Free to choose BT_4-end--redus, Bogdan - crop

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 4

The original title of this book is: Free to chose, by Milton Friedman and Rose D. Friedman Copyright © 1980, 1979 by Milton Friedman and Rose D. Friedman Forward Copyright © 1990 by Milton Friedman and Rose D. Friedman Published by arrangement with Houghton Mifflin Harcourt Publishing Company Copyright © Publica, 2009, pentru ediţia română ISBN 978-973-1931-12-8 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României FRIEDMAN, MILTON Libertatea de a alege : un crez personal / Milton Friedman, Rose D. Friedman ; trad.: Laura Sibinescu, Monica Sibinescu. - București : Publica, 2009 Bibliogr.

ISBN 978-973-1931-12-8 I. Friedman, Rose II. Sibinescu, Laura Elena (trad.)

III. Sibinescu, Monica (trad.)

330.342

EDITORI: Cătălin Muraru Radu Minculescu Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu COPERTA: Alexe Popescu REDACTOR: Valentin Protopopescu DTP: Cristian Coban CORECTURĂ: Rodica Petcu, Sînziana Doman

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Pentru Ricky ยบi Patri

Page 5

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 6

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 7

Cuprins Cãci toþi oamenii sunt creaþi egali (prefaþã de Crenguþa Nicolae) .............9 Cuvânt înainte la ediþia Harvest .................................................................13 Prefaþã .........................................................................................................17 Introducere .................................................................................................23 1

Puterea pieþei .......................................................................................33

2

Tirania controalelor .............................................................................70

3

Anatomia crizei....................................................................................111

4

Din leagãn ºi pânã la mormânt..........................................................137

5

Am fost creaþi egali.............................................................................185

6

Ce se întâmplã cu ºcolile noastre? .....................................................211

7

Cine protejeazã consumatorul? ........................................................260

8

Cine protejeazã lucrãtorul? ................................................................310

9

Remediul pentru inflaþie....................................................................334

10 Vremurile se schimbã ........................................................................376 Anexe........................................................................................................409 Note ...........................................................................................................414

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 8

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 9

Cãci toþi oamenii sunt creaþi egali „Free to Choose a fost cartea cea mai capabilă să schimbe vieţi pe care am citit-o vreodată“, scrie un american, unul dintre cei ce au comentat cartea pe site-ul Amazon.com.

Omul spune că a citit-o la începutul anilor ’80 și că ei îi datorează în primul rând faptul că și-a schimbat percepţia despre realitate și și-a însușit convingerea că piaţa liberă e cel mai bun sistem nu doar din punct de vedere economic, ci și din punct de vedere moral — singurul sistem care garantează demnitatea individuală, aceea pe care statul o ameninţă atunci când intervine în economie, când crește impozitele și limitează libertatea de acţiune a individului.

Comentariul de mai sus rezumă destul de bine ideea de bază a cărţii de faţă, dar și genul de influenţă bruscă și radicală pe care ea avea să-l exercite după apariţie, în 1980 — în special în SUA, unde Free to Choose a fost însoţită de o celebră serie omonimă de 10 filme, difuzată la PBS, avându-l ca erou pe Milton Friedman și pe câţiva dintre opozanţii săi care dezbat temele abordate în carte (seria este azi disponibilă pe internet la http://www.ideachannel.tv/).

Ecourile cărţii scrise împreună cu soţia sa Rose Friedman aveau să răzbată însă de pe atunci și în Europa de Est, pentru că Friedman punea problema într-un mod neliniștitor de tranșant, nedând nicio șansă sistemelor cu economie planificată de la centru — deci nici celor din statele pe atunci socialiste. Și privind lucrurile retroactiv, probabil că trebuie să privim ceea ce s-a întâmplat în anii ’80 în Occidentul unor lideri ca Ronald Reagan și Margaret Thatcher și liberalizarea bruscă a economiilor din Est după 1990 într-un singur, continuu val al istoriei, iar pe Milton Friedman

Cãci toþi oamenii sunt creaþi egali Libertatea de a alege

9

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 10

drept cel care a teoretizat cel mai bine sau măcar cel mai sonor, direcţia în care se îndrepta istoria la vremea când își scria cartea.

Regimurile socialiste au eșuat într-adevăr pe rând, iar azi și criticii lui Friedman recunosc efectele benefice ale politicilor de reducere a implicării statului în economie (dereglementare, privatizare, reducerea cheltuielilor publice, reducerea impozitelor, neintervenţia în piaţa valutară).

Esenţial este să le lași oamenilor libertatea de a lua decizii, chiar dacă mulţi vor avea de pierdut de pe urma deciziei lor, proclamă Friedman — căci indiferent dacă pierd sau câștigă, noi ca societate avem de câștigat de pe urma faptului că ei și-au asumat niște riscuri. Dar într-un fel suna un astfel de principiu în 1976 (când economistul newyorkez câștiga Premiul Nobel), în 1980 sau în 1990, când promisiunea acestei libertăţi părea exotică sau chiar utopică pentru o mare parte a lumii, și altfel sună acum, când tocmai lipsa de control asupra pieţelor și globalizarea sunt învinuite pentru dezastrele aduse de criza financiară începută în 2008. Criza a dat curaj multor voci nu numai să pună la îndoială virtuţile pieţei libere și ale globalizării, așa cum le-au teoretizat Friedman și Școala de la Chicago (Friedman propusese încă din 1962, în „Capitalism și libertate“, renunţarea progresivă la tarifele vamale, văzute tot ca un instrument de constrângere a pieţei libere), ci și să readucă în discuţie vechile idei de sorginte keynesiană — stimularea economiei prin creșterea cheltuielilor publice și implicarea statului în reglarea dezechilibrelor economiei, în loc să lase aceasta pe seama pieţei.

Ar fi probabil simplist și incorect să ne întrebăm cine are dreptate; pe de o parte, fiindcă nu există nici economii de piaţă în stare pură (ceea ce, de altfel, Friedman nici nu propune), nici dominaţie absolută a statului în economie; pe de altă parte, fiindcă nicio construcţie teoretică nu poate da seamă integral de complexitatea unei realităţi ulterioare vremii

10

Libertatea de a alege Cãci toþi oamenii sunt creaþi egali

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 11

când ea a fost formulată. Ceea ce noi numim, în funcţie de viziunea ideologică sau de locul nostru în lume, „economie de piaţă liberă“ sau „ortodoxie neoliberală“ funcţionează ca un experiment istoric la fel de îndreptăţit ca și „modelul social“ european ori ca soluţiile keynesiene prin care actuala administraţie americană încearcă să facă faţă crizei. Nici cel mai înverșunat critic al lui Friedman nu va putea să rămână însă insensibil la claritatea elegantă a logicii lui: nu poţi sluji la doi stăpâni deopotrivă, libertatea și egalitatea; dacă toţi indivizii au libertatea de a alege, ei pornesc cu șanse egale, și asta e tot ce le trebuie; dacă în schimb vrei să te asiguri că în punctul de sosire vor fi cu toţii egali, atunci vei fi nevoit ca din start sau pe parcurs să le limitezi libertatea, mai exact să limitezi libertatea unora spre a le face loc celorlalţi. Este cea mai coerentă traducere a tezei fundamentale a lui Thomas Jefferson din Declaraţia de Independenţă din 1776: „Considerăm aceste adevăruri ca fiind deasupra oricărei demonstraţii — că toţi oamenii sunt creaţi egali, că sunt înzestraţi de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, între care viaţa, libertatea și dreptul de a căuta fericirea“. O religie tipic americană, transpusă într-o teorie economică simplu de înţeles, greu de combătut și a cărei forţă de atracţie se manifestă și acum la fel ca în momentul când a apărut.

Pentru cititorul român, numele lui Friedman nu e nicidecum necunoscut; „Capitalism și libertate“ a apărut la noi în 1995, iar o primă ediţie din „Libertatea de a alege“ a fost publicată în 1998. Volumul de faţă continuă „Co-lecţia de economie“ a Editurii Publica, în care până acum au apărut Keynes și Paul Krugman, teoreticieni cu viziuni complet diferite de cea a lui Friedman. Faptul că toţi acești autori (ca și cei care vor urma, Veblen și Akerlof) sunt publicaţi în românește la interval de nici câteva luni e un câștig indiscutabil pentru piaţa ideilor din România. Mart Laar, de două ori premier al Estoniei după 1990 și omul căruia i se dato-

Cãci toþi oamenii sunt creaþi egali Libertatea de a alege

11

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 12

rează în mare măsură ridicarea economică a ţării lui după anii de regim sovietic, spunea că Free to Choose a fost singura carte de economie pe care a citit-o înainte să ajungă prim-ministru. Cu atât mai bine că potenţialii noștri prim-miniștri, ca și marele public, vor avea de citit acum o întreagă serie. iunie 2009 Crenguţa Nicolae redactor-șef adjunct BUSINESS Magazin

12

Libertatea de a alege Cãci toþi oamenii sunt creaþi egali

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 13

Cuvânt înainte la ediþia Harvest Când Libertatea de a alege a fost publicată pentru prima dată cu peste zece ani în urmă, eram suficient de optimiști pentru a ne intitula ultimul capitol „Tendinţele se modifică“. Opinia generală se deplasa, credeam noi, de la încrederea în colectivism la credinţa în individualism și pieţe private. Nu am visat însă că situaţia va cunoaște o cotitură atât de dramatică, așa cum s-a întâmplat — de ambele părţi ale Cortinei de Fier.

Acum zece ani, mulţi oameni din întreaga lume considerau socialismul viabil, poate chiar cel mai promiţător sistem de promovare a prosperităţii materiale și a libertăţii umane.

Puţini oameni din lume mai cred acest lucru astăzi. Credinţa idealistă în socialism continuă să persiste, dar numai în câteva enclave izolate din Occident și în câteva dintre cele mai înapoiate ţări risipite prin lume. Acum zece ani, mulţi oameni erau convinși că sistemul capitalist, bazat pe pieţe private, era un sistem greșit, incapabil de a asigura atât prosperitatea colectivă, cât și liberatea umană. Astăzi, înţelepciunea convenţională consideră capitalismul ca fiind singurul sistem în stare să realizeze aceste lucruri.

Să fie oare Libertatea de a alege perimată și să nu mai fie ea necesară acum, că teza sa principală este tocmai această înţelepciune convenţională? Nici pe departe. Poate că înţelepciunea convenţională s-a schimbat, dar practica convenţională în niciun caz. Liderii politici din ţările capitaliste care se bucură de căderea socialismului în alte ţări continuă să fie de acord cu soluţiile socialiste pentru propriile lor ţări. Ei cunosc cuvintele, dar nu au învăţat încă melodia. În ciuda modificărilor drastice care au avut loc în ultimul deceniu în opinia intelectuală și populară, guvernele așa-ziselor ţări capitaliste sunt la fel de înapoiate ca și guvernele fostelor ţări comuniste în ceea ce privește demontarea practicilor socialiste, care s-au înmulţit ca ciupercile în ultimele

Cuvânt înainte la ediþia Harvest Libertatea de a alege

13

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 14

decenii. Partea din veniturile noastre care este utilizată pentru finanţarea cheltuielilor guvernamentale — posibil în numele nostru — nu s-a redus considerabil, iar în unele ţări chiar a continuat să crească. În Statele Unite aceasta a reprezentat 40% în 1980 și 42% în 1988, când s-a redus de la 44% în 1986. Dar nici nu s-a înregistrat o diminuare semnificativă a fluxului de regulamente care ne controlează existenţa: în 1980, Registrul Federal a fost îmbogăţit cu 87 012 pagini, care înregistrează toate regulamentele. În 1988 numărul de pagini adăugate se ridica la 53 376. Conform Declaraţiei de Independenţă, guvernele noastre continuă să înfiinţeze „o mulţime de birouri noi“ și să trimită „o armată de ofiţeri care să ne hărţuiască oamenii și să consume din propria noastră substanţă“.

Piedicile puse în calea comerţului internaţional, analizate în capitolul 2 al cărţii Libertatea de a alege, au crescut, nu s-au redus; o serie de restricţii impuse asupra preţurilor și salariilor, în special cele de natură valutară, au fost eliminate sau reduse, dar s-au adăugat altele. Sistemul nostru de asigurări sociale, care ne susţine de la naștere și până la moarte, s-a extins și are nevoie mai mult ca oricând de o reformă (capitolul 4); același lucru se poate spune și despre sistemul de învăţământ (capitolul 6). Instituţiile înfiinţate pentru „protecţia consumatorului“ și „a muncitorului“ au în continuare efecte contrare celor dorite de către sponsorii bineintenţionaţi (capitolele 7 și 8). În aceste domenii, dar și în altele, inerţia practicilor trecutului a depășit efectul schimbării opiniei generale.

S-a înregistrat o îmbunătăţire substanţială a ratei inflaţiei, care s-a redus peste tot în lume — în SUA, de la o valoare ce depășea cu mult 10% pe an la mai puţin de 5%. Totuși, inflaţia este, fără discuţie, ţinută sub control, iar analiza noastră din capitolul 9 asupra cauzelor, consecinţelor și tratamentului inflaţiei rămâne valabilă și foarte relevantă pentru a dovedi că reducerile recente ale inflaţiei reprezintă mai mult decât un simplu succes de moment.

14

Libertatea de a alege Cuvânt înainte la ediþia Harvest

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 15

Marea schimbare nu o reprezintă însă realizările, ci perspectivele. Este mult mai probabilă înmulţirea pieţelor private libere în anii care vor urma decât era acest lucru cu zece ani în urmă. Drept urmare, o carte care explică modul de funcţionare a pieţelor private libere, care sunt avantajele lor și cum să eliminăm obstacolele din calea unei funcţionări mai eficiente a acestora este mult mai plină de semnificaţii astăzi decât era acum zece ani.

O serie de cifre și referinţe din cartea noastră sunt de acum perimate, dar ne-am gândit că ar fi mai bine să retipărim manuscrisul nemodificat. O revizuire atentă a cărţii în vederea actualizării și includerii problematicii noi apărute între timp ar fi fost meritorie, dar nu am fost în măsură să întreprindem o astfel de sarcină și am decis că este mai bine să lăsăm manuscrisul așa cum era în stadiul iniţial, decât să realizăm o actualizare superficială. Sperăm ca anacronismele ocazionale să nu împiedice înţelegerea cititorilor.

Ceea ce pentru cititorii de acum zece ani putea părea utopic și nerealist sperăm că pentru cititorii de azi poate reprezenta aproape un proiect pentru schimbările de ordin practic.

De aceea, suntem încântaţi că Harcourt Brace Jovanovich publică o nouă ediţie a cărţii Libertatea de a alege. Tendinţa s-a modificat, dar este încă departe de fluxul de schimbări atât de necesar pentru a asigura un viitor luminos libertăţii omenești.

Milton și Rose Friedman 4 ianuarie 1990

Cuvânt înainte la ediþia Harvest Libertatea de a alege

15

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 16

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 17

Prefaþã Această carte are doi părinţi: cartea noastră publicată în 1962, intitulată Capitalism și libertate (University of Chicago Press), și un serial TV, având același titlu ca și cartea — Libertatea de a alege. Serialul le-a fost prezentat telespectatorilor de către Public Broadcasting Service în 1980 în zece episoade săptămânale succesive.

Capitalism și libertate examinează „rolul capitalismului competitiv, respectiv organizarea activităţii economice în ansamblul său prin întreprinderi particulare ce operează pe piaţa liberă — ca un sistem de libertate economică și o condiţie necesară pentru libertatea politică“. În acest proces, este definit rolul pe care guvernul ar trebui să îl joace într-o societate liberă.

Conform cărţii Capitalism și libertate, „principiile noastre nu oferă o limită clară și bine determinată referitoare la cât de potrivită este implicarea guvernului pentru a realiza împreună ceea ce este dificil sau imposibil să realizăm separat, prin schimburi strict voluntare. În orice situaţie deosebită în care este propusă intervenţia statului trebuie făcut un bilanţ în care se menţionează avantaje și dezavantaje. Conform principiilor noastre, știm ce anume să așezăm de o parte și ce anume de cealaltă parte, și asta ne oferă o bază pentru a acorda importanţa cuvenită fiecărui element în parte“.

Pentru a da substanţă acestor principii și a ilustra modul lor de aplicare, Capitalism și libertate trece în revistă o serie de aspecte specifice — printre altele, politica fiscală și monetară, rolul guvernului în educaţie, capitalismul și discriminarea, precum și ușurarea sărăciei.

Libertatea de a alege este o carte mai concretă, mai puţin abstractă. Cititorii cărţii Capitalism și libertate vor găsi aici o elaborare mai amplă a filosofiei care străbate ambele cărţi — aici se găsesc mai multe elemente practice de bază, cadrul teoretic fi-

Prefaþã Libertatea de a alege

17

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 18

ind mai redus. Mai mult decât atât, această carte este influenţată de o abordare novatoare a știinţei politice, realizată mai ales de către economiști — Anthony Downs, James M. Buchanan, Gordon Tullock, George J. Stigler și Gary S. Becker — care, împreună cu mulţi alţii, au desfășurat o muncă extrem de interesantă în domeniul analizei economice a politicului. Libertatea de a alege tratează sistemul politic în mod similar sistemului economic. Astfel, ambele sunt privite ca pieţe în care rezultatele sunt determinate în principal de interacţiunea dintre persoanele care își urmăresc propriile interese (interpretate în sens larg), și mai puţin de obiectivele sociale a căror enunţare este considerată avantajoasă de către participanţi. Acest aspect este implicit pe parcursul cărţii și explicit în ultimul capitol.

Serialul de televiziune tratează aceleași aspecte ca și această carte: capitolele cărţii corespund celor zece episoade ale serialului (cu excepţia capitolului final) și poartă aceleași titluri.

Cu toate acestea, serialul TV și cartea sunt foarte diferite — fiecare în felul său. Cartea tratează multe aspecte pe care, din considerente de timp, serialul TV a trebuit să le omită sau să le trateze doar pe scurt. Iar puterea sa de cuprindere este mult mai detaliată și mai sistematică.

Am fost îndemnaţi să iniţiem acest serial de televiziune în 1977 de către Robert Chitester, președintele staţiei PBS WQLN din Erie, Pennsylvania. Imaginaţia sa și munca deosebită, precum și credinţa lui în valorile unei societăţi libere, au făcut posibil acest serial TV. La sugestia sa, în perioada septembrie 1977 — martie 1978 Milton a ţinut cincisprezece prelegeri publice în faţa unei asistenţe variate, urmate de sesiuni de întrebări și răspunsuri, care au fost înregistrate video. William Jovanovich a angajat Harcourt Brace Jovanovich să se ocupe de marketingul acestor înregistrări video și a pus la dispoziţie un avans generos pentru a sprijini finanţarea înregistrării video a prelegerilor, care sunt distribuite de către Harcourt Brace Jovanovich Inc. Reproducerea prelegerilor a servit drept material brut pentru proiectarea serialului TV.

18

Libertatea de a alege Prefaþã

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 19

Înainte de finalizarea prelegerilor, Bob Chitester reușise să obţină sprijin financiar suficient pentru a ne permite să continuăm serialul TV. Pentru producerea lui am considerat că cea mai bună firmă era Video-Arts din Londra. După luni întregi de planificări preliminare, filmările propriu-zise au început în martie 1978 și s-au încheiat în septembrie 1979.

Anthony Jay, Michael Peacock și Robert Reid de la Video-Arts au jucat un rol esenţial atât în realizarea serialului, cât și în supervizarea lui ulterioară.

Cinci profesioniști din televiziune ne-au fost alături în permanenţă pe parcursul filmărilor și editării: Michael Latham, producătorul serialului; Graham Massey, în calitate de regizor; Eben Wilson, producător asociat și cercetător principal; Margaret Young, regizor asociat și secretar de producţie, și Jackie Warner, manager de producţie. Aceștia ne-au iniţiat cu blândeţe, dar categoric, în enigmatica artă a producerii documentarelor de televiziune și au îndulcit momentele dificile cu tact și prietenie. Ei sunt cei datorită cărora aventura noastră într-o lume complexă și stranie a fost o experienţă emoţionantă și plăcută, în loc să fi devenit cu ușurinţă un coșmar pe care abia acum realizăm că am fi putut să-l trăim.

Insistenţa lor în combinarea conciziei atât cu rigurozitate, cât și cu luciditatea ne-a determinat să ne regândim multe dintre idei și să le reducem la esenţial. Discuţiile cu ei, ca și cele cu echipele de filmare din alte ţări — una dintre cele mai plăcute părţi ale proiectului — ne-au ajutat să recunoaștem punctele slabe ale raţionamentului nostru și ne-au determinat să căutăm noi dovezi. Eliberaţi de constrângerile temporale rigide ale televiziunii, am putut să beneficiem pe deplin de aceste discuţii în carte.

Le suntem recunoscători lui Edward C. Banfield și lui David D. Friedman, care au citit primul proiect final, lui George Stigler, Aaron Director, Chiaki Nishiyama, Colin Campbell și Annei Schwartz. Rosemary Campbell a petrecut multe ore de muncă migăloasă în bibliotecă pentru a verifica

Prefaþã Libertatea de a alege

19

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 20

o serie de cifre și fapte. Nu este vina ei dacă mai apar erori, pentru că unele verificări le-am făcut noi înșine. Îi datorăm mult Gloriei Valentine, secretara lui Milton, o persoană nu doar competentă, dar și de caracter. În încheiere, apreciem sprijinul primit de la Harcourt Brace Jovanovich, parte din el anonim, parte de la William Jovanovich, Carol Hill și de la editorul nostru Peggy Brooks.

Televiziunea este dramatică. Ea face apel la emoţii. Îţi captează atenţia. Și totuși rămânem la părerea că pagina tipărită reprezintă un instrument mult mai eficient atât pentru educaţie, cât și pentru persuasiune. Autorii unei cărţi pot explora diverse aspecte în detaliu fără a fi presaţi de un ceas care ticăie. Cititorul se poate opri și se poate gândi, poate da paginile înapoi fără ca atenţia să-i fie abătută de imaginile care i se perindă fără oprire pe ecranul televizorului.

Oricine care se lasă convins într-o seară (sau chiar timp de câte o oră, zece seri la rând) nu este convins cu adevărat. O altă persoană cu care își petrece o seară întreagă și este de o cu totul altă părere poate într-adevăr să-l convingă. Singura persoană care vă poate convinge este propria voastră persoană. Trebuie să cugetaţi singuri și fără grabă asupra unor aspecte, să aveţi în vedere toate argumentele, să le lăsaţi „să dospească“ și, după o perioadă mai îndelungată, preferinţele voastre se vor transforma în convingeri.

Milton Friedman Rose D. Friedman Ely, Vermont 28 septembrie 1979

20

Libertatea de a alege Prefaþã

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 21

„Experienþa ar trebui sã ne înveþe cã este necesar sã fim vigilenþi ºi sã ne pãzim bine libertatea tocmai atunci când obiectivele guvernului sunt pozitive. Oamenii nãscuþi liberi sunt de regulã gata sã respingã încãlcarea autonomiei lor de cãtre conducãtori cu minþi bolnave.

Pericolele mai mari care planeazã asupra libertãþii umane zac ascunse în imixtiunile insidioase produse de persoane bine intenþionate, pline de sârguinþã, dar care nu înþeleg nimic.“ Judecãtor Louis Brandeis,

Cazul Olmstead vs SUA, 277 U. S. 479 (1928)

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 22

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 23

Introducere Încă de la primele apariţii ale europenilor în Lumea Nouă, America a reprezentat un magnet pentru oamenii în căutare de aventură, doritori să scape de tiranie sau, pur și simplu, aflaţi în căutarea unui trai mai bun pentru ei și copiii lor.

Valul iniţial de emigranţi a luat proporţii după revoluţia americană și înfiinţarea Statelor Unite ale Americii, pentru a deveni un adevărat șuvoi în secolul al XIX-lea, când milioane de oameni au traversat Atlanticul, iar în număr ceva mai mic au trecut Pacificul, împinși fiind de mizerie și despotism, pe de o parte, de speranţa în libertate și îmbogăţire, pe de altă parte.

Când au sosit nu au găsit străzi pavate cu aur; nu au dat peste o viaţă ușoară. Au găsit însă libertatea și posibilitatea de a-și pune în valoare calităţile. Cu multă muncă, ingeniozitate, chibzuinţă și noroc, cei mai mulţi dintre ei au reușit să-și vadă cu ochii majoritatea visurilor și speranţelor , încurajându-și rudele și prietenii să li se alăture.

Povestea Statelor Unite este povestea unui miracol economic și politic care a fost posibil prin punerea în practică a două grupuri de idei, ambele formulate în documente publicate, printr-o stranie coincidenţă, în același an, 1776.

Un grup de idei a fost cuprins în Avuţia naţiunilor, capodopera care l-a încununat pe scoţianul Adam Smith drept părintele știinţei economice moderne. Aceasta analiza modul în care o economie de piaţă putea combina libertatea indivizilor de a-și urmări propriile obiective cu cooperarea și colaborarea pe scară largă în domeniul economic, în vederea producerii hranei, îmbrăcămintei și locuinţelor noastre. Punctul de vedere cheie al lui Adam Smith era că ambii parteneri din cadrul unui schimb pot beneficia de pe urma lui și că, atâta timp cât colaborarea se realizează strict voluntar, niciun schimb nu va avea loc decât dacă ambele părţi au de câștigat. Nicio forţă din afa-

Introducere Libertatea de a alege

23

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 24

ră, nicio coerciţie, nicio încălcare a libertăţii nu este necesară pentru a determina cooperarea dintre niște indivizi care pot beneficia împreună de pe urma acestui schimb. Iată de ce, așa cum a spus Adam Smith, un individ care „intenţionează să câștige doar pentru sine“ este „determinat de o mână invizibilă să promoveze un scop care nu făcea parte din intenţiile sale iniţiale. Și nici nu este întotdeauna cel mai rău lucru pentru societate că acest scop nu făcea parte din aceste intenţii.

Prin faptul că nu se abate de la interesul personal, el promovează frecvent interesul societăţii mai eficient decât atunci când doar intenţionează într-adevăr să-l susţină. Nu am observat niciodată ca cei implicaţi în comerţul pentru interesul public să facă prea mult bine.1 Al doilea grup de idei a fost cuprins în Declaraţia de Independenţă, redactată de Thomas Jefferson pentru a exprima starea generală de spirit a concetăţenilor săi. Aceasta proclama o nouă naţiune, prima din istorie care se înfiinţa pe principiul că fiecare persoană este îndreptăţită să-și urmeze propriile valori: „Considerăm ca adevăruri grăitoare acelea că toţi oamenii s-au născut egali, că sunt înzestraţi de către Creator cu anumite Drepturi inalienabile; printre acestea se numără Dreptul la Viaţă, la Libertate și la Căutarea Fericirii“.

Sau, așa cum au fost exprimate într-un mod mai simplu și mai riguros de către John Stuart Mill, aproape un secol mai târziu: Singurul motiv pentru care omenirea este îndreptãþitã, în mod individual sau colectiv, sã intervinã în ceea ce priveºte libertatea de acþiune faþã de oricare dintre oameni este legitima apãrare…

(S)ingurul scop pentru care puterea se poate exercita pe bunã dreptate asupra oricãrui membru al unei societãþi civilizate, împotriva voinþei acestuia, este pentru a împiedica vãtãmarea celorlalþi. Binele sãu propriu, fizic sau psihic nu reprezintã o justificare suficientã…

Singura parte a comportamentului unei persoane pentru care aceasta rãspunde în faþa societãþii este cea faþã de alte persoane.

24

Libertatea de a alege Introducere

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 25

În partea referitoare integral la propria persoanã, independenþa sa este desigur, deplinã. În privinþa sa, a propriului sãu trup ºi a minþii sale individul este suveran.2

Aproape toată istoria Statelor Unite gravitează în jurul încercărilor de a transpune în realitate principiile Declaraţiei de Independenţă — de la lupta împotriva sclaviei, soluţionată finalmente printr-un război civil sângeros, la încercarea ulterioară de promovare a egalităţii de șanse și până la mai recenta încercare de a realiza egalitatea rezultatelor.

Libertatea economică este o cerinţă esenţială pentru libertatea politică. Prin înlesnirea colaborării între oameni, fără constrângeri sau coordonare de la centru, se reduce aria de acţiune a puterii politice. Totodată, prin dispersarea puterii, piaţa liberă oferă o compensare care ar putea apărea în cazul oricărei concentrări a puterii politice. Combinarea puterii economice cu cea politică în aceleași mâini reprezintă reţeta sigură a tiraniei.

Combinaţia dintre libertatea economică și cea politică a determinat o epocă de aur atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie în secolul al XIX-lea. Statele Unite au prosperat chiar mai mult decât Marea Britanie. Au început cu un stat curat: mai puţine urme ale statului și claselor sociale; mai puţine constrângeri guvernamentale; o sferă mult mai largă pentru manifestarea energiilor, strădaniei și inovaţiilor și un continent întreg de cucerit.

Agricultura este cea care demonstrează cel mai clar și spectaculos caracterul prolific al libertăţii. Când a fost adoptată Declaraţia de Independenţă, mai puţin de 3 milioane de persoane de origine europeană și africană (fără a pune la socoteală populaţia băștinașă amerindiană) ocupau o margine restrânsă de-a lungul coastei estice. Agricultura era principala activitate economică. Era nevoie de nouăsprezece din douăzeci de angajaţi pentru a hrăni locuitorii ţării și a furniza surplusul pentru exportul necesar obţinerii bunurilor de prove-

Introducere Libertatea de a alege

25

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 26

nienţă străină. Astăzi este necesar mai puţin de un angajat din douăzeci pentru a hrăni cele 220 de milioane de locuitori și a produce surplusul care face din Statele Unite cel mai mare exportator de hrană din lume.

Ce a condus la acest miracol? În mod categoric nu coordonarea la nivel central de către guvern — naţiuni precum Rusia și sateliţii săi, China continentală, Iugoslavia și India, care astăzi se bazează pe o direcţionare centralizată, angajează în agricultură cam un sfert și jumătate din lucrătorii lor și totuși se bazează frecvent pe agricultura americană pentru a evita înfometarea masivă. Pe aproape tot parcursul perioadei de expansiune rapidă a sectorului agricol din Statele Unite, guvernarea a avut un rol neglijabil. Pământul era disponibil — dar era pământ care nu produsese nimic înainte. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost înfiinţate colegiile cu profil agricol, serviciile oferite de acestea pentru diseminarea informaţiilor și tehnologiei fiind finanţate de către guvern. Indiscutabil însă, principala sursă a revoluţiei agricole a reprezentat-o iniţiativa privată, care a operat pe o piaţă liberă pentru toată lumea — singura excepţie fiind pata rușinoasă legată de sclavie. Iar cea mai rapidă creștere a intervenit după abolirea sclaviei. Milioanele de emigranţi din întreaga lume erau liberi să muncească pentru ei înșiși, ca fermieri sau oameni de afaceri independenţi sau să muncească pentru alţii, după cum cădeau de acord împreună. Erau liberi să încerce noi tehnici — pe riscul lor dacă experimentul nu reușea sau spre câștigul lor dacă experimentul avea succes. Asistenţa din partea guvernului era nesemnificativă. Mai mult decât atât, nici nu întâmpinau prea multe ingerinţe din partea guvernării.

Guvernarea a început să joace un rol major în agricultură în timpul și după Marea Criză din anii 30.Acţiunea sa se referea în special la restricţionarea producţiei cu scopul de a menţine artificial preţurile la un nivel ridicat.

Creșterea productivităţii în domeniul agricol depindea de revoluţia din industria similară, stimulată și ea de indepen-

26

Libertatea de a alege Introducere

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 27

denţă. Au apărut mașini noi care au revoluţionat agricultura. Și, în schimb, revoluţia industrială depindea de forţa de muncă disponibilă, eliberată prin revoluţia agricolă. Industria și agricultura mergeau mână în mână.

Atât Jefferson, cât și Smith au perceput concentrarea puterii guvernamentale drept un mare pericol pentru omul obișnuit; ei au considerat că protejarea cetăţeanului împotriva tiraniei guvernării este o nevoie perpetuă. Acesta a fost și scopul Declaraţiei Drepturilor din Virginia (1776) și al Declaraţiei Drepturilor Omului din Statele Unite (1791); scopul separării puterilor în Constituţia SUA; forţa motrice care a determinat schimbările din structura legislativă britanică de la emiterea Magnei Carta în secolul al XIII-lea până la finele secolului al XIX-lea. Pentru Smith și Jefferson, rolul guvernului era acela de arbitru, și nu de participant. Idealul lui Jefferson, așa cum l-a exprimat în prima sa cuvântare inaugurală (1801), era „o guvernare înţeleaptă și econoamă, capabilă să împiedice oamenii să-și facă rău unii altora și să le ofere în rest libertatea de a-și adapta propriile ţeluri profesionale și de progres“. În mod ironic, chiar succesul libertăţii economice și politice a fost cel care a făcut-o mai puţin atrăgătoare pentru teoreticienii de mai târziu. Guvernarea limitată din a doua jumătate a secolului al XIX-lea avea puteri reduse de concentrare, ceea ce punea în pericol omul de rând. Cealaltă faţă a medaliei era că puterea de a-i determina pe oameni să facă bine era redusă. Iar într-o lume imperfectă existau încă multe rele. Într-adevăr, chiar progresul societăţii a făcut ca aspectele negative reziduale să pară cu atât mai supărătoare. Ca întotdeauna, oamenii au luat de bune toate evoluţiile favorabile. Au uitat de pericolul libertăţii acordate de o guvernare puternică. Mai degrabă au fost atrași de partea bună pe care o guvernare puternică o putea realiza — cu condiţia ca guvernarea să fi fost în mâna „cui trebuie“.

Aceste idei începuseră să influenţeze politicile guvernamentale în Marea Britanie de la începutul secolului XX. Ele au

Introducere Libertatea de a alege

27

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 28

început să câștige teren din ce în ce mai mult în rândul intelectualilor din SUA, dar au avut un efect redus asupra politicilor guvernamentale până la Marea Criză de la începutul anilor 30. Așa cum arătăm în capitolul 3, criza s-a declanșat ca urmare a eșecului guvernării într-un singur domeniu — cel bănesc —, în care aceasta și-a exercitat autoritatea încă de la începutul republicii. Cu toate acestea, responsabilitatea guvernării pentru Marea Criză nu a fost recunoscută — nici atunci, nici acum. În schimb, Marea Criză a fost mai degrabă interpretată ca un eșec al capitalismului bazat pe piaţa liberă. Acest mit i-a determinat pe oameni să se alăture intelectualilor într-o viziune asupra responsabilităţilor relative ale individului și guvernului. Ideea responsabilităţii individului pentru propria sa soartă a fost înlocuită cu accentuarea ideii că individul este doar un pion împins de forţe pe care el nu le poate controla.

Concepţia că rolul guvernării este acela de a fi un arbitru care împiedică indivizii să se impună prin ameninţări în faţa altora a fost înlocuită cu cea de părinte însărcinat cu datoria de a-i forţa pe unii să-i ajute pe alţii.

Aceste concepţii au dominat evoluţiile din Statele Unite în ultima jumătate de secol. Ele au determinat o creștere a prezenţei administraţiei la toate nivelurile, dar și un transfer de putere dinspre administrarea și controlul la nivel local către guvernarea și controlul la nivel central. Guvernarea și-a asumat progresiv sarcina ca în numele securităţii și egalităţii să ia de la unii pentru a da altora. Au fost adoptate, una după alta, politici guvernamentale menite să „reglementeze“ „ţelurile noastre profesionale și de progres“, dând peste cap dictonul lui Jefferson (capitolul 7).

Aceste evoluţii au fost generate de bune-intenţii‚ sprijinite semnificativ de interesul personal. Până și cei mai aprigi susţinători ai bunăstării și statului paternalist sunt de acord că rezultatele au fost dezamăgitoare. În sfera guvernării, ca și în cea a pieţei pare a exista o mână invizibilă, dar aceasta acţionează exact în direcţia opusă celei indicate de Adam Smith:

28

Libertatea de a alege Introducere

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 29

un individ care intenţionează să servească interesul public, favorizând intervenţia guvernării, este „condus de o mână invizibilă să promoveze“ interesul particular, „ceea ce nu era în intenţia lui să o facă“. Vom insista asupra acestei concluzii de mai multe ori, pe măsură ce vom trece în revistă în capitolele ce urmează mai multe domenii în care puterea guvernării a fost exercitată — fie în domeniul apărării (capitolul 4), al egalităţii (capitolul 5), în promovarea educaţiei (capitolul 6), în protecţia consumatorului (capitolul 7) sau a angajatului (capitolul 8), ori pentru evitarea inflaţiei și promovarea ocupării forţei de muncă (capitolul 9).

Până acum, în cuvintele lui Adam Smith, „efortul unitar, constant și neîntrerupt al fiecărui individ de a-și îmbunătăţi propria condiţie, principiul de la care pleacă iniţial abundenţa publică și naţională, ca și cea privată“, a fost „suficient de puternic pentru a menţine evoluţia firească a lucrurilor către progres, în ciuda extravaganţei guvernărilor și a marilor erori de administrare. Similar principiului necunoscut al vieţii animale, organismul își revine din punctulde vedere al sănătăţii și vigorii, în ciuda nu numai a bolii, ci și a unor reţete absurde prescrise de medici.“3 Altfel spus, până aici, mâna invizibilă a lui Adam Smith a fost suficient de puternică pentru a preveni efectele înăbușitoare ale mâinii invizibile care operează în sfera politicului.

Experienţa din ultimii ani — încetinirea creșterii și scăderea productivităţii — iscă o serie de îndoieli asupra capacităţii private de inventivitate de a continua să prevină efectele sufocante ale controlului guvernării, în cazul în care vom continua să acordăm și mai multă putere guvernării pentru a împuternici o „nouă clasă“ de funcţionari de stat pentru a cheltui o parte și mai mare din veniturile noastre, chipurile pentru binele nostru. Mai devreme sau mai târziu — și poate mai curând decât mulţi dintre noi s-ar aștepta — o administraţie și mai intruzivă ar putea distruge prosperitatea pe care o datorăm pieţei libere și libertăţii umane proclamate atât de elocvent în Declaraţia de Independenţă.

Introducere Libertatea de a alege

29

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 30

Nu am atins încă punctul din care nu mai putem face cale întoarsă. Suntem încă un popor liber să aleagă dacă ne vom continua alunecarea pe „drumul către servitute“, așa cum și-a intitulat Friedrich Hayek cartea sa profundă și influentă* sau dacă vom stabili limite mai strânse pentru administraţie, bazându-ne mai serios pe cooperarea între indivizi liberi pentru a ne realiza mai multe obiective. Oare epoca noastră de aur se va sfârși într-o recidivă de despotism și suferinţă, care a fost întotdeauna, și rămâne și astăzi, starea majorităţii omenirii?

Sau vom avea înţelepciunea, previziunea și curajul de a ne schimba direcţia, de a învăţa din experienţă și de a beneficia de „renașterea libertăţii“?

Dacă dorim să facem această alegere cu înţelepciune, trebuie să înţelegem principiile fundamentale ale sistemului nostru, atât principiile economice ale lui Adam Smith, care demonstrează cum un sistem complex, organizat și care funcţionează fără probleme se poate dezvolta și evolua fără conducere de la centru, cum se poate realiza coordonarea fără constrângere (capitolul 1); cât și principiile politice exprimate de Thomas Jefferson (capitolul 5). Trebuie să înţelegem de ce încercările de înlocuire a cooperării cu conducerea de la centru pot face atâta rău (capitolul 2). Trebuie să înţelegem totodată și legătura profundă dintre libertatea politică și libertatea economică.

Din fericire, tendinţele se modifică. În Statele Unite, Marea Britanie, în ţările Europei Occidentale și în multe alte ţări din întreaga lume se admite pe scară tot mai mare pericolul reprezentat de administraţiile intruzive, nemulţumirea faţă de politicile urmate fiind crescândă. Această schimbare este evidentă nu numai în sfera opiniilor, ci și în cea a politicului. Devine astfel profitabil din punct de vedere politic ca reprezentanţii noștri să o lase mai moale cu autoritatea — și poate chiar să *

Drumul cãtre servitute, trad. de Eugen Marian, Editura Humanitas, Bucureºti, 1993, lucrare clasicã a economistului austriac Friedrich Hayek, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1947, în care acesta susþine principiile liberalismului (N. red.)

30

Libertatea de a alege Introducere

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 31

acţioneze în mod diferit. Trecem și printr-o altă schimbare majoră a opiniei publice. Avem posibilitatea de a da un nou imbold astfel încât schimbarea opiniei să se bazeze mai mult pe iniţiativa privată și cooperarea benevolă, decât pe cealaltă extremă a colectivismului total. În capitolul final, vom cerceta motivele pentru care este de presupus că într-un sistem democratic interesele speciale predomină asupra interesului general. Vom analiza, de asemenea, ce putem face pentru a corecta defecţiunea sistemului care se face vinovată de acest lucru, cum putem limita administraţia, permiţându-i totuși să-și îndeplinească funcţiunile sale de bază, cum ar fi cele de apărare a naţiunii faţă de dușmanii din exterior, de protecţie a fiecărui individ de constrângerile concetăţenilor, judecarea proceselor și înlesnirea stabilirii regulilor pe care convenim cu toţii să le respectăm.

Introducere Libertatea de a alege

31

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 32

Friedman Terminat BT.qxp

1

7/16/2009

3:35 PM

Page 33

Puterea pieþei

Zilnic, fiecare dintre noi utilizeazã nenumãrate bunuri ºi servicii — pentru a mânca, a se îmbrãca, a se adãposti sau pur ºi simplu pentru plãcere. Luãm de bunã disponibilitatea lor atunci când dorim sã le cumpãrãm. Nu încercãm niciodatã sã ne gândim câþi oameni au participat, într-un fel sau altul, la furnizarea acestor bunuri sau servicii. Nu ne întrebãm cum se face cã bãcãnia din colþ — sau, în zilele noastre, supermarketul — are pe raft articolele pe care dorim sã le cumpãrãm sau cum se face cã majoritatea dintre noi reuºim sã câºtigãm sumele necesare achiziþionãrii acestor produse.

Este în firea lucrurilor să presupunem că cineva dă comanda care asigură fabricarea produselor „care trebuie“ în cantităţile „corespunzătoare“ și punerea lor la dispoziţie la locul „potrivit“. Aceasta reprezintă una dintre metodele de coordonare a activităţilor unui număr mare de oameni — metoda armatei. Generalul îi dă ordine colonelului, colonelul — maiorului, maiorul — locotenentului, locotenentul — sergentului, iar sergentul — soldatului.

Dar această metodă, a comenzii, poate fi metoda exclusivă sau principală de organizare doar într-un grup foarte mic. Nici măcar cel mai despotic cap de familie nu poate controla exclusiv prin ordin fiecare mișcare a celorlalţi membri ai familiei.

Este greu de crezut că generalul poate deţine informaţiile necesare pentru a comanda fiecare mișcare a celui mai simplu soldat. În fiecare etapă a lanţului de comandă, militarul, fie el ofiţer sau simplu soldat, trebuie să aibă libertatea de a lua în considerare informaţii cu privire la anumite împrejurări, infor-

Puterea pieþei Libertatea de a alege

33

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 34

maţii pe care ofiţerul său comandant ar putea să nu le deţină.

Ordinele trebuie completate de cooperarea benevolă — o tehnică mult mai subtilă, mai puţin evidentă, dar fundamentală de coordonare a activităţilor unui număr mare de oameni.

Rusia este exemplul clasic de economie mare care se presupune că este organizată pe bază de comandă — o economie planificată centralizat. Dar aceasta este mai degrabă o ficţiune decât un adevăr. La fiecare nivel al economiei, cooperarea benevolă își face apariţia pentru a susţine planificarea centralizată sau pentru a-i compensa rigidităţile — uneori în mod legal, alteori ilegal. 1 În agricultură, muncitorii cu normă întreagă de la fermele de stat au permisiunea de a produce alimente și de a crește animale pe mici loturi de pământ în timpul liber, pentru folosinţa proprie sau pentru a le vinde pe niște pieţe relativ libere. Aceste loturi reprezintă mai puţin de 1% din suprafaţa agricolă a ţării, dar se spune că furnizează aproape o treime din producţia agricolă totală a Uniunii Sovietice (folosim expresia „se spune“ întrucât este posibil ca unele produse ale fermelor de stat să fie comercializate clandestin ca fiind furnizate de loturile particulare).

Rareori, pe piaţa muncii, oamenilor li se comandă să ocupe anumite locuri de muncă; de fapt, în acest sens există prea puţină îndrumare propriu-zisă. Mai degrabă, pentru diverse locuri de muncă se oferă salarii și oamenii solicită locurile respective — similar cu situaţia din ţările capitaliste. Odată angajaţi, aceștia pot fi ulterior daţi afară sau pot găsi un alt loc de muncă preferabil precedentului. Există numeroase restricţii care îi afectează pe cei care lucrează în diverse locuri de muncă și desigur că legea îi interzice oricui postura de angajator — deși numeroase ateliere clandestine susţin piaţa neagră a muncii, care este extinsă. Repartizarea exclusiv obligatorie a muncitorilor pe scară largă pur și simplu nu este posibilă, așa cum, aparent nu este posibilă nici înăbușirea completă a activităţii antreprenoriale.

34

Libertatea de a alege Puterea pieþei

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 35

Gradul de atractivitate al diferitelor locuri de muncă din Uniunea Sovietică depinde deseori de posibilităţile pe care acestea le oferă pentru un loc de muncă suplimentar legal sau un loc de muncă ilegal. Un locuitor al Moscovei al cărui echipament electrocasnic s-a stricat ar putea să aștepte luni de zile până rezolvă problema în cazul în care solicită ajutorul unei firme de stat. În schimb, poate angaja pe cineva care lucrează în particular — cel mai probabil cineva care lucrează chiar pentru firma de stat. Echipamentul electrocasnic va fi reparat cu promptitudine; particularul se alege cu un venit în plus.

Amândoi sunt mulţumiţi.

Aceste elemente de piaţă voluntară înfloresc în ciuda lipsei lor de consecvenţă cu ideologia oficială marxistă, deoarece costul eliminării lor ar fi prea mare. Loturile personale ar putea fi interzise — dar foametea din anii ’30 este o amintire puternică a acestui cost. Cu greu poate fi considerată acum economia sovietică un model de eficienţă. Fără elementele de economie voluntară ar opera la un nivel de eficienţă și mai redus. Experienţa recentă din Cambodgia ilustrează în mod tragic costul încercărilor de a elimina totalmente economia de piaţă.

Așa cum nicio societate nu funcţionează în întregime pe principiile economiei de comandă, niciuna nu operează integral pe baza cooperării benevole. Fiecare societate prezintă o serie de elemente de comandă. Acestea sunt de diferite forme. Ele pot fi directe, ca serviciul militar sau ca interzicerea vânzării-cumpărării de heroină sau a unor îndulcitori ,ori ca deciziile judecătorești prin care unii acuzaţi trebuie să îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea anumitor acţiuni. Sau, la extrema cealaltă, ele pot fi subtile, cum ar fi impunerea unor impozite ridicate la ţigări pentru a descuraja fumatul — o aluzie, mai degrabă decât un ordin dat de unii dintre noi altora.

Modul cum este alcătuită combinaţia are mare importanţă — fie schimbul voluntar este în primul rând o activitate clan-

Puterea pieþei Libertatea de a alege

35

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 36

destină care înflorește datorită rigidităţii elementelor de comandă dominante, fie schimbul voluntar este principiul dominant de organizare, susţinut într-o măsură mai mare sau mai mică de elemente de comandă. Schimbul voluntar clandestin poate împiedica o economie de comandă să se prăbușească, permiţându-i să se târâie și chiar să înregistreze un oarecare progres.

Nu poate face mare lucru pentru a submina tirania pe care se sprijină predominant o economie de comandă. Pe de altă parte, o economie care se bazează în cea mai mare parte pe schimbul voluntar are potenţialul intrinsec de a promova atât prosperitatea, cât și libertatea umană. Este posibil să nu-și atingă potenţialul din niciun punct de vedere, dar nu cunoaștem nicio societate care să fi atins prosperitatea și libertatea fără ca schimbul voluntar să nu fi fost principiul său dominant de organizare. Ne grăbim să adăugăm că schimbul voluntar nu reprezintă o condiţie suficientă pentru prosperitate și libertate. Cel puţin, aceasta este lecţia pe care ne-o oferă istoria până în prezent.

Multe societăţi organizate cu precădere pe principiul schimbului voluntar nu au atins nici prosperitatea, nici libertatea, deși au reușit să le obţină într-o măsură mult mai mare decât societăţile despotice. Dar schimbul voluntar este o condiţie necesară atât pentru prosperitate, cât și pentru libertate.

Cooperarea prin schimbul voluntar O povestire încântătoare intitulată „Eu, creionul: arborele meu genealogic povestit de Leonard E. Read“2 scoate în evidenţă strălucitor modul cum schimbul voluntar permite milioanelor de oameni să coopereze unii cu alţii. Dl Read, vocea personajului „Creionul de Grafit — creionul obișnuit, atât de familiar tuturor fetelor, băieţilor și adulţilor care știu să scrie și să citească“, își începe povestirea cu formidabila afirmaţie că: „nici măcar o singură persoană… nu știe cum să mă facă“.

Apoi, el continuă să povestească despre întregul proces de fa-

36

Libertatea de a alege Puterea pieþei

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 37

bricare a unui creion. În primul rând, lemnul provine de la un copac, „un cedru cu fibră netedă care crește în California de Nord și în Oregon“. Pentru tăierea copacilor și transportul buștenilor până la marginea căii ferate sunt necesare „fierăstraie și camioane și frânghii și… nenumărate alte echipamente“. Multe persoane și calităţi fără număr sunt implicate în fabricarea lor: „extracţia minereului, fabricarea oţelului și tratarea lui pentru a putea fi fabricate fierăstraiele, topoarele, motoarele; cultivarea cânepii și transformarea ei până la stadiul în care devine frânghie solidă și trainică; taberele forestiere cu paturile și sălile lor de mese, miile de persoane necunoscute care au avut o contribuţie la fiecare ceașcă de cafea băută de tăietorii de lemne!“. Și tot așa, dl Read continuă să povestească cum buștenii sunt aduși la joagăr și despre munca implicată pentru transformarea acestora în șipci și transportarea șipcilor din California la Wilkes-Barre, acolo unde creionul din poveste a fost fabricat. Și până aici avem doar învelișul exterior din lemn al creionului. Partea din centru, de grafit, nu este propriu-zis deloc grafit. Este de fapt la început grafit extras din minele din Ceylon. După o serie de procese complicate ajunge sub forma pe care o are în centrul creionului. Bucăţica de metal — inelușul — de la capătul creionului este din alamă. „Gândiţi-vă la toate persoanele“, spune el, „care extrag din mină zinc și cupru și la cei care au talentul de a face foi strălucitoare de alamă din aceste produse ale naturii.“ Ceea ce numim gumă de șters este cunoscută în comerţ drept „radieră“. Se crede că ar fi din cauciuc. Dar dl Read ne spune că acesta se folosește doar ca liant. Ștergerea se realizează de către un produs similar cauciucului obţinut din combinaţia dintre uleiul din seminţe de rapiţă din Indiile Olandeze de Est (actuala Indonezie) și clorura de sulf.

După toate acestea, creionul spune: „Mai dorește cineva să-mi contrazică afirmaţia de mai devreme cum că nicio persoană de pe pământ nu știe singură cum să mă facă?“

Puterea pieþei Libertatea de a alege

37

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 38

Niciuna dintre miile de persoane implicate în producerea creionului nu și-a îndeplinit sarcina pentru că avea nevoie de un creion. Unele dintre ele nici măcar nu au văzut vreodată un creion și nu ar ști la ce folosește. Fiecare a considerat că munca sa reprezintă un mod de a obţine bunurile și serviciile dorite. De fiecare dată când mergem la magazin și cumpărăm un creion, schimbăm un pic din serviciile noastre cu o parte infinitezimală din serviciile cu care fiecare din celelalte mii de persoane a contribuit la producerea creionului.

Este și mai uimitor că acest creion a fost produs. Nu a stat nimeni la un birou central pentru a da ordin acestor mii de persoane. Nicio poliţie militară nu a autorizat ordinele care nu au fost date. Acești oameni locuiesc în mai multe ţări, vorbesc limbi diferite, sunt adepţi ai unor religii diferite, s-ar putea chiar să se urască unii pe alţii — și totuși nimic din toate aceste diferenţe nu i-a împiedicat să coopereze la fabricarea creionului. Cum s-a întâmplat acest lucru? Adam Smith ne-a răspuns la această întrebare acum două sute de ani.

Rolul preþurilor Adevărul-cheie prezentat în Avuţia naţiunilor a lui Adam Smith este amăgitor de simplu: dacă un schimb între două părţi are loc voluntar, acesta nu va avea loc decât dacă ambele părţi consideră că vor avea de câștigat din acest schimb.

Majoritatea erorilor economice rezultă din neglijarea acestui adevăr, neglijenţă determinată de tendinţa de a pretinde că există o „plăcintă“ limitată și că o parte nu poate câștiga decât în detrimentul celeilalte părţi.

Acest adevăr-cheie este evident în cazul unui schimb simplu între două persoane. Este cu mult mai dificil să înţelegem cum poate el să permită oamenilor din întreaga lume să coopereze pentru ca fiecare să-și promoveze propriile interese.

38

Libertatea de a alege Puterea pieþei

Friedman Terminat BT.qxp

7/16/2009

3:35 PM

Page 39

Mecanismul care realizează această sarcină fără coordonare centrală este sistemul preţurilor, deoarece nu este necesar ca oamenii să vorbească unii cu alţii sau să se placă reciproc.

Când cumpăraţi un creion sau vă luaţi pâinea cea de toate zilele, nu aveţi de unde să știţi dacă acel creion a fost făcut sau grâul a fost cultivat de un alb sau de un om de culoare, de un chinez sau de un indian. Ca urmare, sistemul de preţuri le permite oamenilor să coopereze pașnic, într-o anumită etapă a vieţii lor, în timp ce fiecare își vede de existenţa proprie din toate celelalte puncte de vedere.

Sclipirea de geniu a lui Adam Smith a constat în recunoașterea faptului că preţurile care au rezultat din aceste tranzacţii voluntare între vânzători și cumpărători — pe scurt, în cadrul unei pieţe libere — ar putea îndruma activitatea a milioane de oameni, fiecare urmărindu-și interesul personal în așa manieră încât și celuilalt să-i fie cât mai bine. Faptul că ordinea economică poate apărea ca o consecinţă neintenţionată a acţiunii mai multor oameni, fiecare urmărindu-și propriul interes, a reprezentat o idee surprinzătoare pe vremea aceea și rămâne și astăzi la fel.

Sistemul de preţuri funcţionează atât de bine și de eficient ,încât aproape că nici nu suntem conștienţi de existenţa lui.

Nu realizăm niciodată cât de bine funcţionează până când este împiedicat să mai funcţioneze, și chiar și atunci cu greu ne dăm seama care poate fi cauza necazurilor.

Cozile lungi la benzină care au apărut brusc după 1974, ulterior embargoului petrolier OPEC*, și apoi în primăvara și vara anului 1979, după revoluţia din Iran**, sunt exemple recente evidente. În ambele situaţii a avut loc o perturbare acută în procesul de furnizare a ţiţeiului din surse externe. Dar *

Episod tensionat pe plan internaþional, în urma crizei petrolului din 1973 þãrile exportatoare de petrol au decis sã controleze nu numai producþia, ci ºi preþul acestui combustibil folosit. (N. red. )

**

Revoluþia islamicã, în fruntea cãreia s-a aflat ayatollahul Komeiny ºi care a dus la cãderea ºahului Reza Pahlavi Aryamehr .(N. red. )

Puterea pieþei Libertatea de a alege

39