5 minute read
Commented [126]: Pagina
asume momentele de slăbiciune și să le depășească fără a purta o mască a unei false puteri ci prin înfruntarea lor și rezolvarea lor prin efort propriu. Iubirea câștigată prin efortul de a fi ceea ce vrea partenerul se risipește în momentul în care vei îndrăzni să exprimi și să te afirmi pe tine ca persoană reală. Când vei începe să exiști cu emoțiile, gândurile și acțiunile tale reale, nu prefabricate. Totuși, e mai bine să îți pui întrebarea pe cine iubește cel de lângă tine, decât să îți pui întrebarea cine ești tu sau, mai degrabă, ce ai devenit tu. Alături de autenticitate și asterivitate pun și asumarea. Este actul care definește maturizarea, care face diferența atunci când vorbim de echilibrul interior. Pot să fiu acum nefericit în dragoste pentru că tocmai am fost înșelat. Ar fi patologic să fiu vesel. Nu e nevoie să îmi pun masca fericirii în dragoste, e suficient să îmi manifest adecvat, decent, raportat contextului în care mă aflu starea de tristețe. Asta nu mă face nici mai puternic, nici mai slab, nici mai vesel, nici mai trist, nici mai apreciat, nici mai devalorizat. Mă face doar autentic, mă face să mă simt în acord cu mine și cu contextul existențial. Și asta îmi dă echilibru și putere – puterea de a depăși situația și de a căuta și oferi din nou dragostea. Sau pot să rămân veșnic nefericit de înșelare, dar e important să fie asumată această nefericire. Pentru binele meu și al celor din jur… Sau pot să îmi pun masca fericirii. Și voi obosi dublu – de nefericire și de inautenticitate. Până la urmă și acestea pot să mi le asum. Poate îmi place să trăiesc un bal mascat….
În loc de concluzie
„Caracterul este ceea ce faci atunci când nu te vede nimeni.” –atât de valabil - mă gândesc la facebook, la campanii umanitare, la campanii politice, la educație - și atât de nesatisfăcător – mă gândesc la mizerie fizică și morală, la pierdere, la minciună, la egoism, la parvenitism. De aceea propun o transformare imperativă „Caracterul să fie ceea ce faci când te văd ceilalți!”. Prea optimist? Poate. Dar nu prea irealist. Pentru că, din fericire, avem oameni în jurul nostru care sunt reali, așa. Oameni care mai poartă mască doar pentru a se distra, nu pentru a exista.
81
81
Commented [1161]:
„Caracterul este ceea ce faci atunci când nu te vede nimeni.”
Masca mea și masca celorlalți
Prof. Florica Faur Seminarul Teologic Ortodox Arad
Când se vorbește despre mască se face adesea trimitere la câteva expresii consacrate: „a-și da masca jos”, „a-și pune masca”, „a smulge masca”. Pentru o mai bună înțelegere a semnificației, voi face mai jos o prezentare a accepțiunii „MASCĂ” în Dicționarul de simboluri. Mituri, Vise, Obiceiuri, Gesturi, Forme, Figuri, Culori, Numere, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Editura Polirom, Iași, 2009. Aflăm, așadar, că în Orient, asemenea Occidentului, în sens larg, cuvântul „mască” definește masca de teatru, masca de carnaval și masca funerară. Sinele universal se definește prin masca de teatru, care nu modifică personalitatea celui care o poartă, el fiind imuabil. Dar reprezentația care impune o mască are rolul de a-l ajuta pe actor să se adapteze la rol, identificându-se, în acest fel, cu manifestarea divină. Se știe că în unele zone ale țării noastre (Moldova, Maramureș) se folosește masca în tradițiile de sărbători. O mască adesea înfiorătoare, în trecut, înfățișând animale mitologice, începe să se umanizeze în prezent, schimbare care nu înseamnă o modalitate de civilizare, ci uitarea valorii simbolului (n.n). Masca de carnaval cu înfățișare satanică are rol eliberator. Operează cu „un fel de catharsis” și dezvăluie slăbiciunile care trebuie alungate. Masca de carnaval nu permite o altă întrebuințare, deoarece poate deveni primejdioasă pentru cei care o poartă. Ea dăinuie din timpuri străvechi, iar la chinezi se numește No și corespunde reînnoirii anului. Masca funerară „este arhetipul imuabil în care se crede că se va reintegra sufletul defunctului”. Ea a fost întrebuințată în China înainte de a apărea plăcuțele funerare. Forța vitală este captată în
82
82
Commented [U162]:
mască, ea este „controlată, captată și redistribuită în folosul colectivității”. În accepțiunea cercetătorilor, masca este reprezentativă în Africa și are mai multe roluri, astfel: are putere magică, apărându-l pe cel care o poartă de răufăcători și duhuri rele, captează forța care se scurge dintr-o ființă vie înaintea morții, sustrage omul de la degradarea la care este supus de timpul istoric, reglează circulația energiilor risipite prin lume, controlează lumea invizibilă, posedă persoana care nu știe să o poarte. În Dicționar de simboluri de Ivan Evseev masca este definită astfel: „Masca conține o putere magică împotriva răului, dar produce groază celor din jur, impunându-le voința purtătorului măștii. Acesta e pătruns de forța ei, este scos din timpul și spațiul profan, nu mai poartă amprenta <<eului>> individual și schimbător. Poate din acest motiv vechea denumire a măștii, persona, va denumi noțiunea de Individ, irepetabil tocmai prin ceea ce are el mai statornic, mai puțin ocazional și trecător în raport cu alții.” (Evseev, 2007, 248) Poate că este cea mai fericită explicație a măștii, pe care o descoperim inclusiv la propria persoană. De ce apar situații în care purtăm mască? Cu siguranță, pentru că este dificil fără ea. În spatele ei se ascunde timiditatea sau trauma. Femeia poartă mască pentru ascunderea vulnerabilității. Bărbatul o poartă pentru augmentarea forței proprii. Copilul, atunci când se întâmplă, pentru joacă sau pentru ascunderea rușinii. Singurele situații acceptabile sunt cele în care intervine boala sau părintele își pune masca pentru protejarea copilului. O asemenea situație este ilustrată monumental în filmul La vita e bella, regia Vincenzo Cerami și Roberto Begnini, când un tată evreu apelează la mască pentru a-și feri băiețelul de ororile lagărului. În cele mai multe situații, masca distruge relațiile sau prieteniile. În sens biblic, masca înseamnă fariseism, falsitate, dedublarea sinelui. „Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 14:11), este învățătura Pildei vameșului și a fariseului. Oamenii care nu poartă mască se numesc sinceri sau „săraci cu duhul”, alteori. Este sinceritatea un păcat?
83
83
Commented [1163]:
Commented [1164]: Masca conține o putere magică împotriva răului, dar produce groază celor din jur, impunându-le voința purtătorului măștii. Acesta e pătruns de forța ei, este scos din timpul și spațiul profan, nu mai poartă amprenta <<eului>> individual și schimbător. Poate din acest motiv vechea denumire a măștii, persona, va denumi noțiunea de Individ, irepetabil tocmai prin ceea ce are el mai statornic, mai puțin ocazional și trecător în raport cu alții.”
