Pontifex

@POnTIfEX

DIN CUVINtele PaPeI

Trăim pentru a realiza visul lui Dumnezeu: iubirea

Twitter: @Pontifex Twitter: @Pontifex Twitter: @Pontifex

Medicamentul pentru a combate împietrirea inimii este memoria: a ne aminti de binecuvântările Domnului. Astfel ne menținem inimile deschise și fidele. Nu am primit viața ca să o îngropăm, ci să o trăim activ; nu să o păstrăm, ci să o dăruim. Cine este cu Isus știe că secretul posedării vieții este să o dai. Să ne lăsăm reconciliați, pentru a putea trăi așa cum suntem: copii iubiți, păcătoși iertați și vindecați, călători însoțiți de El.

O inimă fără compasiune este o inimă idolatrică, o inimă autosuficientă, care merge înainte susținută de propriul egoism, care devine tare numai prin ideologii.

Când inima se împietreşte, se uită. Se uită harul mântuirii, se uită gratuitatea. Inima împietrită duce la certuri, duce la războaie, duce la egoism, duce la distrugerea fratelui, pentru că nu este compasiune. Mesajul de mântuire cel mai mare este că Dumnezeu a avut compasiune față de noi [...] Isus este compasiunea Tatălui, Isus este palma dată oricărei împietriri a inimii.

Fiecare dintre noi are ceva care s-a împietrit în inima lui [...] În inimile împietrite Domnul nu poate să intre; [...] intră numai în inimile care sunt asemenea cu inima lui: inimile pline de compasiune, inimile care arată compasiune, inimile deschise. (Omilia Papei în capela Casei Sf. Marta, 18 februarie 2020)

Viaţa consacrată înseamnă să vezi ceea ce contează în viaţă. Înseamnă să întâmpini darul Domnului cu braţele deschise. Iată ce văd ochii consacraţilor: harul lui Dumnezeu s-a revărsat în mâinile lor.

Pentru a avea privirea justă asupra vieţii să cerem capacitatea de a vedea harul dat nouă de Dumnezeu [...] A avea familiaritate cu Duhul Sfânt, cu iubirea lui Dumnezeu.

Dacă viaţa consacrată rămâne fermă în iubirea Domnului, vede frumuseţea. Vede că sărăcia nu este un efort titanic, ci o libertate superioară, pe care ne-o dăruiesc Dumnezeu şi alţii asemenea unor autentice bogăţii. Vede că a fi cast nu este o sterilitate austeră, ci calea pentru a iubi fără a poseda. Vede că ascultarea nu este disciplină, ci victorie asupra anarhiei noastre, în stilul lui Isus. (Omilia Papei în a XXIV-a Zi

Mondială a Vieţii Consacrate, 1 februarie 2020)

Postul Mare este timpul de a recunoaşte că cenuşa noastră sărmană este iubită de Dumnezeu. Este timp de har, pentru a primi privirea iubitoare a lui Dumnezeu asupra noastră şi, fiind astfel priviți, să ne schimbăm viața.

Noi, fii ai lui Dumnezeu, nu putem trăi pentru a căuta țărâna care dispare [...] Dacă trăiesc pentru lucrurile lumii care trec, mă întorc în țărână, tăgăduiesc ceea ce Dumnezeu a făcut în mine [...] Valorăm mult mai mult, trăim pentru mult mai mult: ca să realizăm visul lui Dumnezeu, ca să iubim.

Singuri nu suntem în stare să îndepărtăm țărâna care ne murdăreşte inima. Postul Mare este timp de vindecare. Îmbrățişarea Tatălui la Spovadă ne reînnoieşte lăuntric, ne curăță inima [...] Vom avea atunci bucuria de a descoperi că Dumnezeu ne învie din cenuşa noastră. (Omilia Papei în Miercurea Cenuşii, 26 februarie 2020)