Page 1

www.ziaruldemures.ro Frunda o vrea pe Erzsebet Anul VIII, nr. 437 16 pagini, PREȚ: 2,99 lei Apare săptămânal, 24 - 30 ianuarie 2011

Legea privind organizarea şi funcţionarea Avocatului Poporului (AVP) a fost din nou modificată. La iniţiativa „Cato-ului” mureşean Frunda Gyorgy. Menită să dea o mai mare putere instituţiei, modificarea legislativă aduce de fapt prejudicii instituţiei destinată să protejeze drepturile cetăţeanului român.

Andreia Moraru:„Nu cred în oameni politici din nimica”

FONDATOR: AURELIAN GRAMA

pagina 5

pagina 7

Unirea întru distrugerea neamului

Iarba rea din holde piară!- Piară duşmănia-n ţară! - Între noi să nu mai fie - Decât flori, afaceri şi omenie!

a -L ere doi, t u ip -s nu- Unde ia se ul, ţ n o e u h r Şi e-i ure Und şi la d reşte - e! c oi eşt nev uterea măr p Hai să dăm mână cu mână să stricăm ţara română, să-nvârtim hora hoţiei pe pământul României

Amândoi avem un nume, - Amândoi o soartă-n lume. - Eu ţi-s frate, tu mieşti frate, - În noi doi un suflet politic bate!

Noi suntem români, noi suntem români, noi aici pe veci vom fi stăpâni. Păcat că nu mai trece mult şi rămânem numai noi, politicienii prin zonă.

Politicienii mureşeni se unesc în fapte şi credinţă pentru a distruge ce a mai rămas din bunăstarea românilor. PS: Hora Unirii după şedinţa de partid. Mureşeanul Dumbravă dă la „cioale” judecătorilor ÎCCJ Proaspătul şef al Consiliului Suprem al Magistraturii, Horaţius Dumbravă face furori pe la Bucureşti. După ce în campania pentru obţinerea fotoliului de membru al CSM a criticat adesea modalitatea prin care se aleg judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dumbravă a început deja procedurile. Aşa că a refuzat cinci judecători ce urmăreau promovarea la Înalta Curte. Cum s-au petrecut lucrurile şi care este miza în materialul următor.

Poveşti vânătoreşti

pagina 4

Joia trecută pe’nserat Târgu Mureşul a devenit fără să vrea un mic centru politic mai mult decât transpartinic. Pe meleagurile noastre s-au strâns la aceeaşi masă „mogulaşi” locali şi naţionali. Vorbim de primarul Dorin Florea preşedinte al PD-L Mureş şi secretar executiv la nivel naţional, fostul prefect şi lider al PSD Mureş Ovidiu Natea, deputatul Ilie Sârbu fost ministru, actual socru al lui Victor Ponta, Vasile Miculi şeful Direcţiei Silvice Mureş şi gazistul-pesedist Ionuţ Şandru, patron al TTM.

pagina 3


2

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

Unu la prefectură, doi la primărie

Târgu-Mureş, un triunghi al Bermudelor la alegeri Ca de fiecare dată înainte de alegeri, laboratoarele secrete ale partidelor politice lucrează la turaţie maximă şi încearcă să găsească subterfugii pentru a-şi asigura succesul. Oarecum normal, pentru că analiştii, consultanţii şi ceilalţi strategi sunt plătiţi regeşte pentru a aduce succesul scontat. Pentru a avea o predictibilitate asupra a ce urmează să se întâmple pe eşichierul politic, care e aidoma celui de la şah: dacă ai capacitatea de a-ţi proiecta în viitor cât mai multe mutări şi de a le anticipa pe cele ale adversarului, ai toate şansele să câştigi. Iar dacă nu eşti capabil să anticipezi şi să dejoci planurile adversarului, soarta ta ca om politic e ca şi pecetluită. 63 de parlamentari, majoritatea de la PDL (38) şi PSD, au iniţiat un proiect de lege care vizează alegerea primarilor după un singur tur de scrutin. Calculele şi părerile pro sau contra acestei propuneri sunt numeroase şi complexe, cu nu-

meroase variabile: numărul şi valoarea şi notorietatea candidaţilor, culoarea politică a primarului aflat în funcţie sau chiar a preşedintelui Consiliului Judeţean şi puterea filialelor locale. Să facem un exerciţiu de imaginaţie… bătălia pentru Primăria TârguMureş şi să-i punem candidaţi pe actualii lideri de la municipiu. Să zicem că nu va exista candidat unic şi de la PDL va intra în competiţie Doru Oprişcan, de la PNL îşi va încerca norocul Ionela Ciotlăuş şi de la PSD va încerca să dea lovitura Dragoş Popa. Plus independenţii. Sau Silviu Morariu de la conservatori, care ar fi o candidatură interesantă. Toţi au votanţi preponderenţi români, de aceea numele candidatului UDMR nu contează prea mult în ecuaţie. Poate să fie şi Pista baci pentru că va câştiga din primul tur. N-are nevoie de mai mult de 35% şi cu ceva noroc chiar sub 30 de procente. Ce va fi, vom mai vedea, mai ales

că municipiul Târgu-Mureş a fost, aproape mereu, atipic atunci când vine vorba de alegeri. Ce se coace în laboratoarele din capitală nu prea se aplică în “oraşul trandafirilor”, arealul în care alianţele naţionale intră parcă în triunghiul Bermudelor. Analizând însă propunerea la modul general, un lucru e cert: în cazul în care aceasta se va materializa şi va deveni literă de lege, vor exista şi cazuri în care unii candidaţi vor ajunge şefi la primării cu 20% şi poate chiar mai puţin. Cine va ajunge primar cu câteva procente nu va avea prea multă legitimitate în rândul comunităţii. Va avea o problemă de reprezentativitate. Alex TOTH

La Consiliul Local, mon cher! Se spune că „barba nu te face filosof”. Tot aşa, nici faptul că, printr-o minune, care în România poartă denumirea de „alegeri locale pe liste”, un individ a ajuns să ocupe un scaun de consilier local, nu înseamnă că persoana în cauză şi înţelege ce trebuie să facă din poziţia în care a ajuns. Nu dau acum cu băţul după cineva în mod special, dar în cursul săptămânii trecute am participat la trei Consilii Locale: Sighişoara, Luduş şi Deda. Toate cele trei şedinţe s-au desfăşurat potrivit normelor legale: s-a dat citire ordinii de zi, cei care au avut rapoarte chiar le-au prezentat şi, chiar dacă în fiecare Consiliu există tabere ale puterii şi ale opoziţiei, şedinţele s-au desfăşurat într-un mod civilizat. Să vedem, la Sighişoara a fost şedinţă extraordinară pentru aprobarea unui proiect de investiţii în vederea obţinerii de fonduri pentru încălzirea Spitalului Municipal. La Luduş a fost şedinţă ordinară cu subiecte interesante şi două rapoarte, a Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă şi a Serviciului de Mediatori Sanitari. Surprinzător pentru unii, rapoartele chiar s-au prezentat. La Sighişoara problemele legate de modul în care un sistem alternativ de încălzire a Spitalului Municipal ar reduce costurile suportate de Primărie s-a discutat serios, consilierii fiind documentaţi din acest punct de vedere. La Deda a fost şedinţă de buget. La Deda, la şedinţa de Consiliu Local au fost invitaţi pentru a dezbate bugetul pentru anul 2011, preoţii parohi din satele din comună, directorii şcolilor, medicii de familie, şeful de post, precum şi şefii serviciilor din primărie. Fiecare a prezentat pe scurt modul în care a cheltuit sumele primite în cursul anului 2010 de la bugetul local. Sincer nu am auzit atâtea cifre în viaţa mea. Apoi, fiecare şi-a prezentat principalele probleme cu care se confruntă, s-a discutat despre acestea în mod civilizat, s-a votat şi s-a promis că se vor căuta soluţii pentru rezolvarea lor. Poate acest fapt s-a datorat prezenţei presei cu care aceştia nu sunt obişnuiţi. Sau nu. Consilierii locali ai municipiului Târgu - Mureş sunt mai mult decât obişnuiţi cu prezenţa presei la şedinţele lor. Aş spune chiar că s-au săturat de prezenţa noastră. Cu toate acestea, haosul domneşte la noi în Consiliul Local. De cele mai multe ori, noi cei care stăm în spate de dăm cu greu seama despre ce proiect vorbesc aleşii, sau care variantă de proiect de hotărâre au adoptat-o în final. Asta dacă hotărârea a trecut pentru că poate s-a amânat pentru continu-

area de a doua zi a şedinţei, sau poate, aşa cum spunea Dorin Florea în ultima conferinţă de presă, este o hotărâre dublă, şedinţă dublă, în două zile succesive, sau ....nimeni nu mai ştie exact. Să mai adăugăm faptul că, de când cu criza asta, nu se mai fac mape pentru presă. Sigur o mapă cu toate proiectele de hotărâre poate consuma un top de hârtie şi presă e multă. Proiectele se pun pe site, dar nu toate şi nu toate variantele. De cele în procedură de urgenţă să nu mai vorbim. Concluziile la care am ajuns după trei Consilii Locale care, cu tot cu deplasări, m-au obosit mai puţin decât una singură din oraşul nostru, sunt următoarele: - Este foarte greu să înveţi un regulament de funcţionare şi o procedură de organizare şi desfăşurare a unei şedinţe de Con-

siliu Local, pentru unii. - Mulţi nici nu vor să înveţe. - Cu cât oraşul este mai mare şi interesele sunt mai mari, şi Consiliile Locale sunt mai haotice. - Cu cât interesele sunt mai mari cu atât mai mulţi oameni nepotriviţi ajung în funcţiile potrivite pentru a-ţi da viaţa peste cap. Ce să facem! Aţi citit în presă perlele lui Dorin Florea. Despre haosul din Consiliul Local s-a scris mult. Să sperăm că anul viitor electoratul va fi mai responsabil pentru că aceste persoane, indiferent de culoare politică, sunt acolo datorită nouă. Noi îi conducem pe ei, ei doar ne administrează pe noi.

(S.V.)


3

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

mistreţul cu colţi de fier

Poveşti vânătoreşti cu Florea, Natea, Sîrbu, Miculi şi Şandru Joia trecută pe’nserat Tîrgu Mureşul a devenit fără să vrea un mic centru politic mai mult decât transpartinic. Pe meleagurile noastre s-au strâns la aceeaşi masă „mogulaşi” locali şi naţionali. Vorbim de primarul Dorin Florea preşedinte al PD-L Mureş şi secretar executiv la nivel naţional, fostul prefect şi lider al PSD Mureş Ovidiu Natea, deputatul Ilie Sârbu fost ministru, actual socru al lui Victor Ponta, Vasile Miculi şeful Direcţiei Silvice Mureş şi gazistul-pesedist Ionuţ Şandru, patron al TTM.

„Antrenament pentru Balc” Sârbu Cei cinci care au speriat versuri şi-au dat întâlnire pe Gheorghe Doja în cadrul intim al Pensiunii Pasion. Numele nu a fost ales fără intenţie, având în vedere că toţi sunt pasionaţi după putere, averi şi alte avantaje provenite din politică. Aşa că, în costumele de vânătoare tradiţionale, au închinat un pahar de vinars în cinstea trofeelor obţinute la ultima partidă de vânătoare făcută prin pădurile şi câmpiile mureşene. Unii ar zice că se antrenează pentru campania de vânătoare de la Balc, organizată cu precizie de ceas elveţian de colosul financiar Ion Ţiriac. Alţii că pun la cale niscavai combinaţii politice menite să schimbe destinul judeţului, şi de ce nu şi al ţării.

Cine atrage pe cine Având în vedere orientările politice diametral opuse ale celor cinci personaje politice, întrebarea care ne-o punem este cine încearcă să convingă pe cine. Că zvonuri circulă din belşug prin târgul mureşean. O posibilitate ar fi ca cei doi pedelişti să facă front comun pentru ai atrage pe cei trei social-democraţi. Prezenţi şi trecuţi. Mai ales că Natea şi Şandru nu mai simt aceeaşi dragoste pentru partidul roşu de când Frătean&Brişcaru le-au luat jucăriile şi posturile de conducere. Că la alegerile ce urmează este nevoie de bani şi televiziuni pentru a câştiga voturile pierdute de guvernarea şi tăierile lui Boc. Pe Sîrbu nu prea

„Aţi tras bine?”

„Vreo 3 am nimerit”

„Eu am făcut pe hăitaşul” Miculi

Natea

vedem cum l-ar convinge, având în vedere situaţia familială. Cât timp Ponta nu divorţează, Ilie nu va părăsi barca socialdemocrată. Pe celălalt făgaş, cei doi democrat-liberali ar putea fi convinşi mai uşor să se alăture în viitoarea campanie electorale taberei social-democrate. Mai ales că partidul din care fac parte nu prea mai are şanse să ajungă ani buni la guvernare. Şi în loc să te ajute la căpălit voturi poate să fie ca o piatră de moară la picioarele oricărui candidat la locale. Doar Florea are astfel de experienţe, trecând de la ţărănişti la independent sprijinit de fesenişti ca mai apoi să se popularizeze în PD. Cum noi aveam deja microfoanele puse în respectivul local am înregistrat fără probleme discuţiile dintre cei cinci celebri politicieni. D.F.: Mă, naşpa vânătoare. Să-i f..t pe mistreţii ăştia slăbiţi de măsurile de austeritate, că tare rapizi mai erau. Pe niciunul nu i-am prins în cătarea puştii. Miculi, de acum să mai împrăştii şi tu ceva cucuruz prin pădure să mai pună godacii ceva grăsime pe ei. Auzi! V.M.: Şefu’ ţin să te informez că banii daţi de la guvern pentru furaje sau epuizat în două zile. De pe 3 ianuarie nu mai avem nimic. Numai dacă vorbiţi cu nenea Ovidiu să ne dea vreo câteva tone de tescovină de la el de la Prescon. Că e bună şi aia

pentru porci. O.N.: Staţi mai băieţi. Întâi semnătura, după aia afacerile. Ori treceţi voi la noi ori noi la voi. Că aşa cu curu’ în două luntre nu se poate. Deja nu mai suport să fac politică după uşile închise. Vreau şi eu publicitate. I.S.: Mă băieţi staţi calmi. Mergem la Balc şi dăm iama prin mistreţii lui Ţiriac de numa. Că acesta nu se zgârceşte când e vorba de îngrăşat. La el nu e criză. Şi măi Vasile, dacă ajunge Victoraş al meu preşedinte sau măcar prim-ministru îţi dă boabe câte vrei. Numai să ajungi în partidul potrivit. I.Ş.: Eu zic mai bine să-i gazăm puţin înainte de vânătoare. Că o să fie ameţiţi şi imediat îi nimerim. Şi ca să rămână succesul pentru posteritate trimit şi o echipă de-a mea de la televiziune să imortalizeze momentul. Ce ziceţi? Toţi în grup: Bine mă Ionuţe, că dacă ne vede alegătorul la vânătoare nu ne scade cota politică. Sportu asta e pentru moguli şi mafioţi, nu pentru oameni cinstiţi ca noi. Totul s-a încheiat cu un râs zgomotos dar sănătos.

Agentul 007

Spitalul din Sângeorgiu de Pădure în vâltoarea reformei medicale româneşti A fost o dată un film de mare succes cu nişte eroi de la Termopile, în care 300 de oameni au luptat eroic împotriva armatei duşmane invadatoare. Legenda spune că valoarea, curajul şi spiritul lor de sacrificiu a inspirat întreaga Grecie să se unească împotriva inamicilor persani, acţiune ce a condus la începuturile democraţiei. Pe un alt platou de flmare, al anului de graţie 2011, începe să prindă contur o altă producţie, cu titlul sugestiv Minus 200, în care bătălia se dă la noi acasă, cu sănătatea oamenilor, cu răbdarea bolnavilor, cu şanse mari ca viaţa să bată celebrul film. De ce Minus 200 ? Cine sunt protagonişti ? Unde se va da bătălia? Vom răspunde imediat. Două sute de spitale este targetul ţintit de actuala guvernare, pentru a fi închise, sau mai plastic spus comasate, măsură care să reorganizeze din temelii sistemul medical, sistem considerat a fi un mare consuamator de fonduri şi resurse. Protagoniştii bătăliei sunt oştenii Ministerul Sănătăţii, parte integrantă a marii armate a Guvernului, spitalele, angajaţii acestora şi, nu în ultimul rand, reprezentanţii administraţiilor locale, cei responsabili cu solda materială necesară pregătirilor de luptă a spitalelor pentru frontul sănătăţii. Una din bătălile acestui război are în prim plan Spitalul Orăşenesc din Sângeorgiu de Pădure. Facto-

rii implicaţi s-au pus deja la masa dialogului, varianta propusă fiind comasarea spitalelor din Sângeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului şi Sovata, iar sediul administrativ să fie la Sovata. La această propunere cei din Sângeorgiu de Pădure au sărit ca arşi, neacceptând varianta, invocând investiţiile făcute care ar urma să se ducă pe apa sâmbetei. Ministerul Sănătăţii, prin vocea consilierului lui Cseke Attila, susţine că la mijloc se află o neînţelegere, şi nu desfinţarea spitalelor este vizată, ci o comasare a acestora, cu o singură administraţie, măsură care ar fi benefică pentru comunitate. Spusele ministrului venite prin gura consilierului său au fost agreate de cei de la Sângeorgiu de Pădure până la punctul în care sediul administrativ să fie la Sovata. Ei au considerat această propunere venită puţin forţat, Sovata fiind în pole position la capitolul imagine. Vorbim aici de capitolul tehnic, deoarece infrastructura Centrului de Sănătate de la Sovata este net inferioară, necesitând investiţii, cheltuieli, care sunt deja în derulare la Sângeorgiu de Pădure. Din câte am putut observa, spitalul din Sângeorgiu de Pădure, se prezintă în condiţii bune. Nu se poate compara cu Asklepios Kliniken, dar se poate lăuda cu trei secţii funcţionabile, 40 de paturi, trei medici specialişti, serviciu permanent de gardă, serviciu de ambulanţă, un ambulatoriu de specialitate, un bloc alimentar, locaţii pentru aterizarea elicopterului SMURD, şi nu în ultimul rand, poziţia geografică. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile în acest capitol al peliculei Minus 200 (de spitale închise) şi cum se va deschide perspectiva unui sistem medi-

UDMR-iştii aştia ai mei, vor să-mi tragă ţeapă şi să ne îmbete cu apă sărată din Lacul Ursu din Sovata

Mirosul reformei credeam dar nici de mută din loc.

stricat al lui Cseke îl puternic, chiar aşa, şi spitalele

Primarul Tar Andras şi consilierul local Dinu Socotar, analizând noua strategie UDMR : Ember, ember, dar brânza sărată-i pe bani cal funcţional. Putem deduce câteva elemente comune în cazul situaţiei din judeţul Mureş. Cei trei primari, din Săngeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului şi Sovata, au aceeaşi coloratură politică, conducerea Consiliului Judeţean Mureş la fel, precum şi conduerea Ministerulu Sănătăţii, care se încadrează în aceeaşi zonă udemeristă. Sistemul medical însă ar trebui să fie unul incolor, indoor şi transparent, care să deservească în primul rând interesul bol-

navului. Pacientul, indiferent de unde o fi el, din Sângeorgiu de Pădure, Miercurea Nirajului sau Sovata, ca figuranţi ai peliculei Minus 200, sunt nevoiţi ca şi omologii greci să dea dovadă în continuare de spirit de sacrificiu, extrem de necesar în lupta de clasă a supravieţurii pe câmpul de luptă al aşa zisei reforme sanitare româneşti.

Un spital numit dorinţă


4

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

DE BAKTALO DODE

„Trebuie să arătăm că suntem în spaţiul Schengen.” Mozes Levente, consilier local UDMR „Domnul Sabău nu a dat afară nici un jucător, doar şi-a exprimat dorinţa de a continua doar cu unii dintre ei.” Aurelian Băbuţan, director general, FC Municipal Târgu-Mureş „Am pocnit doi mistreţi, unul de 120 şi unul de 60 de kile, am împărţit prada, aşa cum se obişnuieşte, dar vom avea destulă carne pentru friptură.” Cornel Mărginean, viceprimarul comunei Cuci „De regulă, se întâmplă ca presa locală să fie mai importantă decât presa naţională pentru că orice comunitate este interesată de ceea ce se întâmplă în raza sa de activitate, de ceea ce spune primarul, consilierul de acolo.” Marius Paşcan, prefectul judeţului Mureş „La noi agricultura este privată şi nu văd obiectul activităţii acestui minister (al agriculturii – n.r.), care ar trebui desfiinţat.” Ioan Vasu, primarul comunei Râciu „Neprofesionalismul adoptat prin mijloace complementare unei argumentaţii persuasive, cum ar fi seducţia şi manipularea, conduce la decadenţă şi la o anumită rutină păgubitoare în orice domeniu de activitate statală.” Iulian Badea, secretarul comunei Nadeş „Aceasta este o democraţie comunistă, specifică UDMR. Încă nu avem candidaturi finale, dar ştim cu cine vom vota.” Szasz Jeno, preşedintele Partidului Civic Maghiar „Aş propune un act normativ care să oblige oamenii să meargă la vot.” Adrian Matei, primarul oraşului Târnăveni „Acolo unde se pune suflet, acolo unde primarul este un bun gospodar, din puţin se poate face mult.” Lucreţa Cadar, primarul comunei Deda „Mă raliez ideii că medicul uman salvează omul, însă medicul veterinar salvează omenirea.” Petruţa Buta, şefa Biroului Inspecţii şi Control, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş

Mureşeanul Dumbravă dă la „cioale” judecătorilor ÎCCJ Proaspătul şef al Consiliului Suprem al Magistraturii, Horaţius Dumbravă face furori pe la Bucureşti. După ce în campania pentru obţinerea fotoliului de membru al CSM a criticat adesea modalitatea prin care se aleg judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dumbravă a început deja procedurile. Aşa că a refuzat cinci judecători ce urmăreau promovarea la Înalta Curte. Cum s-au petrecut lucrurile şi care este miza în materialul următor. Fulminanta evoluţie a magistratului mureşean, care a trecut în câteva luni de la statutul de judecător la preşedinte de Curte de Apel, apoi membru şi preşedinte al CSM, pare că nu a fost un foc de paie. Dumbravă vrea să schimbe din rădăcini justiţia românească. Doar de atâtea ori a criticat nivelul de învechire şi proastă gestionare a sistemului judecătoresc. Aşa că după scandalul de marţea trecută de la CSM, când niciunul dintre judecătorii audiaţi pentru a fi promovaţi la ÎCCJ prin metoda mult criticată a interviului, nu a fost votat pentru numirea în funcţie, conducerea Consiliului a dat publicităţii un comunicat prin care îşi anunţa intenţiile viitoare asupra acestei proceduri. „În urma votului, niciun candidat pentru secţiile civilă şi de proprietate intelectuală, respectiv comercială nu a întrunit majoritatea opţiunilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, necesară pentru a se dispune promovarea. Pentru candidaţii la secţia penală interviurile nu au putut avea loc, ca urmare a lipsei de cvorum.”, se spunea în comunicat. Cu alte cuvinte, de comun acord, noii membri ai CSM nu au validat niciunul dintre candidaţi printr-o procedură pe care o considerau incorectă. Aşa că „toţi membrii au căzut de acord ca actuala modalitate de promovare la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie trebuie îmbunătăţită, pentru a fi garantată promovarea candidaţilor potrivit unor criterii obiective de performanţă şi integritate profesională”, mai spunea preşedintele CSM. Dumbravă îşi asumă modificare procedurii de promovare a judecătorilor la

ÎCCJ, ideile sale fiind asumate de România în cadrul condiţionalităţii nr. 1 din Mecanismul de Cooperare şi Verificare, adoptat de Comisia Europeană, care prevăd, printre altele, necesitatea unei proceduri obiective şi transparente, bazate pe merit. „În calitate de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii anunţ demararea procedurii de consultare publică a magistraţilor şi societăţii civile pentru modificarea modalităţii de selecţie pentru judecătorii şi procurorii care candidează pentru cel mai înalt for judiciar din România.” Pentru a fi mai clari, se doreşte instituirea unui examen riguros pentru a accede la ÎCCJ nu un simplu interviu cum se practică în acest moment.

Scandal pe holurile CMS. Nici un judecător admis

Niciunul dintre cei cinci judecători care s-au prezentat, marţi la interviurile organizate de Plenul CSM pentru accederea la Secţia Civilă si cea Comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost selectat pentru promovare. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii i-au audiat ore în şir pe candidaţi dar, la final, au ajuns la concluzia ca niciunul dintre judecători nu merită să ajungă la instanţa supremă. Consiliul a găsit o metodă prin care procedura de promovare să fie dusă la capăt, conform legii, dar fără efecte, adică fără promovarea efectivă a vreunui judecător. Judecătorul Alexandru Şerban, ales în CSM ca reprezentant al curţilor de apel, a spus public, de la începutul şedinţei de Plen, că nu este de acord cu această modalitate de numire în funcţie. Şerban a fost acompaniat de preşedintele CSM, judecătorul Horaţius Dumbravă, care a refuzat pur şi simplu să adreseze vreo întrebare judecătorilor candidaţi. De altfel, la acest interviu s-au prezentat mulţi dintre candidaţii de serviciu care vin în faţa membrilor CSM de ani de zile cu dorinţa de a ajunge judecători la instanţa supremă. Faţa de interviurile făcute de vechiul CSM, marţi, membrii CSM au intervievat mai bine de jumătate de ora fiecare

candidat, iar întrebările au fost din toate domeniile, atât chestiuni juridice, cât şi de responsabilitate sau moralitate a judecătorilor.

Dumbravă apără justiţia

Noii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii l-au ales în 7 ianuarie la conducerea forului pe judecătorul Horaţius Dumbravă (40 de ani), preşedinte al Curţii de Apel Târgu-Mureş, iar pentru funcţia de vicepreşedinte al CSM a fost declarat câştigător procurorul George Bălan. De altfel, cei doi au fost singurii care şi-au depus candidaturile pentru şefia CSM. Mandatul lor este pentru un an. Noul preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul Horaţius Dumbravă, a declarat, după şedinţa de constituire a CSM, că nu poate fi de acord cu acuzaţiile care sunt aduse sistemului judiciar în legătură cu accesul la spaţiul Schengen. Dumbravă a subliniat că aderarea la spaţiul Schengen nu este condiţionată de realizarea obligaţiilor menţionate în Mecanismul de Cooperare şi Verificare, „obligaţii pe care actualul CSM şi le asumă şi va face toate eforturile instituţionale pentru a le îndeplini".

Ionel ALBU

Se vorbeşte coerent româneşte sau despre cum de ameţeşte Dorin Florea Primarul municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, a făcut show miercuri, 19 ianuarie, la o conferinţă de presă, abordând subiecte diferite într-o manieră destul de neconvenţională. Pentru început edilul şef a gesticulat şi vociferat despre taxa pe mizerie şi despre legislaţia câinilor vagabonzi. Taxa pe mizerie ar presupune ca cei care nu-şi întreţin imobilele şi le lasă să se degradeze să plătească suma de 1.000 lei. Primarul mai vrea şi o lege care să-i permită să le confişte bunurile dacă nu se conformează. Constituţia, bat-o vina, îl împiedică acum, dar oricum trebuie revizuită! Câinii vagabonzi îl costă pe primar mai mult decât azilul de bătrâni aşa că şi această lege trebuie modificată. Cum? Edilul nu a reuşit să ne spună. Doar să nu coste un câine vagabond mai mult decât un bătrân. Desigur că scopul taxei pe mizerie este, în fapt confiscarea unor imobile cum ar fi Cocoşul de Aur sau restaurantul de la Platoul Corneşti. Suntem de acord că acestea sunt într-o stare groaznică. Poate bunele intenţii ale primarului Florea ar fi mai bine înţelese de către presă, dacă nu ar fi exprimate în următorul fel. Din ciclul „incoerenţa primarului”, să luăm aminte!

Atenţie la păsărica de la Platou!

„Am trecut la anumite strategii privind filmările şi unor alei de sus de la Platou. Deci atenţie, sunt unii care iubesc animalele atât de mult că le aşteaptă câte o după-masă întreagă sau seara. De regulă însoţiţi de un martor care poate să certifice că a venit veveriţa sau păsărica la căsuţa şase. Şi atunci să ştie că pot fi într-un cadru prins cum aşteaptă păsărica să intre sau să iasă din colivie. Deci apropo de folosirea Platoului pentru diverse probleme

zoofile, zoologice sau de altă natură”, a spus Florea făcând referire la activităţile sexuale pe care anumiţi cetăţeni le practică în autovehicule la Platoul Corneşti.

Voluntar la măturat în faţa casei

De asemenea, primarul s-a oferit voluntar să cureţe personal spaţiul din faţa casei în cazul târgumureşenilor aflaţi în dificultate. „Dacă vreun cetăţean are vreo dificultate, are vreo amputaţie la vreun picior, are o hernie de disc declanşată, foarte dureroasă, să-mi spună că mă duc şi mătur eu în faţa casei. O fac cu mare plăcere dacă într-adevăr are un handicap acut intervenit brusc”, a recomandat Dorin Florea cetăţenilor care nu fac curat în faţa imobilelor.

„Fetiţele” şi clienţii, monitorizaţi de Primărie

Din colimatorul primarului n-au scăpat nici femeile care îşi câştigă existenţa prestând diverse „servicii” amatorilor de sex opus. „Cu curvele am rămas stabiliţi, aşa facem şi mergem mai departe”, a spus primarul referinduse la camerele de supraveghere montate în câteva zone din oraş, care monitorizează activitatea prostituatelor.

Bretfelean, luat peste picior

A altă temă abordată de primar a fost activitatea Poliţiei Locale. „L-am invitat şi eu pe poliţistul local”, a spus Florea, făcând referire la prezenţa în cadrul conferinţei a şefului Poliţiei Locale, Valentin Bretfelean. „Nu sunt îngrijorat, sunt preocupat să extindem problemele lor”, a adăugat primarul „ţintind” extinderea ariei de competenţe a Poliţiei Locale.

Lingvistul înflorit

„Deci Vanghelie poate să stea şi să înveţe liniştit ce înseamnă coerenţă în limba română. Sunt mai primar de 100 de ori ca el.” Dorin Florea s-a dezlănţuit în cadrul unei conferinţe de presă într-un limbaj colorat, demn de un ales local

Alte perle a la Dorin Florea:

- „Regret că iarna începe să fie ca vara.” - „Am dispus să fie curăţat Platoul, adică frunzele care au căzut şi care nu te mai deranjează cu căderea lor decât anul viitor în noiembrie.” - „Această lege (n.r.: legea câinilor comunitari) a fost făcută după chipul şi asemănarea unui bideu, era şi un senator Bideu.” - „Este un buget mai mic, deci la nivelul anului trecut dar îl anticipez mai mic, din resurse locale.” - „Vom face o hotărâre de consiliu local dublă, adică şedinţă de consiliu dublă, două zile succesiv sau două şedinţe succesive.” - „Nu înseamnă să mergem până la sfârşit cu o lege imbecilă, deci este o lege foarte proastă.” - „Ţigănismele şi ţigăniile domină spaţiul public.”


5

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

SĂ-I VINĂ MĂNUŞĂ

Frunda o vrea pe Erzsebet ombudsmanul românesc Legea privind organizarea şi funcţionarea Avocatului Poporului (AVP) a fost din nou modificată. La iniţiativa „Cato-ului” mureşean Frunda Gyorgy. Menită să dea o mai mare putere instituţiei, modificarea legislativă aduce de fapt prejudicii instituţiei destinată să protejeze drepturile cetăţeanului român. În acelaşi timp interesele materiale vizează şi o târgumureşeancă, adjuncta Rucz (Dane) Erzsebet pusă pe funcţie de senatorul mureşean. Unul dintre punctele esenţiale din campania actualei puteri a fost eliminarea pensiilor de lux, a aşa-ziselor „pensii nesimţite”. Ce declaraţii belicoase, câte critici pentru cei care mănâncă nesimţit banii poporului. Aşa cum era de aşteptat totul a fost o gargară menită să aducă voturi pentru unul sau altul dintre candidaţi. În realitate pensiile nu scad…..ci se măresc chiar de trei ori. Şi nu cele ale săracilor! Vorbim aici de câteva persoane privilegiate cocoţate pe funcţii mari la Instituţia Avocatului Poporului. Un preşedinte şi patru adjuncţi au ajuns peste noapte la statut de miniştri, secretari de stat sau judecători ai Curţii Constituţionale. Între cei cinci „fericiţi” se află şi o târgumureşeancă cu vechi state în domeniul juridic al judeţului nostru. Rucz (Dane) Erzsebet este unul dintre adjuncţii promovaţi la conducere AVP de către cunoscutul politician de pe Mureş, avocatul-senator Gyorgy Frunda. După ce jurista a ocupat diferite funcţii prin instituţii mureşene a decis să plece pe tărâmuri mai calde spre Bucureşti.

Erzsebet vrea şefia

Unul dintre iniţiatorii proiectului de lege 258/2010 ce vizează modificarea legii 35/1997 este nimeni altul decât Frunda Gyorgy. Acesta a insistat ca adjuncţii Avocatului Poporului să aibă statut de secretar de stat. Alături de beneficiile adiacente acestei funcţii: maşină de serviciu, salarizare, locuinţă etc. În plus şeful de la AVP va avea o pensie echivalentă cu cea de membru al Curţii Constituţionale care, după cum se ştie, nu este foarte mică. Insistenţa cu care parlamentarul mureşean a pledat pentru modificarea acestei legi a dat de bănuit încă de la începutul anului. Nimeni nu vedea motivul real al acestui interes faţă de această lege. Ca să se înţeleagă bine, actualul avocat al poporului este Ioan Morariu, un fost şef al Curţii Constituţionale şi profesor de drept. Acesta se apropie cu paşi mari de finalizarea mandatului, ultimul de altfel înainte de pensionare. Aşa că, prin actuala lege i se asigură o pensie consistentă şi o viaţă liniştită la bătrâneţe. În schimb, Morariu va recomanda drept urmaş pe cine va dori iniţiatorul modificărilor care-i aduc asemenea beneficii, în cazul de faţă senatorul Frunda. Dintre cei patru adjuncţi (trei români şi un maghiar) reiese destul de clar cui îi va oferi sprijinul „logistic” avocatul mureşean. A murit regele, trăiască regina, cum ar spune vechii francezi.

CV Rucz (Dane) Erzsebet. Experienţă profesională

2006

S.C.COMPANIA AQUASERV S.A. str Kos Karoly nr. 1, RO 540297 DEPARTAMENTUL JURIDIC Şef departament juridic Conducerea activităţii departamentului juridic

2000 - prezent

Asociaţia Româna a Apei Asociaţie profesională Vicepreşedinte a Comisiei juridice 1998 IULIE - 20006 R.A.AQUASERV TG.MURES, RO Departamentul juridic Şef departament juridic Conducerea activităţii departamentului juridic

1997 – 1998 IULIE

RAGCL TG.MURES, RO Departamentul juridic Consilier juridic Reprezentarea intereselor legale ale unităţii

1995 - 1997 „Alooo...Erzsy dragă tu eşti. Acu’ te-am făcut secretar de stat, mâine ajungi la rang de ministru. Bună evoluţie de la jurist la Manpel”

Modificarea legii doar praf în ochi

Motivul oficial al acestei iniţiative legislative a fost întărirea instituţiei avocatului poporului cu arme juridice capabile să-i mărească importanţa. Aşa că articolul ce prevedea ce poate ataca sau nu această instituţie a fost modificat „dramatic”. Articolul 15 se modifica şi va avea următorul cuprins: “Nu fac obiectul activităţii instituţiei Avocatul Poporului şi vor fi respinse fără motivare petiţiile privind actele emise de Camera Deputaţilor, de Senat sau de Parlament, actele şi faptele deputaţilor şi senatorilor, ale Preşedintelui României, ale Curţii Constituţionale, ale preşedintelui Consiliului Legislativ, ale autorităţii judecătoreşti, precum şi ale Guvernului, cu excepţia legilor şi ordonanţelor.” Mega-modificarea nu schimbă de fapt esenţa atribuţiilor AVP doar îi lărgeşte puţin aria de atac. În plus oferă Curţii Constituţionale posibilitatea de a atac orice demers al AVP făcut la adresa Guvernului sau Parlamentului. În plus la articolul 21, dreptul instituţiei de a „face anchete proprii, să ceară autorităţilor administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare anchetei, să audieze şi

Visul unei parcări de vară Târgumureşeni bucuraţi-vă! Visul parcării variantă de amenajare stabilită ulterior, configuraţia actuală a zonei fiind completată cu accesele auto la cele două corpuri de subterane din Piaţa Trandafirilor îşi întin- parking din partea de est şi de vest a pieţei Trandafirilor, acde aripile spre realitate. Nu veţi mai parca cesele pietonale pe scări şi două lifturi de persoane. În această variantă capacitatea totală a parkingului este de 382 de auîn staţiile de autobuz din centru cu riscu toturisme în cele două corpuri cu aria construită desfăşurată de a fi amendaţi, nu veţi mai da ture prin de 11.920 mp din care corpul 1 va avea suprafaţa de 5.170 mp şi o capacitate de 182 locuri de parcare şi corpul 2 va avea zonă, poate-poate se va eleibera un loc. suprafaţa de 6.750 mp şi o capacitate de 200 locuri de parcare. Tătucii de la Consiliul Local Târgu Mureş Varianta B ne salvează. Dezvoltată pe un singur nivel subteran dar conformat ca fiind Pe ordinea de zi a Consiliului de săptămâna aceasta a fost inclus un proiect de hotărâre intitulat „Aprobarea documentaţiei Studiu de fezabilitate parcaj subteran, zona centrală P-ţa Trandafirilor”. Să luăm, deci aminte cu mare băgare de seamă. „Prin Hotărârea Consiliului Local Municipal Târgu Mureş nr. 203 din 08 mai 2009 s-a aprobat începerea procedurilor privind realizarea investiţiei ”Parcaj subteran, P-ţa Trandafirilor”, hotărâre în baza căreia s-a elaborat studiul de fezabilitate şi anexată în copie prezentei documentaţii”, aşa începe expunerea de motive a proiectului. Desigur, documentaţia anexată nu se găseşte pe situl Primăriei, aşa cum nici costul acestui studiu de fezabilitate nu apare.

Trei variante fezabile

Potrivit expunerii de motive a proiectului de hotărâre, realizatorii studiului de fezabilitate, SC”Bogart Construct”SRL-Cluj Napoca, a identificat următoarele ipoteze pentru realizarea parcării subterane:

Varianta A

Dezvoltată pe un singur nivel subteran cu două corpuri, reluată din studiul de prefezabilitate şi se referă la situaţia menţinerii în mare parte a actualei mobilări a pieţei Trandafirilor sau orice

un singur corp. Capacitatea totală a parkingului este de 415 de autoturisme pe o arie construită de 12.320 mp.

Varianta C

Dezvoltată pe trei niveluri în sensul că în partea estică există două niveluri suprapuse (nivelul 1 şi 3) iar în partea vestică există un singur nivel de subsol (nivelul2) decalat cu jumătate de nivel faţă de celelalte două. Capacitatea totală a parkingului este de 674 de autoturisme cu aria desfăşurată de 20.737 mp(capacitatea pentru nivelul 1+2 este de 378 autoturisme cu o suprafaţă de 12.428 mp iar pentru nivelul 3 este de 296 autoturisme având o suprafaţă de 8309mp). Aceste date sunt preluate exact din proiectul de hotărâre. Desigur mai trebuie să se parcurgă o serie de etape. Primarul Dorin Florea a declarat în cursul săptămânii trecute că „am să suport eu deranjul pentru firmele din centru”. Pentru realizarea acestei lucrări, cel mai probabil centru va fi blocat vreo doi ani. Rămâne la mâna şi votul consilierilor locali. Probabil aceştia, având la dispoziţie studiul de fezabilitate, vor pricepe mai mult din datele prezentate. Sau, nu?

Şoferul enervat

S.C.MANPEL S.A.Tg.Mureş , RO Consilier juridic Reprezentarea intereselor legale ale unităţii La articolul 9, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins: "(4) Avocatul Poporului, îndeplinind condiţiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea Constituţională, la data pensionarii sau recalculării pensiei anterior stabilite, beneficiază de pensie calculată similar cu cea a judecătorilor Curţii Constituţionale. La articolul 11, după alineatul (1) se introduc şapte noi alineate, alineatele (1^1)-(1^7), cu următorul cuprins: "(1^1) Funcţia de adjunct al Avocatului Poporului este asimilată funcţiei de secretar de stat.

să ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice funcţionar care poate da informaţiile necesare soluţionării cererii” a fost redus la următorul paragraf: "Art. 21. - (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări." Cu alte cuvinte, AVP nu are nicio autoritate juridică, devenind peste noapte sfătuitor din umbră în ceea ce priveşte drepturile cetăţeanului.

Juristul de pe Bega


6

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

FOTOCRONICA SĂPTĂMÂNII

Domnule primar....sportiv sunteţi, afacerist idem aşa că am onoarea să vă înmânez tricoul cu numărul 1 de la noi la echipă

„Eu mai bine trag cu puşca în minge decât să arunc cu ea la coş. Ups... iar am folosit cuvântul interzis... numai să nu mă arunce la coş luduşenii după primul mandat”

„Sportivă sunt, frumoasă estem, blondă că aşa m-o făcut mama. Toţi băieţii să apeleze la mine. Că imediat mă ia vreun oligarh şi vă spun pa pa şi la revedere!”

Primarul de Luduş Florin Urcan primeşte tricoul de la BC Luduş cu nr 1.

Frumoasa jucătoare de popice Ioana Vaidahazan într-un pictorial senzaţional pentru toţi prietenii de pe facebook „Dragi colegi ne-am întâlnit în noul an odihniţi după atâtea concedii prin ţară şi străinătate. Aşa că de acum pregătiţi armele că se apropie bătălia pentru locale”

Un ban, doi bani...50 de bani. Îmi iau zece picături de benzină. Oare reuşesc să pornesc motorul cu atâta combustibil. Oricum îi blochez pe ăştia de nu mai vând n i m i c azi.

Un şofer exasperat de preţul la pompă vrea cu orice preţ să protesteze. Pe tehnica banilor mărunţi.

„Domnu’ primar cu ce venim şi noi în faţa electoratului dacă nici anu’ acesta nu ne dă bani Boc nici să plătim salariile”


7

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

De la Alfa la Omega

Andreia Moraru: „Nu cred în oameni politici din nimica” Duce lupte continue cu statul pentru finanţare şi încearcă să facă tot posibilul ca persoanele cu dizabilităţi să dispună de condiţiile necesare, pe care statul le reglementează doar la nivel de legislaţie nu şi din punct de vedere financiar. Andreia Moraru, directorul Fundaţiei Alpha Transilvană consideră că politicul din România este fals, fără să fie bazat pe profesionalism şi expertiză. Reporter: Luptaţi intens pentru drepturile copilului cu dizabilităţi. Simţiţi din plin implicarea statului? Andreia Moraru: A, nu. Rep.: De ce? A.M.: Ca să lucrezi eficient în acest sector ai nevoie de o viziune foarte clară, de o viziune pe cinci, zece, chiar 15 ani. Această viziune încă nu s-a concretizat la nivel de stat. Rep.: Deci statul nu are o viziune... A.M.: Nu. Maximum ce s-a făcut, să zicem aşa pe cicluri electorale. S-a gândit câte ceva, dar cumulat nu avem un ciclu electoral plin cu măsuri concrete. Căci în primul an conducătorii instituţiilor statului cam văd despre ce este vorba, în anul doi se pregătesc şi în anii trei-patru fac ce ar mai rămâne. Şi din cauza asta schimbările sunt destul de întâmplătoare şi nu sunt consistente şi continue. Din acest motiv, se întâmplă şi lucruri bune, dar sunt şi multe aspecte negative. Rep.: Cum înclină balanţa? A.M.: Cred că încă nu avem o masă critică a lucrurilor bune care să dea tendinţa pozitivă. Încă avem puncte sau enclave în care lucrurile funcţionează bine sau binişor, dar cele bune sunt relativ restrânse. Rep.: Cum e implicarea autorităţilor locale? A.M.: Autorităţile locale nu sunt întru totul conştiente de responsabilitatea socială asupra asistenţei sociale pe care o au. În general văd asistenţa socială ca pe o greutate pe care trebuie să o ducă, deoarece trebuie să cheltuiască bani. Se foloseşte asistenţa socială şi în scopuri electorale şi asta aduce un deserviciu atât asistenţei sociale cât şi statului român şi a modului în care se utilizează sursele statului român. Eu m-am specializat în sectorul acesta al persoanelor cu dizabilităţi şi ştiu care sunt trendurile europene, ce se întâmplă în alte ţări, ce fac alte state, să zicem că am o oarecare experienţă. Ei, această experienţă nu se regăseşte la autorităţile locale. Cel mai adesea, şi eu cred, că în zona instituţiilor publice cel mai greu o duc experţii, pentru că nu sunt decidenţi şi nu sunt foarte bine ascultaţi. Şi pentru că decizia se ia oarecum de către altcineva decât ar fi expertul, decidentului nefiindu-i foarte clar ce trebuie să facă, atunci şi deciziile sunt întâmplătoare. Depinde foarte mult de empatie. Rep.: Cum staţi cu promisiunile de la stat? A.M.: Statul niciodată nu a excelat în promisiuni. Niciodată nu a zis veniţi la mine că vă rezolv problema. Întotdeauna când mă duc să cer ceva este o situaţie foarte incomodă, pentru că pe de o parte ar fi preferat să nu îi fi cerut, pe de altă parte înţelege că nu poate chiar să mă refuze total, sau încearcă să găsească o formulă prin care să mă refuze total. Dacă poziţia pe care o am ca şi reprezentant de intituţie

şi al unui grup care cere, atunci încearcă să iasă cât mai ieftin. Rep.: Aţi fost refuzată de multe ori? A.M.: Aşa tranşant nu. Nu, nu mi se întâmplă decât o dată, de două ori pe an, în punctele cheie. Pentru că şi eu ca organizaţie, practic, ajung să cer ajutorul statului. Ştim cât de dificile sunt autorităţile publice, cât de dificil se lucrează cu dânşii şi cât de improbabilă este la un moment dat o colaborare, pentru că nu avem o colaborare pragmatică în care autorităţile publice să fie conştiente. Pe de o parte autoritatea publică înţelege că trebuie să facă ceva, pe de altă parte încearcă să o facă altcineva. Cel mai adesea nu suntem refuzaţi direct, ci pur şi simplu aruncaţi de la o instituţie la alta. Nu veni la mine, eu nu am bani, nu mă descurc, nu pot să fac, sau poate că îţi dau un pic, dar du-te la celălalt că el trebuie să-ţi dea, el ar trebui să facă. Mă duc la celălalt care îmi spune nu eu trebuie să fac. Şi legea la un moment dat încurajează această atitudine în încercarea legiuitorului de a responsabiliza cât mai multe entităţi să rezolve o problemă. Rezultatul a fost că nici o autoritate publică nu se simte responsabilă să rezolve acea problemă. Şi nici nu au acea capaccitate de comunicare pragmatică. Rep.: Nu vă atrage politica? A.M.: A... politica... Rep.: Nu ar fi o idee bună? A.M.: Eu cred foarte mult în expertiză şi în profesionalism şi nu cred în acei oameni politici care sunt oameni politici din nimica. Nu au făcut nimic notabil în viaţa lor profesională anterioară şi au devenit oameni politici şi au pretenţia să devină prim miniştri! Rep.: Şi avem aşa ceva... A.M.: Din plin. Cred foarte mult în expertiză şi în experienţă şi la un moment dat, în viitor, m-aş gândi la o carieră politică, dar în momentul de faţă sunt concentrată pe acea experienţă şi expertiză care la un moment dat să mă califice pentru activitatea de om politic. Rep.: Dar dacă aţi avea o funcţie politică sau publică ce schimbări aţi face? A.M.: Din punctul meu de vedere la acest moment pentru societatea românească sunt esenţiale două lucruri: încurajarea înfiinţării de locuri de muncă şi creşterea rolului sectorului privat în toate domeniile, inclusiv în cele în care tradiţional serviciile sunt publice, cum este în zona asistenţei serviciilor sociale, în zona sănătăţii. Rep.: Aţi colaborat cu multe instituţii din străinătate. Ce au străinii şi nu avem noi? A.M.: Ei au un sistem. Noi nu îl avem. Noi suntem în faza în care ne construim sistemul şi în societatea românească sunt mai multe tendinţe care încă sunt echilibrate. Odată o tendinţă mai puţin conectată la ce se întâmplă la nivel european şi în ge-

neral în zona Occidentală şi care doreşte să facă oarecum autonom prin ideile proprii, care insistă foarte mult asupra specificului societăţii noastre şi o grupare care este un pic mai conectată la ce se întâmplă la nivel european şi în întreaga lume în general care ar dori să impună aceste modele. În

societatea românească eu zic că se dă o bătălie între aceste două tabere. Rep.: Câţi ani ne mai despart ca să ajungem la nivelul lor? A.M.: Ne desparte cam o generaţie!

A consemnat Arina MOLDOVAN

DISPOZIŢIA NR. 10 din 19 ianuarie 2011 privind convocarea Consiliului Judeţean Mureş în şedinţă publică ordinară pentru data de 25 ianuarie 2011, orele 13.00

Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş,

În baza art. 94 alin. (1), (3), (5), (7), (8) şi în temeiul art.106 alin. (1) din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

dispune

Articol unic: Se convoacă plenul Consiliului Judeţean Mureş în şedinţă publică ordinară pentru data de 25 ianuarie 2011, orele 13.00, în sala mare de şedinţe din Palatul Administrativ, având următoareaordine de zi : 1. Proiect de hotărâre pentru modificarea anexei la HCJ nr.42/2001 privind însuşirea inventatului domeniului public al judeţului Mureş 2. Proiect de hotărâre privind aprobarea bugetului Consiliului Judeţean Mureş pe anul 2011 3. Proiect de hotărâre privind aprobarea Protocolului de cooperare cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în vederea realizării unei infrastructuri moderne în România 4. Proiect de hotărâre pentru modificarea HCJ nr.96/2008 privind aprobarea co-finanţării proiectului de extindere şi dotare a Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Brâncoveneşti prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, Domeniul de intervenţie 3.2-Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale 5. Proiect de hotărâre privind aprobarea colaborării între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Consiliul Judeţean Mureş şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş în vederea implementării proiectului „Creşterea capacităţii autorităţilor administraţiei publice locale de sprijin al copiilor cu dizabilităţi aflaţi în propria familie” 6. Proiect de hotărâre pentru modificarea anexei 2 la HCJ nr.111/2010 privind aprobarea structurii organizatorice, statului de funcţii şi Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Direcţiei Judeţene de Evidenţa Persoanelor Mureş 7. Proiect de hotărâre privind procedura de evaluare şi aprobare a comisiilor de evaluare a managerilor instituţiilor publice de cultură aflate în subordinea Consiliului Judeţean Mureş 8. Proiect de hotărâre privind aprobarea investiţiei şi a indicatorilor tehnico-economici ai investiţiei „Înlocuire conductă de transport apă potabilă în intravilanul municipiului Reghin, judeţul Mureş” şi stabilirea unor măsuri în vedere executării acesteia 9. Proiect de hotărâre privind aprobarea avizelor date de Comisia de amenajarea teritoriului şi de urbanism de pe lângă Consiliul Judeţean Mureş 10. Raport de activitate al Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică Mureş pe anul 2010 şi Planul strategic pe anul 2011 11. Raport de activitate al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Mureş pe anul 2010

PREŞEDINTE Lokodi Edita Emőke

Avizat pentru legalitate SECRETAR Aurelian Paul Cosma


8

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

galeria salvează propăşirea

Publicul salvează cluburile. Te abonezi şi câştigi. Ce-aţi zice de o Sală Polivalentă de 15.000 de locuri la Târgu Mureş? Minunea Udrea ar putea gira aşa ceva dacă Florea, Cioloboc ar cere. Sau dacă toţi cei care invadează acum polivalenta în loc să vină în alb ar veni în portocaliu? Pentru că mr. president, Sorin Ţerbea, n-a prea găsit sponosori pentru echipa de volei, CS Torpi City US Târgu-Mureş a fost exclusă din campionatul naţional divizia A1 masculin. Clubul nu şi-a plătit datoriile către Federaţia Română de Volei (FRV). Jucătorii legitimaţi la

“Hai România, ăsta hai FCM! Domn’le când jucăm cu Ferencvaros e ca pe vremuri la meciurile cu Ungaria. Dar uite că ne-au bătut. Las’ să ne vedem prin Europa League şi îi batem noi”

“Vă prezint familia mea. Noi suntem suporterii. Am veni şi 10.000 numai să joace băieţii bine. Plătim bilete, cumpărăm tricouri, se refac bugetele. Contaţi pe noi”

acest club s-au putut transfera fără dezlegare. La sfârşitul turului, CS Torpi City US Târgu-Mureş se afla pe locul 11 în clasament, cu o zestre de trei puncte. Aceasta e prima victimă a sistemului de finanţare al cluburilor mureşene, prea dependente de fonduri

publice şi prea puţin atractive. Şi aura FCM s-a mai întunecat după ultimele instrucţiuni de la UEFA către federaţiile de fotbal: fără influenţă politică în finanţare. Viceprimarul Claudiu Maior a susţinut că Primăria TârguMureş se va conforma deciziei UEFA de interzicere a alocării de bani publici pentru echipe de fotbal profesioniste. ”Rămâne să vedem cum se va putea pune în aplicare legea, în momentul când există o lege, nicio problemă, ne vom conforma. Atâta timp cât există legi în ţara asta, ele trebuie respectate. În ce priveşte bunul mers al echipei de fotbal, pot să le spun târgumureşenilor că nu trebuie să-şi facă probleme, aşa cum am făcut-o şi până acum, o vom face şi pe mai departe, rămânem în Liga I şi le demonstrăm tuturor care sunt Gică contra că ne facem treaba”, a declarat Claudiu Maior.

Abonaţii, salvarea cluburilor?

Şi totuşi există câteva mii de oameni care fac

atmosferă la meciurile de baschet şi umplu Sala Sporturilor ori stadionul Trans-Sil la meciurile FCM. Dacă numărul acestora s-ar dubla? Foarte bine. Da unde-i primim, şi ce condiţii moderne le oferim? N-o să credeţi dar există soluţii. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a suspus dezbaterii publice un program naţional pentru construirea de săli polivalente. Şi dacă actuala sală din oraş are 2.000 de locuri şi e în folosinţă din 1978 ce bine ar prinde una nouă, şi suporterilor şi managerilor de firme ce-ar ridica-o. Proiectul se află, în prezent, în etapa de consultare interministerială, pentru a fi studiată “oportunitatea şi posibilitatea reală de demarare a unui astfel de program”. Conform departamentului de comunicare al ministerului, în proiectul de hotărâre este prevăzută posibilitatea finanţării şi din alte fonduri decât cele de la bugetul de stat, cum ar fi procedura parteneriatului public-privat. “Târgu Mureşul merită o sală polivalentă de 5.000


9

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

a fi sau a nu fi me(s)cena

Teatrul Scena, ce-aţi făcut în ultimii zece ani ? “Nu ştiu ce tot fac ăştia transferuri, eu mă tot pregătesc să intru, sunt gata, publicul mă susţine... Deri, pui pariu?”

de locuri”, a declarat Tiberiu Bidiga, consilier superior al Direcţiei Judeţene pentru Sport, cel care gestionează şi administrarea actualei polivalente. 30 de săli polivalente, în valoare de 1,35 miliarde de lei (aproximativ 320 milioane de euro) ar putea fi construite în ţară dacă proiectul va fi discutat şi aprobat în Guvern, în cadrul unui program derulat prin Compania Naţională de Investiţii (CNI), aflată în subordinea MDRT, în perioada 2010- 2016. Programul promovează trei tipuri de săli, cu 5.000, 10.000 şi 15.000 de locuri, iar beneficiarii vor fi autorităţile administraţiei publice locale. Conform notei de fundamentare emise de MDRT, aceste săli sunt necesare deoarece infrastructura sportivă este veche, deteriorată şi nu mai corespunde standardelor internaţionale. La Târgu Mureş, mai este în construcţie o sală multifuncţională, în locul patinoarului din Parcul Sportiv Municipal, prevăzută a avea 1.800 de locuri, pentru finalizarea acestui proiect mai sunt încă necesare aproximativ 2 milioane euro. No, acuma iar va fi bai, că proiectul celei de-a doua săli lansat cu gir UDMR, practic sabotează megaproiectul PD-List, că doar nu o să avem trei săli. Iar va fi distracţie...

Primele veşti rele

Divizionara A de baschet masculin BC Mureş

“L-am luat în braţe pe Sirutavicius, l-am dat afară. Păi ce, eu nu ştiu scheme ca la fotbal. Doar eu tre să rămân cel mai popular, jucătorii vin şi pleacă”

Târgu-Mureş a pierdut duminica trecută prima partidă disputată la Timişoara, împotriva formaţiei BC din localitate, „leii” din Banat impunându-se cu scorul de 75-60. Meciul a contat pentru etapa a VXI-a a sezonului regulat, ediţia 2010-2011. La “tigrii” au evoluat şi noile achiziţii, care însă nu au impresionat deloc. Astfel, în cele 17 minute petrecute pe parchet, americanul Covington nu a reuşit niciun punct, în timp ce Căpuşan a evoluat 13 minute şi şi-a trecut în cont patru puncte. De pe locul IV, tigrii mureşeni vor avea de tras pentru a rămâne în zona superioară a clasamentului, cum decurge meciul de sâmbăta asta cu CS Otopeni vom analiza săptămâna viitoare. Şi FC Municipal Târgu-Mureş a pierdut vineri primul joc amical al perioadei de pregătire. Elevii lui Ioan Ovidiu Sabău au dansat pe zăpadă cu Ferencvaros Budapesta, cea mai titrată formaţie din prima ligă a Ungariei, pe stadionul “Avântul” la Reghin, şi au pierdut cu 3-2. Nu-i nimic, deocamdată. Urmează pregătirea în Antalya, şi din vederile ce le vom primi de-acolo ne vom da seama dacă băieţii se pregătesc serios să rămână în Liga I.

Ferenc’ cel viteaz

Democraţia românească cea originală şi fără de pereche a împlinit deja 21 de ani. Preşedintele Băsescu, a făcut şi el vreo şase ani de când stă pe bine mersi la conducerea ţării, chiar şi primarul Târgu Mureşului, Dorin Florea a contabilizat peste un deceniu de când ocupă funcţia de primar. Aniversările ar putea continua. Anul 2011 aduce însă şi momente de sărbătoare fără coloratură politică sau administrativă, printre Doi preşedinţi, unul de stat, altul al Cavalerilor Lup, ambii protagonişti ai scenei politice şi teatrale, diferenţa care şi aniversarea celor 10 ani de dintre ei fiind făcută de bilanţul contabil al ultimilor ani Teatru Scena. Totul a început în urmă cu 10 ani, când fostul elev Georgescu ( din filmul Extemporal la dirigenţie), pe numele sau adevărat Liviu Pancu, a avut o experienţă teatală în ţara vecină Ungaria, având contact printre alţii cu regizorul Laszlo Bocsardi sau Maia Morgenstern, locul unde s-a înfripat ideea Tabărei de vară Scena, a cărui debut a avut loc cu spectacolul „Romeo şi Julia” după William Shakespeare în Cetatea Târgu Mureş. Au început să prindă contur montări precum „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury (2003), „Hamlet” de William Shakespeare ( 2004), „Cei trei muschetari” scenariu teatral după Al. Dumas (2005) „Eu” după „Istoria religiilor” de Mircea Eliade (2006), „Zamolxe” de Lucian Blaga (2007) „Oedip rege” de Sofocle (2008) toate purtând semnătura regizorală a lui Liviu Pancu. A urmat locaţia din Bastionul Croitorilor din Cetatea Târgu Mureş, care s-a dovedit de-alungul timpului gazdă bună proiectelor teatrale, recitalurilor, atelierelor de lucru, întâlnirilor culturale, seminarilor, concertelor, expoziţiilor, festivalurilor, precum şi comandamentul MedievArtFest şi a Ordinului Cavalerilor Lup. Dacă tot e an aniversar, tortul celor 10 ani de Teatru Scena, care va fi servit în luna mai a acestui an, a fost deja pus la dospit încă din iarna acestui an, primul ingredient fiind premiera spectacolului Intrusa, unde Dana Pancu, Csaba Ciugulitu şi Liviu Pancu ne vor conduce într-o lume a lui Borges pe ritmurile tangoului argentinian. Reţeta aniversară va continua cu alte deserturi artistice dintre care amintim spectacolul de pantomimă RO-MA, premierele pieselor „Cele 7 zile ale lui Simon Labrosee”, de Carole Frechette, în regia lui Liviu Pancu, şi „Angajare de clown”, de Matei Vişniec, cu o distribuţie de zile mari, Cornel Popescu, Mihai Gingulescu şi Aurel Ştefănescu. Dacă mai punem la socoteala şi glazura cu aromă de umor, reprezentată de ediţia a 4-a a festivalului Umor Scena, unde sunt aşteptaţi Cornel Udrea, Florin Piersic, Horaţiu Mălăele, Nicu Alifantis, Dorel Vişan, putem deja să ne pregătim pentru o porţie mare de cultură oferită de tortul cu 10 lumânări al celor de la Teatru Scena. Să nu-i uităm şi pe colaboratorii Teatrului de la Asociaţia Culturală Delta Târgu Mureş, care la rândul ei sărbătoreşte un an de existenţă în acest an. Printre ei care vor pune umărul la sărbătoarea celor 10 ani îl amintim şi pe actorul Rudy Moca, care ca superviza workshopul intitulat „Psihologia artei actorului”, unde arta dedublării actorului în spaţiu sacru al scenei va fi elementul esenţial al muncii celor prezenţi. Visul unei nopţi a anului 2001, a prins încet, încet contur, s-a dezvoltat, şi iată-l ajuns la o vechime de 10 ani. E mult , e puţin, cine ştie ? Ştim doar că el a fost unul sincer, care nu a avut nevoie de vreun vot sau opţiune electorală, aplauzele şi aprecierea publicului fiind cele care au dat girul calităţii deceniului Teatrului Scena. Alţii, sunt nevoiţi să vină în faţa noastră să ne tot promită marea cu sarea, din patru în patru ani, Teatrul Scena în schimb, a venit cu ceva mult mai sincer şi mai apropiat de normalitate.

Deceniu de împliniri măreţe


10

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

INSPIRAŢI. EXPERAŢI. STOP!

PACIENTUL ROMÂN

Ne lăudăm cu colaborări din care să câştigăm nimic Dragă pacientule român, mă bucur că încă sunt sănătos şi pot să mai povestesc câte ceva din ce am mai văzut că se întâmplă prin sistemul nostru sanitar. Poate că veţi crede că am ceva împotriva ministrului Sănătăţii, Cseke Attila. Trebuie să vă mărturisesc că aţi avea dreptate dacă aţi susţine aşa ceva. Nu îmi este teamă să mă ascund sau să neg acest lucru. Nu îmi place deloc de ministrul Sănătăţii şi când spun asta mă refer la faptul că numi place deloc cum gestionează situaţia şi problemele Sănătăţii româneşti. Cred că nici eu nu sunt genul domniei sale atâta timp cât a declarat foarte clar într-un discurs chiar la Târgu Mureş, la congresul farmaciştilor, că este atras de farmaciste. Aici suntem de acord, şi mie îmi plac, dar eu sunt însurat aşa că nu mai caut pereche la Farmacie, însă ministrului i-ar plăcea să întâlnească o fată frumoasă de prin zona aceea. Am vrut să aduc aceste precizări pentru a mă face înţeles şi pentru a se cunoaşte de la bun început că nu îmi plac oamenii slab pregătiţi, cum mi se pare că este şi cazul ministrului Sănătăţii. Deci, dacă am fost, sunt şi voi fi critic la adresa ministrului Cseke Attila să ştiţi de ce. În fine, să trecem la lucruri serioase sau mai bine zis haioase. Ce să facem, dacă tot merge treaba cam prost în sistemul sanitar, măcar să ne mai amuzăm. Şi bineînţeles, trebuie să spun că nu chiar peste tot merge prost, unul dintre exemplele bune este Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant, dar şi alte câteva secţii spitalele mureşene. Dar ce vreau să vă aduc la cunoştinţă şi poate să vă amuzaţi la fel de copios ca mine, este un comunicat al ministrului Sănătăţii, postat pe site-ul Ministerului Sănătăţii cu privire la o întâlnire dintre Cseke Attila, al nostru ministru şi omologul său palestinian, Fathi Ambumoghli, ministrul Sănătăţii din Palestina. Greu de pronunţat dar dacă vă gândiţi la personajul principal din Cartea Junglei veţi reuşi, credeţi-mă. Dar nu de acest lucru mă amuzam. Comunicatul ministerului este foarte scurt aşa că l-am copiat şi redat cu exactitate pentru dumneavoastră şi la final vă voi spune şi de ce am râs şi veţi vedea că nu am râs degeaba. ”CSEKE Attila, ministrul Sănătăţii s-a întâlnit cu Fathi A.M. AMBUMOGHLI, ministrul Sănătăţii din Palestina. Scopul vizitei oficialului palestinian în România îl reprezintă identificarea principalelor sectoare de cooperare şi a mecanismelor de parteneriat în vederea promovării unor programe bilaterale în diverse domenii ale asistenţei medicale. Cei doi oficiali au convenit demararea colaborării în domeniul asigurărilor de sănătate şi a formării cadrelor medicale. Ministrul palestinian al Sănătăţii şi-a exprimat interesul de a cunoaşte sistemul de

asigurări de sănătate românesc şi de a conlucra cu specialiştii români pentru implementarea unui proiect asemănător în Palestina, ţară care nu deţine în prezent un sistem de asigurări de sănătate. De asemenea, s-a hotărât demararea unui schimb de experienţă între echipe de medici pe domenii precum medicina de urgenţă, oncologie, reforma asistenţei medicale şi managementul spitalelor.” SURSA: www.ms.ro Publicat la data de 17.01.2011 Acum să vă explic şi de ce m-am amuzat. Încă din primele rânduri ale comunicatului am observat că Sănătatea românească îşi doreşte colaborare cu Sănătatea palestiniană. Nu a fost greu să deducem acest lucru, nu-i aşa? Scrie foarte clar. Însă eu nu ştiu ca sistemul palestinian de sănătate să fie atât de bun încât să poată aduce ceva bun pentru cel românesc, eventual nişte doctori palestinieni dacă ai noştri tot pleacă. Totuşi cea mai tare poantă din comunicat a fost aceea că ministrul palestinian şi-a exprimat dorinţa de a cunoaşte sistemul românesc de asigurări de sănătate. Ha-ha-ha...dacă cineva ţine la ministrul palestinian, să-i transmită să caute în altă parte să înveţe ceva în acest sector, că de la noi ar putea învăţa cum se iau bani de la oameni, cât mai mulţi bani, pentru servicii de toată jena şi mai ales pentru un soft scump, foarte scump, care nu poate fi aplicat şi care ţine oameni la cozi preţ de câteva zile. Şi îi sfătuiesc pe palestinieni să caute altundeva, unde funcţionează sistemul de asigurări de sănătate mai ales că la ei, adică în Palestina, încă nu există aşa ceva şi nu ar fi indicat să înceapă prost un astfel de proiect important. Tot de râsul curcilor este şi cum ministrul nostru, Cseke Attila s-a gândit să aducă nişte manageri de spitale şi nişte asistente din Palestina în România, la un schimb de experienţă. Păi să înveţe ce, cum se fac datorii cu nemiluita pe principiul că la un moment dat statul le va achita, sau cum să-şi croiască asistentele halatele albe imaculate în aşa fel încât bolnavul şi aparţinătorii să aibă acces mai uşor în a introduce ”mica atenţie” în orificiul aşa-zis buzunar? Ar fi un schimb de experienţă util, cel puţin pentru palestinieni. Râdem noi râdem, dar nu este râsul nostru. Dar aşteptăm în continuare să vedem reforma, deşi trebuie să spun că se mai fac şi lucruri bune în spitalele româneşti: vezi Clinica de Neurochirurgie care tocmai a fost modernizată, vezi Clinica Bucomaxilo-facială care arată într-un mare fel, vezi blocul alimentar

de la Spitalul de Urgenţă, şi ar mai fi câteva exemple. Nu dau multe că şi-o iau în cap protagoniştii. Deci se poate, chiar dacă unele lucrări se realizează prin intermediul prieteniilor de partid la preţuri destul de mari. Şi nu pot să închei acest articol fără să amintesc ministrului Sănătăţii, Cseke Attila, cel pe care nu-l admir deloc, că în timp ce se preocupă de desfiinţarea unor institute performante şi comasarea lor cu alte unităţi spitaliceşti, în România se vând etnobotanice la fiecare colţ de stradă şi chiar şi pe net. Oare pe aceştia îi veţi putea opri? Rămâne de văzut.


11

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

SĂRACĂ, INIMA MEA!

IUBCvT Târgu Mureş continuă să facă performanţă sub sabia lui Damocles Poate că pe unii îi deranjează sau poate că pe mulţi îi roade pizma, dar personalul medical de la Institutul de Urgenţă de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş reuşeşte să facă performanţă, chiar dacă este pus sub presiunea unui proiect de hotărâre elaborat de Ministerul Sănătăţii prin care se doreşte desfiinţarea Institutului şi trecerea acestuia în subordinea Spitalului de Urgenţă. Iată că în numai o săptămână, la IUBCvT s-au realizat două transplanturi de cord. Bineînţeles că nici în celelalte secţii din Institut munca nu s-a oprit, dar cele două intervenţii au atras atenţia publicului în ultima perioadă. Aşa se face că în data de 14 ianuarie, o fetiţă de 3 ani din Reghin a primit inima unui băieţel de 11 ani, care suferise un accident. A fost premieră naţională, pentru că a fost pentru prima dată în România când s-a realizat un transplant de cord la un copil mic. Fetiţa începuse să aibă probleme cu inima de la vârsta de un an şi 3 luni, iar de atunci părinţii ei au umblat în continuu prin spitale în speranţa că viaţa copilei lor va fi salvată. Din cauza problemelor cardiace fetiţa nu mai crescuse deloc în greutate, astfel că la vârsta de 3 ani avea 9kg, greutatea pe care o avea la un an şi 3 luni. Vă daţi seama că în momentul în care părinţii fetiţei au fost anunţaţi de medicii de la Institut că s-a găsit un donator de inimă au fost pur şi simplu extaziaţi, iar faptul că fetiţa lor va putea avea acum o viaţă normală le-a schimbat viaţa. Cel de-al doilea transplant din acest an care a avut loc vineri, 21 ianuarie, a salvat o altă viaţă. De data aceasta, un bărbat din Bistriţa în vârstă de 50 de ani a primit o inimă de la un tânăr de 23 de ani care a fost împuşcat în cap, la o partidă de vânătoare. Miracolul s-a înfăptuit şi de această dată şi nu pot să nu menţionez pe câţiva doctori care au participat la intervenţia care a durat mai bine de 5 ore. Este vorba despre conf. dr. Horaţiu Suciu, şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară II din cadrul IUBCvT, dr. Sorin Paşcanu, şeful Secţiei de Terapie Intensivă al IUBCvT şi prof.dr. Radu Deac, fostul

şef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară I din IUBCvT, cel care participă voluntar la intervenţii, deşi a ieşit la pensie la sfârşitul anului 2010. Cred că sunteţi de acord cu mine când spun, fără să fiu patetic că aceşti oameni merită toată admiraţia. Din fericire, medici buni şi care se implică serios în actul medical mai există în Târgu - Mureş, fără îndoială. Păcat că nu toţi vor să prezinte publicului activitatea pe care o desfăşoară, astfel încât cei care doresc săşi creeze o imagine pozitivă pe spinarea şi pe munca altora să fie descurajaţi. Trebuie să iasă la iveală performanţa şi oamenii de calitate. Aceşti oameni nu mai trebuie să stea ascunşi. Chiar dacă unii din domeniul sanitar vor spune că aduc prea multe elogii Institutului de Urgenţă de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş, nu pot să nu vorbesc în termeni frumoşi despre activitatea celor care muncesc acolo. Nu trebuie omis faptul că deficitul de personal i-a pus de multe ori în dificultate pe medici. Foarte mulţi dintre angajaţi, după ce s-au tăiat şi salariile din sectorul bugetar, au ales să plece în sistemul privat sau în străinătate. Colac peste pupăză, la jumătatea lunii decembrie a anului 2010, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au mai venit şi cu propunerea ca Institutul Inimii din Târgu-Mureş să fie desfiinţat şi trecut în subordinea Spitalului de Urgenţă din municipiu, sub pretextul că unităţile sanitare specializat pe o singură ramură trebuie comasate cu unităţi mai mari. Oare aceasta este problema prioritară din sistemul sanitar românesc? Oare nu ar trebui îmbunătăţit mai întâi calitatea actului medical şi pe urmă să trecem şi la înfiinţări, desfiinţări şi comasări? Întreb şi eu, n-am dat cu parul, dar sper că în spatele tuturor acestor decizii să se afle interesul pacientului şi nu cel al unor politicieni care trăiesc bine mersi după ce oamenii, încrezători, le-au acordat votul.

Bolnavul Cronic

Omleta pe asfalt

Pentru unii români, nu pentru toţi, dar pentru unii români tot ce este gratis e bun de luat acasă. Chiar şi un cofraj de ouă sparte. Într-o zi, pe adresa redacţiei, mai mulţi târgumureşeni ne-au trimis câteva fotografii cu un incident haios. Un autocamion care transporta ouă, a scăpat câteva cofraje chiar pe Bulevardul 1 Decembrie 1918, undeva în Tudor aproape de intersecţia de la Fortuna. Ce m-a surprins a fost însă să văd câţiva oameni care s-au avântat să adune ouăle căzute din maşină. Am înţeles, sunt scumpe ouăle, dar chiar aşa? Un pic s-a cam exagerat totuşi pe posturile de televiziune naţionale, unde au ajuns aceste imagini, când s-a spus că la Târgu Mureş oamenii s-au înghesuit să adune ouăle căzute dintr-o maşină de transportat marfă. Vă spun că au fost acolo doar Maricica şi Saveta, două femei care erau la poveşti în faţa blocului şi dacă tot s-a ivit incidentul cu pricina au spus să ducă la bărbaţii lor pensionari o omletă gata făcută de roţile autoturismelor.

Observatorul turmentat


12

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

ce e scris(oare) rămâne?

Din corespondenţa Ravecăi

Draga mea prietenă, Raveca! Mă grăbesc să-ţi scriu, mulţumindu-ţi pentru relatările extrem de interesante! Ştiu că din motive de securitate nu ai specificat locul şi data când s-au întâmplat acele fapte, dar am înţeles ideea! Apoi cine crede că a fost o poveste, n-are decât să viseze mai departe! Adevărul e că trăim nişte vremuri tare ciudate! Numai un exemplu să-ţi dau. Ştii că în fiecare an plătim impozite şi taxe de tot felul. Ca să ne impulsioneze la plată, autorităţile locale au decis să ne dea şi un bonus, de 10% , dacă plătim integral, adică pe tot anul, înainte de 15 martie! Poate ai văzut la televizor cum se înghesuie lumea din prima zi de lucru pe la ghişeele primăriilor ca să prindă acel bonus, că deh, cui nu-i prinde bine un bănuţ? Apoi să vezi, şmecheria cu şurub, draga mea Ravecă! M-am dus să achit şi eu impozitul pe clădire, că mi-a mai rămas un ban din prima de Crăciun ce mi-a dat doamna, ştii la cine mă refer, doamna a cărei copilă o îngrijesc. Am mai povestit despre asta. No, şi mă duc cu ţidula de anul trecut că presa vuia că nu s-au schimbat dările, mă duc aşa cu banii calculaţi şi bucurându-mă că din bonusul acela am să iau nişte dulciuri la copii. Nu m-am dus din prima zi, oricum la noi au început încasările cu câteva zile bune după anul nou, ca să nu-mi pierd vremea pe la cozi. La ghişeu o duduie mă întreabă dacă plătesc integral, pronunţă suma, dau să pic pe jos, mă mai întreabă ce am de gând, că pentru ea e tot una, mai am timp să revin până în martie... Încerc să mă lămuresc, cum adică, s-a mărit taxa? Că anul trecut impozitul era mai mic! Apoi mi-a explicat că plătim mai mult cu 8% ca să ne aliniem la rata inflaţiei! Foarte tare! Aşa că la impozit pe clădire mi-a luat cu 8% mai mult, la taxa de salubritate iar şi la taxa de

habitat la fel. Apoi am plătit eu integral taman degeaba, că m-a costat cu bonus cu tot mai mult decât anul trecut fără reducere! Am mai dezbătut şi problema taxei habitatului cu nişte „colegi de suferinţă” de la taxe şi impozite! Nu eram singura care eram de părere că taxa de habitat (mai ştii din latină? habitohabitare-habitavi-habitatum?), se referă la locuinţă, iar locuinţa mea e într-o clădire pentru care tocmai am plătit un impozit realiniat la rata inflaţiei! Cineva se dădea mai deştept şi susţinea cu vocea lui de bariton că noi habar n-avem, taxa se referă la selecţia şi gestionarea deşeurilor, adică a gunoaielor de lângă casă, din casă...Bine, bine, am zis eu, dar atunci de ce mai plătesc şi taxa de salubritate? Şi nu puţin, că e un leu pe lună, sună puţin, dar mai plătesc şi după numărul persoanelor, la asociaţia de proprietari, şi acolo chiar că se ridică la o sumă frumuşică, cu deosebirea că acolo plătesc lunar! Am plătit, că, deh, ce era să fac, noroc că aveam bani la mine, dar nu mi-a căzut bine! Tot plătim sub diferite denumiri, de ne uscă! No, că m-am ambalat iar! Auzi, tu Raveco! Ştii de firmele agreate de asociaţiile de proprietari, înţelege de primărie, care au montat nişte chestii pe calorifere, cică măsoară câtă căldură foloseşti de la sistemul centralizat de energie termică! E un mare fâs! După ce că oamenii rabdă de frig că dau la minim acele repartitoare, mai şi plătesc ca ofiţerii pentru citirea lor, apoi vine factura ce le dă în cap! Peste 400 sute de lei consumul la un apartament cu două camere, persoană singură! Ia, să ne calmăm! Fiecare mişcare de asta cu firme agreate de nu ştiu cine, e o mare cacealma! Aşa cum a fost cu repartitoarele, cu contoarele de apă, cu centrala de apartament,

cu mansardarea, cu termoizolarea, cu becurile de la intrarea în casă...Dumnezeule, oare mai pot ghici ceva? Oare pe când vin cu ideea de a pune taxă şi pe aerul inspirat? No, Raveca mea dragă, nu am apucat să mai povestesc despre neamuri, c are ce a mai făcut, dar asta e! Timpul trece, trebuie să

merg după copilă la grădiniţă. Lasă că-ţi mai scriu eu, într-o seară. Oricum,. Reţine tu de la mine: nici o veste înseamnă o veste bună! Adică: No news is a good news, sau aşa ceva, că tu erai mai bună la engleză!

Te las cu bine, te sărută prietena ta , Letiţia

Eu zic să nu mişcaţi nimic! Ce să căutăm la 25 de km de aici, la Sovata mergem la scăldat, spitalul nu trebuie mişcat! “Noi la Environ am aruncat deja tot. Încă mi-e dor de plasma aia nou nouţă. Am dat atunci 2000 de euro pe ea.”

“Televizorul mi l-am aruncat deja, mai arunc şi imprimanta, dar dacă voi continua în ritmul ăsta va trebui să arunc şi cafetiera din casă!”

Primarul Tar Andras nemulţumit de mutarea spitalului la Sovata

„Mântuieşte-l Doamne că mult a păcătuit”

„Doamne ce bine că mi-am mai mântuit din păcate întinzând o mână de ajutor la Biserică. Da nu-i aşa Doamne că o mână spală pe alta?” Edilul târgu Mureşului, Dorin Florea, şi-a primit evlavios diploma de „Împlinitorul binelui” pentru faptele de bravură făcute.

„Doamna preşedintă, dacă primesc bani şi de la CJ îmi iau şi eu cetăţenia aia”

“Acum ca voi avea şi cetăţenie maghiară ar trebui să fac rost şi de nişte carpete cu motive secuieşti! Zi tu, Liviule, nu-i aşa””


13

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

FILE DE ARHIVĂ

Administraţia locală pe vremea lui Bernády

Consilierii locali au cerut evacuarea Prefectului de Mureş Discuţii purtate pe un ton ridicat. Acuzaţii foarte grave sau părăsirea şedinţelor în semn de protest faţă de dezbaterea, ori dimpotrivă, pentru lipsa de pe ordinea de zi a dezbaterii unor chestiuni de interes comun. La toate aceste tensionate probleme, s-au mai adăugat în unele cazuri şi anchete ale Ministerului de Interne desfăşurate la Primăria din Târgu Mureş. Dincolo de toate însă, o cerere imperioasă, dar mai puţin obişnuită, din partea unor consilieri locali. Aceea de a-l evacua pe Prefect.

Şedinţă solemnă...şi declaraţie de fidelitate

Aşa cum am arătat în două articole anterioare din cotidianul „Zi de Zi”, de săptămâna trecută, pentru dr. Bernády Győrgy, mandatul de Primar al oraşului Târgu Mureş în perioada 1926 - 1929, nu a fost unul lipsit de probleme. Ba dimpotrivă, am putea spune. Om cu merite certe pe linie edilitară, aflat însă la o vârstă relativ înaintată, dar politician abil şi uşor versatil, Bernády a ştiut întotdeauna să iasă cu bine din situaţiile delicate. Foarte calm şi stăpân pe sine, a evitat polemicile tensionate cu mult tact. Fie, pur şi simplu nu s-a lăsat angrenat în unele dintre ele, fie a părăsit şedinţele sau chiar... şi-a mai luat câte un concediu de odihnă şi a plecat în străinătate, provocând furia mai marilor din administraţia centrală, de la Bucureşti. În şedinţa solemnă din decembrie 1926, din Palatul Primăriei, consilierii români îl dăduseră la început „lipsă la apel” pe Primar. Se aşteptau la acest lucru. Nu ar fi fost pentru prima oară. Iar acum, ţinând seama şi de semnificaţia momentului - 1 Decembrie - nu ar fi fost ceva chiar ieşit din comun. Dar nu mică le-a fost mirarea atunci când, la puţine momente după începerea şedinţei, Primarul şi-a făcut apariţia într-un

tradiţional port popular maghiar. Calm şi degajat, Bernady a ţinut să rostească un mesaj: „M-am prezentat la această sărbătoare, ca să dovedesc în mod neîndoielnic că doresc să fiu părtaş în soarta hărăzită... Prin prezenţa mea, am dorit să dovedesc în mod neîndoielnic, aceea că mă încorporez acestui Stat şi mă străduiesc a-mi împlini în mod cinstit toate datorinţele...” Prin gestul său, de prezenţă, dar şi prin mesaj, Primarul dr. Bernády Győrgy, dorea să pună capăt speculaţiilor unor consilieri locali, dar şi ale unor politicieni români, conform cărora nu ar fi fost loial statului român. În mesajul său către suveran, Bernády declara: „ Golesc acest pahar pentru Maiestatea Sa, Regele Ferdinand I, întemeietorul templului înţelegerii şi rog pe Atotputernicul, ca să-l ţină sănătos...” Din păcate Atotputernicul n-a fost prea atent la mesajul Primarului. În 1927, Ferdinand I - „Întregitorul”, cum a intrat el în istorie - a decedat lăsând Regatul într-o gravă criză dinastică, provocată de renunţarea la tron a prinţului moştenitor Carol.

Bernady îşi ia concediu fără aprobare. Consiliul la un pas de dizolvare

Pe data de 7 decembrie 1927, Prefectul de Mureș, Ioan Vescan, îi adresase un raport ministrului de Interne, dr. Al. Vaida-Voievod, în legătură cu plecarea în concediu a lui Bernády, fără ca acesta din urmă să aibă aprobare. Primarul plecase în concediu pe data de 2 decembrie 1928, la Budapesta, urmând ca de acolo să plece apoi la Viena. Depusese cererea de plecare în concediu, dar nu mai aşteptase aprobarea acestuia, fapt ce provocase iritarea Prefectului. Acesta din urmă era nemulţumit nu numai de faptul că Primarul plecase în concediu fără

Oct. 1933 - De la stânga la dreapta: Ion Ionescu, Gh. Ţiţeica, C. Buşilă, Tancred Constantinescu, General Buicliu, Mihai Manoilescu, Gh. Filipescu.

aprobare, ci şi pentru că acesta neglijase total două chestiuni majore. Era vorba despre dezbaterea bugetului Primăriei pe anul 2009 şi aprobarea descărcării de gestiune pe anul 1927. Prefectul, îi cerea ministrului să-l delege pe inspectorul general administrativ Dumitru Tomescu, din minister, „să asiste la şedinţa Consiliului municipal, din 14 decembrie 1928, ora 16,00...şi întrucât va fi cazul, să îndeplinească (D.Tomescu n.a.) formalităţile legale pentru dizolvarea Consiliului...” Inspectorul Tomescu - devenit un obişnuit al locului, întrucât mai făcuse anchete la Mureş şi anterior - a venit, dar i-a convocat pe consilieri şi pe Primar, întro şedinţă extraordinară, abia pentru data de 3 ianuarie 1929. „...Am onoarea a vă ruga - scria inspectorul Tomescu în convocatorul de şedinţă - să binevoiţi a vă prezenta şi a ne da relaţiuni asupra chestiunilor notate alăturat, în ziua de 3 ianuarie 1929, ora 16,00, în sala de şedinţă a Consiliului din localul Primăriei.” Tomescu mai ataşase la chemări şi câte un chestionar cu câte 5 întrebări, la care dorea răspunsuri foarte clare şi la obiect. Însă Tomescu, trimisese convocările de şedinţă prin Prefectura Poliţiei, fapt mai puţin obişnuit. Acest gest, a provocat reacţia Primarului Bernády. „Pentru ce - îi scria Bernády lui Tomescu nu aţi binevoit domnule inspector general a trimite Primăriei spre înmânare adresele destinate...şi pentru ce a trebuit ca dv. domnule inspector general, să interveniţi în interesul înmânării acestora la Prefectura Poliţiei?” Şedinţa care a urmat, a fost una foarte aprinsă - ca mai toate şedinţele din Primărie - dar s-a încheiat într-o atmosferă paşnică. Consiliul nu a fost dizolvat, dar nici Tomescu nu a primit răspuns la toate problemele. Avea să mai vină până la sfârşitul mandatului de Primar al lui Bernády, încă de două ori, dar şi după aceea, când Primăria va fi preluată de Emil Aurel Dandea.

Domnul Tancred Constantinescu „este nesuferit în acest oraş”

Fostul sediul al Primăriei Târgu Mureş, actuala clădirea a Prefecturii

O situaţie similară mai existase şi în mai 1928. Tomescu venise şi atunci, cercetase problemele din Primăria mureşeană şi concluzionase că „există un serios diferend... unii consilieri nu mai au încredere în dl. Primar Bernády.” Însă tot Tomescu, arătase că dizolvarea Consiliului nu este posibilă

întrucât „...numărul celor care manifestă neîncredere în Primar nu atinge 2/3 legale.” În această situaţie, potrivit prevederilor Legii administraţiei publice, dizolvarea Consiliului nu a fost posibilă. La şedinţa respectivă, cel mai vehement se dovedise a fi consilierul Aurel Baciu, din partea ţărăniştilor. Acesta, pe un ton ridicat, şi în prezenţa inspectorului Tomescu, îi ceruse Primarului să răspundă punctual la câteva probleme de interes comun. Baciu cerea să se facă publice rezultatele anchetei asupra vechiului Consiliu al Primăriei, anchetă care - în opinia sa - ar fi fost tergiversată de Primar. Baciu mai ridicase problema datoriei de 60.000 de lei, pe care o avea faţă de Primărie, ziarul local de orientare liberală „Viitorul Mureşului”. Tot Baciu, avocat de meserie, cerea să se lămurească chestiunea legalităţii „în problema furnizării în mod gratuit a curentului electric pentru Biserica reformată...” Baciu cerea şi ca Prefectul de Mureş, care se mutase cu locuinţa în Palatul Primăriei, să fie evacuat întrucât, spunea el „..actualul domn Prefect a sfidat acest Consiliu şi s-a mutat în Palatul Primăriei chiar atunci când Consiliul hotăra că nu admite ca cineva să se mute cu locuinţa în Palatul Primăriei.” În apărarea Prefectului, a intervenit consilierul maghiar Andrei Ugron: „Domnul Prefect nu a voit să rechiziţioneze locuinţă pentru a cruţa o familie de mizeriile rechiziţionării...” La această poziţie a consilierului maghiar, Baciu a intervenit din nou, spunând că „Nimeni nu-l împiedică pe domnul Prefect să ia o locuinţă cu chirie în oraş.” Un „cui” aparte, avea Baciu şi împotriva lui Tancred Constantinescu (1878-1951), om politic liberal, fost deputat şi senator de Mureş, fost secretar de stat şi apoi ministru al Industriei şi Comerţului (1923-1926), văzut foarte des prin Primăria mureşeană. Baciu îl acuza pe acesta de „amestec în treburile Primăriei şi ale Consiliului”, spunând despre el că „este nesuferit în acest oraş.” Nici Primarul Bernády, personal, n-a fost cruţat. Consilierul Adrian Popescu l-a acuzat de „ambiţii bolnăvicioase.” Calm şi argumentat, Primarul a replicat că „în urma acestei ambiţii, sunt zilnic în birou de dimineaţa până seara şi lucrez în interesele municipiului, neglijând interesele mele particulare...”

Nicolae BALINT


14

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

Pădure vieneză vă povesteşte

Incultura, atentat la securitatea naţională Incultura este un fundamentalism dezorganizat. Un fenomen de masă al cărui pericol nu-l constituie forţa, ci chiar opusul acesteia, neputinţa. Rareori forţa a făcut mai mult rău şi mai multe victime decât slăbiciunea. Acest fundamentalism al laşitudinii ignorante e cu atât mai eficient în efecte cu cât nu are strategii de lucru, nici tactici bine orchestrate şi nici martiri care să se sacrifice pentru reuşita cauzei. Incultura reuşeşte să pervertească, să malformeze şi să distrugă cu acea putere anonimă pe care o mai au fenomenele meteorologice – vântul, arşiţa, seceta, frigul, ploaia – pentru că este omniprezentă şi, în acelaşi timp, travestită.

Răul pe care îl face nu vine din ambiţie, din rea voinţă ori din vreo intenţie sumbră de răzbunare, ci chiar din pasivitatea absolută propriei stări care împinsă dincolo de un anume grad devine maladie. Aşa cum, de pildă, seceta nu este vreo iniţiativă sau acţiune, ci pur şi simplu absenţa ploii, incultura nu e o formă de acţiune mentală, ci chiar disoluţia conştiinţei culturale în lipsa „precipitaţiilor” care s-o hrănească cu idei. Deci, să acceptăm comparaţia, şi să considerăm incultura ca pe o secetă a minţilor. Pur şi simplu în capetele inculţilor nu plouă cu gânduri niciodată. Mă refer la acele gânduri care sunt purtătoare de idei, din care se pot elabora concepţii sau obiecte aşa-zis culturale. Altminteri nu este minte prin care să nu vâjâie mereu învârtite de o neştiută morişcă pleava gândurilor de uz imediat gospodăresc şi adaptativ, necesare comunicării sociale. Fundamentalismul inculturii nu are o zi specială care să îi fie dedicată şi nici nu e nevoie. Are la dispoziţie toate celelalte zile să se manifeste, şi chiar profită din plin de acest nesperat avantaj. Din incultură şi în numele ei se produc relele pe care nu le înţelegem şi nici nu le dorim, care îşi fac loc imediat în jurul nostru, în minţile şi atitudinea noastră prin simplul fapt că nu ocupăm locul lor cu ceva mai bun. Aşa cum buruienile şi bălăriile năpădesc şi, până la urmă, sufocă o grădină pe care n-o mai lucrăm. Sinceri fiind, ce grădină arată bine şi produce roade dacă e lucrată o singură zi pe an? Decretul şi hotărârea prin lege a unei Zile a Culturii Naţionale nare şi nici nu poate avea vreo urmare semnificativă, câtă vreme pluteşte ca o bărcuţă de hârtie în balta inculturii naţionale pe care

Kelemen Hunor:

„Eu care sunt absolvent de filosofie, nepot al lui Kant şi Hegel nu pot culturaliza un popor de olahi? Să am pardon”

fără niciun efort, cu lene şi indiferenţă o perpetuăm cu toţii. Pur şi simplu nepăsarea, extazul preocupărilor lucrative, lenea mentală şi gregaritatea funestă a prostiei larg distribuite o întreţin, ba chiar o îngroaşă. De pildă, dacă s-ar da o lege prin care incultura ar fi trecută ca atentat la adresa siguranţei naţionale, lucrurile ar putea căpăta o altă nuanţă. Instituţiile de cultură, dacă nu-şi fac treaba ar avea de răspuns penal. De asemenea, educaţia, care pregăteşte la urma urmei condiţiile desfăşurării sociale a oricărui act cultural, ar trebui luată la fel de în serios precum, de pildă, sănătatea. Nu cumva needucând şi necultivând minţile oamenilor – fie ei copii, tineri sau mai vârstnici – laşi să se-mbolnăvească şi să moară inteligenţele acestora? Neuropsihologia a demonstrat convingător că inteligenţa nu e o funcţie constantă, ci o potenţă care trebuie exersată şi cultivată asemenea muşchilor prin sport. Altfel se diminuează, îşi pierde abilităţile, se atrofiază şi piere. Devenim mediocri şi imbecili din cauza lipsei de exerciţiu mental, asta ne spune ştiinţa. Şi, fără exagerare, chiar cred că incultura este un atentat la adresa siguranţei naţionale, pentru că naţiunea este ceva plasat în istorie, supus evoluţie în timp. O naţiune de ignoranţi este condamnată să iasă din istorie, cu o viteză accelerată de incultura acumulată şi indiferenţa pe(r)dagogilor naţiei. Perdagogi, adică învăţătorii care în loc să lumineze minţile, le fac să se piardă în întunecimile ignoranţei. Toţi dascălii şi culturnicii care nu-şi fac treaba sunt în realitate perdagogii naţiei, iar strigător la cer e tocmai faptul că naţia îi plăteşte ca ei să-i grăbească apusul. Apreciez, desigur, inspiraţia lui Eugen Simion de a propune o Zi a Culturii Naţionale, care să se suprapună celei în care e ce-

lebrat Eminescu şi nu cred că e criticabilă legea promulgată de preşedinte pe 6 decembrie 2010. De asemenea, îmi pare bine construit comunicatul ministrului Kelemen Hunor pe 15 ianuarie referitor la oportunitatea şi însemnătatea legii, desigur din punctul de vedere al unui funcţionar, prin definiţie amator de limbaje forestiere: „Împlinirea omului se face în cultură şi prin cultură şi, în România europeană de astăzi, cultura trebuie să fie asumată ca unul dintre drepturile fundamentale ale omului (…) Particularitatea unei culturi nu poate fi un zid, ci trebuie să fie o fereastră spre universalitate. În cultură ne întâlnim cu toţii, ca într-o grădină minunată a unităţii în diversitate (…) Fie, deci, ca această Zi a Culturii Naţionale să ne apropie, pe toţi cetăţenii României, în înţelegere şi recunoaştere. Fie ca Ziua Culturii Naţionale să fie o zi a bucuriei, pentru că, aşa cum spune Poetul, ar fi păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat!” În afară de faptul că tot ce conţine comunicatul are stofa retorică a propagandei, repetând clişee îndelung vânturate totul este nobil, bun şi frumos. Iar poetul cu pricina, Eminescu, probabil că n-avea nici cea mai mică idee că versul său poate servi de moto interculturalismului ardelenesc. Din fericire, posteritatea are nebănuite moduri de înţelegere, interpretare şi chiar răstălmăcire a ceea ce au scris cândva poeţii. Dacă s-ar lua ei după toate spusele posterităţii, în loc să-şi doarmă solemni somnul de veci s-ar răsuci mereu în morminte de pe-o parte pe alta ca grătarele. Odată consumată spuma retorică a festivismelor până peste un an, când ne vor aminti iarăşi de măreţia actului cultural, instituţiile se vor retrage din viaţa oamenilor în cabinetele lor, învârtind documente, croind planuri abstracte din care cele mai multe nu se vor finaliza niciodată decât cu noi discursuri, comunicate şi ciocniri de cupe cu şampanie. Ca să fiu puţin mai specific, înţeleg prin cultură naţională acele evenimente istorice, acele opere şi acele practici care au contribuit la formarea identităţii naţionale. În chip logic, incultura înseamnă necunoaşterea acestor evenimente, opere şi practici, iar nu lipsa unor cunoştinţe cu caracter general. Ca atare, sensul a ceea ce am spus este acesta: constituie atentat la siguranţa naţională incultura legată de momentele fondatoare, operele, personalităţile şi practicile care au dat identitatea singulară, chipul diferit a ceea ce a fost şi încă mai este – nu ştiu pentru câtă vreme – cultura română naţională. Uşurătatea cu care e tratată în şcoli istoria, literatura, arta şi filosofia naţională mă îndeamnă să consider că într-o mare măsură, prin stângăcia sau proasta lor orientare instituţiile statului atentează la viitorul nostru cultural, ceea ce e, de fapt, chiar dacă nu atât de strident şi clar vizibil un atentat la siguranţa naţională. O naţiune care îşi pierde identitatea culturală încetează să mai existe chiar dacă suma cetăţenilor ei mai respiră, mănâncă, fac cumpărături şi se reproduc în continuare ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

V. M.

Toate bolile duc la Viena Conform zicalei din bătrâni guvernanţi, “Zi-mi cine eşti ca să-ţi zic cum şi unde vei fi tratat”, personalităţile româneşti, fie ele de pe ecranele lumeşti sau bisericeşti, aleg să-şi petreacă concediul medical în spitalele din Viena. Printre cei care au probat stetoscoapele austriece la inimioară, se numără: Teo cea trandafirie, fostul Ministru al muncii, Marian Sârgu-inciosu’, Preşul Băse pentru o hernie de plisc şi, mai nou, faţa şi spatele bisericesc- Bartolomeu. Preoţaşul mai mititel, Adrian Gurguzău, se pare că nu prea empatizează cu colegul său de făcut spovedănii din moment ce se declară a fi împotriva paturilor vieneze făcute pentru români. El şi-ar fi dorit ca aceştia să sufere în paturile de la ei de-acasă, căci a declarat, dându-le câteva mătănii peste boturile îmbolnăvite: “Da’ ce, mă, ce-i cu Viena asta, mi se pare mie sau o confundaţi cumva cu Mecca?! Nici măcar moca nu-i. Atâta încredere aveţi voi în băieţii ăştia prost plătiţi de la noi încât să vă daţi pe radiografiile străinilor? Ce-o să creadă poporul? Că la noi nu sunt medici care-şi fac treaba?”. Se spune că răspunsurile primite au fost următoarele: “Eşti tu tânăr acum de-ţi permiţi să vorbeşti, Adriane, fiule. O să dai socoteala

în faţa Domnului doctor de la Viena când ţi-o veni şi ţie rândul. Eşti tânăr acum, mai vorbim în câţiva ani să vedem unde ai să te tratezi tu de toate bolile venerice căpătate-n timp ce te jucai de-a doctorul cu asistentele tale!”, l-a botezat Mitropolitul. Replica Preşului Băse veni şi ea semeaţă: “Păi, he he he, mă tratez eu în Viena, dar asta nu înseamnă că n-am încredere în medicii români. Nu ştii că aproape toţi ne-au plecat dincolo, he he he? Eu mă tratez în Viena, dar numai cu medici români.”. “Da’ ce, am înnebunit?! Ca Ministru al sănătăţii, ai fi vrut să mă trateze cineva căruia nu i-am făcut niciun bine în timpul mandatului?! Numa’ ce m-ar fi văzut pe patul lor şi mi-ar fi băgat bisturiul în ochi. De parcă eu nu-i ştiu… Medicii noştri au sânge rece. Nu prea le au ei cu grevele, acţionează direct, la sânge, la sângele tău!”. Gurguzău, neintimidat de răspunsurile primite, a mai propus ca statul român să se îngrijească măcar să facă un traseu special cu care să se poată face naveta până acolo, dacă tot le-a intrat în sânegele bolnav obiceiul ăsta. Aşa, întradevăr, nu şi-ar mai trimite austriecii navele lor să ne moară ale noastre de ruşine. Stetoscopul într-o ureche

Bartoloneu Ananania


Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

15 Noroc să ai, că prost eşti!

Premiul de 10.000 de euro

Telefonul mobil e o minune a tehnologiei. Poţi vorbi cu persoane pe care nu le cunoşti, a căror identitate n-ai cum s-o verifici, şi poţi primi sms-uri care să-ţi dea aripi. Cum ar fi o declaraţie de dragoste, de pildă. În seara de vineri, 14 ianuarie 2011, pe la ora 22.30 Victor M. primeşte un sms: „Felicitări, aţi câştigat un premiu de 10.000 euro. Pentru informaţii sunaţi la numărul …. VODAFONE”.

Perplex, de emoţie că a dat norocul peste el a hotărât să amâne până a doua zi dimineaţa apelul la numărul indicat pentru informaţii. A avut un somn nemaipomenit de dulce, visând micile lucruşoare pe care şi le va permite, micile mofturi şi extravaganţe cu care îşi va epata deodată prietenii. Pentru ca surpriza viitorului său comportament să fie şi mai mare, a hotărât să păstreze misterul. A doua zi s-a trezit odihnit, şi-a preparat cafeaua, a băut-o cu starea de duioşie a cuiva care se desparte de un prieten. Gata cu sărăcia. Pentru pretenţiile lui, cu cei 10.000 de euro va fi aproape bogat. Oricum un om cu situaţie. Cafeaua cu zaţ după reţetă turcească i s-a părut deosebit de bună, tocmai pentru că decise să îşi cumpere un robot de preparat expresso şi de mâine să treacă pe noua reţetă. Sub aburii aromaţi ai dulcilor iluzii nici n-a remarcat că e ziua lui Eminescu. Dacă ar fi remarcat, atunci să vezi. Ce coincidenţă, să te îmbogăţeşti tocmai de ziua poetului naţional! În sfârşit, e momentul. A pus mâna pe telefon şi a sunat. Nu a răspuns nimeni. Mă rog, o fi prea devreme. E abia ora 10 dimineaţa. Ca să fie sigur că nu-şi ratează şansa scrie la rândul lui un sms, pe care îl trimite numărului indicat pentru informaţii: „Am încercat să vă contactez, dar nu am reuşit. Dacă mesajul este real, vă rog să mă contactaţi”. Uşor frământat că cineva poate se joacă cu el, se consacră neplăcutelor îndatoriri gospodăreşti, dar fără nici un chef şi fără spor. Deodată ţâşneşte din buzunar voluta melodioasă a propriului telefon. Precipitat îl deschide, intrând în vorbă cu un bărbat. După voce i se părea aproape un copil, cel mult un adolescent. „Sunt Popescu Dorin de la compania Vodafone România, biroul de relaţii cu abonaţii. Am deosebita plăcere să vă anunţă că sunteţi cel de-al doilea câştigător al premiului de 10.000 de euro al companiei noastre. Astăzi se împlinesc unsprezece ani de la introducerea pe piaţa românească a serviciului nostru de telefonie şi pentru a aniversa acest eveniment domnul director a hotărât să acordăm două premii abonaţilor noştri. Numerele au fost alese aleatoriu din baza de date a abonaţilor noştri. Dumneavoastră aţi fost al doilea număr extras. Îmi face deosebită plăcere să vă felicit încă o dată. Cu cine avem onoarea?” „Victor M. este numele meu, dar …?” „Probabil că nu vă vine să credeţi”, continuă angajatul Vodafone. „Aşa e, da, sunt mai sceptic din fire, ştiţi …, nu-mi imaginez că se acordă aşa uşor …” „Vă înţeleg perfect, rar avem astfel de ocazii în viaţă, dar de data asta soarele a zâmbit la geamul casei dumneavoastră. Nu aveţi de făcut decât următorii paşi, şi veţi primi numărul de cont de la BCR unde va fi depusă suma de 10.000 de euro. Sau, daca doriţi, echivalentul lor în lei.” „Nu, nu, e bine, aş prefera euro, dacă asta e situaţia”. „Am notat, e perfect. Pentru a intra în posesia premiului, aveţi de făcut următoarele lucruri, şi trebuie să vă încadraţi în cele 15 minute prevăzute de regulament. Deci, din acest moment rămânem pe fir, nu întrerupem legătura şi cronometrăm. Mergeţi la cel mai apropiat magazin şi cumpăraţi patru cartele de reîncărcare a câte 12 euro, dar în reţeaua Orange. Aţi reţinut, în reţeaua Orange, pentru a acoperi impozitul de deschidere a contului. Foarte important, nu vorbiţi cu nimeni nici pe stradă, nici în magazin, iar dacă va întreabă cineva nu daţi explicaţii. Acestea sunt confidenţiale”. Zăpăcit şi alertat în acelaşi timp, deja se cronometra, Victor îşi trage în picioare cei mai la-ndemână papuci, ia o haină de

pe cuier pe care încă o îmbracă din mers şi, ţuşti, la cel mai apropiat magazin de unde ia cele patru cartele. Cum iese din magazin, reia convorbirea, anunţând mândru de sine: „Am reuşit, le-am luat”. „Foarte bine, bravo, v-aţi încadrat perfect. N-au trecut decât opt minute. Acum trebuie să ne dictaţi codurile de reîncărcare de pe biletele dumneavoastră.” „Da, imediat ajung acasă şi vi le spun.” Cu inima bătând tot mai alert, grăbit, Victor ajunge acasă, scoate biletele din buzunar şi dictează. Cuminte, angajatul Popescu de la Vodafone repetă două câte două grupurile de cifre de pe cartelă, ca să se verifice reciproc corectitudinea codurilor. „Gata, în sfârşit, colegii mei au verificat numerele. Pentru că aţi respectat paşii convenţiei noastre, vă mai pot spune acum că, în conformitate cu prevederea regulamentului 425 din contractul cu banca, pentru ca să nu vi se reţină impozit pe suma premiului, trebuie să mai luaţi încă patru cartele a câte 12 euro, tot în reţeaua Orange. Desigur, puteţi constata şi dumneavoastră, asta vine ca un avantaj. Deci …” „Păi, şi dacă …”, bâlbâi Victor ceva, incapabil să-şi lămurească gândurile. „Dacă nu aveţi posibilitate sau, mă rog, nu doriţi, noi putem să ne oprim aici, dar ar fi păcat. Aşa prevede regulamentul şi e ultimul pas. Imediat ce îl faceţi vă vom putea oferi numărul dumneavoastră de cont.” „Încă patru cartele, judecă rapid Victor. Decât să pierd premiul, hai, fie, mai fac un pas. Cum să dau înapoi, doar …” Îi veni în sprijin vechea înţelepciune populară, că nu e câştig fără pierdere. Deci, haide, încă un gest şi gata. „Bine, dar durează încă un pic”, îşi comunică el decizia. „E perfect, însă ţineţi minte un lucru important, de data asta trebuie să luaţi cartelele de la alt magazin, totul trebuie să rămână confidenţial, nu daţi explicaţii.” „Ok”, mai apucă Victor să spună, scotocind după bani peste tot. Abia dacă mai găsi suma trebuitoare. După ce luă, în sfârşit, cele patru cartele dădu iarăşi fuga spre

casă. Transmite iarăşi codurile de reîncărcare, pe care din nou prietenul său le repetă în grupuri de două câte două ca să nu greşească. „Domnule, rosti cu o voce prietenoasă Popescu Dorin, acum vă rugăm să ne transmiteţi datele dumneavoastră de pe buletin.” Răsuflând uşurat, Victor dictă datele de pe buletin. „Vă mulţumim, iar acum transmitem datele dumnevoastră la BCR pentru a vă deschide cont. Durează un pic, durează, trebuie să aşteptăm …” Până ce banca îşi face treaba, între Victor şi Dorin se încheagă o discuţie relaxată. Un fir nevăzut de căldură le înmuiase inimile, pomenindu-se că se tachinează, îşi fac mărturisiri, complimente. „Da, reveni cu atitudine fermă în glas angajatul Vodafone după vreo opt minute de trăncăneală. Putem să vă oferim date despre cont, însă mi se comunică o mică problemă. Ne cerem scuze, acum am primit şi noi informaţia de la bancă. Contul dumneavoastră e făcut, dar programul computerului nu ne dă voie să îl vedem complet. Lipsesc ultimele şase cifre. Ca să le putem citi, va trebui să mai luaţi încă opt cartele de reîncărcare.” Auzind asta, pe Victor îl trec, evident, sudorile. „Pizda mă-sii, îşi zice el în minte ca să nu-l audă binevoitorul său camarad. De unde dracu mai scot atâţia bani. Dacă e ultimul sacrificiu, mă rog, ar merita, e totuşi o diferenţă, dar ….” „Poate, ştiu eu, găsiţi o modalitate, împrumutaţi de la cineva, un prieten, reveni pe fir vocea inspiratoare a lui Dorin. Oricum după ce ridicaţi premiul îi daţi înapoi. N-ar fi rău să vă grăbiţi, vedeţi deja e la amiază şi trebuie să închidem contul.” Cu mintea înflăcărată, călcându-şi pe inimă, Victor luă nu taxi şi ţâşni spre bunicuţa lui, ştiind că ea are mereu ceva bani puşi la ciorap şi că nu l-ar refuza. Aşa se şi întâmplă. Ia şase milioane de la bunicuţa lui, căreia îi promite să-i dea înapoi chiar în după-masa aceleiaşi zile şi o pupă grăbit pe obraz la despărţire. Reuşi să mai facă rost de cele opt cartele de reîncărcate în vreo jumătate de oră, şi la fel de precipitat urcă într-un taxi grăbind spre domiciliu. „Iată, se lăudă el, am reuşit cumva să fac rost de bani. Vă comunic codurile de reîncărcare …” Prietenul său Dorin Popescu, cu aceeaşi răbdare atentă repetă după el două câte două grupurile de cifre. Luă ceva timp până verificară din nou toate cele opt numere. Cu mintea vrăjită şi cei 10.000 de euro plutind în jurul sufletului său ca o cunună sfântă, Victor aştepta contul. „Da, am verificat, e ok. Totuşi, programul calculatorului nu ne-a deschis decât trei din cele şase numere. Nu ştiu, se pare că mai e nevoie de încă …” „De încă opt cartele?”, întrebă Victor. „Păi cum, păi calculatorul îşi schimbă programul din mers? Nu ştia de la început care sunt paşii? Nu, nu poate … Dacă există un regulament, sunt şi nişte paşi clari pe care trebuie să îi cunoaşteţi. Ar fi trebuit de la început să îmi spuneţi ce implică …”, încerca Victor să înţeleagă şi să explice firul logic prietenului său de la Vodafone, care tăcea cuminte la auzul raţionamentului său. Şi brusc se răsti o vocea neobişnuit de stăpână pe sine şi şucărită: „Cei, bă, cât ai dat pe cartele? Ai dat 12 milioane. Eşti un prost, dute-n p… mea!” Sfat prietenos, cu care Popescu Dorin închise pentru totdeauna telefonul. Iată cum a încasat Victor M. un premiu consistent de la Vodafone cu ocazia zilei comemorative a lui Mihai Eminescu. Se pare că asocierea cu poetul naţional îi este fastă.

Diva cu floare în păr


16

Anul VIII, nr. 437 | 24 - 30 ianuarie 2011

în grădina lu Marko

Micile mistere ale lui Markó Nu vreau să ascund părerea mea că bărbaţii trebuie să fie dovada cea mai puternică a adevărului teoriei evoluţioniste. Adică, să aducă cât mai mult cu putinţă speciei din care se trag. Maimuţele. Poate că femeia o fi fost plămădită de Dumnezeu – de altfel ea merită, la cât e de frumoasă –, dar bărbatul n-aş crede. Nu e exclus ca disputa creaţionism-evoluţionism să îşi găsească rezolvarea mai degrabă în budoar, decât în minţile savanţilor.

„Pe când copil păduri cutreieram şi volumul de poezii în braţe mi-l strângeam”

În sensul susţinerii evoluţionismului, e recomandabil ca bărbaţii să poarte cât mai mult păr pe corp, de preferinţă în zonele expuse. Respectiv pe faţă. Pe lângă relevanţa ştiinţifică, bărboşii înregistrează şi o performanţă de natură mai personală. Sunt irezistibil de erotici pentru că întotdeauna apropierea tipologică de animal dă furnicături înnebunitoare. Iar între bărboşi, specia cea mai vorace e de departe aceea a purtătorilor de ţăcălie, altfel spus barbişon sau, mai sec, cioc. Cum ar fi, bunăoară, Lenin. Dar de ce nu şi Markó Béla, care e la fel de magnetic în ţăcălie precum Lenin. Însă dincolo de asta nu mai încape nicio asemănare. Niciodată în viaţa lui liderul comunist al cărui mumie odihneşte de veci în Piaţa Roşie nu a scris poezie erotică în limba maghiară. Poate în rusă o fi încropit câte un catren pentru amante, dar în maghiară în niciun caz. Iată măcar o dovadă a superiorităţii poetului Markó. N-aş fi atât de bănuitor încât să spun că faimoasa Grădină a desfătărilor din lirica lui Omar Ibn Mohamed al-Nefzani i-ar fi putut servi de model sau măcar sursă de inspiraţie pentru titlul cărţii poetului vicepremier. De cunoscut s-ar putea s-o cunoască, doar e filolog şi veteran al echinoxismului clujean, de unde au ieşit o pleiadă de mari şi culţi scriitori. Însă e posibil să-l fi stânjenit un detaliu în aparenţă mărunt, în fapt decisiv: poetul arab nu-şi ţinea muzele la domiciliu. În plus, figurile şi escapadele lui Nefzani depăşesc cu mult fanteziile politicienilor, chiar şi a acelora care poartă în buzunarul de la piept câte un poet de ocazie. După propria mărturie, Markó Béla are muză de uz permanent, respectiv în calitate de soţie, pe doamna Anna Koos, de unde se înţelege că a depăşit cu mult infirmitatea clasicilor, care trebuie să fie curtenitori, tandri sau beţi pentru a beneficia sporadic de serviciile inspiratoare ale vreunei muze voiajere. Probabil stabilitatea financiar-politică, precum şi irezistibila ţăcălie, mai numită şi cioc, fidelizează definitiv o muză. Ceea ce lui Nefzani, s-o recunoaştem, îi cam lipsea. Nutrit de narcoza sublimă a consoartei compărută precum catharilor în chip de Madonnă, iată ce versuri i s-au revelat liderului UDMR: „O poezie gândul ascunzându-l / în jur e noapte, nu mai sunt culori, / tu te răsfrângi prin goluri, te strecori / transpari în spaţiile dintre rânduri (...)”. Nici Petrarca nu s-a înălţat la rafinamentul unei atari viziuni erotice. L-o fi împiedicat faptul că în loc de baracz palinka el bea numai moare de varză. Nici eu, dacă aş fi muză, n-aş putea suferi râgâielile murate ale lui Petrarca. Markó a fost, şi din acest punct de vedere, mult mai inspirat. În aceste condiţii de totală fidelitate eroticopoetică, nu înţeleg de ce au făcut tărăboi ziariştii că scriitorul maghiar e cel mai bine plătit poet din România, pentru că ar fi încasat 90.000 de lei pe poezia sa în 2005, înainte să o publice. Poate chiar înainte să o scrie. Mie mi se pare corectă suma. Un poet care nu foloseşte serviciile unor muze de oca-

zie merită să fie îngropat în bani pentru că dovedeşte tuturor că etica familistă nu contrazice literatura. Ba dimpotrivă, o stimulează. Totuşi, politician abil, Markó Béla n-a făcut gafa de-a închide toate canalele de comunicare cu eventuale muze inopinate. Altfel nu înţeleg de ce ediţia apărută la Curtea Veche în 2010 este bilingvă. Poate că unele dintre muze, care îşi ating genunchii albi de petalele trandafirilor din grădina poetului înţeleg numai limba română. Ceea ce ar fi fatal, pentru că dacă ar da peste le din întâmplare proprietara grădinii erotice, ar rămâne şi fără pletele rafaelite cu care inspiră poetul, dar şi fără picioarele îndeobşte folositoare când e musai s-o iei la sănătoasa. De altfel orice poet de succes are instinctele unui căţeluş de apartament. Poartă lesă, îi place să doarmă la picioarele stăpânei şi când îi e fomică îşi mişcă semnificativ codiţa pleoştită. Atunci primeşte păpica, se linge pe botic în semn de mulţumire şi, până îi vine somnul, poate că face versuri. Jardiniera lirică a lui Markó Béla dovedeşte că politica şi politicianismul nu inhibă imaginaţia erotologic-literară, şi că în cele din urmă nu talentul e secretul profitabilităţii poeziei, ci un lucru mult mai simplu – şmecheria, care poartă acum preţiosul nume marketing. Iar în şmecherie, oricât de naţionalist aş fi nu cred că le putem da lecţii conaţionalilor. Ne-au luat-o înainte şi la acest capitol.

Vianu Mureşan

Să moară duşmanii mei, că acum eu sunt cu ei Melodii celebre, care au încântat urechi prezidenţiale, şi nu numai, precum: “Aş da zile de la mine” „Să moară duşmanii mei” etc vor dispărea încet-încet…dar nu de tot. Vadim Tudor a discutat cu Dan Bursuc pentru a colabora la realizarea textelor pentru manele. Ce, credeaţi că aţi scăpat? Nooo, păi nu aveaţi cum să nu le mai auziţi! Din moment ce au fost ridicate la rang de muzică, aproape oficială, de mai-marii zile şi de producţiile TV, care au invitat de Revelion numai “spuma” maneliştilor şi prestatoarelor în ale muzicii. Ceea ce se preconizează acum, cu noul “creier artistic” este doar o stilizare, estetizare din partea unuia dintre cei mai recalcitranţi oameni politici dar şi controversaţi poeţi, Corneliu Vadim Tudor. Mai apoi, în mod firesc, vor fi urlate, pe la toate posturile media de noii prieteni ai “bardului”, maneliştii. Poetul minune al vremurilor trecute şi “luptătorul anti-mafia”, prietenul de suflet a lui Avram Iancu dar şi doctor în teologie, cu spume la gură, când e vorba de naţia română a discutat cu liderii maneliştilor din România şi a căzut de acord să le scrie versuri. Cu ajutorul “Tribunului”, maneliştii speră să scape de dezacordurile care le caracterizează muzica. Greşeli precum cel din melodia “Pumnii mei minte nu are”, dar şi altele, vor fi date la reciclat la “uzina” de versuri ad-hoc, strunjite după cum “cântă vremurile”, Vadim Tudor. Noile versiuni ale cântecelor vor fi nu neapărat mai melodioase, încât să-ţi rupi cămaşa de pe tine (asta în caz că o mai ai după tăierea de 25% a lui Boc) ci vor avea “pecetea” războinică a marelui luptător în toate părţile şi cu oricine se pune de-a curmezişul gândirii lui. Versurile ar putea suna aşa, după ce vor trece prin neuronii (sau, după caz, neuronul) în mişcare browniană al lui C.V.T: „Prinţul Vadim, senatorul,/ Îşi ascute rău

„Aş da zile de la mine, să mai fiu o zi cu tine Iliescule în turul doi la prezidenţiale” toporul/au, viaţa mea/Că el la gură spume face/Când mafia nu-i dă pace/ Că el la toţi la zice-n faţă/ Că-i merge gura ca…la raţă/ au, Vadime, zi-le de la tine…etc.” Că dacă e “uşor a scrie versuri”, de ce să nu fie uşor şi a le scoate pe gură, mişcând într-o parte şi alta corzile vocale? Şi atunci, pe cale de consecinţă, de ce nu ar putea şi Vadim însuşi să fie un cantautor la fel de celebru cum este ca politician sau poet? Şi aşa este obişnuit cu microfonul, camera TV şi cea fotografică. Asta deşi ele înnebunesc atunci când îl prind în cadru, de urlat, ce să mai zicem, îl ştim cu toţii, aşadar nu văd de ce nu s-ar putea lansa în ipostaza amintită. Şi cum se obişnuieşte acum a nu se mai cânta de unul singur, ideea ar fi a unui duet cu Gheorghe Funar, care l-ar putea acompania la ţambal şi percuţie în toate turneele majore de prin ţară. Şi aşa mănâncă demult o pâine împreună, măcar să o mestece mai bine, dacă nu sunt obişnuiţi să o facă. Iar primul CD să îl denumească “Prinţul sănator şî Ghiţă reformatorul Ardealului”. Ce vise!!! Ce vise!!!

Manelistul visător

Ziarul de Mures nr 437 24 - 30 ianuarie 2011  

zgomotos dar haios