The Opposable Mind

The Opposable Mind - BT.indd 1

29-Mar-13 14:24:22

The Opposable Mind - BT.indd 2

29-Mar-13 14:24:22

The Opposable Mind - BT.indd 3

29-Mar-13 14:24:22

The original title of this book is: Opposable Mind: Winning Through Integrative Thinking, by Roger L. Martin Copyright © 2007 by Roger Martin. All rights reserved.

Published by arrangement with Harvard Business School Press (USA) via Agenția Literară LIVIA STOIA © Publica, 2013, pentru ediţia în limba română ISBN 978-606-8360-34-8

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Martin, Roger L. Mintea opozabilă : cum să te bucuri de succes prin gândire integrativă / Roger L. Martin ; trad.: Adriana Constantinescu. – Bucureşti : Publica, 2013 ISBN 978-606-8360-34-8 I. Constantinescu, Adriana (trad.)

159.9 65.012.4

EDITORI:

Cătălin Muraru Silviu Dragomir

DIRECTOR EXECUTIV:

Bogdan Ungureanu DESIGN:

REDACTOR:

Liviu Uleia

Alexe Popescu CORECTURĂ:

DTP:

Răzvan Nasea

The Opposable Mind - BT.indd 4

Elena Bițu Silvia Dumitrache

29-Mar-13 14:24:22

Această carte îi este dedicată lui Marcel Desautels, un vizionar care practică gândirea integrativă.

The Opposable Mind - BT.indd 5

29-Mar-13 14:24:22

The Opposable Mind - BT.indd 6

29-Mar-13 14:24:22

Cuprins

Mulţumiri ������������������������������������������������������������������������������������������������������� 9 1. Opţiuni, conflict şi scânteie creativă ������������������������������������������������������� 13 2. Nu acceptăm locul al doilea �������������������������������������������������������������������� 37 3. Realitatea, rezistenţa şi soluţia ��������������������������������������������������������������� 61 4. Dansând prin complexitate �������������������������������������������������������������������� 85 5. Cartografierea minţii ����������������������������������������������������������������������������� 101 6. Proiectul construcţiei ����������������������������������������������������������������������������� 117 7. Un salt al minţii ������������������������������������������������������������������������������������� 149 8. O bogăţie de experienţe ������������������������������������������������������������������������ 177

Note ������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 201

The Opposable Mind - BT.indd 7

29-Mar-13 14:24:23

The Opposable Mind - BT.indd 8

29-Mar-13 14:24:23

Mulţumiri

AM MULŢI PRIETENI ŞI COLEGI cărora să le mulţumesc pentru ajutorul esenţial pe care mi l‑au dat în realizarea acestei cărţi. În primul rând, le datorez enorme mulţumiri celor doi parteneri de gândire apropiaţi mie, Austen Johnson şi Mihnea Moldoveanu, fără de care nu aş fi putut scrie această carte.

Pe Hilary am întâlnit‑o în 1995, în timpul cercetărilor pe care le făcea pentru disertaţia de la Universitatea Standford cu James March şi Elliot Eisner (Hilary Austen Hohnson, „Artisticitatea în practică“, 1998, disponibilă la Biblioteca Universităţii Standford). Ea mi‑a prezentat lucrările lui March din zona studiului organizaţional, precum şi cercetările calitative ale lui Eisner, ambii jucând roluri esenţiale în evoluţia acestei cărţi. Disertaţia lui Hilary examina modul în care o persoană îşi dezvoltă cunoştinţele artistice, iar cea de a doua parte a cărţii se bazează pe cadrul descris de ea. În plus, tehnica de intervie­ vare a liderilor folosită în carte este influenţată de tehnica dezvoltată de ea pentru disertaţia proprie. În cele din urmă, ideea iniţială şi schematică pentru modelul din prima parte a cărţii a fost schiţată pe veranda lui Hilary din Santa Cruz, California, în 2001. Vă recomand călduros să citiţi ultimul articol al lui Hilary despre artisticitate (Hilary Austen Johnson, „Artisticita­ tea pentru strategi“, Revista de Strategii de Business, volumul 28, numărul 4, 2007: 13:21).

Pe Mihnea l‑am cunoscut când a venit la facultatea din cadrul Rotman School, în vara lui 1999, la un an după venirea

Mulțumiri Mintea opozabilă

The Opposable Mind - BT.indd 9

9

29-Mar-13 14:24:23

mea ca decan, şi de atunci a rămas principalul meu partener de gândire din facultate. În 2002, a devenit directorul academic al Centrului Desautels pentru Gândire Integrativă, care coordonează activitatea noastră de cercetare şi predare. El mi‑a prezentat filozofia analitică şi istoria ştiinţei, ambele influenţând profund modul meu de a gândi. Mihnea este probabil persoana care a citit cel mai mult dintre cunoscuţii mei şi are capacitatea de a conecta gândirea mea cu lucrări ştiinţifice pe care altfel nu le‑aş fi descoperit niciodată, cum ar fi scrierile filozofului failibilist american Charles Sanders Peirce*, ale cărui idei apar mai ales în capitolul 6. El a avut un rol foarte important şi pentru dezvoltarea programului de predare a gândirii integrative de la Rotman School, prin care putem pune în practică rezultatele cercetărilor noastre.

Mai există un grup de colaboratori ai şcolii care au participat, de‑a lungul timpului, la evoluţia agendei gândirii integrative şi au sprijinit constant dezvoltarea ideilor din această carte.

Suzanne Spragge predă alături de mine toate cursurile de gândire integrativă şi a sprijinit conceptul acestei cărţi. Jennifer Riel este asociata mea în activitatea de cercetare pentru această carte. Şi Melanie Carr, care este psihiatru ca pregătire, m‑a ajutat să abordez provocările emoţionale presupuse de procesul de dezvoltare a capacităţii de gândire integrativă. Înainte de a mă apuca să scriu cartea în vara lui 2006, Malcolm Gladwell a adunat un grup de scriitori şi editori talentaţi care să mă sfătuiască. De la scriitorii Gladwell (Tipping Point şi Blink**) şi James Surowiecki (The Wisdom * Charles Sanders Peirce (1839‑1914) – filozof şi logician american – este considerat fondator al failibilismului ca teorie a cunoașterii bazate exclusiv pe pragmatism şi abordare ştiinţifică; failibilismul urmăreşte varietatea raţionărilor noastre în căutarea şi verificarea adevărului (n.r.). ** Malcolm Gladwell, The Tipping point, Publica, 2013. Malcolm Gladwel, Blink, Publica, 2013. James Surowiecki, Înțelepciunea mulțimilor, Publica, 2011.

10

The Opposable Mind - BT.indd 10

Mintea opozabilă Mulțumiri

29-Mar-13 14:24:23

of Crowds – Înţelepciunea mulţimilor), precum şi de la editorii Henry Finder (New Yorker) şi Bruce Headlam (New York Times) am primit sfaturi nepreţuite pentru structurarea cărţii, iar Bruce a venit cu ideea care s‑a transformat în titlu (mulţumesc, Bruce!). Comentariile lui Malcolm şi Bruce pe marginea manuscriselor au fost, de asemenea, importante.

Mai mulţi colegi şi prieteni au citit manuscrisul şi mi‑au transmis comentarii în scris, lucru pentru care le sunt recunoscător. Le mulţumesc sincer lui Joel Baum, Brendan Calder, Petra Cooper, Nancy Lockhart, Terry Martin, Bob McDonald, Sally Osberg, Joe Rotman, David Smith, Lynn Utter, Larry Wasser şi Craig Wynett. Mentorului meu, Rob Prichard, fostul director al Universităţii Toronto, îi sunt recunoscător pentru că mi‑a explicat cum să folosesc cel mai bine cantitatea uriaşă de interviuri cu lideri de succes. Dave Eden, un fost student, mi‑a arătat articolul „Science“, vechi de un secol, al lui Thomas Chamberlin, care se regăseşte în cartea mea mult mai mult decât cred că s‑ar fi aşteptat Dave.

Colegul meu de la Rotman, Steve Arenburg, m‑a ajutat mult cu organizarea întâlnirilor la Rotman School cu toţi liderii de succes. Deşi sunt printre cei mai ocupaţi oameni din lume, toţi au răspuns invitaţiei, bucurându‑se de o experiență plăcută şi utilă pregătită de Steve. Bob Fleck, de la Teamwork Communi­ cation, a filmat discuţiile pentru posteritate. Karen Christensen, extraordinara editoare a revistei Rotman, m‑a ajutat să scriu articolele în care am descris gândirea integrativă încă din 1999.

Mi‑am luat concediu în vara lui 2006, ca să mă pot concentra pe scrierea primei variante complete a cărţii. Absenţa mea ar fi afectat activitatea Rotman School, dacă nu ar fi existat cei doi decani adjuncţi, Jim Fisher şi Peter Pauly, precum şi contabila‑şefă Mary‑Ellen Yeomans, care au condus şcoala în locul meu pe timpul verii. Am fost uşor trist când mi‑am dat seama că nu mi‑a dus nimeni dorul!!!

Mulțumiri Mintea opozabilă

The Opposable Mind - BT.indd 11

11

29-Mar-13 14:24:23

Am avut lungi discuţii cu Jeff Kehoe, editor senior la Harvard Business School Press, înainte de a porni proiectul acestei cărţi, şi tot el m‑a încurajat să i‑l propun. S‑a dovedit un partener minunat pentru publicarea cărţii, sprijinindu‑mă şi cu extraordinara sa echipă. În etapa în care trebuia să găsesc un editor care să mă ajute să transform varianta iniţială în cartea finală, mi‑am amintit de colaborarea extraordinară pe care am avut‑o cu Harris Collingwood, editor senior la Harvard Business Review, pentru articolul „Matricea virtuţii: calcularea randamentului responsabilităţii corporatiste“ (Harvard Business Review, martie 2002).

Harris a adus îmbunătăţiri minunate acestei cărţi. Cititorii îi pot mulţumi lui Harris că face cuvintele să dispară fără să li se simtă lipsa! Mi‑aş dori ca într‑o zi să pot scrie la fel de bine ca el.

Nu în cele din urmă, vreau să îi mulţumesc agentei mele, Tina Bennett. Tina reprezintă ceea ce îşi doreşte orice scriitor.

Când crede că o carte merită scrisă, nu lasă nimic să stea în calea publicării ei. A sprijinit acest proiect încă din faşă şi s‑a asigurat că va ajunge la editura potrivită, primind atenţia cuvenită. A fost calmă, dar hotărâtă, în toată această perioadă, ­indiferent de cât de agitat deveneam eu în anumite momente.

Este o prietenă adevărată, căreia îi datorez mult din cariera mea de scriitor.

Sper să vă placă această carte şi, mai important, să vă ajute să vă folosiţi cât mai mult din propriul vostru potenţial, pentru a deveni măreţi. Toţi cei pe care i‑am menţionat au contribuit la această posibilitate, dar numai dumneavoastră puteţi acţiona.

Sper ca Mintea Opozabilă să vă motiveze; dacă o va face, înseamnă că plăcerea muncii mele şi‑a atins scopul.

12

The Opposable Mind - BT.indd 12

Mintea opozabilă Mulțumiri

29-Mar-13 14:24:23

1

Opţiuni, conflict şi scânteie creativă Puterea gândirii integrative de a rezolva probleme

Testul unei inteligenţe de primă mână este capacitatea de a avea în minte, în acelaşi timp, două idei opuse şi de a continua să funcţioneze. De exemplu, capacitatea de a observa că lucrurile sunt lipsite de speranţă şi, totuşi, de a fi hotârât să le schimbe.1 F. Scott Fitzgerald

ERA SEPTEMBRIE 1999 şi Michael Lee‑Chin se confrunta cu o criză gravă – cea mai gravă din cariera sa de om de afaceri. De peste zece ani, Lee‑Chin prezida dezvoltarea remarcabilă a propriei firme de management financiar, AIC Limited, care acum fusese atacată fulgerător. Se punea problema supravieţuirii. Situaţia părea cu adevărat lipsită de speranţă, dar Lee‑Chin era hotărât să schimbe lucrurile.

Gândirea integrativă şi salvarea AIC Lee‑Chin mai trecuse prin momente grele. Cel mai mare dintre cei nouă copii ai unei familii metise (ambii părinţi se trăgeau din mame jamaicane şi taţi chinezi), Lee‑Chin era un fel de paria în oraşul natal, Port Antonio din Jamaica. Ceilalţi copii din cartier îi necăjeau pe Michael şi pe fraţii lui, iar el se simţea, după cum mi‑a spus, „nici cal, nici măgar“, nici chinez, nici jamaican.2 Oameni mândri şi cu spirit antreprenorial, mama lui Michael şi tatăl său vitreg lucrau ca funcţionari la piaţa locală,

Opţiuni, conflict şi scânteie creativă Mintea opozabilă

The Opposable Mind - BT.indd 13

13

29-Mar-13 14:24:23

iar mama sa a avut chiar şi alte slujbe, de contabil şi distribuitor produse Avon. Cu economiile strânse, au reuşit să deschidă propria piaţă, dar nici aşa nu aveau destui bani şi nu trăiau în lux, deci nu s‑au gândit niciodată că fiul lor cel mare va ajunge într‑o zi pe lista mondială Forbes a miliardarilor.3 În 1970, Lee‑Chin s‑a mutat în Canada şi a studiat la Universitatea McMaster din Hamilton, Ontario. După absolvire, a avut slujbe dintre cele mai ciudate, de la inginer de drumuri la bodyguard în baruri, timp în care îşi căuta adevărata chemare.

Fiind o persoană caldă, prietenoasă, inteligentă, a cărei prezenţă se făcea oricând simţită – are 1,90 metri – Michael era un vânzător înnăscut care şi‑a descoperit pasiunea pentru investiţii. În 1983, a luat un credit de 400 000 de dolari pe care i‑a investit pe bursă, iar în 1987 avea destui bani ca să achiziţioneze AIC Limited, o firmă mică de consultanţă financiară, care administra active ale clienţilor de aproximativ 600 000 de dolari.4 Admirator al lui Warren Buffett, Lee‑Chin a ales o strategie aproape fără asemănare în domeniul fondurilor mutuale. În mod obişnuit, o firmă de administrare de fonduri mutuale are 100 sau 200 de tipuri de acţiuni la un moment dat şi îşi reînnoieşte întreg portofoliul la aproximativ optsprezece luni. Aplicând însă abordarea lui Buffett de a deţine acţiuni pe termen lung la un număr restrâns de companii, AIC Advantage Fund avea zece sau douăzeci de tipuri de acţiuni şi le păstra „aproape pentru totdeauna“, după cum spune Lee‑Chin. Filozofia „cumpără, păstrează şi prosperă“ a funcţionat minunat, iar prin 1999, ­activele în administrare crescuseră de 10 000 de ori, până la 6 ­miliarde de dolari.

Dar în 1999, după cum ne‑am obişnuit deja să auzim, totul a fost diferit. Investitorii erau înnebuniţi să cumpere acţiuni la furnizori de servicii de internet, dot‑com‑uri şi afaceri care treceau prin schimbări majore şi de succes. Tranzacţionarea

14

The Opposable Mind - BT.indd 14

Mintea opozabilă Opţiuni, conflict şi scânteie creativă

29-Mar-13 14:24:23

zilnică era dintr‑odată respectabilă, iar un fond mutual cu filozofia „cumpără şi păstrează“, cu un portofoliu de acţiuni la instituţii financiare, diverşi producători şi magazine de legume şi fructe, era considerat demodat şi în afara ritmului. Mulţi investitori şi‑au pierdut încrederea în abordarea AIC şi, pentru prima dată în istoria firmei, fondul asista la răscumpărări masive – ieşeau mai mulţi bani decât intrau.

Cel mai prost moment al AIC şi al lui Lee‑Chin a fost în dimineaţa zilei de 2 septembrie 1999. În acea dimineaţă, Lee‑Chin a deschis ziarul şi a citit articolul semnat de unul dintre cei mai influenţi analişti financiari din Canada în care acesta desfiinţa modelul de business al AIC şi le cerea investitorilor să îşi retragă deţinerile cât mai valorau ceva. Articolul previziona că AIC va trebui să vândă multe dintre deţinerile fondului pentru a achita valul de răscumpărări. Analistul specula că vânzarea forţată de active avea să conducă la scăderea randamentelor, generând şi mai multe răscumpărări. La rândul lor, noile răscumpărări ar fi avut nevoie de mai multe vânzări de acţiuni, accentuând spirala descendentă care, în acest ritm, ducea la dispariţia AIC.5 Lee‑Chin îşi aminteşte perfect acea dimineaţă. „Mă simţeam oribil!“, a recunoscut. Dar, în ciuda situaţiei grele, şi‑a dat seama că, în criza ce cuprinsese AIC, aştepta ascunsă şi o oportunitate. Cuvântul chinezesc pentru „criză“, mi‑a explicat el, combină cuvintele „pericol“ şi „oportunitate“.

Lee‑Chin trebuia să facă o alegere, şi asta repede. Să vândă din acţiuni ca să acopere răscumpărările, ceea ce însemna să admită că strategia „cumpără, păstrează şi prosperă“ era inevitabil greşită şi să îşi diversifice investiţiile în zona acţiunilor din domeniul tehnologiei, care reprezentau succesul lunii? Aşa ar fi putut salva firma, dar cu preţul principiilor în care credea şi le aprecia ca investitor. Sau să rămână la principiile sale,

Opţiuni, conflict şi scânteie creativă Mintea opozabilă

The Opposable Mind - BT.indd 15

15

29-Mar-13 14:24:23

ferm pe poziţie, şi să rişte ca firma să se prăbuşească pe spirala morţii şi să distrugă afacerea pe care o construise aproape de la zero?

S‑a recules, s‑a gândit serios – dar nu mult – şi a ales.

Opţiunea a fost… niciuna. Sau, mai degrabă, amândouă. „Piaţa se aştepta ca noi să vindem“, mi‑a explicat. „Aşa că mi‑am zis: «Ce‑ar fi dacă nu vindem? Ce‑ar fi dacă am face pe dos şi am cumpăra? Ce s‑ar întâmpla atunci?» Am fi contrazis toate previziunile şi am fi răsturnat situaţia.“ Lee‑Chin trebuia totuşi să vândă o parte dintre deţinerile Advantage Fund ca să achite răscumpărările. Dar apoi a făcut o mişcare surprinzătoare. Piaţa se aştepta ca AIC să folosească banii rămaşi după plata răscumpărărilor ca să achiziţioneze acţiuni din domeniul tehnologic. Lee‑Chin însă a înşelat aşteptările. „OK, a decis el, am identificat firma Mackezie Financial Corporation. Şi vom folosi toate resursele să cumpărăm aceste acţiuni.“ Aşa că a cheltuit şi ultimul bănuţ din seiful AIC şi toţi dolarii pe care îi împrumutase de la bănci pentru Mackenzie, una dintre companiile importante din portofoliul fondului, pe care atât el, cât şi oamenii lui o ştiau foarte bine. „Am făcut tot ce ne‑a stat în putinţă să cumpărăm Mackenzie, îşi ­aminteşte. Preţul pe acţiune a crescut la 15 la 18 dolari peste noapte. Restul este istorie. Mackenzie a fost vândut (în aprilie 2001) cu 30 de dolari pe acţiune. Deţinătorii de unităţi la fondul nostru au obţinut 400 milioane de dolari, iar noi am făcut un profit frumuşel.“ Decizia lui Lee‑Chin nu doar a salvat AIC. A transformat AIC în cel mai mare fond privat din Canada şi pe Lee‑Chin în miliardar. Averea i‑a permis apoi să cumpere şi să restructureze Banca Comercială din Jamaica, cea mai mare bancă din Jamaica, şi să sponsorizeze proiecte filantropice în Jamaica, Canada şi în alte zone.

16

The Opposable Mind - BT.indd 16

Mintea opozabilă Opţiuni, conflict şi scânteie creativă

29-Mar-13 14:24:23

Avantajul minţilor integrative Lecţia învăţată din criza de lichiditate a AIC şi din modul în care a răspuns Lee‑Chin ar putea părea că nu li se aplică şi altor dileme de afaceri. Dar contraatacul curajos al lui Lee‑Chin nu a fost doar un joc riscant de moment al unui cavaler neînfricat jamaican într‑un set de circumstanţe irepetabile. Eu cred că procesul de gândire urmat de Lee‑Chin este comun celor mai mulţi dintre oamenii inovatori şi de succes din lumea contemporană a afacerilor, indiferent de domeniul sau de problemele cu care se confruntă.

Mi‑am petrecut ultimii cincisprezece ani mai întâi în calitate de consultant de afaceri, apoi ca decan al unei facultăţi de profil şi am studiat liderii cu succes uimitor şi exemplar, încercând să descopăr un model comun al succesului lor. În ultimii şase ani, am intervievat peste 50 de astfel de lideri – pe unii dintre ei chiar şi opt ore – şi, pe măsură ce îi ascultam, modelul comun a ieşit la iveală cu o claritate izbitoare. Liderii pe care i‑am studiat au cel puţin o trăsătură comună, pe lângă talentul pentru inovaţie şi obţinerea succesului de termen lung. Au o predispoziţie şi capacitatea de a gestiona două idei opuse. Şi apoi, fără a se panica sau fără a alege pur şi simplu una dintre variante, au capacitatea de obţine sinteza lor, care este superioară oricăreia dintre alternativele iniţiale aflate în opoziţie. Gândirea inte‑ grativă este termenul pe care îl folosesc pentru acest proces – sau mai precis pentru disciplina acestui mod de analiză şi sinteză – şi este semnul distinctiv al afacerilor excepţionale şi al oamenilor care le conduc.

Pe măsură ce ascultam unele dintre cele mai ascuţite minţi din zona afacerilor vorbind despre cum au gândit, pas cu pas, dilemele din carierele lor, în momentele de presiune şi pură perplexitate, am căutat o metaforă care să îmi permită o

Opţiuni, conflict şi scânteie creativă Mintea opozabilă

The Opposable Mind - BT.indd 17

17

29-Mar-13 14:24:23

imagine mai profundă a dinamicii procesului lor de gândire.

Aptitudinea de a avea două idei opuse în minte mi‑a amintit despre modul în care alţi oameni talentaţi îşi folosesc mâinile.

Se ştie că oamenii se deosebesc de aproape toate celelalte crea­ turi printr‑o trăsătură fizică denumită degetul mare opozabil.

Datorită tensiunii create între degetul mare şi celalalte degete, reuşim să facem lucruri minunate pe care alte creaturi nu le reuşesc – scriem, băgăm aţă în ac, şlefuim diamante, pictăm, introducem un cateter pe arteră. Toate aceste acţiuni ar fi imposibile fără tensiunea esenţială dintre degetul mare şi restul degetelor.

Evoluţia a oferit omului un valoros avantaj potenţial. Dar potenţialul ar fi fost risipit dacă specia noastră nu l‑ar fi exploatat, folosindu‑l în moduri sofisticate. Când am început să învăţăm să scriem sau să coasem, să pictăm, să jucăm golf sau alte acţiuni în care ne foloseam degetul mare, am antrenat şi muşchii respectivi, dar şi zona din creier care îi controlează. Dacă nu am fi explorat oportunităţile oferite de opoziţie, nu am fi reuşit să dezvoltăm nici proprietăţile fizice aferente, dar nici procesul cognitiv care le însoţeşte şi le animă.

La fel, ne‑am născut cu o minte opozabilă pe care o putem folosi ca să gestionăm tensiunea constructivă produsă de două idei opuse. Putem utiliza tensiunea ca să gândim drumul către o idee nouă şi superioară. Dacă rămânem doar cu un gând sau cu o idee în minte la un moment dat, atunci nu vom accesa profunzimile pe care mintea opozabilă le produce. Dar, aşa cum am reuşit să dezvoltăm şi să rafinăm capacitatea de a ne folosi degetele opozabile pentru a face lucruri care păreau odată imposibile, sunt convins că putem, cu răbdare şi exerciţiu, să ne dezvoltăm capacitatea de a ne utiliza mintea opozabilă pentru a descătuşa soluţii la probleme care par de nerezolvat. Nu voi merge atât de departe să spun că orice

18

The Opposable Mind - BT.indd 18

Mintea opozabilă Opţiuni, conflict şi scânteie creativă

29-Mar-13 14:24:23

problemă poate fi rezolvată uimitor de elegant şi favorabil cum a reuşit Lee‑Chin. Dar, în viaţa de zi cu zi, ne confruntăm cu probleme care par să aibă două soluţii la fel de nesatisfăcătoare.

Folosindu‑ne mintea opozabilă ca să trecem peste alternativele neatrăgă­toare, putem găsi soluţii care odată păreau dincolo de imaginaţia noastră.

Nu sunt printre primii care au observat această capacitate remarcabilă a minţii omeneşti. Acum 60 de ani, F. Scott Fitzgerald a văzut „capacitatea de a avea în minte două idei opuse în acelaşi timp şi de a funcţiona“ ca un semn al „inteligenţei de primă mână“. Ultima idee este revelatoare. În opinia lui Fitzgerald, numai cei cu nivel înalt de inteligenţă nativă pot avea capacitatea de a‑şi folosi minţile opozabile pentru a crea modele noi.

Cred că Fitzgerald s‑a grăbit să sugereze că mintea opozabilă aparţine exclusiv geniilor. Este adevărat că toţi cei pe care i‑am luat ca exemple în cartea mea posedă o inteligenţă de primă mână, alături, şi la fel de important, de temperamentul necesar să pună ideile opuse la lucru, fără a fi paralizaţi de frică şi anxietate. Dar părerile mele sunt mai apropiate de cele ale unui alt discipol al minţii opozabile, Thomas C. Chamberlin.

Savant (preşedinte al Universităţii din Wisconsin din 1887 până în 1892) şi naturalist, Chamberlain propunea, în 1890, ideea „ipotezelor multiple de lucru“ ca o îmbunătăţire a metodei ştiinţifice foarte folosite la acel moment – „ipoteză de lucru“ – prin care omul de ştiinţă testa valabilitatea unui singur concept explicativ prin încercare, eroare şi experimentare. Într‑un articol publicat în revista Science – şi, la acea vreme, unul dintre jurnalele de ştiinţă prestigioase – Chamberlin scria: Urmărind o singură ipoteză, mintea este condusă foarte probabil către un singur concept explicativ. Dar explicarea adecvată implică

Opţiuni, conflict şi scânteie creativă Mintea opozabilă

The Opposable Mind - BT.indd 19

19

29-Mar-13 14:24:23