VII. GRAIUL LOCAL, SPECIFICITATEA, EXPRESII LOCALE

Nicolae etc. Întâlnim şi nume creştine: Floarea, Florin, Florica (legate de sărbătoarea Floriilor), Maria, Marin; nume calendaristice sau cărturăreşti: Daniel, Ilie, Ieremie. Alte nume vechi, de origine ebraică, greacă, romană şi nume formate în epoca creştină sunt: Cristian (azi socotit modern), Emanuel(a), Irina, Irinel, Gheorghe etc. sau nume laice de origine cărturărească: Remus, Traian. Tendinţa actuală este aceea de înlocuire a criteriului calendaristic cu cel estetic, de a folosi nume frumoase: nume formate în româneşte de la plante: Viorica, Viorel, Floarea, Florica; nume de botez formate de la nume comune: Doina, Dorel (Doru). Modernizarea sistemului numelor de botez este tot mai evidentă: - prenume de origine latină: Aurel, Iuliana, Remus, Valeria, Victoria; - prenume de origine franceză: Georgeta, Nicoleta, Mirela; - prenume de origine italiană: Angela; - prenume de origine germană: Carolina; - prenume preluate din istoria naţională: Mihai, Mircea, Tudor. Recent, unii părinţi pun copiilor lor câte două nume, unul calendaristic şi unul nou, considerat de ei mai frumos. Alţii le pun două nume calendaristice, ca să aibă „doi îngeri păzitori‟, sau două nume moderne, uneori pur şi simplu pentru a împăca părinţii, bunicii şi naşii, punând numele dorite de aceştia. Dăm mai jos câteva nume duble întâlnite în Costeşti: Ioana-Olga, Maria-Paraschiva, Marian-Paul, Sorin-Mihail, Maria-Elvira, MariaNicoleta, Vasile-Cristian, Iuliana-Elena, Nicoleta-Gabriela, Ion-Adrian, Mirela-Daniela, Elena-Daniela, Ion-Dragoş, Constantin-Irinel, Mihaela-Elena, Ion-Marius, GrigoreRomulus ş.a.. Aceasta este tendinţa actuală a părinţilor de a da nume duble nou născuţilor.

Graiul este o unitate lingvistică subordonată dialectului şi caracteristică pentru o regiune mai puţin întinsă. Dialectul este aspectul local al unui popor, care se vorbeşte pe un anumit teritoriu şi care are trăsături de structură gramaticală şi de fond principal de cuvinte, deosebite de limba comună a întregului popor şi de celelalte aspecte locale ale limbii. Dialectul comunei Costeşti face parte din dialectul locuitorilor vâlceni, care este cel mai curat dintre toate dialectele din judeţele ţării. Limba vorbită de locuitorii din Costeşti este foarte apropiată de cea literară. Se observă folosirea de către localnici, în mod frecvent a formelor gramaticale: fură, furăm şi fuserăm (de la verbul „a fi ”) şi văzuşi (de la verbul „a vedea”) etc. Unele răspunsuri şi afi rmări în timpul discuţiilor se fac prin gesticulaţii spontane din umeri. 1. Particularităţi fonetice

- „i” = „â”, precedat de „s”, „t”, „z”: sâtă, zâd, târzâu; - „o” se diftonghează în poziţie iniţială, devenind „uo”: uochi, uoi; - „e” devine „ă” după „p” iniţial: pă vale, pă deal; - „u” = „o” ca un accident fonetic de asimilare: în cuvântul „monoment”. 2. Particularităţi gramaticale: a. articolul proclitic sub forma „lu”: dă-i lu Ion, dealul lu Popescu; b. pentru viitor se foloseşte forma: oi face, om merge, ne-om duce, or mânca etc. c. folosirea articolului enclitic „lui” în faţa numelor feminine româneşti: spun lui Măria, dă-i lui Ioana. Vorbe străine nu sunt introduse în dialectul locuitorilor, în afară de puţine expresii locale şi câteva cuvinte corupte slave; astfel, ei zic „vino icea” în loc de „vino aici”, „picea” în loc de „pe aici”, „să mânce” în loc de „să mănânce”, „ciopor” în loc de „grup”, „gardilop” în loc de „garderob” ş.a. Dintre cuvintele slave, foarte întrebuinţate sunt „nojiţe” – curele de legat opincile; „plotog” – bucată din opincă; „bădăran” – om necioplit ş.a. În satele comunei Costeşti se folosesc numeroase cuvinte dialectale şi expresii, dintre care amintim: a. - abţiguit - un om care a băut - aciuat - adăpostit - aia - aceea - aiureală - lucrare încurcată, încâlcită - ăl cu coarne - dracul - alergători - oameni care fac mâncarea şi servesc la nuntă - anine - arine - aninate - agăţate - a pus-o pe-o parte - a băut - araci - haraci - astruca (a) - ascunde (a) (ceva) - aşteamăt - a se lua (sau a o lua de-a şteamătul) după cineva sau după ceva, a urmări de-aproape - azimă - aluat dospit, copt ca o turtă şi care se face mai ales la nunţi, botezuri etc.; pâine subţire care se coace pe plită

b. - ba - nu - baeram - petrecere - bazonat - pantalon la care s-a aplicat (cusut cu mâna sau cu maşina) un petic (bazon), la genunchi sau la spate - balastru - amestec de pietriş şi nisip

- banchet - stivă de cărămizi nearse - başchiuri (îl ia) - cineva este luat în râs, în batjocură - bârâce - fântână mică la un izvor puţin adâncit de om, dar neîngrădit - beutură - băutură - bleasc - ud foarte rău - boacănă - poznă - bojbicăi - a căuta ceva - bobonete - bucată de pâine în care se înfi ge o lumânare şi care se dă de pomană la înmormântare - brabete - vrabie - braşoavă - prostie - brici - briceag - brichiseşte - face ceva - brodeşte - nimereşte - broşchiţă - un pătrat de pânză care se pune la încheietura de sub braţ a iei - bubează - despre puii de curcă cărora le ies pe gât mărgelele, caracteristica păsărilor mature - bură - ploaie de scurtă durată - burtican (burtafete) - mezel preparat din stomacul porcului umplut cu măruntaie, slănină şi carene de porc (fundărete)

c. - caciorî(a) - a mâzgâli, a se murdări, a zugrăvi urât (rufe) - cantă - vas de metal cu capac (găleată) sau garniţă - carabete - vierme mare care trăieşte în pământ sau în alimentele stricate - căşiţă - îngrăditură din lemn (sau sârmă) făcută la marginea apei pentru a proteja malul - căldărită - ţuică făcută cu căldarea în gospodărie - cămăşuială - cărămida nearsă care se lipeşte în exteriorul cuptorului de cărămidă când acesta se arde - căprit - tuns în dungi cu foarfecele, ca pe o capră - căsoaie - construcţie din lemn asemănătoare cu o casă, care este folosită ca magazie - cheauna - umblă fără rost - chirăie - ţipă, plânge (un copil) - cârmit - om băut, cherchelit - căţan - scaun mic, cu patru picioare, pe care se stă la masa mică, cu trei picioare (de obicei) - ceir - un loc împrejmuit unde se ţin vacile, porcii, păsările

- ciofâc - o sticlă micuţă ce se foloseşte pentru a scoate ţuică din butoi - ciongar - prun cu crengile rupte, uscate - cionaie - vacă slabă, mică - cipilică - căciulă mică - citov - te doare capul - cârpogi - cârpi - câştiuri - îi dă banii treptat - cloţă - cloşcă - cocărăi - ghiocei - cocoloş - mămăligă ce se adună cu lingura când se râcâie cratiţa ori tuciul, după ce s-a răsturnat mămăliga pe masă - coleşit - slăbit de foame, moleşit - comperativă - cooperativă - copărâie - coadă de coasă (din lemn) - coperiş - acoperiş de casă - corcolit - ocrotit de cineva - corconeşte (se) - se mişcă încet (la îmbrăcat) - corhănit - coborâtul buştenilor - coşar - grajd de nuiele - costeli (a) - a căuta, a scotoci - covăsât - lapte închegat, iaurt - covercă - un mic adăpost, făcut în special de copii pentru a se feri de ploaie, din lemn, frunze şi ferigă - crambe - mâncare din foi crude de varză, fi erte şi prăjite - criţă - beat rău - crumpe - cartofi - cunie - bucătărie de vară, făcută din scânduri - curmeţ - frânghie scurtă d. - de-a berbeleacul - de-a rostogolul (peste cap) - depandă - depinde - deşti - deget - dimie - postav de lână bătut la piuă - dolie - adăpost - drastă - o legătură de lemne ce se duce la spate - drector - director - droaşcă - sanie mică, joasă, făcută din scânduri, cu tălpi rotunjite la un capăt - duduie - tună

e. - espre - anume, special - eşti crescut la poteraş - eşti necivilizat f. - făsui - fasole - fi rostii - pirostrii - fi tuit - cheltuit - fl eanţă - haină ruptă - frimitură - fi rmitură g. - gaucă - lemn gros, scobit, în care maiele de la piuă bat ţesăturile de lână - găunos - scorburos - gâlcă - umflătură pe piele - gâldău - loc cu apă adâncă, bun de scăldat - gârtej - gât de pasăre - ghenunchi - genunchi - ghioaşe - curăţă nucile de coji - gimintir - cimitir - gloanţă - boabe de fasole nefi erte bine, tari - godac - purceluş - gol - fără nimic - goveşte - boleşte - gozoreală - lichid (ţuică) cu gunoaie - grăsâme - grăsime - grijeşte - împărtăşeşte h. - harababură - dezordine - haraci - araci - haripă - aripă - hârjoană - joacă - hoagă - vale adâncă - holercă - ciorbă cu bucăţi puţine, zeamă lungă - hududoi - hoagă, vale adâncă i. - iacacui - dracu - ici - aici - ie - e - iel - el - ieste - este

- ieram - eram - io - eu - iţează - umblă - izâdeşte - răspândeşte, risipeşte - izânesc - cămăşile se murdăresc î. - îmborăşcăie - un bou care scormoneşte pământul cu coarnele - încurcălite - încurcate - înghebujeală - înghesuială - jneap - bucată mai mare de pâine sau de mămăligă - jordea - nuia - jepează - când porcul este mic face jeg, adică jepează l. - laibăr - haină de dimie, mai lungă - lasă gâsca! - taci! - lăţăria - totalitatea laţilor de la acoperişul casei, pe care se pune ţigla - lihnit - flămând - lipie - pâine subţire - leşinat - un mare mâncău - leoarcă - ud rău - loază - un copil mic m. - machia? - aşa e? - măglie - grămadă, morman, moviliţă - micoară - curăţă drugile de porumb de boabe - mirosat (a) - a mirosit - mână ursul! - pleacă! - mâncai - am mâncat - mânat - trimis - mâţă - pisică - mâtcă - unealtă cu care se bate laptele în putinei - modrigală - lucru care nu e făcut bine - morţi - stâlpi îngropaţi în pământ de care se ancorează sârmele funicularului - moşmoande - ştenii, vrăji - muică - babă - murătoare - brânză telemea n. - năglâmboasă - grosolană, nefi nisată (lucrare)

- nătărău - prost - neato - dracul (nenso, ăl cu coarne) - niam - deloc - niţel - puţin - nohod - număr mare, mulţime de prune sau nuci pe jos - noroc - urare făcută celui care strănută o. - ogoi - joc de copii - opărite - prune fi erte - orbecăi (a) - a căuta ceva prin întuneric - ostropel - friptură cu usturoi - otrep - bucată de postav, zdreanţă p. - pană - maşină arhiplină, foarte aglomerată - parcă ai ouă în poală - pentru cei care merg încet - pardaf - o mare bătaie - părete - perete - păsat - porumb măcinat mai mare, care se fi erbe - pătuiag - stog de coceni, aşezaţi pe pământ sau în arbori - pecii - carne slabă, numai carne, fără grăsime - pele - grămezi mici de fân - pâci - ţap - picoti (a), piroti (a) - a dormita - pieden - restul din urzeala pânzei care se taie din război - pită - pâine - piuă - pivă (de bătut haine) - pâclă - căldură - pârlit - om neserios - plaivas - creion - plastă - o grămadă de fân, în formă de con, mai mică decât claia - platagele - roşii - pocănit - pocnet - poci - pot - polomojii - minciuni - potaie, potăielnic - umblă prin vecini haimana - potereş - un ţăruş de care se leagă vitele - pozânar - buzunar - premă - primă (de bani) - pritoci (la murături) - se scoate? şi se scoate înapoi zeama dintr-un vas cu murături pentru a se amesteca mai bine sarea dizolvată

- pripor - coastă - prinz - prind - privită - ramură de salcie, de mesteacăn, răsucită în formă de ochete la un capăt, cu care se leagă lemnele, cocenii etc. - proţap - o prăjină lungă, despicată în patru părţi la un capăt, cu care se culeg merele - purecei - turtă fărâmiţată şi prăjită - purecă - caută în buzunar - pute - miroase r. - rabote - lemne aduse de apă în timpul revărsărilor (mai mici) - rachiu - ţuică - răgălie - rădăcini de arbori pe sub care curge apa - răjghină - se rupe (o parte din pom) - răstoacă - apă mică, parte a unui râu care se poate seca - regulează-te mai repede - îmbracă-te mai repede - retevei - lemn scurt (nu prea gros) - roboteşte - lucrează s. - sapin - ţapin, unealtă folosită de muncitorii de la munte - sădolă - săculeţ făcut din pânză rară folosit pentru scursul zerului când se face brânza - scarpeţi - încălţăminte făcută din dimie cu talpă din cauciuc sau postav - scârţar - om neserios, rău de plată - scrobuş - culcuş făcut în fân de animale - surupă - surpă - slai - scândură de la pat care ţine cele două capete ale patului - spiţat - bine îmbrăcat - sprijoană - prinde - storcit - lapte- iaurt din care s-a scos apa - strucit - zdrucit ş - şuşea - şosea - şandrama - construcţie veche şi mică, puţin rezistentă - şarampoi - stâlp din lemn (gros) care se bagă în pământ, pe el bătându-se laţii pentru ulucă

- şindilă - şindrilă (şiţă)

- şteap - rest de lăstar sau un pai mai gros, ascuţit, care rămâne în pământ după cositul fânului - ştenii - vrăji - şubă - haină lungă, făcută din dimie t. - tăfălug - grămadă de frunze, folosită pentru abaterea apei la pescuit - tăureci - taur mic - tindichea - tinichea, foaie subţire din metal - tioc - toc (de scris) - tiugă - cap - târlie - sanie mică din scânduri, pentru copii - târtiţă - cobea de pasăre - toi - loc cu apă adâncă şi mai liniştită, baraj construit pentru scăldat - tomnă - tocmă, pentru o lucrare - totorete - ciot, uscătură - trandafi ri - cârnaţi de porc - trei păzeşte (l-a luat la) - l-a luat la fugă - treasc - rămăşiţă de fân ce se pune la porc pentru culcuş - truşie - un vas mare din lemn de forma trunchiului de con făcut din doage legate cu cercuri în care curge ţuica de la cazan - tulit-o (a) - a luat-o la fugă - turuie - vorbeşte repede

ţ. - ţasă - ţese - ţanc - la timp; stâncă; băţ folosit pentru măsurarea ţuicii din butoi - ţăcălii - laţi mici, stinghii - ţiment - ciment - ţâră - puţin - ţârâita (cu) - îşi dă datoria (de bani) cu puţinul, treptat u. - urla (a) - a plânge (un copil) - urcior - urcior z. - zacăr - zahăr - zadă - tare - zahar - zahăr - zarzăn - zarzăr (corcoduş) - zăhănit - lătrat de câini - zdupăneşte - loveşte podeaua cu piciorul

- zgaibă - coaja formată la o rană - zgorni (a) - a izgoni - zâce - zice - zâle - zile - zgrupos - cartof fărâmicios - zoană - marginea drumului, porţiune acoperită cu iarbă

Cuvintele şi expresiile arătate mai sus sunt mai mult folosite de către sătenii în vârstă. Generaţiile tinere, trecute prin şcoli, treptat renunţă la a mai vorbi aşa cum au fost deprinşi acasă, folosind tot mai rar dialectul local. Chiar dintre cei rămaşi în sat, cei mai tineri, sub infl uenţa radioului şi a televiziunii, deprind un nou mod de a vorbi, folosind mai puţin cuvintele amintite. Merită ca în perioada următoare să fi e culese şi alte cuvinte şi expresii vechi, în special de la oamenii în vârstă, pentru a le face în felul acesta cunoscute tuturor şi a marca specifi cul graiului local al oamenilor de pe aceste locuri.