Page 1

R E V I S TA F E D E R A Þ I E I S I N D I C AT E LO R D I N E D U C A Þ I E „ S P I R U H A R E T “

WWW.

EDUCAÞIE ªI ATITUDINE

ªCOALA

R O M Â N E A S C Ã . R O

Anul XIII • nr. 119 decembrie 2019 • 1,7 lei

LIGIA DECA, CONSILIER DE STAT, ADMINISTRAÞIA PREZIDENÞIALĂ:

„STABILITATEA ªI PREDICTIBILITATEA

ÎN EDUCAÞIE SUNT MAI IMPORTANTE DECÂT PROCENTELE ELECTORALE“ 8 – 9

actualitate

Drepturi şi obligaþii specifice liderilor de sindicat

2 – 3

opinii

15

Eterna reformã


2

INTERVIU

LIGIA DECA, CONSILIER DE STAT, ADMINISTRAÞIA PREZIDENÞIALĂ:

„STABILITATEA ªI PREDICTIBILITATEA ÎN EDUCAÞIE SUNT MAI IMPORTANTE DECÂT PROCENTELE ELECTORALE“ Proiectul „România Educată“ a însemnat cea mai amplă dezbatere publică pe tema educaþiei. Rezultate au inclus ºapte rapoarte tematice ºi un raport integrator, care prezintă atât viziunea, cât ºi direcþiile strategice. Am rugat-o pe doamna consilier de stat Ligia Deca să ne spună ce urmează după dezbaterea publică ºi dacă aceste rezultate vor fi aplicate ºi când. Doamna consilier de stat consideră că o reformă în sistemul de învăţământ nu se poate face în ani electorali, aşa cum susţine şi FSE „SPIRU HARET“. (DRAGOŞ CONSTANTIN NEACŞU)

WWW.

ªCOALA

R O M Â N E A S C Ã . R O

Str. Tunari nr. 41, Sector 2, Bucureşti Tel. / Fax: 021/210.24.09; 021/210.41.65 redactia@scoalaromaneasca.ro

ªtim că una dintre priorităþile domnului Preºedinte Klaus Iohannis în primul mandat a fost Educaþia. Ne puteþi prezenta pe scurt ce a însemnat proiectul „România Educată“ (de la început ºi până în momentul lansării Viziunii ºi Strategiei 2018-2030)? Proiectul „România Educată” a pornit de la bun început de la premisa construirii unei punþi între stat ºi societate, între poziþiile experþilor ºi practicienilor din educaþie, între opþiunile reprezentanþilor legitimi ai profesorilor, elevilor, studenþilor ºi părinþilor. Este un răspuns natural ºi necesar pentru adaptarea învăþământului românesc la o lume tot mai dinamică. Reprezintă, în fapt, cea mai amplă dezbatere publică deschisă tuturor,

pe tema educaþiei. Pentru a permite o cartografiere a poziþiilor atât de diverse din societate, proiectul a utilizat o amplă consultare online (la care am avut peste 8.000 de răspunsuri), multiple conferinþe regionale, consultări cu terþi ºi alte forme de feedback. Toate opþiunile exprimate au fost coagulate într-un exerciþiu de definire a unor elemente comune de viziune ºi a unor direcþii strategice. Aceste direcþii au luat ulterior forma a ºapte grupuri de lucru tematice: cariera didactică, echitatea, managementul educaþional, învăþământul profesional ºi tehnic, educaþia universitară, evaluarea ºi educaþia timpurie. În tot acest demers, de la dezbaterile organizate în þară la grupurile de lucru ce au redactat rapoartele tematice, implicarea partenerilor sociali a fost esenþială. Nu pot să nu remarc aportul

DIRECTOR: Marius Ovidiu Nistor

SECRETARIAT DE REDACÞIE: Violeta Ancu, Gabriela Tudor

REDACTOR-ªEF: Dragoº Constantin Neacºu

DTP: Omni Press & Design dtp@opd.ro

SENIORI EDITORI: Teodor Fîrþonea, Ionel Barbu, Florin Dobrescu

Tipar: ARTPRINT SRL tel.: 0723.130.502 e-mail: office@artprint.ro ISSN 1453 – 7842

DEPARTAMENT JURIDIC: Teodora Banaº, Ioana Voicu

Precizare: Autorul rãspunde din punct de vedere juridic pentru conþinutul articolului. De asemenea, agenþiile de presã ºi personalitãþile citate poartã integral rãspunderea afirmaþiilor conþinute în textul preluat ºi difuzat. www.SCOALAROMANEASCA.ro


INTERVIU

deosebit adus de Federaþia Sindicatelor din Educaþie „Spiru Haret”, care a demonstrat nu doar o bună cunoaºtere a realităþilor din sistem, ci ºi consecvenþă în a susþine măsuri adaptate provocărilor prezente ºi viitoare, menite să crească performanþa elevilor, echitatea din sistem ºi satisfacþia oferită de cariera didactică. În urma discuþiilor avute cu reprezentanþii Ministerului Educaþiei s-a stabilit un program de punere în aplicare a strategiei? Care sunt paºii făcuþi până în acest moment? Rezultatele actuale ale proiectului sunt deschise consultării publice pe site-ul www.romaniaeducata.eu. Invităm cititorii să îºi exprime opiniile sincere legate de proiect. După cum veþi vedea, aceste rezultate includ nu doar cele ºapte rapoarte tematice, ci ºi un raport integrator, care prezintă atât

decembrie 2019

viziunea ºi direcþiile strategice, cât ºi două scenarii despre cum ar putea să arate structura sistemului de educaþie la orizontul 2030. Propunerile au þinut cont de problemele actuale, dar ºi de provocările viitoare, care trebuie anticipate în orice efort de reformă credibil. Ele nu îºi propun o schimbare bruscă în sistem, ci una sustenabilă, care să ofere încredere tuturor: elevi, studenþi, profesori, părinþi, angajatori. În viitor, după finalizarea demersului de consultare, intenþionăm să transformăm „România Educată” într-o realitate palpabilă. Evident, colaborarea cu Executivul, dar ºi cu Parlamentul, va fi esenþială pentru transformarea demersului într-un act normativ ºi a unei legislaþii subsecvente, care să treacă proba timpului. Este însă realist să înþelegem, că orice demers în acest sens presupune anterior existenþa unei arhitecturi in-

stituþionale stabile, neinfluenþată de un context electoral apropiat. Totodată, un astfel de demers se va baza obligatoriu pe o continuare a dialogului intens ºi colaborării cu societatea civilă ºi cu sindicatele din educaþie. Domnul Klaus Iohannis a câºtigat un nou mandat. Ce vor face Preºedintele ºi Administraþia Prezidenþială pentru educaþie în următorii 5 ani? O lecþie clară a ultimelor decenii este că orice efort de reformă poate avea succes doar atunci când reuºeºte să profite de sinergia abordărilor colaborative, de disponibilitatea societăþii ºi a decidenþilor de a fi sinceri ºi de a construi împreună. De aceea, nu ne dorim ca în această perioadă electorală educaþia să fie folosită ca temă de campanie electorală, cu promisiuni populiste care să creeze aºteptări, temeri sau instabilitate în sistem. Stabilitatea ºi predictibilitatea în educaþie sunt mai importante decât procentele electorale. Aº vrea să mai subliniez însă ceva: dialogul constant ºi constructiv dintre Administraþia Prezidenþială ºi FSE Spiru Haret, reprezentată cu mult profesio­ nalism de domnul Marius Nistor, nu s-a limitat la implementarea proiectului „România Educată”. Ne dorim ca această abordare deschisă ºi acest parteneriat real cu dumneavoastră ºi cu alþi actori-cheie din educaþie să rămână un laitmotiv al acþiunilor Preºedintelui Klaus Iohannis ºi în următorul mandat. lll

3


4

OPINII

PLEDOARIE PENTRU ORA DE EDUCAÞIE FIZICĂ “Educaþia este cea mai puternică armă pe care o poþi folosi pentru a schimba lumea”. Nelson Mandela

Dacă vrei să distrugi o naþiune, îi distrugi educaþia, ºcoala. Îi dai reforme făcute de către contabili, manuale alternative şi de proastă calitate, programe ºcolare încărcate ºi în contradicþie cu realitatea, bazate pe memorare, formezi profesori fără practică pedagogică temeinică, ca apoi să-i þii îngropaþi în birocraþie ºi îngrijoraþi de ziua de mâine, ºi nu în ultimul rând, legi care permit elevilor ºi părinþilor să transforme ºcoala într-o junglă . Apoi, ca sis-

temul sa fie perfect, politizezi totul, de la secretari de stat, inspectori, până la directori de ºcoli. Fiecare ministru a copiat ºi implementat câte o reformă de prin Europa, fară să þină cont de particularităþile þării noastre, fără a urmări feedback-ul din þara respectivă. În Franþa, ministrul educaþiei, JeanMichel Blanquer, a decis însă revenirea

la valorile fundamentale. A spus stop, ne întoarcem la ceea ce era solid şi eficient. Inclusiv la vechea metodă prin care copiii învăţau să citească, prin recunoaşterea silabelor. Pentru că metoda "modernă", numită "globală" (şi uneori semi-globală) a fost o catastrofă. Este aproape uluitor cum în Franţa întoarcerea la practici care au fost simple, clare şi eficiente apare ca o nouă revoluţie în materie de educaţie. Ministrul mai vrea să interzică telefoanele mobile în şcoală, să reintroducă disciplina şi să reabiliteze autoritatea profesorului. Dacă anticii erau conºtienþi de faptul că o minte sănătoasă nu poate fi decât într-un corp sănătos, ºi că atunci când deschizi o sală de sport, închizi un spital, la noi, toată istoria sportului românesc se dă uitării , de dragul copiilor pufoşi ºi a părinþilor super-protectori. Psihiatrii susþin că părinþii au această fixaþie, că trebuie să fie super-protectori cu copiii lor, pentru a nu li se întâmpla nimic rău. Efectul este naºterea unei generaþii de copii foarte fragili, cărora ne este aproape imposibil să le spunem ce să facă. Au devenit ca niºte păpuºi de porþelan. Noi nu mai avem curajul să îi corectăm sau să luăm măsuri pentru a-i îndrepta. În mod automat, acest lucru transformă copilul într-un viitor tânăr ºi adult fără repere, fără norme ºi limite. Dacă românii s-au obiºnuit să meargă la sală sau să facă miºcare prin parcuri, devenind conºtienþi ºi recuperând lipsa orelor de educaþie fizică din ºcoală, la nivel european, ne situăm pe un lăudabil loc trei la capitolul obezitate. Chiar dacă medicii, în teorie, cunosc efectele benefice ale orelor de educaþie fizică, atât la nivel somatic, cât ºi emoþional, reducând extremele emoþionale prin eliberarea de endorwww.SCOALAROMANEASCA.ro


OPINII

fine în creier, tot continuă să elibereze scutiri medicale copiilor „pufoºi“, ghidându-se probabil pe principiul că un om sănătos nu aduce profit . În atletism este cunoscut faptul că un start ratat, înseamnă o competiþie pierdută! În cazul unei noi reforme, dacă rămâne ideea de a scoate orele de educaþie fizică, secretarii de stat/contabilii ar trebui să ºtie că acest lucru echivalează cu un start ratat în competiþia pentru sănătate. Acele grădiniþe sportive, cu cheltuieli suplimentare, nu vor acoperi ºi nu vor reuºi să îndeplinească obiectivele educaþiei fizice. Cei din minister ar trebui să ºtie că, în România, ora de educaþie fizică este singura formă de miºcare pentru marea majoritate a elevilor. Foarte puþini sunt cei care îºi permit să practice separat un sport. De aici ºi slabele performanþe din ultimii ani . Ca un exemplu, scoaterea orelor de educaþie fizică de la ciclul lidecembrie 2019

ceal, a însemnat modificarea drastică a probelor sportive pentru accederea în ºcolile militare ºi de poliþie. Ora de educaþie fizică trebuie să existe ºi trebuie predată de către profesor! Câþi învăþători făceau ora de educaþie fizică, ºi nu o înlocuiau cu alte discipline, fie pentru recuperarea materiei, fie ca pedeapsă? Þările din vest investesc masiv în ora de educaþie fizică, pentru că ºi-au dat seama că numai aºa reuºesc să reducă sedentarismul ºi să creeze o importantă bază de selecþie pentru performanþă. Ei fac acum lucruri pe care noi, românii, le faceam înainte de revoluþie! Cu performanþe fantastice la nivel Mondial ! De ce să schimbăm un lucru care mergea? De dragul Pharma? Oare cu acei bani alocaþi grădiniþelor sportive, nu mai bine s-ar in-

vesti în programe de perfecþionare ºi de selecþie a cadrelor didactice? ºi asta nu la nivelul CCD -ului de partid, ci în universităþi, ºi să se aloce mai multe ore de practică pedagogică în modulul DPPD! O altă problemă este lipsa de unitate la nivelul profesorilor, pentru că nu luptă pentru drepturile lor, pentru recâºtigarea respectului. Respectul se câºtigă prin muncă, nu se cumpără! Profesorii trebuie să înceteze odată cu victimizarea ºi ipocrizia, să privească realitatea în ochi, să fie uniþi, să-ºi facă meseria ºi să aibă curajul în a spune adevărul părinþilor ºi sistemului! Şi să nu uite că, greºelile medicilor dorm în cimitire, iar greºelile profesorilor, dorm în Parlament! lll

PROF. CĂTĂLIN PÎRLEA ªCOALA GIMNAZIALĂ „ªTEFAN CEL MARE” FOCªANI

5


6

OPINII

MANAGEMENTUL AGRESIVITĂÞII LA VÂRSTA ªCOLARĂ MICĂ ÎNV. MARC AURICA ªCOALA GIMNAZIALĂ CÎMPENI Agresivitatea este din ce în ce o problemă tot mai mare şi mai des întâlnită în zilele noastre ºi în mediul ºcolar. Ea este asociată de cele mai multe ori mediului social în care copiii se nasc şi trăiesc, mediul social ce cuprinde familia, zona de reşedinţă, grădiniţa, şcoala etc. Desigur, agresivitatea are şi o componentă genetică specifică fiecărei persoane, însă această componentă este încurajată sau nu de mediul social în care copilul şi viitoarea persoană matură îşi desfăşoară activitatea zilnică. Agresivitatea este o problemă cu care se confruntă părinţii, cadrele didactice şi mai apoi societatea, fiind o problemă cu care se confruntă întreaga lume, indiferent de nivelul de trai. Comportamentul agresiv al copiilor este studiat de mulþi specialiºti, care au încercat să găsească diferite metode prin care să se intervină asupra corectării acestuia, mai ales că un număr tot mai mare de elevi prezintă un comportament agresiv. De aceea, se consideră că este important să se identifice cauzele agresivităţii: - factori genetici/ temperamentali; - factori fizici: agresivitatea poate apărea ca urmare a nesatisfacerii unor trebuinţe primare de sete, foame, oboseală; - abuzuri fizice, psihice asupra copilului; - climat familial deficitar: violenţă în familie, consumul de alcool, divorţul ; - comportamentul agresiv generat în urma unui stil dur, autoritar de educaţie. - mediul social: mass-media; - dorinţa de a atrage atenţia; Un rol deosebit de important în prevenirea şi combaterea agresivităţii îi revine familiei, aceasta fiind pentru copil primul mediu în care se stabileşte un climat psihoemoţional cu tipuri expresive de comunicare şi acţiune în interior şi în relaţiile cu mediul înconjurător. Când comportamentul agresiv al copilului apare de timpuriu, părinţii trebuie să

fie primii care să ia măsuri preventive şi terapeutice de corectare a acestuia, deoarece, în caz contrar, îi vor lipsi copilului abilităţile sociale şi emoţionale cu ajutorul cărora se va putea integra în grup şi îşi va construi relaţii de comunicare, socializare şi prietenie. Şcoala reprezintă un principal factor educativ, care contribuie la formarea comportamentului elevului prin seria de acţiuni educative, prin cadrele didactice, care sunt modele pentru copii. Profesorul are puterea şi iniţiativa

în clasă; el este cel care are prioritate în comunicare şi manifestare; dacă profesorul adoptă un stil democratic, el va permite negocierea regulilor cu elevii; dacă profesorul este autoritar, elevii vor reacţiona la conduitele adultului, inclusiv prin manifestări violente. Între şcoală şi familie este foarte important să existe un parteneriat, comunicarea fiind esenţială. Părinţii trebuie informaţi cu privire la comportamentul, atitudinea elevului faţă de profesori, colegi. Fenomenul violenţei şcolare trebuie analizat în contextul apariţiei lui. A gândi strategii, proiecte de prevenire a agresivităţii înseamnă a lua în considerare toţi factorii (sociali, familiali, şcolari, de personalitate) ce pot determina comportamentul violent al elevilor. Şcoala poate juca un rol important în prevenirea agresivităţii elevului. Câteva metode/soluţii care pot fi aplicate în acest sens: • Este important să stabilim reguli clare de comportament, pe care copiii să le cunoască, împreună cu consecinţele încălcării lor, acestea pot fi

stabilite împreună cu ei; • Sa identificăm cauzele agresivităţii şi să evităm motivele de criză. La copiii mici, atenţia poate fi distrasă mai uşor, prin arătarea unei jucării preferate, atragerea într-un joc nou. • Să lăudăm şi să încurajăm interacţiunea dintre elevi; • Să evităm etichetările, de genul „copil rău”, „copil neascultător”, „copil nepoliticos”; • Utilizarea întăririi pozitive – o întărire pozitivă care urmează unui comportament are drept rezultat sporirea frecvenţei comportamentului respectiv. Întăririle pozitive pot fi: un zâmbet, o îmbrăţişare, un dar, un privilegiu (de exemplu vizionarea unei emisiuni preferate). Trebuie precizat fapul că un comportament nou este cel mai bine să fie întărit imediat ce acel comportament a fost realizat. În creºterea ºi educarea unui copil, atât în ºcoală, cât ºi în familie, e bine să se þină seama ºi de următoarele sugestii: • Orice copil are un loc al său la ºcoală. Copiii trebuie să înţeleagă că la ºcoală este loc pentru toţi. • Când copilul trăieşte în dreptate, el învaţă să fie cinstit. Atunci când este vorba de reguli disciplinare ele trebuie aplicate la fel pentru fiecare copil. Astfel se menţine un câmp relaţional dezirabil şi constructiv. • Un copil certat în permanenţă învaţă să se simtă vinovat. Cadrul didactic trebuie să critice faptele negative ale copilului şi nu pe acesta, mai degrabă să evidenţieze anumite gesturi anterioare pozitive care pot fi asociate cu cele negative: „Data trecută ai făcut aşa... şi a fost bine cum ai procedat.” • Un copil tratat cu ostilitate riscă să devină bătăuş. În urma unui conflict trebuie să se medieze conflictul şi să se obişnuiască copiii să-şi ceară iertare şi să accepte scuzele. • Un copil încurajat să ia iniţiativă va avea stimă de sine. Astfel cel mai mic gest de iniţiativă din partea fiecărui copil trebuie valorificat pentru ca ele să se repete şi treptat să contribuie la stima de sine a copilului. Pentru înlăturarea comportamentului agresiv din rândul elevilor, am utiwww.SCOALAROMANEASCA.ro


OPINII

lizat în mare parte metodele ºi soluþiile prezentate, dar cu bune rezultate, pe lângă acestea ºi „Oglinda comportamentului meu”. Pe parcursul unei luni, am realizat un panou intitulat astfel, acesta a fost structurat pe zile şi ore. Fiecare comportament neadecvat al copilului a fost notat pe acel panou cu o bulină neagră (poziţionată în dreptul orei la care copilul a manifestat un comportament agresiv). Comportamentul pozitiv şi faptele bune ale copilului au fost notate cu o bulină roşie. Elevii au înþeles faptul că, la sfârşitul unei săptămâni de şcoală, dacă pe panoul lor nu se va afla nici o bulină neagră, adică dacă nu au manifestat nici un comportament agresiv, vor fi recompensaţi cu o activitate preferată şi propusă de ei. Panoul a avut în centru un personaj preferat de către aceştia. Instituţiile de învăţământ ar trebui să ofere un climat psiho-social stabil, încercând să evite tensiunile de orice fel. Copiilor trebuie să li se explice că cel mai bun mod de rezolvare a problemelor este de a discuta, de a dezbate, nu de a apela la violenţă. Violenţa şi agresivitatea nu trebuie încurajate nici în familie şi nici în grădiniţă sau şcoală. Părinţii şi cadrele didactice au un rol decisiv, atât în rezolvarea conflictelor, cât şi în eliminarea riscurilor ce pot declanşa apariţia acestora. Numai acţionând împreună se poate obţine efectul dorit: îndepărtarea agresivităţii şi violenţei de sufletele pure ale copiilor. Viitorul şi educaţia copiilor noştri stă în mâinile noastre, stă în puterea noastră de a-i ajuta, ei sunt moştenirea noastră, sunt tot ce lăsăm în urmă, prin ei se vede ceea ce am întreprins noi în această lume. lll Bibliografie: 1. Neculau, A., Zlate, M., Clasa de elevi ca formaţiune psihosociologică, Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971 2. Ferreol G. şi Neculau A.: Violenţa. Aspecte psihosociale, Editura Polirom, 2003. 3. Lucrările Conferinţei Naţionale: Urmele dascălului în universul copilului. Formare pentru dezvoltare”, Editura Risoprint. 4. Cristina Neamţu: Devianţa Şcolară, Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor, Editura Polirom, 2003. decembrie 2019

PREMIERĂ ÎN JUDEŢUL ALBA,

C.A.R. PENTRU ANGAJAŢII DIN ÎNVĂŢĂMÂNT În premieră pentru judeţul Alba, a fost înfiinţată prima Casă de Ajutor Reciproc doar pentru angajaţii din învăţământ, membri de sindicat ai U.S.T.F.S.E. „Spiru Haret” Alba. Înfiinţarea CAR SLI MUHLBACH 1990 este necesară în vederea sprijinirii şi întrajutorării financiare a membrilor U.S.T.F.S.E.„Spiru Haret” Alba ce vor deveni membri ai CAR SLI MUHLBACH 1990, având în vedere că nu există la nivel judeţean o casă de ajutor reciproc doar pentru angajaţii din învăţământ. CAR SLI MUHLBACH 1990 este o asociaţie fără scop patrimonial, creată pe baza liberului consimţământ şi a voinţei de asociere a salariaţilor membri de sindicat ai U.S.T.F.S.E.”Spiru Haret” Alba, având ca scop dezvoltarea legăturilor de solidaritate, sprijin şi întrajutorare materială a membrilor săi, prin acordarea de împrumuturi. Cotizaţia către CAR se va reţine pe statul de plată, iar dobânda pentru împrumuturile acordate este cea mai mică din judeţ, membrii având posibilitatea să-şi transfere fondurile deja acumulate în alte case de ajutor reciproc. CAR SLI MUHLBACH 1990 este condus de un Consiliu de Administraţie format din trei membri, preşedinte profesor Cârcoană Bogdan Petru, membru profesor Dumitriu-Florianu Gheorghe, iar secretar profesor învăţământ primar Neghiu Georgiană. lll

PROFESOR CÂRCOANĂ BOGDAN PETRU PREŞEDINTE U.S.T.F.S.E. „SPIRU HARET” ALBA

7


8

A C T U A L I TAT E

DREPTURI ŞI OBLIGAŢII SPECIFICE LIDERILOR DE SINDICAT potrivit Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăþământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii ºi Justiþiei Sociale – Direcþia pentru Dialog Social sub nr. 435/17.04.2019 ºi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, nr. 2/14.05.2019 În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Sectorului de Activitate Învăþământ Preuniversitar (în vigoare în prezent ºi valabil cel puþin 2 ani de la data înregistrării), liderii de sindicat din unităþile în care este aplicabil CCMUNSAIP (astfel cum sunt acestea enumerate în Anexa nr. 3 la contract) au următoarele drepturi şi obligaţii specifice: 1. să participe la şedinţele comisiei paritare – art. 13, coroborat cu Anexa nr. 2 la contract; 2. să semnaleze organizaþiei sindicale orice nerespectare a clauzelor contractului colectiv de muncă; 3. să stabilească, în cadrul comisiei paritare, un orar flexibil de lucru, precum şi modalităţile concrete de aplicare a acestuia, care să nu afecteze drepturile prevăzute în CCMUNSAIP – art. 18 alin. (1), (3); 4. să avizeze derogări de la orarul stabilit în cadrul comisiei paritare, în situaţii temeinic motivate şi dovedite cu documente justificative – art. 18 alin. (4);

5. să beneficieze de scutire de la efectuarea activităþilor de tipul serviciul pe şcoală, serviciul la cantină ºi recensământul populaţiei şcolare (acestea fiind compensate cu activităþi sindicale), precum ºi de un program flexibil, care să le permită desfăşurarea activităţilor sindicale – art. 18 alin. (5); 6. să stabilească, în cadrul comisiei paritare, condiþiile în care cele 2 zile consecutive de repaus săptămânal se acordă în alte zile ale săptămânii – art. 28 alin. (3); 7. să stabilească, în cadrul comisiei paritare, procedura de acordare a celor 2 zile libere plătite pentru fiecare zi lucrată de personalul din învăþământ care participă la organizarea ºi desfăºurarea olimpiadelor ºi concursurilor ºcolare, din calendarul Ministerului Educaþiei Naþionale, indiferent de etapă/ fază, derulate în zilele de repaos săptămânal/sărbătoare legală – art. 28 alin. (6); 8. să participe, în cadrul consiliului de administraţie, la stabilirea perioa-

delor de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare salariat, în primele două luni ale anului ºcolar – art. 29 alin. (2); 9. să stabilească, în cadrul comisiei paritare, durata exactă a concediului de odihnă suplimentar pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic (în intervalul 5 – 10 zile lucrătoare) 10. să semnaleze inspectoratului ºcolar/Ministerului Educaþiei orice fel de eroare existentă în modul de fundamentare a proiectului de buget, în vederea efectuării de rectificări – art. 33 alin. (4); 11. să participe la activităţile specifice procedurii de acordare a gradaţiei de merit; 12. să stabilească, în cadrul comisiei paritare, criteriile în baza cărora se acordă premiul lunar din fondul de salarii, în condiþiile legii – art. 36 lit. a); 13. să sesiseze eventualele întârzieri ale plăţii drepturilor băneşti sau refuzul de calculare a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreºti definitive, în vederea angajării răspunderii disciplinare a persoanelor vinovate – art. 37 alin. (4); 14. să ceară unităþii (ºi să i se prezinte în cadrul comisiei paritare) dovada solicitării sumelor necesare pentru achiziţionarea echipamentelor de protecþie – art. 43 alin. (2); 15. să desfăşoare activitate specifică în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă – art. 44 alin. (1); 16. să participe, în cadrul comisiei paritare de la nivelul unităţii, la luarea tuturor hotărârilor privind condiţiile de muncă şi protecţie socială şi să sesizeze organizaţiei sindicale orice nerespectare a prevederilor în această materie – art. 39 ºi urm.; 17. să stabilească, împreună cu unitatea ºi autorităţile administraţiei publice locale, măsurile concrete în vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii la locurile de muncă – art. 45 alin. (2) raportat la alin. (1); 18. să îşi dea acordul cu privire la www.SCOALAROMANEASCA.ro


A C T U A L I TAT E

trecerea salariaţilor care au recomandare medicală în alte locuri de muncă, cu prioritate pe posturi vacante şi, după caz, la reconversia profesională a acestora – art. 51 alin. (2); 19. să participe la negocierea fiºei postului de către salariat cu angajatorul, la solicitarea membrului de sindicat – art. 56 alin. (4); 20. să acorde asistenţă salariatului membru de sindicat, la solicitarea scrisă a acestuia, la încheierea / modificarea contractului individual de muncă – art. 57 alin. (3); 21. să nu li se desfacă, din iniţiativa angajatorului, contractul individual de muncă pentru desfăşurarea activităţii sindicale sau apartenenţa la un sindicat – art. 73 alin. (3); 22. să fie notificaþi de către angajatori cu privire la intenţia de concediere a salariatului membru de sindicat pentru motive neimputabile acestuia, cu 5 zile înainte de emiterea deciziei – art. 74 alin. (1); 23. să facă parte din comisia constituită la nivelul unităþii în vederea evaluării salariatului pentru necorespundere profesională, prin examinare scrisă, orală ºi/sau practică – art. 75 alin. (2); 24. să participe, în cadrul comisiei paritare de nivelul unităţii/instituţiei, la luarea hotărârilor privind concedierile individuale – art. 78 alin. (5); 25. să fie încunoştinţaţi în scris de către unitate despre extinderea sau reluarea activităţii într-o perioadă de 12 luni de la luarea măsurii de concediere decembrie 2019

individuală pentru motive neimputabile salariaþilor – art. 79 alin. (1); 26. să fie consultaţi în vederea elaborării planului anual de formare profesională pentru toate categoriile de salariaţi – art. 84 alin. (1); 27. să fie consultaþi anterior încheierii contractelor de adaptare profesională – art. 89; 28. să stabilească, în cadrul comisiei paritare, modul de organizare al cursurilor de reconversie profesională şi de recrutare a candidaţilor – art. 91 alin. (2); 29. să fie invitaþi să participe la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social sau cultural, anunţându-li-se şedinţa şi comunicându-li-se ordinea de zi şi documentele ce urmează a fi discutate cu 72 de ore înainte – art. 92 alin. (1), (2); 30. să primescă în scris hotărârile şi copiile proceselor verbale, în termen de 2 zile de la data desfăşurării şedinţei – art. 92 alin. (3); 31. să li se pună la dispoziţie ori să li se asigure accesul la informaţiile şi documentele necesare pentru fundamentarea acţiunilor prevăzute la art. 30 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, cu modificările ºi completările ulterioare – art. 93; [textul la care se face trimitere prevede: „În scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor, organizaţiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizaţiile acestora in-

formaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă ori, după caz, a acordurilor colective, în condiţiile legii.”] 32. să urmărească la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractele colective de muncă şi contractul individual de muncă – art. 99; 33. să înºtiinþeze unitatea ºi să i se comunice de către aceasta hotărârile privind problemele importante din domeniul relaţiilor de muncă – art. 101; 34. să acorde sprijin salariaþilor membri de sindicat, în cazul în care aceºtia se consideră discriminaţi pe baza criteriului de sex, pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă – art. 111 alin. (4); 35. să primească de la persoanele care se consideră discriminate pe baza criteriului de sex sesizări/reclamaţii şi să solicite angajatorului rezolvarea acestora, opinia fiindu-le menţionată în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de ºanse ºi de tratament între femei ºi bărbaþi, republicată; 36. să fie consultat de către angajator la elaborarea Regulamentului intern al unităţii – art. 112. lll

PAGINILE 8-15 SUNT REALIZATE DE TEODORA BANAª ªI IOANA VOICU, CONSILIERI JURIDICI FSE „SPIRU HARET“

9


10

JURIDIC

DESPRE TERMENE Nu o dată apar întrebări ca: „în ce termen trebuie să răspund la această hârtie?”; „în ce termen trebuie să primesc răspuns la sesizarea/solicitarea mea?”; în ce termen pot face contestaţie?”. În cele ce urmează, vom încerca să facem o prezentare succintă a celor mai des întâlnite situaţii cu care se confruntă unităţile de învăţământ şi salariaţii acestora care implică termene, cu indicarea bazei legale.

I. SOLUŢIONAREA PETIŢIILOR (Or­do­ nanţa Guvernului nr. 27/2002 pri­vind reglementarea activităţii de so­lu­ţionare a petiţiilor, aprobată, cu modificări şi completări, prin Le­gea nr. 233/2002, cu modificările şi completările ulterioare): Autorului petiţiei (prin petiţie în­ ţelegându-se cererea, reclamaţia, se­sizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poştă electronică) i se comunică răspunsul în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia, indiferent că răspunsul este favorabil sau nu. În situaţia în care aspectele sesizate prin petiţie necesită o informare şi o cercetare mai amănunţită, termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile, cu notificarea prealabilă a petentului Dacă petiţia este greşit adresată, ea se redirecţionează autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, în termen de 5 zile de la înregistrare, petiţionarul fiind înştiinţat despre aceasta. Petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează (dispoziţiile O.G. nr. 27/2002 au fost reluate şiîn toate contractele colective de muncă la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar). II. COMUNICAREA INFORMAŢIILOR DE INTERES PUBLIC (Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru apro­ barea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, cu mo­ dificările şi completările ulterioare. Instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea infor­ maţiilor de interes public în termen de 10 zile de la înregistrarea solicitării. În funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor şi de urgenţa solicitării,

termenul poate fi prelungit până la cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării (cu condiţia înştiinţării solici­ tantului în scris despre acest fapt în termen de 10 zile). Câteva scurte consideraţii privind informaţia de interes public: Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, informaţia de interes pu­ blic reprezintă „orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din

care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii; c) informaţiile privind ac­ tiviăţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atin­gere dreptului de proprietate in­ te­lectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii; d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se pe­ riclitează rezultatul anchetei, se dez­ văluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea cor­po­ ra­lă, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare; f) informaţiile pri­

ac­tivităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de su­ por­tul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”. Excepţiile de la accesul liber sunt instituite la art. 12 din Legea nr. 544/2001, respectiv: „a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, po­trivit legii; b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele

vind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces; g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.” A nu se confunda obligaţia de a comunica informaţii de interes public cu obligaţia pentru unităţile de învăţământ şi/sau pentru salariaţii acestora de a răspunde unor ches­ www.SCOALAROMANEASCA.ro


JURIDIC

tionare aplicate de persoane (fizice sau juridice) private, chiar dacă aces­ tea au legătură cu activitatea lor. În măsura în care se apreciază că documentele solicitate (de exemplu, procese verbale) conţin informaţii exceptate de la liberul acces (cum ar fi informaţii cu privire la date personale), unitatea poate refuza comunicarea acestora sau le poate comunica alterate, făcând precizări exprese în acest sens în răspuns şi motivând refuzul/modificările operate. III. PROCEDURA PREALABILĂ DE SO­ LUŢIONARE A CERERILOR ÎN CON­TEN­ CIOS ADMINISTRATIV Cadrul general este reglementat de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, la art. 7 alin. (1), prevede: „(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se con­ si­deră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data co­ mu­nicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, des­ tinatar al actului, poate introduce plân­gerea prealabilă, în cazul actelor ad­ministrative unilaterale, şi peste ter­ menul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.” Instituţia publică are obligaţia de a răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Deci, regula generală este că un act administrativ este contestat la organul emitent/organul ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data emiterii, răspunsul trebuind transmis contestatorului în termen de 30 de zile de la data înregistrării. De la această regulă, în învă­ ţământul preuniversitar există o serie de excepţii, reglementate ca atare de: 1. Metodologiile cadru anuale pri­vind mobilitatea personalului di­ dac­tic de predare din învăţământul preuniversitar - exemple: ● Termenul în care cadrul didactic poate contesta hotărârea consiliului de administraţie în materia întregirii decembrie 2019

normei didactice de predare-învăţareevaluare este de 24 de ore de la comunicarea acesteia; contestaţia se soluţionează de către consiliul de administraţie al unităţii, în termen de 48 de ore de la înregistrare. ● Aceleaşi termene – 24 de ore de la comunicarea hotărârii pentru depunerea contestaţiei şi 48 de ore pentru soluţionarea acesteia – sunt reglementate şi în cazul contestării hotărârii de respingere a cererii de completare a normei didactice de predare-învăţare-evaluare. ● Derogatorii de la regula ge­ nerală sunt atât termenul în care cadrul didactic poate contesta la inspectoratul şcolar hotărârea con­ siliului de administraţie prin care se refuză menţinerea în activitate ca titular peste vârsta de pensionare, cât şi termenul de soluţionare a contestaţiei – respectivele termene variază de la un an la altul, în funcţie de calendarul privind mişcarea personalului didactic. ● Tot potrivit calendarului se depun şi se soluţionează şi contestaţiile cadrelor didactice împotriva hotărârii comisiei de mobilitate de la nivelul unităţii de învăţământ privind transferul ca urmare a restrângerii de activitate sau ca urmare a restructurării reţelei şcolare. ● Cadrele didactice care solicită modificarea duratei contractului in­ dividual de muncă din durată de­ter­ minată de un an, în contract individual de muncă pe durata de viabilitate a postului/catedrei pot contesta ho­ tărârea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, printr-o ce­ rere scrisă adresată conducerii in­ spec­toratului şcolar, în termen de 24 de ore de la comunicarea acesteia; contestaţia se soluţionează de către consiliul de administraţie al in­spec­ toratului şcolar, în perioada prevăzută de Calendar. Şi exemplele pot continua, re­ gle­mentările fiind similare: 24 de ore pentru depunerea contestaţiei, cu 48 de ore pentru soluţionarea acesteia sau ambele etape se derulează la datele stabilite de Calendar. În toate cazurile de mai sus, contestaţia reprezintă plângerea pre­ alabilă reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi com­ pletările ulterioare, iar hotărârea pri­ vind contestaţia este definitivă şi poate fi atacată numai la instanţa de contencios administrativ.

2. Metodologiile anuale privind acor­darea gradaţiei de merit per­ sonalului didactic din învăţământul preuniversitar: Candidaţii participanţi la concursul de acordare a gradaţiei de merit au dreptul de a contesta punctajul acordat, la inspectoratul şcolar, în conformitate cu Graficul desfăşurării con­cursului pentru acordarea gra­ daţiilor de merit. În general, con­tes­ tatarii au la dispoziţie 5 zile calen­ daristice de la afişarea listei punctajelor în ordine descrescătoare. Contestaţiile se soluţionează, prin reevaluarea dosarelor, în termen de 3 zile lucrătoare de la data-limită de depunere a acestora. Şi în acest caz, hotărârea comisiei de contestaţii este definitivă şi poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, contestaţia reprezentând plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea con­ tenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. 3. În materia evaluării anuale a activităţii personalului didactic (de predare şi didactic auxiliar), po­ trivit Metodologicie aprobate prin O.M.E.C.T.S. nr. 6143/2011, cu mo­ di­ficările şi completările ulterioare, per­soana evaluată are drept de con­testaţie asupra punctajului/cali­ ficativului acordat de consiliul de ad­ ministraţie, contestaţia trebuind în­ registrată la secretariatul unităţii de învăţământ în termen de 2 zile lu­ crătoare de la expirarea termenului final de acordare şi comunicare a calificativului. Contestaţiile înregistrate în termen legal se soluţionează de către comisia de soluţionare a con­ testaţiilor, în cel mult 3 zile lu­crătoare de la expirarea termenului de de­pu­ nere. Hotărârea comisiei de contestaţii este definitivă şi poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. Deşi metodologia nu prevede expres, este evident că de­ pu­nerea contestaţiei echivalează cu formularea plângerii prealabile pre­ văzute de art. 7 din Legea con­ten­ ciosului administrativ. Nu avem pretenţia că am cu­ prins toate situaţiile, dar cu cele enu­ merate anterior se confruntă cel mai des salariaţii din învăţământul pre­uni­ versitar. lll

11


12

JURIDIC

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A PERSONALULUI DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR Personalul din învăţământul preuniversitar răspunde disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii. Pentru personalul didactic [astfel cum este acesta reglementat la art. 88 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv: personal didactic de predare, personal didactic auxiliar şi personal didactic de conducere, de îndrumare şi control] răspunderea disciplinară este angajată în condiţiile art. 280-282 din Legea educaţiei naţionale. Pentru personalul nedidactic se aplică dispoziţiile art. 247-252 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Este important de subliniat faptul că toate aspectele vizând procedura răspunderii disciplinare trebuie detaliate în Regulamentul intern al unităţii de învăţământ, emis în temeiul dispoziţiilor art. 241-246 din Codul muncii, în scopul stabilirii, la nivelul unităţii, a regulilor privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă, a drepturilor şi obligaţiilor angajatorului şi ale salariaţilor, a procedurii de soluţionare a cererilor sau reclamaţiilor individuale ale salariaţilor, a regulilor concrete privind disciplina muncii în unitate, abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile, precum şi a modalităţilor de aplicare a dispoziţiilor legale sau contractuale specifice. Ce se înţelege prin „abatere disciplinară”? O faptă în legătură cu munca – inclusiv cu conduita la locul de muncă – ce constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie (intenţie sau culpă) de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Iată câteva exemple de abateri disciplinare: încetarea nejustificată a lu-

crului (evident, nu discutăm de grevă); scoaterea din unitate a bunurilor aflate în patrimoniul/custodia acesteia, fără forme legale, precum şi înstrăinarea sau utilizarea lor în scopuri personale; întârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor; transmiterea către persoane fizice sau juridice a unor date sau informaţii care nu sunt de interes public, ce nu au legătură cu respectivele persoane sau sunt confidenţiale; oferirea, pretinderea, primirea de foloase necuvenite, în legătură cu calitatea de salariat al unităţii; abuzul de drept; efectuarea, în timpul programului de lucru, a unor lucrări care nu au legătură cu obligaţiile de serviciu, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră sau a dispoziţiilor conducătorilor ierarhici; nerespectarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a termenelor de soluţionare a petiţiilor; nerespectarea obligaţiilor rezultând din fişa postului, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, Regulamentul intern (în care sunt instituite o serie de interdicţii, cum ar fi: să consume băuturi alcoolice în timpul prezenţei în spaţiile şi pe teritoriul unităţii sau să se prezinte la programul de lucru sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe (psihotrope, halucinogene etc.), care afectează capacitatea de muncă şi concentrare; să adreseze injurii sau jigniri celorlalţi salariaţi, elevilor, părinţilor acestora şi/sau vizitatorilor unităţii; să comită acte imorale, violente sau degradante; să desfăşoare în incinta unităţii activităţi politice de orice fel; să primească de la un terţ – persoană fizică sau juridică – cu care unitatea se află în relaţii contractuale şi cu care salariatul intră în contact datorită sarcinilor de serviciu, orice cadou sau orice alt avantaj; să folosească informaţiile de care a luat cunoştinţă pentru obţinerea de avantaje personale etc.) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate salariaţilor în raport cu gravitatea faptelor săvârşite sunt: I. pentru personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul de conducere [conform art. 280 alin. (2) din

Legea nr. 1/2011]: a) observaţie scrisă; b) avertisment; c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni; d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control; e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ; f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. II. Pentru personalul nedidactic [conform art. 248 alin. (1) din Codul muncii]: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile; c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Atragerea răspunderii disciplinare a salariaţilor are două componente: de fond (săvârşirea unei fapte ce constituie abatere disciplinară şi proporţionalitatea sancţiunii aplicate cu gravitatea faptei) şi de procedură (o sancţiune poate fi aplicată corect şi legal numai după parcurgerea etapelor prevăzute expres de lege, la finalul cărora se stabileşte cu certitudine săvârşirea abaterii şi se aplică sancţiunea); în egală măsură, sunt de avut în vedere şi probleme de formă [în special în ceea ce priveşte decizia de sancţionare, care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 252 alin. (2) din Codul muncii]. În cele ce urmează, vom detalia RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A PERSONALULUI DIDACTIC (reglementată, aşa cum precizam anterior, de art. 280www.SCOALAROMANEASCA.ro


JURIDIC

282 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare); datorită similitudinii, pentru personalul nedidactic vom face câteva scurte consideraţii la final. Iată care sunt principalele etape: 1. Existenţa unei sesizări Pentru a putea fi declanşată procedura de cercetare disciplinară, trebuie să existe o sesizare în scris [în raport de dispoziţiile art. 280 alin. (3) şi alin. (7) din Legea nr. 1/2011], astfel încât persoanele şi organele competente să poată lua cunoştinţă de săvârşirea unor presupuse abateri disciplinare (spunem „presupuse” deoarece trebuie pornit de la prezumţia de nevinovaţie). Sesizarea se poate prezenta sub forma unei sesizări din oficiu (autosesizare din partea conducerii unităţii de învăţământ) sau sub forma unei petiţii aparţinând altei/altor persoane, fie din unitate, fie din afara acesteia. Potrivit reglementărilor în vigoare (cuprinse în acte normative şi în contractul colectiv de muncă aplicabil), nu se iau in considerare sesizările (petiţiile) anonime, [acestea, după înregistrare, urmând a fi clasate]. 2. Constituirea comisiei de cercetare A doua etapă a procedurii de sancţionare este constituirea unei comisii de cercetare. Foarte important: la nivelul unităţii nu există o comisie unică de cercetare – potrivit art. 280 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, comisia de cercetare se constituie pentru fiecare sesizare, fiind individualizată în funcţie de conţinutul acesteia şi de statutul persoanei cercetate. În cadrul deciziei de constituire a comisiei se menţionează explicit faptul că aceasta va cerceta „faptele cuprinse în sesizarea înregistrată cu nr._______” sau „presupusele abateri disciplinare cuprinse în sesizarea nr. __________________”. Comisia de cercetare este numită de consiliul de administraţie şi este formată din 3 – 5 membri; este recomandabil ca numărul să fie impar (3 sau 5), pentru a evita balotajul în situaţia unor opinii contradictorii. Unul dintre membrii comisiei de cercetare reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana supusă cercetării; dacă aceasta nu este membru de sindicat, din comisie face parte un reprezentant al salariaţilor (desemnat de salariaţii care nu sunt membri de sindicat, nu numit de conducerea unităţii); iar ceilalţi membri ai comisiei decembrie 2019

au funcţia didactică cel puţin egală cu a persoanei cercetate [discutăm de funcţie didactică (adică cercetarea unui profesor nu poate fi făcută de învăţători), nu de grad didactic]. 3. Desfăşurarea cercetării Comisia de cercetare îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (4) si (6) şi art. 282 din Legea nr. 1/2011, din care rezultă atribuţiile şi obligaţiile sale: a) stabilirea existenţei sau inexistenţei faptelor cuprinse în sesizare şi a urmărilor acestora; b) stabilirea împrejurărilor (circumstanţelor) în care faptele sesizate au fost săvârşite; stabilirea existenţei sau inexistenţei vinovăţiei persoanei cercetate; stabilirea oricăror altor date utile, pertinente şi concludente; obligaţia de a face cunoscut persoanei/persoanelor cercetate toate actele cercetării, în

Pentru respectarea dreptului la apărare, comisia de cercetare: - înmânează persoanei/persoanelor cercetate, sub semnatură, copii ale deciziei de constituire a comisiei, sesizării şi tuturor înscrisurilor pe care comisia intenţionează să le folosească la întocmirea raportului; - înştiinţează în scris persoana/persoanele cercetate, cu minimum 48 de ore înainte, în vederea prezentării la audiere în faţa comisiei, pentru a da declaraţii scrise în legătură cu faptele cuprinse în sesizare (înştiinţarea poate fi făcută în acelaşi timp cu înmânarea copiilor înscrisurilor, termenul de cel puţin 48 de ore fiind minimul necesar pentru ca persoana cercetată să îşi poată pregăti apărarea în raport de conţinutul sesizării şi al înscrisurilor; dacă persoana cercetată refuză să se prezinte la audiere şi

vederea producerii de probe în apărare; audierea persoanei sau persoanelor cercetate; verificarea susţinerilor făcute în apărare de către persoana/ persoanele cercetate. Comisia de cercetare poate să cerceteze numai faptele cuprinse în sesizare, fără a avea dreptul să-şi extindă cercetarea asupra altor aspecte sau fapte ce pot constitui abateri, dar care nu sunt cuprinse în sesizare. Dacă, pe parcursul cercetării, comisia descoperă şi alte presupuse abateri ale persoanei/persoanelor cercetate sau ale altor persoane, elaborează un material separat ce se va constitui într-o nouă sesizare, urmând a face obiectul unei alte cercetări disciplinare. Comisia va cerceta numai acele fapte cuprinse în sesizare, care au fost săvârşite cu cel mult 6 luni anterior, pentru încadrarea în termenul de prescripţie prevăzut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii.

să dea declaraţii scrise, acest aspect se consemnează într-un proces-verbal încheiat de comisie, fără a impiedica finalizarea cercetării - conform art. 280 alin. (6) din Legea nr. 1/2011; - audiază persoana cercetată, membrii comisiei având posibilitatea să adreseze întrebări (în scris şi/sau verbal); întrebările şi răspunsurile sunt consemnate într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii comisiei şi de persoana/ persoanele cercetate; - poate solicita persoanei/persoanelor cercetate o notă explicativă referitoare la faptele cuprinse în sesizare. Pentru ca persoana cercetată să poată lua cunoştinţă de toate actele cercetării, în vederea formulării de apărări, audierea persoanei cercetate este, în mod obligatoriu, ultima etapă a cercetării disciplinare, înaintea redactării raportului. Pe parcursul audierii, persoana cercetată are dreptul de a fi asistată de un avocat (care prezintă

13


14

JURIDIC

comisiei împuternicire avocaţială). În cazul în care persoana cercetată se află în imposibilitate de a se prezenta la audiere la data comunicată de comisie din motive medicale, dovedind acest lucru cu înscrisuri (certificate medicale etc.), cercetarea disciplinară se suspendă pe perioada consemnată în documetele medicale. În vederea stabilirii adevărului, comisia de cercetare are nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a lua declaraţii şi de a audia şi alte persoane care au cunoştinţă/legătură cu faptele sesizate, (inclusiv autorul/autorii sesizării). Declaraţiile, notele explicative, procesele verbale şi altele asemenea, provenite în urma audierilor şi susţinerilor persoanelor cărora comisia de cercetare le-a adresat întrebări sau le-a solicitat date în legătură cu faptele sesizate, trebuie să fie semnate şi datate. Comisia are dreptul de a pune la dosarul de cercetare copii ale unor documente care au relevanţă în vederea aflării adevărului. 4. Întocmirea şi prezentarea raportului comisiei de cercetare La finalul cercetării, comisia întocmeşte un raport motivat, în care stabileşte faptele săvârşite, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei persoanei cercetate (consemnând şi susţinerile acesteia în apărare). Raportul trebuie să cuprindă următoarele secţiuni: 1. prezentarea componenţei comisiei de cercetare şi a deciziei de constituire (numărul şi data acesteia); 2. prezentarea sesizării – număr, dată, autor, conţinut; 3. prezentarea documentelor care au fost folosite pe parcursul cercetării; 4. nominalizarea persoanelor audiate; 5. modul de desfăşurare a procedurii de cercetare; 6. prezentarea pe larg a faptelor, aşa cum au rezultat în urma efectuării cercetării, cu argumente susţinute de documente, declaraţii, note explicative etc; 7. concluziile comisiei de cercetare, constând în stabilirea cu certitudine a abaterilor săvârşite (sau inexistenţa acestora) – prezentate punctual, cu evidenţierea prevederilor (legale, contractuale sau din regulament) care au fost încălcate – vinovăţia/nevinovăţia persoanei cercetate; 8. menţiunea finală că faptele cuprinse în sesizare se confirmă total sau parţial şi constituie abateri disciplinare sau, dimpotrivă, nu se confirmă. Comisia de cercetare nu are voie să propună sancţiuni.

Raportul cuprinde, ca anexe, toate înscrisurile care au stat la baza întocmirii sale, îndosariate, numerotate şi, în cazul copiilor, purtând menţiunea „Conform cu originalul”. Raportul comisiei de cercetare se înaintează conducerii unităţii de învăţământ până la data stabilită în decizia de constituire a comisiei. Raportul se semnează de toţi membrii comisiei de cercetare, aceştia putând semna şi cu obiecţiuni, în situaţia în care unii membri nu sunt în totalitate de acord cu conţinutul acestuia. Comisia de cercetare prezintă raportul în cadrul primei şedinţe a Consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. 5. Propunerea de sancţionare Prezentarea raportului comisiei de cercetare se face în plenul Consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi stă la baza propunerii de sancţionare. În prezentare, membrii comisiei pot face trimitere şi la anexele acestuia şi răspund întrebărilor Consiliului de administraţie, în legătură cu cercetarea. Propunerea de sancţionare se face în baza raportului comisiei de cercetare (în urma prezentării acestuia), de către director sau cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor consiliului de administraţie, pentru personalul didactic din unitate – potrivit art. 281 alin. (1) din Legea nr. 1/2011. 6. Stabilirea sancţiunii Conform art. 282 raportat la art. 280 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 1/2011, pentru personalul didactic, dreptul de a lua hotărârea în privinţa stabilirii sancţiunii aparţine consiliului de administratie, care trebuie să aibă în vedere: gravitatea abaterilor săvârşite, în raport şi cu urmările acestora, precum şi împrejurarile (circumstanţele) în care au fost săvârşite faptele. Întotdeauna trebuie să existe un raport de echivalenţă/directă proporţionalitate între gravitatea abaterii săvârşite şi sancţiunea aplicată. Cu alte cuvinte, sancţiunile prevăzute de lege nu se aplică neapărat în ordinea prezentării lor (care este strict enumerativă), ci în funcţie de fapte, de urmările, de circumstanţele, precum şi de alte date concludente; dacă se constată că abaterea este deosebit de gravă, se poate aplica direct sancţiunea cea mai severă a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă. Dacă din raportul comisiei de cer-

cetare rezultă inexistenţa abaterilor sau a vinovăţiei persoanei cercetate, acesteia i se comunică în scris acest fapt, potrivit art. 280 alin. (7) din Legea nr. 1/2011. 7. Elaborarea şi comunicarea deciziei de sancţionare În baza hotărârii consiliului de administraţie, directorul unităţii emite decizia de sancţionare, cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 252 alin. (2) din Codul muncii: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost audiat; temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancţiunea poate fi contestată; instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată. Comunicarea deciziei de sancţionare se realizează de către directorul unităţii de învăţământ, conform art. 282 din Legea nr. 1/2011, în interiorul termenului de 30 de zile de la data înregistrării raportului comisiei de cercetare [conform la art. 280 alin. (7) din Legea nr. 1/2011], în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. Decizia de sancţionare se comunică persoanei în cauză sub semnătură, iar când acest lucru nu este posibil, se comunică la ultimul domiciliu cunoscut, prin poştă (recomandată cu confirmare de primire). 8. Contestarea deciziei de sancţionare În conformitate cu dispoziţiile art. 280 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 decizia de sancţionare se poate contesta, în termen de 15 zile de comunicare, pe cale administrativ-jurisdicţională la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar. Împotriva hotărârii colegiului, partea nemulţumită se poate adresa tribunalului competent teritorial – secţia specializată în soluţionarea litigiilor de muncă, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. În ceea ce priveşte RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A PERSONALULUI NEDIDACTIC, procedura se derulează similar celei detaliate anterior pentru personalul didactic, cu adaptarea la dispoziţiile art. 247-252 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. lll www.SCOALAROMANEASCA.ro


OPINII

ETERNA REFORMĂ

Să facem un exerciþiu de imaginaþie: un funcþionar din orice minister al educaþiei din Finlanda, Japonia (recunoaºteþi modelele care i-au fermecat pe mai marii ºcolii româneºti) sau chiar de pe Marte vrea să ºtie mai multe despre educaþia de pe plaiurile mioritice. Apelează la statistici ºi află că în ultimii 29 de ani la conducerea Ministerului Educaþiei (Cercetării/Inovării/Tineretului/etc.) s-au perindat 25 de miniºtri cu scopul declarat ca învăþământul nostru să depăºească prin rezultate tot ceea ce produsese până în 1989, devenind, desigur, prioritate naþională. Pentru atingerea acestui deziderat, a superlativului superlativelor, se aplică o reþetă simplă, în următorii paºi: a) L a fiecare schimbare a guvernului se declară că tot ceea ce s-a făcut nu este bun ºi, prin urmare, o luăm de la capăt. Nici nu durează mult: se schimbă conducerea inspectoratelor ºcolare, directorii, programele, trecând săptămâni, luni în care nu se ºtie ce e bine, ce e rău, ce oameni ai partidului au minunate calităþi manageriale. E ca ºi cum din zidul pe care începi să-l construieºti observi permanent că nici o cărămidă nu e bună, dărâmând într-o nesfârºită trudă de meºter Manole. b) Dacă tot trebuie să muncim ºi nu ºtim cum (sau nici măcar nu ne interesează) îi punem pe subordonaþi să tragă din greu. Vorbind metaforic de acea construcþie, îi punem pe oamenii ºcolii să înalþe munþi de hârtii. Subtextul este clar: cu cât se completează mai multe fiºe, proiecte, situaþii, situaþia situaþiilor, hârtii inutile, cu atât nimeni nu mai are timp să observe că ce este esenþial se diluează, că în locul faptelor, al rezultatelor concrete, al paºilor făcuþi înainte există doar cuvinte care sună frumos acoperind un mare gol. c) Cadrul didactic dresat să se supună birocraþiei exagerate trebuie să se teamă de acel bau-bau numit ARACIP. În loc să îþi transformi fiecare lecþie într-o întâmplare fericită, într-o poveste de viaþă, într-o călătorie spre tine ºi spre ceilalþi, trebuie să umpli bibliorafturile cu procese-verbale, proiecte, fotografii, documente, fără de care nu eºti crezut că ai fi putut să þii ore de calitate, crescându-þi discipolii ca să-ºi depăºească maestrul. E un freamăt în clase, coridoare, cancelarii, o agitaþie care dă peste cap viaþa normală a ºcolii, când învăþători, profesori, maiºtri, elevi, părinþi trebuie să dea seamă căci altfel, calificativele primite îþi pun ºcoala la coada clasamentului. Dacă tot ne raportăm la ce se întâmplă în UE ar trebui să se ºtie că asemenea agenþii naþionale au fost de mult desfiinþate pe alte meleaguri. Dar cum la noi ideea permanentului control a dăinuit, se va continua să se scrie mult fiinddecembrie 2019

că, la urma urmei, ºi scrisul e o muncă. d) Cum pe vremuri T. Maiorescu observa ºi exemplifica existenþa formelor fără fond, ar fi, cred, uimit să constate că peste un secol ºi jumătate acestea există în număr mare ºi acum, într-o societate ce stă sub semnul modernizării. Alături de el I. L. Caragiale ar avea nenumărate surse de inspiraþie pentru schiþe ºi comedii. De exemplu, evaluarea la sfârºitul clasei a ºasea (română, ºtiinþe, limbă străină) nu are nici o legătură cu evaluarea naþională, itemii fiind cu totul alþii, iar structura testelor nu este coerentă. E de mirare că rezultatele la testele PISA sunt slabe când materia ºi cerinþele sunt cu totul altele comparativ cu programa din celelalte þări? De ce să organizezi concurs de titularizare la care unii profesori obþin chiar nota 10 când nu există post pentru specializarea respectivă? Elevi, părinþi, profesori deopotrivă citesc stupefiaþi cerinþe/ rezolvări la examenele naþionale formulate greºit. E munca unui Serviciu Naþional de Evaluare ºi Examinare care, din când în când, rămâne corigent. e) Aºa cum intenþiile bune nu se transformă întotdeauna într-un rezultat excelent ºi deschiderea deosebită de după 1989 oferită de manualele alternative a dus la apariþia sufocantă a numeroase auxiliare, cărþi opþionale ce devin obligatorii, o industrie înfloritoare aducătoare de profit pentru alþii, nu pentru ºcoală. Nu e vorba de numărul excesiv al acestora pentru că cele mai bune se vor impune, ci de tipărirea unor materiale de scăzută calitate sau, mai grav, cu evidente greºeli ºtiinþifice, adesea neadaptate vârstei, programei ºi contextului social-istoric. Dacă aceºti paºi se respectă, aºa cum s-a întâmplat până acum, oricine doreºte să analizeze sistemul nostru de învăþământ poate observa cu îngrijorare că, dincolo de vorbele mari, situaþia concretă în educaþie e îngrijorătoare. Pe de o parte probleme privind baza materială (mai ales în mediul rural), transportul elevilor navetiºti, abandonul ºcolar, analfabetismul funcþional, iar pe de altă parte atitudinea cadrelor didactice. Chiar dacă sunt motivaþi din punct de vedere material, având în vedere creºterile salariale, mulþi, ºi nu doar cei cu vechime la catedră, nu mai au încredere în nesfârºitele promisiuni de mai bine, în reformarea sistemului. Oricât ai fi de entuziast ºi dedicat, inerþia este efectul stagnării ºi lehamitea devine o boală acută de care nimeni nu doreºte să sufere. Se pare că timpul schimbării chiar a sosit ºi drumul spre o ºcoală a împlinirii trebuie să fie liber. lll

NICOLETA IVAN PRIM VICEPREªEDINTE SINDICATUL ÎNVĂÞĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR GALAÞI

15


Profile for www.ScoalaRomaneasca.ro

www.ScoalaRomaneasca.ro nr. 119  

www.ScoalaRomaneasca.ro nr. 119  

Advertisement