3. CLIMA

Cele două râuri asigură piatra de construcţie şi balastrul (pietrişul), pun în mişcare diferite instalaţii ca: mori, joagare şi pâna în urmă cu câţiva ani numeroase pive. Pe unele dealuri aflăm piatră de construcţie, numită de localnici „piatră de mal”, alcătuită din gresii. Fauna afl ată pe coasta dealurilor este alcătuită în special din mistreţ, căprior, iepure, vulpe şi altele. Resursele naturale amintite mai sus, la care s-au mai adăugat şi condiţiile favorabile de climă, au determinat popularea acestor locuri din timpurile cele mai îndepartate.

3. CLIMA

Munţii Căpăţânii formează un adăpost natural întregii zone piemontane şi dealurilor subcarpatice. Comuna Costeşti, fi ind aşezată la poalele acestor munţi, dispune de condiţii climatice favorabile. Adăpostul pe care muntele îl oferă depresiunii dinspre nord, face ca la poale iarna să nu se simtă frigul decât într-o slabă măsură. Frigul de peste iarnă al munţilor trece, când coboară de pe ei, pe deasupra satelor de la poalele peretelui abrupt. „Gerul trece spre luncă pe deasupra noastră” 9, spun oamenii locului. Apele care taie depresiunea în lat, se observă că iarna îngheaţă mai intâi în partea de sud a acesteia. În timpul verii, la poalele muntelui este mai răcoare şi un curent de aer continuu se lasă peste depresiune, iar primăvara si toamna, când soarele e mai slab, lumina şi căldura lui bat mai puternic la poalele şi în faţa muntelui, în partea expusa spre miazăzi. În verile călduroase, calcarul munţilor din apropiere se încălzeşte puternic şi răspândeşte căldura în jur, determinând „o vară deosebit de calduroasă”.10 Temperatura medie a lunii ianuarie (luna cea mai rece) este de -8°C, iar cea a lunii iulie (cea mai călduroasă) este de +20°C şi cu precipitaţii abundente (aproximativ 800 mm), toate acestea amintindu-ne de climatul mediteranean.11 Partea muntoasă a comunei şi dealurile cele mai înalte aparţin unor zone în care îngheţul poate surveni din a doua jumătate a lunii septembrie, data medie stabilindu-se în jur de 1 octombrie. Îngheţurile târzii, de primăvară, a caror dată medie de apariţie oscilează în jur de 1 mai în nord, pot aduce pagube mari, în special pomiculturii.12 Zona muntoasă aparţine unei arii cu un număr mai mare de zile noroase decât senine. Aici numărul mediu al zilelor acoperite depăşeşte 180 zile. La înălţimile de peste 1200-1300 se apreciază că precipitaţiile ating o medie anuală de 1000 mm, crescând

9 Conea I., Aşezările omeneşti în depresiunea subcarpatică din Oltenia, în Bul. Soc. Rom. Gogr., Tomul L 1931,

Bucureşti, 1932, p. 336 10 Idem, Studiul geographic al castanilor din Oltenia, în Bul. Soc. Rom. Gogr., Tomul L 1931, Bucureşti, 1932, p. 120 11 Velcea I., Cercetări economico-geografi ce în Oltenia subcarpatică dinre Gilort şi Bistriţa Vâlcii, în probl. de geogr.

V, 1957, p. 356 12 Badea L., Rusenescu C., judeţul Vâlcea, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, p. 28

progresiv odată cu altitudinea, până pe la 1400 mm anual. La periferia sudică a munţilor cad în medie 800-900 mm anual.13 Pe teritoriul Depresiunii Horezu cad anual aproximativ 850 mm precipitaţii. Ploile sunt repartizate neuniform pe anotimpuri, observându-se două perioade maxime, când cad mai mult de 100 mm precipitaţii lunar (mai-iunie şi octombrie-noiembrie) şi două perioade minime când precipitaţiile căzute nu depaşesc 50 mm (ianuarie-februarie şi iulie-august). Maxima precipitaţiilor căzute în 24 de ore este cuprinsă între 25-75 mm.14 În lunile de toamnă (octombrie-noiembrie), sub infl uenţa deplasării maselor de aer umed din vest, se pune în evidenţă o a doua sporire a cantităţilor lunare, în raport cu cele din vară şi din iarnă, constituind aşa-numitul al doilea maxim de toamnă, specifi c pentru partea vestică a ţării – ploaia nucilor. Mai ales în perioada caldă a anului survin deseori ploi care pot da în 24 ore cantităţi care depăşesc nu numai media lunii respective, ci chiar media sezonului respectiv. În timpul verii se produc deseori căderi rapide şi abundente, aşa-numitele „ruperi de nori”, care provoacă, local, unde de viituri cu putere mare de distrugere. Astfel, la Costeşti, în 12 august 1955, au căzut 102,4 mm într-o oră. Asemenea exemple sunt mai numeroase, dar mai frecvente în zona montană.

15 În privinţa ninsorilor, pe culmile montane cele mai înalte, zăpada se aşterne în strat continuu, uneori încă din septembrie. În depresiunile şi dealurile mai înalte din sud, data medie a primei zăpezi se situează numai în ultimele zile ale lunii decembrie. În instalarea stratului de zăpada se urmăresc în general treptele mari ale reliefului şi tot în acelaşi mod (dar invers) dispare de la sfârşitul lunii martie, până în mijlocul lui aprilie. Numărul mediu al zilelor de ninsoare din zona alpină, de peste 80, scade la 25-30 la periferia munţilor şi în dealurile subcarpatice mai înalte. Stratul de zăpadă se menţine în medie 150 zile în munte, iar în zona dealurilor numărul scade la 60-80 zile. Grosimea medie a stratului de zăpadă pe sol este la munte de peste 90 cm, iar în zonele de deal până la peste 60 cm. Iarna mari cantitaţi de zăpadă se acumulează în părţile înalte ale munţilor din nordul comunei. Avalanşele sunt frecvente în zonele alpină şi subalpină, acolo unde pantele repezi creează condiţii favorabile. Deşi altitudinea nu depăşeşte 2000 m, pe unele vârfuri vara mai pot fi intâlnite petece de zăpadă pe feţele nordice, pe fi rul apelor sau în mici zănoage. Pe teritoriul comunei bat vânturi din diferite părţi ale continentului. Pe înălţimile munţilor bate vântul dominant din sectorul vestic, cu frecvenţă mai mare iarna. Vântul nordic este reţinut de culmile înalte ale Munţilor Lotrului. În timpul iernii are loc circulaţia aerului rece din estul sau nord-estul continentului (aer polar continental). Acest vânt, cunoscut sub numele de „Crivăţ”, se simte mai puţin în această parte a ţării, intensitatea lui fi ind frântă de dealurile din partea de est a ţării. Când acest vânt bate cu putere, troieneşte zăpada (aşa cum s-a întâmplat în iarna anului

13 Badea L., Rusenescu C., judeţul Vâlcea, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, p. 29 14 Neamu Gh., Observaţii asupra fenomenelor actuale de modelare a reliefului în Depresiunea Horezu, în probl. de geogr. VIII, 1961, p. 471 15 Badea L., Rusenescu C., judeţul Vâlcea, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970, p. 31