EPISTOLA LUI PAVEL CATRE EVREI
1. 1. Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, 2. la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile. 3. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, a facut curatarea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte, 4. ajungand cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un Nume mult mai minunat decat al lor. 5. Caci, caruia dintre ingeri a zis El vreodata: "Tu esti Fiul Meu; astazi Team nascut"? Si iarasi: "Eu Ii voi fi Tata, si El Imi va fi Fiu"? 6. Si, cand duce iarasi in lume pe Cel intai nascut, zice: "Toti ingerii lui Dumnezeu sa I se inchine!" 7. Si despre ingeri zice: "Din vanturi face ingeri ai Lui; si dintr-o flacara de foc, slujitori ai Lui"; 8. pe cand Fiului I-a zis: "Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate; 9. Tu ai iubit neprihanirea si ai urat nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tau Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decat pe tovarasii Tai." 10. Si iarasi: "La inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat pamantul; si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. 11. Ele vor pieri, dar Tu ramai; toate se vor invechi ca o haina; 12. le vei face sul ca pe o manta, si vor fi schimbate; dar Tu esti acelasi; si anii Tai nu se vor sfarsi." 13. Si caruia din ingeri i-a zis El vreodata: "Sezi la dreapta Mea, pana
voi pune pe vrajmasii Tai asternut al picioarelor Tale"? 14. Nu sunt oare toti duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?
2. 1. De aceea, cu atat mai mult, trebuie sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele. 2. Caci, daca Cuvantul vestit prin ingeri s-a dovedit nezguduit si daca orice abatere si orice neascultare si-a primit o dreapta rasplatire, 3. cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o, 4. in timp ce Dumnezeu intarea marturia lor cu semne, puteri si felurite minuni si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa voia Sa! 5. In adevar, nu unor ingeri a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6. Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: "Ce este omul ca sa-Ti aduci aminte de el sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? 7. L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, l-ai incununat cu slava si cu cinste, l-ai pus peste lucrarile mainilor Tale: 8. toate le-ai supus sub picioarele lui." In adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, acum, inca nu vedem ca toate ii sunt supuse. 9. Dar pe Acela care a fost facut "pentru putina vreme mai prejos decat ingerii", adica pe Isus, Il vedem "incununat cu slava si cu cinste" din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti. 10. Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate si care voia sa duca pe multi fii la slava sa
desavarseasca, prin suferinte, pe Capetenia mantuirii lor. 11. Caci Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rusine sa-i numeasca "frati" 12. cand zice: "Voi vesti Numele Tau fratilor Mei; Iti voi canta lauda in mijlocul adunarii." 13. Si iarasi: "Imi voi pune increderea in El." Si in alt loc: "Iata-Ma, Eu si copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!" 14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, 15. si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor. 16. Caci negresit, nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintei lui Avraam. 17. Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului. 18. Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.
3. 1. De aceea, frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica Isus, 2. care a fost credincios Celui ce L-a randuit, cum si Moise a fost "credincios in toata casa lui Dumnezeu." 3. Caci El a fost gasit vrednic sa aiba o slava cu atat mai mare decat a lui Moise, cu cat cel ce a zidit o casa are mai multa cinste decat casa insasi. – 4. Orice casa este zidita de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. –
5. Cat despre Moise, el a fost "credincios in toata casa lui Dumnezeu" ca sluga, ca sa marturiseasca despre lucrurile care aveau sa fie vestite mai tarziu. 6. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Si casa Lui suntem noi, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam. 7. De aceea, cum zice Duhul Sfant: "Astazi, daca auziti glasul Lui, 8. nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii, ca in ziua ispitirii in pustiu, 9. unde parintii vostri M-au ispitit si Mau pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! 10. De aceea M-am dezgustat de neamul acesta si am zis: "Ei totdeauna se ratacesc in inima lor. N-au cunoscut caile Mele! 11. Am jurat, dar, in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea!" 12. Luati seama, dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel Viu. 13. Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cata vreme se zice: "astazi", pentru ca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului. 14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput, 15. cata vreme se zice: "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii." 16. Cine au fost, in adevar, cei ce s-au razvratit dupa ce auzisera? N-au fost oare toti aceia care iesisera din Egipt prin Moise? 17. Si cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce pacatuisera si ale caror trupuri moarte au cazut in pustiu?
18. Si cui S-a jurat El ca n-au sa intre in odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera? 19. Vedem, dar, ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor.
4. 1. Sa luam, dar, bine seama, ca atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu. 2. Caci si noua ni s-a adus o veste buna ca si lor; dar lor Cuvantul care le-a fost propovaduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru ca n-a gasit credinta la cei ce lau auzit. 3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in "odihna" despre care a vorbit El cand a zis: "Am jurat in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea!" Macar ca lucrarile Lui fusesera ispravite inca de la intemeierea lumii. 4. Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: "Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui." 5. Si aici este zis iarasi: "Nu vor intra in odihna Mea!" 6. Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna nau intrat in ea, din pricina neascultarii lor, 7. El hotaraste din nou o zi: "astazi" – zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: "Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!" 8. Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi. 9. Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. 11. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.
12. Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. 13. Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14. Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – sa ramanem tari in marturisirea noastra. 15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. 16. Sa ne apropiem, dar, cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.
5. 1. In adevar, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni in lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate. 2. El poate fi ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, fiindca si el este cuprins de slabiciune. 3. Si, din pricina acestei slabiciuni, trebuie sa aduca jertfe atat pentru pacatele lui, cat si pentru ale norodului. 4. Nimeni nu-si ia cinstea aceasta singur, ci o ia daca este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron. 5. Tot asa, si Hristos nu Si-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: "Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut." 6. Si, cum zice iarasi intr-alt loc: "Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec." 7. El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel
ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, 8. macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. 9. Si, dupa ce a fost facut desavarsit, Sa facut, pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice, 10. caci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot "dupa randuiala lui Melhisedec." 11. Asupra celor de mai sus avem multe de zis si lucruri grele de talcuit, fiindca v-ati facut greoi la pricepere. 12. In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare. 13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc. 14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.
6. 1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu, 2. invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. 3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu. 4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, 5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – 6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou,
pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit. 7. Cand un pamant este adapat de ploaia care cade adesea pe el si rodeste o iarba folositoare celor pentru care este lucrat, capata binecuvantare de la Dumnezeu. 8. Dar, daca aduce spini si maracini, este lepadat si aproape sa fie blestemat si sfarseste prin a i se pune foc. 9. Macar ca vorbim astfel, preaiubitilor, totusi de la voi asteptam lucruri mai bune si care insotesc mantuirea. 10. Caci Dumnezeu nu este nedrept ca sa uite osteneala voastra si dragostea pe care ati aratat-o pentru Numele Lui, voi, care ati ajutorat si ajutorati pe sfinti. 11. Dorim insa ca fiecare din voi sa arate aceeasi ravna, ca sa pastreze pana la sfarsit o deplina nadejde, 12. asa incat sa nu va leneviti, ci sa calcati pe urmele celor ce, prin credinta si rabdare, mostenesc fagaduintele. 13. Dumnezeu, cand a dat lui Avraam fagaduinta, fiindca nu putea sa Se jure pe unul mai mare decat El, S-a jurat pe Sine insusi 14. si a zis: "Cu adevarat te voi binecuvanta si iti voi inmulti foarte mult samanta." 15. Si astfel, fiindca a asteptat cu rabdare, a dobandit fagaduinta. 16. Oamenii, ce-i drept, obisnuiesc sa jure pe cineva mai mare; juramantul este o chezasie care pune capat oricarei neintelegeri dintre ei. 17. De aceea si Dumnezeu, fiindca voia sa dovedeasca cu mai multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotararii Lui, a venit cu un juramant; 18. pentru ca, prin doua lucruri care nu se pot schimba si in care este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica imbarbatare noi, a
caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte, 19. pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului, 20. unde Isus a intrat pentru noi ca inainte-mergator, cand a fost facut "Mare Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec".
7. 1. In adevar, Melhisedec acesta, imparatul Salemului, preot al Dumnezeului Preainalt – care a intampinat pe Avraam cand acesta se intorcea de la macelul imparatilor, care l-a binecuvantat, 2. care a primit de la Avraam zeciuiala din tot, care, dupa insemnatatea numelui sau, este intai "imparat al neprihanirii", apoi si "imparat al Salemului", adica "imparat al pacii"; 3. fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, dar care a fost asemanat cu Fiul lui Dumnezeu – ramane preot in veac. 4. Vedeti bine, dar, cat de mare a fost el, daca pana si patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi! 5. Aceia dintre fiii lui Levi care indeplinesc slujba de preoti, dupa Lege, au porunca sa ia zeciuiala de la norod, adica de la fratii lor, cu toate ca si ei se coboara din Avraam. 6. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuiala de la Avraam si a binecuvantat pe cel ce avea fagaduintele. 7. Dar fara indoiala ca cel mai mic este binecuvantat de cel mai mare. 8. Si apoi aici, cei ce iau zeciuiala sunt niste oameni muritori; pe cand acolo, o ia cineva despre care se marturiseste ca este viu.
9. Mai mult, insusi Levi, care ia zeciuiala, a platit zeciuiala, ca sa zicem asa, prin Avraam; 10. caci era inca in coapsele stramosului sau, cand a intampinat Melhisedec pe Avraam. 11. Daca, dar, desavarsirea ar fi fost cu putinta prin preotia levitilor – caci sub preotia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot "dupa randuiala lui Melhisedec", si nu dupa randuiala lui Aaron? 12. Pentru ca, odata schimbata preotia, trebuia numaidecat sa aiba loc si o schimbare a Legii. 13. In adevar, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o alta semintie, din care nimeni n-a slujit altarului. 14. Caci este vadit ca Domnul nostru a iesit din Iuda, semintie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preotie. 15. Lucrul acesta se face si mai luminos cand vedem ridicandu-se, dupa asemanarea lui Melhisedec, un alt preot, 16. pus nu prin legea unei porunci pamantesti, ci prin puterea unei vieti nepieritoare. 17. Fiindca iata ce se marturiseste despre El: "Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec". 18. Astfel, pe de o parte, se desfiinteaza aici o porunca de mai inainte, din pricina neputintei si zadarniciei ei – 19. caci Legea n-a facut nimic desavarsit – si, pe de alta, se pune in loc o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Si, fiindca lucrul acesta nu s-a facut fara juramant – 21. caci, pe cand levitii se faceau preoti fara juramant, Isus S-a facut Preot prin juramantul Celui ce I-a zis: "Domnul a jurat si nu Se va cai: "Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec" –
22. prin chiar faptul acesta, El S-a facut chezasul unui legamant mai bun. 23. Mai mult, acolo au fost preoti in mare numar, pentru ca moartea ii impiedica sa ramana pururi. 24. Dar El, fiindca ramane "in veac", are o preotie care nu poate trece de la unul la altul. 25. De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururi ca sa mijloceasca pentru ei. 26. Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi si inaltat mai presus de ceruri, 27. care n-are nevoie, ca ceilalti mari preoti, sa aduca jertfe in fiecare zi, intai pentru pacatele sale, si apoi pentru pacatele norodului, caci lucrul acesta la facut o data pentru totdeauna, cand S-a adus jertfa pe Sine insusi. 28. In adevar, Legea pune mari preoti pe niste oameni supusi slabiciunii; dar cuvantul juramantului, facut dupa ce a fost data Legea, pune pe Fiul, care este desavarsit pentru vesnicie.
8. 1. Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri, 2. ca slujitor al Locului Preasfant si al adevaratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3. Orice mare preot este pus sa aduca lui Dumnezeu daruri si jertfe. De aceea era de trebuinta ca si celalalt Mare Preot sa aiba ceva de adus. 4. Daca ar fi pe pamant, nici n-ar mai fi preot, fiindca sunt cei ce aduc darurile dupa Lege. 5. Ei fac o slujba, care este chipul si umbra lucrurilor ceresti, dupa poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, cand avea sa faca Cortul: "Ia seama", i s-a
zis, "sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte." 6. Dar, acum, Hristos a capatat o slujba cu atat mai inalta cu cat legamantul al carui mijlocitor este El, e mai bun, caci este asezat pe fagaduinte mai bune. 7. In adevar, daca legamantul dintai ar fi fost fara cusur, n-ar mai fi fost vorba sa fie inlocuit cu un al doilea. 8. Caci, ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: "Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou; 9. nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana, ca sa-i scot din tara Egiptului. Pentru ca n-au ramas in legamantul Meu, si nici Mie nu Mi-a pasat de ei, zice Domnul. 10. Dar iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. 11. Si nu vor mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: "Cunoaste pe Domnul!", caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei. 12. Pentru ca le voi ierta nelegiuirile si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele si faradelegile lor." 13. Prin faptul ca zice: "un nou legamant", a marturisit ca cel dintai este vechi; iar ce este vechi, ce a imbatranit, este aproape de pieire.
9. 1. Legamantul dintai avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un Locas pamantesc de inchinare. 2. In adevar, s-a facut un Cort. In partea dinainte, numita "Locul Sfant", era sfesnicul, masa si painile pentru punerea inaintea Domnului;
3. dupa perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema "Locul Preasfant". 4. El avea un altar de aur pentru tamaie, si chivotul legamantului, ferecat peste tot cu aur. In chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron care infrunzise si tablele legamantului. 5. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispasirii cu umbra lor. Nu este vremea sa vorbim acum cu de-amanuntul despre aceste lucruri. 6. Si, dupa ce au fost intocmite astfel lucrurile acestea, preotii care fac slujbele intra totdeauna in partea dintai a Cortului. 7. Dar in partea a doua intra numai marele preot, o data pe an, si nu fara sange, pe care il aduce pentru sine insusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului. 8. Prin aceasta, Duhul Sfant arata ca drumul in Locul Preasfant, nu era inca deschis cata vreme statea in picioare Cortul dintai. 9. Aceasta era o asemanare pentru vremurile de acum, cand se aduc daruri si jertfe care nu pot duce pe cel ce se inchina in felul acesta la desavarsirea ceruta de cugetul lui. 10. Ele sunt doar niste porunci pamantesti date, ca toate cele privitoare la mancari, bauturi si felurite spalaturi, pana la o vreme de indreptare. 11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta, 12. si a intrat, o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica.
13. Caci, daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa unei vaci, stropita peste cei intinati, ii sfinteste si le aduce curatarea trupului, 14. cu cat mai mult sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curata cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui Viu! 15. Si tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legamant nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rascumpararea din abaterile faptuite sub legamantul dintai, cei ce au fost chemati sa capete vesnica mostenire care le-a fost fagaduita. 16. In adevar, acolo unde este un testament, trebuie neaparat sa aiba loc moartea celui ce l-a facut. 17. Pentru ca un testament nu capata putere decat dupa moarte. N-are nicio putere cata vreme traieste cel ce l-a facut. 18. De aceea si intaiul legamant n-a fost sfintit fara sange. 19. Si intr-adevar, Moise, dupa ce a rostit inaintea intregului norod toate poruncile Legii, a luat sange de vitei si de tapi, cu apa, lana stacojie si isop, a stropit cartea si tot norodul 20. si a zis: "Acesta este sangele legamantului care a poruncit Dumnezeu sa fie facut cu voi." 21. De asemenea, a stropit cu sange Cortul si toate vasele pentru slujba. 22. Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange; si fara varsare de sange nu este iertare. 23. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri au trebuit curatate in felul acesta, trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie curatate cu jertfe mai bune decat acestea. 24. Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca,
dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu. 25. Si nu ca sa Se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi, ca marele preot care intra in fiecare an in Locul Preasfant cu un sange care nu este al lui; 26. fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea lumii; pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa. 27. Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, 28. tot asa, Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.
10. 1. In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie. 2. Altfel, n-ar fi incetat ele oare sa fie aduse, daca cei ce le aduceau, fiind curatati o data, n-ar mai fi trebuit sa mai aiba cunostinta de pacate? 3. Dar aducerea aminte a pacatelor este innoita din an in an, tocmai prin aceste jertfe; 4. caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele. 5. De aceea, cand intra in lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci Mi-ai pregatit un trup; 6. n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. 7. Atunci am zis: "Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"
8. Dupa ce a zis intai: "Tu n-ai voit si nai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat" (lucruri aduse toate dupa Lege), 9. apoi zice: "Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule." El desfiinteaza astfel pe cele dintai, ca sa puna in loc pe a doua. 10. Prin aceasta "voie" am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o data pentru totdeauna. 11. Si, pe cand orice preot face slujba in fiecare zi si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot sterge pacatele, 12. El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu 13. si asteapta de acum ca vrajmasii Lui sa-I fie facuti asternut al picioarelor Lui. 14. Caci printr-o singura jertfa El a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti. 15. Lucrul acesta ni-l adevereste si Duhul Sfant. Caci, dupa ce a zis: 16. "Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor", 17. adauga: "Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor." 18. Dar acolo unde este iertare de pacate nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat. 19. Astfel, dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul Preasfant, 20. pe calea cea noua si vie pe care nea deschis-o El, prin perdeaua dinauntru, adica trupul Sau, 21. si, fiindca avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, 22. sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite
si curatate de un cuget rau si cu trupul spalat cu o apa curata. 23. Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta. 24. Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune. 25. Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii si cu atat mai mult, cu cat vedeti ca ziua se apropie. 26. Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate, 27. ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti. 28. Cine a calcat Legea lui Moise este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori. 29. Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului? 30. Caci stim cine este Cel ce a zis: "A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati!", si in alta parte: "Domnul va judeca pe poporul Sau." 31. Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui Viu! 32. Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte: 33. pe de o parte, erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor, si, pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. 34. In adevar, ati avut mila de cei din temnita si ati primit cu bucurie rapirea averilor voastre, ca unii care stiti ca aveti in ceruri o avutie mai buna, care dainuie.
35. Sa nu va parasiti, dar, increderea voastra pe care o asteapta o mare rasplatire! 36. Caci aveti nevoie de rabdare, ca, dupa ce ati implinit voia lui Dumnezeu, sa puteti capata ce v-a fost fagaduit. 37. "Inca putina, foarte putina vreme", si "Cel ce vine va veni si nu va zabovi. 38. Si cel neprihanit va trai prin credinta; dar, daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el." 39. Noi insa nu suntem din aceia care dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia care au credinta pentru mantuirea sufletului.
11. 1. Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. 2. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. 3. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. 4. Prin credinta a adus Abel lui Dumnezeu o jertfa mai buna decat Cain. Prin ea a capatat el marturia ca este neprihanit, caci Dumnezeu a primit darurile lui. Si prin ea vorbeste el inca, macar ca este mort. 5. Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamant, ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui Dumnezeu. 6. Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. 7. Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si, plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa; prin ea, el a osandit lumea
si a ajuns mostenitor al neprihanirii care se capata prin credinta. 8. Prin credinta Avraam, cand a fost chemat sa plece intr-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce. 9. Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei, ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreunamostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. 10. Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu. 11. Prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a crezut in credinciosia Celui ce-i fagaduise. 12. De aceea, dintr-un singur om, si inca un om aproape mort, s-a nascut o samanta in mare numar, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul marii, care nu se poate numara. 13. In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite; ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant. 14. Cei ce vorbesc in felul acesta arata deslusit ca sunt in cautarea unei patrii. 15. Daca ar fi avut in vedere pe aceea din care iesisera, negresit ca ar fi avut vreme sa se intoarca in ea. 16. Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate. 17. Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cand a fost pus la incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a adus jertfa pe singurul lui fiu! 18. El caruia i se spusese: "In Isaac vei avea o samanta care-ti va purta numele!"
19. Caci se gandea ca Dumnezeu poate sa invie chiar si din morti; si, drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi. 20. Prin credinta a dat Isaac lui Iacov si Esau o binecuvantare care avea in vedere lucrurile viitoare. 21. Prin credinta Iacov, cand a murit, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si "s-a inchinat, rezemat pe varful toiagului sau." 22. Prin credinta a pomenit Iosif, cand i s-a apropiat sfarsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt si a dat porunci cu privire la oasele sale. 23. Prin credinta a fost ascuns Moise trei luni de parintii lui cand s-a nascut: pentru ca vedeau ca era frumos copilul si nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului. 24. Prin credinta Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui faraon, 25. ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului. 26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire. 27. Prin credinta a parasit el Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului; pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut. 28. Prin credinta a praznuit el Pastile si a facut stropirea sangelui, pentru ca nimicitorul celor intai nascuti sa nu se atinga de ei. 29. Prin credinta au trecut ei Marea Rosie ca pe uscat, pe cand egiptenii, care au incercat s-o treaca, au fost inghititi. 30. Prin credinta au cazut zidurile Ierihonului, dupa ce au fost ocolite sapte zile.
31. Prin credinta n-a pierit curva Rahav impreuna cu cei razvratiti, pentru ca gazduise iscoadele cu bunavointa. 32. Si ce voi mai zice? Caci nu mi-ar ajunge vremea, daca as vrea sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel si de proroci! 33. Prin credinta au cucerit ei imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gurile leilor, 34. au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase. 35. Femeile si-au primit inapoi pe mortii lor inviati; unii, ca sa dobandeasca o inviere mai buna, n-au vrut sa primeasca izbavirea care li se dadea, si au fost chinuiti. 36. Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; 37. au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti – 38. ei, de care lumea nu era vrednica – au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului. 39. Toti acestia, macar ca au fost laudati pentru credinta lor, totusi n-au primit ce le fusese fagaduit; 40. pentru ca Dumnezeu avea in vedere ceva mai bun pentru noi, ca sa najunga ei la desavarsire fara noi.
12. 1. Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. 2. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a
dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3. Uitati-va, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. 4. Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta impotriva pacatului. 5. Si ati uitat sfatul pe care vi-l da ca unor fii: "Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. 6. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste." 7. Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? 8. Dar, daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. 9. Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim? 10. Caci ei in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. 11. Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei roada datatoare de pace a neprihanirii. 12. Intariti-va, dar, mainile obosite si genunchii slabanogiti; 13. croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schioapata sa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat.
14. Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie intinati de ea. 16. Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut. 17. Stiti ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18. Voi nu v-ati apropiat de un munte care se putea atinge si care era cuprins de foc, nici de negura, nici de intuneric, nici de furtuna, 19. nici de sunetul de trambita, nici de glasul care vorbea in asa fel ca cei ce lau auzit au cerut sa nu li se mai vorbeasca, 20. (pentru ca nu puteau suferi porunca aceasta: "Chiar un dobitoc, daca se va atinge de munte, sa fie ucis cu pietre sau strapuns cu sageata". 21. Si privelistea aceea era asa de infricosatoare incat Moise a zis: "sunt ingrozit si tremur!") 22. Ci v-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor, 23. de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de duhurile celor neprihaniti, facuti desavarsiti, 24. de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou, si de sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat sangele lui Abel. 25. Luati seama ca nu cumva sa nu voiti sa ascultati pe Cel ce va vorbeste!
Caci, daca n-au scapat cei ce n-au vrut sa asculte pe Cel ce vorbea pe pamant, cu atat mai mult nu vom scapa noi, daca ne intoarcem de la Cel ce vorbeste din ceruri, 26. al carui glas a clatinat atunci pamantul, si care acum a facut fagaduinta aceasta: "Voi mai clatina inca o data nu numai pamantul, ci si cerul." 27. Cuvintele acestea "inca o data" arata ca schimbarea lucrurilor clatinate, adica a lucrurilor facute, este facuta tocmai ca sa ramana lucrurile care nu se clatina. 28. Fiindca am primit, dar, o imparatie care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica, 29. fiindca Dumnezeul nostru este "un foc mistuitor".
13. 1. Staruiti in dragostea frateasca. 2. Sa nu dati uitarii primirea de oaspeti, caci unii, prin ea, au gazduit fara sa stie pe ingeri. 3. Aduceti-va aminte de cei ce sunt in lanturi, ca si cum ati fi si voi legati cu ei; de cei chinuiti, ca unii care si voi sunteti in trup. 4. Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea, si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari. 5. Sa nu fiti iubitori de bani. Multumitiva cu ce aveti, caci El insusi a zis: "Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi." 6. Asa ca putem zice plini de incredere: "Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme: ce mi-ar putea face omul?" 7. Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!
8. Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! 9. Sa nu va lasati amagiti de orice fel de invataturi straine; caci este bine ca inima sa fie intarita prin har, nu prin mancari, care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit. 10. Noi avem un altar din care n-au drept sa manance cei ce fac slujba in Cort. 11. In adevar, trupurile dobitoacelor al caror sange este adus de marele preot in Locul Preasfant, pentru pacat, "sunt arse de tot afara din tabara." 12. De aceea si Isus, ca sa sfinteasca norodul cu insusi sangele Sau, a patimit dincolo de poarta. 13. Sa iesim, dar, afara din tabara la El si sa suferim ocara Lui. 14. Caci noi n-avem aici o cetate statatoare, ci suntem in cautarea celei viitoare. 15. Prin El, sa aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfa de lauda, adica, rodul buzelor care marturisesc Numele Lui. 16. Si sa nu dati uitarii binefacerea si darnicia; caci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac. 17. Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra
sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de niciun folos. 18. Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind sa ne purtam bine in toate lucrurile. 19. Mai ales va rog cu staruinta sa faceti lucrul acesta, ca sa va fiu inapoiat mai curand. 20. Dumnezeul pacii, care, prin sangele legamantului celui vesnic, a sculat din morti pe Domnul nostru Isus, marele Pastor al oilor, 21. sa va faca desavarsiti in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui si sa lucreze in noi ce-I este placut, prin Isus Hristos. A Lui sa fie slava in vecii vecilor! Amin. 22. Va rog, fratilor, sa primiti bine acest cuvant de sfatuire, caci v-am scris pe scurt. 23. Sa stiti ca fratelui Timotei i s-a dat drumul. Daca vine curand, voi veni impreuna cu el sa va vad. 24. Spuneti sanatate tuturor mai marilor vostri si tuturor sfintilor. Cei din Italia va trimit sanatate. 25. Harul sa fie cu voi cu toti! Amin.