Nr. 3/2011 al publicaţiei “Curierul Ortodox”

ÎNTRU ACEASTA VOR CUNOAȘTE TOŢI CĂ SUNTEŢI UCENICII MEI, DACĂ VEŢI AVEA DRAGOSTE UNII FAŢĂ DE ALŢII (IOAN 13,35)

CURIERUL ORTODOX

Apare din iunie 1995 cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove

PUBLICAŢIE A BISERICII ORTODOXE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Nr. 03(236) 17 martie 2011

BUNA VESTIRE Pe 25 martie/7 aprilie, prăznuim sărbătoarea Bunei Vestiri, când îngerul Gavriil venind la Fecioara Maria îi spune că „va lua în pântece” și „că va naște Fiu”. Este sărbătoarea anuală cu dată fixă ce reflectă atât întruparea Fiului lui Dumnezeu, dar și cinstea deosebită de care s-a bucurat Fecioara Maria de a-L naște după trup pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Despre importanţa acestei sărbători, despre evenimentul оn sine și despre cum au reflectat Sf. Părinţi ai Bisericii această realitate în cele ce urmează.

Vizita îngerului sau naraţiunea biblică a evenimentului Despre evenimentul de astăzi, cel al Bunei Vestiri (denumită popular și prin termenul de origine slavonă Blagovestenia) Sf. Scriptură ne relatează extrem de succint în următoarele versete: „Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei Iar ea, văzândul, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său Și va împărăţi peste casa lui Iacov în veci și împărăţia Lui nu va avea sfârșit Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrâneţea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea” (Luca 1,2638). „S-a aflat o Fecioară mai curată decât toată curăţia…”

Cine s-a putut învrednici de acest mare dar, de a fi mama Dumnezeului Celui Viu? Cu siguranţă Maria, fecioara din Nazaret, care deși logodită cu Iosif și cu toate că va naște Fiu, va rămâne veșnică Fecioară. Prin accepţiunea „Fie mie după cuvântul tău”, Fecioara Maria acceptă așadar să slujească tainei mântuirii noastre, iar prin cuvintele îngerului: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.

Binecuvântată ești tu între femei”, se descoperă cinstea de care s-a învrednicit Fecioara Maria, căci nicăieri nu „s-a aflat o Fecioară mai curată decât toată curăţia, mai fără de prihană decât toată zidirea cea gândită, mai sfântă decât toată sfinţenia, [decât] Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinţilor și drepţilor, dumnezeieștilor părinţi Ioachim și Ana, rodul rugăciunilor și al postirilor părintești, fiica cea împărătească și arhierească. Și s-a aflat la loc sfânt în templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică însufleţită a lui Dumnezeu, Fecioara, care avea să nască pe Cuvântul cel mai sfânt decât sfinţii, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfânta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din înălţimea slavei împărăţiei Sale, spre smerenia roabei Sale. Și a ales-o pe cea mai înainte

aleasă din toate neamurile; a ales-o ca Maică a Cuvântului Său Cel mai înainte de veci, pentru a Cărui întrupare dintru dânsa, încă mai înainte de buna vestirea îngerului, cu taină a înștiinţat-o pe ea, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credinţă ale sfinţilor”.

Instituirea sărbătorii Buna Vestire este prima sărbătoare confirmată în manuscrisele liturgice, dintre sărbătorile Maicii Domnului.

Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia și Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit la 18 decembrie.

Părintele profesor Ene Braniște susţine că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II-lea (681-683 dHr.), la început ca o sărbătoare locală și cu denumirea de sărbătoarea așteptării Nașterii Domnului; dar variaţia datei ei a durat în Apus până în sec. XI-lea, când data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică de atunci. Numai la armeni Buna Vestire se prăznuiește pe 7 aprilie, în raport cu data veche a sărbătorii Nașterii Domnului (6 ianuarie). În Răsărit însă, data de 25 martie s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorita peste tot la 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V-lea. (continuare în pag. 4.)

Asociaţia Studenţilor Creștini Ortodocși Vă invită la conferinţa “Postul cel Mare - primăvara sufletului”.

Marţi, 22 martie, ora 18.00, Casa de Cultură USM (str. Tighina, 2, or. Chișnău)

Stimaţi cititori! Nu uitaţi să vă abonaţi la Curierul Ortodoxx pe anul 2011

DECLARAŢIA MITROPOLIEI CHIȘINĂULUI ȘI A ÎNTREGII MOLDOVE PE MARGINEA NOULUI PROIECT DE LEGE ANTIDISCRIMINARE 3 martie 2011 Cu regret și profundă nedumerire am luat act de noul proiect al „Legii privind prevenirea și combaterea discriminării” care deja a trecut ratificarea Guvernului și urmează a fi înaintat spre adoptare Parlamentului Republicii Moldova. Deși Biserica a îndemnat dintotdeauna oamenii la bună înţelegere indiferent de diferenţele rasiale, etnice, culturale, politice, religioase, ș.a., ce ar exista între ei; nu poate accepta sub nici o formă sintagma de „orientare sexuală” ce apare în acest proiect de lege, din simplu motiv, că acest detaliu ar putea duce la schimbări catastrofale în societatea ţării noastre, prin acordarea unui set de drepturi reprezentanţilor minorităţilor sexuale ce le-ar permite să-și manifeste public modul de viaţă care nu se înscrie sub nici o formă în limitele unui elementar bun simţ Cu atât mai absurdă ni se pare situaţia, cu cât acest proiect de lege este înaintat spre adoptare într-o ţară cu populaţie CreștinOrtodoxă în proporţie de peste 90%, a cărei concepţii ce ţin de atitudinea civică și viaţa de familie combat cu vehemenţă orice formă de deviere sexuală și cu atât mai mult manifestări publice din această categorie. Astfel reiese că acest proiect de lege este unul anti-naţional a cărui scop direct este să lovească în valorile general-umane ale societăţii Republicii Moldova și să provoace zdruncinarea acesteia prin promovarea unor concepte de viaţă nesănătoase ce urmează a fi impuse cu insistenţă, astfel devenind incapabilă să mai facă orice distincţie între bine și rău. Situaţia devine cu atât mai gravă și de-a dreptul alarmantă, cu cât legea, odată adoptată, ar permite promovarea homosexualităţii în școli, în rândurile copiilor, lucru ce ar duce la o ulterioară catastrofă socială, deoarece astfel, cei care sunt viitorul ţării, ar crește cu niște concepţii de viaţă total opuse concepţiilor sănătoase, tânăra generaţie lipsindu-se de ultimele repere care i-ar permite să se orienteze într-o lume care tot mai mult și mai sigur se distanţează de adevăratele valori.

Pericolul adoptării legii anti-discriminare ia proporţii tot mai mari și din cauza faptului că această lege ar permite cuplurilor de homosexuali să adopte copii, batjocorinduse concepţia de familie care dintr-o celulă creatoare a societăţii, s-ar transforma în distrugătoarea acesteia. În situaţia creată, nu înţelegem atitudinea unor actori politici cu putere decizională care au făcut o primă ratificare a acestui odios proiect de lege, sfidând astfel opinia publică și majoritatea populaţiei Republicii Moldova, interesele căreia în mod normal ar trebui să le reprezinte. Oricare nu ar fi avantajele pe plan extern ale adoptării acestei legi, sacrificarea poporului nostru este un preţ prea mare și de aceea îndemnăm politicienii să cântărească foarte bine lucrurile și să conștientizeze că printr-o decizie grăbită, mânaţi fiind de mirajul unor promisiuni mari, ar putea declanșa un adevărat genocid împotriva propriului popor. (continuare în pag. 7)

CURIERUL ORTODOX

2 partea oficială

Nr. 03(236) 17 martie 2011

AGENDA DE LUCRU A ÎPS VLADIMIR, MITROPOLIT AL CHIȘINĂULUI ȘI ÎNTREGII MOLDOVE 13 martie În Duminica Ortodoxiei ÎPS Mitropolit Vladimir a liturghisit la Catedrala Mitropolitană.

11 martie Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite și sfinţirea colivei.

10 martie 2011 În cea de a patra zi din prima săptămână a Postului Mare, ÎPS Mitropolit Vladimir a citit Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul.

9 martie 2011 ÎPS Mitropolit Vladimir a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite.

8 martie 2011 În a doua zi a Postului Paștelui, ÎPS Mitropolit Vladimir a citit Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul.

7 martie 2011 21:01 ÎPS Mitropolit Vladimir a citit Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul.

AU FOST HIROTONIŢI 13 martie Clericul Catedralei Mitropolitane din Chișinău, Protodiaconul Serghei Jmurcov a fost hirotonit în treapta de preot pe seama parohiei “Sf. M. Mc. Gheorghe” din s. Cojușna, r. Strășeni, iar Ipodiaconul Maxim Sturza a fost hirotonit în treapta de diacon.

9 martie A fost hirotonit în treapta de ierodiacon monahul Ignatie (Calancea), absolvent al Academiei Teologice din Chișinău, pe seama Mănăstirii Suruceni.

6 martie 2011 ÎPS Mitropolit Vladimir a oficiat un serviciu divin în capitala Portugaliei.

6 martie 2011 ÎPS Mitropolit Vladimir a săvârșit Cinul Iertării 1 martie În Duminica Înfricoșătoarei Judecăţi, Înalt Prea Sfinţia Sa Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în parohia “Sf. Fericita Xenia de Petersburg” din orașul Faro, Portugalia.

25 februarie. În această zi, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir l-a primit în audienţă pe Prea Sfinţitul Episcop Petru de Ungheni și Nisporeni.

23 februarie Mitropolitul Vladimir l-a primit la Palatul Mitropolitan pe Protoiereul Vetcislav Cazacu, prorectorul Academiei Teologice din Moldova.

Sfinţia sa a prezentat situaţia școlară după primul semestru atât în cadrul Academiei, precum și la Seminarul Teologic.

Activităţi misionare a studenţilor teologi în cadrul Armatei La 4 martie 2011 a avut loc întâlnirea studenţilor teologi din anul al IVlea de la Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova cu ostașii si superiorii din incinta Brigăzii Nr. 2 Infanterie Motorizată a Armatei Republicii Moldova.

CATEDRALA MITROPOLITANĂ SE VA BUCURA DE O CASĂ PAROHIALĂ În după amiaza zilei de 16 februarie, ÎPS Mitropolit Vladimir a avut o întâlnire cu domnul Primar Dorin Chirtoacă și alţi câţiva demnitari ai Primăriei Municipiului Chișinău în cadrul căreia s-a discutat despre lipsa unor clădiri adiacente Catedralei «Nașterea Domnului» din capitală.

Această întrevedere a avut loc la iniţiativa Înalt Prea Sfinţiei Sale deoarece de mai mult timp se dorește construirea unei case parohiale în spatele Catedralei pe locul actualei cazangerii, de altfel prima din oraș. În scopul stabilirii și eficientizării planului de activităţi, domul primar împreună cu un grup de urbaniști a inspectat locul unde urmează a fi amplasat noul edificiu cu instalaţiile sanitare de vigoare. În urma consultării cu specialiștii în domeniu, s-a hotărât ca lucrările să înceapă cel mult în două săptămâni, odată cu încheierea sezonului de încălzire, când vechea clădire din spatele Catedralei va fi demolată, pentru a face loc alteia noi. Mai târziu s-a discutat și despre necesitatea construirii unui agheasmatar mai mare, întrucât actualul este prea mic pentru numărul extraordinar de mare de creștini care vin să ia agheasmă de sărbători. Discuţia a culminat prin semnarea unui acord între Primăria municipiului Chișinău și Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, prin care cele două părţi își stabilesc responsabilităţile pentru îndeplinirea planurilor stabilite.

La această conferinţă organizată de Academia de Teologie Ortodoxă și Departamentul Mitropolitan de Conlucrare cu Forţele Armate și Ministerul Justiţiei au avut loc discuţii privind Sărbătorile de Paști, cum se cuvine de pregătit referitor la această sărbătoare a triumfării vieţii asupra morţii, cu post si rugăciune, fapta bună și iubirea faţă de aproapele nostru. Au fost și îndemnuri spre practicarea sfintei Spovedanii și Sfintei Euharistii care poate fi administrată pe teritoriul de activitate a soldaţilor, deoarece este unul din cele mai organizate si frumoase centre de spiritualitate ortodoxă din rândurile armatei sub denumirea de Complex educativ ortodox cu hramul capelei în cinstea “Sf. Mucenic Victor”.

Tinerii soldaţi s-au arătat interesaţi de problemele spirituale ale omului modern, fapt care ne motivează să mergem pe calea misionarului și să încercăm să facem misiune noi cât și ceilalţi studenţi teologi, care v-or urma cursurile de “Practică Misionară” după noi cu ajutorul Domnului. Ţinem sa mulţumim pentru eforturile depuse în vederea organizării și coordonării acestui eveniment misionar comun dinte Biserică și Armată a profesorului de misiologie Nicolae Zagnat și gazdelor noastre preoţilor Nicolae Andrieș, Gheorghe Gavriliţă și Cornel Dobrogeanu care este Președintele Departamentului Mitropolitan de Conlucrare cu Forţele Armate și Ministerul Justiţiei. Ștefan Motricală student al Academiei de Teologie Ortodoxă, anul IV.

DECORAŢII BISERICEȘTI 23 Februarie Dl Dumitru Bumbu, director SRL «Vin Select» și dl Tudor Chiriac, directorul gospodăriei ţărănești «T. Chiriac», au fost decoraţi cu Ordinul «Cuv. Paisie Velicikovski», gr. II. Înaltele distincţii au fost înmânate în urma aportului considerabil adus la mai multe edificii sfinte din republică.

Nr. 03(236) 17 martie 2011

CURIERUL ORTODOX

Biserica și școala 3

SEMINAR DE FORMARE A PREOŢILOR ȘI PROFESORILOR DE RELIGIE

Pe data de 3 Martie 2011, la mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” din s. Curchi, a avut loc întrunirea de formare a preoţilor și profesorilor de religie din Blagocinia de Orhei. Tema seminarului a fost: „Educaţia creștinortodoxă. Metode și procedee”. În cadrul acţiunii au fost prezentate metode și practici de activitate în școli la disciplina „Religia”.

Referindu-se la importanţa predării religiei în instituţiile de învăţământ preuniversitare, în cuvântul său de deschidere, părintele Siluan (Șalaru), a subliniat următoarele: „Investiţia în educaţie nu dă greș. Educaţia este dătătoare de ton, cine știe să investească în educaţie nu riscă niciodată. Este frumos de a crea o sinteză între misiunea Bisericii și cea a Școlii. Această misiune face parte din însuși planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. A evangheliza astăzi înseamnă nu doar a aduce vestea cea bună celor ce nu au auzit de Hristos, ci și a aduce pe Hristos celor care și-au pierdut rădăcinile creștine”. Iar despre importanţa pregătirii cadrelor didactice, sfinţia sa a spus: „De la vârsta întrebărilor copiii trebuie să aibă în jur personalităţi capabile să le răspundă adecvat, formându-le un concept corect despre om, univers și Dumnezeu ... Iar pentru a-i forma pe cei mici, urmează mai întâi formarea duhovnicească a celor care educă. Și la acest capitol problema este dezastruoasă.

Nu avem pedagogi creștini. Unde și unde auzi că răsare câte un vlăstar capabil să dea viaţă educaţiei religioase. Astfel, școlilor noastre teologice le revine sarcina deloc ușoară de a pregăti cadrele corespunzătoare. Recent chiar s-a anunţat despre organizarea unor cursuri la modulul psiho-pedagogic în cadrul Academiei Teologice din Moldova ... Indiferent cine intră în școală, preotul sau pedagogul laic, ei trebuie să fie modele de jertfă și rugăciune, modele de blândeţe și dragoste. Dacă ora de Religie este doar o modalitate de aţi câștiga pâinea cea de toate zilele, atunci este o situaţie tristă, de plâns”.

Rugat fiind să se pronunţe asupra necesităţii formării religioase, părintele Dumitru Tolico - magistru în Pedagogie și formator în cadrul seminarului a spus următoarele: „Noi trebuie să descoperim firescul creștin al vieţii omului pornind tocmai de la această educaţie a copiilor. Mai mult decât atât omul are ca vocaţie primordială - omenia. În ciuda unei societăţi care ne propune să ne standardizăm devenind mijloace de producţie, adică fiecare să-și formeze o anumită aptitudine de specialist într-un anumit domeniu, sau de meseriaș, noi spunem nu. Toate acestea nu sunt decât auxiliare ale unei vocaţii primordiale și anume aceea de a fi oameni. Pentru noi creștinii vocaţia primordială este aceea de oameni după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică în comuniune cu Dumnezeu. În această comuniune nu trebuie să urmărim să ne detașăm de ceilalţi, să ne deosebim de ceilalţi, ci fiecare să venim cu nota noastră personală realizând această comuniune în armonie la care ne cheamă Dumnezeu”. „Era nevoie de acest proiect deoarece Biserica oferă o alternativă creștină copiilor tinerii generaţii. Cu alte cuvinte noi le oferim soluţia de a se întâlni cu Dumnezeu, noi le oferim cadrul ecclesial, Biserica, ca și alternativă pentru stradă, droguri, televizor și pentru celelalte lucruri dăunătoare asupra vieţii copilului. Această alternativă oferită îl va ajuta pe copil să se integreze într-o comunitate pentru că Biserica pune accent pe comuniune”,ne spune părintele Iulian Raţă - moderatorul seminarului.

Ca orice proiect ambiţios, bine gândit și deosebit de important, acest proiect a avut ca obiectiv specific: perfecţionarea metodică și psiho-pedagogică a grupuluiţintă amintit, precum și pregătirea cadrelor didactice suplinitoare pentru predarea orelor de Religie în școală.

Pledoarie pentru o educaţie în spiritul învăţăturii creștin-ortodoxe Cuvântul Prea Cuviosului Părinte Blagocin Arhim. Siluan (Șalaru) la deschiderea lucrărilor întrunirii de formare a preoţilor și profesorilor de religie din Blagocinia de Orhei.

Educaţia religioasă completează educaţia integrală a omului. A vorbi despre educaţie religioasă în raport cu

realitatea pe care o trăim, înseamnă a analiza complexul proces de predare a orei de Religie în instituţiile preuniversitare din Republica Moldova. Practic de două decenii se discută despre necesitatea cultivării valorilor noaste creștin-ortodoxe, capabile de a revigora moralspiritual tânăra generaţie. Însă ar trebui să coborâm mai jos, la fundamentele familiei, în centrul căreia trebuie să fie principiile creștine.

Toate eforturile din exterior, de la grădiniţă, școală sau universitate, nu-și au efectul dacă aceste valori nu sunt promovate și în fiecare familie în parte. Învăţătura creștină nu ar trebui să rămână doar un conglomerat de cunoștinţe, conform ei trebuie să fie dirijată viaţa noastră. Inconștient, dar societatea contemporană s-a zidit tocmai pe aceste realităţi ale morale creștine pe care le redescoperim în toate domeniile: pedagogie, jurisprudenţă etc.

Cercetările în domeniul psihologiei ne demonstrează că educaţia religioasă este posibilă de la cea mai fragedă vârstă. Este foarte important atunci când copilul vine în contact cu realităţi și simboluri ale vieţii, să cunoască și manifestările religioase. Tocmai la această etapă, de grădiniţă, urmează a forma în sufletul copilașilor impresii, deprinderi de conduită și sentimente cu ajutorul cărora să devină o adevărată persoană deschisă comunicării cu Dumnezeu și semenii.

Astfel, obiectivele educaţiei religioase sunt: - Cognitive – referindu-se la transmiterea și asimilarea cunoștinţelor de ordin religios; - Afective – referindu-se la transmiterea convingerilor, sentimentelor și atitudinilor de iubire și evlavie; - Psihomotorii – centrate pe formarea deprinderii de a se închina, de a folosi unele obiective religioase și de a săvârși fapte bune.

Principalele metode și procedee la vârsta preșcolară sunt: explicaţia, povestirea, conversaţia, exemplul, jocul de rol, formularea unor cerinţe etc. Activităţile de educaţie religioasă pot fi organizate sub forma de observări, lecturi după imagini, povestiri, convorbiri, memorizări, activităţi audio-muzicale, activităţi artistic-plastice, excursii ș.a.

Educaţia religioasă are o dublă menire: pe de o parte să anuleze pornirile rele, iar pe de alta să le cultive pe cele bune.

De la vârsta întrebărilor copiii trebuie să aibă în jur personalităţi capabile să le răspundă adecvat, formându-le un concept corect despre om, univers și Dumnezeu.

Hristos trebuie readus și trăit în fiecare școală. Urmează statutarea orei de Religie în trunchiul comun al disciplinelor ce sunt predate în sistemul preuniversitar.

Chiar dacă munca dascălilor nu este suficient remunerată, ei trebuie să fie conștienţi de faptul că desfășoară o importantă misiune. Sfântul Grigorie Teologul spunea: “Arta artelor și știinţa știinţelor este să-l formezi pe om. Omul, cea mai preţioasă, dar și cea mai nestatornică dintre creaturile lui Dumnezeu!”.

Este prea puţin de a oferi copilului doar cunoștinţe, trebuie să-i formăm deprinderi religioase: să se roage, să meargă la biserică, să iubească pe cei din jur, să fie darnic și binevoitor.

Iar pentru a-i forma pe cei mici, urmează mai întâi formarea duhovnicească a celor care educă. Și la acest capitol problema este dezastruoasă. Nu avem pedagogi creștini. Unde și unde auzi că răsare câte un vlăstar capabil să dea viaţă educaţiei religioase. Astfel, școlilor noastre teologice le revine sarcina deloc ușoară de a pregăti cadrele corespunzătoare. Recent a și fost anunţat despre organizarea unor cursuri la modulul psiho-pedagogic în cadrul Academiei Teologice din Moldova.

Câţiva ani la rând Mănăstirea Chiţcani organizează tabere de vară pentru profesorii de religie. După două-trei săptămâni acești profesori revin cu noi viziuni și atitudini faţă de această disciplină.

Indiferent cine intră în școală, preotul sau pedagogul laic, ei trebuie să fie modele de jertfă și rugăciune, modele de blândeţe și dragoste. Dacă ora de religie este doar o modalitate de aţi câștiga pâinea cea de toate zilele, atunci este o situaţie tristă, de plâns.

Cei care nu sunt încântaţi de faptul că Religia se predă în învăţământul de stat, nu au ei înșiși o educaţie religioasă, fiind formaţi în duhul marxist-leninist. Dar și noi, oamenii Bisericii, poate prea puţin am reușit să înfăptuim în aceste două decenii în vederea apropierii societăţii de Dumnezeu, îmbisericind-o.

• Cum se definește relaţia dintre educaţie și religie în contextul secularizării?

Dintre toate instituţiile publice, educaţia, respectiv școala a constituit miza cea mai frecventă a dezbaterilor care au avut loc în contextul secularizării. Dacă la început discuţiile dintre stat și Biserică se plasau la nivelul aspectelor care ţineau de ierarhia Bisericii și atribuirea beneficiilor ecleziastice, odată cu secolul al XIX- lea centrul de greutate al conflictelor s-a mutat în planul educaţiei. Aspecte precum statutul școlilor confesionale, locul educaţiei religioase în școlile de masă, libertatea organizaţiilor de tineret au

devenit probleme de analiză între stat și Biserică.

Chiar și în prezent, în societăţi considerate complet secularizate, problematica educaţiei, în particular a educaţiei religioase rămâne unul dintre subiectele principale ale dezbaterilor publice și ale analizei relaţiilor dintre stat și Biserică. Argumentele Bisericii pentru susţinerea interesului pentru educaţie fac referire, în primul rând, la rolul istoric al acesteia în dezvoltarea învăţământului, precum și la misiunea sa tradiţională de a răspândi învăţătura: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 1920). De cealaltă parte, statul susţine de-confesionalizarea educaţiei cu argumentele necesităţii emancipării și dezvoltării spiritului critic, în contextul cerinţelor specifice unei societăţi moderne. Pentru stat, „secularizarea este condiţie, mijloc și finalitate a educaţiei” Problematica educaţiei religioase a înregistrat evoluţii diferite, în funcţie caracteristicile fiecărei ţări și de specificul fiecărei etape istorice. Soluţiile variază de la controlul strict al Bisericii asupra sistemului de învăţământ la stabilirea caracterului obligatoriu, respectiv facultativ al educaţiei religioase în cadrul școlii publice sau chiar la separarea completă a învăţământului laic de cel religios și la eliminarea oricăror referinţe religioase din școala publică. În prezent asistăm la o „laicizare a laicităţii”, are presupune o deschidere mai mare către recunoașterea rolului și a importanţei valorilor religioase în formarea tinerilor din societatea modernă. Pe de o parte, din ce în ce mai mulţi partizani ai școlii laice recunosc faptul că analfabetismul religios prezintă riscuri serioase pentru democraţie și pentru relaţiile dintre membrii unei societăţi pluraliste, iar o educaţie religioasă adecvată este soluţia rezolvării acestor probleme la nivel social. Pe de altă parte, este tot mai valorizat locul religiei în plan personal. Diverși autori critică școala pentru faptul că ignoră sau minimalizează rolul educaţiei religioase în dezvoltarea personalităţii. Astfel, se apreciază că școala „propovăduiește” importanţa valorilor morale, dar cea mai mare parte a timpului școlar este acordat învăţării cunoștinţelor academice specifice diferitelor domenii ale cunoașterii. De asemenea, se consideră că școala „sparge” formarea personalităţii în bucăţi, nu o privește ca întreg: „Educaţia poate și trebuie să depășească această opoziţie [între sacru și raţiune], care decupează omul în două: cel care crede și cel care înţelege”.

Apare astfel tot mai evident faptul că prezenţa religiei în școala laică nu reprezintă o reminiscenţă a societăţii tradiţionale și nici o nevoie oarecare a societăţii secularizate pentru a-și redobândi „sensul”. Educaţia religioasă trebuie regândită și reorganizată într-un nou context, iar priceperea și măiestria politicilor educaţionale se pot dovedi în a face acest lucru nu prin încălcarea sensului etern al valorilor religioase și nici în confruntare cu societatea secularizată, ci în acord cu așteptările omului de astăzi.

Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană, spre care tindem, au Religia în școli. Educaţia religioasă se asigură respectând credinţa fiecăruia; nu-i silește nimeni să facă religie ortodoxă pe cei care sunt de alte credinţe, ci să facă religia confesiunii lor.

Uneori suntem tentaţi să credem că efectele predării Religiei în școală nu sunt cele așteptate de noi, deoarece nui vedem pe micuţi să-și îndrepte pașii spre biserică. Însă nici părinţii lor nu merg la biserică. Urmează să ne gândim la pârghiile prin care principalii factori educaţionali: Școala, Familia și Biserica să colaboreze, iar mesajele acestora să fie aceleași.

Investiţia în educaţie nu dă greș. Educaţia este dătătoare de ton, cine știe să investească în educaţie nu riscă niciodată.

Este frumos de a crea o sinteză între misiunea Bisericii și cea a Școlii. Această misiune face parte din însuși planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii. A evangheliza astăzi înseamnă nu doar a aduce vestea cea bună celor ce nu au auzit de Hristos, ci și a aduce pe Hristos celor care și-au pierdut rădăcinile creștine. În cadrul orelor de religie credinţa nu se predă și nu se învaţă din perspectiva îmbogăţirii elevilor în ceea ce privește cultura generală, ci spre a deschide sufletul lor spre cunoașterea lui Dumnezeu și spre o viaţă în care ei să observe și să urmeze principiile creștine.

Orice lecţie de religie trebuie concepută ca un act misionar, de transmitere și aprofundare în dreapta credinţă. Și elevii trebuie să devină ulterior responsabili și capabili să mărturisească credinţa.

Ora de Religie ar trebui nu să aducă multe informaţii, să umple table sau caiete cu cursuri mai mult sau mai puţin academice. Ea trebuie să pună semne de întrebare în sufletele celor care ascultă. Să scoată elevul din obișnuita lui stare de confort-lenevire și să-i marcheze sufletul cu întrebări pe care nu dascălul, ci el însuși să și le pună.

Important este să începi să cauţi și Dumnezeu știe când și cum să-ţi dea răspunsul. Marele pericol este plictiseala, starea în care nu mai vrei să cauţi. marea tentaţie a lumii este aceea de a nu mai căuta nimic sau de a crede că ceea ce am găsit e al nostru.

4

calendar

CALENDAR ORTODOX

Martie - Mărţișor 1 L 14 Cuv. Mc. Evdochia; Cuv. Domnina; Sf. Mc. Antonina.

2 M 15. Sf. Sfinţitul Mc. Teodot; Sf. Mc. Isihie și Nestor.

3 Mc 16 Sfinţii Mucenici Eutropie, Calinic și Vasilisc.

4 J 17 Cuviosul Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel și Iuliana - sora lui.

5 V 18 . Sf. Sfinţit Mc. Conon din Isauria; Sf. Mc. Iraida.

6 S 19 Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea; Sf. Eufrosin.

7 D 20 Duminica a 2-a din Postul Mare (A Sf. Grigorie Palama). Sf. Sfinţit. Mc. Și episcop din Cherson: Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Elpidie.

8 L 21 Cuviosul Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei; Cuv. Dometie.

9 M 22 + Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia; Sf. Mc. Urpasian.

10 Mc 23 Sf. Mc. Condrat, Ciprian, Dionisie și cei împreuna cu dânșii.

11 J 24 Sf. Sofronie Patriarhul Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim și Talu.

12 V 25 Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Grigorie Dialogul.

13 S 26 Aducerea Moaștelor Sf. Ierarh Nichifor.

14 D 27 Duminica a 3-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci).

Cuviosul Benedict; Sfântul Mucenic Alexandru preotul.

15 L 28. Sfinţii Mucenici Agapie, Plisie și Timolau și cei împreuna cu dânșii.

16 M 29 Sfinţii Mucenici Sabin, Papa, Romano și Anin.

17 Mc 30 Cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu; Sf. Mucenic Marin.

18 J 31 Sf. Chiril arhiepiscopul Ierusalimului.

19 V 1 Sfinţii Mucenici Hrisant, Daria și Ilaria.

20 S 2 Cuvioșii Mucenici uciși în Mănăstirea “Sfântul Sava cel Sfinţit”.

21 D 3 Duminica a 4-a din Postul Mare. (A Sf. Ioan Scărarul) Cuviosul Iacob, episcopul și Mărturisitorul; Sf. Toma și Serapion.

22 L 4 Sf. Sfinţit Mc. Vasile, preotul din Ancira.

23 M 5 Sf. Cuv. Mc. Nicon și cei 199 de ucenici ai lui.

24 Mc 6 Cuv. Zaharia; Sf. Mc. Luca; Sf. Artemon.

25 J 7 (+)Buna Vestire.

(Dezlegare la pește).

26 J 8 (+)Soborul Arh. Gavriil; Sf. V. Montanus preotul și soţia sa Maxima.

27 S 9 Sâmbăta Acatistului. Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Prooroc Anania.

28 D 10 Duminica a 5-a din Postul Mare (A Sf. Mariei Egipteanca). Cuv. Ilarion cel Nou și Ștefan, făcătorul de minuni; Sfinţii Mucenici Filit și Lidia.

29 L 11 Cuv. Mc. Marcu episcopul Aretuselor; Sf. Chiril diaconul.

30 M 12 Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Prooroc Ioad; Sf. Evula - mama Sf. Pantelimon.

31 Mc 13 Sf. Sfinţit Mc. Ipatie, episcopul Gangrei; Sf. Acachie și Veniamin diaconul.

Nr. 03(236) 17 martie 2011

CURIERUL ORTODOX

BUNA VESTIRE (iceputul în pag.1) Numirea de Buna Vestire s-a generalizat definitiv în secolul al VII-lea în Răsărit, deși sărbătoarea în sine este cu mult mai veche, cel puţin din secolul al IV-lea. Pentru a se da mai multă strălucire acestei sărbători, după secolul al VI-lea serviciul divin s-a îmbogăţit cu multe imnuri, în care se vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu și mărirea Maicii celei preasfinte. Căzând tot timpul în perioada Postului Mare, Biserica dezleagă astăzi la vin, untdelemn și la pește. „Bucură-te, Mireasă nenuntită…”

Nici imnografia creștină nu a uitat să reflecte acest minunat

eveniment al venirii îngerului Gavriil și al bunei sale vești aduse Fecioarei din Nazaret. Iată cum descrie această realitate prin vers și rugăciune, Sf. imnograf Roman Melodul: „Cu Gavriil, arhanghelul/ veniţi și împreună să alergăm/către Fecioara Maria/și acesteia să ne închinăm/ca celeia ce este Maica și hrănitoarea vieţii noastre. Că nu doar căpeteniei de oști se cade să se închine împărătesei/ci și celor smeriţi le e îngăduit s-o vadă și să îi grăiască. Pe care, ca pe o Maică a lui Dumnezeu/neamurile toate o fericesc strigând: Bucurăte neîntinată/Bucură-te, fiică de Dumnezeu chemată!/Bucură-te curată/Bucură-te, cea dulce și bună/Bucură-te bucuria ochilor!/ Bucură-te, Cea fără de sămânţă!/Bucură-te nestricată!/Bucură-te, Maică fără de bărbat!/Bucură-te, Mireasă nenuntită”.

Alexandru PRELIPCEAN

O sinteză a hotărârilor Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 2011 Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, care s-a desfășurat în sala de ședinţe a Catedralei Hristos Mântuitorul din Moscova, a aprobat la ședinţa finală din 4 februarie 2011 documentul „Despre problemele vieţii interne și activităţile externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse”.

Din șirul total al celor 50 de hotărâri și probleme abordare, vom încerca să parafrazăm, iar pe alocuri chiar să cităm o parte din ele, păstrând numărul de ordine al hotărârii, așa cum se regăsește în documentul oficial.

3. Soborul a luat act și a aprobat hotărârile anterioare ale Sfântului Sinod (permanent) cu referire la înfiinţarea a 6 eparhii noi (în Rusia, Ucraina și Kazahstan), a structurii mitropolitane care întrunește eparhiile ortodoxe din Kazahstan, precum și a unor structuri sinodale înfiinţate pe parcursul ultimului an.

5. Soborul apreciază activitatea Comisiei pregătitoare pentru Sobor, care a avut o activitate rodnică și redactarea unor documente, care au fost pe larg dezbătute de specialiști în diferite domenii înainte de a fi supuse discuţiilor și aprobărilor în Sobor. Se dorește ca fiecare document să fie mai amplu analizat și discutat în eparhiile Bisericii Ruse și abia apoi supus aprobării.

6. Soborul a aprobat ideea patriarhului Kiril de a convoca „Consiliul Superior Bisericesc”, care să întrunească toate comisiile Sinodale, care asemănător Consiliului înfiinţat de Soborul din 1917 (dar care și-a întrerupt activitatea din cauza persecuţiilor comuniste) să fie organul consultativ superior pentru Sinod și Sobor.

Acestui Consiliu i se va da un statut oficial prevăzut și în Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, care urmează să fie completat în acest sens.

7. Soborul s-a arătat nemulţumit și îngrijorat de faptul că multe decizii ale Sinodului sau Soborului nici nu sunt cunoscute de către clerici, iar îndeplinirea lor este amânată sau neglijată. De aceea fiecare ierarh trebuie să raporteze patriarhului, până la data de 1 decembrie a fiecărui an, cum a adus la cunoștinţă hotărârile Sinodale și ce s-a făcut concret pentru îndeplinirea lor.

8. Soborul aprobă și încurajează eforturile PF Vladimir, Mitropolitul Kievului și a toată Ucraina, de a restabili unitatea Bisericii Ortodoxe din Ucraina.

9. Soborul speră în stabilizarea situaţiei politice în Republica Moldova și „confirmă necesitatea rezolvării problemei legate de activitatea necanonică a așa-numitei „Mitropolii a Basarabiei”, care aduce un prejudiciu serios unităţii bisericești”.

18. Soborul consideră necesar de a angaja (cu salariu) câte 3 specialiști pe lângă fiecare protopopiat și pe lângă parohiile din orașele mai mari, care să ajute la optimizarea misiunii sociale și de catehizare a parohiilor. Unul trebuie să fie responsabil de predarea Religiei în școlile laice din protopopiat (și este de dorit să aibă studii pedagogice și teologice), altul

să fie responsabil de asistenţa socială, iar al treilea să se ocupe de activităţile cu tineretul, inclusiv tinerele familii.

Biserica trebuie să organizeze cursuri de specializare pentru acești specialiști sau chiar studii superioare complete.

19. Trebuie ca în fiecare localitate din cuprinsul Patriarhatului Rus să fie deschisă cel puţin o biserică, iar în cele mai mici măcar câte un paraclis sau un loc de rugăciune. În legătură cu aceasta trebuie elaborat un plan general de acţiuni, iar Direcţia pentru Finanţe și Gospodărie a Patriarhiei să fie responsabilă de implementarea acestui proiect prin intermediul eparhiilor și protopopiatelor.

20. Soborul insistă pe ridicarea nivelului de pregătire a cadrelor care acced în clerul Bisericesc. Au rămas neîndeplinite prevederile Soboarelor din anii 2000 și 2004, de aceea Soborul hotărăște: a) hirotonia în diacon, de acum înainte, să se dea doar persoanelor care au absolvit cel puţin Liceul Teologic sau primii doi ani de Facultate; (În document în loc de „Facultate” scrie „Seminar”, deoarece în Biserica Rusă Seminarul este de nivel universitar și se face după Liceu. Pentru a nu crea confuzii, am adaptat aceste noţiuni la standardul nostru educaţional. Această echivalare dintre Facultate și Seminar se vede chiar în textul complet în limba rusă.) b) hirotonia în preot să fie săvârșită doar asupra celor care au Facultatea de Teologie absolvită; c) studenţii la secţia de zi pot fi hirotoniţi preoţi și pe perioada studiilor la Facultate, dar nu mai devreme de terminarea anului III de studii; d) clericii care nu au studii teologice sunt obligaţi ca în anul 2011 să se înscrie la o Facultate de Teologie, la secţia fără frecvenţă.

Numele persoanelor care vor fi hirotonite fără studii trebuie specificate în raportul anual al ierarhilor, în care să fie explicate cauzele și necesitatea hirotoniei unei persoane care nu se încadrează în hotărârea Soborului.

21. Este necesar de elaborat un mecanism de repartizare a absolvenţilor școlilor teologice, chiar și a cântăreţilor bisericești, în toate regiunile Bisericii Ruse, inclusiv în Siberia și alte zone care duc lipsă de clerici și cântăreţi. De acest lucru trebuie să se ocupe Administraţia Patriarhiei în colaborare cu școlile teologice.

24. Soborul apreciază pozitiv desfășurarea primelor ședinţe ale Instanţei Superioare de Judecată Bisericească a Bisericii Ortodoxe Ruse, precum și a unor Judecăţi Eparhiale Bisericești.

Până la sfârșitul anului 2011 ierarhii trebuie să raporteze despre constituirea în fiecare eparhie a Judecăţii Bisericești și despre funcţionarea acesteia conform regulamentului stabilit anterior de Sobor.

Administraţia Patriarhală și Instanţa Superioară de Judecată Bisericească trebuie să contribuie la uniformizarea principiilor și normelor de judecată bisericească și să

ridice nivelul de pregătire a judecătorilor bisericești.

(Amintim că fiecare eparhie este obligată să aibă o Judecată Bisericească alcătuită din 5 clerici dintre care 3 sunt numiţi de chiriarh, iar 2 sunt aleși de preoţi. Din Judecata Eparhială Bisericească nu poate face parte însuși chiriarhul, ci doar episcopul-vicar, dacă este, protopopii sau membrii Consiliului Eparhial, iar judecătorii trebuie să aibă studii teologice absolvite).

25.

Viaţa monahală trebuie intensificată, iar stareţii și stareţele de mănăstiri trebuie să fie exemplu de viaţă duhovnicească pentru întreaga obște.

Monahii care urmează să fie hirotoniţi, trebuie să corespundă acelorași criterii de pregătire ca și candidaţii căsătoriţi, iar Soborul recomandă ca monahii (nehirotoniţi) și monahiile care încă n-au atins vârsta de 40 de ani să facă studii teologice. În mănăstirile mai vizitate și mai căutate trebuie să fie anumite persoane pregătite, care să se rânduiască în slujirea duhovnicească a mirenilor, ascultându-i și dându-le sfaturi pline de discernământ și înţelepciune. Stareţii trebuie să aibă grijă ca pelerinii să nu fie primiţi cu reguli prea stricte, ci în primul rând cu dragoste și înţelegere.

Soborul a aprobat propunerea de a elabora un regulament general pentru toate mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei.

30. Este necesară ridicarea nivelului știinţific al studiilor și activităţilor instituţiilor de învăţământ, aceasta contribuind la rezolvarea mai multor probleme cu care se confruntă Biserica, inclusiv în plan pastoral-misionar. Soborul încurajează organizarea de conferinţe și simpozioane știinţifice, precum și schimbul de studenţi cu alte instituţii teologice din lume. Se impune o mai strânsă legătură cu instituţiile laice de știinţă.

32. Soborul a însărcinat Comisiile abilitate să analizeze posibilităţile de implementare a practicii catehumenatului și să elaboreze o strategie de catehizare a candidaţilor la Botez și a celor care doresc să primească alte Taine ale Bisericii.

Candidaţii nu trebuie admiși fără pregătire, iar cei care deja au primit aceste taine trebuie catehizaţi după aceea.

33. Soborul cere o abordare mai responsabilă a Tainei Nunţii, inclusiv pentru a diminua rata divorţurilor.

36. Soborul cere o armonizare a activităţii sacramentale a preotului, în primul rând slujirea Liturghiei, cu activitatea social-filantropică, care de asemenea este o obligaţie a preotului.

39. Este necesară intensificarea relaţiilor cu mijloacele mass-media laice și dezvoltarea propriilor mijloace de informare. Fiecare eparhie trebuie să aibă câte un secretar de presă angajat și este preferabil ca acesta să cunoască domeniul respectiv și din perspectivă laică.

40-42.

Se cere intensificarea activităţilor pastoral-misionare printre militari și deţinuţi, salutându-se progresele deja înregistrate în aceste domenii.

Ieromonah Petru Prutean

Nr. 03(236) 17 martie 2011

CURIERUL ORTODOX

“Adu-ţi aminte că vei muri și nu vei mai păcătui” Cu gândul la suferinţa japonezilor

Se pare că ceva în genul cuvintelor Sf. Antonie cel Mare ar fi răsunat la un moment dat în mintea unuia dintre guvernatorii japonezi când a spus unor reporteri că tsunami-ul a fost “pedeapsă divină” pentru “egoismul” japonezilor: Politica Japoniei este pângărită de egoism și populism. Ar trebui să folosim tsunamiul pentru a șterge egoismul, egoism care s-a infiltrat precum rugina pe mentalitatea japonezilor de-a lungul unei perioade lungi de timp.”

Omul a spus iniţial ceva bun și corect din multe puncte de vedere, departe de lipsa de dragoste și compasiune de care a fost acuzat și pe care și-a “asumat-o” ulterior.

Iată că Dumnezeu nu-i lasă nici pe cei care sunt departe de El, care nu Îl cunosc prin Biserica Sa. Iată că le dă și lor ocazia de a-și recunoaște greșelile și de a se schimba, dar, ca și în cazul nostru, al creștinilor, totul depinde de om, dacă primește sau dacă nu primește cum se cuvine cuvântul sau gândul bun. Pentru că omul receptează “informaţia” dar apoi o interpretează după mintea sa, o folosește după cum îi e inima și ce prisosește în inima sa, aceea și pune în faptă sau în cuvânt.

Precum în parabola semănătorului, unele seminţe cad între spini, altele pe drum, altele pe stâncă, altele în pământ bun. Domnul trimite gândul cel bun și ne ajută să înţelegem din orice ne înconjoară și să ne cutremurăm de măreţia Sa, dar noi deși vedem și auzim, tot nu înţelegem, simţind parcă mustrarea Sa: “Ochi aveţi și nu vedeţi, urechi aveţi și nu auziţi și nu vă aduceţi aminte” (Sf. Ev. Marcu 8, 18).

Dacă ne-am strădui să privim mai mult către noi și mai puţin către ceilalţi, am fi mai împăcaţi, atât cu noi înșine, cât și cu ceilalţi, dar nu doar atât: ci cu toate cele ce ne înconjoară, animalele, natura. Pentru aceasta este esenţială di spoziţia bună a inimii noastre, pentru că numai atunci înţelegem ceva din chemarea care ne sună în ureche.

Guvernatorul Ishihara a fost într-o dispoziţie bună la un moment dat, șia făcut niște mustrări de conștiinţă și chiar i-a păsat de victimele dezastrului în momentul în care a făcut declaraţia cu pricina. Numai că, ulterior, în urma observaţiilor unor colegi și mânat parcă de principiile samurailor, pare să fi revenit la starea iniţială, de pragmatism în faţa sentimentelor profund umane de regret faţă de greșelile care în starea de disperare și compasiune i s-au arătat în parte a goliciunii lor. Și iată cum momentul de a ne îndrepta gândul către ajutorul divin se amână odată în plus…

Departe de mine gândul de a-l judeca! În ce ne privește pe noi, ca și creștini ortodocși aflaţi în plin Post Mare, nu putem să nu observăm că Domnul a îngăduit această mare încercare pentru poporul japonez (și nu numai pentru ei) tocmai acum, în acest Post și în acest început de primăvară. Mă refer și la gravitatea în creștere a problemelor de la centralele nucleare japoneze și la faptul că de radiaţii sunt afectaţi cel mai repede copiii, gravidele și bătrânii. Toate conduc spre aceeași concluzie.

Aceste evenimente din Japonia

aduc mai pregnant înaintea noastră necesitatea reflecţiei asupra unei teme ignorate (într-o măsura mai mare sau mai mică) de fiecare dintre noi: păcatul și consecinţele sale, având ca finalitate moartea. Toţi păcătuim și moartea poate fi, de fapt, dezastrul cel mai mare pentru fiecare om. Poate fi un dezastru dacă îl găsește nepregătit, în păcat, certat cu Dumnezeu sau într-o stare de indiferenţă faţă de Cel Căruia trebuie sa-i dea slavă prin fiecare cuvânt, prin fiecare faptă sau gest. Atunci va fi ”Vai de cele însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea!“, iar ”cel ce va fi pe casă” nu va avea răgaz să “se coboare, ca să-și ia lucrurile din casă” (Sf. Ev. Matei, 24, 17), pentru că moartea nu-și alege momentul, nimeni nu cunoaște când va fi ultima clipă a vieţii sale. Sfârșitul lumii este de fapt sfârșitul fiecăruia, individual, până atunci având fiecare om șansa să aleagă în care parte dorește să se afle și va acţiona în consecinţă: “Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile șii va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.“ (Sf. Ev. Matei 25, 31-46).

Pentru aceasta, pocăinţa este ceea ce ne interesează cel mai mult și pentru a o dobândi este nevoie de cercetare de sine, de rugăciune, de participare la sfintele slujbe (acum, în post, pe cât posibil și la cele din timpul săptămânii) și de alte fapte bune, așa-zis exterioare (de ex. milostenia, iertarea celor ce ne greșesc, abţinerea de la judecarea celorlalţi). “În zilele noastre, ca și atunci, nu se vorbește despre necesitatea ridicării unor ziduri interioare care să potolească furia urii, a dezbinării, a tendinţelor de dezintegrare a familiei și, implicit, a neamului. Nu se vorbește decât firav, parcă ne-ar fi rușine, despre înălţarea unor ziduri educaţionale și legislative care să ne apere de furia ucigătoare de suflet și trup a păcatelor contra firii, a avorturilor, a pornografiei.

Cutremurul din Japonia și alte dezastre ale stihiilor naturii sunt și un avertisment adresat omenirii pentru a se întoarce cu faţa către Dumnezeu.” (din Pastorala Î.P.S. Teofan „Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se clatină pământul” (Isaia 24, 19)) Atât de mult ne-am îndepărtat de Dumnezeu, atât de calculaţi am devenit, încât avem impresia că viaţa acesta este totul, încât uităm de Dumnezeu (ajungând sa-l considerăm, chiar fără voie, un zeu îndepărtat, o forţă care doar stă undeva și ne privește pasiv, fără să intervină în vreun fel!!) și chiar dacă unii pretindem că suntem credincioși păcătuim fără orice urmă de regret măcar, pocăinţa noastră fiind formală iar drumul la spovedanie un act exterior, făcut pentru a ne satisface un moft, considerându-ne mai presus decât alţii. Nici urmă de dorinţă sinceră de curăţire, nici urmă de plâns lăuntric pentru păcate și pentru lipsa faptelor bune! Îl înlocuim pe Dumnezeu cu cifre, cu calcule, cu idoli de tot felul și ușorușor Îl dăm afară din lumea, din viaţa și din inima noastră! Și când Domnul nu are loc, știm ce anume umple acel “gol” de Dumnezeu și care sunt urmările. Nu dăm importanţă realităţii și gravităţii păcatului în general. Nu avem dorinţa de a-I face loc Domnului și de a urma Calea către El cea arătată de sfinţi, ci mai degrabă facem “pogorăminte” dintr-o părută îngăduinţă, toleranţă pentru cei așa-zis mai mici, mai slabi sau din contră, mai puternici,

cărora ne supunem mai înainte decât Lui Dumnezeu, pe care-L lăsăm să aștepte… MOARTEA, ÎNSĂ, NU AȘTEAPTĂ!

Iată ce ne învaţă Sf. Iustin Popovici (text foarte recent, din secolul trecut!): Știţi voi, fraţilor, care este arma cea mai puternică a omului pe pământ, o armă de nebiruit și pururea victorioasă, știţi? Rugăciunea! Da, rugăciunea! Așa este, rugăciunea! Deoarece cu ajutorul rugăciunii omul își închină tot sufletul său, toată inima și întreaga sa viaţă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu devine apărătorul și călăuzitorul său. Ce-i mai pot face oamenii or demonii atunci?

Nimic! Absolut nimic! De aceea, Domnul ne poruncește în Evanghelia Sa: “Rugaţi-vă neîncetat“.

De ce există oare atât de mult rău în lumea de azi? Deoarece oamenii au aruncat cea mai de nădejde armă a lor, arma atotbiruitoare prin care orice rău, orice păcat și orice demon sunt sigur biruiţi pe toate câmpurile de luptă. Iar această armă este rugăciunea – rugăciunea și postul. Este armura cea mai de preţ, fiindcă este armura lui Dumnezeu; cea mai sigură și atotbiruitoare armură, pentru că este armura Mântuitorului Hristos – armura singurului adevărat Dumnezeu pe toate tărâmurile. Iar El? El ne-a oferit această armură nouă, creștinilor; ea se păstrează în Biserică și este dăruită în Biserică. Dumnezeiasca gură a Mântuitorului a descoperit tuturor locuitorilor pământului acest adevăr absolut: prin rugăciune și post orice necurăţie, orice păcat și orice demon sunt îndepărtaţi de oameni.

Atunci când oamenii dau deoparte această armă a Mântuitorului Hristos, ei devin ușor pradă a oricărei răutăţi, a oricărui păcat. Vai! Ei devin pradă oricărui demon”.

Despre pocăinţă și despre lipsa ei vorbește Domnul aici: ”Acei optsprezece inși, peste care s-a surpat turnul în Siloam și i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoși decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13, 4-5). Ca și în Sodoma și Gomora, sau Tir și Sidon, și acum este vorba de avertismente valabile pentru toţi oamenii, de a se întoarce la pocăinţă (a se vedea și Matei cap. 11, Luca cap.10).

Observaţi contrastul evidenţiat mai sus, de către Sfântul Iustin Popovici, între “beneficiile” aduse de rugăciune și post și pericolele la care poate fi supus omul în lipsa lor. Astfel, prin rugăciune și post ORICE necurăţie și păcat, ORICE demon sunt ţinuţi la distanţă de om; iar în lipsa acestora, omul devine pradă ORICĂRUI demon. Închei citându-l tot pe Î.P.S. Teofan, din continuarea cuvântului de mai sus, text în care vreau să atrag atenţia asupra aceleiași chemări la schimbarea lăuntrică a omului, în Hristos, cu urmări benefice asupra întregii creaţii: “Este necesar să primim în sufletul nostru pe Hristos Dumnezeu, pentru ca El să ia chip în noi și să ne mântuiască.

Altfel, nu se știe ce dezastre vom plânge în viitor.

Orice zâmbet plin de tandreţe adresat nefericiţilor acestei lumi, orice atitudine de iertare pentru cel ce ne-a greșit, orice mângâiere pentru bătrânul răvășit, orice copil nou născut, orice rugăciune pentru cei ce „ne iubesc și pentru cei ce ne urăsc pe noi“, orice experienţă a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră se transformă în binecuvântare pentru noi, pentru ceilalţi și pentru întreaga creaţie.“ Sursa:http://florinm.wordpress.com

apologetică 5

TINERII ȘI INTERNETUL – PROGRES SAU DEPENDENŢĂ?

Nimeni nu își mai poate închipui viaţa fără avantajele tehnologiilor moderne, precum sunt televizorul, computerul, telefonul mobil, ce fac parte din viaţa noastră cotidiană.

De fapt, suntem dependenţi de e-mail, de mesajele instante, citim ziare și ascultăm muzică, ne trăim o mare parte din viaţă fiind conectaţi la internet. Se spune că între 16 și 21 de ani are loc formarea personalităţii și a caracterului. Tot mai mulţi tineri își petrec timpul liber stând în faţa calculatorului. De multe ori, majoritatea dintre ei nici nu se mai gândesc cât de plăcute pot fi, spre exemplu, o simplă plimbare prin parc sau bucuria pe care ţi-o produce răsfoirea paginilor unei cărţi ori, pur și simplu, ieșirea cu prietenii la o terasă.

Desigur că apariţia internetului a provocat modificări importante în viaţa noastră... Reușim să comunicăm cu persoane ce se găsesc peste mări și ţări, să aflăm tot felul de informaţii în doar câteva minute, fie că este vorba despre o stradă, despre un medic, despre o piesă de teatru, despre un animal, despre un job sau despre orice altceva. În plan psihologic, însă, aceste succese tehnologice au “răsturnat” comunicarea clasică, în care urma să ne întâlnim pentru a ne vedea, pentru a vorbi; trebuia să mergem la magazin pentru a cumpăra produsul necesar; era nevoie să cumpărăm de la librărie cartea recomandată; să plecăm la cinema pentru a viziona un film.... Evident, apare marea problemă, adică dependenţa de internet.

Adolescenţii și tinerii sunt cei mai afectaţi de “viaţa virtuală” ce ajunge să o elimine totalmente pe cea reală. Oare de ce e mai ușoară sau mai “tentantă” această viaţă? ?

Este ceva benefic sau doar un substituent, un surogat? Eu cred că totuși viaţa virtuală este un pericol pentru adolescenţi, când ea încearcă s-o înlocuiască pe cea reală. Tinerii preferă să trăiască viaţa virtuală, căci e mai ușoară. Prin internet poţi flirta, fără să te gândești cum te îmbraci, cum arăţi, fără a alege cum să te distrezi sau unde să mergi, fără a cheltui, fără teama că nu vei reuși să scoţi câteva vorbe, că nu vei fi “la înălţime”. Le poţi spune orice, cu curaj, deoarece nu se vede dacă te simţi incomod sau altceva.

Cum se ajunge la dependenţă? La fel e și în cazul substanţelor sau al anumitor comportamente (fumat, jocuri de noroc, bulimie, cumpărături). La început e o simplă curiozitate, o “distracţie”, o ieșire din monotonie, “ceva nou”, plăcut, incitant. Cu timpul, ne “fură”, ne “prinde”, azi puţin, mâine mai mult, plăcerea crește, dar, odată cu ea, și nevoia de mai mult. Intrarea în această lume presupune, firește, ieșirea din lumea obișnuită, abandonarea vechilor activităţi, a persoanelor din viaţa noastră. Noua “pasiune” lasă în urmă prietenii, rudele, munca, școala, sportul, plăcerile, interesele și distracţiile firești.

Sunteţi dependenţi de internet?

Personal, nu știu ce să răspund. Nu pot să îmi imaginez viaţa fără a avea acces la internet.

Cu toate acestea, mă străduiesc să nu pierd și viaţa reală, fiindcă e atât de frumoasă și de fermecătoare. Dar voi ce ziceţi ?

Ecaterina POSTOLATI, anul I, Facultatea de Psihologie și Știinţe ale Educaţiei (ziarul Universitatea)

6 istorie și cultură

CURIERUL ORTODOX

Nr. 03(236) 17 martie 2011

Conferinţă tematică la Biblioteca Universitară din Chișinău Cântăreţii bisericești TRINITAS. Evenimentul este organizat de Institutul participanţi la concursul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, în colaborare cu Universitatea de Stat din Moldova și Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. Prelegerea vocaliștilor „Când inima va fi susţinută de directorul Institutului Cultural Român din capitala Moldovei, istoricul Petre Guran. cântă” „Este o tematică care necesită clarificări. Atât

Valoarea și sensurile cuvintelor „Bizanţ” și „Ortodoxie” vor fi abordate astăzi, 14 martie, în cadrul unei conferinţe tematice, ce se va desfășura la Biblioteca Universitară din Chișinău, informează Radio

cuvântul ‘Bizanţ’, cât și cuvântul ‘Ortodoxie’ sunt folosite de multe ori la limita sensului lor sau uneori chiar eronat. De aceea, încerc prin această conferinţă să refac istoria acestor cuvinte, să precizez ce sensuri au căpătat în funcţie de epoci și care este încărcătura ideologică a acestor cuvinte astăzi”, a spus istoricul Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău.

Evenimentul de astăzi se înscrie în seria de conferinţe publice organizate în cadrul Ateneului de cultură și spiritualitate română „Moldova” și a Programului de Studii Avansate „Alexandru Sturdza”.

A fost lansată “Biblia pentru copii” în limba găgăuză Joi ,3 martie 2011, în incinta Universităţii de Stat din orașul Comrat, a fost prezentată “Biblia pentru copii” în limba găgăuză.

Această ediţie, tipărită în cca patru mii de exemplare, a preluat misiunea începută acum o sută de ani de către preotul Mihail Ceachir, apostol al găgăuzilor, care a tradus Evangheliarul.

La eveniment au participat președintele Consiliului Director al Institutului Biblic și bibliograful principal al Bibliotecii Sinodale, prot.

Alexandr Troiţkii, coordonatorul proiectelor de traduceri Natalia Manzurenco, reprezentantul Comisiei de cenzură al Eparhiei de Cahul și Comrat, blagocinul Prot. Petru

Cheles. Lucrarea a fost tradusă de scriitorul Petru Cebotari în colaborare cu specialiștii Universităţii .

Lucrările de tipărire și de răspândire a Sfintei Scripturi au primit binecuvântarea Episcopului de Cahul și Comrat PS Anatolie, autorităţile publice locale aducându-și aportul prin achiziţionarea a cinci sute de exemplare a ediţiei date. Atât locţiitorul bașcanului Găgăuziei, cât și reprezentanţi ai Consulatului Rusiei în Moldova, prezenţi la eveniment, au menţionat că importanţa acestui proiect rezultă din efortul de consolidare a principiilor spirituale ale societăţii.

„ HRISTOS- ÎN MIJLOCUL NOSTRU”

La 24 februarie 2011 în cadrul Seminarului Liceal de Teologie Ortodoxă din Chișinău s-a desfășurat pentru a doua oară „ Întâlnirea cu absolvenţii”. Manifestarea a avut loc cu binecuvântarea prorectorului Academiei Teologice Prot. Conf. Univ. Vetcislav Cazacu, la iniţiativa directorilor adjuncţi Pr. Ioan Uglea și d-na Rodica Slivca. Ea a fost organizată de către d-na Lazari Lidia împreună cu clasa a XII-a a căror diriginte este.

Promoţia a doua a Seminarului ( 2003-2006), împlinind 5 ani de realizări frumoase, cu dârzenie au realizat o călătorie prin ani, prin gânduri și prin amintiri, reînviind senzaţia de spirit care le-a stat la baza formării lor teologice.

La eveniment au fost prezenţi actualii profesori ai Seminarului: d-na Talpalaru N. diriginte, d-na Cerneavschi V, pr. Braniște A, pr. Ceresău V, pr. Onicov E, și profesori care își exercită funcţiile în alte instituţii.

Oaspeţi de onoare au fost profesorii ce le-au predat absolvenţilor în anii de studii: Ioan Grigoriţă, Director Adjunct SLTO în perioada respectivă. Mult s-au bucurat absolvenţii de prezenţa Prot. Vasile Ciobanuîndrumătorul lor pe calea cunoașterii Noului Testament și părinte spiritual. Reprezentat din partea Mitropoliei Moldovei a fost prot. Octavian Moșin care a oferit un premiu bănesc celui mai sârguincios și activ elev din clasa a XII-a Gajim Ion. Ca orice eveniment organizat în instituţiile

teologice și acesta a fost precedat de un Te-Deum, slujit de preoţii absolvenţi. Prea Cucernicul Părinte Prorector a salutat absolvenţii, felicitându-i personal, enunţând cu această ocazie și binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir, rector al Academiei.

Cu flori în mână, binevoitori și luminoși la chip au pășit seminariștii de ieri în incinta sălii de conferinţe a Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova, unde erau așteptaţi de colegii lor mai mici.

Clasa a XII- a, însosiţi de corul Seminarului, condus de d-na Lungu Lilia au pregătit un bogat program festiv, pe parcursul căruia au luat cuvânt toţi profesorii acelor vremi, încadrându-se activ și absolvenţii care au degajat atmosfera cu glume cântărite și amintiri plăcute.

Spre sfârșitul sărbătorii, tinerii purtători de duh școlăresc au cântat, punând, mai apoi în evidenţă dascălii lor prin gestul dăruirii de respect și flori.

Administraţia Seminarului și noi, profesorii, am simţit un strop de lumină și realizare în urma acestei revederi. Ne-am despărţit cu speranţa că va deveni un obicei serbarea. „O călătorie prin ani, prin gânduri și prin amintiri.”

Director Adjunct Învăţământ Seminarul Liceal de Teologie Ortodoxă Slivca Rodica

Școala de Arte „Valeriu Poleacov” din capitală a găzduit concursul vocaliștilor cu genericul „Când inima cântă” cu participarea mai multor tineri interpreţi. Este îmbucurător faptul că în cadrul concursului și-au etalat calităţile vocale câţiva studenţi teologi și cântăreţi bisericești din capitală, printre care menţionăm pe Ion Brătescu, Eugen Ceban, Dumitru Mâţu, Constantin Paladi, Ion Tucan și Adrian Ţâmpău.

Evenimentul s-a desfășurat graţie eforturilor domnului Valeriu Vdovicenco, profesor de canto în cadrul acestei școli, care mai bine de un deceniu instruiește slujitori ai Bisericii în domeniul cântului vocal profesionist.

Prezenţa scenică deosebită a participanţilor la concurs este poate cea mai bună dovadă a talentului unui profesor, lucru demonstrat cu prisosinţă și în cadrul acestei ediţii a concursului „Când inima cântă”.

Exemplul din această seară este unul demn de urmat pentru toţi cei îndrăgostiţi de frumos, deoarece a pune arta în slujba lui Dumnezeu este un lucru onorabil și demn de laudă. „Misiunea noastră este de a da un sunet calitativ diverselor voci și credem că anume în sfintele lăcașe trebuie să răsune o rugăciune clară, lină și din inimă.

Noi doar aranjăm vocea, iar mai departe totul depinde de modul în care se roagă fiecare în parte. Avem o deosebită plăcere de a lucra cu studenţii de la teologie și chiar cu tinerii slujitori care vor să aducă laudă Domnului printr-o cântare expresivă.”- a menţionat domnul Valeriu Vdovicenco.Pe lângă premiile oferite din partea școlii, participanţii la concurs au primit premii bănești și din partea Direcţiei Mitropolitane, în semn de apreciere și drept încurajare.

Mitropolia Moldovei revine la ideea înfiinţării unui muzeu bisericesc Această iniţiativă vine din partea Depatamentului mitropolitan Construcţii, Restaurări și Picturi. În dimineaţa zilei de 23 februarie președintele direcţiei Prot. Mitr. Emanuil Brihuneţ a avut o întrevedere cu ÎPS Mitropolit Vladimir, în cadrul căreia sfinţia sa a prezentat raportul de activitate pentru anul 2010.

Totodată Părintele Emanuil a revenit asupra subiectului reînfiinţării muzeului bisericesc. În această direcţie se lucrează mai bine de zece ani, fiind adunate sute de materiale și obiecte de cult. În urma discuţiilor s-a stabilit discutarea acestei iniţiative cu dl Mihai Ursu, directorul Muzeului Naţional de Etnografie și Istorie Naturală, întrunire programată la finele acestei săptămâni.

Pentru anul curent departamentul mitropolitan a propus organizarea seminarelor privind păstrarea și conservarea patrimoniului cultural-bisericesc din republică.

La finele lunii martie urmează desfășurarea unui Simpozion știinţific cu participarea specialiștilor în domeniul artei bisericești, precum ţi organizarea unei expoziţii cu genericul Arhitectura ecleziastică (proiecte ale arhitecţilor Eugen Bâzgu și Sergiu Vornicov).

CURIERUL ORTODOX

Nr. 03(236) 17 martie 2011

catehizare 7

NELINIȘTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNĂ NU SE ÎNTOARCE IARĂȘI LA TINE, DOAMNE

CREȘTINISMUL ȘI ALTE RELIGII CREȘTINISMUL ȘI ISLAMUL REFERITOR LA FOLOSIREA VIOLENŢEI ÎN SCOPUL RĂSPÂNDIRII CREDINŢEI Războiul sfânt în tradiţia lui Mohamed (Hadith) Am schiţat pe scurt cele patru etape ale evoluţiei învăţăturii din Koran despre „războiul sfânt” (jihadul), de la prima lui etapă, aceea a necombaterii, la permisiunea luptei de apărare și apoi la obligativitatea acesteia și până la războiul ofensiv, permis oricând. Numeroși cercetători recunosc că evoluţia învăţăturilor despre aplicarea războiului corespunde cu etapele dezvoltării concepţiilor lui Mohhamed și a evenimentelor. Credem că exemplele luate din unle surse reputate sunt suficiente pentru a demonstra acest punct de vedere. Învăţăturile Koranului cu privire la aplicarea sabiei pentru promovarea cauzei islamului sunt coroborate cu colecţia de tradiţii Hadith, care se concentrează asupra învăţăturilor lui Mohhamed. Cele nouă volume ale lui Iman Al-Bukhari sunt în general privite ca fiind cele mai autentice din literatura Hadith.

Doar în volumul patru, Richard Bailey a găsit 283 de pasaje care propagă războiul sfânt (jihadul) pentru impunerea cauzei islamului.

Articolul continuă astfel: „În concluzie, aceste diferenţe corespund etapelor de dezvoltare a concepţiilor lui Mohhamed și a modificărilor de acţiune, rezultate din circumstanţe particulare; perioada Mecca, în timpul căreia Mohhamed s-a supus unor învăţături morale și religioase, și perioada Medina în care, devenind liderul unei comunităţi politicoreligioase, este capabil să-și asume lupte împotriva celor care nu doresc să se alăture comunităţii și să se supună autorităţii lui. Doctrina susţine ideea conform căreia textele de mai târziu le abrogă pe cele anterioare și contradictorii, în final cele din categoria târzie rămânând indubitabil valabile” (p. 538).

Doctrina în cauză este cunoscută sub numele „legea abrogării”, care este acceptată de învăţaţii musulmani. În acord cu această doctrină, versetele de mai târziu, „versetele sabiei”, depășesc vechile „versete ale iertării”. Aceasta înseamnă că, în mod gradat, Mohhamed a acceptat Jihadul militar ca pe o esenţială strategie de promovare a expansiunii islamice. Nu contează ce ar putea gândi oamenii, Mohhamed nu a fost doar un lider religios, ci și un comandant militar, care a ordonat războiul împotriva dușmanilor săi, imediat ce și-a consolidat puterea și și-a dezvoltat forţa de luptă.

Expansiunea islamului prin război

Prima menţiune vine din partea dr. Mohammad Muhsin Khan, care a tradus în engleză cele nouă volume Hadith (Învăţăturile lui Mohhamed ) ale lui Sahih Al-Bukhari. În introducerea la aceste volume, dr. Muhsin Khan scria: „Așadar, la început lupta a fost interzisă, apoi a fost permisă și după aceea a devenit obligatorie: 1) împotriva celor care pornesc lupta împotriva voastră (a musulmanilor) și 2) împotriva tuturor celor care se închină altcuiva decât lui Allah” (p.. XXIV).

Cel de-al doilea exemplu îl găsim în articolul „Jihad” din Enciclopedia Brill a Islamului. Autorul scrie: „Jihadul este o datorie. Acest precept este conţinut în toate sursele. Este adevărat că în Koran se găsesc texte divergente, chiar contradictorii. Acestea sunt clasificate de către doctrină, cu excepţia anumitor detalii, în patru categorii succesive: cele care poruncesc iertare pentru ofensele aduse și încurajează invitarea la islam prin convingere pașnică; cele care ordonă lupte pentru apărare împotriva agresiunii; cele care ordonă iniţiativa în război, dar nu permit lupte în timpul celor patru luni sfinte; cele care ordonă iniţiativa pentru atacul absolut, în orice timp și în orice loc”.

Cea mai convingătoare dovadă că Mohhamed i-a învăţat pe discipolii săi să răspândească cauza lui Allah prin tăișul sabiei, este oferita de exemplul succesorilor săi imediaţi, cunoscuţi sub numele de „califi”. Urmând fanatismul său orb în neînduplecatul război pentru cucerirea creștinilor, iudeilor și păgânilor, într-un timp relativ scurt musulmanii au format un imens imperiu. La apogeul cuceririlor lor, teritoriile musulmane se întindeau de la nordul Africii și sudul Europei în vest până la graniţele Indiei moderne și China în est. Strigătul lor de lupte era: „Înaintea voastră este paradisul, iar în spatele vostru sunt moartea și iadul”. Cei mai mulţi dintre creștinii cuceriţi de către musulmani au renunţat la credinţa lor, pentru a-și păstra viaţa. În timpul primului secol de expansiune a islamului, din anul 632 până în 732, urmașii lui Mohhamed au supus Egiptul, Palestina, Siria, o parte a Turciei (invadând de două ori Constantinopolul, în 668 și 717 ) și toate ţările din nordul Africii, în 711, au trecut din Africa în Spania, prin Pirinei până au ajuns în sudul Franţei. Ei s-au lăudat că în curând își vor adăposti caii în catedrala Sf. Petru din Roma, dar în 732 armatele francilor, i-a învins în bătălia de la Tours, stopând înaintarea lor spre vest. În est cuceririle musulmane și-au continuat nestingherite calea, în sec. IX au cucerit Persia, Afganistanul și o mare parte din India, în sec. al XIIIlea, au fost cuceriţi tătarii și mongolii. Au urmat în curând Bulgaria, Serbia și o parte a Ungariei. În cele din urmă, în 1453, însuși Constantinopolul a căzut în mâinile musulmanilor, care au transformat magnifica Biserică Sf. Sofia într-o moschee în care, în locul

Evangheliei, era citit Koranul. Din Constantinopol musulmanii au răspândit panică în Europa și au ameninţat imperiul german până când, în sfârșit, au fost învinși la porţile Vienei.

Acesta a fost începutul declinului puterii musulmane. Mișcarea islamică politico-religioasă, care părea destinată să conducă lumea, a fost umilită de forţele militare europene, fapt ce a dus la stoparea expansiunii islamului.

Umilinţa pe care au experimentat-o musulmanii în ultimele doua secole este unul din factorii care au dus la terorismul de astăzi: în ultimii ani, musulmanii au fost umiliţi nu numai de evreii din Palestina, ci și de sârbii creștini din Bosnia și Kosovo, de către ateii sau creștinii ruși din Cecenia și hindușii din Kashmir și Pakistan.

Pentru unii musulmani este greu să accepte rușinea eșecului lor internaţional. După ce au fost supraputere pentru mai bine de o mie de ani, crezând că Allah i-a împuternicit să-i înlăture pe creștini, iudei și păgâni și să conducă întreaga lume, astăzi se văd guvernaţi politic și controlaţi economic de către naţiuni formate, în cea mai mare parte, din „necredincioși”.

Mulţi musulmani sunt supăraţi pe puterea superioară a ţărilor vestice, mai ales a Americii, deoarece ei cred în superioritatea religiei și culturii lor, pe care vor să o impună restului lumii. În cartea sa Jihadul în islamul clasic și modern (Princeton 1996), Rudolf Peters, profesor de drept islamic la Universitatea din Amsterdam, observă: „Dificultatea doctrinei constă în existenţa unui singur stat islamic, care guvernează peste toată umma (comunitatea musulmană). Este de datoria acestei comunităţi să extindă teritoriul acestui stat, pentru a aduce sub conducerea lui cât mai mulţi oameni cu putinţă. Scopul final este de a extinde teritoriul acestui stat pentru a aduce întregul pământ sub guvernarea islamului și pentru a-i înlătura pe necredincioși” (p. 3).

Faptul că viziunea expansionistă a islamului a suferit constante eșecuri în ultimele două secole și, în special, în ultimii ani, a inspirat unii musulmani îngrijoraţi să comită acte teroriste, raportate în știrile de fiecare zi. Scopul lor este să arate că, în ciuda umilinţei lor, musulmanii sunt capabili să terorizeze supraputeri vestice, așa cum este America. Acesta mai este și un mod de a arăta că Allah încă-i împuternicește să-și îndeplinească misiunea. (va urma)

DECLARAŢIA MITROPOLIEI CHIȘINĂULUI ȘI A ÎNTREGII MOLDOVE PE MARGINEA NOULUI PROIECT DE LEGE ANTI-DISCRIMINARE (începutul în pag. 1) Vrem să credem că cei care stau la cârma statului vor da dovadă de suficientă maturitate și hotărâre pentru a se opune adoptării unei legi pe cât de periculoasă, pe atât de

ofensatoare pentru majoritatea covârșitoare a cetăţenilor Republicii Moldova. Nu vrem să ajungem în situaţia în care, o greșeală politică ar provoca valuri de nemulţumiri și astfel să asistăm la noi tensiuni sociale ce

ar deveni un impediment serios în calea propășirii și dezvoltării pașnice a ţării noastre.

La final vrem să reamintim că Biserica dintotdeauna a respectat spaţiul privat al fiecărui om și condamnă orice

imixtitudine în intimitatea cetăţeanului, însă nu poate rămâne indiferentă atunci când anumite tendinţe devin o ameninţare la adresa valorilor universal valabile ce au stat la baza constituirii poporului

nostru și care îi asigură existenţa și integritatea morală de veacuri. + VLADIMIR, MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE

CURIERUL ORTODOX

8 internaţional

Nr. 03(236) 17 martie 2011

Calea Crucii realizată din bronz Expoziţie cu icoane rusești unice

15.03.2011, Roma - Oricine va merge de-a lungul la Via della Conciliazione din Roma spre Bazilica San Pietro, pe perioada acestui Post Mare, va putea să vadă cea mai masivă reprezentare din bronz a staţiunilor Căii Crucii. Un total de 49 de statui și 11 cruci formează cele 14 staţiuni cu condamnarea lui Hristos la moarte, purtarea crucii, răstignirea, moartea și îngroparea sa.

Figurinele în mărime naturală au fost pentru prima oară expuse pe banda pietonală ce merge de la Castel Sant’Angelo la Bazilica San Pietro.

Compania italiană Domus Dei, deţinută și administrată de Congregaţia Surorilor Discipole ale Învăţătorului Divin, a realizat aceste

reprezentări. Înainte să preia surorile compania în 2007, aceasta avea deja peste 40 de ani de experienţă în realizarea de lucrări religioase. Pe lângă bronz, compania prelucrează și sticlă, mozaic și alte materiale. Mulţi dintre angajaţi sunt laici cu diverse competenţe, dar sunt și niște surori care conduc lucrările. Directoarea Domus Dei, sr. Rosa Scannella, a declarat pentru CNA că – așa după cum fac cu orice lucrare – surorile doresc să “transmită credinţa” prin lucrările de artă.

Figurinele pentru Calea Crucii au fost realizate în cinci ani, din zece tone de bronz. Conform artiștilor Pasquale Nava și Giuseppe Allamprese sunt realizate cât mai realist după relatările evanghelice despre pătimirea lui Isus. Scannella a explicat că în lume există Calea Crucii realizată și cu figurine mai mari, dar nici una realizată din bronz la dimensiuni naturale. Figurinele de la Sanctuarul de la Lourdes, din Franţa, de exemplu, sunt făcute din fier. Lucrarea din bronz a fost realizată pentru localitatea Coquimbo, din Chile, unde urmează să fie expuse după Post. Ea rămâne în Roma până pe 27 aprilie. Până atunci, la 1 aprilie Cardinalul Angelo Comastri va conduce rugăciunea Calea Crucii folosind acest staţiuni.

Apoi la 24 aprilie în apropierea statuilor va avea loc un concert de muzică sacră.

Egum. Teofan (Grosu) petrecut în ultimul drum Pe data de 21 februarie 2011 în biserica “Adormirea Maicii Domnului” a Mănăstirii Noul-Neamţ Arhimandritul Paisie (Cecan), stareţul sfântului așezământ, împreună cu ceilalţi slujitori au oficiat Sfânta și Dumnezeiască Liturghie, precum și prohodul pentru nou răposatul Egumen Teofan (Grosu).

Numeroși călugări, călugăriţe, fii și fiice duhovnicești ai părintelui, enoriași, ctitori și binefăcători ai mănăstirii au venit să se ierte cu Părintele Teofan și să-l petreacă în ultimul drum. Pentru toţi cei prezenţi la înmormântare fraţii mănăstirii au pregătit o masă de pomenire în biserica trapezei a Sfintei Cruci.

Egumenul Teofan a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii alături de

ceilalţi părinţi și fraţi ai mănăstirii.

Egum. Teofan (Grosu) s-a născut la 2 septembrie 1975 din părinţii Nina (monahia Teofania) și Mihail Grosu în raionul Falești. La botez a primit numele Eugeniu. Rămas orfan de tată, mama i-a insuflat dragoste de Dumnezeu și de cele sfinte. Această virtute l-a condus spre viaţa monahicească și l-a însoţit pe parcursul vieţii. În luna mai 1998 a fost primit în obștea mănăstirii Noul-Neamţ de către stareţul-arhimandrit Dorimedont (Cecan). Cu osârdie a dus diferite ascultări în mănăstire, precum și la schitul Sfinţilor Mucenici Vichentie și Dorimedont (aflat la 5 km de mănăstire). La 25 martie 1999 a fost tuns în monahism la schitul mănăstirii, primind numele de Teofan, de către stareţul mănăstirii Noul-Neamţ Arhimandritul Paisie (Cecan).

La scurt timp, pe data de 8 aprilie 1999, de către Episcopul de Edineţ și Briceni Dorimedonta, fost hirotonit ierodiacon în biserica Adormirii Maicii Domnului, apoi ieromonah pentru biserica schitului.

Pe 19 februarie 2011, la vârsta de 35 de ani, s-a mutat către Domnul.

Dumnezeu să-l odihnească.

Muzeul Chazen, al Universităţii Wisconsin, din Statele Unite, găzduiește o expoziţie cu icoane rusești salvate în perioada comunistă din Uniunea Sovietică, informează site-ul www.artdaily.org, citat de „Ziarul Lumina”. Expoziţia s-a deschis în ajunul Duminicii Ortodoxiei, care marchează și biruinţa închinătorilor la sfintele icoane asupra celor care le renegau, și se va închide în iunie.

Vizitatorii au ocazia să vadă icoane unice, create de școlile de pictură rusești în anii 15001900, respinse de ideologia comunistă, întrucât se considera că au prea multă influenţă străină în tehnica de pictare a icoanelor. Expoziţia conţine icoane deosebite, ca acelea din categoria ‘Maramei’ Mântuitorului, adică Chipul Minunat al Domnului Iisus Hristos, proskiniotare din iconostasele bisericilor ortodoxe și icoane votive, dintre care una foarte deosebită, înfăţișându-i pe Sfântul Vasile Cel Mare și Sfântul Vasile Nebunul pentru Hristos.

Lumina Ortodoxiei – icoana, fereastră spre Dumnezeu 14.03.2011, București - Mii de credincioși din Capitală și din provincie au participat pe data de 13 martie, la procesiunea “Lumina Ortodoxiei – icoana, fereastră spre Dumnezeu”.

Evenimentul, organizat de parohia “Icoanei” în parteneriat cu Primăria Sectorului 2, s-a desfășurat pe traseul Biserica Icoanei – Parcul Grădina Icoanei. Procesiunea a fost precedată Sfânta Liturghie, oficiată de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal, înconjurat de un numeros sobor de preoţi și diaconi, aflăm de pe Basilica.ro.

După procesiune, pe scena amenajată în Parcul Grădina Icoanei, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, a explicat semnificaţia acestei sărbători. “Când comemorăm pelerinajul din anul 843 de la Constantinopol, cinstim în chip deosebit icoanele, le purtăm pe străzi, le resfinţim și ne rugăm lui Dumnezeu ca ele să fie pentru noi ‘ferestre către Dumnezeu’. Privind la chipurile sfinţilor să ne gândim la virtuţile lor, să ne gândim la Împărăţia

la care ei au fost chemaţi și să nădăjduim că vom moșteni și noi viaţa cea veșnică”, a spus Preasfinţia Sa, conform Trinitas TV. Cinstirea Icoanelor este cu atât mai importantă, cu cât în perioada comunistă, credincioșii făceau sacrificii pentru a-și putea manifesta credinţa.

“Cei care aveau anumite funcţii în stat au dat tencuiala jos, au pus icoana în cărămidă și au tencuit deasupra și se rugau la peretele gol știind că în dosul zugrăvelii se afla icoana pe care o moșteniseră de la părinţi, de la strămoși care era deodată semnul legăturii cu sfântul zugrăvit pe ea, dar era și semnul legăturii cu generaţiile care s-au închinat la acea icoană”, a mai spus Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul. Pentru Biserica Icoanei și pentru părintele paroh Ioan Popescu, ziua de astăzi a reprezentat un model de mărturisire vie a credinţei ortodoxe. “Niciodată, în curtea bisericii nu au fost atâţia credincioși veniţi să mărturisească dreapta credinţă”, a spus părintele paroh.

Sursa: Basilica.ro

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Chiril s-a exprimat împotriva avorturilor plătite de stat atriarhul Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii a făcut recent mai multe propuneri Ministerului Sănătăţii din Federaţia Rusă vizând complicarea procedurii de avort. Aceste propuneri au în vedere, în primul rând, ca avortul să nu mai fie rambursat din asigurările de sănătate, cu excepţia cazurilor de pericol pentru viaţa mamei. Recomandările Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse de a îmbunătăţi politicile publice în sfera protecţiei maternităţii și copilului au fost date publicităţii de Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei. Patriarhul Chiril a propus să se stabilească un consimţământ informat pentru avort printr-un document special, în care „ar trebui să fie descris ce se întâmplă cu fătul și cu femeia”, în timpul acestei intervenţii. Între obţinerea consimţământului informat și procedura de avort în sine se propune să se introducă o perioadă de două săptămâni de așteptare. (www.provita.ro)

Pregătiri pentru Marele Sinod Pan-Ortodox 09.03.2011, Chambesy (Catholica) - O nouă întâlnire a reprezentanţilor comisiei interortodoxe de pregătire a Marelui Sinodului Panortodox a avut loc, săptămâna trecută, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy, în Geneva, Elveţia, după cum informează Trinitas TV, citat de Basilica.ro. La această întrunire s-a discutat despre problema recunoașterii autocefaliei și despre ordinea din diptice. În urma discuţiilor nu s-a ajuns la o concluzie unanim acceptată, fapt pentru care participanţii au decis să reia dezbaterile legate de cele două teme la viitoarea întrunire. “În comisiile inter-ortodoxe pregătitoare sunt reprezentate toate cele 14 Biserici Autocefale și se analizează cele 10 teme care au fost decise ca fiind pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod Pan-Ortodox. La reuniunea comisiei

interortodoxe de la Chambesy din 22-26 februarie 2011 s-au analizat două dintre aceste teme, și anume, ‘Autocefalia și modul ei de proclamare’ și ‘Dipticele ortodoxe’. Autocefalia este o temă deja dezbătută și în cadrul unei reuniuni anterioare și acum nu s-a făcut altceva decât să se reanalizeze alte aspecte particulare referitoare la această temă. Tema principală a acestei reuniuni a fost Dipticele ortodoxe și aici s-au stabilit criteriile principale care au stat la baza stabilirii acestor diptice. În același timp comisia a luat act și de unele cereri a unor Biserici ortodoxe autocefale de modificare a locurilor în dipticele actuale”, a spus George Grigoriţă, secretar al Cancelariei Sfântului Sinod al BOR. La întâlnire au participat reprezentanţi din fiecare Biserică locală autocefală.

Sursa: Basilica.ro

Stimaţi cititori! Nu uitaţi să vă abonaţi la “Curierul Ortodox” pe anul 2011 MATERIALELE PUBLICATE REFLECTĂ DOAR OPINIA AUTORILOR ȘI GRADUL LOR DE DOCUMENTARE

curierul ortodox Publicaţie în limba română Indice de abonare: 22034

Adresa redacţiei

Stimaţi cititori, dacă aţi citit ziarul și nu doriţi să-l păstraţi, transmiteţi-l la alţi cititori, dar vă rugăm să nu-l folosiţi pentru necesităţi auxiliare “Curierul Ortodox”. Bd. Traian, 3/1 MD-2060 Moldova (Rep) Tel. 77-25-33; 77-24-44 http://www.geocities.com/cortodox fustei_nicolae@yahoo.com

REDACŢIA Dr. Nicolae FUȘTEI - redactor șef, Prot. Vasile CIOBANU - secretar responsabil, Preot Dumitru TOLICO - redactor tehnic

Tipografia “Prag” str. Spicului 94, Chișinău Tirajul: 1000 Comanda: 448