Page 1

C M Y K

z Anul IX z nr. 463 z 8 - 14 iulie 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Testamentul Sfântului ªtefan cel Mare COMUNICAT DE PRESÃ: Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a reunit în ºedinþã de lucru la Reºedinþa patriarhalã (6-7 iulie 2010) În zilele de 6-7 iulie 2010, în Sala Sinodalã din Reºedinþa patriarhalã, sub preºedinþia Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a avut loc ºedinþa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În deschiderea lucrãrilor Sfântului Sinod, Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a susþinut o meditaþie duhovniceascã intitulatã „Demnitatea ºi responsabilitatea episcopalã în Bisericã”. În cadrul acestei meditaþii, Preafericirea Sa referindu-se la demnitatea slujirii episcopale a spus: „Demnitatea slujirii episcopale este sfântã ºi mare, iar responsabilitatea ºi dificultãþile ei sunt multiple. Într-o lume care pierde rapid simþul sfinþeniei ºi al comuniunii, multele dificultãþi ale slujirii episcopale ne îndeamnã sã ne apropiem prin rugãciune, gândire ºi lucrare, mai mult de Hristos, Capul Bisericii”. În aceeaºi mediaþie, Patriarhul României a afirmat: „Vremurile de crizã ne îndeamnã la pocãinþã pentru tot ceea ce a fost greºealã sau lipsã de atenþie ºi de lucrare dreaptã în viaþa noastrã personalã, a familiei creºtine în general, a comunitãþii de care aparþinem ºi a societãþii în care trãim. În acelaºi timp, orice situaþie de crizã ne îndeamnã la un nou început, la o înnoire a gândirii ºi fãptuirii, a modului de a reflecta ºi de a acþiona”. Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române a arãtat cã înnoirea în Biserica Ortodoxã nu se poate face decât prin aprofundarea duhovniceascã a Sfintei Scripturi ºi a scrierilor ºi vieþilor Sfinþilor: „În Biserica Ortodoxã, însã, nicio înnoire nu poate fi autenticã ºi eficientã pe termen lung, decât dacã înnoirea modului de a reflecta ºi de a lucra se bazeazã pe aprofundarea duhovniceascã a Sfintei Scripturi ºi a scrierilor ºi vieþilor Sfinþilor”. În cadrul ºedinþei, Patriarhia Românã a propus membrilor Sfântului Sinod, spre analizã în vederea aprobãrii, un proiect de program pastoral ºi social în vreme de crizã economicã. Programul prevede ajutorarea familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sãrace cu mulþi copii, dar cu venituri mici, precum ºi a bolnavilor sãraci ºi urmeazã sã se deruleze la nivel de parohie, mãnãstire, protopopiat ºi centre eparhiale prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrãcãminte, alte produse de strictã necesitate ºi bani cu scopul ajutorãrii categoriilor sociale cele mai afectate de criza economicã din România ºi de inundaþiile din nord-estul þãrii. Miercuri, 7 iulie 2010, ora 13.00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, în prezenþa ierarhilor Sfântului Sinod ºi a altor invitaþi, a avut loc premierea câºtigãtorilor concursului de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului, organizat de cãtre Patriarhia Românã. BIROUL DE PRESà AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Orice început are ºi un sfârºit, dupã cum merge firea lucrurilor, pe aici pe la noi pãmântenii! Nu oricui îi este dat sã-ºi întocmeascã, chiar ºi foarte pe scurt, un testament din viaþã, lãsând posteritãþii un semn. ªtiu din citite ºi din auzite despre tot soiul de testamente. Arhiepiscopul Bartolomeu al Clujului deþine un testament extrem de elaborat – era ºi cazul – al Patriarhului Justinian, nepereche în istoria eclesiasticã ortodoxã, mai ales. Ce sã mai vorbesc de testamentul Sfântului Calinic de la Cernica? Atunci când îl citeºti te apucã nu numai iubirea pentru sfânt ci ºi lacrimi curate ca ale cristalului. Acum ne vom opri la cel mai scurt testament din lume, al Sfântului ªtefan cel Mare, lãsat întru bunã nãdejde, nouã, urmaºii urmaºilor sãi! Iatã textul: „Doamne, numai Tu singur ºtii ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înºelãtoare, nici focul vârstei tinereºti

n-au putut-o sminti, ci am întãrit-o pe piatra care este Însuºi Hristos, pe a Cãrui Cruce de-a pururi îmbrãþiºatã la piept þinând, viaþa mea am închinat-o, având nãdejde nesmintitã printr-însa la Pãrintele veacurilor, prin care toþi vrãjmaºii am gonit ºi am înfrânt”. Nu se putea scrie mai frumos ºi mai comprimat, viaþa excepþionalã a unui domnitor, care a trãit într-un veac bântuit de cele mai mari primejdii împotriva Bisericii lui Hristos ºi a neamului strãmoºesc! El a lãsat lumii româneºti, urmaºilor sãi din veacuri, oglinda cea mai curatã în care se poate vedea de oricine, cu o limpezime absolutã, chipul celui care se adresa lui Dumnezeu cu cea mai mare încredere, suspinâdu-ºi durerea care nu putea fi auzitã de pãmânteni ci numai de el singur ºtiutã! Când a spus în genunchi: „Doamne, numai Tu singur ºtii ce-a fost în inima mea!”, ºi-a aºternut sufletul în rugãciune la picioarele Crucii lui Hristos. Nimeni ºi nicãieri, cred nestrãmutat, în istoria lumii, nu ºi-a început testamentul astfel! Era dialogul, adicã legãtura de la inimã la inimã a Creatorului cu zidirea Sa! ªi, deci, inima lui ªtefan „nici eresurile cele înºelãtoare, nici focul vârstei tinereºti n-au putut-o sminti!”

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Atunci când singur spune despre sine aceste cuvinte ca dintr-o rugãciune isihastã, ne ducem cu gândul la marii asceþi care nu glumeau cu viaþa lor, ferindu-se atât de eresurile care bântuiau mintea ºi inima oamenilor cât ºi de focul vârstei tinereºti, vârstã care n-a smintit inima întru deºertãciuni trecãtoare. Mai mult decât atât, el spune, ca cel ce avea fricã de Dumnezeu: „ci am întãrit-o pe piatra care este Însuºi Hristos, pe a Cãrui Cruce de-a pururi îmbrãþiºatã la piept þinând”, aceasta aducându-ne aminte de Sfântul Calinic de la Cernica înainte de a muri, care sãrutând Sfânta Cruce, la piept lipindu-o, a zis: Sfântã Cruce ajutã-mi! Cu nimic mai prejos decât marii sihaºtri purtãtori de Hristos, ªtefan cel Mare, Sfântul Voievod al Moldovei, ºi-a mãrturisit mereu credinþa, nãdejdea ºi dragostea de Dumnezeu, spunând: „având nãdejdea nesmintitã printr-însa (Sfânta Cruce n.n.) la Pãrintele veacurilor, prin care toþi vrãjmaºii am gonit ºi am înfrânt”. Nici, un semn de trufie sau merit personal în toate izbânzile sale din cei 47 de ani de glorioasã domnie! Totul ºi totdeauna era atribuit lui Dumnezeu, iar înfrângerile doar, erau o rãsplatã dreaptã pentru pãcatele sãvârºite de tot poporul, pe care le recunoºteau întru sincerã cãinþã în faþa lui Dumnezeu, Care nu vrea moarte pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu! Urmaºii lui ªtefan cel Mare, precum ºi cronicarul Grigore Ureche, ne-au lãsat drept moºtenire ºi ceea ce se mai vorbea din generaþii apuse, despre legendarul Vodã al Moldovei. Ceea ce se leagã în chip cu totul minunat de celebrul Testament al lui ªtefan este ºi consemnarea rãmasã a lui Grigore Ureche, în Letopiseþul Þãrii Moldovei, care spune aºa: „Ce dupã moartea lui, pânã astãzi, îi zicu Sveti (adicã Sfântul!) ªtefan Vodã, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, cã el încã a fostu om cu pãcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeºti, carele nimenea din domni, nici mai înainte, nici dupã aceia, l-au ajunsu”. Se vede limpede, cã memoria obºteascã nu poate fi trecutã cu vederea prea uºor. Rare sunt cazurile când poporul îºi numeºte Sfânt pe voievodul Þãrii. În cazul lui ªtefan al Moldovei lucrurile sunt clare de la început. Cronicarul consemneazã: „Ce dupã moartea lui, pânã astãzi, îi zicu Sveti (Sfântul) ªtefan Vodã”. Aici avem de-a face cu o canonizare a lui ªtefan, canonizare popularã, dupã expresia istoricului Mircea Pãcurariu, sau obºteascã, adicã recunoscutã de creºtinii ortodocºi ºi de data aceasta, ortodocºi români! Strãmoºii noºtri, de la ªtefan încoace, nu erau complexaþi de orgoliile stropºite ale celor care stau doar ºi judecã pe de lãturi. Cã aºa-i pe la noi! Cronicarul nu lasã nelãmuritã problema sfinþeniei lui ªtefan Vodã al Moldovei, subliniind cã este considerat sfânt „pentru lucrurile cele vitejeºti, carele nimenea din domni, nici mai înainte, nici dupã aceia, l-au ajunsu!” Cred cã este mai cuminte sã încercãm o privire a noastrã pe dinlãuntru ºi pe dinafarã, în oglinda izbânzilor lui ªtefan, pe care sã-l judecãm numai dupã ce am dus barem o luptã ca el, sã zicem, cea de la Vaslui ºi dupã ce am zidit o bisericã, dacã se poate, ca a Mãnãstirii Neamþ sau Putna! ªi nici atunci nu ni se dã îngãduiala, din pricina obrazului subþire – ca marama de borangic, cum se zicea mai de mult – sã îndrãznim a judeca cele ce nu ni se dau nouã a le judeca. ªi orice am judeca noi pãmântenii, rãmâne tot dupã cum este voia lui Dumnezeu! Iar dacã totuºi cineva încearcã sã judece, nu-i doresc sã dea ochii cu ªtefan cel Sfânt ºi Mare, pentru cã aºa l-a dorit Dumnezeu sã fie!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXIII)

Dumnezeu îl aºeazã pe Noe teafãr pe faþa pãmântului a. Încetarea potopului S-a înãlþat apa pe pãmânt o sutã cincizeci de zile. ªi ºi-a adus aminte Dumnezeu de Noe ºi de toate fiarele ºi dobitoacele ºi de toate pãsãrile ºi târâtoarele câte erau cu el în corabie. Când Scriptura spune cã Dumnezeu ºi-a adus aminte, nu trebuie sã presupunem cã Noe ar fi fost neglijat, abandonat sau uitat, ci spune aceasta cu înþelesul cã s-a milostivit Dumnezeu, s-a îndurat de dreptul care era în corabie, s-a îngrijit de cel care era atât de strâmtorat, de cel care nu ºtia pânã unde vor merge suferinþele lui. Domnul nu l-a trecut cu vederea multã vreme pe drept, ci l-a þinut în corabie numai atât cât era nevoie pentru ca pãmântul sã se cureþe de toatã mizeria morþii, ºi nicio molimã generatã de aceasta sã nu-i atingã pe cei din arcã. Apoi l-a þinut pe Noe în corabie atât cât a putut rãbda, dupã cum ºtim adevãrul: Credincios este Dumnezeu, Care nu vã va lãsa sã fiþi încercaþi peste puterile voastre, ci odatã cu încercarea va aduce ºi scãparea din ea, ca sã puteþi rãbda (I Corinteni 10, 13). ªi Dumnezeu vãzând capãtul rãbdãrii dreptului s-a grãbit sã sufle vânt care sã zvânte apele, iar dovada cã Noe n-a fost silit la mai mult decât putea duce, este cã însuºi a desfãcut acoperiºul corabiei. Asistãm deci la o permanentã acomodare a capacitãþii de rãbdare a dreptului prin harul divin. Pentru a înþelege cã iubirea lui Dumnezeu e una adâncã ºi cuprinzãtoare stã scris cã El ºi-a adus aminte ºi de toate fiarele câte erau cu Noe în corabie. Dupã cum atunci când au pierit toþi oamenii prin potop, Dumnezeu a pierdut ºi pe toate celelalte vieþuitoare, tot aºa ºi acum, când κi aratã iubirea Sa de oameni faþã de dreptul Noe, κi întinde, în cinstea omului, bunãtatea Lui ºi peste fiinþele necuvântãtoare.

În cele din urmã trebuie sã ne referim ºi la cuminþirea stihiilor. Dezlãnþuite la porunca Stãpânului, se astâmpãrã tot prin porunca Lui. ªi a adus Dumnezeu vânt pe pãmânt ºi a încetat apa. ªi s-au încuiat izvoarele adâncului ºi jgheaburile cerului ºi s-a oprit ploaia din cer. ªi scãdea apa scurgându-se de pe pãmânt ºi s-a împuþinat apa dupã o sutã cincizeci de zile. Cum altfel s-a

împuþinat aºa dintr-o datã atâta mulþime de ape, dacã nu prin vrerea lui Dumnezeu, Care le lucreazã pe toate în chip minunat.

b. Noe adus la limanul izbãvirii ªi a stat corabia în luna a ºaptea, în a douãzeci ºi ºaptea zi a lunii, pe munþii Ararat. Iar

apa a scãzut pânã în luna a zecea, ºi s-au arãtat vârfurile munþilor în luna a zecea, în ziua întâi a lunii. ªi dupã patruzeci de zile a deschis Noe fereastra corabiei ºi a trimis corbul sã vadã de a scãzut apa. ªi din aceasta se vede cuminþenia extraordinarã a lui Noe, discreþia lui în ascultare. ªtiind cã Dumnezeu a fost acela Care a ferecat corabia pe dinafarã, Noe se mulþumeºte numai sã desfacã acoperiºul acesteia. Dreptul nici mãcar nu îndrãzneºte la mai mult, nici nu se uitã singur, ci trimite un corb, vrând prin el sã afle dacã se poate aºtepta la vreun bine. Faptul cã aceastã pasãre nu s-a mai întors a fost pentru Noe un semn de bun augur. Considerând firea carnivorã a pãsãrii, el a înþeles ºi pricina pentru care nu s-a mai întors: gãsise în apele secate hranã potrivitã ei în rãmãºiþele unor stârvuri. Ori lucrul acesta a fost o bunã nãdejde pentru Noe, cãci dacã pasãrea n-ar fi gãsit mâncarea potrivitã ei, s-ar fi întors. Dupã corb a trimis porumbelul, care negãsind odihnã picioarelor lui s-a întors în corabie. El nu se hrãneºte cu altceva decât cu grãunþe. Apoi, spusa cã n-a gãsit odihnã picioarelor lui, ne face sã subînþelegem cã pãmântul ivit era încã plin de nãmol ºi noroi mlãºtinos. De aceea porumbelul neavând unde sã se sprijine ºi nici unde sã-ºi gãseascã hrana potrivitã, s-a întors. Iar întoarcerea lui a arãtat lui Noe cã încã mai era multã apã pe pãmânt. Aºa cã dreptul se învaþã din acest semn sã mai rabde puþin. Dupã încã alte ºapte zile, a trimis iar porumbelul. ªi s-a întors spre searã, având în cioc o frunzã de mãslin. Nu fãrã rost zice Scriptura cã s-a întors spre searã, ci ca sã înþelegem cã porumbelul le-a gãsit în sfârºit hranã potrivitã pe pãmântul abia zbicit, ºi a petrecut toatã ziua mâncând cele pe potriva lui, iar spre searã s-a întors cu semnul izbãvirii. Faptul cã ºi

aºa porumbelul se întoarce aratã cã nu gãsise hranã suficientã, ci cu foarte multã cãutare ºi ostenealã. De aceea Noe, aºteptând încã alte ºapte zile, a trimis iar porumbelul, dar el nu s-a mai întors, dându-i astfel cea mai bunã dovadã cã s-au retras cu totul apele ºi cã a gãsit deplinã liniºte.

c. Noe binecuvântat cu binecuvântarea lui Adam ªi a fost în anul ºase sute unu din viaþa lui Noe, când a scãzut apa de pe faþa pãmântului. ªi a descoperit Noe acoperiºul corabiei ºi a vãzut cã a scãzut apa de pe faþa pãmântului. Iar în luna a doua, în douãzeci ºi ºapte ale lunii s-a uscat pãmântul. ªi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: Ieºi tu ºi fiii tãi ºi femeia ta ºi femeile fiilor tãi cu tine; ºi toate fiarele câte sunt cu tine. ªi creºteþi ºi vã înmulþiþi pe pãmânt! Admirãm mai întâi cuminþenia desãvârºitã a lui Noe care n-a îndrãznit mai mult decât sã se uite afarã. N-a ieºit din arcã pânã nu i-a poruncit Dumnezeu, pentru cã n-a uitat nicio clipã cã tot Dumnezeu îi poruncise sã intre cu toþi ai lui. ªi el a priceput cã din moment ce Dumnezeu pune începutul, tot El hotãrãºte ºi sfârºitul oricãrui lucru. Admirãm apoi bunãtatea lui Dumnezeu Care-l mângâie pe Noe cu binecuvântarea aceea dintru început, pe care numai Adam o primise. Dupã cum Adam a auzit dupã ce a fost creat: creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi stãpâniþi pãmântul, tot aºa a auzit ºi Noe acum. Dupã cum Adam a fost început ºi rãdãcinã tuturor celor de dinainte de potop, tot aºa ºi dreptul acesta a ajuns aluat, început ºi rãdãcinã celor de dupã potop. Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Moliftelnicul tâlcuit

Rânduiala binecuvântãrii colivei Coliva este alcãtuitã din grâu fiert, amestecat cu miere (în timpurile moderne cu zahãr) ºi alte feluri de poame dulci. Ea se aduce la bisericã întru cinstirea ºi pomenirea praznicelor împãrãteºti sau ale sfinþilor. Coliva poate fi adusã seara la vecernie ºi la Sfânta Liturghie. La Sfânta Liturghie, rugãciunea binecuvântãrii colivei se citeºte astfel: dupã Rugãciunea Amvonului, îndatã se cântã troparul ºi condacul praznicului sau al sfântului. Preotul, stând lângã colivã rosteºte rugãciunea de binecuvântare a colivei. Despre colivã, se ºtie în general, cã se face la înmormântãri ºi parastase. Ce este ºi ce închipuie coliva, care se face la înmormântãri ºi parastase? Coliva închipuie însuºi trupul mortului ºi este totodatã un semn vãzut al credinþei noastre în înviere ºi nemurire, deoarece este fãcutã din boabe de grâu, pe care Însuºi Domnul le-a înfãþiºat ca purtând în ele icoana sau asemãnarea învierii trupurilor: „dupã cum bobul de grâu, ca sã încolþeascã ºi sã aducã roadã trebuie sã se îngroape mai întâi în pãmânt ºi apoi sã putrezeascã, tot aºa ºi trupul omenesc mai întâi se îngroapã ºi putrezeºte, pentru ca sã învie apoi întru nestricaciune“ (Ioan 12, 24; 1 Cor. 15, 36 s.u. ºi Sf. Simeon al Tesalonicului, „Despre sfârºitul nostru”, cap. 371, pag. 249, comp. ºi Mitrofan, op. cit.,

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC Argeºului ºi Muscelului al

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

pag. 172). De aceea, la binecuvântarea colivei de cãtre preot, ºi anume, când se cântã «Veºnica pomenire», rudele ºi prietenii mortului ridicã tava (farfuria) cu colivã, legãnând-o pe mâini, în

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

semn de comuniune sau legãturã cu rãposatul. Acelaºi rost îl are ºi coliva simpla, neînsoþitã de vin, adusã de cei vii în bisericã la ziua numelui lor, spre cinstea ºi pomenirea praznicului sau Sfinþilor sãrbãtoriþi în acea zi sau spre pomenirea morþilor care poartã numele acelor sfinþi. Aºa cum am vãzut, ea se binecuvânteazã de cãtre preoþi fie seara, la sfârºitul vecerniei, fie (mai des) ziua, la sfârºitul Liturghiei, dupã Rugãciunea Amvonului, printr-o rugãciune deosebitã: «Doamne, Cela ce ai plinit toate cu cuvântul Tãu…». Este o rugãciune în care, încã de la început, recunoaºtem cã Dumnezeu este „Cel care a poruncit pãmântului sã scotã multe feluri de roade spre desfãtarea noastrã”. Pe Dumnezeu îl cheamã preotul sã „binecuvânteze” ºi ceea ce au adus credincioºii „spre slava Sa ºi spre pomenirea sfântului din ziua respectivã ºi spre pomenirea celor ce s-au sãvârºit în dreapta credinþã”. În rugãciune, preotul se mai roagã ºi „pentru sãnãtatea celor ce au înfrumuseþat” darurile ce se binecuvânteazã. În final este invocatã Maica Domnului, sfântul prãznuit ºi toþi sfinþii, care cu rugãciunile lor sã mijloceascã înaintea Mântuitorului la binecuvântarea colivei ºi a darurilor ce sunt aduse la bisericã. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Ortodoxia la zi

Conferinþã de presã

La Palatul Patriarhiei a fost prezentat clasamentul final al concursului de proiectare al Catedralei Mântuirii Neamului

specialã de economiºti care vor negocia cu bãncile care au trimis scrisori de intenþie ºi s-au arãtat interesate de acest proiect. Împrumutul care urmeazã a fi fãcut nu va consta în toatã suma necesarã ridicãrii Catedralei, iar la ºedinþa din toamnã a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se va formula o circularã cu titlul „Darul tãu pentru Dumnezeu” care va fi trimisã în toatã Patriarhia Românã pentru strângerea de fonduri. Preasfinþia Sa a evidenþiat ºi importanþa investiþiilor în aceastã vreme de crizã, astfel „demararea lucrãrilor, în aceastã toamnã, pentru construirea Catedralei înseamnã locuri de muncã pentru foarte mulþi oameni, în domeniul construcþiilor, aproximativ 4000 de locuri,” iar „beneficiarii celor douã cantine sociale de la subsol vor fi pelerinii veniþi din toatã þara, la slujbele de la marile sãrbãtori, chiar dacã se vor oficia încã aici la Catedrala din Dealul Mitropoliei, vor avea posibilitatea sã fie ospãtaþi cu cele necesare. Întâi se vor da în folosinþã acele cantine pentru pelerini”, a mai spus Preasfinþia Sa. „Toþi participanþii, ºi este meritoriu sã subliniem, au depus un efort extraordinar, ceea ce a dovedit cã a existat o pasiune ºi preocupare pentru rezolvarea acestor proiecte“, a spus domnul prof. ing. Nicolae Noica ºi a arãtat cã proiectul câºtigãtor „va avea substanþiale modificãri din punct de vedere al formei“.

beneficiari vor fi persoanele vârstnice, persoanele cu venituri foarte scãzute, familiile cu mulþi copii, dar cu venituri reduse, dar ºi cei bolnavi. Ca atare în toate eparhiile noastre se va acorda o atenþie deosebitã celor aflaþi în dificultate în aceastã perioadã de crizã. Pe de altã parte vreau sã vin cu câteva date statistice: în anul 2009, un an de crizã, la nivelul întregii Biserici Ortodoxe Române s-au cheltuit pentru opera socialã peste 46 milioane RON. Biserica deruleazã 335 programe sociale ºi are în administare aproape 400 de Aºezãminte Sociale“, dupã cum a spus Pãrintele Consilier Constantin Stoica, Purtãtor de cuvânt al Patriarhiei Române. Dupã cum ne informeazã TRINITAS TV, costurile pe care le presupune construirea acestei Catedrale vor fi suportate integral de Patriarhia Românã fãrã sprijinul finaciar al statului, prin 2 modalitãþi: credit de la bancã ºi donaþii de la credincioºi, prin colecte organizate în biserici sau, direct, în urmãtoarele conturi deschise la BCR, filiala Sectorului 4, Bucureºti: RO53 RNCB 0075 0048 9503 0109(LEI) RO26 RNCB 0075 0048 9503 0110(USD) RO96 RNCB 0075 0048 9503 0111(EURO) Premierea participanþilor la concursul de proiectare a Catedralei Mântuirii Neamului va avea loc în ziua de 7 iulie, orele 13:00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul”, din Palatul Patriarhiei, în prezenþa Membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Apel la solidaritate

Rugãciune pentru încetarea ploilor, în Patriarhia Românã

La Palatul Patriarhiei, vineri, 2 iulie 2010, orele 12.00, în sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei, a avut loc o conferinþã de presã în care au fost anunþate rezultatele concursului de proiectare pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Conferinþa a fost susþinutã de cãtre Preasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, domnul prof. În toatã Patriarhia Românã s-au înãlþat rugãciuni, în cadrul ing. Nicolae Noica, din partea Comisiei speciale pentru sfintelor slujbe, pentru oprirea ploilor. La Catedrala Patriarhalã Catedrala Mântuirii Neamului a Patriarhiei Române. din Bucureºti, duminicã, 4 iulie, soborul de preoþi slujitori s-a În cadrul acestei conferinþe, Preasfinþia Sa a dat citire rugat pentru ca Dumnezeu sã caute cu milostivire spre creaþia membrilor Comisiei de evaluare finalã a proiectelor, Comisie Sa ºi sã opreascã revãrsarea apelor ºi ploaia. prezidatã de Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, dar ºi celor Peste 21 de judeþe din þara noastrã au fost afectate de patru subcomisii tehnice de evaluare dupã cum urmeazã: inundaþiile produse de ploile din ultima sãptãmânã. Peste 5400 Subcomisia de rezistenþã, Subcomisia de arhitecturã, de locuinþe au fost avariate ºi 247 distruse complet de ape. Subcomisia de instalaþii ºi Subcomisia financiarã. „Aceºti Totodatã peste 87.000 de hectare de teren arabil, de pãºuni sunt specialiºti din cele patru subcomisii au lucrat timp de douã sub ape. 23 de oameni au murit ºi mii de persoane din judeþele sãptãmâni, atunci când li s-a predat documentaþia scrisã ºi Suceava, Botoºani sau Neamþ au fost evacuate din casele lor. desenatã, secretizatã, ºi au acordat anumite punctaje din care Patriarhia Românã, prin sectoarele sociale pe care le au rezultat clasamentele pe fiecare specialitate. Aceste coordoneazã vine în sprijinul persoanelor afectate de inundaþiile punctaje ºi clasamente au fost înaintate juriului, adicã din ultimele zile. Sumele colectate pot fi depuse în urmãtoarele Comisiei de evaluare finalã a proiectelor, acum douã zile, în conturi pentru sinistraþi ale Patriarhiei Române: data de 30 iunie“. Comisia de evaluare finalã s-a întâlnit joi, din ile ºcol în v ltati de studiu facu 1 iulie, ºi „a analizat concordanþa dintre criteriile de evaluare Religia va fi predatã ca obiect rie 2010. O decizie în acest sens RO54 RNCB 0075 0048 9503 0091(Lei), ce rezultau din caietul de sarcini ºi tema propusã de Patriarhia Basarabia, începând cu 1 septemb media, RO27 RNCB 0075 0048 9503 0092(Euro), Românã ºi ilustratã în macheta prezentatã, ºi rezultatele a fost aprobatã de cãtre Guvernul de la Chiºinãu, scrie Uniirea.ro. treg rein de t RO97 RNCB 0075 0048 9503 0093(USD), cu menþiunea prezentate de cele patru subcomisii”, a spus Preasfinþitul preluatã de Romanian Global News, cita 1-9. elor clas ii elev tru „PENTRU SINISTRAÞI”, deschise la Banca Comercialã Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, dupã cum ne Religia va fi obiect de studiu opþional pen ai li lega rii tuto sau nþii Românã, filiala Sector 4, Bucureºti. informeazã TRINITAS TV. Pãstrând punctajele celor patru Aceasta va fi studiatã doar dupã ce pãri subcomisii, din suma punctajelor ºi clasamentelor a rezultat copiilor îºi vor da acordul printr-o cerere. de le uale man ate edit fie rie sã clasamentul final al câºtigãtorilor, apoi s-a procedat la În acelaºi timp, ierarhii, preoþii ºi credincioºii ortodocºi de la Se planificã pânã la 1 septemb r a acestor desecretizarea documentaþiei ºi aflarea numelor societãþilor de religie. Resurse financiare pentru scoaterea de sub tipa t asigurã parohii ºi mãnãstiri sunt îndemnaþi sã organizeze colecte în Fila d Vla l ieru et, dar prem proiectare înscrise în concurs. manuale nu sunt alocate în bug predatã de bani, alimente neperisabile ºi alte bunuri materiale (inclusiv Preasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul a prezentat apoi cã se vor gãsi resurse în acest scop. Religia va fi formatã de materiale de construcþii) pentru ajutorarea familiilor sinistrate. iale spec isiei clasamentul final al participanþilor la concurs, locul I fiind profesori care vor primi acreditarea com Donaþiile în bani vor fi distribuite de Sectorul socialperioada acordat Proiectului nr. 2, reprezentat de societatea SC VANEL Ministerul Educaþiei. Instruirea acestora va avea loc în filantropic al Patriarhiei Române familiilor sinistrate iar or. Buj nid EXIM – BACÃU, proiect care a întrunit un numãr de 81, 52 20-28 august a.c., susþine ministrul Leo ânt celelalte ajutoare vor fi trimise direct în zonele sinistrate prin ul fiecãrei instituþii de învãþãm puncte. Societatea SC VANEL EXIM – BACÃU va încheia cu La finele lunii august în cadr entat curriculumul obiectului de intermediul sectoarelor similare ale eparhiilor din nord-estul Patriarhia Românã Contractul de proiectare complet. Datoritã ºcolar ºi gimnazial va fi prez ca religia þãrii, sub coordonarea Biroului de asistenþã socialã al faptului cã niciun proiect nu a ajuns la un punctaj de 90 de studiu „Religia“, susþine premierul Vlad Filat. „Ne dorim ituþii de Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei. inst de 120 de e mar puncte, Premiul I nu a fost acordat, astfel câºtigãtorul a primit sã fie studiatã într-un numãr mai declarat religia se studiazã deja“, a Premiul al II-lea. învãþãmânt, instituþii în careBujor. În cadrul obiectului „Religia“, Premiul al III-lea a fost acordat proiectului nr. 4, al societãþii Ministrul Educaþiei Leonid ºi valorile SC WEST GROUP ARHITECTURE SRL - BUCUREªTI, elevii vor învãþa despre normele social-morale declaraþiei form con , rãu“ ºi ocupantul locului al II-lea, care a întrunit un punctaj de 80, 18 spirituale, „ceea ce este bine puncte. Suma acordatã Premiului al III-lea va fi de 30 000 euro. ministrului Bujor. Societatea SC EXPROCONS GOSAV SRL – IAªI. Societatea Costul ridicãrii SC CRIBA DESIGN SRL – BUCUREªTI ºi BIROUL DE Reprezentanþii Facultãþilor de Teologie din Europa se ARHITECTURà „DRIG BOGDAN” – ARAD, vor primi Catedralei Mântuirii Neamului, la roºu, este de aproximativ 100 pentru proiectele prezentate, Proiectul 5, Proiectul 6, respectiv milioane de euro, iar toþi banii vor proveni de la Patriarhia întâlnesc în perioada 7- 10 iulie la Graz în Austria, informeazã Proiectul 7, Menþiunea I-a, a II-a ºi a III-a ºi suma de 10.000 Românã: „Ceea ce este extrem de important este evaluarea Radio TRINITAS. Întâlnirea se aflã deja la a treia consultaþie ºi financiarã. Dacã noi am spus cã pentru construcþia la roºu este are scopul de a crea parteneriate între Facultãþile de Teologie. euro fiecare. Proiectul nr. 3 al Societãþii SC MINA –M- COM SRL - nevoie de 180 - 200 milioane de euro, iatã cã cifra realã, astãzi, Informaþii am aflat de la pãrintele profesor Daniel Benga de Bucureºti ºi Proiectul nr. 1 al Societãþii SC OLDARTPRO SRL se învârte în jurul sumei de 100 de milioane. Au fost ºi la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Capitalã: – SUCEAVA, vor primi Distincþii Speciale ºi o sumã de 5 000 propuneri pentru 180 de milioane ºi pentru 60 de milioane, însã „Este deja o tradiþie care þine de 10 ani. Au mai avut loc douã ne-am oprit la cele mai realiste, cele în jurul a cifrei de 100 de întâlniri în cadrul cãrora s-a discutat despre viitorul Teologiei de Euro. Preasfinþitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal milioane”, a mai adãugat domnul prof. ing. Noica. Academice în Europa mileniului al III-lea ºi în noul context Reprezentaþii Patriarhiei Române au precizat de asemenea cã european. În acest an se va discuta pe tema „Teologie ºi membru al Comisiei de evaluare finalã a proiectelor privind Catedrala Mântuirii Neamului, a arãtat cã toate machetele edificarea Catedralei Mântuirii Neamului nu va afecta opera Academicã în Europa - între educaþie, ºtiinþã ºi cercetare“. participante la concurs ºi care nu au ocupat locul I se pot folosi socialã a Bisericii: „Construirea viitoarei Catedrale Patriarhale Intenþia acestei consultaþii este aceea de a pune în legãturã pentru alte oraºe care au nevoie de catedrale. Referitor la nu înseamnã diminuarea operei sociale, ci dimpotrivã, aceasta Facultãþi de Teologie din întreaga Europã, catolice, protestante construcþia noii Catedrale, Preasfinþia Sa a evidenþiat faptul cã se va amplifica. Pentru cã sãptãmâna viitoare va fi ºedinþa ºi ortodoxe ºi sã se încerce programe de cercetare ºi programe „noi contãm pe dragostea credincioºilor faþã de Bisericã ºi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia de colaborare comune cu aceste facultãþi, fiind prezenþi o serie suntem convinºi cã se va ridica aceastã Catedralã”. De Românã va propune plenului Sfântului Sinod un program de înalþi ierarhi ºi teologi din întreaga Europã”. asemenea, a arãtat cã urmeazã sã se constituie o Comisie pastoral ºi social în vreme de crizã economicã ai cãror www. basilica.ro

Religia va fi introdusã ca obiect de studiu în ºcolile din Basarabia

Întâlnirea reprezentanþilor Facultãþilor de Teologie din Europa la Graz (Austria)

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã

Dacã Sfântul Sânge din potir nu este de ajuns, se poate adãuga alt vin înainte sã se sfârºeascã?

Într-unul dintre articolele trecute am discutat despre posibilitatea folosirii vinului alb, curat, în Sfântul Potir, pentru Jertfa cea fãrã de sânge, la vreme de nevoie ºi am vãzut care este condiþia indispensabilã ce trebuie împlinitã: „vinul” evanghelic ºi „rodul viþei” În articolul din aceastã ediþie avem în discuþie cazul în care preotul care a sãvârºit Proscomidia nu s-a pregãtit cu cantitatea de vin necesarã astfel încât aceasta sã fie îndeajuns pentru a împãrtãºi pe toþi credincioºii ce se apropie cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste de Cinstitul ºi Preasfântul Trup ºi Cinstitul ºi Sfântul Sânge al Domnului ºi Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În aceastã situaþie preotul poate sã adauge alt vin înainte sã se sfârºeascã Sfântul Sânge din Sfântul Potir, sau nu?

„Învãþãtura pentru preoþi ºi diaconi” ºi „Antologia Sfântã”. În Addenda a doua a primei ediþii în traducere neo-greacã a lucrãrilor Sfântului Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului, care s-a fãcut în anul 1791 în Lipsia, se cuprind îndrumãri foarte folositoare pentru sãvârºirea Dumnezeieºtii Liturghii, cu titlul Învãþãturã pentru preoþi ºi diaconi. Învãþãtura aceasta nu este lucrarea sfântului Simeon, ci a traducãtorului, preotul Polizoe Lampaniþiotul din Ioanina ºi a fost cercetatã probabil „cu acrivie” de cãtre patriarhul Constantinopolului Calinic al III-lea, (1757) ºi sinodul sãu.

Adaosul acesta apare oarecum îndreptat ºi în ultima retipãrire a acestei ediþii, care s-a fãcut în ultimii ani de Editura B. Rigopulos din Tesalonic. Aceleaºi îndrumãri, uºor modificate, cuprinde capitolul al treilea al unei alte cãrþi vechi ºi folositoare, scrisã de preotul Daniel Gheorgopulos, tipãritã la Veneþia în anul 1833 cu titlul Antologie Sfântã. A cincea ediþie a fost scoasã la Atena, în anul 1898, de cãtre N. Mihailopulos. Învãþãtura relateazã tocmai despre problema care ne intereseazã urmãtoarele: „O, preotule, sã ºtii ºi aceasta, cã dacã cei ce se împãrtãºesc sunt mulþi ºi se terminã Sfintele, sã nu îndrãzneºti sã pui alt vin sau altã pâine în Sfântul Potir, cãci pãcãtuieºti greu ºi de moarte. Deci, când þi se întâmplã un asemenea lucru, rânduieºte ca ceilalþi sã rãmânã pentru a doua zi în care slujeºti sau împãrtãºeºte-i din Artoforul în care þii Sfânta Pâine pentru bolnavi. Deci, luând-o, pune-o în Sfântul Potir ºi împãrtãºeºte tot poporul, ca de obicei” (Cap. 12). Antologia repetã acelaºi lucru: „Când sunt mulþi cei care se împãrtãºesc ºi se terminã Sfintele, sã nu îndrãzneascã preotul sã punã în Potir alt vin, sau din prescurã, nici din pãrticele sãi împãrtãºeascã, pentru cã pãcãtuieºte greu ºi de moarte, ci din Sfântul Artofor sã punã Pâine Sfântã, sau sã-i lase pentru a doua zi” (Cap. III, 22).

Aspecte de ordin practic Socotesc cã scriitorul sfânt are dreptate doar în ceea ce spune referitor la adaosul pãrticelelor sau a altei pâini din jertfa. De la început, însã, cred nu este bine „sã-i lase pentru mâine” pe cei care vin la Dumnezeiasca Împãrtãºanie. Preotul trebuie sã gãseascã modul în care sã-i împãrtãºeascã, de vreme ce aceºtia s-au pregãtit ºi nu este înþelept sã prelungim pregãtirea lor mai mult sau sã-i forþãm sã vinã la bisericã ºi în ziua urmãtoare, lucru care pentru cei mai mulþi este cu neputinþã. Din Sfântul Trup, preotul poate sã ofere cu mãsurã, în

funcþie de mulþimea celor care vin sau sã adauge din Artofor. Pentru adaosul vinului, însã, nu vãd un motiv pentru care trebuie sã fie judecat atât de aspru sau sã fie considerat ca un pãcat greu ºi de moarte. Oare, în Sfântul Sânge nu se adaugã ºi cãldurã? Împãrtãºania pentru bolnavi þinutã în Artofor nu este îmbibatã cu vin ºi apã?

Cazul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinþite Avem exemplul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinþite, când Sfântul Trup nu se uneºte înainte de Dumnezeiasca Împãrtãºire cu vin simplu ºi apã, care, la timpul cuvenit, se pun în Potir, fãrã a fi sfinþite iar la puþin timp se adaugã ºi cãldura? Din Potirul acesta nu se împãrtãºesc cu Sfântul Trup ºi Sfântul Sânge preotul ºi credincioºii? Deci, prin analogie, preotul poate sã facã la fel când se apropie sã sfârºeascã Sfântul Sânge, adãugând la timp vin, fãrã frica pãcatului. De altfel lucrul acesta îl fac întotdeauna în cazuri asemãnãtoare preoþii evlavioºi. Erminia însã, se pare cã se referã la altceva. Scriitorul ei are în vedere eventualitatea terminãrii în întregime a Sfântului Trup ºi a Sfântului Sânge care se gãsesc în Potir. Dacã, din lipsa prevederii preotului ºi a relei împãrþiri a pãrticelelor Dumnezeieºtii Euharistii, se întâmplã aceasta, desigur cã nu rãmâne altã rezolvare decât folosirea Pâinii sfinþite din Artofor ºi adãugarea din nou a vinului nesfinþit (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 80-81). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

„Dacã eºti în miºcare, Dumnezeu te ajutã” Minunat lucru este a-þi desãvârºi credinþa prin fapte! Câþi dintre credincioºii de azi se mai pot înãlþa la valoarea creºtinilor din primele secole, care au ales mai bine caznele cumplite sau moartea decât sã renunþe la a-L urma pe Hristos?! Nu doar pe calea credinþei se poate ajunge la mântuire, iar aceasta nu este o cale pustie, ci semãnatã cu lucrãri bineplãcute Domnului, din a cãror roade se va înfrupta sufletul nostru întru viaþa veºnicã. Aceasta o ºtim de la Sfântul Pãrinte Ioan Gurã de Aur care, cu înþelepciunea cereascã, spunea: „Dacã avem temelia credinþei, dar nu zidim pe ea, nu vom putea ajunge niciodatã la mãsura vieþii desãvârºite întru Hristos”. Dumnezeu nu ne-a fãgãduit viaþa veºnicã numai prin cuvinte, ci L-a trimis în lume chiar pe Fiul Sãu pentru ca El sã împlineascã, prin faptul rãstignirii, biruinþa asupra morþii ºi rãscumpãrarea noastrã din pãcatul originar. Iatã iubirea Tatãlui ceresc faþã de omenire cum s-a transpus în faptã. Pentru a-þi perfecþiona pregãtirea profesionalã îþi sunt necesari cel puþin douãzeci de ani. Însã, pentru a-þi desãvârºi credinþa, o viaþã întregã va trebui sã te strãduieºti ºi tot nu-þi va pãrea a fi de ajuns. De aceea, în al doilea caz nu

4

se cuvine sã iroseºti nici mãcar o zi fãrã sã faci un lucru cât de mic pentru a-þi întreþine nestinsã flacãra credinþei în Domnul. Aºa cum trudeºti pentru a-þi procura cele necesare traiului trupesc, în acelaºi mod trebuie sã depui eforturi pentru a obþine desãvârºirea trãirii spirituale întru numele Domnului nostru Iisus Hristos. Ca cetãþean, omul intrã la ºcoalã de la vârsta de 6-7 ani. Creºtinul contemporan

tot amânã a se apropia de Dumnezeu, zicând aºa: „Când mã voi pensiona, voi avea timp sã merg la bisericã ºi sã mã rog”

sau „Numai sfinþii se pot desãvârºi în credinþã”. Însã, de vei ajunge sau nu la vârsta pensionãrii numai Dumnezeu o ºtie. Iar în ceea ce-i priveºte pe sfinþi, mulþi dintre ei au pãcãtuit înainte, dar prin voinþa lor ºi prin faptele deosebite au câºtigat cununa muceniciei sau pe cea a cuvioºiei, bucurându-se veºnic de grabnica întoarecere a lor la credinþa cea adevãratã. Dumnezeu nu ne cere performanþe spre a ne desãvârºi pe calea mântuirii. „Nicio faptã bunã oricât de neînsemnatã ar fi, nu va fi trecutã cu vederea de Dreptul Judecãtor” (Sfântul Ioan Gurã de Aur). Împãrãþia cerurilor este deschisã nu numai sfinþilor prooroci, apostoli sau mucenici, ci ºi simplilor drept credincioºi ce se ostenesc sã împlineascã poruncile dumnezeieºti. „Vezi, credinþa lucra împreunã cu faptele lui (ale lui Avraam) ºi din ele credinþa s-a desãvârºit” (Iacov 2, 22). Cine se va obiºnui sã sãvârºeascã fapte bune, nu prea va mai avea timp sã fãgãduiascã. Gândul se va îndrepta spre înmulþirea binefacerilor, în timp ce voinþa va înclina spre îmbunãtãþirea propriei vieþi în lumina adevãrului mântuitor. Dumnezeu se bucurã de fiecare gând, de fiecare vorbã sau faptã ce izvorãsc din

dorinþa noastrã de a merge pe calea virtuþilor creºtine. O scurtã rugãciune rostitã din suflet, un sprijin cât de mic dat aproapelui aflat în suferinþã, o mãrturisire fãþiºã a credinþei tale, o jignire suportatã în tãceresunt fapte de valoarea unui bãnuþ de tinichea pentru care însã Domnul te va rãsplãti cu un ban de aur. Dacã îþi vei dori cu tot dinadinsul sã te apropii duhovniceºte de Tatãl ceresc, El îndatã îþi va ieºi în întâmpinare ºi-þi va trimite în acelaºi timp harul Duhului Sfânt ca sã-þi descopere calea pe care trebuie sã o urmezi. Numai de-ai începe sã-þi transpui intenþia bunã în faptã concretã, cã Dumnezeu te va ºi sprijini sã duci acest lucru la bun sfârºit. „Dar sã ne gãseascã Dumnezeu în miºcare. Deci, nu doar sã zici cã vrei sã faci cutare lucru, ci sã miºti sã-l faci ºi atunci te ajutã harul: când ai început sã pãºeºti! Te-ai oprit, s-a oprit ºi harul. Dai voinþã, iei putere! Dar dacã dai voinþã la fiecare pas, viaþa ta e o curgere continuã, pentru cã e o curgere continuã de har... Pentru cã nu „a zice”, ci „a miºca” înseamnã a ajunge!” (Arhimandrit Arsenie Papacioc, Cuvinte de folos, extrase din cartea Veºnicia ascunsã întro clipã, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004). Amalia CORNÃÞEANU


Argeºul Ortodox

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXIX) „Cinstitul ºi Preasfântul Trup... Cinstitul ºi Sfântul Sânge al Domnului ºi Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” Condiþiile pentru apropierea noastrã de Sfântul Potir nu sunt doar teama ºi credinþa, ci ºi iubirea care trebuie sã stãpâneascã inima noastrã în momentul împãrtãºirii. Iubirea se sprijinã pe iertare, cãci iertarea ºi sãrutarea iubirii înseamnã Jertfa cea mai mare pe care o cere Dumnezeu. Din nefericire, cei mai mulþi nu se împãrtãºesc cu iubire, ci se aseamãnã cu cineva care a postit ºi de Paºte merge sã se împãrtãºeascã. Când însã îl vede pe vrãjmaºul lui în bisericã, se tulburã atât de mult încât uitã ºi de locul în care se aflã ºi de momentul sfânt ºi se nãpusteºte asupra lui. ªi l-ar ucide, dacã nu l-ar þine ceilalþi. Acestea sunt inimi împietrite, care nu se înmoaie nici mãcar în bisericã, nici înaintea focului dumnezeirii, al iubirii nemãrginite a lui Dumnezeu. Noi toþi trebuie sã fim urmãtori lui Hristos, Care, pe cruce fiind, a strigat: „Pãrinte, iartã-le lor cã nu ºtiu ce fac”. Avem pe Martiri ºi pe Sfinþii Pãrinþi, care au arãtat ºi ei lipsã de rãutate ºi iubire asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, începând cu primul martir Arhidiaconul ªtefan: „Doamne nu le socoti lor pãcatul acesta”. Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus când îl loveau cu pietre ºi-l ucideau. Noi, ca fii ai lui Dumnezeu ºi creºtini autentici, suntem datori sã þinem poruncile Lui, mai ales iubirea, cãci ne-a îndemnat: „Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc pe voi ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc”. Creºtinii care nu au teamã ºi respect faþã de Dumnezeu, nu au credinþã faþã de Taina Sfintei Jertfe ºi iubire faþã de aproapele lor, care se aflã în ispitã, nu trebuie sã participe la Sfânta Euharistie. De asemenea, nu au voie sã se împãrtãºeascã cei cu impedimente ºi, mai ales, cei care nu se mãrturisesc. În primii ani ai creºtinismului, credincioºii se împãrtãºeau aºa cum o fac astãzi preoþii, diaconii ºi episcopii, în Sfântul Altar. Adicã primesc separat Trupul lui Hristos în mâna dreaptã, iar Sângele Lui, direct din Sfântul Potir. S-au întâmplat, însã, neorânduieli multe ºi atunci Biserica a hotãrât sã se dea Sfânta Împãrtãºanie cu linguriþa, ca sã nu se verse Sângele Domnului sau sã cadã pe jos vreun Mãrgãritar. Preoþii se împãrtãºesc ca în timpurile primare, ei primesc pãrticica Hristos din Sfântul Agneþ, rostind: „Cinstitul ºi Preasfântul Trup al Domnului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dã mie preotului (N), spre iertarea pãcatelor mele ºi spre viaþa de veci”. Când se împãrtãºesc din Sfântul Potir, spun: Mã împãrtãºesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N), cu Cinstitul ºi Sfântul Sânge al Domnului ºi Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor mele ºi spre viaþa de veci. In numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin. ªi înghite de trei ori. Aceastã triplã împãrtãºire din Potir înseamnã cã sufletul lui, împãrtãºindu-se, se uneºte în Taina Sfintei Jertfe cu dumnezeirea cea în trei Persoane. Sfântul Chiril al Ierusalimului ne spune cã în vremea lui „Preotul îngãduia creºtinului împãrtãºit sã punã trei degete pe buze ºi cu acestea sã-ºi închine ochii, urechile, fruntea ºi mâinile”. Acest obicei s-a desfiinþat, pentru cã de multe ori s-au întâmplat neorânduieli ºi, de aceea s-a folosit procovãþul, ºerveþelul roºu, care-i ajutã pe cei ce se împãrtãºesc sã nu scape nimic jos. Este suficient sã facem semnul Sfintei Cruci, pentru cã prin Sfânta Împãrtãºanie se sfinþeºte omul întreg, sufletul ºi trupul. În acelaºi timp, la stranã se cântã: Cinei Tale celei de Tainã..., Întru strãlucirea sfinþilor Tãi..., Trupul lui Hristos primiþi ºi din izvorul cel fãrã de moarte gustaþi. Aliluia. Un monah pe nume Antim, vieþuia într-o mãnãstire de aproape 20 de ani. Dupã aceea, cu binecuvântarea stareþului ºi a duhovnicului, a plecat în pustiu ºi timp de 10 ani a trãit singur cu desãvârºire, în nevoinþe aspre. Mai târziu, s-a întovãrãºit cu alþi doi fraþi. În anul al nouãlea de

vieþuire singuraticã, iarna, s-a îmbolnãvit tare. Febra era foarte ridicatã ºi s-a chinuit fãrã foc, fãrã un ceai fierbinte, fãrã absolut niciun ajutor, timp de trei sãptãmâni. Într-o dimineaþã, cineva a bãtut la poarta lui. A auzit „Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri...”. Abia a reuºit sã rosteascã: „Amin”. A intrat un cãlugãr tânãr, cu chipul tras ºi cu faþa luminatã de curãþenia sufletului. - Pãrinte Antim, þi-am adus puþin peºte, ca sã facem o fierturã sã-þi mai revii puþin! Vizitatorul sa aplecat ºi i-a sãrutat mâna, apoi a aprins focul, a încãlzit puþin chilia, ºi a pus peºtele la fiert. Cât timp a fiert mâncarea, l-a îngrijit pe bolnav ºi a dereticat puþin chilia pãrintelui Antim. Apoi i-a dat un ceai ºi fiertura caldã. L-a îngrijit timp de douã sãptãmâni pânã când pãrintele Antim, uºor-uºor, ºia revenit. Îl chema Paisie ºi se nevoia mai în adâncul pustiului. Pãrintele Antim lua seama la tânãrul monah, care era foarte ordonat la curãþenie, la mâncare, la canoane, la privegheri, la posturi ºi la toate celelalte. Într-o dimineaþã,

cãlugãrul l-a întrebat pe pãrintele Antim dacã vrea sã se împãrtãºeascã ºi acela a acceptat. A doua zi, înainte de ivirea zorilor, a venit pãrintele Grigorie duhovnicul, cunoscut tuturor ºi l-a împãrtãºit. Pãrintele Paisie îl însoþise cu felinarul. Bãtrânul ºia amintit de aceastã Sfântã Împãrtãºanie mulþi ani. Desfãtarea dumnezeiascã l-a însoþit continuu pentru multe zile ºi nopþi ºi avea sentimentul cã l-a înveºmântat Însuºi Domnul Hristos. La sfârºitul celei de-a treia sãptãmâni, pãrintele Antim ºi-a revenit complet iar cãlugãrul Paisie ºi-a luat rãmas bun cu o metanie pânã la pãmânt ºi a plecat. De atunci nu l-a mai vãzut. La o sãrbãtoare a schitului, pãrintele Antim l-a întâlnit pe pãrintele Grigorie duhovnicul ºi i-a mulþumit pentru osteneala de a urca o potecã atât de abruptã ca sã-l împãrtãºeascã pe el: - ªi când s-a întâmplat aceasta, l-a întrebat pãrintele Grigorie? - Iarna trecutã, când am fost bolnav, i-a rãspuns pãrintele Antim! - Ah! Dar n-am fost eu, l-a contrazis pãrintele. - Dar cine a fost atunci? ªi cine a fost acel cãlugãr, Paisie? - Ia vino ºi spune-mi cum s-a întâmplat! ªi pãrintele Antim i-a spus toate, iar pãrintele Grigorie i-a rãspuns: - Sã ºtii cã a fost îngerul Domnului pe care Þi la trimis Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu...! Dã slavã Mântuitorului, aºadar. Cine l-a împãrtãºit pe pãrintele Antim ºi cu ce, nu vom ºti niciodatã, pentru cã judecãþile lui Dumnezeu sunt adânci! Omul a fost creat sã slujeascã, sã se ofere ºi sã ofere lui Dumnezeu euharistie, doxologie ºi jertfa dumnezeiascã ºi prin aceasta sã se uneascã cu El, sã se sfinþeascã, sã trãiascã mulþimea darurilor treimice care i-au fost date din acest motiv. Darurile arhetipale ale dreptãþii dumnezeieºti i s-au dãruit pentru o relaþie liturgicã, de jertfã cu Creatorul. Mintea protopãrinþilor, cuvântul, voinþa, libertatea, dreptatea, neþinerea de minte a rãului, curãþenia, neîntinarea, lipsa de

patimi, fericirea se îndreptau prin dorinþa de slujire a lui Dumnezeu. Aceastã comuniune pe care Adam ºi Eva o aveau cu îngerii ºi cu Dumnezeu era o relaþie liturgicã, de jertfa, prin care „chipul” omului, sufletul lui, tindea ºi înainta cu multã uºurinþã cãtre „asemãnare”. Astfel, susþinem cu certitudine cã, strânsa comuniune ºi unirea pe care o aveau protopãrinþii cu Dumnezeu, era jertfa dumnezeiascã. Deci, viaþa omului în rai era o liturghie divinã (nu cum o sãvârºim noi pe pãmânt, ci o unire cu Dumnezeu). Omul, însã, prin cãderea lui în iubire de sine ºi mândrie, a pierdut posibilitatea sã ofere ºi sã se ofere euharistie lui Dumnezeu ºi deci, nu a putut sã participe ca ºi „conslujitor al Raiului”, împreunã cu îngerii. ªi îngerii, în timp, oferã slujire lui Dumnezeu, aºa cum au fãcut-o Adam ºi Eva care erau conslujitori, nu în sensul de astãzi ci cu sensul de a se dãrui lui Dumnezeu. Lipsindu-se de Liturghia Raiului, omul s-a aflat pe pãmânt ca fãpturã aliturgicã. „Chipul s-a alterat, mintea s-a întunecat, voinþa a slãbit, simþurile s-au tocit, iar dorinþele s-au pervertit ºi au stins amintirile relaþiei dumnezeieºti a vieþii liturgice din Rai”. I-au rãmas, totuºi, amintiri care l-au îndemnat sã înalþe altare pe care sã aducã jertfã lui Dumnezeu. Jertfa, însã, care pânã atunci era duhovniceascã, s-a limitat dupã aceea la jertfirea animalelor care erau, în cel mai bun caz, o umbrã ºi un simbol al primei jertfe paradisiace. Jertfa de animale, cu certitudine, nu i-a adus omului comuniune ºi unire autenticã cu Dumnezeu ca odinioarã, nu i-a dãruit Duhul cel Sfânt, nu l-a salvat de tristeþe, de durere ºi de moarte. Doar modelul acesta de jertfelnic îi cultiva omului dorul ºi aºteptarea Liturghiei Mesianice, a venirii lui Mesia în lume, care se va împlini prin Jertfa ºi Liturghia Lui, cum s-a ºi întâmplat. Dumnezeu S-a fãcut om în Persoana Mântuitorului Hristos „de la Duhul Sfânt ºi din Maria Fecioara”, este Marele Arhiereu dupã „rânduiala lui Melchisedec”, „fãrã tatã ºi fãrã mamã”, Care a început vestirea Legii celei Noi prin viaþa Sa, neîntinatã ºi fãrã de pãcat, prin învãþãtura ºi Jertfa de pe Cruce. Aceastã conslujire mai presus de minte, se concretizeazã în seara Joii celei Mari, la Cina cea de Tainã, se întregeºte pe Cruce ºi se pecetluieºte prin Învierea Sa. Hristos a fost jertfa ºi jertfîtor desãvârºit, preoþie neprihãnitã, „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii”. Omul ºi lumea aliturgicã, o datã cu cãderea în pãcat, au cãzut sub stãpânirea diavolului ºi a morþii. Hristos însã, prin Jertfa ºi Învierea Sa, l-a eliberat pe om de tirania diavolului, a pãcatului ºi a morþii, ºi i-a dãruit posibilitatea sã participe la slujirea Legii celei Noi, adicã sã se ofere lui Dumnezeu, sã-L slujeascã, sã-I mulþumeascã ºi sã-L preamãreascã. Doar în Liturghia ortodoxã omul este Om, pentru cã slujeºte ca „chip al lui Dumnezeu”, care tinde spre „asemãnarea” cu El. Aºadar, fãcându-ne pãrtaºi Preacuratelor Taine, ne împãrtãºim din dumnezeire, ne facem nestricãcioºi, gustãm nemurirea ºi viaþa veºnicã, devenim hristofori ºi pnevmatofori. Omul, astfel, nu mai este vieþuitorul cu pofte animalice, nici supraomul lui Nietzche, doar cu funcþiuni biologice, al societãþii de consum capitaliste sau socialiste, ci este „chipul” ºi „asemãnarea” lui Dumnezeu. Liturghia Noului Testament este cu mult superioarã Liturghiei protopãrinþilor din Rai, pentru cã acum Arhiereul este Însuºi Fiul ºi Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat în Persoana lui Iisus Hristos. ªi, astfel, Nãscãtoarea de Dumnezeu ºi toþi sfinþii Bisericii Triumfãtoare, împreunã cu îngerii ºi Arhanghelii sunt împreunã slujitori ºi preamãresc, „cu glasuri neîncetate ºi doxologii fãrã numãr”, Sfânta Treime, Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duhul. Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 448- 453.

FAMILIA „biserica din casã”

Naºii, numele ºi Sfântul Botez Cel botezat este un om vindecat. Natura lui primeºte vindecare, iar începutul duhovnicesc primeºte libertate. Datoria pãrinþilor ºi a copilului este de a pãstra aceastã naturã ierarhicã ºi restauratã, ca pe primul plan sã fie începutul duhovnicesc. Pentru a conºtientiza acestea este nevoie sã cunoaºtem semnificaþia naºilor, a numelui ºi a tainei botezului.

Ce nume sã dãm copilului? Are vreo semnificaþie numele ales? Cum sã alegem numele? Dupã rânduiala Bisericii, copilul primeºte nume în a opta zi de la naºtere ºi i se dã numele sfântului care este pomenit în una din acele opt zile. Dacã este sã ne conducem dupã principiul cã în lume totul este întâmplãtor, putem da orice nume, iar dacã recunoaºtem vioa lui Dumnezeu, vom înþelege cã El ne dãruieºte copilul anume în perioada în care sunt cinstiþi sfinþii respectivi. Ne vom interesa de semnificaþia numelui nostru ºi vom încerca sã trãim conform semnificaþiei lui. Ziua cinstirii sfântului al cãrui nume îl purtãm se numeºte Ziua Îngerului. Este bine ca în ziua respectivã sã ne împãrtãºim ºi sã ne rugãm ocrotitorului nostru. Pentru fiecare om, Ziua Îngerului este o zi importantã, pentru cã este ziua naºterii lui duhovniceºti. Prin numele dat copilul primeºte un ocrotitor, iar la sfârºitul vieþii lui pãmânteºti sfântul va întâmpina sufletul lui.

Dupã ce criterii sã alegem naºii copilului? Naºii sunt o simplã formalitate sau joacã ºi ei un rol principal în procesul educaþiei? Naºul va fi ortodox, credincios, care sã trãiascã dupã poruncile bisericeºti. El îl va învãþa pe fin sã urmeze aceste porunci, se va ruga pentru el. Cu alte cuvinte, a fi naº nu este nicidecum o simplã formalitate. La fel ºi pãrinþii vor avea mare grijã în alegerea naºului. Vor alege acea persoanã care va putea oferi ajutor duhovnicesc copilului lor. Naºul este persoana care face legãminte ºi promisiuni în locul pruncului, pentru cã acesta nu le poate rosti singur. Persoana care acceptã sã devinã naº devine rãspunzãtoare pentru viaþa copilului respectiv. Odatã asumatã aceastã responsabilitate, naºii vor depune eforturi ca la timpul cuvenit copilul singur sã mãrturiseascã credinþa creºtinã.

Care este puterea botezului? Conform învãþãturii creºtine, omul se naºte cu pecetea pãcatului strãmoºesc. Mulþi se întreabã: cum poate fi pãcãtos un copil, cãci el este o fiinþã îngereascã? Sfinþii Pãrinþi spun cã un copil trebuie botezat nu pentru cã el este pãcãtos, ci pentru cã este muritor. Iar moartea este una din consecinþele pãcatului primar. Sfântul Botez îi dã omului nemurirea ºi viaþa veºnicã. La o persoanã nebotezatã trupescul învinge duhovnicescul. Ea este înclinatã spre pãcat ºi nu-l poate învinge cu propriile puteri. Pe când cel botezat este un om vindecat. Botezul restaureazã natura umanã ºi pune temelia unei noi vieþi duhovniceºti. Este foarte important a pãstra harul primit la botez cu ajutorul educaþiei ºi a-l înmulþi. (Pr. Evgheni ªestun, Familia ortodoxã. Sfaturi. Cuvinte de învãþãturã. rugãciuni, Ed. Sophia, Bucureºti, 2005, pag. 80-82). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Argumentul cosmologic Demonstrarea existenþei lui Dumnezeu cu ajutorul legii cauzalitãþii Printre diferitele definiþii oferite omului se numãrã ºi aceea de „animal înzestrat cu instinctul cauzalitãþii”. De aici se poate ajunge cu uºurinþã la formularea argumentului cosmologic pentru demonstrarea existenþei lui Dumnezeu. Odatã ce lumea existã ca efect concret, trebuie sã existe ºi cauza generatoare a acestui efect, ºi anume Dumnezeu. Începând de la Anaxagora, Platon, Aristotel, Cicero, Seneca, continnuând prin Augustin ºi Toma ’Aquino, Descartes ºi Leibniz argumentul a ajuns pânã în ziua de azi sã preocupe minþile celor care sunt fascinaþi de taina universului. S-au dat diferite versiuni acestui argument, de exemplu cea aristotelicã, bazatã pe miºcare, care porneºte de la constatarea existenþei acesteia în lume, pentru a conchide cã trebuie sã existe un Prim Motor (miºcãtor) nemiºcat, ca sursã a miºcãrii univesale. Tãria argumentului cosmologic constã tocmai în faptul cã nu este elaborat pornind de la gândirea abstractã, ci de la realitatea concretã a lumii. El cautã sã ridice gândirea umanã de la planul imanent, cel de jos, spre lucrurile înalte, spre planul transcendent, fãcând legãtura dintre materie ºi spirit. Aceastã conexiune a fost însã contestatã de mulþi gânditori, care au atacat în special ideea cauzalitãþii. David Hume arãta cã ceea ce numim noi cauzalitate este de fapt o simplã formã de succesiune care nu implicã vreo necesitate. Se mai arãta, de asemenea, cã legea cauzalitãþii nu are aplicaþie decât în lumea fizicã, astfel cã dincolo de ea nu poate fi folositã. Se argumenta deci împotriva valorii obiective a legii cauzalitãþii, insistând pe ideea cã nu este vorba decât de planul subiectiv, singurul în care acesta ar avea valabilitate. Deci, legea cauzalitãþii, þinând strict de planul imanent, nu ar putea avea nicio aplicare dincolo de acesta. Filosoful Ioan Petrovici lua poziþie contra acestor atacuri, arãtând cã nu trebuie sã considerãm cã argumentul ar fi fals, ci cel mult cã el demonstreazã existenþa lui Dumnezeu ca o probabilitate ºi nu ca certitudine. De fapt, arãta gânditorul amintit cauzalitatea are douã dimensiuni, una de suprafaþã ºi o alta, profundã, eficientã, care poate trece dincolo de planul naturii, spre Absolut. Duºmanii transcendenþei au cãutat, prin obiecþiile pozitiviste ale lui Auguste Comte sau John Stuart Mill sau prin cele þinând de teoria elanului vital, sã taie legãtura omului cu cerul pentru a-l transforma într-un nefericit sclav al pãmântului. În ºtiinþa modernã, cauzalitatea ca lege nu are valabilitate absolutã ci þine de probabilism ºi statisticã. Dar principiul legii cauzalitãþii nu este atins în acest mod, pentru cã aceasta poate duce cãtre un principiu absolut, dincolo de lanþul cauzelor ºi al legilor statistice. Cum arãta ºi apologetul Ioan Gh. Savin: „Cã legile pe care ni le furnizeazã experienþa nu pot avea caracter absolut, era un vechi deziderat al raþiunii sãnãtoase. Cã legea cauzalitãþii poate duce cãtre un principiu absolut, în afara lanþului cauzelor ºi legilor cu caracter restrâns ºi statistic, este un alt principiu al aceleiaºi raþiuni. Aºa cã toate încercãrile de a submina ºi ruina legea cauzalitãþii spre a împiedica ascensiunea ei spre o cauzã absolutã a Divinitãþii sunt fãrã temeiuri logice sau ºtiinþifice serioase. Iar legea cauzalitãþii ne duce cu necesitate cãtre inevitabila concluzie: existã Dumnezeu, cauza absolutã a lumii” (I. Gh. Savin, Apologetica, vol. II, pag. 98). Prof. Alexandru BRICHIUª

6

„Sã-nveþi din tot ce piere, cum sã trãieºti în veci” Cã omul a fost creat ca sã fie veºnic, se dovedeºte printr-un fapt simplu, observabil de cãtre oricine. Dovada stã în aceea cã fiecare om, în sinea sa, se simte etern. ªi aºa, având siguranþa propriei nemuriri, îºi trãieºte omul fiecare zi, fãcând lucrurile ca ºi când n-ar muri niciodatã. Vede cã existã moarte, cunoaºte cã el însuºi va muri cândva, însã e doar o cunoaºtere ce se aratã ca simplã teorie ce nu are legãturã cu viaþa realã. Deºi „moartea e posibilitatea cea mai proprie a umanului” dupã cum spunea Heidegger, noi o ignorãm cu desãvârºire. Cei mai mulþi dintre oameni considerã cã a te gândi la moarte sau a vorbi despre aceasta e propriu acelora care nu sunt chiar în toate minþile, considerã cã a pomeni despre astfel de lucruri înseamnã sã „tragi a rãu”. Faptul cã aflãm sau asistãm la o moarte, constituie singura confruntare pe care o avem cu acest fenomen faþã de care ne situãm în afarã, cãci nu ne priveºte personal. Nu vrem sã ne confruntãm cu gândul propriei morþi pentru cã acesta ne aruncã într-o stare de angoasã ºi blocheazã mersul obiºnuit al lucrurilor. Omul plaseazã fenomenul într-o zonã impersonalã, ca ºi cum nu ar privi pe nimeni în special, ca ºi când ar fi ceva ce se întâmplã izolat. De aceea se încurajeazã pe sine ºi pe ceilalþi cã nu vor muri prea curând, iar timpul zilei de azi pare a cuprinde veºnicia, cãci dacã ai reuºit sã amâni moartea, te simþi ca ºi când ai stãpâni nemurirea. Atitudinea comunã în faþa bolii, în faþa bãtrâneþii celuilalt, este de ai insufla acestuia o speranþã care uneori e absurdã, aceea cã va mai trãi. Îi îndepãrtezi astfel posibilitatea de a confrunta în mod brutal ºi direct posibilitatea propriului sfârºit, confruntare care este în gradul cel mai înalt o dare de seamã de sine, o întoarcere cãtre intimitatea cea mai adâncã a propriei persoane, de unde omul se vede ca ceea ce este în realitate, adicã nimic ºi unde Îl aflã pe Hristos Care îl scoate din nimic ºi îl face tot. Sã crezi cã vei scãpa din orice, sã te porþi ca ºi când n-ai muri niciodatã, înseamnã sã ai o imagine pocitã despre realitate, înseamnã sã te situezi departe de a înþelege condiþia umanã. Aceasta pe de o parte. Pe de altã parte, aºa cum arãtam la început, acest comportament trãdeazã o certitudine inconºtientã ºi tainicã a propriei nemuriri. De aceea i se îngãduie creºtinului sã nu se proiecteze înainte, înspre propriul sfârºit ca spre factorul ce dã autenticitate existenþei, trezind conºtiinþa ºi potenþând viaþa de fiecare clipã, în sens existenþialist ateu; dar nu i se îngãduie sã nu se proiecteze permanent spre dincolo de moarte, spre veºnicie. Nu spre înveºnicirea iluzorie a temporalitãþii, prin orientarea absolutã spre cele schimbãtoare ale acestei vieþi, ci spre veºnicia pe care o poartã în sine de la creaþie, în virtutea de a fi Chip al Celui Veºnic ºi care se actualizeazã la finalul vieþuirii pãmânteºti, vieþuire ce se aratã a fi pregãtire. Când ai ca perspectivã ultimã viaþa veºnicã, adicã întâlnirea ta cu Binele Personal, atunci aceasta devine totodatã perspectiva primã, fãcând ca lucrurile din jurul tãu sã-ºi modifice înþelesurile. ªi viaþa omului religios este imprimatã de aceastã perspectivã ce nu suprimã celelalte scopuri vremelnice, însã le aºeazã în adevãrata lor valoare. Cã trecutul ºi viitorul nu existã realmente, decât în amintire, respectiv în aºteptare ºi cã singur prezentul existã, iar acum este clipa în care sunt ceva, în care am ºansa sã fiu tot ce îmi stã în putere, reprezintã un adevãr evident spiritului atent. Însã faptul cã viitorul nu existã încã nu înseamnã cã eu nu pot sã mã proiectez spre înainte; eu

devin în permanenþã, dar proiectarea mea nu este spre un viitor temporal spre care mi-aº orienta aºteptãrile în speranþa amãgitoare a vreunei împliniri personale intramundane, ci este spre veºnicia mea, spre devenirea mea eternã. Fãcând lucrurile în perspectiva veºniciei, având conºtiinþa faptului cã viaþa pãmânteascã de câþiva ani duratã nu este limita fiinþei, dobândeºti o nouã viziune asupra lumii, un nou mod de raportare la toate, un fel sãnãtos de a fi. Astfel, proprietãþile pe care le deþii nu-þi mai capteazã atenþia în mod

absolut, plãcerea de ele ºi simþul posesiunii se diminueazã; necazului ce vine peste tine i se risipeºte tãria de a te dezechilibra, conflictele cu ceilalþi îºi pierd încrâncenarea, insuccesele nu mai sunt capãt de lume, sentimentele se cern spre a se pãstra doar ce e demn de înveºnicire. Perspectiva veºniciei aruncã lumina discernãmântului asupra lucrurilor de aici, ajutând raþiunea sã înþeleagã cã nimic din cele ce nu au potenþial de eternizare nu slujeºte scopului meu. Faptul cã ne mâniem, cã ne mâhnim din pricina vreunui lucru sau vreunui om, cã pãstrãm resentimente, cã nu ne putem sustrage cercului vicios în care ne-am prins pentru interese imediate ºi materiale, ce fac viaþa mai plãcuta, deºi conºtiinþa ne mai neliniºteºte uneori, e semn cã nu ne proiectãm în veºnicie, cã ne împãtimim de cele materiale, cã nu avem o þintã mai înaltã decât cele ce trec. A avea o astfel de þintã, care se deschide ca posibilitate realã doar în Hristos, înseamnã a înþelege cã întreaga creaþie este mijloc pentru propria desãvârºire, ºi nu scop în sine; înseamnã a pune timpul în slujba veºniciei: Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci/ Sã-nveþi din tot ce piere, cum sã trãieºti in veci. Iuliana Gabriela POPA

Vitamine duhovniceºti

De unde vine conºtiinþa pãcatului?

De ce oare avea Sfântul Pavel o conºtiinþã a pãcatului aºa de adâncã, încât se numea pe sine „cel dintâi dintre pãcãtoºi”, pe când

cei mai mulþi dintre oamenii de azi sunt lipsiþi de conºtiinþa pãcatului? Rãspunsul este cã simþul pãcatului e proporþional cu apropierea noastrã de Dumnezeu. Cu cât suntem mai aproape de El, cu atât vom fi mai conºtienþi de cât de mult am greºit Lui ºi nouã înºine. Cu cât suntem mai departe de El, cu atât mai micã va fi conºtiinþa pãcatului. Pãrintele Danielou a exprimat bine acest lucru spunând cã „Sfinþii sunt cei care au conºtiinþa pãcatului. Simþãmântul pãcatului este mãsura în care sufletul Îl conºtientizeazã pe Dumnezeu”. Deci tocmai datoritã apropierii sale de Hristos era în stare marele Pavel sã se vadã ca fiind „cel dintâi dintre pãcãtoºi”. Numai când Isaia a ajuns chiar înaintea lui Dumnezeu în vedenie ºi a vãzut pe Domnul ºezând „pe scun înalt ºi preaînãlþat” ºi-a dat seama de pãcãtoºenia sa: „O, ticãlosul de mine, cã m-am umilit, cã om fiind ºi necurate buze având, în mijlocul norodului ce are buze necurate eu locuiesc ºi pe împãratul, Domnul Savaot vãzutu-L-am cu ochii mei” (Isaia 6, 5). Iar Apostolul Petru, când ºi-a dat seama cu adevãrat cine este Iisus, a zis: „Ieºi de la mine, cã om pãcãtos sunt, Doamne!”. Conºtiinþa pãcatului este totdeauna legatã de apropierea nostrã de Dumnezeu. (dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª


Argeºul Ortodox

Misiunea creºtinã din familie Adesea s-a spus cã filantropia începe de-acasã. Tot aºa ºi creºtinismul; prin aceasta înþelegem mai mult decât un sistem moral, anume o întâlnire cu Iisus Hristos care are ca rezultat ceea ce El numea naºtere din nou. Mulþi sunt de acord cã bunãvoinþa ºi bunãtatea trebuie mai întâi predicate ºi practicate acasã, dar trec cu vederea faptul cã lucrul cel mai mãreþ este sã conduci un suflet la cunoºtinþa mântuitoare a lui Iisus Hristos. Este puþin probabil, dacã nu imposibil, sã avem parte de o redeºteptare creºtinã globalã atâta timp cât nu înþelegem nevoia revigorãrii misiunii creºtine, adicã a evanghelizãrii adevãrate în casele noastre. Cum poate cineva dobândi înþelepciunea ºi curajul de a-ºi conduce familia la Hristos? Unde se gãseºte sursa autoritãþii sale ºi fãgãduinþa succesului? Luca 8:39 ne descoperã câteva adevãruri legate de pre-cerinþele unei misiuni creºtine dinamice în cãmin: „Întoarce-te în casa ta ºi spune cât bine þi-a fãcut þie Dumnezeu. ªi a plecat, vestind în toatã cetatea câte îi fãcuse Iisus.” Ce anume avea demonizatul din Gadara de a avut succes în mãrturia creºtinã pe care a dat-o acasã?

I. Un stãpân nou Iatã un om ce fusese în robie absolutã faþã de pãcat. Complet posedat de demoni, fiecare gest al lui, fiecare faptã erau ordonate de Satana însuºi. Era în robie absolutã faþã de tot ce e rãu ºi pervertit, egoist ºi degradant în om. Stãpânul lui era mult mai evident decât sunt ai noºtri, însã fiecare dintre noi are parte de un aºa stãpân. Existã o persoanã sau un obiectiv sau ceva care ne determinã sã facem ceea ce facem. Suntem vânduþi unui anumit mod de vieþuire, ceea ce înseamnã cã nu suntem proprii noºtri stãpâni, în mãsura în care ne place sã ne imaginãm. Când demonizatul La întâlnit pe Iisus, a cãpãtat un stãpân nou, nu doar un prieten nou sau un învãþãtor nou. Loialitatea lui a fost radical transferatã de la o mare putere spiritualã la alta. Odatã fusese cetãþean al iadului, acum era cetãþean al cerului. Însã el a înþeles ceea ce mulþi dintre noi trecem cu vederea, anume cã Iisus Hristos doreºte sã fie Stãpânul ºi Mântuitorul nostru deopotrivã. Este o solie superficialã ºi contradictorie aceea cã omul poate deveni creºtin ºi în acelaºi timp sã îºi menþinã vechile adeziuni ºi sã trãiascã de parcã nimic nu s-ar fi întâmplat, fãrã sã se simtã obligat sã asculte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Într-o zi, undeva în mlaºtinile din Panama, Pizzaro a declarat cã el unul a terminat cu sângeroasa revoluþie din Spania ºi cã era gata sã plece în Peru ºi acolo sã fondeze o nouã colonie. A tras o linie cu sabia ºi a întrebat cine vrea sã pãºeascã peste linia aceea ºi sã îl urmeze. William Travis stãtea în curtea tribunalului din Alamo ºi cu sabia a tras o linie în nisip ºi a spus: „Cei care vor lupta pentru Texas ºi libertate sã treacã de partea aceasta; cei care nu vor lupta, sã rãmânã de cealaltã parte.” Iosua a lansat Israelului din vechime o provocare asemãnãtoare, punându-i sã aleagã cui vor sluji. Iisus Hristos a fãcut aceastã alegere limpede ºi simplã, declarând cã omul nu poate fi decât ori cu El, ori împotriva Lui. Nu se poate loialitate pe jumãtate. Un stãpân are control ºi autoritate deplinã ºi trebuie ascultat indiferent de ordinele pe care le dã. Creºtinul nu este al lui, ci a fost cumpãrat cu un preþ (I Cor. 6:18-20): „Fugiþi de curvie. Orice alt pãcat, pe care-l face omul, este un pãcat sãvârºit afarã din trup, dar cine curveºte, pãcãtuieºte împotriva trupului

Semnal

sãu. Nu ºtiþi cã trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieºte în voi, ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ? ªi cã voi nu sînteþi ai voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ. Proslãviþi dar pe Dumnezeu în trupul ºi în duhul vostru, cari sînt ale lui Dumnezeu.” Creºtinul aparþine lui Iisus Hristos ºi atunci când începe sã trãiascã având înþelegerea acestui fapt, el capãtã influenþa necesarã câºtigãrii familiei ºi a prietenilor lui pentru o viaþã creºtinã întru Hristos.

II. O misiune nouã Demonizatul trãise cândva cu scopul de a rãspândi teroarea, frica ºi distrugerea în regiunea aceea. Hristos i-a încredinþat o misiune nouã: trebuia sã meargã din sat în sat ºi sã dea mãrturie despre schimbarea ce avusese loc în viaþa lui ºi putea avea loc ºi în viaþa celorlalþi oameni. Observaþi cã mai întâi el a cerut sã meargã sã lucreze în afarã. Vroia sã meargã cu Iisus ºi sã slujeascã în þinuturi necunoscute, unde el însuºi nu era cunoscut. Nu condamnãm cu nimic dorinþa omului de a merge cu Iisus ºi de a lua parte la lucrarea Stãpânului pe pãmânt, dar cererea lui seamãnã foarte mult cu nãzuinþa noastrã de a merge poate în þinuturi îndepãrtate, cu nume exotice, în timp ce misiunea creºtinã de acasã nu ne entuziasmeazã deloc. Fãrã doar ºi poate cã era destul de dificil sã meargã acasã ºi sã dea mãrturie acolo unde fusese un paria, iar oamenii se temeau de el ºi nu aveau încredere în el. Poate cã era mai greu sã îºi convingã prietenii, vecinii ºi pe cei dragi cã era cu adevãrat un creºtin convertit, el care se identificase întru totul cu ceea ce reprezenta chiar opusul lui Iisus ºi care acum urma sã se identifice cu tot ceea ce reprezenta Iisus Hristos. Vedem cã misiunea creºtinã cea mai dificilã este cea de acasã. Persoanele cele mai sensibile pentru care vom avea ocazia sã dãm mãrturie creºtinã sunt membrii familiei noastre. Ei ne cunosc cu toate slãbiciunile ºi inconsecvenþele noastre. Ei ne-au vãzut pãrþile cele mai proaste, pe când restul lumii ne-a vãzut doar în formã optimã. ªi le cerem sã Îl primeascã pe Iisus Hristos pe care adesea noi nu L-am cinstit prin purtarea noastrã. La fel de dificil poate fi ºi sã ne imaginãm cã familia noastrã ar putea fi altfel. De fapt mai greu ne este nouã sã-i vedem convertiþi, întorºi la Hristos, decât lor sã ne vadã pe noi ca pescari de suflete. Nimic, doar harul ºi Duhul lui Hristos poate mijloci ºi îndepãrta toate piedicile, de ambele pãrþi. Însã odatã ce Domnul nostru Iisus Hristos S-a fãcut Stãpân pe viaþa noastrã ºi vedem cã prima noastrã misiune creºtinã este acasã, deodatã cãpãtãm puteri noi ºi o înþelepciune nouã pentru împlinirea acelei misiuni.

III. O solie nouã Ori de câte ori acceptãm un stãpân nou, sã fim siguri cã vom primi ºi o misiune nouã. Iisus Hristos ne mântuieºte pentru slujire. Este o misiune specialã pentru fiecare dintre noi ºi un loc special pentru fiecare dintre noi. Pe lângã un stãpân nou ºi o misiune nouã mai este ºi o solie nouã. El nu ne va trimite niciodatã în misiunea creºtinã fãrã sã ne dea ºi uneltele cu care sã lucrãm ºi cuvintele cu care sã dãm mãrturie. Îndoiala cu privire la capacitatea personalã în misiunea creºtinã pe care Dumnezeu ne-o dã de fãcut este echivalentã cu îndoiala cu privire la integritatea ºi sinceritatea Lui atunci când ne-a chemat. Nu trebuie sã ne sperie gândul mãrturisirii pentru Domnul nostru Iisus Hristos, pentru cã El deja ne-a spus ce anume înseamnã aceastã mãrturie. El nu aºtepta de la demonizatul din Gadara sã meargã acasã expert în teologie, apt sã poarte discuþii aprige cu liderii religioºi ºi nici cã va putea face o explicaþie psihologicã a convertirii sale personale; ci Iisus Hristos nu aºtepta de la El decât sã dea mãrturie despre dragostea lui Dumnezeu ºi despre propria experienþã cu Dumnezeu (Marcu 5:19): „Iisus însã nu l-a lãsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tãi, ºi spune-le câte þi-a fãcut þie Domnul ºi cum tea miluit.” Acesta este la urma urmelor sensul oricãrei mãrturii, fie cã e datã în limbajul simplu al unui copil sau profund ºi sofisticat al intelectualului. Fiecare întâlnire dintre om ºi Dumnezeu se reduce la aceste douã lucruri esenþiale: Dumnezeu ne iubeºte ºi ne poate mântui dacã acceptãm. Propria experienþã este cea mai bunã dovadã a validitãþii acestor lucruri. Atunci când le spunem oamenilor ceva ce cunoaºtem cu siguranþã, din propria experienþã, le dãm cea mai eficientã mãrturie creºtinã, mai puternicã decât toate argumentele teologice pe care le-am putea aduce. La urma urmelor, e puþin probabil cã familiile ºi prietenii noºtri s-ar lãsa convinºi de cuvinte ºi raþionamente atâta timp cât nu ar avea proba vie în vieþile noastre. Nu se aºteaptã de la noi sã demonstrãm existenþa lui Dumnezeu cu dovezi despre compoziþia geologicã a universului; nu ni se cere decât sã le spunem celor dragi, membrii ai familiei, prieteni, rudenii, º.a. despre Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Stânca veacurilor ºi Piatra din Capul Unghiului. Sã nu ne fie ruºine a spune cã suntem creºtini, creºtini ai dreptei învãþãturi ºi a mãrturisi despre El. Iatã ce ne spune ºi nouã astãzi Cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sfintele Evanghelii: „Cãci de cel ce se va ruºina de Mine ºi de cuvintele Mele, de acesta ºi Fiul Omului se va ruºina, când va veni întru slava Sa ºi a Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri.” Luca 9, 26. „Cãci de cel ce se va ruºina de Mine ºi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat ºi pãcãtos, acesta ºi Fiul Omului se va ruºina de el, când va veni întru slava Tatãlui sãu cu sfinþii îngeri.” Marcu 8, 38. Doamne, ajutã-ne! Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Bac-ul ºi televizorul

Rezultatele examenului de bacalaureat au legaturã cu efectele pe care mijloacele moderne de informare (televiziunea, internetul) le au în educarea copiilor. Iatã ce scriu ziarele: doar 67,4% dintre candidaþi au promovat examenul naþional de bacalaureat, cu aproape 12% mai puþini decât anul trecut. Cum ne explicãm faptul cã noua generaþie se caracterizeazã prin scãderea capacitãþilor de atenþie, de vorbire ºi de gândire? Este posibil ca majoritatea profesorilor sã fi devenit aºa de slab pregãtitã peste noapte? Care ar fi explicaþia cã mulþi educatori, profesori, chiar ºi pãrinþi susþin cã metode verificate de-a lungul timpului nu mai asigurã astãzi rezultatele scontate? De ce tot mai mulþi elevi nu mai vor sã înveþe? Câte familii conºtientizeazã realitatea cã influenþa televiziunii ºi a internetului (care þin locul bonelor), pe termen lung, asupra copiilor îi transformã, creându-le o serie de infirmitãþi? Din nefericire, numãrul lor este prea mic, iar rãspunsul îl vedem în procentul tot mai mic al promovaþilor la examene. Cercetãtorii considerã cã experienþele din mediul în care este crescut copilul sunt foarte importante pentru dezvoltarea normalã a creierului, subliniind ideea cã atmosfera în care creºte trebuie sã fie liniºtitã, comunicând permanent cu pãrinþii ºi participând la existenþa cotidianã. Pe când, în faþa televizorului, copilul nu are parte de experienþa

obiºnuitã a limbajului, de stimularea dialogicã a gândirii ºi a reflecþiei pe care pãrinþii, bunicii sau mediul uman, în general, le oferã. Vizionarea TV exclude posibilitatea cunoaºterii prin atingerea ºi manipularea fizicã a lucrurilor, pasivizeazã mintea, sãrãceºte imaginaþia creativã. Copiii... se mulþumesc doar cu senzaþiile.(Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minþii umane, pag. 36). Prin vizionarea îndelungatã a imaginilor de pe micile ecrane este pusã în pericol configurarea structuralã a reþelelor neuronale care, din cauza expunerii prelungite, nu-ºi vor mai dobândi funcþiile normale niciodatã. Virgiliu Gheorghe, autorul acestei memorabile cãrþi, Efectele televiziunii asupra minþii umane, constatã cã apar deficienþe de învãþare caracterizate prin: lipsa de atenþie, memorie de scurtã duratã, lipsã de imaginaþie, incapacitatea de a urmãri o scurtã prezentare dintr-un material simplu, dificultãþi ale limbajului scris sau vorbit, scãderea puterii de învãþare ºi a capacitãþii intelectuale, hiperactivitate, irascibilitate, etc, iar de toate acestea se face culpabilã televiziunea. Cele mai frecvente efecte ale uitatului prelungit la televizor sunt: 1. neputinþa de a duce la bun sfârºit activitatea începutã; 2. incapacitatea de a asculta ºi de a urmãri; 3. dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate; 4. a acþiona înainte de a gândi; 5. alternarea rapidã a unei activitãþi cu alta; 6. dificultatea organizãrii ºi planificãrii acþiunilor;

7. dificultatea de a-ºi aºtepta rândul. În 1969 a fost creat un program educativ pentru copii: Sesame Street. Specialiºtii psihopedagogi au lucrat intens pentru a realiza o emisiune educaþionalã de referinþã pentru copiii preºcolari. Þinta era învãþarea literelor ºi a cifrelor, extinderea vocabularului, dezvoltarea abilitãþilor de ordonare ºi clasificare a obiectelor, rezolvarea unor probleme simple. Peste 5, 8 milioane dintre copiii preºcolari din SUA au vizionat acest program. Pe termen scurt, rezultatele au fost încurajatoare întrucât vocabularul copiilor care se uitau la emisiune era mai extins decât al celorlalþi, dar, pe termen lung însã, s-a observat cã vocabularul este mai sãrac, memoria, imaginaþia ºi atenþia nu s-au dezvoltat. Aceºti copii se plictisesc repede dacã lectura nu este însoþitã de imagini aºa cum se îmtâmplã la televizor. Un lucru care nu se spune este faptul cã ne confruntãm tot mai mult cu incapacitatea de a asculta – cercetãrile aratã cã în urmã cu 25 de ani, o persoanã obiºnuitã distingea aproximativ 300.000 de sunete. Azi poate distinge doar 180.000, deºi sistemul auditiv e identic (Virgiliu Gheorghe, op. Cit.). Atrofierea nu aparþine acestuia, ci sensibilitãþii creierului. Iatã care ar fi ºi explicaþia: o ocupaþie principalã din viaþa copiilor – televizorul – presupune o experienþã mai mult vizualã decât auditivã, lucru care face ca ariile corticale ce þin de auz sã nu se mai dezvolte normal (Virgiliu Gheorghe). Iar consecinþa este urmãtoarea: gândirea se bazeazã mai mult pe imagini decât pe sunete sau cuvinte (de exemplu: când citesc, cautã imaginile din text), dificultãþi în a

asculta un discurs, în a-ºi reaminti ceea ce au ascultat ºi de a înþelege sensul general al unui discurs; când cineva vorbeºte pierd legãtura sau se gândesc în altã parte; pot urmãri ore întregi o succesiune de imagini de la televizor, dar nu pot asculta cu atenþie un discurs mai lung de 10 minute. O altã problema principalã cu care se confruntã dascãlii este cã tinerii nu doar cã citesc mai puþin decât cei din alte generaþii, dar întâmpinã dificultãþi majore atunci când citesc. Iatã o comparaþie între televiziune ºi lecturã: - televiziunea anuleazã satisfacþia pe care o produce lectura, înlocuind-o cu plãcerea facilã a micului ecran, inhibând astfel dezvoltarea abilitãþilor necesare lecturii; - vizionarea solicitã un efort mintal inferior celui cerut de lecturã, ceea ce te face sã gãseºti cititul ca fiind prea dificil; -dependenþa de televizor micºoreazã timpul pe care copiii sunt dispuºi sã-l petreacã spre a gãsi rãspunsul la problemele pe care trebuie sã le rezolve ºi, ca atare, îngreuneazã sau descurajeazã desfãºurarea unei activitãþi precum cititul (Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minþii umane, pag. 49). Aºadar televiziunea creazã pasivitate, anomalii neurologice, afecteazã procesul învãþãrii, vãtãmeazã comunicarea familialã, încurajeazã violenþa, duce la dependenþã. În locul alocãrii timpului normal de studiu privitului la televizor, în vederea pregãtirii pentru examen recomandãm tinerilor absolvenþi sã se strãduiascã mai mult spre lecturã, învãþare ºi exerciþii, iar pãrinþilor acestora mai multã atenþie în îndrumarea odraslelor lor spre ceea ce le este cu adevãrat folositor în viaþã. Prof. Dorina FIRUÞÃ

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

Actualitate eparhialã

Liturghie arhiereascã în comuna Boteni

În duminica a VI-a dupã Rusalii, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop de Argeº ºi Muscel a fost prezent în comuna Boteni din zona Muscelului, unde a sãvârºit Sfânta Liturghie arhiereascã împreunã cu un important sobor de preoþi ºi diaconi. Cu ocazia acestui eveniment, Înaltpreasfinþia sa a adresat credincioºilor prezenþi un cuvânt de învãþãturã, amintind de chemarea pe care ne-o adreseazã Mântuitorul Iisus Hristos de a ne ruga pentru semenii noºtri aflaþi în suferinþã: „Noi avem chemare începând cu preoþii chemaþi cei dintâi la rugãciune intensã, curatã ºi permanentã ºi trebuie

ca noi, cei sãnãtoºi, sã ne rugãm pentru sãnãtatea celorlalþi, a aproapelui nostru. Când existã cineva bolnav trebuie sã fie posturi ºi rugãciuni de o zi, de douã zile pentru cel bolnav pentru a se face sãnãtos. Asta înseamnã obºte ºi anume, ca noi sã ne sprijinim în toate lucrãrile ºi în toate necazurile pe care le avem”, a spus Înaltpreasfinþia Sa. Cu ocazia acestui eveniment în parohia Boteni a fost instalat cel deal doilea preot în persoana Pãrintelui

Dãnuþ Ianculescu. Biserica actualã din comuna Boteni a fost construitã în anul 1875 pe locul alteia mai vechi care dateazã din anii 1778-1780 , fiind construitã de românii veniþi din Ardeal. Documentele aratã cã pe lângã aceastã bisericã veche în anul 1881 în comunã mai exista o bisericã. Amândouã fiind într-o stare de degradare accentuatã, sãtenii au

hotãrât sã construiascã biserica actualã care a preluat ºi hramurile celor vechi. Ctitorii acesteia sunt Constantin ºi Gheorghe Vlãdescu, fiind închinatã Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Ierarh Nicolae ºi Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena. Pictura din interior este realizatã în ulei de pictorii Petre ºi Ioan Cazan din Câmpulung Muscel, fiind restauratã în anul 1986. Pr. Ciprian NECULA, inspector mass-media

ANIVERSARE

200 de ani de la ctitorirea bisericii din Ioaniceºti, Poenari de Argeº

„Întru slava Sfintei Treimi s-au ridicat aceastã Sfântã bisericã din temelie, pe cât s-au putut, în anul de la Domnul 1810, în zilele Domnului Alexandru Ipsilante, prin osârdia ziºilor Pãtru Boeru, Jupâneasa Ioana, Ioan Stângã, Andrei R. Ghiþã,Linte Mina, Gheorghe Stângã, Stancu Preotu, Ion Ereu, Gheorghiþa eriþa (preoteasa), Ion Linte, Ene Stângã, Ion Ionescu. În anul 1874, s-au prenoit aceastã bisericã dupã cum se vede sau mãrit ºi lungit cu pridvorul, s-au adãugat o Sfântã Troiþã în faþã, s-au adãugat hramul Înãlþãrii Domnului, în zilele episcopului Iosif Hineva, de robii lui Dumnezeu Paraschiva Lintescu cu fiul sãu Sava, preotul Andrei, Ioana, Radu, Ioana Popa, Ioana Chiriþã, Mihãilã Marin ºi alþii… În anul 1938 s-a reparat din nou aceastã bisericã dupã cum se

vede, sfinþindu-se în 20 iunie de cãtre Episcopul Grigore Leu” (Pisania Bisericii Ioaniceºti). În Duminica a ºasea dupã Rusalii, obºtea parohialã ºi fiii satului Ioaniceºti, s-au reîntors acasã, în Biserica Dumnezeului celui Viu, pentru a se ruga împreunã cu pãrinþii, cu moºii ºi strãmoºii lor ºi a prãznui 200 de ani de la ctitoria Bisericii Sfântul Nicolae din Ioaniceºti. Soborul de preoþi ºi binecredincioºii din Ioaniceºti, din împrejurimi dar ºi din cele patru zãri care s-au reîntors acasã, au sãvârºit Taina Sfântului Maslu, Sfânta Liturghie ºi Slujba parastasului pentru ctitorii, binefãcãtorii ºi închinãtorii acestui Sfânt Altar, care au trecut în þara de peste veac. Mesajul de binecuvântare al Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, preþuirea, dragostea ºi purtarea în rugãciune a întregii obºti creºtineºti a fost transmis de Pãrintele Protoiereu Ilie Ghiþã care a subliniat ºi bucuria comunitãþii din Ioaniceºti: „Astãzi se bucurã aici sufletele ctitorilor de la 1810 ºi ale tuturor rectitorilor ºi binefãcãtorilor care au întreþinut aceastã bisericã. Se bucurã în aceastã zi sufletele celor care au trecut prin aceastã bisericã ºi care s-au nãscut la viaþa cea nouã în Hristos, prin Taina Sfântului Botez, care au primit Sfânta Mirungere, care s-au împãrtãºit cu Trupul ºi Sângele Domnului Hristos, ale celor care s-au unit prin Taina Sfintei Cununii, ale celor care au plecat la Hristos mãrturisiþi ºi

Catedrala „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” din Mioveni ºi-a sãrbãtorit hramul Catedrala „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” din Mioveni ºi-a sãrbãtorit pe 29 iunie, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiatã de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, la demisolul sfântului locaº. „Slãvim pe Dumnezeu ºi pe Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel care ne-au dat putere ºi-i rugãm sã ne dea sãnãtate, dragoste, putere ºi gând bun ca sã mergem mai departe cu aceastã superbã lucrare”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului. Piatra de temelie a Catedralei a fost aºezatã în anul 1992. Pãrinþii slujitori Andrei Diaconescu, Petre Hera ºi Gabriel Militaru, credincioºii din Mioveni ºi ctitorii Catedralei sperã ca anul viitor lãcaºul de cult sã fie pregãtit pentru târnosire. C.N. împãrtãºiþi cu merindele pentru viaþa de veci. … În Biserica Dumnezeului celui Viu, aºa cum am ascultat la Sfânta Evanghelie de azi, primim vindecare sufleteascã ºi trupeascã.” Ca fiu al satului, Pãrintele prof. Ioan Ioanicescu a îndemnat pe credincioºii satului sã nu uite biserica în care au fost botezaþi ºi în care au crescut: „Noi nu suntem singuri. Fiecare dintre noi avem în spatele nostru pe moºii ºi strãmoºii noºtri. Biserica lui Hristos nu este numai a celor care sunt aici, ci ºi a celor plecaþi în veºnicie.” Pãrintele paroh Marius Ilie a mulþumit lui Dumnezeu

pentru marea bucurie duhovniceascã trãitã alãturi de enoriaºi: „Mare folos sufletesc mi-a adus prezenþa dumneavoastã aici, în Biserica Dumnezeului celui Viu. Prin dumneavoastrã am vãzut pe înaintaºii dumneavoastrã, pe ctitorii acestui sfânt locaº pe care i-am pomenit astãzi în rugãciune ºi-i vom pomeni cât va dãinui biserica.” Binecuvânteazã, Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale! Redacþia

Argesul Ortodox, Anul IX , nr. 463, 8 - 14 iulie 2010  

Saptamanal teologic, bisericesc si de atitudine al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului