STUDIU DE CAZ
natura investiţiilor pe care le derulează fac din structura organizaţională orizontală o necesitate. De aceea, organizarea tipică pentru o astfel de firmă cuprinde doar două nivele între personalul angajat şi managerii de proiect, care la rândul lor raportează direct CEO sau membrilor Consiliului de Administraţie. Şi dacă CEO este implicat în toate discuţiile importante, managerii de proiect au deplină autoritate şi supervizează funcţiile suport şi managementul resurselor, deciziile putând fi adoptate rapid, fără ca bugetul să sufere. Procesele clare şi primele consistente încurajează echipele în atingerea obiectivelor.
Morcovul și bățul
Foto: Guliver/Getty Images
Pentru a-şi asigura succesul aceste companii utilizează de asemenea o planificare detaliată a operaţiunilor şi folosirea unor tactici motivaţionale: activităţile sunt planificate de sus în jos, până la nivelul executantului (de exemplu planificarea zilnică a livrărilor pentru un furnizor); acest fapt ajută la verificarea faptului că fiecare echipă implicată în proiect respectă planul şi nu se abate de la el. Instrucţiuni detaliate sunt elaborate pentru fiecare individ, stabilindu-se ţinte clare şi responsabilităţi. Managerii de proiect, spre exemplu, sunt răspunzători de realizarea acestuia de la început şi pînă la sfârşit, coordonează toate liniile de acţiune şi sunt responsabili de reducerea cheltuielilor de capital, această ultimă responsabilitate nefiind cerută spre exemplu, de firmele care obţii rezultate obişnuite în managementul proiectelor. Pentru a motiva oamenii, firmele cu cele mai bune rezultate utilizează metoda „morcovului şi a băţului”. CEO fac săptămânal analiza costurilor şi a încadrării în programe. Managerii, de asemenea fac săptămânal sau chiar zilnic analiza subordonaţilor. Angajaţii sunt evaluaţi cu ajutorul unor indicatori simpli de performanţă, cel mai utilizat fiind cel ce arată cheltuielile zilnice pentru tot proiectul şi care apoi este defalcat pentru fiecare manager în parte. Managerii de proiect, la rândul lor sunt evaluaţi pe baza câtorva criterii, din care cele mai importante în diferite stadii ale proiectului sunt viteza şi energia (20%), disponibilitatea de a învăţa (20%), deschiderea (10%). Angajaţii pot fi concediaţi sau mutaţi în poziţii mai puţin importante dacă nu îşi ating obiectivele, sau pot primi beneficii substanţiale dacă reuşesc să îşi îndeplinească sarcinile sau chiar să le depăşească. ■ Sursa: McKinsey
FINANCIAL DIRECTOR
OCTOMBRIE 2008 - DECIZII 55