1. Art. 375 din Codul de procedură civilă
Din punct de vedere legal, judecătorul pentru minori trebuie să impună măsuri prin care să se garanteze protecția copiilor aflați în pericol, în cazurile în care „sănătatea, siguranţa sau moralitatea unui copil aflat sub autoritatea părintească sau a tutorelui este ameninţată sau în cazul în care condiţiile au loc creşterea ori dezvoltarea lor fizică, emoţională, intelectuală şi socială sunt puternic deteriorate“1. Pentru a evalua situaţia copilului, judecătorul pentru minori dispune o investigaţie, în scopul colectării de informaţii privind anumite aspecte ale vieţii sociale şi educaţionale a copilului. Judecătorul deleagă aplicarea acestor măsuri către un anumit serviciu din cadrul Aide Sociale à l’Enfance (SASC) – instituție aflată sub umbrela tribunului – sau unei asociaţii. Suplimentar, judecătorul dispune măsuri prin care se urmăreşte asistarea copilului şi a familiei sale în eforturile de a depăși dificultățile, putând ordona și supravegherea activității școlare a copilului. Un copil victimă a relelor tratamente și/sau a abuzului sexual este, în primul rând, un copil suferind, fiind abia în al doilea rând reclamant sau parte vătămată! Ţinând cont de suferința copilului, precum și de eforturile de stabilire a adevărului judiciar (formal), este necesar să se elimine barierele care limitează acţiunile autorităților și serviciilor, astfel încât acestea să se poată îngriji de copilul-victimă în mod corespunzător. Este important ca acești copii aflați în suferință să beneficieze de sprijin integrat și multidisciplinar. În acest scop, Federation of Associations Voix De l’Enfant (Federația Asociațiilor Vocea Copilului) a decis să dezvolte proiecte care au la bază o metodologie integrată și multidisciplinară, a cărui obiectiv este de a face astfel încât să fie auzită vocea copiilor victime ale abuzului sexual și a altor forme de rele tratamente.
2. 1
Contextul general pentru înfiinţarea unităţilor medico-legale pediatrice (UMLP) În 1997, combaterea relelor tratamente și abuzurilor asupra copiilor a fost declarată prioritate națională. Au fost semnalate deficienţe semnificative cu privire la asigurarea îngrijirii pentru victimele-copii, atât din punct de vedere legal, cât și din punct de vedere medical și social. Pentru a descrie situația din momentul respectiv, poate fi folosită următoarea descriere metaforică: „o gară cu trenuri, fiecare aflat pe șine care nu se e intersectează niciodată”. Copiii sunt un grup sensibil și vulnerabil al populaţiei, care merită îngrijiri şi atenţie speciale, datorită slăbiciunii lor. Această situaţie impune recunoașterea faptului că victimele-copii au nevoie de tratament special. Contextul legislativ în perioada în discuţie Pentru motivele prezentate mai sus, pentru a asigura protecția copiilor victime ale abuzurilor, legiuitorul a adoptat o serie de prevederi privind protecția juridică și administrativă. Din punct de vedere juridic, Legea 98-468 din 17 iunie 1998 a introdus în Codul de procedură penală o serie de prevederi cu privire la prevenirea și incriminarea infracțiunilor de natură sexuală, precum și măsurile asociate de protecție a copiilor. Mai precis, ca urmare a adoptării legii menționate mai sus, procurorul regional sau judecătorul de instrucție desemnează un responsabil ad-hoc pentru copil, în cazurile în care protejarea intereselor copilului nu este asigurată integral de reprezentanții
50
Partea 2 • Practici europene în aplicarea metodelor integrate în domeniul justiţiei echitabile și al asistenţei pentru victimele infracţiunilor