KEYNES 1-488_BT_AG - crop by Editura Publica

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 1

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 2

KEYNES Teoria generala 1-111 cristi.qxd

3/17/09

1:41 AM

Prefaﬂæ de Crenguﬂa Nicolae

Page 3

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 4

The original title of this book is The General Theory of Employment, Interest and Money, by John Maynard Keynes © The Royal Economic Society 1973, 2007 Introducere © Paul Krugman 2007 © Publica, 2009, pentru ediﬂia în limba românæ ISBN 978-973-1931-02-9 KEYNES, John Maynard Teoria generalæ a ocupærii forﬂei de muncæ, a dobânzii øi a banilor / John Maynard Keynes ; trad.: Corina Mædælina Haita. Bucureøti : Publica, 2009 ISBN 978-973-1931-02-9 I. Haita, Corina Mædælina (trad.) 331.5

EDITORI: Cætælin Muraru Radu Minculescu Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu COPERTA: Alexe Popescu REDACTOR: Claudiu Oancea DTP: Ofelia Coøman CORECTURÆ: Sînziana Doman, Daniel Focøa

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 5

Cuprins Al doilea Keynes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 Introducere generalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11 Introducere editorialæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16 Prefaflæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22 Prefafla edifliei germane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26 Prefafla edifliei japoneze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29 Prefafla edifliei franceze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .31 Introducere la ediflia nouæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .37 Cartea I Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59 1 Teoria generalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 2 Postulatele economiei clasice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62 3 Principiile cererii efective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82 Cartea a II-a Definiflii øi concepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .95 4 Alegerea unitæflilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97 5 Aøteptærile determinând producflia øi gradul de ocupare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106 6 Definiflia venitului, economisirii øi investifliei . . . . . . . . . .113 Apendice despre costul de utilizare . . . . . . . . . . . . . . . . . .127 7 Înflelesul conceptelor de economisire øi investiflie. Consideraflii suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .136 Cartea a III-a Propensitatea spre consum . . . . . . . . . . . . . . .149 8 Propensitatea spre consum: I. Factorii obiectivi . . . . . . . .151 9 Propensitatea spre consum: II. Factorii subiectivi . . . . .170 10 Propensitatea marginalæ spre consum øi Multiplicatorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .176 Cartea a IV-a Stimularea investifliilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .197 11 Productivitatea marginalæ a capitalului . . . . . . . . . . . . . . .199 12 Aøteptærile pe termen lung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .211

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 6

13 Teoria generalæ a ratei dobânzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .229 14 Teoria clasicæ a ratei dobânzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .240 Apendice la capitolul 14 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .251 15 Stimulenflii psihologici øi de afaceri pentru lichiditate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .260 16 Diverse observaflii cu privire la natura capitalului . . . . . .276 17 Proprietæflile esenfliale ale dobânzii øi banilor . . . . . . . . .288 18 Teoria generalæ a ocupærii forflei de muncæ reformulatæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .311 Cartea a V-a Salariile nominale øi preflurile . . . . . . . . . . . . . .321 19 Variaflii ale salariilor nominale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .323 Apendice la Capitolul 19 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .339 20 Funcflia ocupærii forflei de muncæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .348 21 Teoria preflurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .361 Cartea a VI-a Însemnæri scurte sugerate de teoria generalæ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .381 22 Însemnæri asupra ciclului comercial . . . . . . . . . . . . . . . . . .383 23 Note asupra mercantilismului, legilor cæmætæriei, tipæririi banilor øi teoriilor subconsumului . . . . . . . . . . .404 24 Note concludente asupra filosofiei sociale cætre care poate sæ conducæ teoria generalæ . . . . . . . . . .445 Apendicele 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .457 Apendicele 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .458 Apendicele 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .468

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 7

Al doilea Keynes Acum 39 de ani, cartea fundamentalæ a lui John Maynard Keynes apærea pentru prima datæ în româneøte, la Editura Øtiinflificæ. Era încæ epoca faimoasæ de „deschidere“ a regimului comunist, când opera unui exponent major al teoriei economice capitaliste putea fi studiatæ laolaltæ cu operele lui Marx, iar traducerea cærflii, la peste trei decenii de la apariflia ei în original, era un act de recuperare a unei distanfle culturale faflæ de un Occident de care altminteri eram separafli øi ideologic, øi prin structura economiei. Publicarea volumului de faflæ, prin care teoria lui Keynes intræ din nou în circuitul libræriilor, are o cu totul altæ semnificaflie. Pentru societatea româneascæ de dupæ 1989, e un alt Keynes, ce nu se mai asociazæ în mod generic cu teoriile capitalismului, ci mai curând cu zorii noii ordini mondiale create de acordurile de la Bretton Woods, unde au apærut ceea ce în timp aveau sæ devinæ unii dintre cei mai însemnafli piloni ai globalizærii — Fondul Monetar Internaflional, Banca Mondialæ, Organizaflia Mondialæ a Comerflului. Iar pentru societatea româneascæ a anului 2009, învæflatæ de o tranziflie duræ sæ considere cæ lumea se împarte între douæ forfle ireconciliabile, statul ræu øi piafla bunæ, Keynes pare sæ reprezinte mai curând o enigmæ, enigma economiei de piaflæ care încearcæ sæ se rafineze øi sæ meargæ înainte tocmai cu ajutorul statului. Iar o astfel de imagine fatalmente simplificatæ despre opera economistului britanic era inevitabilæ, atâta timp cât Teoria… nu e cunoscutæ la noi decât unui cerc restrâns, iar informaflii despre conflinutul ei au ajuns pânæ acum la publicul larg mai ales prin filiera prea puflin imparflialæ a presei stræine aflate în cæutare de repere spre a comenta reacflia autoritæflilor de la Washington ori de la Londra faflæ de criza financiaræ. Într°adevær, faptul cæ situaflia de acum a fost comparatæ aproape reflex cu Marea Crizæ interbelicæ, cu tot cu politicile

Al doilea Keynes

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 8

New Deal°ului american, a fæcut rapid din Keynes o figuræ în vogæ pe piafla ideilor — øi dincolo, øi dincoace de Ocean. Neaøteptat de rapid chiar, în tot cazul prea rapid pentru mulfli dintre cei ce nu°i mai auziseræ numele decât la cursurile de economie din øcoalæ, sau nici mæcar atât. Un articol ironic din Newsweek, publicat în martie anul acesta, se întreba „øi totuøi, cine e tipul æsta, Keynes?“, recomandând celor ce vor sæ se arate informafli în societate sæ reflinæ despre el cinci lucruri esenfliale: 1. credea cæ un stat cu rol important în economie e un stat bun øi cæ guvernul, nu sectorul privat ar trebui sæ determine politica economicæ; 2. susflinea cæ politicile fiscale contraciclice sunt bune, respectiv cæ e corect ca atunci când economia încetineøte, sæ scazi dobânzile øi sæ creøti cheltuielile publice (adicæ aøa cum face acum administraflia Obama); 3. credea cæ pieflele dau greø atunci când sunt læsate sæ acflioneze exclusiv dupæ propriile lor reguli (øi a væzut asta pe propria piele, întrucât øi°a pierdut o avere în crahul bursier din 1929); 4. fæcea parte dintr°un cerc excentric al elitei londoneze — e vorba de Grupul de la Bloomsbury, alæturi de scriitori ca Virginia Woolf sau E.M. Forster; 5. a avut relaflii cu parteneri de acelaøi sex înainte de a se cæsætori cu o balerinæ rusoaicæ. Încæ o datæ, nu e un tabloid, ci Newsweek. Diferenfla faflæ de tonul de acum zece ani al presei, când revista Time îl clasa printre cele mai influente 100 de personalitæfli ale secolului al XX-lea, scriind cæ, „næscut în 1883, anul când a murit Karl Marx, Keynes a salvat probabil capitalismul de sine însuøi“, e enormæ. Iar ea se explicæ prin faptul cæ în 1999, când Time îøi întocmea topul, nu era tocmai o epocæ de dispute ideologice, de genul celei din anii ’80 ai lui Reagan øi Thatcher (când teoria în vogæ era liberalismul ferm al marelui rival al lui Keynes, Milton Friedman) ori de genul celei de acum, când Barack Obama e catalogat drept socialist de republicani fiindcæ a venit cu planuri de stimulare a economiei americane prin investiflii publice, iar pentru cæ l°a inspirat pe Obama, Keynes e numit øi el socialist în toate publicafliile

Al doilea Keynes

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 9

economiøtilor adepfli ai øcolii austriece. În cartea sa Îndræzneala de a spera, Obama îl invocæ într°adevær pe Keynes atunci când scrie cæ F.D. Roosevelt, promotorul politicii de New Deal, a acceptat ideea cæ leacul pentru criza economicæ e „sæ punæ mai multe venituri disponibile în buzunarele muncitorilor americani“. Numai cæ adaugæ cæ Roosevelt a înfleles cæ într°o democraflie, capitalismul are nevoie de participarea øi de acordul cetæflenilor — or, a le oferi acestora o felie mai mare din præjitura economiei nu face decât sæ limiteze exact riscul ca oamenii sæ fie atraøi de un stat cu un rol prea puternic în societate, fie el fascist, socialist sau comunist. Au legæturæ astfel de dispute cu cartea pe care o avefli în faflæ? Privitæ din unghiul cititorului nespecialist, Teoria… nu e simplu de citit; autorul însuøi, în prefafla la ediflia francezæ din 1936, scrie cæ e o carte adresatæ în principal colegilor lui economiøti øi care a cæpætat ca atare un caracter accentuat polemic faflæ de promotorii teoriei clasice economice (prin care îi înflelege, spre deosebire de Marx, nu pe David Ricardo øi pe predecesorii acestuia, ci pe cei ce se revendicæ de la moøtenirea lui Ricardo øi de la principiul cæ determinantæ pentru mecanismul economic e oferta, nu cererea). Pentru Keynes, scrierea acestei cærfli a fost în primul rând o revoluflie personalæ de ordin intelectual, pentru cæ nu numai economiøtii vremii sale, ci øi el însuøi a crescut øi a gândit în spiritul teoriei clasice. Iar de aceasta trebuie flinut cont la lectura unei cærfli în care nu trebuie væzut un ghid de politici concrete, de citit cu gândul la ce a fæcut Roosevelt sau ce face Obama, ci — cum spunea tot Keynes în prima prefaflæ, cea a edifliei britanice — o lucrare „al cærei scop central este sæ abordeze probleme dificile de teorie øi doar în al doilea rând aplicafliile acestei teorii în practicæ“. Pentru cititorul român, e un avantaj cæ o asemenea carte nu mai reprezintæ acum Capitalismul cu C mare, cum va fi fost la apariflia ei în anii ’70, øi cæ acest al doilea Keynes, al anilor 2000, poate fi receptat pur øi simplu ca un autor al uneia dintre teoriile care definesc cultura economicæ a epocii

Al doilea Keynes

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 10

noastre. Lord Keynes n°a urmærit sæ ofere o platformæ de dreapta sau de stânga nimænui; sæ nu°l citim deci nici noi în cheie ideologicæ. Dacæ alﬂii îl calificæ drept socialist, e foarte posibil o dovadæ cæ n°au citit cartea. Crenguﬂa Nicolae redactor øef adjunct BUSINESS Magazin

Al doilea Keynes

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 11

Introducere generalæ Aceastæ nouæ ediflie standard a Colecfliei de scrieri a lui John Maynard Keynes este închinatæ memoriei sale de cætre Societatea Economicæ Regalæ. Keynes a dedicat societæflii o mare parte din viafla sa activæ. În 1911, la vârsta de douæzeci øi opt de ani, a devenit editor la Economic Journal, succedându°i lui Edgeworth; doi ani mai târziu Keynes va fi numit øi secretar. El a deflinut færæ întrerupere aceste funcflii pânæ aproape de sfârøitul vieflii sale. Este totuøi adeværat cæ Edgeworth s°a întors, între 1919 øi 1925, pentru a°l ajuta în activitatea de editare; MacGregor l°a înlocuit pe Edgeworth pânæ în 1934, dupæ care Austin Robinson a continuat sæ°l asiste pe Keynes pânæ în 1945. Însæ de°a lungul acestor ani, færæ nicio pauzæ øi doar cu excepflia unei ediflii sau douæ în 1937, când a fost grav bolnav, Keynes însuøi a luat deciziile importante øi a purtat responsabilitatea articolelor ce apæreau în Economic Journal. Cu numai douæ luni înainte de moartea sa, la særbætoarea Paøtelui din 1946, Keynes a fost ales preøedinte al Societæflii Economice Regale, dupæ ce predase funcflia de editor lui Roy Harrod øi pe cea de secretar lui Austin Robinson. În dubla sa calitate de editor øi secretar, Keynes a jucat un rol major în definirea politicilor Societæflii Economice Regale. Iniflierea unor activitæfli publicistice majore ale societæflii — lucrærile lui Ricardo editate de Sraffa, scrierile economice ale lui Bentham editate de Stark øi lucrærile lui Marshall editate de Guillebaud, precum øi câteva dintre publicafliile mai timpurii din anii 1930 — i se datoreazæ într°o foarte mare mæsuræ. La moartea lui Keynes, în 1946, a fost normal ca Societatea Economicæ Regalæ sæ°øi doreascæ sæ°l comemoreze. Acest lucru s°a materializat în publicarea unei colecflii a operelor sale. Lui Keynes însuøi i°au plæcut întoteauna edifliile de calitate, iar Societatea Economicæ Regalæ, cu ajutorul domnilor Macmillan, în calitate de editori, øi al Editurii Cambridge University Press,

Introducere generalæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 12

a fost neræbdætoare sæ dea scrierilor lui Keynes o formæ permanentæ, întru totul demnæ de acesta. Ediflia de faflæ va publica pe cât de mult posibil din lucrærile sale în domeniul economic. Ea nu va include corespondenfla privatæ øi nici nu va publica scrisori care se aflæ în posesia familiei sale. Aceastæ ediflie îl are în vedere pe Keynes ca economist. Scrierile lui Keynes pot fi încadrate în cinci categorii majore. În prima categorie intræ cærflile pe care le°a scris øi le°a publicat ca atare. În a doua se încadreazæ articole øi pamflete pe care le°a scris øi le°a aranjat el însuøi în douæ colecflii (Essay in Persuasion øi Essays in Biography). În cea de°a treia categorie se aflæ un volum impresionant de scrieri publicate, dar care nu au fost puse laolaltæ — articole scrise pentru ziare, scrisori adresate unor ziare, articole în jurnale ce nu au fost incluse în cele douæ volume de colecflii, precum øi diverse pamflete. În cea de°a patra categorie gæsim câteva scrieri nepublicate pânæ acum. În cea de°a cincea avem corespondenfla cu economiøti øi persoane interesate de economie øi relaflii publice. Aceastæ serie va încerca sæ publice un catalog complet al scrierilor importante ale lui Keynes în calitatea sa de economist. Intenflia este de a publica aproape în întregime primele patru categorii de scrieri enumerate mai sus. Singura excepflie o constituie câteva articole scrise pentru agenflii de presæ øi în care Keynes a scris aproape acelaøi material ce urma a fi publicat în diferite ziare sau în diferite flæri, modificærile fæcute în aceste cazuri fiind neînsemnate. În aceste cazuri, seria de faflæ va publica numai una dintre versiuni, alegând°o pe cea mai interesantæ dintre ele. Publicarea corespondenflei economice a lui Keynes trebuie sæ fie în mod inevitabil selectivæ. În vremea maøinilor de scris øi a fiøetelor øi mai ales în cazul unui om atât de activ øi de ocupat, este imposibil sæ publice cineva orice bucæflicæ de hârtie pe care acesta a dictat°o în legæturæ cu o anume problemæ efemeræ sau lipsitæ de importanflæ. Scopul nostru este de a strânge øi de a publica cât mai mult din corespondenfla

Introducere generalæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 13

în paginile cæreia Keynes øi°a dezvoltat propriile idei, discutând cu colegii sæi economiøti, precum øi din corespondenfla mult mai importantæ din timpul în care Keynes a fost activ în domeniul relafliilor publice. Cei care au pregætit aceastæ serie au avut, pe lângæ cærflile publicate, încæ alte douæ surse. În primul rând, în testamentul sæu Keynes l°a numit pe Richard Kahn executor testamentar øi responsabil de lucrærile sale economice. Acestea se aflæ în Biblioteca Marshall a Universitæflii Cambridge øi sunt disponibile pentru aceastæ ediflie. Pânæ în 1914 Keynes nu a avut o secretaræ øi scrierile sale timpurii se limiteazæ în principal la ciornele unor scrisori importante pe care le°a scris de mânæ øi le°a pæstrat. Cea mai mare parte din corespondenfla pe care o deflinem din acea perioadæ este reprezentatæ mai degrabæ de scrisorile primite decât de cele scrise de el. De°a lungul anilor 1914–1918 øi 1940–1946 Keynes a lucrat pentru trezorerie. Odatæ cu deschiderea dosarelor oficiale, multe dintre scrierile sale au devenit disponibile. Începând cu 1919 øi pânæ la sfârøitul vieflii sale, Keynes a beneficiat de ajutorul unei secretare — pentru mulfli ani aceasta a fost doamna Stevens. Din acest motiv, în cele mai multe cazuri, deflinem copiile la indigo ale scrisorilor sale, precum øi originalele scrisorilor pe care le°a primit în ultimii douæzeci øi cinci de ani ai vieflii sale active. Bineînfleles cæ de°a lungul acestei perioade au fost øi ocazii în care Keynes însuøi a scris de mânæ. Cu ajutorul corespondenflilor sæi, în unele dintre aceste cazuri, am putut strânge în întregime anumite schimburi de corespondenflæ importantæ din ambele pærfli øi am avut grijæ, întru corectitudinea faflæ de ambii corespondenfli, sæ publicæm în întregime ambele pærfli ale corespondenflei. Cea de°a doua sursæ de informaflie o constituie un grup de albume cu tæieturi din ziare pe care mama lui Keynes, Florence Keynes, øi soflia lui Neville Keynes le°au flinut de°a lungul mai multor ani. Începând cu 1919, aceste albume conflin aproape toate scrierile vremelnice ale lui Maynard Keynes, scrisorile

Introducere generalæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 14

sale la ziare øi o mare cantitate de material care oferæ posibilitatea de a vedea nu numai ceea ce a scris el, dar øi reacfliile altora la ceea ce a scris. Færæ aceste albume pæstrate cu grijæ sarcina oricærui editor sau biograf al lui Keynes ar fi fost cu mult mai dificilæ. Pentru moment se intenflioneazæ ca planul editorial sæ fie urmætorul: ediflia va totaliza un numær de douæzeci øi cinci de volume. Dintre acestea, primele opt vor fi cærflile publicate de Keynes, începând cu Indian Currency and Finance, în 1933, pânæ la Teoria generalæ din 1936, la care se adaugæ A Treatise on Probability. Vor urma volumele IX øi X, Essays in Persuasion øi Essays in Biography, reprezentând colecflia de articole ale lui Keynes. Essays in Persuasion va fi diferit de ediflia princeps în privinfla a douæ aspecte. În primul rând nu va include versiuni abreviate ale articolelor øi pamfletelor (aøa cum au fost în prima ediflie), ci numai textele complete ale acestor articole. În al doilea rând, vor fi adæugate unul sau douæ articole, care au exact acelaøi caracter cu cele incluse de Keynes în colecflia originalæ. În ceea ce priveøte Essays in Biography, vom include încæ unul sau douæ studii biografice pe care Keynes le°a scris dupæ 1933. Vor urma patru volume, de la XI la XIV, care vor include articole economice øi corespondenflæ, precum øi un volum de scrieri sociale, politice øi literare. În aceste volume vom cuprinde acea parte din corespondenfla pe teme economice a lui Keynes, care este strâns legatæ de articolele ce vor fi publicate în ele. Urmætoarele nouæ volume, aøa cum estimæm în prezent, se vor ocupa de Activitæflile lui Keynes de°a lungul anilor, de la începutul vieflii sale publice, în 1905, øi pânæ la moartea sa. Pentru fiecare dintre perioadele în care vom împærfli acest material, volumul corespunzætor va confline scrierile efemere, neculese pânæ acum, corespondenfla legatæ de activitæflile sale, precum øi alte materiale de acest gen necesare pentru a înflelege activitatea lui Keynes. Aceste volume sunt editate de

Introducere generalæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 15

Elizabeth Johnson øi Donald Moggridge. Este în sarcina celor doi sæ investigheze øi sæ înfleleagæ activitatea lui Keynes în aøa fel, încât sæ facæ acest material accesibil pentru generafliile urmætoare. Nu putem spune cu exactitate, dinainte, dacæ acest material va fi distribuit în nouæ volume, aøa cum credem acum, sau dacæ va trebui sæ°l împærflim în mai multe. Va exista, de asemenea, øi un ultim volum de bibliografie øi index. Cei responsabili de aceastæ ediflie sunt: Lord Kahn, atât în calitatea sa de executor al Lordului Keynes, cât øi în calitate de vechi prieten al sæu, ce îl recomandæ pentru dificila misiune de a înflelege munca lui Keynes cât mai bine; Sir Roy Harrod în calitate de autor al biografiei lui Keynes; Austin Robinson în calitatea sa de coeditor al lui Keynes la Economic Journal øi de succesor al sæu ca secretar al Societæflii Economice Regale. Responsabilitatea editorialæ a fost la început în sarcina lui Elizabeth Johnson. De curând i s°a alæturat øi Donald Moggridge. Ei au fost asistafli în diverse momente de Jane Thistlethwaite, doamna McDonals, care iniflial a fost responsabilæ de ordonarea sistematicæ a fiøetelor cu scrierile lui Keynes; Judith Masterman, care de°a lungul a mulfli ani s°a ocupat de scrieri împreunæ cu doamna Johnson; øi, mai recent, de Susan Wilsher, Margaret Butler øi Barbara Lowe.

Introducere generalæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 22

Prefaflæ Aceastæ carte se adreseazæ în principal colegilor mei economiøti. Sper totuøi cæ va fi øi pe înflelesul altora. Principala sa menire este însæ aceea de a se ocupa de probleme teoretice dificile øi numai în al doilea rând de aplicafliile acestei teorii. În cazul în care øtiinfla economicæ convenflionalæ este greøitæ, eroarea este de gæsit în lipsa de claritate øi generalitate a premiselor, øi nu în superstructura care a fost ridicatæ cu mare atenflie pentru consistenfla logicæ. Astfel, numai cu ajutorul unui argument foarte abstract, susceptibil în a stârni multæ controversæ, îmi pot atinge obiectivul de a°i convinge pe economiøti sæ°øi reexamineze critic unele dintre ipotezele de bazæ. Mi°aø fi dorit totuøi sæ fie mai puflinæ controversæ. Dar m°am gândit cæ este important sæ îmi explic nu doar propriile puncte de vedere, ci øi felul în care acestea se abat de la teoria general acceptatæ. Mæ aøtept ca aceia care sunt puternic devotafli „teoriei clasice“ sæ oscileze între a crede cæ ceea ce spun este greøit øi a crede cæ ceea ce spun nu este deloc nou. Intenflia este ca restul economiøtilor sæ decidæ care dintre aceste douæ sau poate o a treia alternativæ este corectæ. Pasajele care stârnesc controversæ au scopul de a furniza material pentru un ræspuns; øi trebuie sæ îmi cer iertare dacæ, în interesul de a crea diferenfle clare, controversa mea este, ea însæøi, foarte aprinsæ. Eu însumi am susflinut cu convingere ani de°a rândul teoriile pe care acum le atac øi cred cæ nu sunt ignorant în privinfla punctelor lor bine clædite. Problemele în cauzæ sunt de o importanflæ ce nu poate fi exageratæ. Dar, dacæ explicafliile mele sunt corecte, atunci pe colegii economiøti trebuie sæ°i conving mai întâi, øi nu pe marele public. În aceastæ etapæ a argumentului, publicul general, deøi binevenit sæ dezbatæ, doar trage cu urechea la tentativa unui economist de a aduce în discuflie divergenflele adânci de opinie, care pentru moment aproape cæ au distrus

Prefaﬂæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 23

influenfla practicæ a teoriei economice øi vor continua sæ o facæ pânæ ce vor fi rezolvate. Legætura dintre aceastæ carte øi cartea mea Treatise on Money [JML vol. v øi vi], pe care am publicat°o acum cinci ani, este probabil mai claræ mie decât va fi altora; øi ceea ce în mintea mea este o evoluflie naturalæ, urmând o linie de gândire pe care mæ aflu de câfliva ani, poate uneori sæ surprindæ øi sæ deruteze cititorul care o percepe ca fiind o schimbare de viziune. Dificultatea înflelegerii acestei legæturi nu este redusæ de anumite schimbæri de terminologie pe care m°am simflit obligat sæ le fac. Modificærile de limbaj sunt semnalate în cursul paginilor urmætoare, însæ relaflia generalæ dintre cele douæ cærfli poate fi exprimatæ pe scurt în felul urmætor. Atunci când am început sæ scriu Treatise on Money, mæ aflam încæ pe liniile tradiflionale care socoteau influenfla banilor ca pe ceva separat de teoria generalæ a cererii øi ofertei. Odatæ cu terminarea cærflii am reuøit sæ progresez în a împinge teoria monetaræ pânæ la a o transforma într°o teorie a producfliei de ansamblu. Faptul cæ nu am putut sæ mæ eliberez de o serie de idei preconcepute s°a fæcut vizibil în ceea ce îmi pare a fi acum cusurul evident al pærflilor teoretice ale acelei cærfli (anume, Cærflile III øi IV). Am eøuat, astfel, sæ mæ ocup mai în detaliu de efectele schimbærilor nivelului de producflie. Aøa°numitele mele „ecuaflii fundamentale“ erau doar o fotografie instantanee, fæcutæ sub ipoteza existenflei unui anumit nivel de producflie. Scopul acestor ecuaflii era de a aræta felul în care la un nivel de producflie dat se pot dezvolta forfle care implicæ abateri de la nivelul de echilibru al profitului øi, de aceea, necesitæ modificæri ale nivelului producfliei. Însæ dinamica, spre deosebire de fotografia instantanee, a fost læsatæ incompletæ øi extrem de confuzæ. Cartea de faflæ, pe de altæ parte, s°a dezvoltat în direcflia a ceea ce este în primul rând un studiu al forflelor care determinæ modificæri ale nivelului producfliei øi ocupærii forflei de muncæ în ansamblu; øi, în timp ce s°a constatat cæ banii intræ în schema economicæ într°o manieræ esenflialæ øi stranie

Prefaﬂæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 24

în acelaøi timp, detaliul tehnic monetar constituie numai fundalul. Aøa precum vom vedea, economia monetaræ este în principal aceea în care perspective schimbætoare cu privire la viitor sunt capabile sæ influenfleze nu numai direcflia, dar øi nivelul ocupærii forflei de muncæ. Dar metoda cu care analizæm comportamentul economic curent, sub influenfla ideilor schimbætoare despre viitor, depinde de interacfliunea dintre cerere øi ofertæ øi este în felul acesta legatæ de teoria fundamentalæ a valorii. Astfel, suntem conduøi cætre o teorie mai generalæ care include, ca un caz special, teoria clasicæ cu care suntem deja familiarizafli. Scriitorul unei cærfli precum aceasta, care pæøeøte pe cæi necunoscute øi care îøi doreøte sæ nu comitæ un numær excesiv de greøeli, este foarte dependent de critici øi conversaflii. Este uimitor cum, pentru o perioadæ de timp, cineva poate sæ creadæ niøte lucruri prosteøti, dacæ se gândeøte prea mult timp de unul singur, mai ales în øtiinfla economicæ (øi alte øtiinfle morale), acolo unde este adesea imposibil ca o idee sæ fie testatæ într°un mod concluziv, fie formal, fie experimental. Pentru aceastæ carte am depins de sfaturile constante øi de criticile constructive ale domnului R.F. Kahn, probabil într°o mai mare mæsuræ decât am fæcut°o atunci când am scris Treatise on Money. Færæ sugestiile sale, o mare parte din aceastæ carte nu ar fi luat forma pe care o are acum. Am beneficiat, de asemenea, de ajutorul doamnei Joan Robinson, al domnului R.G. Hawtrey øi al domnului R.F. Harrod, care au citit în întregime paginile cu corecturile editoriale. Indexul a fost realizat de domnul D.M. Bensusan°Butt de la King’s College, Cambridge. Scrierea acestei cærfli a fost pentru autor o lungæ luptæ de eliberare øi la fel trebuie sæ fie øi citirea ei dacæ într°adevær asaltul autorului asupra cititorilor se dovedeøte a fi unul de succes — o luptæ de a scæpa de modul de gândire øi expresie obiønuit. Ideile care aici sunt exprimate atât de laborios sunt extrem de simple øi ar trebui sæ fie evidente. Dificultatea constæ nu în a veni cu idei noi, ci în a scæpa de cele vechi, care

Prefaﬂæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 25

se ramificæ în fiecare colfl al minflii celor care au fost educafli în felul în care am fost educafli cei mai mulfli dinte noi. J.M. KEYNES 13 decembrie 1935

Prefaﬂæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 37

Introducere la ediflia nouæ În vara anului 2005, un grup de „oameni de øtiinflæ conservatori øi lideri politici“ a fost rugat sæ identifice cele mai periculoase cærfli ale secolelor nouæsprezece øi douæzeci. Væ putefli face o idee despre înclinaflia grupului prin faptul cæ atât Charles Darwin, cât øi Betty Friedan s°au clasat pe poziflii înalte în aceastæ listæ. Dar nici Teoria generalæ a forflei de muncæ, a dobânzii øi a banilor nu este mai prejos. De fapt, John Maynard Keynes i°a surclasat pe V.I. Lenin øi Frantz Fanon. Keynes, care a declarat în concluzia, adesea citatæ, a cærflii cæ „mai devreme sau mai târziu sunt ideile, øi nu drepturile de proprietate, cele care sunt periculoase pentru bine sau pentru ræu“,[384] ar fi fost probabil încântat. De°a lungul ultimilor øaptezeci de ani Teoria generalæ a format pærerile chiar øi ale acelora care nu au auzit de ea, sau care cred cæ nu sunt de acord cu ea. Un om de afaceri care este pus în gardæ de faptul cæ încrederea descrescætoare expune economia la risc este un keynesian, fie cæ o øtie sau nu. Un politician care promite cæ reducerile sale de taxe vor crea locuri de muncæ, punând banii de cheltuieli în buzunarele oamenilor este un keynesian, chiar dacæ pretinde cæ detestæ doctrina. Chiar øi economiøtii autoproclamafli pe partea de ofertæ, care pretind sæ°l fi respins pe Keynes, recurg la poveøtile keynesiene pentru a explica de ce economia a luat°o înapoi într°un anumit an. În aceastæ introducere am sæ mæ refer la cinci probleme legate de Teoria generalæ. În primul rând este vorba de mesajul cærflii — ceva ce trebuie sæ fie clar din cartea însæøi — care adesea a fost ascuns de cei care îøi proiecteazæ temerile sau speranflele asupra lui Keynes. În al doilea rând este întrebarea referitoare la modul în care Keynes a scris cartea: de ce el a reuøit acolo unde alflii au eøuat, în a convinge lumea sæ accepte erezia economicæ? În al treilea rând este întrebarea privitoare

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 38

la cât din Teoria generalæ ræmâne în macroeconomia de astæzi: suntem toﬂi keynesieni acum, sau fie am înlæturat moøtenirea læsatæ de Keynes, fie am trædat°o într°o zi? În al patrulea rând este întrebarea despre ce anume i°a scæpat lui Keynes øi de ce. În fine, am sæ discut cum a schimbat Keynes øtiinﬂa economicæ øi lumea.

Mesajul lui Keynes Este probabil lipsit de vreun pericol sæ presupunem cæ „oamenii de øtiinflæ conservatori øi liderii politici“ care au denumit Teoria generalæ ca fiind una dintre cele mai periculoase cærfli ale ultimelor douæ secole nu au citit°o. Dar ei sunt siguri cæ este o broøuræ de stânga, un apel cætre guverne mari øi taxe ridicate. Acelaøi lucru l°au spus de la început øi oamenii de dreapta øi unii de stânga despre Teoria generalæ. De fapt, apariflia øtiinflei economice keynesiene în sælile de clasæ americane a fost întârziatæ de un caz neplæcut de mccarthyism academic. Prima carte introductivæ, ce prezenta modul de gândire keynesian, scrisæ de economistul canadian Lorie Tarshis, a fost flinta unei campanii de presiuni a aripii de dreapta care îi avea în vedere pe administratorii universitari. Ca urmare a acestei campanii, multe universitæfli care plænuiseræ sæ adopte cartea pentru cursurile lor øi°au anulat comenzile, iar vânzærile cærflii, care iniflial avusese un foarte mare succes, s°au præbuøit. Profesorii de la Universitatea Yale au continuat, pe cont propriu, sæ distribuie cartea; curajul lor avea sæ fie atacat de tânærul William F. Buckley ce îi acuza de propagarea unor „idei dæunætoare“.15 Dar Keynes nu a fost socialist — el a venit sæ salveze capitalismul, nu sæ°l îngroape. Øi existæ o direcflie în care Teoria 15 Pentru a fi îngrozifli de eforturile coordonate de a împiedica studenflii americani sæ învefle economia keynesianæ, citifli The Coming of Keynesianism to America, Edward Elgar, 1996, a lui David Colander øi Harry Landreth.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 39

generalæ a fost o carte conservatoare, dat fiind timpul la care a fost scrisæ. (Keynes însuøi a declarat cæ în anumite aspecte teoria sa a fost „moderat conservatoare în ceea ce priveøte implicafliile sale“.[337]) Keynes a scris într°o epocæ marcatæ de øomaj în masæ, de degradare øi suferinflæ pe o scaræ incredibilæ. O persoanæ rezonabilæ ar fi putut la fel de bine sæ susflinæ eøecul capitalismului, concluzionând cæ numai schimbæri instituflionale majore — poate naflionalizarea mijloacelor de producflie — ar putea restaura sænætatea economicæ. Multe persoane rezonabile au ajuns, de fapt, la aceastæ concluzie: un numær mare de intelectuali britanici øi americani, care nu au avut nicio antipatie aparte pentru piefle øi proprietatea privatæ, au devenit socialiøti în timpul anilor de depresiune economicæ, pentru cæ pur øi simplu nu au væzut niciun alt mijloc de remediere a eøecurilor colosale ale capitalismului. Totuøi, Keynes a argumentat cæ aceste eøecuri au avut cauze tehnice surprinzætor de limitate. „Ne confruntæm cu o problemæ tehnicæ“ scria el în 1930, la vremea la care lumea se afunda în depresiune.16 Øi deoarece Keynes a væzut cauzele øomajului în masæ ca fiind de ordin tehnic øi limitate, tot el a susflinut cæ soluflia problemei ar putea fi, de asemenea, limitatæ øi tehnicæ: sistemul avea nevoie de un nou alternator, dar nu era nevoie sæ fie înlocuitæ întreaga maøinæ. Îndeosebi, „nu existæ niciun caz evident de sistem de stat socialist care ar îmbræfliøa cea mai mare parte a vieflii economice a societæflii“. [378] În vreme ce mulfli dintre contemporanii sæi fæceau apel la preluarea de cætre guvern a întregii economii, Keynes susflinea cæ mult mai pufline politici intruzive ar putea asigura cererea efectivæ adecvatæ, permiflând economiei de piaflæ sæ funcflioneze ca înainte. Totuøi, existæ un sens în care fundamentaliøtii pieflei libere au dreptate în a°l urî pe Keynes. Dacæ doctrina ta spune cæ 16 “The Great Slump of 1930”, retipærit în Essays in Persuasion, The Collected Writings of John Maynard Keynes, Macmillan pentru Royal Economic Society, 1972, volumul IX, p. 129.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 40

pieflele libere, læsate în seama propriilor instrumente, produc cea mai bunæ dintre toate stærile posibile, øi cæ intervenflia guvernamentalæ în economie înræutæfleøte întotdeauna lucrurile, atunci Keynes îfli este inamic. Øi este un inamic deosebit de periculos, deoarecece ideile sale au fost revendicate în întregime de experienfla realitæflii. În principiu, concluziile Teoriei generale ar putea fi exprimate în patru puncte ca mai jos: • Economiile pot suferi, øi adesea chiar suferæ, de o lipsæ a cererii per ansamblu, care conduce la øomaj involuntar. • Tendinfla automatæ a economiei de a corecta insuficienfla cererii, dacæ existæ, opereazæ încet øi dureros. • Dimpotrivæ, politicile guvernamentale de creøtere a cererii pot reduce øomajul rapid. • Uneori creøterea ofertei de bani nu va fi suficientæ pentru a convinge sectorul privat sæ cheltuiascæ mai mult, øi cheltuielile guvernamentale trebuie sæ intervinæ. Pentru un specialist în economie politicæ, niciunul dintre acestea — cu execepflia, poate, a ultimului punct — nu sunæ uluitor øi nici chiar deosebit de discutabil. Dar aceste idei au fost mai mult decât radicale atunci când Keynes le°a propus; au fost chiar aproape de neconceput. Iar marea realizare a Teoriei generale a fost exact aceea de a le face de conceput.

Cum a reuøit Keynes Dupæ cum bænuiesc, cei mai mulfli dintre economiøtii contemporani, dacæ au citit vreodatæ Teoria generalæ, au fæcut°o în timpul studenfliei lor. Øtiinfla economicæ academicæ modernæ este un efort dominat de nou. Adesea apare o întreagæ literaturæ, înfloreøte øi decade înainte ca prima lucrare din acea literaturæ sæ primeascæ o publicare formalæ. Cine vrea sæ

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 41

piardæ timpul citind lucruri publicate pentru prima oaræ acum 70 de ani? Totuøi, Teoria generalæ încæ meritæ sæ fie cititæ øi recititæ, nu numai pentru ceea ce ne spune ea despre economie, ci pentru ceea ce ne spune despre natura progresului gândirii economice. Studenflii economiøti care îl citesc pe Keynes tind sæ savureze licæririle de ironie øi prozæ purpurie, însæ se chinuie sæ desluøeascæ sau ræsfoiesc discufliile sale elaborate despre metodologie. Dar când economiøtii de vârstæ medie — în special cei care au o anumitæ experienflæ în „lupta de scæpare“ implicafli în producerea unei noi economii — recitesc Keynes, væd lucrarea sa dintr°o perspectivæ cu totul diferitæ. Øi simt o nouæ înfiorare. Pærflile cærflii care par greoaie sunt, dupæ cum se poate înflelege, acelea ale efortului titanic de a regândi øtiinfla economicæ, un efort al cærui succes este demonstrat de faptul cæ atât de multe dintre inovafliile radicale ale lui Keynes par acum a fi evidente. Pentru a aprecia cu adeværat Teoria generalæ, este nevoie de un simfl a ceea ce Keyens a trebuit sæ îndure pentru a ajunge acolo. Atunci când le spun oamenilor cum sæ citeascæ Teoria generalæ, consider cæ este util sæ o descriu ca pe o masæ ce începe cu un aperitiv încântætor øi se încheie cu un desert minunat, dar ale cærei feluri principale constau din carne duræ. Este tentant pentru cititori sæ cineze numai pe pærflile uøor digerabile ale cærflii, øi sæ saræ argumentul dintre. Însæ felul principal este cel în care stæ adeværata valoare a cærflii. Nu spun cæ pærflile plæcute ar trebui særite. Categoric, citifli°le pentru desfætarea totalæ, øi ca pe o amintire a ceea ce a reuøit Keynes. De fapt, am sæ spun câteva cuvinte despre aceste pærfli, înainte ca eu însumi sæ ajung la pærflile grele. Cartea I este manifestul lui Keynes, øi este o scriere încântætoare, datoritæ întregului sæu ton academic øi chiar includerii câtorva ecuaflii. Keynes te pune în gardæ pe tine, economistul profesionist — deoarece Teoria generalæ a fost scrisæ, mai presus de toate, pentru cunoscætori —, cæ va respinge tot ceea ce

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 42

credeai cæ øtii despre øomaj. În numai câteva pagini aratæ în mod convingætor cæ viziunea convenflionalæ de la acel moment cu privire la relaflia dintre salarii øi ocuparea forflei de muncæ cuprinde o eroare de bazæ a compozifliei: „Presupunând cæ negocierile salariale determinæ nivelul salariului real, øcoala clasicæ a strecurat o ipotezæ nepermisæ“ [13]. Din aceasta, el aratæ repede cæ opinia convenflionalæ conform cæreia reducerile salariale erau rædæcina ocupærii totale nu avea niciun sens, datæ fiind realitatea timpului. Øi în doar alte câteva pagini Keynes expune destul din propria sa teorie pentru a sugera concluzia care te va læsa cu ræsuflarea tæiatæ: Marea Depresiune, care næpæstuia atunci întreaga lume, a fost nu numai rezolvabilæ, ci chiar uøor rezolvabilæ. Este un spectacol de bravuræ. Cititorii moderni care se opresc dupæ Cartea I, færæ sæ trudeascæ prin mult mai densele capitole care urmeazæ, percep cutezarea lui Keynes, dar nu øi cum acesta øi°a câøtigat dreptul acelei cutezæri. La celælalt capæt al Teoriei generale, Cartea a VI-a este într°adevær un fel de desert. La capætul unei munci grele de creare a øtiinflei macroeconomice aøa precum o øtim, Keynes pare sæ se distreze puflin. În mod special, ultimele douæ capitole ale Teoriei generale, deøi pline de idei interesante, au o calitate diabolicæ. Keynes ne spune cæ faimoasa victorie a comerflului liber asupra protecflionismului s°ar putea sæ fi fost câøtigatæ pe baza unui pretext fals — acela cæ mercantiliøtii au avut ceva de spus. Tot el ne spune cæ „eutanasierea rentierului“ [376] ar putea fi iminentæ, deoarece prosperitatea nu mai serveøte unei funcflii sociale. Credea el asta cu adeværat, sau pur øi simplu se distra, provocându°øi arogant colegii? Probabil puflin din amândouæ. Cartea a VI-a este, de asemenea, o lecturæ grozavæ, deøi nu a fost supusæ testului timpului la fel de bine ca øi Cartea I. Însæ øi în acest caz trebuie aplicatæ aceeaøi prudenflæ: citifli neapærat speculafliile lui Keynes pe marginea virtuflilor mercantilismului øi nevoii pieritoare pentru cumpætare, dar flinefli minte cæ

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 43

materialul dificil din Cartea a II-a pânæ la Cartea a V-a este ceea ce îi dæ dreptul sæ speculeze. Sæ vorbim acum despre miezul cærflii øi despre ce anume a avut nevoie Keynes pentru a o scrie. Nu ducem lipsæ de oameni dornici sæ provoace øtiinfla economicæ convenflionalæ; cred cæ primesc cel puflin o carte pe lunæ care pretinde sæ facæ exact acest lucru. Totuøi, marea majoritate a autorilor acestor cærfli nu înfleleg suficient din teoria economicæ existentæ pentru a monta o provocare credibilæ. Keynes, pe de altæ parte, era foarte versat în teoria economicæ de la vremea sa øi a înfleles puterea acelei teorii. „Eu însumi“, scrie el în prefaflæ, „am susflinut cu convingere ani de°a rândul teoriile pe care acum le atac øi cred cæ nu sunt ignorant în ceea ce priveøte punctele lor bine clædite“. [p. xxi] El a øtiut cæ, pentru a schimba mentalitatea oamenilor, trebuia sæ ofere ortodoxiei dominatoare o provocare coerentæ, bine gânditæ. În Cartea I, în timp ce ne dæ o idee despre ce are de gând sæ facæ, scrie despre Malthus, a cærui intuiflie i°a spus acestuia cæ sunt posibile eøecuri generale ale cererii, dar care nu avea niciun model pentru a°øi susfline acea intuiflie: „[M]althus a eøuat în a construi o teorie alternativæ, deoarece el nu a reuøit sæ explice în mod clar (doar cu excepflia recurgerii la fapte din experienfla comunæ) cum øi din ce cauzæ cererea efectivæ poate fi insuficientæ sau în exces. În schimb, Ricardo a cucerit Anglia la fel cum Sfânta Inchiziflie a cucerit Spania“.[32] Acea nevoie de „a construi o teorie alternativæ“ explicæ multe dintre pasajele Teoriei generale care, øaptezeci de ani mai târziu, poate pærea greoaie sau chiar pompoasæ. Îndeosebi, ea explicæ Cartea a II-a, pe care cei mai mulfli dintre cititorii moderni o sar, probabil. De ce sæ dedici un capitol întreg „alegerii unitæflilor“, care nu pare sæ aibæ prea mult de°a face cu marea viziune a lui Keynes? De ce sæ dedici încæ douæ capitole definirii semnificafliei venitului, economiilor øi investifliei? Din acelaøi motiv pentru care economiøtii, care au lucrat la aplicafliile teoriei randamentelor crescætoare ale comerflului exterior

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 44

creøterii economice în anii 1980, au dedicat multe pagini detaliilor diferenflierii producfliei øi concurenflei monopolistice. Aceste detalii nu au prea mult de°a face cu ideile fundamentale din spatele noilor teorii. Dar detaliile au fost cruciale pentru a produce modelele de sus în jos, de care economiøtii au nevoie pentru a°øi clarifica gândurile øi pentru a le explica altora. Atunci când lansæm o provocare unei tradiflii generale, întemeiate de multæ vreme, problema cu viziunea nu funcflioneazæ decât dacæ eøti foarte exact în privinfla detaliilor. Aprecierea pe care Keynes a dat°o puterii ortodoxiei dominante explicæ, de asemenea, viteza cu care a scris. „Crearea acestei cærfli“, scrie Keynes în prefaflæ, „a fost pentru autor o lungæ luptæ de eliberare øi la fel trebuie sæ fie øi citirea ei....“ [p. xxiii] Încetul cu încetul, Keynes începea sæ°i elibereze pe economiøti de îngrædirile intelectuale care i°au læsat incapabili sæ facæ faflæ Marii Depresiuni, îngrædiri create în cea mai mare parte de ceea ce Keynes a denumit „economia clasicæ“. Lupta lui Keynes cu economia clasicæ a fost mult mai dificilæ decât ne putem imagina azi. Manualele moderne de macroeconomie conflin, de obicei, o discuflie despre ceea ce ele numesc „modelul clasic“ al nivelului preflurilor. Dar acel model oferæ o imagine mult prea mægulitoare a economiei clasice, din care Keynes a trebuit sæ scape. Ceea ce astæzi numim modelul clasic este chiar o încercare post°keynesianæ de a raflionaliza opiniile pre°keynesiene. Schimbæ o ipotezæ în aøa°zisul nostru model clasic, acela al flexibilitæflii perfecte a salariilor, ducându°ne, astfel, înapoi la Teoria generalæ. Dacæ Keynes ar fi trebuit sæ se lupte numai cu aceasta, atunci Teoria generalæ ar fi fost o carte uøor de scris. Modelul clasic real, aøa cum l°a descris Keynes, a fost mult mai greu de reparat. Era, practic, un model al economiei de troc, în care banii øi preflurile nominale nu conteazæ, cu o teorie monetaræ a nivelului preflurilor ataøatæ într°un mod neesenflial, ca un furnir pe o masæ. Era un model în care se aplica legea lui Say: oferta îøi creeazæ în mod automat propria

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 45

cerere, pentru cæ venitul trebuie cheltuit. Øi era un model în care rata dobânzii era pur øi simplu o problemæ a cererii øi ofertei de fonduri, cu niciun rol posibil pentru politica monetaræ. A fost, precum am spus, un model în care ideile pe care acum le consideræm indiscutabile erau absolut de neconceput. Dacæ economia clasicæ, cæreia Keynes i s°a opus, ar fi fost ceea ce în prezent numim modelul clasic, nu ar fi fost nevoie ca acesta sæ scrie Cartea a V-a a Teoriei generale, „Salariile nominale øi preflurile“. În aceastæ carte Keynes se opune convingerilor naive despre felul în care o scædere a salariilor poate sæ sporeascæ volumul ocupærii forflei de muncæ, convingeri care erau predominante în rândurile economiøtilor contemporani cu Keynes, dar care nu au jucat niciun rol în modelul pe care acum îl numim „clasic“. Deci, inovaflia crucialæ din Teoria generalæ nu este, precum tind sæ creadæ macroeconomiøtii moderni, ideea cæ salariile nominale sunt rigide. Ea constæ în demolarea legii lui Say øi a teoriei clasice a ratei dobânzii din Cartea a IV-a, „Stimularea investifliilor“. O mæsuræ pentru cât de greu i°a fost lui Keynes sæ scape de Legea lui Law este aceea cæ în prezent unii oameni neagæ ceea ce a realizat Keynes — cæ „legea“ este, cel mult, o tautologie inutilæ în care indivizii au opfliunea de a acumula bani mai degrabæ decât de a procura bunuri øi servicii. O altæ mæsuræ a realizærilor lui Keynes ar putea fi greu de apreciat cu excepflia cazului în care ai predat macroeconomie introductivæ: cum explici studenflilor modul în care banca centralæ poate sæ reducæ rata dobânzii prin creøterea ofertei de bani, deøi rata dobânzii este preflul la care oferta de credite este egalæ cu cererea? Nu este uøor de explicat nici atunci când cunoøti ræspunsul; gândifli°væ cât de greu i°a fost lui Keynes sæ gæseascæ iniflial ræspunsul corect. Însæ modelul clasic nu a fost sigurul lucru de care Keynes a trebuit sæ scape. Teoria ciclului afacerilor, aøa cum era conceputæ la acel moment, a constituit un alt obstacol de înlæturat.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 46

Desigur cæ un model complet elaborat al recesiunilor øi redresærilor economice nu existæ. Dar este instructiv sæ comparæm Teoria generalæ cu Prosperity and Depression a lui Gottfried Haberler, scrisæ aproximativ în acelaøi timp, care a fost o încercare a Ligii Nafliunilor de a sistematiza øi sintetiza ceea ce au avut de spus economiøtii acelor vremuri despre acest subiect.17 Ceea ce este uimitor în legæturæ cu cartea lui Haberler, dintr°o perspectivæ modernæ — în afaræ de absenfla oricærui model —, este faptul cæ el încerca sæ ræspundæ la o întrebare greøitæ. Precum cei mai mulfli dintre teoreticienii macroeconomiøti de dinaintea lui Keynes, Haberler credea cæ lucrul esenflial era acela de a explica dinamica economiei, de a aræta de ce perioadele de prosperitate sunt urmate de falimente, øi nu acela de a explica cum este posibil øomajul în masæ. Iar cartea lui Heberler, precum multe dintre lucrærile despre ciclul de afaceri de la acel moment, pare a fi mai preocupatæ de excesele perioadei de prosperitate decât de mecanismul falimentului. Deøi Keynes a fæcut câteva speculaflii în legæturæ cu cauzele ciclului comercial în capitolul 22 al Teoriei generale, acele speculaflii se aflau doar la periferia argumentului sæu. În schimb, Keynes a considerat cæ este de datoria sa sæ explice de ce economia opereazæ uneori cu mult sub ocuparea totalæ. Cu alte cuvinte, în cea mai mare parte a sa, Teoria generalæ oferæ un model static, øi nu unul dinamic — imaginea unei economii blocate în depresiune, nu o poveste despre cum respectiva economie a ajuns în acea stare. Deci, de fapt, Keynes a ales sæ ræspundæ la o întrebare mai limitatæ decât scrierile despre ciclul de afaceri ale celor mai mulfli oameni de la acea vreme. Într°adevær, cea mai mare parte a Cærflii a II-a a Teoriei generale este un manifest în interesul deciziei strategice a lui Keynes de a limita întrebarea. Acolo unde teoria pre°keynesianæ a ciclului comercial a spus poveøti complexe øi confuze despre .17 Gottfried Haberler, Prosperity and Depression, League of Nations, 1937.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 47

dezechilibru, capitolul 5 creeazæ situaflia pentru a ne gândi la o economie în care forfla de muncæ este subangajatæ ca fiind într°un fel de echilibru în care aøteptærile pe termen scurt cu privire la vânzæri sunt, de fapt, îndeplinite. Capitolul 6 øi capitolul 7 pledeazæ în favoarea înlocuirii întregii discuflii despre economiile forflate, economiile excesive øi aøa mai departe, discuflie predominantæ în teoria pre°keynesianæ a ciclului de afaceri — øi care punea accentul, într°un mod confuz, pe ideea de dezechilibru în economie —, cu simpla identitate contabilæ, conform cæreia economiile sunt egale cu investifliile. Iar limitarea pe care Keynes a dat°o întrebærii a fost puternic eliberatoare. Decât sæ fie mocirlit în încercarea de a explica dinamica ciclului de afaceri — un subiect ce ræmâne discutabil pânæ în prezent —, Keynes s°a concentrat pe o întrebare cæreia i se putea da un ræspuns. Iar aceasta era øi întrebarea la care cei mai mulfli aveau nevoie de un ræspuns: dat fiind cæ cererea per ansamblu este în depresiune — færæ sæ conteze de ce —, cum putem sæ creæm mai multe locuri de muncæ? Un beneficiu auxiliar al acestei simplificæri a fost acela cæ l°a eliberat pe Keynes, dar øi pe mulfli dintre noi, de ideea seducætoare, însæ cu siguranflæ falsæ, a ciclului de afaceri ca fiind un joc al moralitæflii, a depresiunii economice ca fiind un purgativ necesar dupæ excesul unei perioade de prosperitate. Analizând situaflia economiei în starea de depresiune mai degrabæ decât încercînd sæ explice cum a ajuns în aceastæ stare, Keynes ajutæ la demontarea ideii cæ existæ ceva mântuitor în legæturæ cu suferinfla economicæ. În acest caz, Teoria economicæ este o lucrare de un radicalism informat, disciplinat, intelectual. Ea a transformat felul în care toatæ lumea, inclusiv oponenflii intelectuali ai lui Keynes, gândea despre economie. Dar acest lucru dæ naøtere la o întrebare susceptibilæ sæ stârneascæ mari pasiuni: suntem oare, la momentul de faflæ, cu toflii keynesieni?

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 48

Domnul Keynes øi moderniøtii Existæ o impresie destul de ræspânditæ printre maroeconomiøtii moderni cæ, de bine de ræu, l°am læsat pe Keynes în urmæ. Dar aø susfline cæ aceastæ impresie se bazeazæ fie pe o citire greøitæ, fie pe o necitire a Teoriei generale. Sæ începem cu necititorii, un grup care mæ include øi pe mine în perioada câtorva zeci de ani care au trecut între prima øi cea de°a doua mea lecturæ a Teoriei generale. Dacæ nu îl citeøti tu însufli pe Keynes, ci îi citeøti lucrærile numai prin prisma diverøilor interprefli, este uøor sæ°fli imaginezi cæ Teoria generalæ este mult mai brutæ decât este în realitate. Chiar øi economiøtii profesioniøti, care øtiu cæ Keynes nu a fost un socialist dement, tind sæ creadæ cæ Teoria generalæ este în mare parte un manifest care proclamæ nevoia de deficit bugetar øi care minimalizeazæ politica monetaræ. Dacæ acest lucru ar fi adeværat, atunci Teoria generalæ ar fi o carte foarte demodatæ. În zilele noastre stabilitatea economicæ este læsatæ pe mâna tehnocraflilor din bæncile centrale, care miøcæ ratele dobânzilor în sus øi în jos prin controlul ofertei de bani; utilizarea cheltuielilor guvernamentale pentru lucræri publice cu scopul de a sprijini crearea de locuri de muncæ este, în general, consideratæ inutilæ. În teremeni mai duri, dacæ eøti de pærere cæ Keynes respingea politica monetaræ, atunci este uøor sæ îfli imaginezi cæ Milton Friedman l°a respins sau l°a înlæturat într°un anumit sens pe Keynes, arætând cæ banii conteazæ. Impresia cæ Teoria generalæ a eøuat în a°i acorda politicii monetare importanfla cuvenitæ se poate sæ fi fost întæritæ de John Hicks, al cærui eseu din 1937 „Mr. Keynes and the Classics“ este probabil mai citit de economiøtii din zilele noastre decât insæøi Teoria generalæ. În acel eseu, Hicks interpreta Teoria generalæ în termeni de douæ curbe, curba IS, care poate fi deplasatæ prin schimbæri ale taxelor øi cheltuielilor guvernamentale, øi curba LM, care poate fi deplasatæ prin schimbæri ale ofertei de bani. Iar Hicks pare sæ sugereze cæ economia

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 49

keynesianæ se aplicæ numai acolo unde curba LM este orizontalæ, astfel cæ variafliile ofertei de bani nu afecteazæ ratele dobânzilor, în timp ce macroeconomia clasicæ se aplicæ atunci când curba LM este crescætoare. Dar cu aceastæ sugestie Hicks a fost atât excesiv de blând cu clasicii, cât øi nedrept faflæ de Keynes. Am remarcat deja cæ doctrina macroeconomicæ din care Keynes a trebuit sæ scape era mult mai brutæ øi mai confuzæ decât doctrina pe care acum o numim „modelul clasic“.Vreau sæ adaug cæ Teoria generalæ nu respinge sau ignoræ politica monetaræ. Keynes discutæ pe larg modul în care variafliile cantitæflii de bani pot afecta rata dobânzii øi, prin aceasta din urmæ, cererea agregatæ. De fapt, teoria modernæ referitoare la felul în care funcflioneazæ politica monetaræ este practic cea expusæ în Teoria generalæ. Totuøi, este întreptæflit sæ spunem cæ Teoria generalæ este extrem de scepticæ cu privire la ipoteza dacæ doar adæugând la oferta de bani este suficient pentru a restabili ocuparea totalæ. Acest lucru nu este cauzat de faptul cæ Keynes a fost ignorant cu privire la rolul potenflial al politicii monetare. A fost mai degrabæ o judecatæ empiricæ din partea sa: Teoria generalæ a fost scrisæ într°o economie cu rate ale dobânzii deja atât de scæzute, încât, dacæ ar fi existat o creøtere micæ a ofertei de bani, ar fi putut sæ le împingæ øi mai în jos. Mulfli dintre macroeconomiøtii proeminenfli ai zilelor noastre au ajuns la vârsta intelectualæ în timpul anilor 1970 øi 1980, când ratele dobânzilor erau consistent peste cinci procente øi uneori din douæ cifre. Sub acele condiflii nu era niciun motiv de dubiu privind eficacitatea politicii monetare, niciun motiv de îngrijorare cæ banca centralæ ar putea eøua în eforturile sale de a reduce ratele dobânzilor øi prin urmare de a spori cererea. Dar Teoria generalæ a fost scrisæ într°un mediu monetar destul de diferit, unul în care ratele dobânzilor au fost aproape de zero pentru o perioadæ de timp îndelungatæ.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 50

Macroeconomiøtii moderni nu trebuie sæ teoretizeze despre ce anume se întâmplæ cu politica monetaræ într°un astfel de mediu, sau chiar sæ sondeze adâncimile istoriei economice, pentru cæ avem un recent exemplu frapant, la care sæ ne gândim. În timp ce scriu aceastæ introducere existæ speranfle cæ economia japonezæ ar putea în sfârøit sæ fie urmæritæ de o redresare susflinutæ, dar, de la începutul anilor 1990 øi cel puflin pânæ în 2004, Japonia s°a aflat în aproape aceeaøi situaflie monetaræ în care s°au aflat economiile SUA øi UK în timpul anilor 1930. Ratele dobânzilor pe termen scurt erau aproape de zero, ratele dobânzilor pe termen lung erau la nivelul lor istoric scæzut, totuøi investifliile private au ræmas insuficiente pentru a scoate economia din deflaflie. În acel mediu, politica monetaræ a fost exact la fel de ineficientæ precum a descris°o Keynes. Încercærile Bæncii Japoniei de a creøte oferta de bani s°au adæugat pur øi simplu la rezervele ample deja existente ale bæncii øi la acumulærile de bani lichizi ale publicului în timp ce acestea nu fæceau nimic pentru a stimula economia. (O glumæ japonezæ de la sfârøitul anilor 1990 spune cæ singurul produs pe care îl cumpærau consumatorii erau casele de bani.) Iar atunci când Banca Japoniei s°a væzut neputincioasæ, guvernul Japoniei s°a orientat cætre lucræri publice de amploare pentru a susfline cererea. Keynes a afirmat clar cæ acest scepticism în legæturæ cu eficacitatea politicii monetare era o propoziflie neesenflialæ, nu o afirmaflie generalæ. În trecut, credea el, lucrurile au stat invers. „Existæ dovezi cæ pentru o perioadæ de aproape o sutæ cincizeci de ani rata dobânzii tipicæ pe termen lung în centrele financiare importante a fost de cinci procente, iar rata dobânzii færæ risc între 3 øi 3 1/2 procente; øi cæ aceste rate ale dobânzii erau destul de modeste pentru a încuraja o ratæ a investifliilor consistentæ cu o medie a volumului ocupærii forflei de muncæ care nu era intolerabil de micæ.“ [307–308] În acel mediu, credea el, „s°ar putea atinge un nivel tolerabil al ocupærii forflei de muncæ pe o medie de una, douæ sau trei decade numai prin

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 51

asigurarea unei oferte de bani adecvate în termeni de unitæfli salariale“[309]. Cu alte cuvinte, politica monetaræ a funcflionat în trecut — dar nu øi acum. Este adeværat cæ Keynes a crezut, în mod greøit, cæ situaflia anilor 1930 ar putea persista pentru o perioadæ nedeterminatæ — într°adevær cæ productivitatea marginalæ a capitalului scædea pânæ la punctul la care eutanasierea rentierilor era avutæ în vedere. Am sæ explic imediat de ce nu avea dreptate. Totuøi, înainte sæ ajung acolo aø vrea sæ vorbesc despre o viziune alternativæ. Aceastæ viziune este în concordanflæ cu cei care spun cæ macroeconomia modernæ îi datoreazæ puflin lui Keynes. Dar mai degrabæ decât sæ argumenteze cæ l°am înlocuit pe Keynes, aceastæ viziune spune cæ l°am înfleles greøit. Cu alte cuvinte, unii economiøti insistæ cæ am pierdut adeværata cale a lui Keynes — cæ teoria macroeconomicæ modernæ, care îl reduce pe Keynes la un model de echilibru static, øi încearcæ sæ bazeze acel model cât mai mult posibil pe alegerea raflionalæ, este o trædare a gândirii keynesiene. Este acest lucru corect? În ceea ce priveøte alegerea raflionalæ este adeværat cæ, în comparaflie cu orice expozifliune modernæ a macroeconomiei, Teoria generalæ confline foarte puflinæ discuflie despre maximizare øi foarte multæ despre ipoteze de comportament. Accentul pus de Keynes pe rædæcinile iraflionale ale comportamentului economic este cel mai bun pentru a fi citat, atunci când scrie despre speculafliile pe pieflele financiare, „în care ne dedicæm inteligenfla anticipærii a ceea ce opinia publicæ se aøteaptæ ca opinia publicæ sæ fie“. [156] Dintr°o perspectivæ modernæ însæ, remarcabile sunt discufliile despre funcflia de consum. Încercærile de modelare a comportamentului cu privire la consum în termeni de alegeri raflionale au constituit una dintre principalele teme ale macroeconomiei de dupæ Keynes. Însæ funcflia de consum a lui Keynes, aøa cum este expusæ în Cartea a III-a, se bazeazæ pe observafliile psihologice, mai degrabæ decât pe optimizarea intertemporalæ.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 52

Acest fapt dæ naøtere la douæ întrebæri. Prima: a avut Keynes dreptate evitând teoria maximizærii? A doua: l°au trædat urmaøii sæi aducând maximizarea înapoi? Ræspunsul la prima întrebare este: „depinde“. Keynes a avut færæ îndoialæ dreptate cæ existæ un element iraflional în comportamentul economic. Apariflia øtiinflei economice comportamentale øi a finanflelor comportamentale este o recunoaøtere întârziatæ a acestui fapt de cætre breaslæ. Pe de altæ parte, unele dintre încercærile de generalizare ale lui Keynes în legæturæ cu comportamentul par acum excesiv de facile øi derutante în niøte aspecte importante. Mai precis, el susfline pe baze psihologice cæ rata economiilor medii ar creøte cu venitul per capita (vezi pagina 97). S°a dovedit cæ nu este deloc astfel. Dar aø susfline cæ ræspunsul la cea de°a doua întrebare este un „nu“ clar. Într°adevær, Keynes a fost un observator iscusit al iraflionalitæflii economice, un economist comportamental avant la lettre, care a avut multe de spus despre dinamica economicæ. Într°adevær, Teoria generalæ este plinæ de pasaje spirituale despre investiflie ca fiind un joc al scaunelor muzicale, despre spiritul animalic øi aøa mai departe. Dar Teoria generalæ nu este în primul rând o carte despre caracterul imprevizibil øi iraflionalitatea actorilor economici. Keynes pune accentul pe stabilitatea relativæ a relafliei dintre venit øi cheltuielile pentru consum; încercarea de a baza acea stabilitate pe alegerea raflionalæ ar putea fi un drum greøit, dar nu subminezæ intenflia sa. Øi fie cæ ne place, fie cæ nu, Keynes nu s°a gândit prea mult la raflionalitatea comportamentului de afaceri, una dintre deciziile strategice cheie pe care le°a luat, precum deja am sugerat, fiind sæ împingæ în fundal întreaga problemæ a motivului pentru care investifliile cresc øi scad. Dar echilibrul? Am sæ emit câteva opinii provocatoare: interpretarea lui Keynes în termeni de modele cu echilibru static nu este o trædare, deoarece ceea ce Keynes a produs în principal este într°adevær un model de echilibru static.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 53

Povestea esenflialæ expusæ în Teoria generalæ este aceea cæ preferinfla pentru lichiditate determinæ rata dobânzii; datæ fiind rata dobânzii, productivitatea marginalæ a capitalului determinæ rata investifliilor; iar ocuparea forflei de muncæ este determinatæ de punctul la care valoarea producfliei este egalæ cu suma dintre investiflii øi cheltuieli pentru consum. „[D]ate fiind propensitatea spre consum øi rata investifliilor noi, va exista un singur nivel al ocupærii consistent cu echilibrul.“ [28] În mod special vreau sæ mæ refer la o anumitæ problemæ: Paul Samuelson, al cærui manual din 1948 a introdus faimoasa diagramæ de 45 de grade pentru a explica multiplicatorul, l°a interpretat greøit pe Keynes? Existæ comentatori care insistæ cu înflæcærare cæ Samuelson a profanat gândirea maestrului. Totuøi este greu de gæsit o diferenflæ semnificativæ între formularea lui Samuelson øi propria ecuaflie a lui Keynes pentru nivelul de echilibru al forflei de muncæ chiar acolo în capitolul 3: φ(N) – χ(N) = D2 [29]. Reprezentatæ grafic, versiunea lui Keynes aratæ foarte mult ca diagrama lui Samuelson; cantitæflile sunt mæsurate în unitæfli salariale øi nu în dolari la un nivel constant al preflurilor, iar caracteristica atrægætoare a celor 45 de grade este absentæ, logica fiind însæ exact aceeaøi. Concluzia este cæ, acum, chiar suntem cu toflii keynesieni. O foarte mare parte din ceea ce fac macroeconomiøtii derivæ direct din Teoria generalæ; cadrul pe care l°a introdus Keynes este foarte valid în zilele noastre. Totuøi, au existat, desigur, lucruri importante pe care Keynes le°a omis sau nu a reuøit sæ le anticipeze.

Ce i°a scæpat lui Keynes Cea mai importantæ criticæ ce poate fi adusæ Teoriei generale este aceea cæ Keynes a considerat în mod greøit un simplu episod ca fiind un trend. A scris într°o perioadæ în care pânæ øi o ratæ a dobânzii aproape zero nu era destul de micæ pentru

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 54

a restaura ocuparea totalæ, øi a explicat în mod genial implicafliile acestui fapt — în special capcana în care s°au regæsit Banca Angliei øi Rezervele Federale, incapabile sæ creeze locuri de muncæ indiferent cât au încercat sæ mæreascæ oferta de bani. El øtia cæ lucrurile nu au stat totdeauna aøa. Dar credea, în mod greøit, cæ mediul monetar al anilor 1930 ar fi standardul de atunci înainte. Cu excepflia Japoniei, condifliile monetare ale anilor 1930 nu øi°au mai fæcut reapariflia. În Statele Unite era ratelor dobânzilor ultrascæzute a luat sfârøit în anii 1950, øi nu s°a mai întors (deøi SUA au avut o experienflæ apropiatæ de cea a Japoniei în 2002–2003). Totuøi, Statele Unite au reuøit, în genere, sæ atingæ niveluri adecvate ale cererii efective. Experienfla britanicæ a fost similaræ. Øi deøi existæ øomaj pe scaræ largæ în Europa Continentalæ, iar acel øomaj pare sæ aibæ mai mult de°a face cu chestiuni de partea ofertei decât cu lipsa puræ a cererii. De ce a greøit Keynes? O parte din ræspuns este cæ a subestimat abilitatea economiilor mature de a împiedica randamentele descrescætoare. „Eutanasierea rentierului“ a lui Keynes a fost prevæzutæ pe baza ipotezei cæ, pe mæsuræ ce capitalul se acumuleazæ, proiectele de investiflii private profitabile devin mai greu de gæsit, aøa încât productivitatea marginalæ a capitalului scade. În Marea Britanie, în perioada interbelicæ, caracterizatæ de era eroicæ a industrializærii, acea viziune ar fi putut pærea rezonabilæ. Dar dupæ cel de°Al Doilea Ræzboi Mondial, o combinaflie de progres tehnic øi creøtere revigoratæ a populafliei a deschis noi oportunitæfli pentru investiflii. Øi, deøi în ultimul timp au existat avertismente ale unei „saturæri globale a economisirii“, eutanasierea rentierului nu pare iminentæ. Dar existæ încæ un factor øi mai important care a susflinut rata dobânzii la un nivel relativ înalt, øi politica monetaræ eficientæ: inflaflia persistentæ care a devenit încorporatæ în aøteptæri, øi care se reflectæ în ratele dobânzilor mai mari decât cele pe care le°am fi avut, dacæ publicul ar fi aøteptat prefluri

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 55

stabile. Inflaflia a fost, desigur, mult mai mare în anii 1970 øi chiar în anii 1980 faflæ de cât este astæzi. Totuøi, aøteptærile cu privire la inflaflie joacæ încæ un rol important în a pæstra rata dobânzii în siguranflæ departe de valoarea zero. De exemplu, la vremea acestei scrieri, rata dobânzii la bonurile de tezaur americane cu un termen de maturitate de douæzeci de ani era 4,7%; rata dobânzii pentru bonurile de tezaur „indexate“ cu o maturitate de douæzeci de ani, ale cæror venituri erau protejate împotriva inflafliei, era de numai 2,1%. Acest lucru ne spune cæ pânæ øi acum, când inflaflia este consideratæ joasæ, cele mai multe rate ale dobânzilor pentru maturitæfli de douæzeci de ani reflectæ inflaflia aøteptatæ mai degrabæ decât venituri reale aøteptate. Ironia este cæ inflaflia persistentæ, care face ca la suprafaflæ Teoria generalæ sæ paræ mai puflin direct relevantæ pentru timpurile noastre decât ar fi în absenfla inflafliei, poate fi atribuitæ în parte, de bine de ræu, influenflei lui Keynes. De ræu: declanøarea inflaflionaræ din anii 1970 a fost parflial cauzatæ de politica monetaræ øi fiscalæ expansionistæ, adoptatæ de guverne influenflate de Keynes cu scopuri nerealiste de creare de locuri de muncæ. (Mæ gândesc în mod special la „cursa pentru creøtere“ a lui Edward Heath în Marea Britanie øi redresarea Burns°Nixon în SUA.) De bine: atât Banca Angliei, în mod explicit, cât øi Rezerva Federalæ, în mod implicit, au o strategie deliberatæ de a încuraja o inflaflie persistent scæzutæ, dar pozitivæ, exact pentru a evita sæ cadæ în capcana pe care Keynes a diagnosticat°o. Keynes nu a prevæzut un viitor al inflafliei persistente (øi nimeni altcineva la acel moment). Prin urmare, el era excesiv de pesimist în legæturæ cu viitorul politicii monetare. Faptul înseamnæ, de asemenea, cæ niciodatæ Keynes nu s°a ocupat de problemele de politici pe care le pune inflaflia persistentæ, care au preocupat macroeconomiøtii în anii 1970 øi 1980, øi i°a condus pe unii sæ proclame o crizæ în teoria economicæ. (De fapt, unele dintre modelele larg utilizate astæzi pentru a explica

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 56

persistenfla inflafliei chiar øi în fafla øomajului, în mod notabil modelele de „contracte suprapuse“ care pun accentul pe natura necoordonatæ a stabilirii salariilor, sunt destul de consistente în spirit cu ceea ce Keynes avea de spus despre stabilirea salariilor.) Dar nereuøita de a considera probleme pe care nimeni nu le°a imaginat în anii 1930 poate cu greu a fi consideratæ un defect al analizei lui Keynes. Iar acum cæ inflaflia s°a domolit, Keynes pare a fi din nou foarte relevant.

Economistul ca mântuitor Ca o reuøitæ intelectualæ, Teoria generalæ se aflæ în rândul unui grup extrem de restrâns de lucræri în domeniul øtiinflei economice — o mulflime minusculæ de cærfli care au transformat percepflia noastræ despre lume, astfel încât, odatæ ce oamenii conøtientizeazæ lucrurile pe care acele cærfli le°au avut de spus, încep sæ vadæ totul diferit. Adam Smith a fæcut acest lucru în Avuflia nafliunilor: deodatæ economia nu era doar o mulflime de oameni care primesc øi cheltuiesc, era un sistem autoreglator în care fiecare individ „este condus de o mânæ invizibilæ pentru a promova un scop care nu fæcea parte din intenflia sa“. Teoria generalæ se aflæ în aceeaøi ligæ: deodatæ ideea cæ øomajul în masæ este rezultalul cererii neadecvate, îndelung o erezie minoræ, a devenit complet înfleleasæ øi chiar evidentæ. Totuøi, ceea ce face Teoria generalæ cu adeværat unicæ este faptul cæ ea combinæ reuøitele intelectuale mærefle cu relevanfla practicæ imediatæ în cazul unei crize economice globale. Cel de°al doilea volum al biografiei lui Keynes scris de Robert Skidelsky este intitulat The Economist as Saviour, øi nu existæ nicio færâmæ de hiperbolæ implicatæ în expresie. Pânæ la Teoria generalæ, oamenii raflionali au privit øomajul în masæ ca pe o problemæ cu cauze complexe, negæsind nicio altæ soluflie uøoaræ, decât cea a înlocuirii pieflelor cu controlul guvernamental.

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 57

Keynes a arætat cæ opusul era adeværat: øomajul în masæ a avut o cauzæ simplæ, cererea neadecvatæ, øi o soluflie simplæ, politica fiscalæ expansionistæ. Ar fi o poveste minunatæ dacæ Teoria generalæ ar aræta lumii drumul spre ieøirea din depresiune. Din pæcate pentru romantism, nu se întâmplæ chiar aøa. Programul de lucræri publice gigant care a restaurat ocuparea totalæ, cunoscut øi sub numele de cel de°Al Doilea Ræzboi Mondial, a fost lansat din motive nelegate de teoria macroeconomicæ. Dar teoria lui Keynes a explicat de ce cheltuielile pentru ræzboi au fæcut ceea ce au fæcut, øi anume au ajutat guvernele sæ se asigure cæ lumea postbelicæ nu alunecæ înapoi în depresie. Øi cine va spune cæ situafliile asemænætoare depresiei nu s°ar fi întors dacæ guvernele, ghidându°se dupæ economia keynesianæ, nu ar fi ræspuns la recesiune cu politici fiscale expansioniste? Nu a mai existat nimic în analele øtiinflei sociale precum reuøita lui Keynes. Probabil cæ nici nu poate sæ existe. Keynes avea dreptate în legæturæ cu problema timpului sæu: economia mondialæ avea necazuri de alternator, øi singurul lucru necesar pentru a pune din nou economia pe picioare a fost o reparaflie tehnicæ, surprinzætor de exactæ. Dar cele mai multe probleme economice probabil cæ au, într°adevær, cauze complexe øi nu soluflii uøoare. Poate cæ sunt soluflii tehnice, exacte la problemele economice ale lumii de astæzi, de la dezvoltarea greoaie din America Latinæ la inegalitatea acutæ din Statele Unite, øi suntem doar în aøteptarea unui nou Keynes pentru a le descoperi. Dar pentru moment acest lucru nu pare a fi probabil. Un singur lucru este cert: dacæ existæ un al doilea Keynes acolo undeva, el sau ea va fi cineva care împærtæøeøte cele mai importante calitæfli ale lui Keynes. Keynes a fost un intelectual desævârøit, care a înfleles ideile prevalente ale timpului sæu la fel de bine ca oricare altul. Færæ aceastæ bazæ de cunoaøtere øi færæ iscusinfla argumentærii care a mers împreunæ cu ea, nu ar fi fost capabil cæ monteze o criticæ atât de devastatoare a

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 58

ortodoxiei economice. Totuøi, în acelaøi timp a fost un radical îndræznefl, dornic sæ ia în considerare posibilitatea cæ unele dintre ipotezele fundamentale ale economiei care îi fusese predatæ în øcoalæ erau greøite. Aceste calitæfli i°au permis lui Keynes sæ conducæ economiøtii øi lumea cætre luminæ — deoarece Teoria generalæ nu este nimic altceva decât o cælætorie epicæ afaræ din întunericul intelectual. Acestea sunt lucrurile care fac ca aceastæ carte sæ fie una care va dæinui, în mæsura în care va avea o relevanflæ continuæ pentru politica economicæ. Citifli°o øi minunafli°væ. Paul Krugman

Introducere la ediﬂia a doua

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

Cartea I

3/16/09

10:47 AM

Page 59

Introducere

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 60

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 61

Teoria generalæ

Am intitulat aceastæ carte Teoria generalæ a ocupærii forflei de muncæ, a dobânzii øi a banilor, punând accentul pe atributul generalæ. Scopul unui asemenea titlu este acela de a pune în contrast caracterul argumentelor øi concluziilor mele cu cele ale teoriei clasice18 în domeniu, în spiritul cæreia am fost educat øi care dominæ gândirea economicæ, practicæ øi teoreticæ a claselor academice øi de conducere ale acestei generaflii, aøa cum a fæcut°o în ultimii o sutæ de ani. Am sæ argumentez în favoarea faptului cæ postulatele teoriei clasice sunt aplicabile numai unui caz particular øi nu cazului general, situaflie care presupune o limitare a posibilelor poziflii de echilibru. Mai mult decât atât, caracteristicile cazului particular presupus de teoria clasicæ nu sunt chiar cele ale societæflii economice în care træim, astfel încât predarea ei în øcoalæ conduce la confuzie øi dezastru, dacæ încercæm sæ o aplicæm faptelor din viafla realæ.

18 „Economiøtii clasici” este o denumire inventatæ de Marx pentru a se referi la Ricardo, James Mill øi predecesorii lor, øi mai precis la fondatorii teoriei care a culminat cu economia ricardianæ. M°am obiønuit, poate chiar savârøind un solecism, sæ-i includ în „øcoala clasicæ” pe urmaøii lui Ricardo, mai precis, pe cei care au adoptat øi perfecﬂionat teoria economiei ricardiene, incluzându°i (de exemplu) pe J.S. Mill, Marshall, Edgeworth øi prof. Pigou.

Teoria generalæ

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 62

Postulatele economiei clasice

Cele mai multe tratate care au ca subiect teoria valorii øi producfliei sunt, în principal, preocupate de distribuflia unui volum dat de resurse între diferitele întrebuinflæri øi de condifliile care, presupunând angajarea acestei cantitæfli de resurse, determinæ retribuflia lor relativæ øi valoarea relativæ a producfliei acestora.19 De asemenea, øi problema volumului de resurse disponibile, în sensul de cantitate de forflæ de muncæ, cea a bogæfliei naturale øi a capitalului acumulat au fost adesea tratate descriptiv. Dar pura teorie a ceea ce determinæ angajarea efectivæ a resurselor disponibile a fost rareori examinatæ în detaliu. Ar fi desigur o absurditate sæ spunem cæ nu a fost examinatæ deloc. Øi spun aceasta pentru cæ orice discuflie referitoare la fluctuafliile 19 Acest lucru se aflæ în conformitate cu tradiflia ricardianæ, dat fiind faptul cæ Ricardo a refuzat în mod expres orice interes pentru cantitatea de dividend naflional, spre deosebire de interesul pentru distribuflia acestuia. Astfel, el îøi evalua în mod corect teoria, însæ succesorii sæi, mai puflin clarvæzætori, au folosit teoria clasicæ în discuflii despre cauzele avufliei. Vezi scrisoarea lui Ricardo cætre Malthus din 9 octombrie 1820: „Tu crezi cæ economia politicæ este o investigare a naturii øi cauzelor avufliei — eu cred cæ ar trebui sæ fie numitæ investigare a legilor care determinæ divizarea producfliei industriale între clasele care concureazæ la formarea ei. Nu poate fi scrisæ nicio lege care sæ respecte cantitæflile, dar poate fi scrisæ o lege acceptabil de corectæ care sæ respecte proporfliile. În fiecare zi sunt tot mai mulflumit de faptul cæ primul gen de investigaflie este inutil øi amægitor øi cæ numai cel de°al doilea este adeværatul obiect al øtiinflei“.

Postulatele economiei clasice

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 63

volumului populaﬂiei ocupate, care au fost numeroase, a avut în vedere acest aspect. Ceea ce vreau sæ spun este nu cæ subiectul a fost trecut cu vederea, ci cæ teoria fundamentalæ pe care se bazeazæ a fost consideratæ atât de simplæ øi de evidentæ, încât a fost cel mult menﬂionatæ.20

I Teoria clasicæ a ocupærii forflei de muncæ — presupusæ a fi simplæ øi evidentæ — s°a bazat, dupæ pærerea mea, pe douæ postulate fundamentale, practic færæ a avea la bazæ vreo discuflie, øi anume: I. Salariul este egal cu productivitatea marginalæ a muncii. Aceasta înseamnæ cæ salariul unei persoane angajate este egal cu valoarea care s°ar pierde dacæ ocuparea forflei de muncæ s°ar reduce cu o unitate (în urma deducerii oricæror altor costuri pe care aceastæ reducere de producflie le°ar evita); cu menfliunea cæ egalitatea poate fi perturbatæ, în concordanflæ cu anumite principii, în cazul în care concurenfla øi pieflele sunt imperfecte. II. Utilitatea salariului unui volum dat de muncæ angajatæ este egalæ cu dizutilitatea marginalæ a acelei cantitæfli de muncæ angajatæ. 20 De exemplu, prof. Pigou în Economics of Welfare (ed. 4, pg. 127) scrie (literele cursive îmi aparflin): „De°a lungul acestei discuflii, mai puflin atunci când contrariul este în mod expres afirmat, este ignorat faptul cæ anumite resurse sunt în general neutilizate împotriva voinflei proprietarilor. Aceasta nu afecteazæ substanfla argumentului, în schimb simplificæ expunerea“. Astfel, în timp ce Ricardo a refuzat în mod expres orice încercare de a considera cantitatea de dividend naflional în asamblu, prof. Pigou, într°o carte care este în special direcflionatæ cætre problema dividendului naflional, afirmæ cæ aceeaøi teorie se aplicæ atât în cazul în care existæ øomaj involuntar, cât øi atunci când existæ ocupare totalæ.

Postulatele economiei clasice

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 64

Aceasta presupune cæ salariul real al unei persoane angajate este salariul exact suficient (în estimærile proprii ale persoanei angajate) pentru a induce disponibilitatea volumului de muncæ efectiv angajat; cu menfliunea cæ egalitatea pentru fiecare unitate individualæ de muncæ poate fi perturbatæ de combinaflii între unitæfli angajabile, analog cu concurenfla imperfectæ care limiteazæ primul postulat. Disutilitatea trebuie înfleleasæ aici ca incluzând orice fel de motiv care ar putea sæ determine o persoanæ sau un grup de persoane sæ°øi retragæ serviciile de pe piafla forflei de muncæ, mai degrabæ decât sæ accepte un salariu care le°ar aduce o utilitate sub un anumit nivel minim. Acest postulat este compatibil cu ceea ce poate fi numit øomaj „fricflional“, deoarece o interpretare realistæ a lui justificæ diverse inexactitæfli în procesul de ajustare ce împiedicæ o continuæ ocupare totalæ a forflei de muncæ: de exemplu, øomajul datorat unei dorinfle temporare de a echilibra cantitatea relativæ de resurse specializate, ca urmare a unor greøeli de calcul sau din cauza unor intermitenfle ale cererii; sau øomajul cauzat de întârzieri, ca urmare a unor schimbæri neprevæzute; sau datoritæ faptului cæ trecerea de la o slujbæ la alta nu poate deveni efectivæ færæ o anumitæ întârziere, astfel încât, într°o societate dinamicæ va exista întotdeauna o proporflie de resurse neangajate „între douæ slujbe“. Pe lângæ øomajul „fricflional“, acest postulat este compatibil øi cu øomajul „voluntar“ din cauza refuzului sau incapacitæflii unei unitæfli de muncæ de a accepta o recompensæ corespunzætoare cu valoarea producfliei atribuitæ productivitæflii sale marginale. Acest refuz poate apærea ca rezultat al legislafliei, practicilor sociale, acordurilor colective, sau ca urmare a unui ræspuns greoi la schimbare sau pur øi simplu din cauza încæpæflânærii umane. Dar aceste douæ categorii, øomajul „fricflional“ øi cel „voluntar“, sunt cuprinzætoare. Postulatele clasice nu admit posibilitatea unei a treia categorii de øomaj, pe care am sæ o definesc mai jos ca øomaj „involuntar“.

Postulatele economiei clasice

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 65

Cu limitærile de rigoare, volumul de resurse utilizate este determinat în mod corespunzætor de cele douæ postulate, în conformitate cu teoria clasicæ. Primul ne dæ cererea de muncæ, iar cel de°al doilea ne dæ oferta; cantitatea de forflæ de muncæ angajatæ este determinatæ de punctul în care utilitatea productivitæflii marginale egaleazæ disutilitatea ocupærii marginale a forflei de muncæ. Ar rezulta din aceasta cæ existæ numai patru posibilitæfli de a creøte volumul de forflæ de muncæ ocupatæ: (a)

o îmbunætæflire a organizærii sau a previziunii care diminueazæ øomajul „fricflional“; (b) o scædere a disutilitæflii marginale a muncii, exprimatæ în termeni de salariu real, pentru care unitæfli de muncæ adiflionale sunt disponibile, astfel încât sæ diminueze øomajul „voluntar“; (c) o creøtere a productivitæflii fizice marginale a muncii în cadrul industriilor producætoare de bunuri de consum21 (ca sæ folosesc termenul profesorului Pigou pentru a denumi în mod convenabil bunurile de al cæror prefl depinde utilitatea salariului nominal); sau (d) o creøtere a preflului bunurilor de lux22 în comparaflie cu preflul bunurilor de consum, asociatæ cu un transfer

21 Termenul în limba englezæ este „wage°goods industries” øi se referæ la industriile producætoare de bunuri de consum pentru clasa muncitoare, mai precis acele bunuri care formeazæ coøul zilnic de consum al celor care au venituri din salarii. Într°un sens mai larg, „wage°goods” este un termen care poate fi atribuit salariului real, adicæ echivalentului în bunuri de consum al salariului nominal. Trebuie menflionat faptul cæ, la vremea la care Keynes a scris aceastæ carte, societatea era în general compusæ din clasa muncitoare, fermieri øi întreprinzætori, aøa încât atunci când ne referim la cei care au venituri din salarii, ne referim în principal la clasa muncitoare (n. trad.). 22 Termenul în limba englezæ este „non°wage°goods” øi defineøte bunurile sau valoarea bunurilor de o calitate superioaræ (sau bunuri de lux) øi care sunt consumate de cætre o proporflie foarte micæ a clasei muncitoare. În fapt, distincflia dintre „wage°goods” øi „non°wage°goods” nu este una foarte claræ øi constæ, în principiu, în diferenfla de calitate dintre cele douæ categorii.

Postulatele economiei clasice

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 66

al cheltuielilor celor care nu au venituri din salarii de la bunurile de consum cætre bunurile de lux. Aceasta este, din punctul meu de vedere, substanﬂa Teoriei øomajului a profesorului Pigou — singura abordare detaliatæ a teoriei clasice a ocupærii forﬂei de muncæ.23

II Este adeværat cæ aceste categorii mai sus menflionate sunt cuprinzætoare, având în vedere cæ, în general, populaflia munceøte rareori atât cât øi°ar dori pe baza salariului curent? Putem admite, ca regulæ, cæ un volum mai mare de muncæ ar fi disponibil pentru salariul nominal existent dacæ ar exista cerere pentru acel volum de muncæ?24 Øcoala clasicæ conciliazæ acest fenomen cu cel de°al doilea postulat. Argumentul lor este cæ, de fapt, situaflia în care cererea de muncæ la nivelul salariului nominal existent este satisfæcutæ înainte ca tofli cei care vor sæ munceascæ pentru acest salariu sæ fie angajafli se datoreazæ unui acord deschis sau tacit între muncitori de a nu lucra pentru un salariu mai mic. Un alt argument este cæ, dacæ forfla de muncæ, în întregul ei, ar fi de acord cu o reducere a salariului nominal, atunci ar fi disponibilæ mai multæ forflæ de muncæ. Dacæ aøa stau lucrurile, atunci acest øomaj, deøi aparent involuntar, nu este chiar aøa, øi el trebuie inclus în categoria de øomaj „voluntar“ amintitæ mai sus, ca rezultat al negocierilor colective etc. Douæ observaflii sunt necesare aici. Prima se referæ la atitudinea efectivæ a muncitorilor cu privire la salariul real øi respectiv cel nominal øi nu este fundamentalæ din punct de vedere teoretic, aøa cum este cazul celei de°a doua. 23 Teoria øomajului a profesorului Pigou este examinatæ în detaliu în apendicele capitolului 19. 24 Cf. cu citatul din prof. Pigou în subsolul paginii 2.

Postulatele economiei clasice

KEYNES Teoria generala 1-111 c.qxd

3/16/09

10:47 AM

Page 67

Sæ presupunem pentru moment cæ forfla de muncæ nu este pregætitæ sæ lucreze pentru un salariu nominal mai mic øi cæ o reducere a salariului nominal existent ar conduce, prin greve sau alte mijloace, la retragerea de pe piaflæ a forflei de muncæ angajate în prezent. Rezultæ din aceasta cæ nivelul existent al salariilor reale mæsoaræ în mod corect disutilitatea marginalæ a muncii? Nu neapærat. Explicaflia este cæ, deøi o reducere a salariului nominal existent ar conduce la o retragere a forflei de muncæ de pe piaflæ, nu înseamnæ øi cæ o reducere a valorii salariului nominal exprimatæ în bunuri ar avea acelaøi efect, dacæ aceastæ reducere s°ar datora creøterii preflurilor bunurilor. Cu alte cuvinte, se poate întâmpla ca, în anumite limite, cererea de muncæ sæ fie raportatæ la un salariu nominal minim øi nu la un salariu real minim. Øcoala clasicæ a asumat în mod tacit cæ aceastæ posibilitate nu ar implica nicio schimbare semnificativæ în teoria lor. Dar nu este adeværat. Anume, dacæ oferta de muncæ nu este o funcflie a salariului real ca øi unicæ variabilæ, argumentul lor se destramæ complet øi lasæ nerezolvatæ problema ocupærii efective. Se pare cæ ei nu au realizat cæ, numai în afara cazului în care oferta de muncæ este exclusiv o funcflie a salariului real, curba ofertei de muncæ se va muta cu totul la fiecare schimbare de prefluri. În acest fel, metoda lor este strâns legatæ de ipotezele particulare pe care le asumæ øi nu poate fi adaptatæ pentru a trata cazul general. Experienfla din viafla obiønuitæ ne spune cæ, dincolo de orice îndoialæ øi færæ a fi doar o simplæ posibilitate, este o situaflie normalæ ca un contract de muncæ sæ stipuleze (în anumite limite) salariul nominal øi nu pe cel real. Cu toate cæ muncitorii sunt de obicei rezistenfli la reduceri ale salariului nominal, nu este în practica lor sæ°øi retragæ serviciile ori de câte ori existæ o creøtere de prefluri. Se spune uneori cæ ar fi ilogicæ situaflia în care forfla de muncæ s°ar opune unei reduceri a salariului nominal, dar nu øi unei reduceri a salariului real. Pentru rafliuni pe care am sæ le prezint mai jos (p. 14), aceastæ situaflie s°ar putea sæ nu fie chiar atât de ilogicæ pe cât pare la

Postulatele economiei clasice