Issuu on Google+

www.ziaruldemures.ro “LIKE-urile” politicienilor de pe Facebook. Anul VIII, nr. 443 16 pagini, PREȚ: 2,99 lei Apare săptămânal, 7 - 13 martie 2011

FONDATOR: AURELIAN GRAMA

Românii au înnebunit după Facebook şi pe bună dreptate putem spune că “Dacă nu ai cont pe FB nu exişti.” Cum scopul politicienilor este tocmai de a exista şi de a fi veşnic în centrul atenţiei, iată că instrumentul socializării online cu electoratul a prins şi la tagma politică mureşeană.

Aş vrea un concediu ca şi anga jat, nu ca patron

pagina 5

pagina 7

Oraş pierdut. Caut primar! cu Aş tăia a cangren l iu r u t bis ar o D ! rimărie tatea de la P li ia c e p ia e s mă lase chirurg umai să N . i să .. a e m or tocali ă ăştia p nd fu n băieţii o c i z, că e e cu id d u n a c DN l e ori A de mult DNA-ul...

Un ginecolog la Primărie... Ce, nu s-a mai văzut?... Credeţi că la Institutul Inimii am un job mai uşor? Oricum, am deja votul mamelor care au născut cu mine... Şi nu sunt puţine...

Întâi vice... Apoi sub... Mereu al doilea om în instituţie... M-am cam săturat şi aş vrea puţin mai mult... E drept, până la urmă e ca la Olimpiadă, important e să participi... Ce strategie am? Păi iau un cablu de la Romcab şi trag Primăria după mine până la Viena ori Budapesta, unde să învăţăm cu toţii administraţie... Garantez că în 6 luni scoatem Târgu Mureşul din reorganizare judiciară...

Sincer, de aş ajunge la Primărie, aş pune de o privatizare `a la Azomureş, cu nişte investitori serioşi, parteneriat public-privat, şi să vedeţi cum o să curgă profiturile... Putem merge cu toţii să facem scufundări în Pacific...

De ce să nu readucem atmosfera electrizantă a brătienilor la Târgu Mureş? Sunt vânător pasionat şi nu mi-e frică să ţintesc cât de sus... Pac, pac, pac şi cioara cade... Simplu...

După ce s-au uitat în disperare timp de 11 ani la western-ul Bunul, Răul şi Urâtul, târgumureşenii au şansa de a oferi Primăria recompensă unui nou şerif. Pe cine vor alege dintre cei şase care au speriat vestul? Nu mai e mult şi vom afla.

Ţara arde iar Curcă „seceră” agricultori

Inconcretul USL şi reorganizarea consiliilor locale

După mai multe luni de pauză, DNA Tîrgu Mureş a ieşit la rampă cu o nouă trimitere în judecată. Staţi liniştiţi, nu e vorba de un şef de vamă sau de pe la Finanţe. Instituţia condusă cu onor de Curcă a reuşit să-i prindă cu mâţa-n sac pe doi fermieri din Harghita, care cică au falsificat arendarea unor terenuri. Asta în timp ce corupţii târgumureşeni stau liniştiţi şi se scarpină după ureche.

Preşedinţii filialelor Mureş ai PNL, PSD şi PC, deputatul Ciprian Dobre, Alexandru Petru Frătean şi Ma­rian Cornaciu, au semnat, la Târgu-Mureş, acordul de funcţionare al Uniunii Social Liberale (USL) la nivelul judeţului Mureş. A fost, să spunem, evenimentul politic mureşean al săptămânii. Miercuri (nr. 2 martie) cei trei s-au strâns în sediul PNL Mureş să ştampileze, să semneze dar să nu spună nimic concret.

pagina 4

pagina 3


2

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

mai mult ca perfect

Zei fără de muritori fericiţi. Numele speranţei. Cred că fiecare primar trebuie să-şi asume bunăstarea locuitorilor cetăţii. Oare ce îşi mai doresc cei care conduc, după ce i-am facut zei în 20 de ani. Toate acestea fără a gândi, fără a crea, fără a lupta sau fără a plăti în viaţa lor măcar două locuri de muncă. Nu din pix, nu pe telefon, nu din impozitele cetăţenilor, nu din bugetul public şi fără a folosi infatuabilul unic EU, când de fapt habar nu ai ce înseamnă bani de salarii, de taxe sau momente grele ale economiei reale. Ziarul de Mureş a iniţiat un demers de redescoperire a unor posibili candidaţi în condiţiile în care piaţa e suprasaturată de răspunsul: Da cine altul, dacă nu există unul mai bun?! Oricine, teoretic, poate ajunge primar, dar câtă vreme nu intri în joc nu prea sunt şanse ca independent. Avem un astfel de exerciţiu început deja la Consiliul Judeţean. La cât de ahtiate după putere sunt partidele nu se pune problema derogărilor şi peste noapte o personalitate este acceptată candidat. Cine-şi mai aduce aminte câte şanse aveau în viaţă înainte de a intra în politică actuali miniştri, parlamentari sau primari... Şi cum au ajuns ei zei... Mi-ar plăcea un primar ca Remus Benţa JR. Mii de locuri de muncă în ani de şantiere

naţionale şi fabrici regionale. Imperiu. Mentalitate de învingător. Cu toate cârcotelile celor ce nu acceptă afacerile cu statul. Dar un trio Benţa ce a trecut criza şi poate îşi pune marca şi pe sediul EON din Târgu Mureş merită cultivat. Că fraţii Roland şi Orlando Szasz au creat un altfel de business naţional e o altă certitudine, dar că nu-s vizibili sau mult prea puţin în oraşul care i-a propulsat poate fi şi premisa unui start up în politică, iar comunitatea poate răspunde pozitiv unei insolite candidaturi. Nu mi-ar fi defel frică cu un city manager de calibrul lui Vasile Aron de la Foraj Sonde. Cred că ar aduce investitori reali în fabrici şi în plus valoare. Prima investiţie ar fi într-o vizită cu oameni de afaceri mureşeni în cele mai influente capitale dornice de a investi în târgul văduvit de orice fel de loc de muncă. Că Proszer Zoltan a fost, a creat, a urcat, a avut probleme, dar a revenit cu o spectaculoasă investiţie de 98 milioane de euro, pare ne­ verosimil. Cine-l întreabă cum se nasc marile idei, dacă tot a învăţat şi reversul medaliei, poate avea un sfetnic bun. Şi câteodată sfetnicul trebuie să-şi asume rolul de prim solist. Sunt trei. Mereu doi. Unul poate fi desemnat.

Sorin Pastor, Claudiu Ugran şi Fiko Istvan. Inventivi şi iubiţi de ursitoarele postrevoluţionare. Discreţi într-o lume dornică de a afla secretul reuşitei. Dorinţa de a nu dezvălui nimic, dar acceptând provocarea unei arhitecturi publice de calibru, poate rămâne un secret acceptat până la urma de toţi ce vor beneficia de mandatul unui astfel de primar. Vine de la Reghin. Dar şi de la Londra. Acum e mai mult la Shanghai şi Beijing, dar măcar vorba lui Ion Ţiriac învaţă şi acum cine dă ora exactă. Nu au doar tenisul în comun. Radu Pescar. Cântăriţi şi sunt dispus şi la argumente. Extrem de valide. Şi electoral. Să joci în divizii înalte în business cu Sysgenic şi să nu renunţi la cariera universitară acasă la UPM şi la celebre universităţi europene şi americane pot fi argumente ale unei cariere de invidiat. Şi dacă ai dori să fie invidiat oraşul tău datorită ţie, chiar dacă te cheamă Dumitru Rădoiu, intri în hora publică, chiar dacă afacerile şi profesoratul oferă satisfacţii de netăgăduit. Experienţa lui Mircea Musgociu e doar o etapă şi nu un argument că oamenii de afaceri nu au loc în politică. Musgociu încă se joacă. Şi cu rezultate bune la Bursă. Ar şti să joace şi

pentru oraşul său. E drept că rechinii se lasă mai uşor vânaţi cu harponul la pescuit sportiv. Prea tânăr pentru un joc atât de mare, nu mai este o replică etichetă pentru Ionuţ Şandru. Tânărul imberb a trecut de dădăceala marilor gazişti, a tălmăcit multe din poveştile cinegeticii cu maeştrii de ceremonii, s-a dedat la practici informaţionale, la şcoli de înnobilare academică şi nu cred să nu ne rezerve surpriza dăruirii sale pentru binele obştesc. Cred că o surpriză ar fi şi Molnar Anton, iar multiculturalismul nu ar fi vorba-n vânt. Vorba lui Ionel Albu, deja m-am lungit. Dar oare nu ni s-au năruit speranţele de atâta aşteptare... Şi totuşi, locuri de muncă respectabile şi bine plătite aveţi d-lor?! Sau vreţi să daţi crezare răilor speculatori duşmani ai poporului care dezinformează scriind că tocmai de aceea, deliberat, nu au fost create oportunităţi de trai decent pentru a manipula mai uşor electoratul...

Aurelian GRAMA

Horaţius Dumbravă şi lipsa de magistraţi Avocaţi, se

taie caşcavalul de la stat!

Inspecţia Judiciara şi-a prezentat săptămâna trecută bilanţul de activitate pentru anul 2010, iar principala problemă identificată de inspectorul şef, judecătorul Mihaela Tropcea, a fost numărul extrem de mic de inspectori, respectiv 31 dintre care 3 au funcţii de conducere, care au în atribuţii verificarea a peste 6.000 de magistraţi. Pe de alta parte, judecătorul Mihaela Tropcea a prezentat presei noul site al Inspecţiei Judiciare, unde vor putea fi găsite toate actele publice întocmite de inspectori. Prezent la eveniment, preşedintele CSM, Horaţius Dumbravă, s-a declarat mulţumit “per ansamblu” de activitatea Inspecţiei Judiciare, dar a recunoscut că aceasta are încă multe lipsuri, pe care CSM, împreună cu Executivul şi Legislativul, vor trebui să le soluţioneze. Întrebat la conferinţa de presă ce a urmat prezentării bilanţului Inspecţiei, preşedintele Horatius Dumbrava a recunoscut că CSM are o problemă majoră la care încearcă să găsească soluţii, cum ar fi de exemplu, mărirea schemei de personal. Întrebat cum poate să mărească schema de personal cât mai urgent în condiţiile în care candidaţii la INM intră pe numărate, iar cei cu cinci ani vechime în profesii juridice nu trec de examenul de promovare, preşedintele CSM nu a reuşit să dea un răspuns concret. Răspunsul preşedintelui Consiliului este cu atât mai surprinzător cu cât în cursul şedinţei de joi membrii CSM au decis să continue programul privind volumul optim de muncă al magistraţilor, despre care magistraţii au susţinut că este principalul vinovat pentru stabilirea termenelor îndepărtate. De asemenea, Dumbravă nu s-a arătat îngrijorat de corupţia din siste-

mul judiciar, susţinând că, din cunoştinţele sale, numărul magistraţilor condamnaţi pentru corupţie este unul mic în raport cu numărul total al celor din sistem.

Dumbrava: “Este inadmisibil să ai 99,7% magistraţi evaluaţi foarte bine”

Preşedintele CSM, Horaţius Dumbravă, a susţinut că Inspecţia are încă multe lipsuri în activitate, dar că direcţia în care se îndreaptă activitatea acesteia este una bună. “Pe de alta parte, este inadmisibil să ai 99,7% magistraţi evaluaţi foarte bine”. Preşedintele CSM a menţionat de asemenea că una “dintre vulnerabilităţi este legată de termenele rezonabile, pentru că există o problemă cu privire la primul termen de judecată. Numărul de cauze a crescut cu 20% în 2011 faţă de 2010, şi cu 25% in 2010 faţă de 2009, astfel că o soluţie ar fi mărirea schemei de personal, mai ales că acum se aşteaptă înregistrarea a peste 75.000 de dosare numai cu privire la Registrul Comerţului. Dumbravă a explicat că sunt peste 290 de posturi libere la judecătorii şi tot atâtea la procurori, dar că, de fiecare dată, atât la examenele de la INM, cât şi la cele cu cinci ani vechime, s-au prezentat câte 3.000 de candidaţi, astfel că “bazinul este larg, iar CSM trebuie să aibă

grijă la competenţele celor care intră”. În mod paradoxal, deşi preşedintele CSM susţine că primul termen în dosare este unul extrem de îndepărtat de la momentul înregistrării unei cauze pe rol, programul privind volumul optim de activitate, identificat ca fiind principala cauză de tergiversare a cauzelor, este bun şi trebuie continuat. Cel puţin aceasta a fost decizia CSM după o şedinţa foarte lunga care a avut loc cu o zi înaintea raportului Inspecţiei Judiciare.

Luju

Senatorii Radu Alexandru şi Iulian Urban vor să pună capăt contractelor de asistenţa juridică încheiate de instituţii ale statului cu diverse firme de avocatură, în condiţiile în care aceste instituţii au departamente juridice şi consilieri juridici angajaţi, pe care nu-i folosesc. Fenomenul din ultimii 10 ani al contractării unor case de avocatura de către ministere, agenţii guvernamentale, regii şi societăţi naţionale, pe onorarii de sute de mii şi chiar milioane de euro a fost şi este suspectat de spagă mascată sau sifonare a banului public. Expunerea de motive şi proiectul de lege al celor doi iniţiatori sună în felul următor: „Raportat la faptul că în ultima perioadă în pofida repetatelor modificări ale legislaţiei privind atât achiziţiile publice, cât şi parteneriatul pu­ blic privat au existat situaţii în care abuzând de lacune legislative unii ordonatori de credite care au contractat în dauna bugetelor administrate servicii juridice externe, deşi deţineau în schema de personal proprii departamente juridice sau aveau persoane încadrate în funcţia de consilier juridic; Ţinând cont de faptul că România a traversat o perioadă de criză economică, precum şi de faptul că pentru consolidarea economică se impune însă cheltuirea chibzuită a banului public, prin contractarea de servicii doar în situaţii temeinic justificate”, spun cei doi parlamentari. Cel mai mare scandal generat de descoperirea unor contracte încheiate de stat cu anumite case de avocatură a fost cel legat de actualul ministru Elena Udrea şi RA APPS. Aceasta a obţinut contracte de aproximativ 2,35 miliarde de lei vechi fără o licitaţie prealabilă, doar pe încredinţare directă.

Luju


3

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

trei culori cunosc anume

Inconcretul USL şi reorganizarea consiliilor locale Traseişti din PD-L nu bateţi la uşa USL. Cam ăsta a fost principalul mesaj al „unirii” partidelor sub sigla USL. „Articolul 12 din Protocol prevede că părţile semnatare ale prezentului acord se angajează să nu accepte nicio cerere de adeziune din partea membrilor marcanţi ai PDL, care au făcut sau fac parte din organele de conducere şi de execuţie ale acestei formaţiuni politice, indiferent de nivelul acestor funcţii. Am luat această hotărâre care va fi făcută publică şi vom transmite fiecare la sediile noastre, respectiv la sediul central al USL, acest articol pe care noi l-am inclus în acord”, a declarat Ciprian Dobre. Documentul are numai 12 articole. Vor colabora, se vor susţine, vor face sondaje, liste, candidaţi şi tot ce trebuie pentru ca “demonul portocaliu” care „asupreşte” ţărişoara noastră să nu mai câştige la viitoarele alegeri. Naivitate dusă la absurd şi, din nou, nimic concret. Liderul PNL Mureş a mai arătat USL este o construcţie politică care se doreşte a fi o soluţie pentru cetăţenii români şi că dacă ar prelua fugarii din PDL va dovedi că procedează exact la fel cu formaţiunile care au condus ţara din 1990 încoace. „Dacă noi vom lua, peste o lună, peste două sau peste un an fugarii de la PDL, care astăzi sunt parte a deciziilor care au dus ţara în pragul falimentului, înseamnă că noi vom continua şi la USL să facem ce au făcut toate partidele până acum după 1990. Să dăm, de fapt, voie la această migraţie politică. Noi nu vom primi membrii PDL în USL şi cred că este foarte important să transmitem acest mesaj că noi, începând cu această zi, nu vom mai face politica pe care au făcut-o alţii, timp de 20 de ani, în România. Acesta este mesajul”, a precizat Ciprian Dobre. Potrivit acestuia, începând cu data de 2 aprilie 2011, adică după 30 de zile de la semnarea protocolului, „vom aboli orice colaborare cu PDL, la orice nivel”. O alternativă este necesară, dacă este şi concretă ea devine şi utilă şi funcţională.

Preşedinţii filialelor Mureş ai PNL, PSD şi PC, deputatul Ciprian Dobre, Alexandru Petru Frătean şi Marian Cornaciu, au semnat, la TârguMureş, acordul de funcţionare al Uniunii Social Liberale (USL) la nivelul judeţului Mureş. A fost, să spunem, evenimentul politic mureşean al săptămânii. Miercuri (nr. 2 martie) cei trei s-au strâns în sediul PNL Mureş să ştampileze, să semneze dar să nu spună nimic concret. În aceeaşi zi, la nivel naţional s-a semnat Protocolul Coaliţiei de guvernare între PD-L şi minoritarii de toate formele şi culorile plus vreo trei, patru independenţi declarativ, portocalii în cuget şi simţiri. 30 de zile pentru refacerea majorităţilor

Conform protocolului semnat, USL Mureş va reanaliza majorităţile în consiliile locale din judeţ şi acolo unde se va putea, se va încerca inclusiv schimbarea viceprimarilor. Acest proces va avea loc în următoarele 30 de zile. „În termen de 30 de zile noi va trebui să refacem majorităţile în toate Consiliile Locale în cadrul USL. Dacă există situaţii în care consilier deai noştri au făcut majorităţi cu PD-L-ul vor fi desfăcute şi vom crea noi majorităţi mergând până la schimbarea vice-primarului”, a pre-

cizat Frătean. Unde şi în ce formă nu vom şti decât peste 30 de zile. Unele voci spun că ar fi vorba de vreo 43 de localităţi, altele spun 40 iar Ciprian Dobre a spus miercuri. “Nu vă spunem nimic concret azi, peste zece minute de apucăm de lucru.” Adică s-au constituit, liderii naţionali au perindat teritoriul pentru a linişti apele liberalo-sociale-conservatoare a unicei construcţii pe modelul: „Noi suntem soluţia dar nu vă spunem nimic şi acum în 30 de zile vor studia, analiza, soluţii pentru ceva a cărei unică platformă şi scop este “Jos Băsescu.” Pe idea lui Caragiale, “Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic sau să nu se revizuiască

dar să se schimbe totul.” La Târgu Mureş, Sighişoara nu se pune problema. În municipiul consiliul local este dominat de PD-L şi UDMR iar la Sighişoara PSD e la putere. Rămâne Târnăveniul unde colaborarea cu PD-L este evidentă, Luduşul rămâne tot aşa şi la Iernut om trăi şi om vedea. Unii trebuie să plece sau să se plece dar vom vedea atunci când inconcretul se va transforma în concret. În 30 de zile sperăm noi. Poate îi va salva Ungheniul unde sursele spun că la nivel de vice se pune la cale un “puci”. Numai să se termine analizele şi poveştile până la viitoarele alegeri.

Lex Tetrix

Muncitori mureşeni exploataţi în sectorul forestier din Cehia Firmele ceheşti care activează în sectorul forestier şi sunt suspectate de înşelarea repetată a angajaţilor lor români, în special târgumureşeni, continuă să recruteze muncitori şi în acest sezon. Cei care sunt atraşi de astfel de oferte ar trebui să aibă foarte mare grijă Pe parcursul anilor 2009 şi 2010, firmele Affumicata, Wood Servis Praha şi PBM Union Jobs au făcut publice o serie de locuri de muncă, oferind salarii atractive de la 400 la 900 de euro pe lună pentru plantarea de puieţi şi alte servicii în silvicultură. Potrivit informaţiilor disponibile la acest moment, aceste companii au fost din nou subcontractate în sectorul forestier din Cehia, pentru anul 2011. „În curând vor apărea noi anunţuri de muncă pentru sectorul forestier din Cehia, de data aceasta, însă, în alte regiuni decât în Mureş, unde oamenii sunt deja mai bine informaţi. Există deci pericolul ca oamenii să plece la muncă şi să se întoarcă acasă fără nici un ban“- spune domnul R.M. din Târgu Mureş, care are o experienţă foarte neplăcută de anul trecut, când a muncit pentru Affumicata. Firmele menţionate mai sus sunt încă datoare cu salarii pentru sute de muncitori din România, dar şi din Vietnam sau Slovacia. Aceste firme au fost reprezentate de Jindřich Martinák, David Mrkos sau Marta Pavelová, iar contractele de muncă cu muncitorii au fost semnate în limba cehă, limbă pe care majoritatea românilor şi vietnamezilor nu o înţeleg deloc. „Unii dintre muncitori au solicitat o traducere în limba română şi în unele cazuri au refuzat să semneze contractele, deoarece acestea nu specificau

clar cum vor fi plătiţi pentru munca efectuată. După ce au insistat să fie incluse în contracte promisiunile verbale iniţiale (asigurarea transportului gratuit tur-retur pe traseul România Cehia, cazare şi mâncare gratuită, salariu net clar stabilit), şefii companiei, împreună cu alţi colaboratori, nu şi-au respectat promisiunile, lăsând muncitorii noi veniţi în voia sorţii, fără mijloace financiare pentru a putea acţiona în vreun fel “, descrie situaţia avocatul păgubiţilor Matouš Jíra.

Ţeapă sau trafic de persoane? Unii muncitori primeau avansuri băneşti foarte mici care nu le ajungeau nici pentru a-şi asigura strictul necesar de hrană. Muncitorii au fost de multe ori nevoiţi să-şi întrerupă activitatea, cerând să le fie achitat salariul datorat pentru munca efectuată până în acel moment. Unii dintre ei au fost ameninţaţi pentru a îi descuraja să intre în contact cu poliţia sau mass-media. „Astfel de acţiuni pot fi calificate ca şi exploatare la locul de muncă. În plus, dacă cineva a fost supus violenţei, ameninţărilor, fiind simultan şi înşelat, am putea discuta chiar despre trafic de persoane“, a declarat Petra Kutálková din organizaţia La Strada Česká republika, o.p.s.. Muncitorii români, slovaci

sau de alte naţionalităţi, care au fost înşelaţi în anul 2010 sau 2009 se pot adresa juriştilor cehi, care colaborează cu organizaţiile nonguvernamentale pentru drepturile migranţilor. „Ne străduim să asigurăm compensarea cel puţin a unei părţi din salariile neachitate şi sancţionarea principalilor organizatori a acestor escrocherii“ a mai adăugat avocatul Jíra.

Albeta IONESCU

„Iniţiativa pentru Drepturile lucrătorilor migranţi din Cehia” va organiza la sfârşitul lui martie 2011 câteva acţiuni publice, pentru susţinerea foştilor angajaţi ai firmelor menţionate, care nu au fost plătiţi pentru munca prestată în sectorul forestier.


4

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

lasă-mă să te las scăpat

Ţara arde iar Curcă „seceră” agricultori „În politică zicala „Never say never” este absolut adevărată.” Kelemen Attila, preşedintele UDMR Mureş „Suntem un stat democratic şi mereu trebuie să găsim soluţii să-l stimulăm pe cel care munceşte.” Florin Urcan, primarul oraşului Luduş „Eu cred că alianţele trebuie făcute nu pe simpatii personale, ci pe părţile comune şi pe gândiri strategice în interesul comunităţii.” Csegzi Sandor, viceprimarul municipiului Târgu-Mureş „Aceste structuri (primăriile de cartier din Târgu-Mureş – n.r.) costă o grămadă de bani ca şi chirii, aproximativ 35.000 de euro pe an, iar activitatea lor se reduce doar la un ghişeu de încasare de impozite.” Dinu Socotar, prim-vicepreşedintele PC Mureş „L-am auzit pe domnul premier cu o cuvântare învăţată de acasă, după părerea mea, rigidă.” Gyorgy Frunda, senator UDMR „Începând cu această zi (miercuri, 2 martie – n.r.), nu vom mai face politica pe care au făcut-o alţii, timp de 20 de ani, în România.” Ciprian Dobre, preşedintele PNL Mureş

După mai multe luni de pauză, DNA Târgu Mureş a ieşit la rampă cu o nouă trimitere în judecată. Staţi liniştiţi, nu e vorba de un şef de vamă sau de pe la Finanţe. Instituţia condusă cu onor de Curcă a reuşit să-i prindă cu mâţa-n sac pe doi fermieri din Harghita, care cică au falsificat arendarea unor terenuri. Asta în timp ce corupţii târgumureşeni stau liniştiţi şi se scarpină după ureche. Victimele instituţiei condusă de Curcă au fost de această dată Tubak Liviu şi Tulit Miklos, reprezentanţi ai Asociaţiei Composesoratului Casinul Nou din judeţul Harghita. Conform acuzaţiilor aduse de anticorupţii târgu­mu­reşeni, cei doi au „folosit sau prezentat documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată”. Mega-prejudiciul produs de cei doi ajunge la suma de 72.157,38 lei, bani pe care cei doi îi datorează acum către APIA Harghita.

Unde-i corupţia! Conform Dex-ului composesoratul reprezintă o „formă de asociere în care proprietăţile sunt administrate împreună de persoane desemnate în urma votului majorităţii, fiecare membru păstrându-şi dreptul de proprietate asupra terenurilor”. deci respectivii conduceau o astfel de asociaţie de proprietari de terenuri agricole pe care le şi administrau. Nu sunt funcţionari publici, nu conduc instituţii publice, nu au făcut trafic de influienţă. Ne întrebăm de ce DNA se ocupă cu astfel de cazuri având în vedere că există destule exemple de care s-ar putea ocupa chiar în Târgu Mureş. I-am direcţiona spre câteva licitaţii sau lucrări ale administraţiei locale care miroase de la o poştă a trafic de influenţă. De la vameşi la „ţărani” Întreaga societate a fost zguduită în ultimele săptămâni de arestările vameşilor şi poliţiştilor de frontieră din diferite Vămi din ţară. Se caută Regine, Regi, Turnuri şi Cai. Se dau pe piaţă imagini, interceptări, ascultări şi multe alte dovezi ale vinovăţiei corupţilor din punctele de trecere ale frontierei române. Este posibil ca să cadă chiar capete de demnitari de rang înalt din diferite foruri superioare ale statului. Şocul anchetei DNA de la nivel naţional se pare că nu a ajuns şi pe plaiuri mureşene. După cele prezentate mai sus, procurorii noştri caută corupţia sub holdele şi păşunile harghitene. Ce să înţelegem şi noi....pentru Curcă corupţia s-a născut la sat.

Moş Ion Roată şi Corupţia

CNS se vrea martir

„Trebuie să fim mai bătăioşi în faţa miniştrilor care uneori au consilieri destul de modeşti, alteori nu-şi apleacă urechea la iniţiativele noastre.” Ioan Vasu, primarul comunei Râciu „Teatrul românesc este o valută forte pe care nu am exploatat-o până acum.” Gasparik Attila, rectorul UAT TârguMureş „Cine va investi în agricultură nu va avea decât de câştigat, având în vedere ce se întâmplă pe plan mondial, în ce priveşte criza alimentară care se preconizeză.” Liviu Timar, directorul Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală Mureş „Mă consider un conducător de joc ade­ vărat.” Jason Stright, noua achiziţie a BC Mureş Târgu-Mureş „Noi urmărim ca în cursul procedurii de strângere a semnăturilor, de formulare a scopului comun, să edificăm şi o alianţă cu acele regiuni care păstrează tradiţii naţionale în ţările UE şi care poartă amprentele unui specific naţional. Ne gândim la Scoţia, Ţara Bascilor, Catalonia, Ţinutul Secuiesc, bineînţeles, Tirolul de Sud.” Balasz Izsak, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc

Către Ziarul de Mureş În ediţia de miercuri, 2 martie 2011, cotidianul Ziarul de Mureş a publicat articolul cu titlul “Borbely isi trage partea....la verzisori” care cuprinde unele informaţii eronate şi concluzii care nu au legătură cu realitatea. Ministerul Mediului şi Pădurilor doreşte să facă unele precizări pe care le considerăm utile pentru o corectă informare a cititorilor Ziarului de Mureş: Evaluarea pe baza cărora au fost selectate proiectele pentru realizarea spaţiilor verzi nu au la bază simpatii aşa cum se înţelege din articolul publicat, ci criterii tehnice foarte clare stabilite prin ghidul de finanţare şi aplicate de comisia constituită la nivelul Administraţiei Fondului pentru Mediu, instituţie care gestionează acest program. Hotărârea de Guvern adoptată în 9 februarie 2011 cuprinde 285 de proiecte din cele 1056 depuse în sesiunea care a avut loc în perioada 21.09.2009-12.10.2009, proiecte care au întrunit cele mai mari punctaje în urma evaluării. Valoarea celor 285 de proiecte este de 214 milioane de lei. În sesiunea de depunerea a proiectelor care a avut loc în 2009, Primăria Municipiului Târgu Mureş a depus un singur proiect, “Parcuri noi în Municipiul Târgu Mureş – Aleea Carpaţi, Aleea Haţeg şi Aleea Vrancea”, care a şi fost aprobat, primind o finanţare de 954.955,34 lei. Cu aceste fonduri Primăria Municipiului Târgu Mureş va amenaja spaţii de joacă şi de odihnă în 3 locaţii: Aleea Haţeg, Aleea Vrancea şi Aleea Carpaţi. Faptul că 16 localităţi din Mureş beneficiază de fonduri pentru amenajarea de spaţii verzi considerăm că este un lucru benefic pentru cetăţenii acestui judeţ. Subliniem încă o dată că proiectele au fost selectate de către o comisie constituită la nivelul Administraţiei Fondului pentru Mediu, pe baza unor criterii tehnice, şi nu pe alte criterii, aşa cum se sugerează în articolul apărut în publicaţia pe care o conduceţi.

DIRECŢIA DE COMUNICARE

Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) va orga­ niza luna aceasta o festivitate de comemorare a secuilor martiri, împreună cu re­ prezentanţii Partidului Civic Maghiar (PCM). Ca invitat special vom avea „onoarea” de a-l avea şi pe preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo. "În fiecare an, CNS împreună cu PCM organizează festivitatea de comemorare a secuilor martiri. Anul acesta, această comemorare va fi la data de 12 martie, de la orele 15 la care va participa şi preşedintele parlamentului ungar Kover Laszlo", a declarat prese­ dintele CNS, Izsak Balazs. Prezenţa acestui demnitar maghiar nu este o noutate pentru oraşul nostru. Oricum odată cu venirea primăverii, evenimentele organizate de organizaţiile extremiste maghiare devin o obişnuinţă. Aşa că Izsak Balazs a anunţat că după festivitate, va fi organizat un marsş cu lumânări de la monumentul secuilor până la Palatul Culturii, unde preşedintele Parlamentului va prelua premiul "Gabor Aron" de la CNS, în cadrul unei festivităţi culturale, toate acestea organizate împreună cu PCM. Maghiarii din mai multe localităţi din Ardeal îi comemorează în fiecare an pe cei 13 ge­ nerali ai revoluţiei maghiare de la 1848.


5

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

i like the way you lie

Din ciclul: şi ei sunt oameni

LIKE-urile” politicienilor de pe Facebook. Românii au înnebunit după Facebook şi pe bună dreptate putem spune că “Dacă nu ai cont pe FB nu exişti.” Cum scopul politicienilor este tocmai de a exista şi de a fi veşnic în centrul atenţiei, iată că instrumentul socializării online cu electoratul a prins şi la tagma politică mureşeană. De curiozitate am vrut să vedem cam la ce dau LIKE politicienii din urbea noastră. Şi am găsit har-domnului, lucruri pe care mintea noastră nu şi le putea imagina.

Buicu’s Farm bate tot

Nu putem începe decât cu dr. Florin Buicu. Iniţiatorul cauzei “Spuneţi NU desfiinţării Institutului Inimii”, care a strâns jdemii de semnături virtuale este cel mai prolific utilizator politic având peste 180 de pagini la care a dat LIKE. Printre ele, coordonatorul de sănătate al PSD Mureş a inclus şi paginile colegilor Sorin Oprescu şi Marian Vanghelie. Şi la jocuri este as domnul Buicu. Astfel el apreciază “Mafia Wars”, “Buicu’ s Farm”. Printre cauzele sociale şi politice sau paginile de profil şi-au găsit locul şi “AllModels” şi “Miss Sportul Mureşean” că, deh, “ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place.”

Dacă e-plăcinte merge mai bine moţiunea

Unul dintre liderii locali ai proaspăt înfiinţatei Uniuni de stânga-dreapta, deputatul PNL Ciprian Dobre ne arată că a fi om politic nu înseamnă să uiţi de nevoile fundamentale ale omului. Mâncarea. Astfel Dobre a dat LIKE la “Eclătite” şi sperăm că are în plan să ne demonstreze contrariul zicalei “La plăcinte înainte, la război înapoi.” Colegul său, vicepreşedintele

CJ Cristian Chirteş a dat un “LIKE” şefului său politic Ciprian Dobre. Doar poziţia de vice la Consiliul Judeţean se ţine cu multă „muncă” şi puţină atenţie faţă de mai-marii partidului. Colegul său de Consiliu, afaceristul Akos Mora se implică intens în respectarea ortografiei limbii române. Aşa că susţine cauza „Să vorbim corect Limba Română!” din toată inima. Sângele de „român” apă nu se face.

Turbo Brişcaru

Democrat-socialul-liberalo-luptător pentru drepturile omului etc, Cornel Brişcaru susţine plantarea de copaci în România şi luptă împotriva cancerului. Puternic implicat în societatea civilă şi în multe altele, liberalul, pardon, social democratul are însă o pasiune secretă: “Guma Turbo”. Cum ştim că a colecţionat destule partide politice, suntem curioşi dacă are şi colecţia întreagă de maşini din guma de mestecat cu pricina. Colegul lui de partid, proaspătul demisionar din funcţia de consilier local, Bogdan Buda pare că uită conflictele interne din partid şi se arată interesat de siteul cumpărcarte.ro. Fapt lăudabil din punct de vedere cultural, pe plan politic seamănă puţin cu masochismul: îţi place site-ul omului care te-a făcut să pleci din toate funcţiile avute în PSD. În plus proaspătul burlac (politic şi casnic) dă Like profilului unei colege de partid. Nu-i

Pe Facebook mă simt ca acasă. Ce mai, cu cât mai multe like-uri cu atât viaţa e mai frumoasă şi poate voturile sunt mai multe

spunem numele să nu se înţeleagă altceva. Un alt pesedist, fost senator vrea să o facă pe facebook. Nu vă gândiţi la prostii pentru că noi vorbim de campania „Let’s do it Romania” pe care Cristian Georgescu pare că o place foarte mult. Proaspătul “uns” preşedinte al PSD Târgu Mureş, dr. Dragoş Popa apreciază “Nova Vita”, ceea ce nu ne surprinde deloc. Ceea ce ne frapează, este că a sa colegă de servici şi alianţă, Ionela Ciotlăuş, statutar aleasă din cursa în care a alergat singură pentru şefia PNL Târgu Mureş, nu a dat “LIKE” centrului medical pe care îl manageriază. Aşa că putem bănui că poate şi caută un alt loc de muncă, nefiind

satisfăcută de cel actual. „Timidul” consilier local al PNL, Sebastian Pui are un respect de sine neîntrecut. Probabil din această cauză şi-a dat “Like” propriului cont de Facebook. Doar în politică narcisismul nu este doar un termen teoretic, având largi aplicaţii practice. Colegul său de consiliu, Mozes Levente, al cărui ministru verde-portocaliu vrea din toţi rărunchii să desfiinţeze „Institutul Inimii” a dat LIKE cauzei doctorului Buicu, “Spuneţi NU desfinţării Institutului”. Păi domnule Mozes, care-i treaba. UDMR vrea sau nu dispariţia Institutului ăsta? Că noi nu mai înţelegem nimic.

Lex Tetrix

Asta da poză de deputat. Nu ca alţii care îşi pun toate potlogăriile pe cont. Privirea spre un viitor luminos şi funcţii cât mai înalte Uite-mă şi pe mine cu preşedintele nostru mult-iubit. Ce o mai strângeam în braţe pe a lui soţie...sper să nu vadă poza acum, că poate îmi pierd postul de preşedinte

Uite ce poză năstruşnică mi-am pus pe facebook. Şi-au bătut joc copiii de faţa mea. Arăt ca un clovn....numa să nu mă vadă electoratul

Să nu-i spuneţi şefului că nu am dat like la Nova Vita că poate mă zboară. Uite ce mică şi şenşibilă sunt.

Eu zic să o facem pe România non-stop. Doar avem de unde şi cei 6 ani de opoziţie am cam ruginit pe tuşă

Eu dom’le îmi place foarte mult persoana mea. Mi-aş da 100 de mii de voturi şi aş ajunge primar, dacă s-ar face alegeri pe internet


6

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie- 13 martie 2011

chercez la femme!

Lavinia Cosma: „Încă există mentalitatea că femeile nu sunt egale cu bărbaţii” A trecut prin mai multe încercări în viaţă, întro lume dominată mai mult de bărbaţi. Dar prin perseverenţă şi ambiţie, Lavinia Cosma, a ajuns să fie purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, meserie în care se regăseşte. Reporter: Cine este Lavinia Cosma? Lavinia Cosma: Sunt o femeie de 30 de ani. Ştiu că unele femei nu doresc să-şi spună vârsta. Nu cred că este un mare secret. Consider că până la vârsta aceasta am făcut destule lucruri, încât să mă simt într-o oarecare măsură împlinită. Cu siguranţă mai sunt cele două lucruri pe care orice femeie şi le doreşte, respectiv o căsătorie şi copii. Şi cred că în viitorul apropiat le voi avea pe amândouă. Sper. Aşa se preconizează. Sunt un om în mare măsură realizat Rep.: Ai ajuns purtător de cuvânt. Ţi-ai dorit mereu această funcţie? L.C.: Nu mi-am dorit-o mereu. A fost o funcţie care a venit pur şi simplu întâmplător. Din 2007 până în 2009 am lucrat la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant, ca director resurse umane şi le-am propus la vremea respectivă, în 2007, să deschidem puţin porţile către presă şi implicit către comunitate. Pentru că la vremea respectivă era o percepţie, cum că Institutul era o cetate unde nu se prea poate intra. Şi încet, încet, am convins pe cei care conduceau Institutul că trebuie să dai dovadă de transparenţă pentru că eşti într-o instituţie publică. Şi am început practic o a doua activitate, eram un fel de 2 în 1, lucram de dimineaţa până seara şi încetîncet m-am regăsit în această meserie. Ulterior

am aflat de un post de şef birou relaţii publice şi comunicare şi am hotărât că trebuie să merg doar pe o singură cale. La Institut făceam şi partea de resurse umane şi comunicare. Mi s-a părut o oportunitate şi am ales să vin la Spitalul de Urgenţă ca purtător de cuvânt. Şi sunt aici deja de aproape un an şi jumătate. Rep.: Este greu să te afirmi într-o lume dominată de bărbaţi? L.C.: Da şi nu. Rep.: De ce da şi de ce nu? L.C.: E greu, pentru că societatea românească are o mentalitate nu chiar de anul 2011. Încă există acea mentalitate că femeile nu sunt egale cu bărbaţii. Nu vreau să ajung într-o extremă în care să spun că sunt o feministă convinsă. Eu cred în puterea fiecăruia ca individ. Mediul în care ne desfăşurăm activitatea ne demonstrează faptul că e de fapt o lume dominată de bărbaţi. Sunt şi femei însă. Dar femeia are în ansamblu şi alte sarcini şi, din punctul meu de vedere, e mult mai greu să aibă o carieră de succes şi o familie de care să se ocupe. Rep.: Care sunt atuurile care te-au ajutat să te afirmi? L.C.: Cred că am fost ambiţioasă întotdeauna. Şi sunt ambiţioasă, comunicativă şi de obicei ce îmi propun îmi şi iese. Identific ce anume vreau şi fac, tot ce îmi stă în putinţă, în sensul că nu calc peste cadavre să obţin ceea ce vreau. Pentru mine este important ca atunci când pun capul pe pernă să pot să dorm liniştită. Rep.: Cu ce provocări te-ai confruntat în carieră ca să ajungi unde ai ajuns? L.C.: Hohoho... foarte multe. Inclusiv atitudine

din partea unor bărbaţi de genul... eşti femeie. M-am mai confruntat cu idei preconcepute: dacă eşti tânăr înseamnă că nu ştii nimic până la o anume vârstă. Mai ales o anume teorie: unii oameni care „dau în cap” celorlalţi, pentru că se simt ameninţaţi şi vor să fie ei cei mai buni, să nu aibă concurenţă. În societatea zilelor noastre teoria asta este de fapt şi practică: dă-i celuilalt în cap ca să mergi tu mai departe. Rep.: Te tentează şi alte orizonturi? L.C.: Nu m-am gândit foarte mult la chestiunea asta. Adică să plec de aici. Deocamdată mă simt bine aici. Rep.: Dar să pleci în străinătate? L.C.: Povestea cu străinătatea nu ştiu din ce motiv mi-a ieşit din cap. Trebuia să plec la un doctorat în America. Am fost, mi-am dat toate examenele, le-am luat inclusiv cu bursă. Era o bursă pe patru ani de zile, dar din cauza faptului că a venit criza, finanţarea mi s-a înjumătăţit, practic. Şi cum un an de studii în America, la doctorat, costa în jur de 38.000 de dolari, îmi era imposibil să fac faţă. Nu a fost să fie, poate că în viitor se va ivi altă ocazie. Oricum, m-am bucurat că am fost chemată ca să merg la doctorat acolo. Rep.: Sunt aspecte ale personalităţii tale pe care ţi-ai dorit sau ţi-ai dori să le schimbi? L.C.: Nu mi-aş dori să schimb nimic. Eu consider că evoluăm odată cu vârsta şi consider că în ultimii ani am evoluat. Nu aş vrea să schimb ceva la personalitatea mea. Mă simt bine în pielea mea. Rep.: Cine te impulsionează în viaţă? L.C.: Cine mă impulsionează? Eu. Dar sunt şi persoanele care contează în viaţă, familie,

prieteni, foarte puţini, dar suficienţi. Nu am o persoană anume, ci mai multe, care mă sprijină într-un anume fel. Rep.: Că tot a venit primăvara, a trecut 1 martie, ce sentimente te încearcă? L.C.: Am simţit nevoia să vină primăvara. Să fie soare afară şi să fie mirosul acela de primăvară. Îmi plac foarte mult dimineţile de primăvară. Rep.: Ai primit mărţişoare? L.C.: Da, a fost frumos. Am primit de la colegi, prieteni şi încă mai aştept ziua de 8 martie să văd ce îmi rezervă.

A consemnat Arina MOLDOVAN


7

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

de-aş avea patru dromadere

Teglaş: „Aş vrea un concediu ca şi angajat, nu ca patron” Este patronul unei importante firme din oraş. S-a implicat în politică, activităţi de binefacere, sport şi multe altele. Spune că este greu să răzbaţi într-o lume dominată încă de bărbaţi. O admiră pe Elena Udrea pe care o consideră un model demn de urmat. Vorbim aici de Ani Teglaş, o femeie care a reuşit până acum cam tot ce şi-a propus. Mai multe amânunte în interviul următor. Reporter: Să începem relaxaţi interviul. Cum vă simţiţi şi ce le uraţi mureşencelor de mărţişor? Ani Teglaş: Mă impresionează întotdeauna începutul lui martie mai ales pentru că sunt mamă şi fiică. E o lună frumoasă dedicată femeii şi tot ce reprezintă ea. Să nu se înţeleagă că sunt neapărat o feministă. De exemplu nu mi se pare corect să se spună despre mine că sunt o femeie de afaceri. Doar bărbaţilor nu li se spune „bărbat de afaceri” nu-i aşa? Aşa că mă mulţumesc să mi se spună „om de afaceri” (râde) că doar toţi suntem oameni. La capitolul femei sunt sigură că muncesc mult, poate mai mult decât bărbaţii. Sunt mai serioase şi perseverente chiar dacă uneori este o luptă inegală între sexe. De exemplu eu sunt implicată şi în politică, chiar dacă mai mult din umbră şi pot spune fără a mă îndepărta prea mult de adevăr că pentru persoanele aparţinând sexului frumos este mult mai greu să răzbată în acest domeniu. E în principal o lume a bărbaţilor chiar dacă mai reuşim să ne infiltrăm şi noi uneori. Nici în afaceri nu e prea facil să reuşeşti ca şi femeie, eu mi-am câştigat locul după 20 de ani de muncă asiduă şi de luptă continuă. Rep.: Vorbiţi de femei în politică. Cum vi se pare Elena Udrea? A.T.: Pentru mine ea reprezintă chiar un exemplu demn de urmat. A răzbit în această junglă care este politica prin inteligenţă, frumuseţe, curaj şi de ce nu şansă. Elena e cel mai vizibil om politic, de gen feminin, de pe la noi. Eu zic că e cu mult peste Roberta Anastase cu toate că aceasta este preşedinta Camerei Deputaţilor, deci cam al treilea om în stat. Succesul ei poate fi dat şi de criticile care i se aduc, mai ales că nu prea se acceptă ca o femeie să ocupe asemenea funcţii la nivel înalt. Dacă o femeie o critică eu zic că e din cauza invidiei şi rea-voinţei. Rep.: Dar o femeie-politician din Mureş? A.T.: Pe plan mureşean o respect foarte mult pe Felicia Pop. Chiar dacă nu suntem în aceleaşi zone politice, cred că a reuşit prin inteligenţă, bun simţ şi profesionalism. Este oricum prima femeie prefect pe care a avut-o Mureşul şi acest lucru e de apreciat. Mie nu-mi plac atacurile la persoană care se practică pe scena politică românească aşa că nu ştiu dacă aş putea să practic politica la un nivel de vârf unde eşti foarte expus. Rep.: Cum de v-aţi implicat în politică?

A.T.: Eu sincer mai mult mă implic în comunitate decât în jocurile politice. Sunt membră a unui partid din 2007, până atunci fiind doar un simpatizat al unor persoane sau structuri. Anii ăştia am făcut un pas înainte şi doi înapoi, ca la dansul popular. Nu ştiu dacă nu era mai bine să stau tot în umbră şi să vorbească faptele mai mult. Trebuie totuşi să faci parte dintr-o echipă, să lucrezi disciplinat după un plan stabilit. Cred că acesta e motivul intrării mele în partid. Rep.: Sunteţi om de afaceri, după cum vă place să vi se spună. Cum stăm pe plan economic în acest moment? A.T.: Nu ştiu cum stau alţii dar din perspectiva afacerii mele am trecut cu bine de o perioadă destul de dificilă, care a cerut şi nişte sacrificii. Chiar înainte de criză am schimbat domeniul de activitate al firmei, de la comerţ la producţie, aşa că ne aşteptam să ne fie greu oricum. Cum noi am avut destul de multă experienţă în vânzări, partea de producţie s-a dezvoltat bine şi ne descurcăm acum. Nu am scăzut salarii, nu am dat afară oameni cum au făcut alte firme. Rep.: Când credeţi că ne vom reveni din punct de vedere economic? A.T.: În acest moment nici nu ştiu ce să mai cred. Se vorbeşte de o creştere economică dar pe domeniul meu, construcţiile, lucrurile nu par să se relanseze prea curând. Aşa că va fi greu şi în continuare şi trebuie să încerc să mă axez şi pe alte activităţi. De exemplu eu am devenit mediator şi aş încerca să fac o afacere în acest domeniu care la noi în Mureş nu este încă dezvoltat. Am avea nevoie mai mult de sprijinul instanţelor care ar trebui să direcţioneze spre mediatori o parte din cauzele mai puţin grave. De exemplu la Cluj medierea funcţionează binişor.

ne-am implica toţi, fiecare cu puţinul sau mai-multul de care dispune, s-ar aduna foarte mulţi bani cu care aceste persoane ar putea fi ajutate. Rep.: Apropo de copii. Ce vă jucaţi când eraţi mică? A.T.: Jocul meu preferat când eram la ţară era Lapta’n Barbă, un fel de rugby primitiv. Eram pe teren doar eu şi o gaşcă de băieţi. Cred că de atunci mi-a rămas spiritul bărbătesc, de a lupta indiferent de greutăţi. Rep.: Care-i cea mai mare problemă a societăţii noastre actuale? A.T.: Nu se munceşte destul pe plaiurile noastre. Ce am văzut de-a lungul anilor este că aşteptăm să ne cadă în cap bunăstarea, fără să facem noi ceva pentru asta, doar aşa e mult mai comod. Eu sincer nu am avut parte de un concediu în cei aproape 20 de ani de activitate şi cred că cel mai bun ar fi vreo 2-3 luni ca şi angajat undeva. Fără să i-au decizii doar să-mi fac treaba care mi se spune. Ar fi foarte odihnitor pentru mine.

A consemnat Ionel ALBU

Rep.: Sunteţi văzut pe la meciuri de fotbal şi futsal. Sunteţi microbistă cumva? A.T.: Sincer m-am implicat foarte mult în noua echipă de fotbal a oraşului. Sunt un fan al FCM Târgu Mureş şi am participat la construirea galeriei echipei. Chiar am fost cu ei în deplasările pe care le-a avut echipa la meciurile de afară. Sunt nişte băieţi buni, sufletişti care şi sprijină echipa civilizat şi cu mult fair-play. Asta şi din cauza mea, doar nu puteau să vorbească urât cu o doamnă lângă ei (râde). Sunt mândră că avem o echipă în Divizia A mă bucur foarte mult când câştigăm. Mă mai duc şi la futsal la meciuri pentru că jucăm la un nivel ridicat şi avem rezultate. Ce să zic, îmi place fotbalul indiferent de formă. Rep.: Sunteţi cunoscută pentru activităţile socialculturale şi de binefacere. Cum stăm în Târgu Mureş cu aceste activităţi? A.T.: Dacă fiecare dintre noi am face ceva cât de puţin ar fi mai bine pentru copiii şi alte persoane aflate în dificultate. Din păcate la noi nu prea există voluntariatul aşa cum se practică prin alte ţări. Dacă aş avea mai mult timp liber aş face cât mai multe activităţi pe bază de voluntariat. Mai ales că avem mulţi copiii supra-dotaţi şi alţii foarte inteligenţi pe care nu îi sprijinim aproape deloc. Dacă

Cea mai proastă zi din an...dăm mărţişoare în loc de amenzi. Da lasă că recuperăm noi mâine. Ce maşină are şoferiţă e ca şi amendată

Nu fii rău colega...ai timp de amenzi cam 364 de zile pe an. Măcar acum să iertăm şi noi

Doi poliţişti de la rutiere prinşi de paparazzi ZSM în timp ce împărţeau cu dărnicie mărţişoare şoferiţelor extrem de atente

i Levi, zic e sărută h tc a Da ce bin w t în Bay că a juca

De ziua ta iubito şi-n dar de ziua ta, Az a szep, az a szep, akinek a szeme kek, ...în ce limbă să-ţi mai cânt să-ţi arăt dragostea mea nemuritoare

Consilierul local UDMR Mozes Levente, şi-a postat pe contul de facebook un moment unic de dragoste cu iubita. În spiritul lunii martie noi o publicăm.


8

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

microbişti virusaţi

Săptămâna în care am luat bătaie Deci asta e valoarea mea de fotbalist. Sunt atât de bun. Joc singur, driblez tot Vasluiul singur, mă rog l-am lăsat pe Mişu în poartă, că nu pot fi chiar peste tot.

Lasă-mă papa la mare. Mă plictisesc pe stadioane. Dacă mă reprofilez, voi fi stripper, ce-o să mă mai distrez...

Sunt trist pentru că Sabău m-a trimis la echipa a II-a. Am venit aici la volei poate mă înveselesc fetele astea. Oare e târziu să mă reprofilez?

După ce sâmbăta trecută BC Mureş a învins U Cluj, iar naţionala de futsal s-a calificat la Euro 2012 după un meci controversat, păcatele au fost plătite peste săptămână. Luni, FCM a pierdut cu FC Vaslui, 0-2, apoi marţi tigrii au pierdut în Liga Balcanică, unde oricum jucau pentru palmares, iar fetele de la CSU Medicina au pierdut meciul cu echipa Tomis Constanţa. Divizionara A de baschet masculin BC Mureş Târgu-Mureş a învins sâmbătă 26 februarie, cu scorul de 90-84, formaţia U Mobitelco Cluj. Succes i-a permis să-şi consolideze locul cinci în clasament, cu şanse reale de a urca în „top 4” după jucarea meciului restanţă cu CSM Bucureşti. Euforia a fost atât de mare încât preşedintele de onoare a decretat că o să luăm campionatul. Bine, n-a zis el că în ce an. Desigur, n-a zis că în 2011. Dar declaraţia dă bine. „O să luăm campionatul, mai aducem un super-jucător şi o să luăm campionatul. Nu contează pe ce loc terminăm sezonul regulat, pe patru însă terminăm sigur, şi după aceea mai vedem. Nu prea am avut emoţii astăzi, a fost un meci destul de uşor faţă de alte meciuri avute cu U Mobitelco Cluj”, a declarat Virgil Mailat. Mamă, domnu’ Mailat, parcă sunteţi Gigi Becali. Pac, pac. Uşor cu pronosticurile că au unii buget şi mai şmecher ca noi. Unul din cei mai buni jucători de pe teren, americanul Jason Forte, a mărturisit că după acest meci BC Mureş are un moral ridicat şi vizează primul loc în campionat „Suntem fericiţi că ne-am luat revanşa după meciul din tur şi atacăm locurile fruntaşe cu un moral ridicat”, a afirmat Jason Forte. Huj, Huj, hajra, aşa să fie şi să chefuim în Select mr. Jason.

Pe când un 0-0?

Lewis, prietene, care e numărul tău norocos? Nu măh, nu un număr care să însemne câte luăm acasă, ci numărul unei singure voleibaliste. Luăm una de fiecare, nu fii impertinent. Ajunge.

Sper că lovesc bine mingea la coborâre. Doar sunt căpitan, trebuie să dau un exemplu. Invitaţii, sunteţi atenţi, da?

Vreo 2.000 de spectatori au aplaudat duminică seara, în Sala Sporturilor din Târgu-Mureş, calificarea la Campionatul European din 2012 obţinută de naţionala de futsal a României. Înaintea meciului, Cehia şi Slovacia aveau 6 puncte, iar România 3 puncte. Pentru a obţine biletele la Euro, „tricolorii” aveau o singură variantă, să învingă la orice scor, în schimb cehii îşi puteau permite şi o înfrângere la două goluri diferenţă pentru a ajunge în 2012 în Croaţia. Elevii lui Sito Rivera au învins cu 1-0, rezultat graţie căruia noi şi cehii ne-am calificat la Euro 2012. Rămaşi pe dinafară, slovacii au acuzat cele două naţionale de blat, afirmând că în mod normal Cehia trebuia să ne învingă. Or avea, n-or avea dreptate? Cine-i curios poate consulta statistici despre futsal pe siteul UEFA, dar cum nici în handbal nu se termină vreun meci 1-0, nici 0-0, aşa nu credem că nici la futsal nu-i tocmai normal un 1-0 şi în rest 2.000 de oameni să privească jucătorii cum pasează în gol. Dacă se uită şi cei de la UEFA pe site-ul lor, s-ar putea să mai auzim de acest meci...


9

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

viruşi microbişti

Lacrimi, nopţi în lacrimi...

Euforia s-a terminat luni în oraş. FCM a pierdut primul meci al returului cu moldovenii de la FC Vaslui. Un Wesley în mare formă, a dat două goluri râzând, după ce s-a distrat cu toată echipa noastră şi atenţie, jucătorul brazilian nu se antrenase vreo 3 săptămâni înainte. Vedeţi ce înseamnă să joci cu chef, şi nu venit de la vreun chef? BC Mureş a pierdut marţi într-un mod categoric ultimul meci din cadrul Ligii Balcanice, cu scorul de 81-102, în faţa formaţiei muntenegrene Mornar Bar. Jocul a fost câştigat de echipa care a avut un motiv să se concentreze, Mornar având încă şanse să termine grupa pe primul loc şi să evite sferturile, în timp ce jucătorii mureşeni au părut total deconectaţi, nereuşind să se concentreze deloc după meciul epuizant de sâmbăta trecută cu U-Mobitelco. Ei asta e, altă dată o s-o facem şi mai, şi mai lată, desigur în sens pozitiv. Dacă mai ajungem în Liga Balcanică om încerca să mai şi batem pe cineva. Dezastrul a continuat miercuri, când divizionara A1 de volei feminin CSU Medicina Târgu-Mureş a pierdut, scor 1-3, în faţa formaţiei CSV 2004 Tomis Constanţa, într-un meci contând pentru etapa a XX-a a campionatului. În urma acestui rezultat, Tomis Constanţa a urcat pe primul loc al clasamentului, cu 50 de puncte, în timp ce voleibalistele „mediciniste” staţionează pe poziţia a şaptea, cu 25 de puncte. După meciurile din acest weekend, facem o reevaluare şi vedem ce-i de făcut. Primăvara a venit, faceţi sport.

CSUBCFCM

Oh, thank you, koszonom, de-asta îmi place la Târgu Mureş, pot să mă simt ca Obama, câştigi un meci şi eşti erou naţional.

Eu vreau să dau coşul ăsta. Forte, lasă-mi mingea. Îţi las o pisi pentru diseară de la mine.

Ba eu vreau să arunc. Mah Lewis, eu am găsit tactica de agăţat, să dăm coşuri spectaculoase, lasă mingea!

Wtf? Ce faceţi acolo, eu sunt vedeta echipei oricum. Terminaţi cu prostiile, că iar înjură Deri în ungureşte, şi nu mai suport.

gălăgie oot. Ce ai pooo m mai u u n n i ş, Dec la Mure i ic m un a r i o ţ face ea să d e-aş vr zlong... C şe !. t n r u o sup evesc pe n le să pic, sau

Salut, eu sunt extraterestru. BC Mureş are fani şi pe Marte, mâncarea şi băutura sunt mai ieftine aici, iar fetele cele mai frumoase. Aşa că am venit şi eu la meci.

bucur s, mă Gracia t n e ru mult p u torie c ic v ă , şi aceast ă t a d icio 1-0. N de ani de ez n e r t n a nu s-a futsal zile la t aşa tâmpla ă mai în as e r v ş ceva. A i un ş m e t scoa dată. 0-0 o

ă im se Auz , aşa u i t, a d l u Cla e un b de la fac itaţii iar. inv i ch cu A aic la F m E e ai U ep Înc , dacă al, otb sal fut e la f besc oi or v v a e n i şi e sigl m zi- himb lorile u sc să A în c . F L E U PD

Deci priviţi cum mă strofoc! Cum au putut să spună Slovacii că am făcut blat. O să le arăt eu lor când ne mai vedem


10

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

drumurile voastre

UAT, între estul şi vestul Ecaterina Varga salvează educaţiei teatrale europene onoarea feminină După lupte seculare care au durat 9 luni, UAT şi-a prezentat săptămâbilanţul primului proiect demarat prin fonduri structurale. a străzilor din Târgu Mureş naNu vătrecută vom plictisi cu cifre, valori eligibile, contracte şi alte date tehnice, A 67-a zi a calendarului gregorian coincide cu Ziua internaţională a Femeii, sărbătorită pe 8 Martie, când indiferent de buletinul meteorologic, plouă cu flori şi gânduri bune pentru mame, bunici, surori, neveste sau după caz, amante.

că doar vorbim de o instituţie de cultură. Ne vom opri la alte aspecte. Primul pe listă fiind ar fi finanţarea. Cum pentru un proiect ai nevoie de ceva bani în ce priveşte cofinanţarea, că doar nu pică totul din cer, iar de un credit din bancă nici nu poate fi vorba n-ar strica un sprijin din partea mediului privat. Staţi un pic aşa, mediu privat ? Mă scuzaţi, am crezut că sunt în altă ţară şi am visat cu ochii deschişi. Ne-a lămurit mai bine „Capo di tutti capi” de la UAT: „Să luăm legătura cu sfera privată ? Cred că glumiţi, întrebarea care se pune este cine investeşte în cultură ? Poate dacă ar fi fabrică de autoturisme interesată, aş putea să fac un masterat de claxoane, un claxon cu Enescu, unul cu manele, facem un masterat care e plătit de firma respectivă. Ce simplu ar fi” a declarat ironic Gasparik Attila, rectorul UAT.

Hai să dăm mână cu mână...

Dacă tot e să le aducem un binemeritat respect acum de ziua lor, am încercat să aruncăm o privire în stânga şi-n dreapta să vedem cum sunt ele reprezentate în prezentul nostru cotidian. Dacă în conducerile administrative mai găsim ceva doamne pe funcţii, că doar nu suntem o naţie de misogini am mers mai departe să vedem dacă găsim vreo reprezentantă a sexului frumos transpus în vreun nume de instituţie sau de stradă. Ne-am tot uitat noi în jur şi mare lucru nu am găsit. Am început cu şcolile, dar am găsit doar nume de poeţi, revoluţionari, matematicieni, paşoptişti, sculptori, ingineri, aviatori, dar vreo şcoală cu nume de damă ba, oricât ne-am chinuit noi să găsim. Ciudat e că în Târgu Mureş au fost în vremurile trecute şcoli de fete, dar din păcate fără vreo elevă care să fi ajuns celebră în lume, precum Nadia Comaneci, Regina Maria, Veronica Micle, Elena Ceauşescu, Maria Tănase sau Ana Aslan, niciuna din ele neavând mare tangenţă cu plaiurile mureşene. Dacă la şcoli nu am prea avut succes, am încercat o căutare să găsim un nume de stradă poate găsim ceva. Am tot căutat, am dat de tot felul de denumiri care mai de care mai plastice, Dezrobirii, Îngustă, Rampei, Sapei, Scurtă, Strămbă, chiar şi strada Somnului, dar nici urmă de vreo denumire

de doamnă sau domnişoară. Aproape că ne-am pierdut speranţa şi într-un final tot am găsit o stradă cu nume feminin, şi anume strada Ecaterina Varga, situată în apropierea Pokloşului. Ne-am interesat şi noi şi am descoperit că a fost o femeie, născută undeva în vara lui 1802 în Transilvania, de care se spune că ar fi fost o luptătoare pentru drepturile iobagilor din Munţii Apuseni. Deci singura stradă din Târgu Mureş, care poartă numele unei doamne este aceasta, Ecaterina Varga, şi putem răsufla uşuraţi, că nu suntem un oraş chiar atât de misogin cu femeile în ce priveşte denumirile de străzi. Dacă la străzi nu prea avem cu ce ne lăuda, în schimb o avem pe Lokodi Edita Emöke, singura femeie preşedinte de Consiliu Judeţean din ţară şi pe Felicia Pop, prima femei prefect din Mureş. O fi bine, o fi rău, nu ştim, istoria va consemna asta. Peste decenii vom avea o stradă cu numele actualuilui preşedinte CJ Mureş ? Sau a prefectului? Până atunci n-ar strica puţin asfalt pentru străzile prezentului, chiar şi strada cu pricina, Ecaterina Varga, arată de parcă au trecut pe acolo iobagii secolui XIX să-i aducă o mulţumire lui Kati neni de 8 Martie.

Ecaterin(c)a stradală !

Şi dacă tot s-a pus pe picioare acest proiect, musai ca şi viitorul să sune bine, cel pe care ni-l facem şi nu cel pe care ni-l fac alţii. Astfel se pune la cale o coagulare a celor trei universităţi din oraş, Petru Maior, UMF şi UAT, pentru a încropi ceva care să mai de-a o faţă de centru universitar oraşului de le Pokloş, care suferă la acest capitol. Şi aşa se pune la cale un „vegyes” educaţional, având în componenţă compoziţii de comunicare, cunoştiinţe juridice şi alte licori profesionale. „De exemplu noi am putea oferi ceva pe parte de comunicare. Dintre doi medici buni, cel mai bun va fi cel care comunică mai bine. Dintre doi avocaţi, pregătiţi la Petru Maior, cel mai bun va fi cel care vorbeşte mai frumos. La fel şi invers, putem discuta viitorul artiştilor noştri. Pe lângă pregătirea lor profesională este şi pregătirea lor juridică, ce semnezi, când semnezi, cum semnezi. Ce contracte ai, de unde scoţi banii. Cei de la Petru Maior ne pot învăţa despre drepturile de autor, despre drepturile conexe, drepturile europene, despre care puţini avem habar. Ar fi foarte benefic pentru ambele părţi, dacă noi ne-am putea uni forţele în acest oraş, prin care Târgu Mureşul ar putea să devină un centru universitar. Deocamdată are universităţi dar nu are faţă de centru universitar. Eu nu simt din păcate că în acest oraş ar e­xista o coeziune între universităţi, între studenţi” a menţionat Gasparik

Studenţi, vă ordon treceţi Prutul şi Tisa....

Cum sedentarismul nu face bine chiar şi unei universităţi de artă, e impetuos necesară puţină mişcare, cu atât mai bine dacă ea pre-

vede o distanţă cât mai mare şi în direcţii dife­ rite. Încălzirea va fi făcută aproape, la Reghin şi Miercurea Ciuc, unde UAT va încerca să explice şcolilor din aceste oraşe cum stă treaba cu teatrul. Dacă încălzirea a fost făcută, de ce să nu continuăm plimbarea şi mai departe, chiar peste hotarele ţării. Şi aşa, mult visata axă a rectorului Gasparik, Târgu Mureş-Chişinău-Budapesta, începe să prindă contur, primul act fiind prezenţa la un festival de teatru în capitala Moldovei. Ca se­tul plimbării să fie complet, deschiderea secţiei de regie UAT la Universitatea din Pecs nu face decât să dea o notă de plăcut plimbării educaţiei teatrale mureşene prin Cvadrupla Alianţă Teatrală Tg Mureş-Chişinău-Bucureşti-Budapesta. „Cum nu există două culturi maghiare, a Ungariei şi Transilvaniei, de asemenea nu există două culturi româneşti, de dincolo şi dincoace de Prut. Nu ne interesează nici politica, nici geografia, nici istoria, ne interesează doar arta. Nu ne interesează rănile din trecut, încercăm să construim un viitor comun, în care vrem să ne simţim foarte bine” a mai spus Gasparik. Din câte am aflat din prezentarea proiectului, am înţeles că ceva mişcare va fi în cadrul UAT, şi că transpiraţia acestui efort va fi una benefică atât pentru instituţie, cât şi pentru studenţi, profesori şi nu în ultimul rând pentru public. Dacă alţii îşi dau jos pantalonii prin care îşi justifică mai mult sau mai puţin starea de spirit, măcar cei de la UAT şi-au dat jos din pod ideile, pla­ nurile, traseele şi ce mai vreţi voi şi o iau frumos la plimbare pe cărarea educaţiei teatrale. Nu le putem dori decât o călătorie lungă şi frumoasă.

UAT, ridică-te şi umblă !


Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

11 tăcerea mioarelor

Protestatarii, între strigăte şi tăcere Este de admirat unitatea românilor la necaz. Soluţiile viabile găsite sunt mitingurile de protest, unde toţi, cu mic cu mare strigă din răsputeri „Jos Băsescu! Jos Guvernul”, sau suflă în fluiere de îţi sparg timpanul. Este ocazia perfectă de a arăta ce ştim. Să vorbim fără să facem nimica. Sau să ne prefacem că facem ceva fără să ne asumăm ceea ce facem individual. Marşul şi mitingul de protest trâmbiţat de liderii sindicalişti au scos din case săptămâna trecută circa 2000 de mureşeni, înarmaţi cu pancarte, întrecându-se în lozinci împotriva guvernanţilor. Ce-i drept noul Cod al Muncii nu mulţumeşte pe nimeni, dar nu ţine cont Guvernul sau Boc de părerea muritorilor de rând. Nici scenele de teatru din stradă cu proteste, fluiere şi ţipete nu dezgheaţă inimile congelate de la Bucureşti. Lor să le fie bine. Aşa că protestele sindicatelor devin apă de ploaie, parcă nu mai impresionează pe nimeni. Agenda protestelor este doar o formulă de umplere a timpului, total lipsită de eficienţă în faţa deciziilor politice. La miting unii cu sânge rece în ei mai iau cuvântul. Alţii mai timizi se ascund după pancarte nu cumva să fie văzuţi. Cei din faţă au ţipat în cor cât i-au ţinut plămânii, restul din spate şuşoteau între ei despre viaţa de fami-

Unde-s muzichiile de altădată ?

Aflăm că vânzările produselor muzicale în Târgu Mureş, reprezentate de CD, DVD-uri sunt în scădere, dovadă numărul tot mai redus de magazine de profil. Magazinul Muzica situat în Piaţa Teatrului moare dar nu se predă, cel de pe Bolyai, nu excelează nici el la capitolul clienţi. La ce muzicanţi avem în studioruile de la Cotroceni şi din Parlament, ce ne mai trebuie nouă CD-uri şi DVD-uri, plus că au preţuri nu prea rezonabile. Boc, Băsescu şi toată politica în schimb dau recitaluri pe gratis. Dacă se mai poate şuti de pe net muzică, în schimb cu politica şi politicienii e taman pe dos. Ei sunt cei care şutesc, nu nu pe internet, o fac şi pe faţă şi pe dos.

Zorba se mută la Târgu Mureş

Naţionalul din Târgu Mureş pune la cale o nouă premieră. Dacă tot ne bălăcărim în spaţiul balcanic nici că se potrivea mai bine o piesă cu iz balcanic. Şi aşa s-a ajins la Zorba, a cărui premieră este programată în această lună. Nu ştim dacă se va ţopăi, ştim doar că în locul lui Anthony Quinn îl găsim pe Nicolae Cristache, iar în rolul văduvei pe Ionela Nedelea. Dacă premiera cu Oraşul nostru, a cam scărţăit, sperăm măcar ca personajele lui Nikos Kazantzakis întruchipate de actorii Naţionalului să nu dezamăgească şi să calce strâmb pe ritmuri de sirtaki.

Cu pensula prin lume lie sau altceva. Dacă-i întrebi ce caută pe acolo îţi spun răspicat „Eu nu vorbesc” sau „Încearcă la domnul sau doamna poate vă spun ei ceva”, sau pur şi simplu se uită la tine cruciş ca la ucigă-l toaca de parcă l-ai ameninţa cu cuţitul nu i-ai pune o simplă întrebare. Mai bine vorbesc liderii de sindicat. Frica domneşte în rândul fiecăruia, nu vorbesc, nu acuză pe nimeni de frică să nu cumva să se trezească dat afară. Tac

şi înghit. Mai în rândurile din spate. Dacă erau acasă în faţa televizoarelor vorbeau minute în şir despre ce le-ar face şi ce nu le-ar face guvernanţilor. Îşi spun oful de la A la Z. Dar au fost la miting. Au ieşit în stradă să se plimbe pe străzile oraşului şi şi-au umplut timpul degeaba în loc să facă ceva mai bun.

Protestatarul dezamăgit

Artiştii plastici mureşeni pare că s-au îndrăgostit de plaiurile altora, mişcările de personal în această privinţă fiint tot mai dese în săptămâna trecută. După ce au avut expoziţia la Cluj, la Polul Cultural Clujean, a venit rândul lui Vultur Angel să expună în acelaşi loc. Nu s-a lăsat cu nimic mai prejos Radu Florea, care şi-a expus lucrăriule tocmai în Germania, la Galeria Marziart din Hamburg. Cum tot acasă e mai bine, şi dacă tot vine Ziua Femeii, săptămâna a fost încheiată cu tradiţionala expoziţie colectivă de pictură de la Galeria Unirea, intitulată „8 Martie”.Tot mai bine e acasa lânga femeile noastre.


12

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

unde dai şi unde crapă

A acuzat o unitate bancară că i-a luat cu ”japca” 3 lei şi a plătit amendă de 200 de lei

Dovada că prostia se plăteşte am întâlnit-o, din nou, zilele trecute când un bărbat din judeţul Mureş a venit la mine şi mi s-a plâns că o bancă din Târgu Mureş l-a pus să plătească cu 3 lei mai mult decât în luna precedentă. Omul, mi-a spus că cei 3 lei reprezentau penalităţi deoarece întârziase cu depunerea ratei la data scadentă, iar eu, deşi i-am explicat că este normal să fie penalizat dacă nu ajunge la timp cu banii la bancă, a fost hotărât să meargă înapoi la bancă şi să facă un scandal monstru, pentru că el se simţea nedreptăţit şi furat pe faţă. Eu, deşi am încercat să-i explic că măsura de a se lua de angajaţi nu este bună pentru că suma de 3 lei trebuie să o plătească din cauza întârzierilor, nu m-a ascultat şi s-a dus val vârtej la sucursala acelei bănci unde a declanşat tărăboiul. Partea frumoasă abia acum vine. Bărbatul m-a sunat imediat după ce a trecut la fapte, de data aceasta şi mai nervos, spunând că tocmai a fost amendat de poliţie, cu suma de 200 de lei, pentru tulburarea liniştii publice. Credeţi-mă pe cuvânt că nu m-am putut abţine şi am început să râd ca un nebun când am auzit ce i s-a întâmplat. Adică, nu-mi venea să cred că omul chiar s-a dus să facă scandal pentru suma de 3 lei, care era justificat cerută de bancă reprezentând penalităţi pentru întârziere şi că pe lângă faptul că acei 3 lei a trebuit bineînţeles să-i plătească, a mai fost obligat să achite şi o amendă de 200 de lei. Am râs şi mai tare când mi-a spus că nu este supărat pe amenda de 200 de lei, recunoscând că o merita, ci că este în continuare supărat că banca l-a ”jefuit” cu 3 lei. Incredibil, dar adevărat! Aşa bărbat curajos, mai rar.

Scumpiri peste scumpiri, dar Boc spune: ”Ieşim din criză”

Pare greu de crezut, dar România va ieşi la sfârşitul lunii martie din criză. Păi staţi, nu săriţi la gâtul meu. Aşa ne-a anunţat primul ministru, Emil Boc. Ce nu ne-a anunţat premierul este faptul că urmează un val de scumpiri. Carburanţii se vor scumpi, pâinea şi alte alimente idem şi uite cum înţelege Emil Boc, că România iese din recesiune. Pe lista scumpirilor apar două dintre produsele de bază, pâinea şi uleiul. În ceea ce priveşte pâinea şi produsele de panificaţie, producătorii anunţă majorări cuprinse între 10 si 30 la sută. Aceştia spun că nu mai pot suporta costurile de producţie. Lanţul de scumpiri este pus şi pe seama de majorări în continuu a preţului carburanţilor care de asemenea sunt puse pe fondul conflictelor politice din Africa de Nord, care vor face ca preţul ţiţeiului să ajungă la 150 de dolari pe baril. Dacă preţul barilului de ţiţei va creşte am putea ajunge să plătim 7 lei sau chiar mai mult pe un litru de benzină. În tot acest context mai vine o veste proastă. Şi taximetriştii vor să crească tarifele. Ei spun că din 2007 preţurile pe km au rămas aceleaşi, când preţul unui litru de benzină era de 2,7 lei, în timp ce cheltuielile au tot crescut în ultimii doi ani.

PACIENTUL ROMÂN Doamnelor şi domnilor ţineţi-vă bine! Povestea construirii unui spital regional la TârguMureş revine! Nu vreau să fiu rău şi să critic cu orice preţ iniţiativele superbe ale ministrului Sănătăţii, dar parcă am mai trecut odată prin această situaţie şi am rămas cu buza umflată, e drept la propunerea altor miniştrii. Şi mai zice lumea că nu există continuitate în derularea programelor. Uite că există, dar din păcate doar la nivel declarativ. Şi de această dată, Ministerul Sănătăţii, în fruntea căruia se găseşte acum Cseke Attila, numit politic, ca şi predecesorii lui, intenţionează construirea unei reţele de 6 spitale regionale de urgenţă în următoarele oraşe: Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Târgu-Mureş, Timişoara şi Bucureşti. Costurile estimate pentru acestea sunt de 1,5 miliarde euro. Sesizaţi vă rog cuvântul ”intenţionează” din fraza de mai sus. Am preluat întocmai textul din comunicatul de presă postat pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Probabil că Cseke Attila se bazează pe vorba românească, ”intenţia contează”. Sper totuşi ca măcar de această dată construirea de spitale regionale să nu rămână tot la stadiul de intenţie. Nu trebuie omis nici faptul că la ultimele discuţii despre realizarea unui astfel de proiect, autorităţile locale, respectiv Primăria Târgu Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş, prin distinşii lor conducători, s-au făcut de minune şi s-au certat pe seama terenului pe care urma să fie construit un astfel de spital. Cine ştie ce alte războaie politice vor mai ieşi la iveală şi de data asta, deşi ministerul Sănătăţii a solicitat în primul rând, trecerea terenurilor din domeniul public al judeţelor/localităţilor şi administrarea consiliilor judeţene/locale în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Sănătăţii, prin hotărâri ale consiliilor judeţene/ locale. Din cele 6 terenuri, doar cel din Bucureşti este în proprietatea publică a statului şi în administrarea ministerului, toate celelalte urmând a fi transferate. Şi pentru că doresc să vă faceţi o idee a ceea ce înseamnă un spital regional în viziunea Ministerului Sănătăţii, vă voi reda prezentarea postată pe site-ul ministerului. „Noile spitale regionale de urgenţă vor fi gândite ca centre universitare care să asigure condiţii de asistenţă medicală de urgenţă unitară, în special pentru cazurile care necesită o abordare multidisciplinară în domeniul terapiei. Se doreşte crearea unor unităţi compacte, autonome, de urgenţă, cu funcţionalitate integrală (investigaţii, diagnostic şi tratament) care să facă posibilă eficientizarea serviciului medical (prin reducerea timpului necesar şi a costurilor pentru stabilirea diagnosticului)”. Înainte să trec şi la alt subiect tot din domeniul Sănătăţii, trebuie să menţionez faptul că ministrul Cseke Attila a spus că are ca prioritate construcţia spitalelor regionale la Cluj şi Iaşi. Sincer vă spun că tare mă tem că în cazul în care demarează proiectul în judeţul vecin, Cluj, să nu care cumva să se spună ulterior că la Târgu-Mureş nu mai este nevoie de un spital regio­nal, pentru că ar fi prea mult să existe două astfel de centre în judeţe lipite unul de celălalt. Ministerul Sănătăţii estimează că, în termen de 14- 16 luni de zile, se va putea demara construcţia unităţilor spitaliceşti, care ar putea dura aproximativ 4 ani. O altă propunere interesantă a ministrului Sănătăţii, dar pe care eu nu o văd realizabilă, se referă la faptul că

medicii să poată fi plătiţi, suplimentar, în funcţie de performanţă, din banii administraţiilor locale sau judeţene. Vor avea bani oare consiliile locale şi judeţene şi pentru aşa ceva? Cine va stabili criteriile de performanţă? Rămâne de văzut. Până una alta, vă relatez din nou din comunicatul Ministerului Sănătăţii, care sună aşa: „Ministerul Sănătăţii intenţionează să iniţieze un program pilot de finanţare suplimentară a medicilor din spitalele aflate în subordinea autorităţilor locale, care să fie finanţat din bugetul local al administraţiilor locale sau judeţene”. Observaţi din nou INTENŢIA ministrului. Cu siguranţă Cseke Attila ştie un lucru, intenţia contează, dar eu vin şi îl avertizez că mai există o vorbă: ”drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”. Aşadar, domnule ministru, fiţi atent pentru că toate aceste intenţii bune s-ar putea să vă ducă, pardon, să se ducă la Mama Dracului. Şi încă o întrebare, pertinentă spun eu. Pe doctorii care rămân să muncească în spitale subordonate direct Ministerului Sănătăţii cine-i va stimula pentru performanţele reuşite? Dr. Mengele

Poezie dedicată societăţii Energomur şi autorităţilor locale, scrisă de un fost angajat

ultimul episod Bon de masă nu primim La alt spor nici nu gândim Speram totuşi de Crăciun, Cum îi stă omului bun, Să primim ca ceilalţi Măcar un bon şi nu ”cârnaţi” Dar, mai puneţi pofta în cui Fir-ai tu al dracului. Asta e gândirea celor Ce-s stăpânii oamenilor Ei trăiesc bine-merci După pofta inimii Noi trăim ca vai de noi Şi muncim ca nişte boi Că pălmaşu-ntotdeauna S-a jenat să-ntindă mâna. Ce să fac? Să-l mai înjur? Pe acest Energomur Că mi-a făcut capul sur. Mai bine nu, voi răzbi! Şi am să îndur.


13

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

trăi-ţi-ar famelia!

Mama din vorbele urâte Nu mă pot face că n-am auzit. Înjurătura de mamă e mai frecventă pe buzele românilor decât binecuvântarea în gura duhovnicului. Mai deasă decât „Hare Krishna” în mantrele adoratorilor zeului hindus. Ar rezulta deaici fără tăgadă că, la români, cultul popular al mamei este mai puternic şi răspândit decât cel al Sfintei Treimi, al Fecioarei Maria şi al tuturor sfinţilor la un loc. Din păcate, în acest cult eretic nu e vorba nicidecum de acea Mare Mamă, zeiţa naturii cu şolduri late şi o burtă rotundă ca universul, ci de mica mamă. Mămica noastră, a fiecăruia în parte, care se-ntâmplă să ajungă fără nicio vină, biata de ea, obiect de înjurătură în gura spurcată a cuiva cu capsa pusă. Or, în această lume curată şi perfect alcătuită mereu stai în calea cuiva cu capsa pusă, care, pentru a-şi face loc de tine te ia şi te trimite acolo de unde-ai venit. Abia ai apucat să faci şi câţiva paşi în lume, eşti mândru că ai învăţat să-ţi sufli frumos năsucul în batistă, stai cuminte ţinându-te de rochia ei când mama se piaptănă în faţa oglinzii, te uiţi şi

tu din când în când – ce frumoasă e!, îşi spune inima ta în şoaptă. Dar pentru că n-ajungi să-i pupi obrajii din oglindă te strângi mai tare de piciorul ei, îţi legeni capul pe şoldul ei. Ieşiţi la plimbare, îţi place să ţină mâna întinsă, să poţi atârna de degetul ei. E mai sigur aşa, căţeii nu te pot muşca, nu-ţi poate murdări nimeni hăinuţele, nu te poate lua baubaul să fugă cu tine-n lume. Mămica te apără de toate relele, mămica nu se teme, mămica poate să-i bată pe toţi copiii răi care vor să te necăjească. Le-arată

Dacă nu-ţi găseşti cocoşelul (de aur) te ajută Cioabă De acum înainte nu vom mai putea folosi, din toată inima şi pe drept cuvânt, expresia “se ceartă ca la uşa cortului” căci autointitulatul rege al rromilor Florin Cioabă şi fiul său Dorin au inaugurat, săptămâna trecută, la Sibiu, primul Tribunal Ţigănesc din România. Aici se va întruni Staborul pentru a judeca, o dată pe lună, încălcări ale obiceiurilor şi tradiţiilor etniei. Acum, desigur, obiceiurile lor comportamen­ tale şi lingvistice nimeni nu le va pu­tea ”insti­ tu­ţionaliza”, deoarece ele s-au născut şi per­ fec­ţionat “la uşa cortului” şi împrejurul lui şi acolo vor rămâne. Dar acum “cortul”, măcar de formă, a devenit “instanţă de judecată” ceva mai încăpătoare, cu patru pereţi de beton şi alte utilităţi, care sunt mai aproape de ei şi pe care le pot folosi (dacă au scăpat de tot de “sindromul cortului”) mult mai repede şi mai ferit. Pentru tot omul curios să afle care e sensul acestei instituţii se nasc anumite întrebări: Cine a aprobat, trăi-i-ar familia lui, înfiinţarea acestei instituţii? De ce era necesar, mâncaţ-aş justiţia ta, să funcţioneze Staborul? Păi aşa, haoleu mo, hai să “federalizăm” justiţia, şi aşa harcea-parcea, pă “districte etnice”: un tribunal evreiesc, unul german, unguresc şî scăpăm justiţia românească de “ferfeloagele dă dosară” că e multe şî nu încape pă rol toate. Dacă e ilegală, adică nu are la bază o lege în virtutea căreia să funcţioneze, apariţia Tribunalului Ţigănesc, dă ce există acea clădire? Să fie totul legat de vizitele mai mult sau mai puţin electorale ale preşedintelui prin mijlocul acestei etnii? Dansurile şi veselia în care a fost prins cu etnicii aceştia? Beatitudinea? Năşirea şi “finuirea” unui copil a lui Bercea Mondialul de către Mirciulică Băsescu? Să nu fie cu supărare da întrabă şî mintea mea ceva!

Pro şi gică-contra

Opiniile referitoare la această “justiţie paralelă” sunt împărţite. Specialiştii în Istoria Dreptului susţin că un organism precum Staborul Ţigănesc nu poate fi acceptat oficial. „În opinia mea, este inadmisibil ca într-un stat de drept să avem două sisteme, unul al statului şi altul al unei etnii. Nimeni nu se poate sustrage judecăţii, invocând o instanţă proprie. Acele

sfaturi bătrâneşti au funcţionat cât timp nu a existat legea scrisă. Cutuma, pe care ei o invocă, nu a fost niciodată izvor de drept”, a declarat profesorul universitar doctor în Istoria Dreptului, Gheorghe Bichicean, prorector al Universităţii Româno-Germane, din Sibiu. Pe de altă parte, însă, socio¬logii laudă o astfel de iniţiativă. „Tradiţia aceasta a crisinului sau a Staborului reprezintă o cutumă, un mod de reglare amiabilă a divergenţelor, cerând sfatul comunităţilor. Sperăm să fie păstrată astfel această tradiţie. Nu poate fi vorba de o instanţă paralelă, pentru că aceste cauze, care sunt judecate, se referă mai mult la chestiuni civile, nicidecum nu se pune în discuţie jurisdicţia statului român. Este mai mult vorba de o formă de împăcare, de mediere, menită să nu mai încarce aparatul de justiţie al statului cu probleme ce îşi pot găsi rezolvare pe cale amiabilă. Vorbim aici despre certuri, mariaje neconstituite neapărat legal, ci doar prin consimţământul părţilor. D’apoi, mo, ce să ştie gura mea “să zice”, în­ tr-o ţară unde “curge” manelele ca apa de izvor, unde expresia “a se certa ca la uşa cor­tului” (pardon, tribunalului ţigănesc) a ajuns o practică împrumutată de majoritatea celor care apar pe la TV în emisiuni “deontologice”, unde e promovată, ca partea cea mai tare a emisiunii, apariţia unei vedede de gen “manelăresc”, atunci ” mucles” şi să te ferească Dumnezeu de “ninja” dreptăţii.

Romario Corcodel

lor mămica!, îţi murmuri în sine curajos. Şi vine un ciudat într-o zi şi ţi-o spurcă. Du-te în p… mă-tii ţâncule!, ţi-o spune de la obraz ca şi cum ţi-ar trage o lovitură de bici. Care-i treaba, nene?, îţi vine să-l iei la-ntrebări. Ce vină are mama că tu ai o zi proastă sau că astăzi eşti mai mânios? Dar nu stă nimeni să-ţi dea explicaţii, mai ales când eşti un mucos de copil şi când aceste vorbe ciudate îţi sperie sufleţelul. Pur şi simplu, ca să fii sigur că n-a greşit, ci a făcut-o cu bună ştiinţă, iaca, te mai înjură o dată. Mai

du-te în p… mă-tii cu întrebările tale cu tot! Din acel moment înţelegi că mămica ta nu e şi mămica acelui om. El nu o ţine de deget când merge să se plimbe, el nu o pândeşte pieptănându-se în oglindă ca să se bucure că e atât de frumoasă, el nu scapără să-i lege şorţuleţul la spate când se-apucă de gătit la bucătărie, el nu capătă mâncărică de la mama ta. El e de-acum un om rău, un urât pe care teai supărat şi nici nu mai vrei să-l vezi. El este din altă lume, poate dintr-o poveste cu căpcăuni cum ai auzit de câteva ori. Numai căpcăunii fac lucruri aşa de urâte! Dar pe măsură ce creşti, vezi că sunt tot mai mulţi căpcăuni în jurul tău. Vorbele urâte despre mămica ta sau alte mămici le auzi în fiecare zi. De la o vreme te obişnuieşti cu ele, nici nu le mai consideri chiar aşa de urâte. Uneori, spuse de oameni cu pricepere la înjurat, chiar ţi se par simpatice. Simţi că de-acum eşti mare, iar cei de seama ta şi-au dat greaţa. Înjură de mama focului fără a mai roşi. Se simt puternici, se simt liberi, au ieşit de sub poalele mămicii. În sfârşit, se simt bărbaţi. Chiar aşa, suntem bărbaţi, ce p… mă-sii!, răsună un glas ciudat în capul tău fără să-şi mai ceară voie. Nu te mai înroşeşti la obraji, prinzi curaj, începi să repeţi. Deodată îţi iese cu năduf, te-ai răcorit, simţi bărbăţie zvâcnind în tine. Dar mama ta nu se mai piaptănă frumoasă-n oglindă, mama ta nu te mai apără de căţei. Nu mai scaperi de nerăbdare să-i legi şorţul la spate când găteşte. Şi tot mai rar vă întâlniţi la masa pregătită de ea.

Homo Erectus

Motto: „faptele s-au petrecut aievea, sunt plauzibile şi în curând vor fi de netăgăduit” (Petru ce Trist)

Poetul cu dop Poetul Múri şi cu Sandu Vlad, prozatorul, păşeau agale dinspre Librăria Universităţii spre Teatru. La acel moment o considerau direcţia corectă. De vreo trei zile se decernaseră premiile Uniunii Scriitorilor. Fiind şi ei în juriu, îşi puteau exprima acum în voie observaţiile vizavi de câştigătorii recenţi. Ca de-obicei, prozatorul vorbea pe toată lumea numai de bine. Cât despre poet, talentul cu caru’ îl scutise mereu de orice ranchiună, aşa încât din vorbele lor curgea numai lapte şi miere. Sandu Vlad, cu pipa tacticoasă din care emanau fumuri olandeze, la dreapta. Múri, cu o geantă cam jerpelită pe umăr şi ochelarii cu lentilele întoarse, la stânga.

Era o zi paşnică, femei cu vene violete curgeau pe bulevard dintr-o Veneţie închipuită, parcul îndrăgostit mirosea a ruxandre. Trotuare bronzate îşi etalau provocator tatuajele, pubele decoltate jucau sambe molatece zvâcnind din tricolor. Prin vitrinele magazinelor timpul regla ceasornice de miere, domni la cravată patinau lin pe muchia bătrâneţii, câinele generalului pişa pantofii amiezii. În acele clipe de benedicţie Múri iubea oraşul cu pasiuni coribante. Aşa-l iubea de i se umezeau ochii şi-i îngheţa scrumul la ţigară. Metaforele deveneau în gura lui mirese, suind evanescent în cristalul cerului. Vai, Doamne, ce dragoste încăpea Múri în inima lui de copil! Deodată de pe monumentul Memorandiştilor, zis Ghilotina, o barză cu un leagăn în cioc îşi ia zborul şi, ţintă, aterizează în faţa literaţilor. Lăsă leagănul jos şi se-nălţă înapoi în văzduhuri pierzându-şi urma. În leagăn, un omuleţ cam de doi coţi zâmbea cu seninătate. Omuleţul semăna extraordinar de mult cu Mihai Dragolea, numai că faptul nu putea fi adevărat. De zăpăcit ce era, ochii lui Múri se izbeau de lentile ca nişte peştişori de acvariu. În situaţii ca aceasta Múri era atât de emoţionat încât literalmente dădea-n bâlbâieli. Sandu Vlad, mai puţin consternat din principiu, şi-a consumat surpriza uitându-şi degetul arătător în jarul pipei. Până ce i-a luat foc. Degetul ardea scânteietor cu de la sine putere. Prompt

ca un pompier, omuleţul sare din leagăn şi-l muşcă pe Sandu de deget ca să i-l stingă. Şi, într-adevăr, i l-a stins, dar a rămas cu degetul în gură. Acum parcă avea un capăt de trabuc din care pufăia-n stil. Apoi s-a retras cuminte în legănuţ, şi-a tras păturicea peste el şi a zâmbit cu seninătate. Măi Mmmmmihai, Mmmmihai, ce dddracu faci tu aicea? întrebă Múri după ce-şi mai ajustă puţin emoţiile. Te rog, nu te supăra poete, am un dop în burtă şi m-am balonat! Nu vrei să mi-l scoţi? se rugă duios omuleţul, pe care Múri îl confunda în continuare cu Dragolea, nu ştiu de ce. Poate pentru că ar fi putut fi chiar el. Poetul, fără să stea prea mult pe gânduri, sări într-ajutor. Mai întâi dă pătura la o parte şi vede că, într-adevăr, în buric omuleţul avea un dop de plută. Chiar nu glumise. Apoi, hăţându-l de capăt, îl extrase cu răsuciri atente ca să nu-i jeneze burtica. De cum i-a scos dopul, omuleţul a zâmbit din ce în ce mai blajin până ce s-a dezumflat cu totul. De-acum nu mai era decât o batistuţă cu o pereche de mustăţi răvăşite într-o parte. Întristat, Múri a luat batistuţa, a împăturat-o cu grijă, a pus-o în buzunarul vestei à la Cristoiu. Unde-şi mai ţine ciornele la poeme şi cutiuţele cu sentimente. Dopul, însă, îl poartă cu sine de atunci ca mărturie a tristei întâmplări şi, în clipe de melancolie îl scoate, jucându-se taciturn cu el pe masă la bistro Viena. Din când în când iarăşi i se mai umezesc ochii, dar de data asta fără nicio aluzie de metaforă.

Diva cu floare în păr


14

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

fotocronica săptămânii

M-a apucat răceala chiar aici sub pancarda cu medicii de familie. Parcă e făcut...da iar mă duc la farmacie şi nu mai au ăştia medicamente compensate. Şi Boc mi-a tăiat salarul. Huoooooo

Unul dintre protestanţii-sindicalişti care au strigat până la epuizare împotriva guvernului Boc a fost prins de blestemele venite de la Palatul Victoria să ne nit momentul intă acum a ve să nu ai m Nu i. an Doamna preşed uncii de atâţia m ele eacă pl ad ro ne culegem ai bine...că că la Cluj e m t se prindă ăştia cu to cu avionul lor

aso ce rumo Uite f dau. ţie îţi a ic ai d e d cel m mine, u r t De la is in tare m -liberal aro it r o min âniei al Rom briste m e . ec postd nă înfocată o fa l u u r r t o n t pe at: vii Semn bine. ă n u s

Varujan Vosganian surprins într-un moment intim cu o cititoare înrăită M-am săturat să fiu singurul gică-contra de la UDMR. Să se mai nască şi alţii că pe mine nu ştiu cât mă mai ţine. Să văd acum pe cine va asculta copilul ăsta de Hunor. Că de face figuri o să-i trag o urechială

Vedeţi măi băieţi că tot i-am adus înapoi pe ăştia de la Wizz. Nu aşa ca înainte...acum au o bază şi o flotă de avioane. Ce mai contează că e formată dintr-un aparat...tot flotă se numeşte

Preşedinta Lokodi Edita şi directorul aeroportului Ştefan Runcan au ieşit în faţa presei cu noua lor jucărie, un avion numai pentru Târgu Mureş din partea Wizz Air.

Senatorul UDMR Gyorgy Frunda surprins într-o dialectică post-congresciană: To be or not to be with Kelemen?

www.zi-de-zi.ro


15

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

ce e scris(oare) rămâne?

Din corespondenţa Ravecăi

Draga mea Ravecă, dragă! Îţi mulţumesc, nebunatica mea prietenă, pentru răvaşul ce mi l-ai trimis, tare neam distrat citindu-l. Vali, băiatul cel mic, cel de la actorie, studentul, cum îţi place să-i zici, l-a citit aşa ca pe scenă, cu accentul acela dulce, ţărănesc, ce l-am avut noi din moşi-strămoşi! Să nu te apuci cumva să vorbeşti aşa pe la vreo întrunire din aia simandicoasă, că râd şi curcile de tine! Ştii bine că de acum dacă nu amesteci câteva cuvinte din engleza de baltă, apoi degeaba emiţi orice idee genială! M-am gândit să te pun în temă, draga mea Ravecă, dacă vii şi tu la chef! Or nu ştii? Îşi ţine ziua Cornel, a lu’Milu Cucului, tu! A venit din America, numai ca să se întâlnească cu neamurile, că apoi pleacă şi el în Australia şi de acolo nu prea o să mai vină prea curând! Ai mai auzit aşa ceva? Vrea să vâneze canguri, tu! Apoi, eu acum nu prea am înţeles de care o fi cangurii ăia, de ăştia adevăraţi sau de ăia de umblă numai în două picioare! Şi ce trebuie să ştii la o asemenea întâlnire de oameni selecţi? În primul rând le dai „hălou”, apoi exclami ce „cuul” e petrecerea. Băutura şi mâncarea vor fi „ochei” cel puţin sau „voauu” de a dreptul! Cel mai potrivit ar fi să zici aşa la tort, dar merge şi un „omaigad”...te-am lămurit buştean, nu-i aşa? Nu te speria, draga mea Ravecă, nu-i dracul chiar aşa de negru! Mai sunt şi de ăştia ca noi, care vorbesc româneşte!

No, să-ţi mai zic şi de prin târgul nostru de odinioară, că trebuie să ştii că şi pe acolo a pătruns civilizaţia! Acum la tine după cum aud s-a luat curentul, că se lucrează la ceva transformator, de aceea eu zic că avem noroc cu metoda noastră tradiţională de a coresponda. Că altfel nu mi-ai putea citi scrisoarea! Dar să revenim. Auzi că în orăşelul nostru drag, unde ne-am petrecut copilăria, se vor schimba multe! Peste câţiva ani nu vei mai recunoaşte zona cetăţii! Auzi că se pun „pişcoturi”, dale din alea mici pe toată strada mătuşii! Verzii protestează dacă taie cineva o crenguţă, dar o pădure întreagă...dacă aşa cer interesele e altă poveste! Ar fi trebuit să taie în schimb copacul acela mare de lângă blocul lui Doru, că s-au băgat rădăcinile până sub bloc, de crapă zidurile! Dacă mă gândesc că o mică zgâlţâială de pământ ar putea dărâma tot blocul! Brrr! No, şi tot în zona aceea se vor construi în locul vechiturilor câteva străzi cu vilişoare, un mall, sau vreo două blocuri turn că zona e tare faină! Aşa zic gurile rele, cel puţin! Apoi om se face cel care pune mâna pe terenul acela! Îţi dai tu seama? Cea mai faină zonă a oraşului! Aer curat, nu tu fabrici şi uzine, numai verdeaţă! Ce mai! Şi dacă vorbesc de schimbări, auzi una! Îi mai ştii pe fraţii Wemepeg? Ăia de s-au făcut amândoi ingineri, dar unul a intrat şi în politică? Nu ştiu acum care era mai mare, dar unul dintre ei s-a recăsătorit şi are copil de grădiniţă. Apoi unde era să-l dea decât la cea mai selectă grădiniţă din cel mai select cartier! Din prima zi, de cum s-a dus cu copilul, a dat petrecere mare că s-a nimerit tocmai de Moş Nicolae! A plătit omul toate cheltuielile, pachetele de Moş, apoi s-a învârtit de nişte fonduri de la primărie, de la minister, de eu ştiu de unde, ca să se renoveze grădiniţa! Şi nu sunt baliverne! Chiar se mută toată şandramaua într-o altă „locaţie”- observi că sunt la curent cu

noile expresii jurnalistice! -până la finisarea lucrărilor! Apoi dacă până acum era o grădiniţă „ochei”, să o vezi la anul! Cică nu-i va lipsi nici măcar piscina din curte, că doar spaţiu au! Nu ştiu câţi bani „vor scoate românii din buzunar”, dacă vor contribui şi ei, când „or da năvală sau vor lua cu asalt” grădiniţa, dar ideea mi se pare nemaipomenită! Dacă mai pui la socoteală că de ani de zile aşteptau fondurile pentru renovare, e o mană cerească să ai parte de un asemenea părinte care vrea şi mai ales poate să intervină acolo unde trebuie pentru binele comunităţii! Că sunt sigură că nu face doar de dragul odraslei sale! Draga mea Ravecă, am să mă opresc acum! Cred că am bârfit destul! Dacă vii la chef, mai povestim. Până una, alta, îţi doresc numai bine şi sănătate! Te pup, tu!

Letiţia

Semafor nou-nouţ pe Cutezanţei Locuiesc vizavi de fosta Şcoală Generală 20, actual Gimnaziu de Stat „Tudor Vladimirescu”. Zilnic, la orele dimineţii văd trecând peste trecerea de pietoni marcată în faţa blocului meu, implicit în faţa şcolii, copilaşi cu ghiozdane cât ei, cărate cu greu de micuţi; multe femei care-şi plimbă căţeii, bărbaţi vârstnici trec tot pe la trecere; populată zonă. Accidentele rutiere din ultima vară au fost în număr de două. Părinţii elevilor au scris şi trimis

fel de fel de atenţionări şi rugăminţi primăriei, au şi fost băgaţi în seamă, dar aşa, ca la noi, doi ani i-au trebuit domnilor edili să trimită o echipă specializată pentru montarea unui semafor. Încă nu e pus în funcţiune, e doar montat. Se speculează cum că zilele astea i se dă drumu’. Noroc că asta nu-i mare scofală, nu trebuie să aşteptăm câţiva ani. Doamne-ajută! (D.C.)

Alea iacta est!

Marga continuă seria episoadelor din Baywatch

Vreau să văd ultimul articol apărut în oricare dintre ziarele locale în care să fie amintit că şi la Grupul Şcolar „Gheorghe Şincai” au loc evenimente deosebite, că avem elevi valoroşi şi în liceele mai puţin renumite din municipiu şi că Românica are talentaţi nu doar în de’ale matematicii, ci şi în „arta graficii de la spatele caietului”, spre exemplu. Începând de săptămâna trecută, fie­care zi a adunat un număr semnificativ de participanţi la fiecare dintre activităţile care au avut loc în cadrul Zilelor Şcolii. În vocabularul elevilor de la Şincai nu este utilizat prea des termenul „a învăţa” la persoana întâi, sunt obişnuiţi să înveţe doar atunci când sunt anunţaţi că au o lucrarea importanta şi tratează materiile de studiu superficial. Copiii sunt dornici să se afirme în toate domeniile colaterale „tocitului”, aşa că nu mare le-a fost mirarea dascălilor să constate entuziasmul cu care liceenii şi-au arătat dexteritatea în confecţionarea de mărţişoare lucrate manual sau în rea­ lizarea unor originale planşe cu tematica: „Ai o viaţă, nu o trăi în ceaţă!” (Spuneţi nu drogurilor!). Subiectul consumului de etnobotanice şi droguri în general, deşi este dezbătut până la suprasaturaţie şi a devenit un clişeu mondial, câţiva dintre cei din liceu au reuşit să surprindă prin originali-

tatea cu care au tratat acest aspect. Concursul de table s-a dovedit a fi cel mai popular, mulţi s-au înghesuit să arunce zaruri norocoase într-un cadru festiv. Joc de table! Cine s-a gândit să născocească asemenea competiţie, acela e om cu ochelari! Sunt convinsă că doamna directoare a Colegiului Naţional „Unirea” ar spune un „nu” categoric dacă i s-ar cere acordul pentru susţinerea unei olimpiade de şah la nivel de liceu, ba mai mult, ar fi ofensată. Asta nu trezeşte nici un sentiment de beatitudine, bravo câştigătorilor din Şincai, celor care demonstrează că nu de fiecare dată „ Învăţătura este cheia succesului ”.

Denisa Chebuţiu

Deşi mai potrivit pentru un rol în Dallas, ale cărui episoade s-au tot înverşunat să apară, sau Tânăr şi neliniştit, rectorul Marga a ales să joace şi în Beywatch, la inaugurarea bazinetului pentru kinetoterapie, poate pentru că, după propriile cuvinte „Sportivii sunt astăzi mai cunoscuţi decât filozofii”. Cum pe feţele tuturor celor prezenţi în sală se putea citi o urmă de dezamăgire că rectorul nu venise în slip să taie panglica bazinului, ei au fost asiguraţi că protagonistul sexi din Beywatch UBB are abonament şi mai vine din când în când să se curăţe de păcate acolo, în Iuliu Haţeganu. Fericit pentru „populaţia universitară a Universităţii” că „ea trebuia dotată şi cu acest instrument”, Marga a ţinut un discurs în care a amintit sportivii de performanţă care au trecut pe acolo şi a citit istoricul spaţiului de pe hârtie. Recent inaugurata sală pentru kinetoterapie are peste 2100 de studenţi înscrişi să se bălăcească şi va beneficia de supraveghierea a 58 de cadre didactice titulare şi 18 cadre didactice asociate. Noul bazinet a scufundat 350 de miliarde de lei vechi, jumătate fiind primiţi din refluxul propriei activităţi. După ce caracatiţa de Marga şi-a încheiat discursul mulţumind familiei, lui Dumnezeu şi firmei ACI cu stadionul pentru această reuşită, ropote de aplauze au ieşit ca din ape. După, a urmat scurta finalizare a decanului Vasile Bogdan, puţin umil că a trebuit să vorbească după cuvintele alese despre Titus ale rectorului, care a descris evenimentul în felul următor: „Se adaugă o petală acestei flori care este parcul Iuliu Haţeganu”. Odată cu petala inaugurării bazinetului, rectorul Marga şi-a mai adăugat şi el o petală de popularitate la floarea nemuritoare care este el însuşi.

Micuţa Sirenă fără girofar


16

Anul VIII, nr. 443 | 7 martie - 13 martie 2011

“stimaţi toarăşi şi preteni“

„Drumul Socialismului” Ziar care dădea din toate cozile şi mereu capătul sau baza articolelor componente erau încornorate cu numele tovarăşului Ceaşcă. Brav conducător şi ei pe lângă el, căţeii credincioşi (sau mai puţin), iar în imediata lui dreaptă, nimeni alta decât Elena (doamna nu merită majuscule nici în prenume măcar), căţeaua/ blonda supremă. După ce că la televizor puteai urmări doar cuvântările conducătorului, dacă participai la vreo sărbătoare, trebuia să-i închini întreaga ta muncă aceluiaşi om, în şcoală te rugai la tabloul lui Ceauşescu etcetera; nu-i de mirare că toţi ziariştii renumiţi îl ridicau în slăvi pe Măria Sa, iar cei rău-famaţi sfârşeau închişi pe la Gherla, Sighet, Aiud sau mai ştiu eu pe unde. Ziarul local a cărui denumire am postat-o chiar în titlul articolului se bucura de un mare tiraj pe vremea lui Pazmante. Şi asta-i o certitudine deoarece toate cele patru pagini componente aveau titluri ca: „Mitingul prieteniei dintre Partidul Comunist Român şi Partidul de stânga – comuniştii din Suedia/ Cuvântarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU”, „Înaltă combativitate comunistă” sau ” Încheierea convorbirilor dintre delegaţia Partidului Comunist Român, condusă de

tovarăşul Nicolae Ceuşescu şi delegaţia Partidului de stânga- comuniştii din Suedia, condusă de tovarăşul Carl - Henrik Hermansson”. Haidaţ’, nu cred că redactorii ăia aveau cu toţii sânge de comunist sau că erau mai bine plătiţi dacă îl ridicau în slăvi pe sus-numitul, sigur nu scriau cu patos, cred mai degrabă că nu puteau digera inepţiile de la putere şi le vomitau în cadrul articolelor. Deşi nicio activitate nu putea fi dusă la bun sfârşit fără ştiinţa soţilor Ceauşescu, Termocentrala Mintia, de exemplu, „a devenit una dintre cele mai importante surse de energie ale României contemporane… A devenit una din grăitoarele dovezi ale talentului şi hărniciei, abnegaţiei şi pasiunii, tenacităţii şi bărbăţiei… a mii de oameni pe care naţiunea noastră, în întregul ei, îi numeşte cu admiraţie, respect şi veneraţie – constructori”, aceasta fiind una dintre concludentele dovezi cum că s-a construit odată şi pe aici pe la noi, treabă pe care hoţii de la putere ar numio azi ca fiind mal praxis. Spre deosebire de tineretul neo-modern-

ANUL XXIII. Nr. 5 167 Joi 19 august 1971 4 pagini 30 bani

Tipic ţigănesc... pardon

romales

De fiecare dată când aud la ProTV, la Ştirile de la ora cinci, că niscai ţi­ganu’ a furat dintr-un magazin, că un alt puradel a jefuit o doamnă în plină zi, în văzul tuturor trecătorilor, mă re­volt ca o ţaţă în faţa televizorului. Cum vine asta? Ni­meni nu intervine în nici un fel? Poliţiştii ajung târziu că nici ăia nu se pot teleporta, da’ cetăţenii cumsecade, adică martorii, de ce naiba nu-şi mişcă membrele inferioare sau alea superioare să fugă după hoţ? Ei bine, alaltăieri am avut ocazia să înţepenesc (la propriu) în faţa unui magazin de la Fortuna. Închipuiţi-vă un rrom de vreo doişpe ani, ieşind în grabă din incinta unui magazin, cu mâinile pline de bani; şi o vânzătoare disperată care deschide uşa în urma lui, iasă afară cu ochii înlăcrimaţi, privind cu amărăciune după hoţul care deja zburda printre blocuri. În decor, ca statuetele, noi. Eu una, voiam să mă pun în faţa lui, să-l opresc, dar reflexele mele întârziate nu mi-au permis nicicum, mă uitam ca vaca la poarta nouă cum ăla fuge cu banii. Iar pe lângă mine, o cireadă de oameni neputincioşi. Dacă vedeţi un ţigănuş drogat, cu încă zece pungi de prenadex lângă el şi cu ochii sclipind de fericire, îndrăzniţi să-l căutaţi de bani. Şi după ce l-aţi găsit să veniţi să-mi spuneţi şi mie. Să mă-nveţe meseriee!

Denisa CHEBUŢIU

ist căruia nu-i mai pică odată dinţii ăia de lapte şi în loc să facă „muncă patriotică”, ei muşcă din viaţa asta virtuală care la rândul ei, în loc să moară, parcă devine tot mai puternică la fiecare muşcătură, tinerii comunişti lucrau „la deschiderea unui însemnat punct al oraşului, magazinul central universal” sau la „o impozantă clădire cu 5 niveluri înconjurată de reconfortante spaţii verzi”. Ştiţi la ce am contribui acum cei mai mulţi dintre noi? La amenajarea unei Grădini Etnobotanice, termocentrale „foncţionabile” avem berechet.

O babă tânără

Ceata lui Pa-pi-i-u, auăleu ce tărăboi!

Cea mai de prestigiu instituţie de învăţământ liceal din oraş, Colegiul Naţional “Alexandru Papiu Ilarian”, trece printr-o perioadă neagră a existenţei. Nu vă panicaţi! Nimic nu e întâmplător, lumina întotdeauna îşi găseşte calea, dar până una alta, să vă spun ultimele bombe. Domnul profesor de matematică, Liviu-Călin Vlas a depus plângere împotriva doamnei director adjunct, Angelica Măşcăşan, de asemenea, profesoară de matematică, în care reclama că mandatul de directorat al acesteia a luat sfârşit în luna februarie a anului curent şi în ciuda acestui fapt, doamna activează ca director adjunct. A doua nemulţumire a profesorului a fost iscată la aflarea veştii cum că anul viitor, dacă ar fi să respectăm normele legale, subiectul plângerii ar trebui să iasă la pensie. Numai că zilele astea, domnul inspector general, Dumitru Matei, a confirmat că actualei directoare adjuncte i se va acorda “catedră întreagă” anul şcolar viitor. Alexa Mirela, profesoară de matematică, este nevoită să predea la încă un liceu, pe lângă Papiu, pentru a-şi acoperi toate orele cerute şi pentru a-i ceda locul doamnei Angelica. Vlas aşteaptă 30 de zile, termenul legal pentru ca răspunsul la plângerea adresată să fie luat în considerare, dacă nu i se comunică nimic, o va da în judecată pe doamna Măşcăşan, pentru încălcarea Legii Învăţământului. Până una alta, nu ne rămâne decât să aş­ teptăm posibile verdicte, să sperăm la o re­

glare de conturi amiabilă din partea ambelor părţi şi să avem încredere în… justiţie?!

A consemnat Ceata lui Piţigoi


Ziarul de Mureş nr 443 7 - 13 martie 2011