele-n sânul

Zeul Saturnus fondează o nouă împărăţie în Italia cu capitala Saturnia situată pe colina Capitoliu, colină care va face parte mai târziu din oraşul Roma. Astfel, zeul Saturnus fondează un nou popor, cu numele de popor saturnian. Iată cum ne descrie Ovidius formarea poporului saturnian: “Însă din cerul înalt scoborâtu-a cu timpul Saturnus, De arama lui Joe fugind şi-alungat din domnia străbună. El adunatu-a pe cei păduratici cu firea, pe toţi risipiţii Codrilor negri, şi legi le-a tocmitu-a şi pământului nume Latium i-a dat , căci ascuns el trăia prin aceste pământuri.

Floare de latinitate

Oamenii pe care i-a adunat Saturnus şi le-a dat legi nu erau decât vechii ausoni, drept confirmare la această părere vine şi denumirea de ţară Ausonia pe care i-o dau Latiumului poeţii Vergilius şi Ovidius. Dar Saturnus nu instaurează numai vârsta de aur pe pământ, ci dă naştere unui nou popor. Astfel, Vergiliu ni-l prezintă pe zeul Saturnus ca primul strămoş al poprului latin. Saturnus a avut un fiu pe nume Picus, iar Picus l-a avut ca fiu pe zeul şi regele Faunus, iar Faunus l-a avut ca fiu pe regele Latinus care după moarte a fost divinizat cu numele de zeul Jupiter Latial.

erau o sărbătoare foarte populară, un timp de distracţie cu mâncare şi băutură. Prima zi de Saturnalii începea la mijlocul lunii decembrie şi continua până pe 1 ianuarie. În această perioadă nu se putea declara război, nu se puteau venera zei, şi era o perioadă în care se făceau cadouri. Acesta reprezenta egalitatea, era o perioadă în care toţi oamenii erau egali. Crăciunul a adoptat această sărbătoare şi a rămas ca Sărbătoarea de Crăciun. Noi, ca urmaşi ai poporului latin, care am păstrat cultura şi limba latină peste secole avem dreptul şi onoarea de a-l considera pe regele şi zeul Saturnus strămoşul nostru ilustru cu care trebuie să ne mândrim ca popor şi ca naţiune latină în secolul douăzeci şi unul, şi pentru a putea transmite generaţiilor următoare această frumoasă moştenire culturală pe care o avem de la strămoşii noştri.

Vergilius scrie astfel despre urmaşii lui Saturnus în Latium: “Cetăţi şi mănoase ţinuturi Regele vârstnic acum, Latinus, cârmuieşte-n pace. Fiul lui Faunus şi al nimfei din crâng laurentic, Astfel s-aude. Pe Faunus născutu-l-a Picus; pe acesta Tatăl Saturnus preamăritul, dintâiul strămoş al seminţiei(3)

Bibliografie:

În onoarea zeului Saturnus, urmaşii i-au organizat o sărbătoare, Saturnalia. Această sărbătoare se celebra pe 25 decembrie în onoarea zeului roman Saturnus, zi care coincidea cu solstiţiul de iarnă. Pentru vechile civilizaţii aceasta era ziua naşterii zeilor, când zilele începeau să se lungească, iar omul era binecuvântat prin renaşterea naturii. În calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicată drept ziua naşterii Soarelui, iar biserica creştină a adoptat această dată drept zi de naştere a lui Isus Cristos spre a îmbina cultura antecreştină cu cea creştină şi spre a-i converti pe oameni la creştinism. Pentru romani Saturnaliile

1.Publius Ovidius Naso, , Faste, Editura Gunivas,1991,Chisinau 2.Publius Ovidius Naso, Metamorfoze, Editura Gunivas, Chişinău 3.Publius Vergilius Maro, Eneida, Cartea –VIII.,

Prof. Ilie Istrati, Iași

Recenzie

Fericirea dobândită prin dăruire

de amintirea grea a copilăriei, descoperă că are o boală rară (satiriazis), apoi începe “atacul” asupra fetelor și femeilor și are loc în final iertarea, paradoxal, prin neputința de a se sinucide. Imediat apare dragostea și dăruirea sinceră. Revenind la etapa copilăriei a personajului principal ne dăm seama că atașamentul obsesiv față de o fată pe nume Alexandra îl face să perceapă total greșit efectul iubirii. La vârsta adolescenței, aceasta îi spune: “Tu ai crezut prea mult în iubire”. Atunci Matei nu mai dorește decât un singur lucru, să îndeplinească o dorință a celor doi încă de când erau mici, dar accidental fata moare într-un bloc în construcții, în fața băiatului, care, ajuns lângă ea îi spune: “- Uite ce vroiam să facem! Să prindem soarele și să-l băgăm în sac. Ca atuncea pe deal, îți mai aduci aminte?!”

De ceva vreme, un tânăr, vine constant prin sălile de la Universitatea “Al.I.Cuza” și încearcă să își vândă propria carte. Un roman, așa cum spune chiar el, ce “reflectă realitatea zilelor noastre, o poveste dură despre un băiat...”. Sincer să fiu nu am avut interesul să cumpăr cartea, nici să o citesc, dar la sugestia colegei mele Elena, am luat decizia să citim cartea și să o prezentăm în acest nou număr al revistei Iuventa.

Scena, care și pe mine personal m-a marcat a fost când băiatul, înainte ca fata să fie înmormântată, a dorit să o mai vadă o dată. Îmbrăcată în rochia de mireasă, băiatul o sărută și aceasta “își creează propriul univers în afara realității”. Este amintit Shakeaspeare, care completează acest moment: “Dragostea e oarbă și nu vede lucrurile caraghioase pe care le facem!”, dar Eminescu pare să

Pot spune că mi-a plăcut, dar nu pot spune de ce. O poveste care combină, amestecă atât de bine experiența de viață a unui băiat pe nume Matei, care începe cu o conversație pe “mess”, se lasă amăgit

Recenzie

contrazică imaginea și ne spune că “Fiecare om e o întrebare pusă, din nou, spiritului Universului”.

Dumnezeu cere prea mult oamenilor, iar aceștia nu pot realiza întru totul cuvântul Domnului, iar pentru a potoli “scăpările” omului, își trimite propriul Fiu pentru a-și “ispăși propriile greșeli de a fi cerut mereu oamenilor mai mult decât puteau duce”(pag.66), dar în mintea lui Matei simbolul apropierii de adevărată maturitate pare să fie atunci când primește “aghiazma mare” după Spovedanie. Conversația merge pe tărâmul conștiinței umane și a iubirii, legate de credința asumată de fiecare. O credință care poate fi și “singurătatea”, așa cum proceda Cioran. Însă “toate lucrurile pe care le vedem în jurul nostru nu există decât raportate la timpul istoric”, dar orizontul de analiză al fiecăruia dintre noi este diferit de fiecare dată, cu o singură excepție, atunci când “iubirea generează iubire, iar în ea există conștiința”.

Universul și dragostea par a da o luptă a omului, acolo în mormânt, în timp ce își ținea în brațe iubirea. Tânărul Matei, după ce termină facultatea ajunge să lucreze la un ziar, ca editor. I se propune să realizeze un material despre călugării Mănăstirilor din Neamț. Cu o boală care îl domină, aceea de a fi obsedat de femei în orice situație, iată că apare momentul când este trimis, parcă într-un fel de misiune de curățire, să vorbească cu duhovnicii, cu preoții, cei care sunt împotriva desfrâului și a lucrurilor făcute fără măsură.

Pentru un băiat care este bolnav și care vede în orice femeie singurul “medicament”, cu o amintire din copilărie ce îl îndepărtează de actul pur al iubirii, era și normal ca acestea să nu reprezinte o perspectivă curată din partea personajului principal. Se face o remarcă atât de crudă, dar cu un mic adevăr: “Ce cruce teribilă e nevoit să ducă bărbatul în zilele noastre: FEMEIA! Eterna sa pedeapsă! Ce ființă mai vicleană de-atât putea să-l lovească atât de crunt în suflet? Niciuna.”(pag. 102). Teoretic, el vede în femeile de

O singură conversație, cu un călugăr, este cea care îi va rămâne întipărită până în momentul când dorește să se sinucidă. Călugărul îl simte și îi înțelege defectele, de aceea îl provoacă la o conversație despre Dumnezeu și oameni. Ajunși la faptele Fiului Domnului, tânărul constată că

Recenzie

astăzi niște personalităţi (poate o fi citit “Dex-ul și sexul” de Radu Pavel Gheo), care produc o “sexualitate de paradă” și se vor “râvnite” de bărbați, iar dacă “ne uităm la feministele zilelor noastre, ele plâng în intimitatea lor ca niște copile de grădiniță”. Totul, cheia, se află în păstrarea măsurii.

Alexandru Nemțanu, autorul romanului, are în mare parte “vina” de a fi trăit și scris această carte.

Dragoș-Andrei Preutescu, Iași, Student, Facultatea de Filosofie și Știinte SocialPolitice,

Specializarea

Relații

Internaționale și Studii Europene

Revenind la București, după ce termină materialul, află că este demis, iar destinul său “îndreptat” de alții, cei care îi recunosc boala și talentul de a fi scriitor. Adoptă atitudinea celor care se sperie de realitate și dorește să se sinucidă, însă greșește și rămâne în viață. Pentru Matei “cititul a fost singurul viciu ce îl ajută să se regăsească”, și astfel primește un loc de muncă ca bibliotecar la școala unde a învățat în copilărie. Aici află că dragostea, “acest sentiment nu-l putem învăța prin voință, ci pur și simplu ni se dăruiește... Libertatea de a alege să trăiești pentru aceeași femeie în fiecare zi a vieții tale e singura care spre fericire”. Iată că primește răspunsul la o întrebare care a fost pusă încă din copilărie. Titlul romanului nu este unul ales greșit, “Pândind la dragoste cu ochii închiși”. El sugerează o greșeală, aceea de a privi dragostea cu “ochii închiși”, fără să fii liber de defecte și amintiri neorganizate, dar “nimic nu se împlinește în lume fără pasiune”(Hegel).

Recenzie

Drama trupului fără suflet

prin care se dobândeşte adevărată libertate interioară, căci „Iubirea generează iubire, iar în ea există conştiinţă. Iată, de ce, omul este nemuritor.” Pe parcursul romanului este descrisă lupta personajului principal cu sinele care se va finaliza cu o schimbare totală a modului de percepere a vieţii. Dacă iniţial, Matei considera că „Eeee, aşa e şi cu viaţa. Ea nu-i decât o jucărie pe care toţi o vom abandona, mai devreme sau mai târziu” va ajunge la finalul romanului să-şi regăsească liniştea sufletească alături de Luiza, femeia care „Mereu îmi dădea peste nas cu graţia nonşalanţei”, iar „inteligenţa ei era una rafinată.”

Cartea lui Alexandru Nemţanu, „Pândind la dragoste cu ochii închişi” frapează prin libertinajul verbal şi prin subiectul tematic abordat în roman, care prin natura lui are un caracter cvasi-sacru. Este vorba despre prezentarea în detaliu a vieţii intime a personajului principal, Matei. Decăderea morală fără precedent a lumii de astăzi care şi-a făcut un scop din căutarea plăcerii ca şi necunoaşterea importanţei aspectului religios în viaţa conjugală, alături de beţia de înjurături modernizate (care ucid sufletul omului) fac necesară o astfel de carte.

De la războiul trupului descris pe parcursul firului epic şi concepţia conform căreia „Familia reprezintă celula canceroasă a societăţii. În condiţiile pieţei actuale, burlăcia reprezintă mai mult decât o stare dezirabilă.”, personajul principal va ajunge, parcurgând o serie de „ameţeli spirituale” la victoria desăvârşită a inimii în braţele Luizei, „Aveam să găsesc o singură explicaţie: între parteneri există un ingredient secret numit „dăruire”. Omul nu se poate dărui

După lectura acestei cărţi vom înţelege înainte de toate că fericirea pe care o caută omul nu se găseşte în păcat, adică în plăcerile legate de simţuri, care nu sunt decât pervertiri ale iubirii curate, ci numai în virtute,

Recenzie

pe el sieşi, de aceea, nici nu poate primi o satisfacţie completă. E ca şi cum cineva ar mângâia un căţel de pluş în locul unuia real, dorind să obţină aceeaşi senzaţie. Făcând aceeaşi comparaţie, am realizat mai departe că mângâiatul „căţelului real” are în sine o esenţă revelatoare, bazată pe o tendinţă repetitivă, independentă de plăcerea fizică. Un perpetuum mobile, aparent fără noimă, dar care confirmă un lucru esenţial: sexul în doi nu e numai instinct şi finalitate, ci şi trăire prin prisma celuilalt.”

pentru asta! Cât de ruşine îmi este pentru tot ce am făcut! Uneori îmi vine să sap o groapă în pământ şi să rămân acolo până la sfârşitul zilelor, departe de ochii lumii. Dar atunci când o privesc pe Luiza, îmi vine să mă arunc în braţele ei şi să izbucnesc în plâns”. Întregul roman invită cititorul la o fină auto-analiză a propriilor trăiri şi a necesităţii valorificării acestora: „Să te uiţi atent în jurul tău şi să preţuieşti fiecare rază de soare, fiecare copac, fiecare floare. Să caşti bine ochii şi să vezi că un trai al exceselor atrage după sine consecinţe grave. Întocmai ca bogatul care sărăceşte.” Virtutea, ca element fundamental în clădirea fericirii este singura dătătoare de curaj, echilibru şi dreptate sufletească.

Călugărul Pimen, personaj secundar al romanului, absolvent al Facultăţii de Filosofie este cel care îi prezintă lui Matei o nouă perpectiva asupra vieţii de familie, a iubirii, a lui Dumnezeu, a vieţii. El zugrăveşte cu ajutorul cuvintelor portretul cel mai adevărat al societăţii aflate în apostazie, dar tot el îi arată şi reţeta miraculoasei vindecări.

Noutatea pe care o aduce opera lui Alexandru Nemţanu constă în sinceritatea cu care se adresează cititorului, încercând să trâmbiţeze celorlalţi pericolul care îi paşte sau în care se află. Este un semnal de alarmă care doreşte să ajungă la inima cititorului în speranţa schimbării indiferentismului religios care caracterizează societatea actuală.

În ultimul capitol al cărţii, intitulat „Popas pe coada fericirii” personajul principal îşi face o analiză lucidă a propriilor sale trăiri şi sentimente „Nimic nu ştiu despre dragoste. Toată existenţa mea, din ultimii 15 ani, o confirmă. Am ajuns la concluzia că acest sentiment nu-l putem învăţa prin voinţă, ci pur şi simplu ni se dăruieşte. Trăind atât timp în întuneric, eu n-am avut disponibilitatea de a-l primi, ajungând să mă închin trupului. De-ar şti metresele mele cât de mult mă căiesc

Elena Ungureanu- Studentă, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea UAIC, Iaşi

Psihologie Generală,

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului)

Motivaţie şi caracter natural pentru a face voluntariat

voluntar!” chiar şi atunci când se plimbă cu prietenii prin Copou. Cred în caracter natural ca având un rol în viaţa de voluntar, dar ca o predispoziţie spre a fi mereu la locul şi momentul potrivit pentru a ajuta pe cineva.

Denis Iuliana Diaconu

Pentru a fi voluntar, indiferent ce tip –amator sau pasionat- ai nevoie de iubire, pentru ceea ce faci şi pentru cei pentru care o faci, ai nevoie de motive ca să poţi continua să îţi cultivi iubirea, ai nevoie de ore încărcate cu multă răbdare, de disponibilitatea de a fi mereu altundeva decât poate ţi-ai planificat, sau poate ţi-ai dorit. În speranţa că mă voi îndrăgosti iar şi iar, de oameni şi situaţii voi continua să caut şi alte motive pentru a fi voluntar, mereu şi alte locuri pentru a o face.

Cu siguranţă nu ne-am născut motivaţi, însă acţiunile din jurul nostru şi oamenii ar trebui să ne motiveze. Ar trebui să ne stabilim scopuri de urmat şi să le scoatem zilnic din cufăr pentru a lucra cu ele şi pentru îndeplinirea lor. Până şi în zilele de vacanţă avem nevoie de motivaţie, chiar dacă nu ne întreabă nimeni ”Eşti suficient de motivat să te trezeşti la 8?”o facem şi da, suntem motivaţi, însă nu într-atât de tare încât să ne asigurăm că nu ne mai întoarcem la loc...în pat.

Acum o fac de la birou scriind despre, mâine mă voi afla în alt loc, cu alţi oameni. La fel şi peste ani.

Voluntarii ştiu că nu un certificat sau o diplomă le atestă orele de muncă şi sacrificii şi nici nu aşteaptă să fie întrebaţi când merg pe strada”Eşti voluntar?”. Şi de ce ar fi întrebaţi până la urmă.Sunt voluntari, nu genii, nu personalităţi de seamă. Cât de ciudat ar fi să vezi pe stradă oameni îmbrăcaţi la fel, semănând şi cu tricouri pe care să scrie mare „Sunt

Daiana Jitaru, Voluntar Salvați Copiii, Iași

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului)

Ediţia 2011, 9 – 15 mai

Calendarul SNV 2011 - IAŞI 1.Cine: Asociaţia ADSIS Tineri Ce: Spectacolul „Zâmbetul inimii” – ediția a II a - va fi un spectacol organizat de voluntarii ADSIS în scop caritabil Când: 7 mai 2011, ora 16:00 Unde: Sala Mihai Ursachi, Parcul Copou Contact: Ana; v.anamarya@yahoo.com; 0746 148484

4.Cine: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Ce: Conferinţă de promovare a voluntariatului – invitată specială doamna Leslie Hawke Când: 09 mai 2011, ora 14:00 Unde: Universtatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Aula Magna Mihai Eminescu Contact: Alexandru Grigoraş, alexandru.grigoras@uaic.ro, 0753 140 050

2.Cine: Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany Ce: Conferinţă de presă de lansare a Săptămânii Naţionale a Voluntariatului Când: 09 mai 2011, ora 11:00 Unde: Iaşi, Primăria municipiului Iaşi, Sala Mare Contact: Vieru Georgiana – coordonator eveniment, georgiana.vieru@bethany.ro, 0766 680246

5.Cine: ARAS Iaşi Ce: Campanie de consiliere şi testare HIV gratuită în campusul Tudor Vladimirescu Când: 9 Mai 2011 între orele 10:00 – 18:00 Unde: Iaşi, complexul studenţesc Tudor Vladimirescu Contact: Daniel Mancaş, daniel@arasiasi.ro, 0742 030 864 6.Cine: Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany Ce: Ghidul Oportunităţilor de Voluntariat din Iaşi Când: 2 – 15 mai 2011 Unde: Iaşi (online) Contact: Vieru Georgiana – coordonator eveniment,

3.Cine: Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany Ce: Smiley uman Când: 09 mai 2011, ora 12:00 Unde: Iaşi, Piaţa Unirii Contact: Vieru Georgiana – coord. eveniment, georgiana.vieru@bethany.ro, 0766 680246

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului) între orele 9:00-13:00 Unde: Grupul Şcolar Industrial „Anghel Saligny” Iaşi, Sediul Fundaţiei ‚,Armata Salvării” Iaşi Contact: Oana Catalina Barna, bc_oana@yahoo.com

georgiana.vieru@bethany.ro, 0766 680246 7.Cine: Asociația Mai Bine Ce: Ateliere de Cultură Civică Contemporană Când: 10 mai 2011, 12:00 – 16:00 Unde: Centrul Cultural Francez, Iaşi Contact: Alina Pitariu, alina.pitariu@maibine.eu, 0746 520 237

12.Cine: Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi Ce: Educatie pentru sănatate în şcoli cu tematica: „Sănatate prin alimentaţie”, „Cum să evităm hepatita”, „Ştii cum se transmite tuberculoza?”, „Save Lives: Clean Your Hands”, „Promovarea principalelor metode contraceptive” Când: 9.05-13.05.2011 intre orele 9:00 -13:00 Unde: Liceul „Al.I.Cuza” Iaşi, Şcoala Generală „Bogdan Petriceicu Haşdeu” Iaşi, Sc. Gen. Nr.4, Sc. Gen. Nr.10, Sc. Gen. „Carmen Sylva”, Liceul „V. Alecsandri”, Sc. Gen. „AL. Vlahuţă”, Sc. Gen. „G. Coşbuc”, Sc. Gen. Nr.9, Liceul „O. Bancilă”, Sc. Gen. „G. Călinescu”, Sc. Gen. „O. Cazimir” Iaşi Contact: Iuliana Cotea, danacotea@yahoo.com

8.Cine: Asociaţia Comunitară a Cercetaşilor din România (ACoCeRo), în parteneriat cu Centrul Şcolar "Ion Holban 9.Ce: "Suflet pentru ceilalţi" construcţii de câmp, ateliere de noduri, jocuri de cunoaştere şi de încredere. Când: 09 mai 2011, orele 15:00 18:00 Unde: Centrul "Ion Holban", Iaşi Contact: Ioana Budaca, Elena Ungureanu, ele_ung@yahoo.com, 0746-241530, www.cercetasiiasi.ro 10..Cine: Fundaţia COTE Ce: Amenajarea spaţiului verde din incinta Gradiniţei nr.16 Când: 09-10 mai 2011, interval orar 15.00 -19.00 Unde: Gradinita nr.16 din cartierul Alexandru Cel Bun, Str. Musatini nr.33 Contact: Coordonator P.R. Lidia Mandache,lidiamandache@fundatiacote.ro mobil: 0743 122 214

13.Cine: ARAS Iaşi Ce: Informare, educare şi consiliere pe problematică HIV/SIDA a elevilor din clasele IX-XII din Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iaşi Când: 9 – 13 Mai 2011 Unde: Iaşi, la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir”, Aleea Decebal nr. 13 Contact: Daniel Mancaş, daniel@arasiasi.ro, 0742 030 864

11.Cine: Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi Ce: Campanie anti-drog: activităţi de informare- educare a adolescenţilor asupra riscurilor asociate consumului de tutun, alcool şi droguri Când: 9.05; 11.05; 13.05.2011

14.Cine: Fundaţia COTE Ce: Promovarea voluntariatului în rândul liceenilor din Iaşi Când: 9-13 mai, orele 10:00 -16:00 Unde: Iaşi, Colegiul Tehnic Ioan C.

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului)

Stefănescu Contact: Asistent Social/Coordonator de voluntari Ifrim Remus 0755 133 805 remusifrim@fundatiacote.ro

18.Cine: Organizaţia Salvaţi Copii Iaşi Ce: Sesiuni de informare- tema voluntariatului, desfășurate de către voluntarii organizației Când: 9- 13 Mai Unde: Iași; școli și licee Contact: Irina Hazincop, Ioana Nistor, iașisalvațicopiii@yahoo.com

15.Cine: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Salvaţi Copiii Iaşi Ce: „Ajută-i să înveţe” - colectare de materiale educaţionale pentru copii din şcoli defavorizate Când: 9 – 20 mai 2011, în fiecare zi între orele 10.00 şi 14.00 Unde: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, corpurile A şi B Contact: Alexandru Grigoraş, alexandru.grigoras@uaic.ro, 0753 140 050

19.Cine: Organizaţia Salvaţi Copii Iaşi Ce: Concurs de proiecte în rândul liceenilor: „Voluntariatul- un exercițiu în democrație” Când: 1 martie- 10 Iunie 2011; în perioada 9- 15 Mai are loc dezvoltarea și implementarea proiectelor de către elevi; aceștia desfășoară în școlile de care aparțin activități de informare cu privire la activitatea de voluntariat Unde: Iași Contact: Irina Hazincop/ iașisalvațicopiii@yahoo.com

16.Cine: Liceul Teoretic”Lascăr Rosetti” Ce: „Suntem un singur Pământ”sprijin moral pentru copii din Japonia: poster Când: 9.05 -15.05.2011 Unde: Răducăneni Contact: Mandiuc Elena Iuliana, iulica78@yahoo.com, 0740618537, Enache Aurora, slabu_a@yahoo.com, 0748636215

20.Cine: Şcoala Internaţionlă „Spectrum” Iaşi Ce: „RobECO” – realizarea unei mascote şi a unui imn cu mesaj eco; susţinerea unui curs de sortare a deşeurilor Când: 10.05.2011, 10.00-11.30 Unde: Iaşi, Şcoala Internaţionlă „Spectrum”, srt. Sf. Sava, nr. 6 Contact: Ana-Cristina Zamfir, ignatanacristina@yahoo.com

17.Cine: Liceul Teoretic”Lascăr Rosetti” Ce: „1 iunie – Ziua tuturor copiilor” – campanie de strângere de fonduri (bani, alimente, haine, jucării, rechizite) pentru 30 de copii defavorizaţi din Trestiana Când: 9.05 -27.05.2011 Unde: Răducăneni Contact: Mandiuc Elena Iuliana, iulica78@yahoo.com, 0740618537 Enache Aurora, slabu_a@yahoo.com, 0748636215

21.Cine: Şcoala Internaţionlă „Spectrum” Iaşi Ce: „Expoziţie cu vânzare” – preşcolarii vor realiza o serie de lucrări practice pe care le vor scoate la licitaţie către părinţi. Cu banii adunaţi se vor cumpăra dulciuri şi jucării pentru copiii de la Şcoala

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului)

Specială „C. Păunescu” Iaşi. Când: realizarea lucrărilor – 10.05.2011, 9.30-10.30 organizarea licitaţiei – 11.05.2011, 8.00-12.00 donarea dulciurilor şi jucăriilor – 13.05.2011, 9.30-11.30 Unde: Iaşi, Şcoala Internaţionlă „Spectrum” - realizarea lucrărilor şi organizarea licitaţiei Iaşi, Grup Şcolar „Vasile Pavelcu” - donarea dulciurilor şi jucăriilor Contact: educ. Amanolesei Andreia, a_andreia20@yahoo.com, 0743 209360

Eugenia, sotiiroman@hotmail.com, 0742 483336, 0724 680896, 0728 111170 armatasalvarii.ro 24.Cine: Asociaţia Studenţilor Francofoni din Iaşi (ASFI) Ce: Film Francophon în aer liber Când: 10 mai 2011- marti, orele 14:00 – 16:00 Unde: IAŞI, strada Lapuşneanu Contact: Chiriţoiu Andreea – secretar resurse umane, Departament din cadrul ASFI andreea.chiritoiu@gmail.com tel:0765 729208 25.Cine: Clubul Impact „Naţional”, Colegiul Naţional Iaşi; Ce: Eco – Impact, acţiune de ecologizare şi de petrecere a timpului în natura împreună cu copiii de la Centrul de zi „Sf. Marina”; Când: 10 Mai ora 14:30-16:00; Unde: Centrul de zi Sf. ”Marina” Contact: prof. Camelia Chiharoi camelia.chiharoi.impact@gmail.com prof. Mihaela Butnaru inorogul_verde@yahoo.fr .

22.Cine: Şcoala Internaţionlă „Spectrum” Iaşi Ce: „Suntem prietenii tăi” – donare de jucării şi îmbrăcăminte, lecturi şi vizionări de poveşti Când: donare de jucării şi îmbrăcăminte – 10.05.2011, 09.0011.00 lecturi şi vizionări de poveşti – 12.05.2011, 09.00-11.00 Unde: Iaşi, Centrul de Primire a Copiilor în Regim de Urgenţă Contact: înv. Ionela Neicu, ionelasache@yahoo.com , inst. Nadia Mihalache

26.Cine: Crucea Rosie RomanaFiliala Iasi Ce: Seminar Alimentatie corecta . Când: 10/05/2011, orele 16:0017:30 Unde: La sediul Crucii Rosii Romane-Filiala Iasi, Bld. Stefan cel Mare si Sfant, nr. 4-10, bl. B1, parter Contact: Alexandra Bostan, alexandrabostan@yahoo.com, 0746-568900

23.Cine: Asociaţia “Misiunea Crestina Armata Salvării din România”, în parteneriat cu DACDirecţia de Asistenta Comunitara Iasi Ce: Colecta de haine, îmbrăcaminte, încălţăminte şi jucării pentru familii defavorizate din mediul rural Cand: 10.05.2011-14.05.2011, orele 10:00-14:00 Unde: Armata Salvarii, strada Vasile Lupu 56, Arges 17, Iasi, Contact: Roman Gheorghe şi

27.Cine: Crucea Roşie RomânăFiliala Iaşi, Ce: The volunteer flash mob Cand:10 mai 2011, orele 18:00 –

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului)

36.Cine: Centrul Diecezan Caritas Iaşi, Grup Şcolar Anghel Saligny Ce: Competiţie sportivă cu scop caritabil „Fii voluntar!” Când: 11 mai 2011 Unde: Iaşi, Grup şcolar Anghel Saligny Contact: Oana Romila, oanaromila@yahoo.com 0744 592510

40.Cine:Crucea Roşie RomânăFiliala Iaşi Ce: Informare prim ajutor premedical Când: 12.05.2011-13.05.2011, orele 10:30-12:30 Unde: Grup şcolar:"Vasile Pavelcu", Iasi, Contact: Alexandra Bostan, alexandrabostan@yahoo.com 0746 568900

37.Cine: Şcoala Internaţionlă „Spectrum” Iaşi, educ. Ana-Cristina Zamfir Ce: Concurs „A doua Viaţă” – organizarea unui concurs cu temă eco în cadrul căruia PET-urile şi alte deşeuri vor primi „a doua viaţă” Când: 12.05.2011, 09:00-12:00 Unde: Iaşi, Şcoala Internaţionlă „Spectrum”, srt. Sf. Sava, nr. 6 Contact: Ana-Cristina Zamfir, ignatanacristina@yahoo.com

41.Cine: DGASPC Iaşi – Centrul de Plasament „C.A.Rosetti” Ce: „Uniţi pentru a zâmbi” – copiii din Centrul de Plasament „C.A.Rosetti” vor oferi un zâmbet copiilor din comunitate prin prezentarea unui spectacol cu clowni Când: 12.05.2011, ora 13:00 Unde: Şcoala „D.D.Pătrăşcanu” Tomeşti Contact: Maria Abalasi, rosetti_cp@yahoo.com, tel. 0232/277270

38.Cine: Şcoala Internaţionlă „Spectrum” Iaşi, educ. Anca Roman (grupa pregătitoare) Ce: „O Carte, o Jucărie, o mică Bucurie” – donaţie de carte, jucării, dulciuri şi consumabile către o grădiniţă cu preşcolari care provin din familii defavorizate Când: 12.05.2011, 9:30-11:30 Unde: com. Voineşti, jud. Iaşi, Grădiniţa Voineşti Contact: Anca Roman, ancaroman@ymail.ro, 0742 938566

42.Cine: Asociaţia Creştin Umanitară Slujirea Vieţii în parteneriat cu Şcoala Ştefan Bârsănescu din Iaşi. Ce: Împreună pentru copiii şi tinerii cu dizabilităţi!, campanie de sensibilizare şi strângere de fonduri. Când: 12 -15 mai, între orele 11:00 – 18:00 Unde: Parcul Copou, Iaşi Contact: Daniela Cadar, email: danielacadar@yahoo.com, tel. 0744 253994

39.Cine: Biblioteca Județeană„Gh. Asachi” şi Asociaţia Civitan Iaşi Ce: Concurs de origami Când: 12 mai , ora 15:00 Unde: Asociația Nevăzătorilor, Iași Contact: Brodoceanu Irena , brodoceanu@yahoo.com, 0743 140567

43.Cine: Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi Ce: Dezbatere în comunitatea rromă privind consumul de droguri licite şi ilicite

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului) 19:00 Unde: Piaţa Unirii, Iaşi Contact: Alexandra Bostan, alexandrabostan@yahoo.com, 0746 568900

orele 12:00 Unde: Strada Alexandru Lăpuşneanu Contact: : Chiriţoiu Andreea – secretar resurse umane, Departament din cadrul ASFI andreea.chiritoiu@gmail.com tel:0765 729208

28.Cine: Fundaţia Pro Educatione Ce: Activitate de ecologizare la nivelul scolii Când: 10 mai, ora 12-14 Unde: Iaşi, Şcoala Normală „Vasile Lupu” Contact: Tudorache Irina, tdrchirina@yahoo.com, 0730 242 898

32.Cine: Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi Ce: Dezbatere în comunitatea rromă privind consumul de droguri licite şi ilicite Când: 11 Mai, orele 12:00 – 14:00 Unde: Jud. Iaşi, Comuna Moţca Contact: Cms. Ichim Romică, cpecaiasi@gmail.com, 0758 371253

29.Cine: Şcoala Internaţionlă „Spectrum” Iaşi Ce: „Dar din dar se face Rai” – donaţie de dulciuri, jucării către copiii de la Şcoala Specială „Constantin Păunescu” Iaşi Când: 11.05.2011, 10.00-11.30 Unde: Iaşi, Şcoala Specială „Constantin Păunescu” Contact: Băbiceanu Gabriela, gabriella_85b@yahoo.com, 0741 075098

33.Cine: Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi Ce: Activitate de promovare a voluntariatului în comunitatea rromă Când: 11 Mai, orele 12:00 – 14:00 Unde: Jud. Iaşi, Comuna Moţca Contact: Cms. Ichim Romică, cpecaiasi@gmail.com, 0758 371253

30.Cine: DGASPC Iaşi – Centrul de Plasament „C.A.Rosetti” Ce: „Uniţi pentru a zâmbi” – copiii din Centrul de Plasament „C.A.Rosetti” vor oferi un zambet copiilor din comunitate prin prezentarea unui spectacol cu clowni Când: 11.05.2011, ora 11.30 Unde: Şcoala Generală Vlădeni Contact: Maria Abalasi, rosetti_cp@yahoo.com, tel. 0232/277270

34.Cine: Crucea Rosie RomanaFiliala Iasi Ce: Demonstratie de prim ajutor Cand: 11.05.2011, orele 16:00 – 17:00 Unde: Parcul Copou, Iasi Contact: Alexandra Bostan, alexandrabostan@yahoo.com, 0746-568900 35.Cine: Asociația Mai Bine Ce: Proiecții de filme documentare Când: 11 mai 2011, ora 17.00 Unde: Casa de Cultură Mihai Ursachi Contact: Alina Pitariu, alina.pitariu@maibine.eu, 0746 520 237

31.Cine: Asociaţia Studenţilor Francofoni din Iaşi (ASFI) Ce: Reprezentatie Trupa de Teatru ASFI, piesa < MOSTENIREA> Când: 11 MAI 2011- miercuri ,

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului) Când: 12 Mai, orele 12:00 – 14:00 Unde: Jud. Iaşi, Oraşul Tg. Frumos Contact: Cms. Ichim Romică, cpecaiasi@gmail.com, 0758 371253

Unde: Colegiul Naţional, Liceul de Arte Octav Băncilă, Şcoala Vasile Conta, Liceul Teoretic Garabet Ibrăileanu Contact: Loredana Stiuj, loredana_stiuj@club-impact.ro

44.Cine: Centrul Regional de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi Ce: Activitate de promovare a voluntariatului în comunitatea rromă Când: 12 Mai, orele 12:00 – 14:00 Unde: Jud. Iaşi, Oraşul Tg. Frumos Contact: Cms. Ichim Romică, cpecaiasi@gmail.com, 0758 371253

48.Cine: Şcoala Internaţională „Spectrum” Iaşi Ce: „Salubrizare zona Bucium” Când: 13.05.2011, interval orar 9:30-11:30 Unde: Iaşi, releu Bucium Contact: educ. Albu Diana, sailormoon_sailormoon50@yahoo.co m, 0745/455224 inst. Amihăesei Felicia, felicitas_83@yahoo.com.

45.Cine: Clubul Impact „Naţional”, Colegiul Naţional Iasi Ce: „Challenge YOUth to change YOUR Community”, proiect de promovare a voluntariatului în liceele din Iaşi; Când: 12-13 mai Unde: Colegiul „I. C. Ștefănescu” joi 12 mai ora 14.00; Colegiul National „ Garabet Ibrăileanu” vineri 13 mai ora 16.00 Contact: prof. Camelia Chiharoi camelia.chiharoi.impact@gmail.com ; prof. Mihaela Butnaru inorogul_verde@yahoo.fr .

49.Cine: DGASPC Iaşi – Centrul de Plasament „C.A.Rosetti” Ce: „Uniţi pentru a zâmbi” – copiii din Centrul de Plasament „C.A.Rosetti” vor oferi un zâmbet copiilor din comunitate prin prezentarea unui spectacol cu clowni Când: 13.05.2011, ora 10.00 Unde: Grădiniţa cu program prelungit nr. 26 Iaşi Contact: Maria Abalasi, rosetti_cp@yahoo.com, tel. 0232/277270

46.Cine: Biblioteca Județeană„Gh. Asachi” –Filialele „Vasile Alecsandri” și „ Ateneul Tăraşi” Ce: Voluntar în Bibliotecă! (Activitate practică) Când:12 mai, ora 12:00 Unde: Filialele „Vasile Alecsandri”și„ Ateneul Tătăraşi” Contact: Brodoceanu Irena, brodoceanu@yahoo.com, 0743 140567

50.Cine: Pro Educaţione şi Salvati copiii Ce: Activitate de promovare a voluntariatului Când: 13 mai 2011, orele 09.00 – 11.00 Unde: Iasi, Scoala Normala “Vasile Lupu” Contact: Tudorache Irina, tdrchirina@yahoo.com, 0730 242 898

47.Cine: Cluburile IMPACT Iaşi Ce: Bucuria de-a fi voluntar – dezbatere Când: 12 - 13 mai 2011

51.Cine: Fundaţia Pro Educatione Ce: Proiectul „Zâmbet şi lumină

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului)

pentru Africa” (strângere de fonduri prin vânzarea origami şi brăţări) Când: 13 mai, ora 13:30 – 17:00 Unde: Iaşi, str. Lăpuşneanu Contact: Tudorache Irina, tdrchirina@yahoo.com, 0730 242 898

0728 111170 armatasalvarii.ro 55.Cine: CENTRUL DIECEZAN CARITAS IAŞI Ce: Training pentru voluntari Când: 13 mai 2011, ora 11.00 Unde: Iaşi, Centrul Diecezan Caritas Iaşi Contact: Oana Romila, oanaromila@yahoo.com, 0744 592510

52.Cine: ARAS Iaşi Ce: Informare, educare, consiliere şi distribuire materiale de protecţie în cluburi din complexul studenţesc Tudor Vladimirescu Când: 13 Mai 2011 Unde: Iaşi, complexul studenţesc Tudor Vladimirescu Contact: Daniel Mancaş, daniel@arasiasi.ro, 0742 030 864

56.Cine: Asociația Mai Bine Ce: Târg Fair Trade Când: 14-15 mai 2011, începând cu ora 10:00 Unde: Strada Alexandru Lăpuşneanu Contact: Alina Pitariu, alina.pitariu@maibine.eu, 0746 520 237

53.Cine: Şcoala Internaţionlă „Spectrum” Ce: „Sunt Verde, sunt ECO” – parada costumelor eco urmată de o scenetă pe aceeaşi temă. Când: 13.05.2011, 10.00-11.00 Unde: Iaşi, Palatul Copiilor Contact: Ana-Cristina Zamfir, ignatanacristina@yahoo.com

57.Cine: Asociaţia Comunitară a Cercetaşilor din Romania (ACoCeRo), în parteneriat cu Societatea Naţională de Cruce Roşie, Filiala Iaşi, Clubul de Ecologie şi Turism "Turistor" Ce: Ecologizare potecă turistică remarcată, Când: 14/05/2011, orele 08:0018:00 Unde: potecă turistică ce leagă Mănăstirea Dobrovăţ de gara Barnova, loc. Dobrovăţ, Iaşi Contact: Elena Ungureanu, ele_ung@yahoo.com, 0746 241530, www.cercetasiiasi.ro

54.Cine: Asociaţia “Misiunea Creştină Armata Salvării din România”, în parteneriat cu DACDirecţia de Asistenţă Comunitară Iaşi Ce: Renovarea unui parc de joacă din cartierul Ciurchi – igienizare, curatenie. Cand: Vineri 13 mai , orele 10:00 – 14:00 Unde: Armata Salvării, strada Vasile Lupu 56, Arges 17, Iaşi Contact: Roman Gheorghe şi Eugenia, sotiiroman@hotmail.com, 0742 483336, 0724 680896,

58.Cine: CENTRUL DIECEZAN CARITAS IAŞI Ce: Curs formare voluntari în comunitate. Caritate prin misiune și implicare socială. Unde: Onești Contact: Oana Romila,

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului) oanaromila@yahoo.com, 0744 592510

georgiana.vieru@bethany.ro, 0766 680246

59.Cine: Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany şi Ness România Ce: Voluntari pentru copii – picnic pentru copiii cu nevoi speciale Când: 14 mai 2011, orele 10:00 – 14:00 Unde: Iaşi, Complexul de agrement Ciric Contact: Vieru Georgiana – coordonator eveniment, georgiana.vieru@bethany.ro, 0766 680246

63.Cine: CIVITAN CLUB Ce: Concurs sportiv pentru copii şi tineri cu dizabilităţi: cros, aruncare la coşul de baschet, darts Când: 15 mai 2011 între orele 10:30 -12:30 cu premierea la orele 13:30 Unde: B-dul Ştefan cel Mare la Expovoluntar Contact: Moraru Rica email: botez_georgiana_iulia@yahoo.com; Zaharia Iustina email civitaniasi@yahoo.com

60.Cine: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Ce: „Ecologhează-te!” - acţiune de ecologizare a pădurii Şorogari Când: 14 mai 2011, ora 10:00 Unde: Pădurea Şorogari (baza pârtiei de ski Copou) Contact:: Lidia Bourceanu, lidia.bourceanu@uaic.ro, 0721 294336

64.Cine: ARAS Iaşi Ce: Living Library în cadrul ExpoVoluntar Când: 15 Mai 2011 Unde: Iaşi, Bvd. Ştefan cel Mare Contact: Daniel Mancaş, daniel@arasiasi.ro, 742 030 864 65.Cine: Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Ce: Micul ecologist ieșean!(concurs de desene, colaje, fotografii pe teme de ecologizare) Când:15 mai, ora 10:30 Unde: Iași, bvd. Ștefan cel Mare Contact: Brodoceanu Irena, brodoceanu@yahoo.com, 0743 140567

61.Cine: Asociația Mai Bine Cine: Organizaţia Salvaţi Copii Iaşi Ce: Seara devoratorilor de publicitate socială Când: 14 Mai Unde: Iași; Centrul Comercial Moldova Mall Contact: Irina Hazincop, Ioana Nistor, iașisalvațicopiii@yahoo.com 62.Cine: Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany Ce: Expovoluntar – Târgul ofertelor de voluntariat Când: 15 mai 2011, orele 09:00 – 17:00 Unde: Iaşi, bulevardul Ştefan cel Mare Contact: Vieru Georgiana – coordonator eveniment,

66.Cine: Fundaţia Pro Educatione Ce: Proiectul „Zâmbet şi lumină pentru Africa” (strangere de fonduri prin vânzarea origami şi brăţări) Când: 15 mai, ora 16:00-17:00 Unde: Catedrala Catolică Contact: Tudorache Irina,

SECȚIUNE SPECIALĂ pentru SNV (Săptămâna Națională a Voluntariatului)

tdrchirina@yahoo.com, 0730 242 898

prof. Gabriela Rusu gavriela_rusu@yahoo.com; prof. Mihaela Butnaru inorogul_verde@yahoo.fr .

67.Cine: Clubul Impact „Naţional”, Colegiul Naţional Iaşi; Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Iaşi; Ce: „Ziua familiei” , serata muzicala şi dansantă; Când:15 mai ora 15:00; Unde: Căminul de pensionari „Sf. Constantin şi Elena” Contact: prof. Camelia Chiharoi camelia.chiharoi.impact@gmail.com;

68.Cine: ADSIS Tineri Ce: Dansuri în cadrul ExpoVoluntarului Când: 15 Mai Unde: Bd. Ştefan cel Mare Contact: Ana, v.anamarya@yahoo.com 0746 148484

Denis Iuliana Diaconu

Compoziția frumosului

Iubito

Cântec în suflet

Deși chipul nu ți-l mai zăresc, -Iubito, eu te iubesc! Cu părul buclat, negru , frumos, Copacul vieții și-al morții, Duiosul abanos.

Cântă în surdină Chitări ce –mi șoptesc , Cântecele de dragoste Ce au fost.. Și ce au putut fi între noi.

-Nu vreau să plâng de dorul tău -Chip de înger nevăzut -Vreau să fiu numai al tău. Pe-altarul sfânt, Chipul de lut nu-mi mai ajunge, Atât de mult aș vrea să te cuprind!

Picături de ploaie Ce cad din 2 în 2, Mi-aduc aminte De cum eram odată noi. Ce epopee minunată, Între un băiat și-o fată.

Atunci când pleci și ești departe, Parfumul tău răzbate în văzduh. -O, cât aș vrea să fug departe, Parfumul tău să nu-l mai simt Cât te iubesc femeie, Îngerul meu din absolut!

Și-mi vine să plâng Și-mi vine a râde.. Adio trecut, Adio oraș mut!.. Se așează cortina, Și sufletul meu aleargă Singur și nebun..

Ești Crăiasa Zăpezii din povești Cu inima-nghetață și rece pribegești. În al nopții întuneric ești plină de mister, Tu frumoasă taină a sufletului meu, Tu ești esența vieții mele de stingher!

Visul meu nu iți dă pace, Ai vrea să vii, dar nu te poți întoarce Ca un fluviu ce maluri desparte Aș vrea să te simt, iubito Aproape de mine, cât mai aproape... Ioana Mădălina Gâdinceanu, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea Psihologie Generală, UAIC, Iaşi

Compoziția frumosului

Sublimul cu tine Orbeşte-mă avânt în iubire, şi asemeni unui surd îmi astup urechile Înfrunt ca şi marinarii furtunile ce îmi întunecă îndată clipele Şi o clipire de geană şi-un surâs de ocean parcă zblobiu se avântă Spre ţărmul nemărginit al fiinţei mele. “Iubeşte fără frică” a vrut să îmi spună. Insula naufragiului în care iubirea s-a adăpostit anul trecut pe furtună Astăzi a fost descoperită de soare, iar noaptea îmi e păzită de lună Apele Atlanticului o mângâie şi vântul parcă o ciopleşte pe alocuri Doar dorul mai pune o scânteie şi aprinde alte zeci de focuri. Dansează îndrăzneţ sufletul prinzând de mână cântul inimii tale Şi îţi dezbracă trupul de carne, îmbălsămându-l cu a timpului petale Transformând totul într-un ritual cât mai sacru şi parcă tot mai precis Iubirea din pergamente vechi , astăzi în poveste s-a prins. Dorind sanctuar de dovezi de iubire, păşesc pe cenuşi astupate Găsesc amintiri , ba arse ba descifrabile, dar de mult timp îngropate Sunt fiinţă umană, deci sunt curioasă din fire, şi-mi place să stârnesc durere Le scot la iveală într-o seară , şi simt cum sub presiunea lor fericirea îmi piere. Mă bat cu pumnii în piept că n-am voit să greşesc şi ţip că ea mi se cuvine Zac în durere căci , uite vezi, n-am ştiut să apreciez când mi-a fost bine.. Dar deschid ochii şi parcă astăzi prin vis tu îmi apari şi-mi eşti iarăşi alături A fost un coşmar , amintirile îmi rămân în suflet, vor fi ale lui paturi… Eu mă îmbrac doar cu tine, iar asfinţitul martor îmi este căci nu vreau să te pierd Fruntea ta grăbită dau să o sărut , spre ce e bun cu tine vreau s-alerg Rămân indiferentă la orice vorbă grea şi ca un mut îmi desenez iubirea pe cer Nu ştiu cuvinte mari, nu pot să rostesc frumosul, doar deschid ochii şi sper.

Mălina Adina Netcă, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea Psihologie Generală, UAIC, Iaşi

Compoziția frumosului

Pirogă

Arcă

Mâine dimineaţă când mă voi trezi Îmi voi aminti poate din nou mersul pe sârmă, Ochii tăi, dragostea nostră de liceeni, Curcubeul de care ne agăţam să nu ne udăm La căderea ploii de vară.

Trenurile merg de la sine, Călcarea lor mă face să fluier Şi tinerii din noi îşi iau avântulDe câte ori zborul ? De câte ori ceasurile anunţă vară? Nu contează alergarea prin ploaie, Ci doar întâlnirile din pământuri cu ea.

Regăsire Trăim orizontal. Trupul meu peste al tău. Ai ceva ce mă învăluie şi, pierdut, mă uit la lumea ta de inoceri, Doamne care mi-o fi numele? Căci dezbrăcându-mă mereu, devin doar piele goală, Albă, lăptoasă, strigătoare; Aş fi vrut să mă joc căci sunt la fel ca cel de ieri Indiferent de numele de azi, Sunt mereu la fel-băiatul mamei Dar ceva parcă mă nemulţumeşte, mă trage 'napoi Printre degetele moi îmi caut respirareaCare mi-e numele? Trăim orizontal. La ceas pierdut de seară. Eu te iubesc .Tu mă iubeşti. Te rog rosteşte-mi numele, Te rog deschide-mi ochii şi şopteşte-mi să tac. Mai adâncă dragostea ta, Mâna ta pe umărul meu, sălbatic mereu, Şopteşte-mi uşor cum susură râul când coboară-n aval La matcă, când seara turmele de oi prea pline Se-ntoarnă-n sat, şopteşte-mi să te sărut mereu, Şopteşte-mi încet numele meu. Cornelius Ioan Drăgan, masterand în Drept European, UAIC, Iaşi

Compoziția frumosului

Adorare

Dacă-aş fi...

Eşti cel mai adorabil dintre stele, Eşti fără asemănare pe pământ, Eşti „craiul” existenţei efemere Şi unicul parfum ce-mi dă avânt. Eşti dragostea şi eşti nemărginirea Ce mă cuprinzi cu-a tale cupe de iubire, Eşti răsărit şi-apus, eşti FERICIRE, Eşti licărul ce-mi defineşte strălucirea. Eşti tot ce pot să spun sau nu prin vii cuvinte, Eşti pentru mine o eternitate şi-un trecut ce nu s-au stins, Eşti tot ce-ador şi cânt de azi-nainte, Eşti dramul ce mă ţine, şi-al meu vis. O! eşti luceafărul ce veşnic stă aprins!

Dacă-aş păşi pe soare, o stea poate-aş atinge; Dacă-aş străbate marea, ca apa m-aş prelinge; Dacă-aş rosti iubirea, ce sufletu-mi mocneşte, Ar răbufni în valuri, parfumuri de miresme, Şi-ar îndulci pustiul şi zarea şi seninul Cu calda răsuflare mai dulce ca „veninul” Şi mai presus de toate ar fredona sublimul Triumful pasiunii, pecetluindu-ne destinul. Iubirea cea măreaţă împrospătând divinul Şi nemurirea toată; iubind vom bea „veninul”!

Cristina Estera Sava, elevă, Colegiul Tehnic „Aurel Vlaicu”, Baia Mare

Compoziția frumosului

Hrană pentru suflet!

copacii înfloriţi, cerul, marea, copiii… totul se derulează prea rapid, viaţa noastră e calculată la secundă, trăim între plăţile facturilor, ne strecurăm grăbiţi printre clipe, sărim peste momentele de delicioasă intimitate… şi încotro alergăm? Ce căutăm? Agitaţi şi flămânzi de timp trecem cu viteză prin viaţă spre moarte. Şi cu ce ne alegem după atâta alergătură şi strângere a dinţilor? Cu nimic, dacă nu am avut grijă în timpul vieţii să ne hrănim în special sufletul, nu doar trupul.

A face bine - este una din învăţăturile pe care ni le-a lăsat Iisus Hristos…să facem altora doar ceea ce vrem să ni se facă nouă înşine, să facem bine chiar şi duşmanilor noştri…dar câţi dintre noi facem aşa, cu adevărat? Cine atunci când i se face vreo nedreptate caută să înţeleagă şi punctul de vedere al celuilalt, să vadă şi din altă perspectivă situaţia, să se ridice deasupra ei, lăsându-şi la o parte, măcar pentru o clipă, supărarea, furia, frustrarea?

Ce fel de hrană îi place sufletului, ajutându-l să crească, să se desăvârşească? Orice este bun, frumos, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, orice ajutor pe care îl dăm altora atunci când au nevoie, un sfat, o faptă bună, o încurajare, o îmbrăţişare, un zâmbet, întinderea unei mâini, oferirea unui umăr ca sprijin, ştergerea unei lacrimi, alungarea tristeţii cu o glumă potrivită, dăruirea unei flori, ascultarea unui cântec care ne place, şoptirea unor poezii de dragoste la urechea fiinţei iubite, privitul unui răsărit de soare, topirea respiraţiei în violetul apusului, plimbarea mână în mână pe malul mării sau prin verdele pădurii. Sufletul vibrează plin de încântare când iubeşte, când este iubit, când aroma îndrăgostirii impregnează profund fiecare celulă,

După 2000 de ani suntem încă departe de a pune pe deplin în practică sfintele Lui cuvinte. Toate condiţiile societăţii în care trăim ne împiedică să reuşim aceastamuncim, studiem, suntem plini de griji, de nevoi, de probleme, n-avem timp de lectură, de artă, de frumos, de prieteni, alergăm între mai multe slujbe, şcoală şi treburile casnice, uităm să zâmbim, să ne zâmbim nouă înşine atunci când ne privim fugar chipul în oglindă, uităm să privim

Eseu

când fericirea se întinde zâmbind pe buze. Sufletul se hrăneşte cu aleasă învăţătură, cu rugăciunea tainică a inimii plină de dor, cu lumina dăruirii şi a generozităţii, cu modestia palmelor împreunate a închinăciune, cu plecarea capului a umilinţă şi înţelegere, cu gestul de a cere iertare când ai greşit sau de a ierta greşelile celor ce ţi-au făcut vreun rău.

sentimentelor binefăcătoare, de profunzimea adevărului, de credinţa în Dumnezeu. Vă invit la reflecţie, la întoarcerea spre esenţe, căci au ţinut de mult prea mult timp sufletele noastre post. Să le dăm să bea apa vie a iubirii şi să le hrănim cu elixirul fericirii ce umple, de fapt, fiecare clipă a vieţii noastre binecuvântate.

Sufletele noastre sunt flămânde de blândeţea cuvintelor, de t a n d r e ţ e a m â n g â i e r i l o r, d e frumuseţea tăcută a naturii, de magia

Dr. Simina Renţea, Constanța www.poeziaiubirii.blogspot.com

Eseu

Lauda de sine poate mirosi a bine?

Suntem oameni şi cum “nimic din ceea ce e omenesc nu ne e străin” cădem adeseori pradă laudei de sine urmând ca ulterior să călcăm pe urma plăcerii de sine. Lauda, prin esenţă se defineşte ca fiind un imn, o cântare de slavă. Întrebarea care se desprinde în acest context este următoarea: Lauda de sine poate mirosi a bine? Întrebarea relevă două straturi ascunse ale problematicii abordate: Lauda este cea mai dulce dintre muzici – în sensul că ea poate fi forma cea mai sublimă de recunoaştere a meritelor unei persoane, care te atinge la suflet, plină de gingăşie, te poate face să ajungi într-un tărâm minunat, să treci într-o lume enigmatică şi în acelaşi timp inefabilă. Prin această zicală se subliniază faptul că adevăratele laude aduc recunoaştere. Ele întregesc „metaforic” succesul unei persoane.

faptul că a lăuda înseamnă a declara admiraţia şi preţuirea, evidenţiind calităţile şi realizările unei persoane. De asemenea, vreau să precizez faptul că nu sunt de acord cu afirmaţia conform căreia „modestia este apanajul proştilor”, nicidecum, doar că este esenţial să facem distincţie între laudă şi minciună. Din prea multă modestie, renunţăm să ne lăudăm cu reuşitele noastre şi pierdem încrederea în propria persoană. Încrederea în sine se construieşte şi se întăreşte prin valoarea pe care o dăm reuşitelor noastre, iar minimalizarea lor atrage după sine sabotarea încrederii în forţele proprii. Pentru a conchide, voi aminti cugetarea filosofică horaţiană „Est modus in rebus” – Este o măsură în toate. Trebuie să ştim când, cum şi unde să facem apel la laude. Să nu uităm că de obicei găina care cotcodăceşte mult nu prea face ouă.

Lauda nu este altceva decât umbra virtuţii – auto- supradimensionarea persoanei noastre ne poate conduce la atribuirea unor merite care de fapt nu sunt ale noastre, la „îmbrăcarea unor haine” tentante pe care nu le merităm, cu scopul de a ieşi în evidenţă.

Elena Ungureanu, Studentă, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea Psihologie Generală, UAIC, Iaşi

Din punct de vedere personal pledez pentru valenţele pozitive, spre

Eseu

Lauda și stima de sine

Pornim de la analiza a două cuvinte, care pare că se contrariază și explicația din Dicționarul Explicativ, care pleacă din nou către alte două direcții. Prima dată avem LAUDA. Fie este așa “A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia” sau, așa cum e filtrat prin mintea tuturor, diferit de fiecare dată, “apreciere, aroganță, atenție, cinste, cinstire, considerație, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, onoare, orgoliu, prețuire, respect, semeție, stimă, trecere, trufie, vanitate, vază”. Vine cuvântul STIMA “(persoane sau valori umane); a trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta” sau astfel, “Prețuire deosebită a meritelor și a însușirilor cuiva sau a ceva; cinste, considerație.”

nu știi să prezinți, nu e o atitudine care să genereze feedback de bună calitate. “Stima de sine” este atunci când te cunoști foarte bine, când știi ce poți realiza și ce ai realizat, dar trebuie ca toate acestea să se vadă, altfel intrăm pe direcția laudei de sine. “Stima de sine”, de multe ori este creată de cei din jurul nostru, acele persoane care văd și apreciază ce facem și cum facem. “Lauda de sine” contrazice totul dacă nu există și minima apreciere a “celorlalți”. Însă există greșeala de a cădea în brațele laudei atunci când ne preamărim, când nu calculăm și echilibrăm aprecierile celorlalți. Aici este problema cea mai mare. Echilibrul personal în a balansa aprecierile. Să existe din partea noastră un discernământ, o corecție dacă este cazul, nicidecum o supra-apreciere. Atunci când ești lăudat prima data trebuie să te critici, și pe urmă rezervi ceva loc celorlalte.

Înțelegerea fenomenului e atunci când facem diferența între “lauda de sine” și “stima de sine”, care de foarte multe ori nu sunt compatibile, și nu are de ce să fie așa. “Lauda de sine” ține mai mult de parte negativă a felului de a “arăta” cine ești. Poate ai făcut ceva deosebit, dar

Bătălia se dă în conștiința fiecăruia dintre noi. Este nevoie să arătăm cine suntem, de ce suntem așa? Când este momentul cel mai potrivit? Cine validează toate acestea?

Eseu

Răspunsurile le găsim de multe ori în propriul comportament, în cadrul grupurilor la care ne afiliem.

oamenilor, a societății, cunoașterea propriilor defecte și calități, însușirea unei responsabilități în fața celor în care te vrei apreciat, sau te auto-apreciezi. Distanța e mare, dar nu e imposibilă de atins și cuprins. Dacă ar fi să ajungem toți la o “stimă de sine”, vom fi capabili să apreciem, să criticăm, să fim criticați, să ne negociem statutul, dar toate acestea prin învățare. O învățare despre tine și apoi despre ceilalți. Mai ușor de atât nu se poate.

Apropierea de adevăr se face prin respectarea unor principii, valori, iar “stima de sine” vine în completare, dar vine în mod natural, nu e forțată de o așa numită “laudă”, o atitudine incorectă cauzată de o incapacitate comportamentală și care nu este învățată. Pentru a ajunge la o stimă de sine e nevoie de parcurgerea unor e t a p e . D e c u r ă ț i r e a comportamentului, de înțelegere a

Dragoș-Andrei Preutescu, Iași,Student, Facultatea de Filosofie și Știinte SocialPolitice, Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene

Eseu

Avangarda - de la respingere la lectură febrilă -

În viaţa cotidiană, prima impresie joacă un rol important în stabilirea unor relaţii; în domeniul literar-artistic, în triada autor- operăcititor, lucrurile se petrec cam la fel. Concretizând, mă refer la o mai puţin bună primă impresie pe care mi-am format-o faţă de curentul avangardist în literatură şi la o întoarcere la 180 de grade în planul aprecierilor şi al dezaprobărilor, petrecută la o lectură…mai atentă.

Elegie Tristan Tzara Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară Păsările stau în colivii închise iarna Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele Aşezând cărţile, recitându-mi versurile Şi mă bucur când în curte latră câinii, latră câinii Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.

Nu ştiam la început ce înseamnă avangardă, care i-au fost forţele motrice, care îi este scopul, felul manifestării, care îi sunt reprezentanţii. Vag se contura în gândul meu o idee despre poeţi sătui de rimă şi ritm şi doritori de a scrie despre orice şi despre nimic; am pornit din necunoscut spre explorarea unui nou domeniu în literatură, în poezie şi mă aşteptam la « neînţelesuri şi mai mari ». Surpriza lecturării unor poezii de avangardă nu s-a limitat la suflul proaspăt adus de noua mişcare artistică; mi-a depăşit aşteptările şi m -a determinat să îmi placă foarte mult ceea ce respinsesem la început.

Despre iubire…în avangardă Khalil Gibran Dacă eterna existenţă se transformă, înseamnă că va fi şi mai frumoasă . Dacă dispare, înseamnaă că va reveni cu ceva încă mai sublim. Dacă doarme, înseamnă că visează la o deşteptare mai bună, căci fiecare renaştere este încă mai măreaţă.

E frumos când te înşeli… într-o manieră ca aceasta.

Eseu

Înlocuind lexemul «existenţă» din versurile lui Khalil Gibran cu «literatura» ori «poezia», crezând în evoluţie şi schimbare, având în spiritul critic fiorul de încredere şi percepţia p o t r i v i t ă p r i v i n d va l a b i l i t a t e a propriilor idei , percepem avangarda în sensul unei veritabile transformări a artei, care revine cu o originalitate debordantă- constând în spiritul negator, în hazardul pur, în libertatea incomensurabilă a spiritului, a cuvântului, în spontaneitate şi care visează «la o deşteptare mai bună» a poeziei din criza literaturii care echivalează, după avangardişti, cu închistarea ei în forme instituţionale, cu suprimarea valorii ei în împărţirea pe genuri şi specii literare, în rigorile de compoziţie, de limbaj etc.

viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, trecutul şi prezentul, comunicabilul şi incomunicabilul(…) încetează să mai fie percepute contradictoriu», în cubismul ( care cere o interpretare rece, logică, geometrică) şi în constructivismul înclinat spre un sincretism al artelor şi «într-o estetizare a subconştientului» care numeşte expresionismul (Mihail Cosma). “...această idee a suzeranităţii hazardului nu-şi atinge paroxismul în toate scrierile lui Tzara” Definirea literaturii avangardiste este într-o relaţie de simbioză cu revistele literare «Contimporanul», «Integral», «unu», «75 HP», «Simbolul», iar unul dintre rezultatele acestei relaţii este tocmai sincronizarea literaturii române cu cea europeană, haina scandaloasă pe care ele (revistele) o îmbracă dovedindu-se a fi cea mai eficientă modalitate de comunicare cu publicul şi în timp, un adevărat «brand» al artei moderne.

Echivalentă cu «acţiunea de şoc, frenetică, anarhică, îndrăzneaţă» (Gabriela Duda), având funcţii regeneratoare şi deschizătoare de drumuri, avangarda îşi îngloba în manifeste artistice ideile de susţinere a emancipării de sub dominaţia trecutului, de anulare a oricărei intenţii de artisticitate a textului, de disponibilitate de a-şi asuma orice experienţă înnoitoare şi chiar riscantă, spre a se dispera în chip revoluţionar-artistic în dadaismul «neîncrezător», care «aboleşte profeţiile viitorului, care pledează pentru neprevăzut şi pentru «arbitrariul total»(G.Duda), în futurismul cu stil telegrafic, în suprarealismul care «cere eliberarea expresiei umane de sub toate formele» şi care coincide, după André Breton cu «punctul spiritului în care

O modalitate de comunicare cu lectorii şi de iniţiere a lor în spiritul avangardei este «Poemul dadaist» al lui Tristan Tzara care explică manieră de concepere a unui text poetic dadaist, eliberat de orice canoane, promovând hazardul ca unic exerciţiu de creaţie. To t u ş i , a c e a s t ă i d e e a suzeranităţii hazardului nu-şi atinge paroxismul în toate scrierile lui Tzara,

Eseu

după cum în a sa «Elegie» automatismul pur este îndulcit de notele de lirism ale sufletului, tratând de altfel, tema iubirii.

întrucât se resimte sentimentul conştientizării iubirii şi repercursiunilor lui- «te iubesc», «mă bucur», «sufletul e fericit» şi o uşoară notă de melancolie ce persistă din epitetul «suflet bătrân», însă trăirile specifice elegiei- tristeţe, regret, jale, durere, nostalgie generate de dragostea neîmpărtăşită- nu compun fondul sufletesc al eului liric. Astfel, avangardistul nu se supune tuturor rigorilor elegiace, reiterând principiul dadaist «arta fără tipare». De remarcat este simetria i n c i p i t- f i n a l , î n t r e c e l e d o u ă anotimpuri antagonice-«vara»«caldă» şi «iarna»-«ninge», «strada-i albă» care susţin persistenţa sentimentului iubirii, independenţa lui faţă de temporalitate şi este certificat un climax al stării spirituale, determinat de « reperarea » iubitei în spaţiile interior şi exterior, mereu alături de eul poetic: «Sufletul bătrân»- «sufletul meu fericit».

Cu atitudine, Tzara are o altă optică asupra sentimentului de sorginte divină, după cum îl apreciau anticii şi romanticii, asupra erosuluidrept ideal de moralitate la clasici ori modalitate supremă de cunoaştere( la modernişti- Blaga) şi-l valorifică prin motivul chtonic, motivul ploii, al ferestrei, al căminului protector. Tristan Tzara nu ridică iubirea la rangul primatului existenţial, nu o vede ca pe o cale de accedere spre absolut, ca la Eminescu, Blaga ori A r g h e z i , î n s ă i n s i s t ă a s u p ra diversităţii trăirii sentimentului, surprinzându-l pe eul liric în mai multe ipostaze : eul îndrăgostit, îmbiat de iubita la întinerire, vitalizare, exaltare sufletească- «Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară», eul îndrăgostit, capabil de conştientizare a corespondenţelor între om-natură şi care echivalează iubirea cu o nevoie obligatorie, fizică şi spiritualăsecventa a doua, eul înclinat spre meditaţie, eul nerăbdător şi eul împlinit prin şi in iubire : « Sufletul meu e fericit ».

Astfel, tema este susţinută la nivelul fiecărei secvenţe poetice care constituie o îngemănare a planului lăuntric cu cel al naturii prin prezenţa iubitei- aceasta devine laitmotivul textului. De la început ea este invocată şi pusă în relaţie cu eul liric predispus la meditaţie, la oniric, la o stare abuzivă, reperată în epitetul personificator «sufletul bătrân», în verbul «a părea» şi în metafora «flori de vară», marcând bucuria şi frumuseţea care se-nsămânţează în sufletul eului liric prin iubire. Cu versul al doilea se instituie mişcarea browniană a elementelor textului poetic avangardist, reiterată în fiecare

Titlul, «Elegie», care este o mărturie că spiritul negator al avangardistului nu se manifestă plenar în poezie, căci destructurarea textului poetic nu a dus la abolirea structurii strofice, la încadrarea într-o specie literară, se află într-o oarecare neconcordanţă cu discursul liric,

Eseu

secvenţă lirică, după cum trecerea la planul exterior pigmentat cu sugestii, trimiteri conotative la cel interior, se face brusc, spărgând tiparele sintaxei şi ale punctuaţiei. De aceea, ideea zborului icaric, a elanului dyonisiac curmat prin simbolul «coliviei», a «păsărilor- metafore ale avântului existenţial- închise»- epitet static- se prezintă ca o punere în practică a «metodei de cunoaştere a sinelui», în sensul că poetul ascultă doar impulsurile spirituale, fără a se ocupa de o corespondenţă mai vădită între elementele imaginarului poetic.

frământarea, nerăbdarea, aşteptarea iubitei : « Te aştept în fiecare seară la fereastră deşirând mărgelele/ Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile». Liantul între lăuntric şi exterior, între eul liric şi iubită este reprezentat tocmai de motivul ferestrei, ca permisiune de întrepătrundere a planurilor, ca dovadă a sincerităţii şi ca expresie a aşteptării, fapt susţinut şi de metafora «mărgelelor» care închistează ideea de scurgere a timpului, «mişcare a minutarelor vremii». Imaginile vizuale, constituirea unui cadru intim, ocrotitor, de aşteptare, conturează imaginea romantică a eului poetic «Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile «Şi»-ul expresionist cu care debutează următorul distih subliniază emoţia, bucuria îndrăgostitului care ştie de apropierea iubitei prin intermediul semnelor planului exterior- « latră câinii »- imagine auditivă şi care doreşte prelungirea momentului apropierii de iubită «Şi când vii să stai la mine până mâine, până mâine». Repetiţiile de la finalul versurilor traduc emoţia eului liric, însă, mai cu seamă, sunt mărci ale stilului avangardist, dupa cum lipsa covârşitoare a semnelor de punctuaţie şi oarecum ilogicul repetiţiei sunt semne ale testării automatismului pur.

Următoarea secvenţă lirică este impregnată de aroma romantică, dar şi expresionistă printr-o îmbraţişare a planurilor uman- terestru şi astral, uman-universal, printr-o tensiune de apropiere a acestora dusă până la identificare prin iubire, utilizând comparaţia şi centrându-se pe «imaginea care transgresează registrele retorice» (Gabriela Duda)specifică avangardei- «Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare/ Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare». În această secvenţă lirică, pământul nu anticipează înghiţirea organicului, moartea, iar ploaia nu constituie disoluţia existenţei ca la simbolişti, ci sunt privite sub semnul rodniciei, al împlinirii, după cum iubirea conferă prin restabilirea androginismului, belşug, unitate, absolutizare.

Finalul poeziei vizează împlinirea erosului, după cum « sufletul fericit e », după cum spaţiul este umanizat de un cuplu şi nu de eul însingurat – «odaia noastră caldă»epitet- şi după cum senzaţia de ocrotire domneşte în căminul

Spleenul nu este încărcat de conotaţiile simbolismului, trădând, în secvenţa a treia, emoţia reîntâlnirii,

Eseu

îndrăgostiţilor, protejat de frigul iernii. Remarcabilă este imaginea romantică a iernii, dominată de albul pur, calm, pecetluită de prelungirea dragostei dincolo de planul interior. Ipostaza cuplului poate coincide cu aceea a «păsărilor care stau închise în colivii iarna»- din prima strofă- însă erosul anihilează orice energie negativă, refuză ideea de suprimare a libertăţii şi sugerează protecţia şi dorinţa îndrăgostiţilor de a se stabili în nucleul- planul interior-celulei- planul exterior-, într-un cerc concentric, preluând ipostaza lirică expresionistă de «centru generator al universului» prin iubire.

Remarcabilă la poetul care-şi «învaţă» lectorii cum să facă un «Poem dadaist» este nerespectarea trăsăturii avangardei de anulare a oricărei intenţii de artisticitate a textului, deşi topica şi alternările planurilor ţin de testarea a u t o m a t i s m u l u i p u r. A c e a s t ă «ilegalitate» «făcută» dadaismului de către reprezentantul lui cel mai de seamă este generată de întrepătrunderea unor pigmenţi expresionişti- «avântul către natura intimă a lucrurilor», «adâncire în sine şi în obiect,(…) simbol, interpretare»( Mihail Cosma) şi de considerentul definitoriu al avangardei, acela de transformare a «poeziei în act existenţial»,( Ion Pop), de redefinire a ei ca poezie trăită, fundament al unui nou comportament liric.

Totodată, tema poeziei este susţinută şi la nivelul lexicomorfologic, întâlnind numeroase cuvinte din câmpul lexical al iubirii«sufletul», «iubito», «te iubesc», «mă bucur», «fericit», «noastră» şi prin subiectivitatea lirismului, întreţinută de formele pronominale de pers.I sg. şi pl. şi a II-a sg., de vocativul «iubito». Noutatea de tip avangardist se instituie la nivelul sintactic, prin preferinţa pentru inversiunea topicii, prin nesupunerea faţă de regulile de coordonare, de punctuaţie, iar la nivel stilistic prin multitudinea imaginilor poetice «împletite» într-o alternanţă de planuri, de hazardul de tip dada. Curioasă este însă organizarea discursului în distih elegiac, respectând rigorile prozodice ale elegiei clasice- se întâlneşte rima şi o încercare de balans a măsurii versurilor – 14-16 silabe-.

Originalitatea lui Tristan Tzara se «solidifică» prin sincretismul mai multor orientări/ curente avangardiste, iscând chiar contradicţii între ideile şi maniera de relevare a ideilor în operele sale, respectând în acest sens, principiul coincidentia oppositorum , definitoriu pentru avangarda care, dorindu-se a fi o antiartă, antiliteratură, ajunge să fie antiavangardistă, după cum consemnează şi Gabriela Duda în «Literatura românească de avangardă».

Muraraşu Luciana Ionela- Studentă, Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe SocialPolitice,

Specializarea

Relații Publice, UAIC, Iaşi

Comunicare

și

Domenii de interes

Importanţa voluntariatului Consider că una dintre cele mai importante comori ale omului este sufletul, însă pentru a rămâne bine conservat, trebuie să fim buni, omenoşi, să dăm dovada de verticalitate, şi nu în ultimul rând să participăm la activităţi de caritate. Voluntariatul este componenta fundamentală a societăţii civile. El însufleţeşte cele mai nobile aspiraţii ale omului: pacea, libertatea, oportunitatea, siguranţa. Consiliul Naţional al Voluntariatului îl defineşte ca: “Activitatea desfăşurată din proprie iniţiativă, de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială”. Pot spune că activităţile de voluntariat dezvoltă spiritul civic şi spiritual de echipă şi contribuie la o bună relaţionare între cetăţeni/voluntari. Personal, m-am implicat în activităţi de voluntariat şi am primit adevărate lecţii de viaţă; am învăţat că ingredientele principale în activităţile sociale nu sunt nici banii, nici numărul de oameni implicaţi, ci pasiunea cu care lucrează cei care sunt dispuşi să-şi petreacă timpul pentru a fi de ajutor unor sufletele sincere. Cea mai importantă lecţie pentru mine este faptul că nimic nu se compară cu zâmbetul de pe chipul unui copil cu care soarta a fost prea dură. În localitatea Cehu-Silvaniei există un centru de zi pentru copiii

suferinzi de sindromul Down. Am fost uimită să văd bucuria de pe chipurile lor, au o lumină caldă în ochi şi un zâmbet care subliniază puritatea copilăriei, dar şi o bunătate demnă de apreciat. A fi voluntar printre aceşti copii te încărcă pozitiv, te face să apreciezi viaţă şi lucrurile simple din ea. Chiar dacă ni se pare firesc să avem toate abilităţile fizice şi psihice necesare, nu ştim a le aprecia, decât atunci când le pierdem; este o lege a firii: apreciezi întotdeauna un lucru după ce îl pierzi, şi ai face orice să-l recâştigi. Voluntariatul ne dă şansa să apreciem lucrurile înainte de a fi pierdute. Am învăţat că boală nu este un stigmat, ci o nedreaptă condamnare, şi vreau să le arăt acestor copilaşi că au dreptul să zâmbească, să spere, să viseze şi să fie fericiţi. Voluntariatul înseamnă RESPONSABILITATE. Este important să fim responsabili, să împărtăşim zâmbete, idei, impresii, întrucât aceste acte ne fac să fim mai buni, mai omenoşi, mai darnici, iar toate acestea înseamnă să fim mai sufletişti, înseamnă să avem o comoară demnă de invidiat, mult mai preţioasă decât una materială, pentru că ceea ce ne rămâne peste ani este sufletul şi amintirile frumoase. Pop-Cozac Iulia, Jibou, Județul Sălaj, elevă Liceul Teoretic “Ion Agârbiceanu”

Domenii de interes

Ce cred eu despre voluntariat

Să crezi în cei de lângă tine și să dai tot ce poți pentru a-i ajuta, pare în ziua de azi ceva imposibil, sau deloc prioritar. Sunt din ce în ce mai mulți oameni care au nevoie de ajutor, dar în același timp, tot mai mulți indiferenți. Să nu mai aducem aminte de impactul acestora asupra naturii. Aici însă intervin Voluntarii, care nu cred că sunt în număr mai mare de aproximativ 40 în fiecare oraș. Curios e faptul că restul cetățenilor îi apreciază, dar nu vor să se implice, sau în cel mai rău caz critică și acuză că toate acțiunile de ecologizare, sau de ajutor social, sunt o pierdere de timp. Poate vă gândiți ce îi mai determină să își continue evenimentele și în același timp să-i facă și pe restul să înțeleagă impactul unor astfel de acțiuni. Ca voluntar de aproximativ 8 luni, pot spune cu sinceritate că nu există bucurie mai mare să vezi că ajutorul îți este răsplătit cu un zâmbet călduros, care spune cât o mie de cuvinte, și totodată valorează mai mult decât orice sumă în bani. Nu e vorba de religie, etnie, vârstă sau categorii sociale. Ține de solidaritate și de plăcerea de a ajuta la nevoie. O îmbrățișare într-o zi friguroasă poate fi cel mai frumos cadou, iar un copac plantat într-un colțișor uitat de lume îți poate oferi un moment unic de conexiune cu natura. Contează mai mult ce dai, decât ce primești. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, 2011 este anul Voluntariatului. Perioada în care acțiunile de caritate și ecologizare sunt în floare. Dacă și numărul oamenilor implicați ar crește precum cel al evenimentelor, sunt sigură că nu vor exista remarci negative (așa cum probabil sunt deja) împotriva acestei decizii ONU. Voluntarii sunt oamenii din umbră, cei care pun „treaba pe roate”, cei care îi ajută uneori și pe cei care nu ar trebui să fie ajutați. Nu au parte de glorie, de paparazzi sau mașini ultimul răcnet, dar primesc o admirație discretă și sinceră. Voluntariatul îți îneacă setea de bani. Într-o societate unde valorile morale sunt la pământ, iar goana după avere devine din ce în ce mai tragică, voluntariatul este exclus ca posibilă activitate din timpul liber. Marea majoritate preferă ore întregi la birou (asta dacă mai au norocul să lucreze într-unul), pentru o creștere a bugetului deloc semnificativă, decât o acțiune de caritate într-un centru de orfelinat. Ca voluntar, poți învața să iubești tot ce te înconjoară, să deosebești binele de rău, și mai ales să te implici atunci când observi că ceva nu e aşa cum ar fi normal. Îți folosești energia și ideile într-un mod constructiv, lucru ce te ajută la o dezvoltare personală ideală, o ascendență proprie spre o nouă societate ce promovează valorile personale și inteligența.

Popinciuc Mădălina, Brașov, elevă, Colegiul Național "Dr. I. Mesota" Clasa a-11-a

Domenii de interes

Voluntariatul este ca prima dragoste – aproape inevitabil, dar trece întotdeauna

devine fericită. Și devii și tu fericită. Fericirea ta îi molipsește pe cei din jur. Prietenii tăi vor să-l cunoască și ei. Iar tu te bucuri. Nu ești geloasă, pentru că știi că el are iubire și atenție pentru întregul pământ și chiar mai mult. Și deveniți o familie. Cu toții. Creșteți împreună, semănând în jurul vostru lumină și speranță. Iar apoi vine timpul când trebuie să îl lași să plece. Și știi că așa este cel mai bine, chiar dacă o parte din tine ar vrea să rămână mereu cu el. Vine ziua în care fiecare dintre voi trebuie să meargă mai departe pe drumul său. Dar vei păstra în suflet toate zâmbetele și clipele minunate pe care ți le-a dăruit, toate chipurile care s-au bucurat împreună cu tine și un mare ”Mulțumesc”. Și el îți va păstra chipul și zâmbetul în sufletul său. Îţi mai aduci aminte de ziua când l-ai văzut pentru prima oară? Mai ții minte ce gândeai? Mai ții minte cum îl admirai pentru tot ce făcea, cum încercai să înțelegi ce energie îl mișcă? Mai ții minte cum te simțeai mică și aveai impresia că nu vei reuși niciodată să ajungi ca el? Ai văzut că se poate?

Denis Iuliana Diaconu

Atunci când îl vezi pentru întâia oară, ți se pare fascinant. Vezi oamenii, vezi faptele, vezi rezultatele. Ți se pare atât de departe, chiar dacă atât de aproape. Pentru prima întâlnire cu el te pregătești minuțios timp de câteva ore. Nu știi ce să porți și cum să te porți. Ai vrea să impresionezi, dar ți-e frică să nu exagerezi. Până la urmă, încă nu știi ce îi place. Nu îți va aduce flori, dar îți va aduce zâmbete. Și vei înțelege că e chiar mai minunat decât ai crezut la început. Și nu este deloc ca ceilalți. Este sincer, te face să zâmbești și îți umple inima de bucurie. Și nu își dorește nimic de la tine, decât ceea ce ai vrea tu să-i dai. Cu timpul începi să îl cunoști mai bine. Și realizezi că relația voastră are impact și asupra altora. Și cu cât mai mult evoluează aceasta, cu atât mai multă lume în jurul vostru

Olga Bondari, Rep. Moldova, Studentă, Facultatea de Matematică, UAIC”, Iași

Pânza de păianjen

"S-a trecut pe lângă valori aşa cum trece un bivol pe lângă o floare rară, care unui om îndrăgostit de frumos i-ar tăia respiraţia. Şi ce face bivolul, în cel mai nefericit caz, este să mănânce floarea cu pricina, ca să-şi potolească niţel foamea. Este un exemplu absurd, dar, din nefericire, bazat pe realitate. Şi să nu credeţi că mi-aş fi permis să compar tineretul de azi cu un bivol ce rumegă o floare, fie ea şi rară! Nu, lucrurile stau exact invers. Tânărul de azi este exact această floare, iar bivolul este timpul, poate chiar şi moartea care ne macină pe toţi cu o indiferenţă strigătoare la cer. Fiecare dintre voi este o floare; iar dacă nu veţi face tot posibilul ca să nu răsăriţi şi să nu înfloriţi în calea bivolilor, atunci de ce am mai vorbi despre valoare, despre sens? Tu ai viaţa în mâinile tale. Opreşte-te, rămâi măcar pentru un timp singur şi pune-ţi întrebarea: de ce trăiesc eu? Aici stă cheia valorii tale!” (Monahul Paulin – “Rugăciuni către tineri”) -1-

-2-

Tineretul şi valorile sunt un subiect discutabil. Voi juca rolul pesimistului care crede că peste 90% din tineretul de astăzi nu mai cunoaşte cuvântul „valoare”, nici măcar ca parte de vorbire. Consider că majoritatea tinerilor nu-şi mai îndreaptă atenţia spre lucruri cu adevărat importante cum ar fi participarea la un eveniment cultural, lectura unei cărţi sau dragostea faţă de ţară. Sunt lucruri care la ora aceasta sunt considerate ciudate sau neimportante. O poezie sau un cântec deosebit nu ne mai stârneşte interesul. Ne învârtim în virtutea sorţii şi viaţa noastră este etalonul unei vieţi nesemnificative, adusă la cel mai înalt grad al monotoniei. Aşadar oamenii şi-au pierdut verticalitatea pentru că şi-au uitat valorile.

De fiecare dată când le spun colegilor, sau prietenilor care sunt valorile și principiile mele, râd de mine. Mi-am dat seama că nesăbuința e dureroasă, dar în niciun caz pentru Ei, cei care râd. E dureroasă pentru noi cei care urmăm un drum mai bine ancorat în taina vieții și a înțelegerii de oameni. Cei în vârstă reacționează altfel: “Voi tinerii, ăștia cu valori, în locul vostru....” Ce gândire limitată și lipsită de sens. Viața pentru ei e doar în ideea de a fi un personaj “dur”, lipsit de scrupule. Eu i-aș compara pe aceștia cu un alt animal, lupii, cei care pândesc și abia așteaptă să te înhațe, să profite de “defectul” tău, acela de a avea valori și de a le respecta. Eu am “viața în mâinile mele” și nimic nu mă îndepărtează de ea, nici cel mai viclean dintre vicleni, pentru că am valorile și principiile cimentuite în inimă și minte. Întotdeauna o să fiu o floare, un “busuioc de stâncă” ce crește natural cu ajutorul ploii și a vântului și a soarelui și a tot ce este frumos în jurul meu.

Ionela Radu, elevă, Clasa a-11-a D Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” Iaşi

Dragoș-Andrei Preutescu, Student, Facultatea de Filosofie și Știinte SocialPolitice, Specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, UAIC, Iaşi

Pânza de păianjen

-3-

tale. Opreşte-te, rămâi măcar pentru un timp singur şi pune-ţi întrebarea: de ce trăiesc eu? Aici stă cheia valorii tale!"

În zilele noastre „valoarea” a devenit una dintre cele mai frecvente teme de dezbatere, făcându-se referire direct sau nu, implicit sau nu, conştient sau nu, la acea categorie de oameni care reprezintă tineretul. În societatea secolului XXI, observăm cum existenţa bunului simţ se reduce treptat, viciile capătă amploare şi se diversifică, iar lipsa reperelor morale atinge cote îngrijorătoare. În aceste condiţii, tânărul de azi se află într-un dezechilibru moral. Existenţa şi optarea pentru un anumit sistem de valori cere manifestarea solidarităţii aproapelui, responsabilitate faţă de viaţă şi sănătate sufletească. În fragmentul citat se face apel la conştientizare, la necesitatea opririi din ritmul alert al vieţii şi încercarea de a răspunde fiecare la următoarea întrebare: „dacă nu veţi face tot posibilul ca să nu răsăriţi şi să nu înfloriţi în calea bivolilor, atunci de ce am mai vorbi despre valoare, despre sens?”

Elena Ungureanu,Studentă, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea Psihologie Generală, UAIC, Iaşi

-4Mi s-a întâmplat să aflu dintr-o anumită discuţie că o persoană nu are standardele pe care le urmăreşte un băiat. Întrebarea următoare a fost: care sunt aceste standarde? După ce se ghidează majoritatea tineretului din ziua de azi? Care sunt prejudecăţile adolescentului acestor vremuri? Am înţeles că în ziua de azi dacă eşti puţin diferit nu eşti acceptat, dacă ai curajul să îţi menţii punctul de vedere nu eşti considerat un luptător ci mai degrabă un ciudat, care nu este la modă. Purtând diferite discuţii aflu că tinerii îşi îndreaptă atenţia mai mult spre ceea ce e la modă, având astfel tendinţa să îşi uite propiile lor prejudecăţi. Mulţi îşi uită valorile doar pentru a fi “cool” şi acceptaţi într-un anumit grup.

Din punct de vedere personal, consider că o analiză a „tineretului” din prisma valorilor promovate trebuie privită ca un mijloc prin care omului i se dă posibilitatea de a creşte spiritual şi de a-şi fructifica intenţiile bune faţă de sine şi faţă de societate. Un rol important în selecţia şi formarea unui sistem de valori îl are imaginaţia creatoare, gândirea şi munca. Prin muncă şi efort propriu, omul poate transforma în virtute actele sale cotidiene. Toţi avem datoria de a folosi resursele pe care viaţa ni le oferă cu multă moderaţie şi responsabilitate şi de a nu ignora faptul că fiecare dintre noi este făuritorul propriului său destin. Aşadar, „Tu ai viaţa în mâinile

În ziua de azi avem tendinţa de a uita din ce în ce mai mult să îi ajutăm pe ceilalţi, de a ne răni atât sufleteşte cât şi fizic. Uităm de standardele şi legile morale scufundâdu-ne în tehnologia secolului în care trăim.

Adina Mălina Netcă, Studentă, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Specializarea Psihologie Generală, UAIC, Iaşi

Pânza de păianjen

-5-

discuţie cu cineva. Din acest motiv trebuie să reprezinte exact modul în care noi gândim, nu doar dorinţa de a imita pe cineva sau din lipsă de altceva; ca şi în cazul preferinţelor culturale: trebuie să apreciezi ce îţi place ţie, nu doar ce este în vogă sau ce a fost apreciat de ceilalţi înaintea ta.

Auzim din ce în ce mai des replica « Uite cum a uitat omul de valori! ». Şi încă nu înţeleg formularea ei deoarece fiecare om le deţine de fapt, cu singura precizare că se face diferenţă între un sens pozitiv şi unul negativ. Fie şi un hoţ- nu înseamnă că nu are valori pentru că nu respectă legea şi consideră că nu se merită a plăti pentru lucru când poţi să îl obţii gratis şi uşor, ci pur şi simplu că aceasta este principiul în care el CREDE şi mijloacele prin care doreşte să îşi îndeplinească scopul, nimic mai mult. Fiecare individ îşi construieşte propriul set de valori; îşi concretizează principiile în care crede, în care se încrede şi după care se ghidează în viaţă. Ele sunt cele care ne scot personalitatea din ceaţă, ne individualizează şi ne caracterizează pe noi ca fiinţe umane. Le luăm în considerare când alegem drumuri diferite în viaţă, când facem faţă dificultăţilor, chiar şi când purtăm o

Şi ce este cel mai important de notat, setul de valori se conturează în tinereţe, momentul cel mai frumos din viaţa unui om, unic, de care îşi va aminti mereu, în momente de nostalgie, de cumpănă, de fericire. Nu ar trebui să irosim oportunitatea de a deveni acea floare demnă de admirat preferând să începem încă de acum ofilirea ei. Este nedrept atât pentru noi, cât şi pentru cei care cred în noi, în generaţia tânără. Irina Ivanov- Studentă, Facultatea de Filologie

şi

Specializarea

Ştiinţte

Comunicare

Publice, UAIC, Iaşi

Social-Politice, şi

Relaţii

Credința

A doua şansă

După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu: - Iartă-mă Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă Doamne că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine! În timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus: - Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat ? - Sigur că da - zise omul cu nerăbdare - sigur că m-am schimbat! - Bine! - a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine ? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici. Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului. - Ce faceţi ?! - strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi ?! - ţipă omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele . În clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii. - Of, îngerule, uite ce mi-au făcut

ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici! - Nu se poate! - i-a răspuns îngerul. - Cum aşa ? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor! - Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt. În viaţă nu va reuşi cel rău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar în sufletul său cu ce se va alege ? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.

“Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!” Sfântul Maxim Mărturisitorul

text selectat de Gâlcă Mihai Profesor de Matematică, Iaşi

Cornel,

Drept și societate

Logodna în noul cod civil

Pentru prima dată în legislaţia modernă a României, noul cod civil adoptat prin legea nr. 287/2009 reglementează logodna, definită ca o promisiune unilaterală de a încheia căsătoria. Astfel noul Cod civil reintroduce şi reglementările privind dreptul familiei, care, în mod tradiţional, constituie o parte a dreptului civil.

căsătorie. De aceea orice promisiune de căsătorie este considerată nulă dacă tinde să îngrădească libertatea persoanelor de a se căsători. Nefiind un contract, logodnei nu îi sunt aplicate condiţiile prevăzute de lege pentru acesta. Drept urmare nu este nevoie ca logodnicii să fie capabili. “...încheierea căsătoriei potrivit promisiunii este o datorie de onoare şi nu o obligaţie cu valoare juridică”

Potrivit art. 283 din noul cod civil, “(1) Logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. (2) Dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepţia avizului medical şi a autorizării organului administrativ competent. (3) Încheierea logodnei nu este supusă nici unei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. (4) Încheierea căsătoriei nu este condiţionată de încheierea logodnei”.

În accepţiunea modernă a noţiunii, promisiunile de căsătorie sunt dublate de convieţuirea viitorilor soţi, un fel de "pre-mariaj" sau "căsătorie de probă". Este important de precizat că încheierea căsătoriei potrivit promisiunii este o datorie de onoare şi nu o obligaţie cu valoare juridică, şi nu împiedică renunţarea, inclusiv unilaterală la proiectul de căsătorie, despărţirea putând avea efecte juridice dacă ruperea logodnei are c a ra c t e r a b u z i v s a u c u l p a b i l . Incheierea logodnei nu conferă un statut juridic anume, cu drepturi şi îndatoriri de natură personală şi/sau patrimonială pe durata menţinerii promisiunii de căsătorie. Încheierea logodnei nu reprezintă o condiţionare, o certitudine privind o viitoare căsătorie între cei doi, deoarece logodna nu produce consecinţe juridice în timpul existenţei sale, ci abia când aceasta ia sfârşit.

Aşadar, logodna, aşa cum este considerată in articolul de mai sus, este o promisiune maritală reciprocă supusă condiţiilor de fond cerute pentru căsătorie, scutită de o condiţie de formă şi care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, fără însă a reprezenta o “etapă” prealabilă obligatorie în vederea căsătoriei. Acordul de voinţă al logodnicilor este foarte important, fiind aplicabile dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei, inclusiv cel privind consimţământul liber la

Drept şi Societate

Dispoziţiile legale privind ruperea logodnei, art. 284-287 din noul cod civil, au următorul cuprins:”

Art.286 – Răspunderea pentru ruperea logodnei(1) Logodnicul care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligat la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. (2) Logodnicul care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligat la despăgubiri în condiţiile alin.(1). Art.287 – Termenul de prescripţie- Dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţiile art.285 şi 286 se prescrie întrun an de la ruperea logodnei.

“...răspunderea pentru ruperea logodnei apare în două situaţii şi anume ruperea abuzivă a logodnei şi determinarea culpabilă a ruperii logodnei.”

Art.284 – Ruperea logodnei(1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. (2) Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă.

În ceea ce priveşte darurile de logodnă, există obligaţia de restituire numai în situaţia neurmării acesteia de căsătorie, fie că ruptura este consimţită de cei doi, fie că se datorează doar uneia dintre părţi. Nu se restituie darurile obişnuite decât dacă bunul are o valoare importantă raportat la posibilităţile materiale ale donatorului. Această obligaţie nu apare dacă logodna este urmată de căsătorie ori a luat sfârşit prin decesul unui logodnic, la fel şi în cazul donaţiilor având o cauză străină de această promisune de căsătorie.

Art.285 – Restituirea darurilor(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. (2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii. (3) Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Drept şi Societate

Potrivit art. 286, răspunderea pentru ruperea logodnei apare în două situaţii şi anume ruperea abuzivă a logodnei şi determinarea culpabilă a ruperii logodnei. In ambele, rezultatul este acelaşi, anume naşterea dreptului la despăgubiri pentru logodnicul “victimă”. Astfel, se pot solicita cu titlu de despăgubiri cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, a celebrării acesteia, a pregătirii locuinţei conjugale, precum şi prejudicial moral suferit.

nu a mai putut “îndura” şi a fost nevoit să rupă logodna, care să fie suficient pentru a cere daune. În ceea ce priveşte dovada culpei, potrivit dreptului comun, reclamantul care este cel care trebuie sa probeze elementele răspunderii pentru ruperea logodnei. Logodna se aseamănă cu convenţia matrimonială prin aceea că ambele se încheie de regulă înainte de căsătorie, în vederea acesteia. Dar deosebirea constă în aceea că o convenţie matrimonială stabileşte care vor fi raporturile juridice dintre soţi cu privire la bunurile şi datoriile soţilor, prin alegerea unui anumit regim matrimonial, în timp ce logodna este doar un proiect de căsătorie. In plus, convenţia matrimonială produce efecte numai de la data şi sub condiţia încheierii căsătoriei, în timp ce logodna încetează ca efect al încheierii căsătoriei.

Logodnicul de rea credinţă, adică cel care la data promisiunii reciproce de căsătorie a cunoscut existenţa unor împrejurări de natura celor ce constituie cauză de nulitate a căsătoriei, nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile privind răspunderea pentru ruperea logodnei. Neexistând o definiţie juridică a cazurilor ce se pot încadra în sfera noţiunii de abuz şi nici a sintagmei “în mod culpabil” care poate determina pe celălalt să rupă logodna, vor exista situaţii în care cel care are interes va invoca un simplu motiv în baza căruia

Alina Ionescu, Iași,Masterandă, Facultatea de Drept, Specializarea Dreptul Afacerilor, UAIC, Iaşi

Părerea ta contează!

Dacă te afli printre tinerii dornici de a-şi exprima ideile, de a-şi susţine punctele de vedere, de a-şi face simţită prezenţa în vârtejul ideilor, te aşteptăm cu drag să te alături echipei IUVENTA. Orice articol scris de tine poate contribui la modelarea unui nou reper în rândul tinerilor. Adresa de e-mail revista.iuventa@gmail.com îţi stă la dispoziţie! De asemenea, dacă doreşti să ne susţii şi să fii alături de noi la startul către un nou drum spre cultură, aşteptăm sugestiile, opiniile tale pe blogul revistei http://revistaiuventa.blogspot.com/ sau ne poţi contacta la următoarele numere de telefon:

Elena Ungureanu – 0748.350.285 – redactor şef Dragoş-Andrei Preutescu -0741.540.172 – redactor şef-adjunct.

Vă dorim mult succes în drumul spre cultură! Cu drag, Echipa IUVENTA.