Issuu on Google+

z Anul XI z nr. 554 z 21 - 28 iunie 2012 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

ªcoala tânãrului ªtefan al Moldovei Privind din perspectiva celor peste 500 de ani de când a trecut în Þara de peste veac, cel care a rãmas pentru posteritate inegalabil, ªtefan cel Mare ºi Sfânt, deopotrivã, recunoscut în Þara Moldovei ºi în lumea internaþionalã de atunci, vedem desluºit o Moldovã care ne grãieºte despre vremi strãlucite de vitejie ºi credinþã. Dupã cum spun specialiºtii în istoria neamului mai din vremi apuse, nu este prea uºor sã aduci la lumina zilei, întru împlinirea unei jumãtãþi de mileniu, chipul ºi formarea personalitãþii lui ªtefan Vodã al Moldovei! Dacã ne amintim de bunicul sãu, Alexandru cel Bun, vom spune, desigur, cã el este un al doilea ctitor de þarã care s-a impus în cei 47 ani de strãlucitã domnie, ca un spirit hotãrât, plin de fermitate ºi absolutã abilitate politicã. Tatãl lui ªtefan cel Mare, Bogdan Vodã, nãscut prin 1420, a moºtenit, nealterate, dupã cum spun istoricii, în materialul informativ existent, o mare parte din aptitudinile lui Alexandru cel Bun (vezi Leon ªimanschi: Portret în istorie, Sfânta Mãnãstire Putna, 2003, p. 32-41). Feciorul de domn, ªtefan al lui Bogdan al II-lea, voievod ºi al doamnei Maria Oltea, de neam basarab, dupã unii istorici, a reeditat, la dimensiuni mult sporite, trãsãturi vizibile ºi ºtiute ale personalitãþii lui Alexandru cel Bun. Spaþiul acesta de confluenþã a Trotuºului cu Tazlãul, Caºinul ºi Oituzul a avut un rol aparte prin legãturile cu Transilvania, ºi mai ales cu Braºovul, prin ºtiuta trecãtoare Oituz – Breþcu, cea mai lesnicios de strãbãtut, faþã de toate celelalte trecãtori montane. Pe aici, spun istoricii, au trecut oºtile ardelene pentru a învinge pericolul tãtãresc, în frunte cu Dragoº Vodã, cel cãruia i s-a spus descãlecãtorul Þãrii Moldovei. Trufaº ºi falnic cãlca tot pe aici, Sigismund împãratul prin 1395, pentru a se întoarce învins ºi umilit dupã luptele de la Hindãu! (Ghindãoanii din zona centralã a Moldovei). În Târgul Trotuºului era una din vãmile importante ale domniei, precum ºi ocnele de sare din apropiere, iar odatã cu negoþul mãrfurilor se purtau mereu oameni de pe îndepãrtatele meleaguri, aducând în tolba lor de suflet, felurite veºti ºi impresii, mereu noi ºi pilduitoare. Tot pe aici treceau carele husiþilor alungaþi din þara lor, primiþi cu inima deschisã de locuitorii Moldovei. Se cunoaºte cã prin anii 1451, un preot Constantin propovãduia populaþiei catolice învãþãtura lor ereticã. Toate acestea, adicã tumultul din Târgul Trotuºului, nu putea ocoli curtea boiereascã unde se nãscuse nepotul lui Alexandru cel Bun, cu cei trei fraþi ai sãi: Ioachim, Ion ºi Cârstea, ºi surorile sale: Maria ºi Sora. Mama lui, Maria cu supranumele de Oltea, probabil din localitatea Holt, aparþinea unei familii boiereºti de lângã Bacãu. Boierul Vlaicu, fratele Mariei Oltea a avut un mare rol în viaþa tânãrului fecior de domn, care ºi-a petrecut o parte a copilãriei pe valea Trotuºului, la Borzeºti, în satul de origine al tatãlui sãu, care, în anii 1493-1494, va zidi o bisericã, întru amintirea sfântã a rãposaþilor noºtri înaintaºi ºi a pãrinþilor sãi. Aici, pruncul de domn muºatin, avea sã înveþe primele desluºiri despre alcãtuirea lumii ºi aºezarea ei, precum ºi primele încercãri de scriere româneascã în cancelaria aceluiaºi domn. În anul 1450, an foarte important pentru ªtefan, devine asociat la domnie, cu tatãl sãu Bogdan Vodã. Aceasta era posibil numai dupã împlinirea vârstei de 11 ani, conform uzanþelor moldoveneºti. Aºa s-ar putea fixa, cu aproximaþie, naºterea marelui ªtefan al Moldovei, în anul 1439. Bogdan Vodã a asistat la graniþa sudicã a Moldovei cu Ardealul, la numeroasele lupte interne pentru supremaþie ºi tron. De asemenea a vãzut demersurile ºi neodihna lui Iancu de Hunedoara, pentru apãrarea sfântã a intereselor de neam, doar de el ºtiute în tainiþa sufletului zbuciumat de amarurile vremilor. Prin anul 1448, Bogdan al II-lea trecea în Transilvania cu fiul sãu ªtefan pentru a se pregãti la curtea voievodului Iancu de Hunedoara, pentru viitoarea campanie de ocupare

a tronului Moldovei. Aici, lui ªtefan cel precoce ºi prea dornic de a cunoaºte i se dezvãluia atunci o lume cu totul nouã: lumea luptãtorilor neînfricaþi pentru cauza dreaptã ºi sfântã a libertãþii popoarelor! Cu sufletul lui însetat va auzi de rãzboaiele purtate de Iancu de Hunedoara împotriva semilunii ºi de recunoaºterea internaþionalã a vitejiei de legendã. Aceasta n-o va uita pentru mai târziu. Copilul acesta minune, de acum, avea larg deschise porþile viitorului. În 1449 se întoarce în Moldova ºi tatãl sãu Bogdan al II-lea ajunge domn. ªtefan,

ca cel mai mare dintre fiii lui Bogdan cel energic, începe pregãtirea sistematicã în care sã se întãreascã cu cunoºtinþele necesare unui conducãtor de þarã. Cãlugãri învãþaþi, din marele mãnãstiri ale Moldovei, ba, poate chiar ºi viitorul mitropolit Teoctist, îl vor fi învãþat tainele credinþei ortodoxe ºi originea divinã a puterii domneºti, precum ºi îndatoririle unui suveran faþã de supuºii sãi. Mai mult, demnitatea de voievod, pe care o primeºte ca asociat la domnie, în anul 1450, îl obliga ºi la alte cunoºtinþe. El va participa la Curtea Domneascã, alãturi de tatãl sãu, la consiliile care judecau dreptãþile împricinaþilor sau aprobau daniile de moºii sau alte drepturi celor credincioºi. Se spune cã puterea de discernãmânt a tânãrului asociat la domnie, era uimitoare ºi a câºtigat afecþiunea ºi încrederea tuturor celor din anturajul domnesc. Toate bune ºi la locul lor s-ar fi pãrut a fi, dacã la 16 octombrie 1451, nu ar fi fost decapitat tatãl sãu, de cãtre Petru al III-lea Aron, fratele de tatã. Autorul unei cronici anonime interne, dupã câteva decenii de la asasinarea lui Bogdan al II-lea, voievodul Moldovei, consemna astfel evenimentul: „În anul 6959 (1451), luna octombrie, 16, a venit Petru voievod, numit Aron, noaptea, ºi a nãvãlit asupra lui Bogdan Voievod la Rãoseni, vineri în zori, ºi i-a tãiat capul!” (Cronicile slavoromâne din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, ed. P.P. Panaitescu, Bucureºti, 1959, p. 7(15). Tot cam în aceeaºi vreme, cunoscutul cronicar polonez Jan Dlugosz, a cosemnat asasinatul, din care desprindem câteva detalii: „Un oarecare Petru care pretindea cã are dreptul la domnia Moldovei ºi se înþelesese cu Alexandru ca sã împãrþeascã toate deopotrivã, alegând prilejul, când

Bogdan poftit la þarã, la un unchi de frate al aceluiaºi Petru, pe o noapte urâtã, sosind numai cu o sutã de moldoveni, înºelã strãjile lui Bogdan ºi, prinzându-l, îi tãie capul!” (Jan Dlugosz, Historiae polonicae, vol. II, cartea XIII, ed. Lipsca, 1712, p. 80-81). În inima tânãrului voievod, deja asociat la domnie, se aºezase spaima care nu se va mai tãmãdui niciodatã, marcându-i tinereþea în mod firesc. Avea sã afle mai târziu, de la mama sa Maria Oltea, cã acel asasin al tatãlui sãu, era frate doar de tatã, frate vitreg, care pândea prilejul de a lua domnia chiar prin crimã. Aceastã îndârjitã ºi nemaiauzitã procedurã va cãli viaþa tânãrului ªtefan în aºa fel, încât, atunci când i se va ivi prilejul, va proceda întocmai, retezându-i capul lui Petru Aron, cel care ani în ºir a înveninat viaþa politicã a Moldovei. Tânãrul domn, ªtefan al Moldovei a trebuit sã depunã jurãmânt de vasalitate regelui polon Cazimir cu condiþia de a izgoni pe ucigaºul tatãlui sãu, care se refugiase în Polonia cu o seamã de boieri aºteptând momentul potrivit pentru al rãsturna de la domnie. Cazimir se þine de cuvânt, dar fugarul se adãposteºte sub aripa lui Matei Corvin, fapt pentru care urmeazã un lung ºir de ani de duºmãnie, culminând cu bãtaia usturãtoare de la Baia din 1467, când craiul Ungariei, scapã ca prin urechile acului de a nu fi omorât de ªtefan. De aici vedem desluºit cã scaunul Moldovei era pândit permanent ºi cã tânãrul domn a trebuit sã vegheze ani în ºir asupra fugarului ucigaº. Înnodând firul firesc al acestui eseu istoric, dacã-i putem spune aºa, vom reaminti cã bãtrânul oºtean Vlaicu, fratele mamei lui ªtefan ºi-a dat seama cã vor fi vremuri grele. ªi câþiva din familie, care nu mai puteau rãmâne în Moldova: Maria Oltea doamna, fratele ei Vlaicu, Ciopei pârcãlabul, Onicã de la Jijia ºi alþi câþiva, strânºi în jurul copilului voievod, au pornit spre Transilvania lui Iancu de Hunedoara, unde, potrivit înþelegerii cu Bogdan, urmã sã i se asigure tânãrului voievod ªtefan grija sa pãrinteascã. Aici avea sã-ºi formeze principiile de guvernare! Aici îºi va desãvârºi educaþia cavalereascã! Era acum într-o ºcoalã realistã a vieþii! ªlefuirea gândirii ºi fortificarea caracterului a dus la modelarea sensibilitãþii sale! Iancu de Hunedoara era pentru ªtefan ca un uriaº din poveste. Luptele lui l-au impresionat definitiv ºi la curtea voievodului transilvan a auzit toate planurile strategice ale Europei de atunci, lucru esenþial pentru viitorul domn! Tot aici avea sã întâlneascã pe Vlad Þepeº, aºteptând, ca ºi el, în preajma lui Iancu de Hunedoara, un prilej potrivit pentru ocuparea tronului Þãrii Româneºti. Se ºtie din istorie cum s-au ajutat reciproc la ocuparea celor douã tronuri, din cele douã Valahii. Vã puteþi imagina, o searã de tainã, când cei trei: Iancu, ªtefan ºi Vlad, la o masã de stejar în voinicul castel din Hunedoara, pun la cale strategia vremurilor ce vor veni? Unirea celor Trei Þãri Valahe, în 1601, sub Mihai Viteazul, nu era întâmplãtoare! Refugiul binecuvântat, am putea spune, în Transilvania a tânãrului domn moldav, i-a dat posibilitatea sã-ºi formeze un orizont politic excepþional ºi un ideal în conducerea de stat de cea mai clarã autenticitate, iar exemplul concret al lui Iancu de Hunedoara, avea sã-i fie ca cea mai scumpã icoanã a sufletului sãu în lucrarea obºteascã a Moldovei!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului


Argeºul Ortodox

Sfântul ªtefan cel Mare, voievodul cel strãlucit al Moldovei Pe 2 iulie creºtin ortodocºii români il pomenesc pe drept credinciosul Voievod ªtefan cel Mare ºi Sfânt, purtãtorul de biruinþã ºi apãrãtorul creºtinãtãþii. Mãritul Voievod a fost numit ºi cinstit dintotdeauna de cãtre popor dreptcredincios, bun, mare ºi sfânt, pentru faptele sale de milostenie, pentru iscusinþa cu care a condus þara, pentru lucrarea lui întru apãrarea întregii creºtinãtãþi ºi zidirea unui mare numãr de biserici ºi mânãstiri. Din anul 1992, Biserica îl pomeneºte în rândul sfinþilor pe marele voievod al Moldovei, ªtefan, unul dintre cei mai strãluciþi conducãtori ai românilor. Dar cu multe veacuri înainte de canonizarea sa, „sinodul infailibil al poporului“ la considerat sfânt, dupã cum spune cronicarul: „…dupã moartea lui îi ziceau Sfântul ªtefanVodã, nu pentru suflet, cã este mâna lui Dumnezeu…, ci pentru lucrurile sale cele vitejeºti carele nimeni din domni, nici mai înainte, nici dupã aceea nu l-au agiunsu“.

Moldova. Alãturi de calitatea de neînfricat apãrãtor al Moldovei, trebuie sã o amintim ºi pe aceea de mare ctitor de lãcaºuri sfinte.

Mare ctitor de lãcaºuri sfinte Câþi domni din istoria lumii se pot mândri cu peste 40 de biserici ºi mãnãstiri ridicate într-o þãriºoarã jefuitã ºi cotropitã în fiecare an. Vorbesc despre marele ctitor mãnãstirile sau bisericile de la Putna, Neamþ, Suceava, Probota, Bistriþa, Huºi, Vaslui, Tazlãu, Miliºãuþi, Pãtrãuþi, Baia, Voroneþ, Hârlãu, Popãuþi, Dobrovãþ, Volovãþ, Rãuseni ºi atâtea altele. Pe toate le-a înzestrat cu icoane ºi odoare de mare preþ, cu odãjdii ºi evanghelii ferecate în aur, clopote ºi moºii, cu o mãrinimie

Cronicarul spune cã într-o zi, abãtut ºi mâhnit din pricina pierderii unei lupte, voievodul ªtefan a ajuns la chilia sihastrului Daniil, într-un loc singuratic, în munþi. Sihastrul se ruga. I-a spus lui Vodã sã aºtepte, pânã va isprãvi ruga. Apoi la primit ºi Vodã s-a „ispovedit“ la dânsul. Dupã ce l-a povãþuit ºi l-a binecuvântat, sihastrul l-a îndemnat sã lupte ºi Vodã a prins curaj ºi i-a biruit pe duºmani. Acest episod consemnat de cronicar ni-l înfãþiºeazã pe Sfântul ªtefan ca pe un voievod smerit ºi evlavios. Dincolo de omeneºtile lui slãbiciuni, Sfântul ªtefan cãuta iertarea duhovnicului ºi împãcarea cu Dumnezeu. Sihastrul Daniil este mãrturia cãinþei voievodului, altfel „om cu pãcate“, dupã spusa cronicarului. Smerenia unui voievod care aºteaptã iertare de la un cãlugãr solitar este, cred, un exemplu rar în istoria capetelor încoronate. De altfel, întreaga lui viaþã ºi mai ales neþãrmurita iubire faþã de pãmântul moldav constituie una din cele mai frumoase pagini din istoria lumii.

Neînfricat apãrãtor al Moldovei

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

Dorinþa de comuniune prin slujbele Bisericii De asemenea, mãnãstirile: „Sf. Pavel“, Vatoped, Grigoriu, Constantimonitu ºi altele îl considerã mare ctitor. Dincolo de multele sale danii, trebuie remarcatã dorinþa marelui voievod de a fi pomenit la Proscomidie, la Sfânta Liturghie ºi la Paraclisul Preacuratei Nãscãtoarei de Dumnezeu. Daniile cãtre bisericile Moldovei aratã, pe de o parte, mãrinimia ctitorului, iar cererea de a fi pomenit la Proscomidie aratã, pe de altã parte, înþelegerea voievodului cã Sfânta Liturghie este cea mai importantã slujbã, care ºterge pãcatele oamenilor, prin jertfa cea nesângeroasã a Domnului.

Icoanã a sufletului românesc

Sihastrul Daniil, mãrturia cãinþei

Din acel aprilie 1457, când, la locul numit „Direptate“, Moldova i-a ieºit înainte cu „mitropolit, episcopi, egumeni, boieri ºi þãrani“, pânã când a pus mâinile pe piept, la 2 iulie 1504, ªtefan cel Mare si Sfânt a ars ca o flacãrã apãrând creºtinãtatea, Moldova ºi Biserica lui Hristos. De câte ori, în multele-i rãzboaie, nu s-a pus în stare de jertfã?! Neînfricat, ºi dânsul, ca altãdatã împãratul Constantin, ªtefan poruncise sã aibã în luptã steaguri creºtine, brodate în mãnãstiri ºi sfinþite cu puterea rugãciunii. Ele stau mãrturie: unul la Vatoped, în Athos, ºi altul pe pãmânt românesc. A luptat pânã când a fost doborât de o ranã primitã în luptã. ªi lupta aceea a fost dreaptã. El n-a vrut pãmântul nimãnui. El a vrut doar sã apere

pânã va fi în viaþã, iar dupã aceea sã-i facã în anul întâi pomenirile obiºnuite ºi apoi sã-i facã într-o zi din an seara parastas ºi dimineaþa Liturghie“.

greu de egalat. Venea adeseori la hramurile marilor mãnãstiri ºi descãleca de pe calu-i alb, la Neamþu, de Înãlþare, sau în atâtea locuri din Þara Moldovei. Trebuie sã amintim ºi de ajutorul pe care Sfântul Voievod l-a dat unor mãnãstiri de la Muntele Athos. În primul rând, Mãnãstirea Zografu, cãreia i-a fãcut numeroase danii, fapt cel determinã pe monahul Isaia din Hilandar sã afirme cã Mãnãstirea Zografu a fost întemeiatã de ªtefan cel Mare (deºi, în realitate, ªtefan era doar un ctitor adãugãtor, nu fondator). Pentru multele sale danii, ªtefan cerea vieþuitorilor de la Zografu: „sã-l scrie la Proscomidie pe el, pe soþia sa ºi pe copii ºi sã-i cânte sâmbãtã seara un paraclis ºi marþea o liturghie ºi sã-l pomeneascã

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Au trecut 550 de ani de când slãvitul ªtefan a fost întronizat ca voievod al Moldovei. Trecerea anilor i-a sporit faima. Oriunde mergi în Moldova, vei întâlni zidiri mãreþe, mãnãstiri, biserici, cetãþi, fântâni, poduri. Dar mai ales, vei întâlni la fiecare casã amintirea unui domnitor neînfricat, luptãtor, ctitor. ªi pe buzele pruncilor ºi ale bãtrânilor, numele sãu se rosteºte cu bucurie ºi mândrie: „Într-însul gãsise poporul românesc cea mai curatã ºi mai deplinã icoanã a sufletului sãu cinstit ºi harnic, rãbdãtor fãrã sã uite ºi viteaz fãrã cruzime, straºnic în mânie ºi senin în iertare, rãspicat ºi cu mãsurã în grai, gospodar ºi iubitor al lucrurilor frumoase, fãrã nici o trufie în faptele sale…“. „Doamne, numai tu singur ºtii ce a fost în inima mea“ La sfârºitul vieþii, marele domn se pregãtea de întâlnirea cu Mântuitorul Hristos, Cãruia îi închinase viaþa ºi Cãruia îi ceruse iertare pentru pãcatele sãvârºite ca un om purtãtor de trup ºi vieþuitor în lume. Vartolomeu Mãzãreanu, într-o lucrare, transcrie ultimele cuvinte ale voievodului: „… Doamne, numai tu singur ºtii ce a fost în inima mea. Nici eresurile înºelãtoare, nici focul vârstei tinereºti n-au putut-o sminti, ci am rãmas întãrit pe piatra care este Însuºi Hristos, pe a cãruia Cruce de-a pururea îmbrãþiºatã la piept þinând, viaþa mea am închinat-o, nãdejde nesmintitã printr-însa la pãrintele veacurilor având, prin care pe toþi vrãjmaºii am gonit ºi am înfrânt..“. La ziua pomenirii sale, la 2 iulie, cântãm împreunã marelui voievod: „… Apãrãtor neînfricat al credinþei ºi patriei strãbune, mare ctitor de locaºuri sfinte, ªtefane voievod, roagã pe Hristos Dumnezeu sã ne izbãveascã din nevoi ºi din necazuri“. Arhim. Timotei AIOANEI

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Boala în cartea III Regi

Idolatria în timpul domniei lui Ieroboam Abaterea de la poruncile lui Dumnezeu ºi închinare la idoli a lui Solomon au atras dupã sine disoluþia regatului lui Israel. Prin voinþa lui Dumnezeu, proorocul Ahia îl unge rege pe Ieroboam peste zece dintre seminþiile evreieºti, celelalte douã rãmânând sub conducerea lui Solomon: „În acel timp i s-a întâmplat lui Ieroboam sã iasã din Ierusalim ºi l-a întâlnit în drum proorocul Ahia din ªilo, care avea pe el o hainã nouã. În câmp erau numai ei amândoi. ªi a luat Ahia de pe el haina cea nouã, a rupt-o în douãsprezece bucãþi. ªi a zis lui Ieroboam: "Ia-þi pentru tine zece bucãþi cãci aºa grãieºte Domnul Dumnezeul lui Israel: Iatã, Eu rup regatul din mâna lui Solomon ºi-þi dau þie zece seminþii, Iar douã seminþii îi vor rãmâne lui, pentru robul Meu David ºi pentru cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o dintre toate seminþiile lui Israel. ªi aceasta o fac, pentru cã ei M-au pãrãsit ºi au început sã se închine Astartei, zeiþa Sidonienilor, lui Chemoº, dumnezeul Moabiþilor, ºi lui Moloh, dumnezeul fiilor Amoniþilor, ºi n-au umblat în cãile Mele, ca sã facã cele plãcute înaintea ochilor Mei ºi sã pãzeascã rânduielile Mele ºi poruncile Mele, cum a fãcut David, tatãl lui Solomon”. (III Regi 11, 30-33) Alegerea lui Ieroboam l-a nemulþumit pe Solomon, care cãuta orice prilej sã îl ucidã pe cel care, în viziunea lui, sfâºiase comunitatea evreiascã. Fuga acestuia în Egipt pentru a scãpa de furia regelui nu va liniºti apele în sânul poporului. Urcarea pe tronul din Ierusalim a lui Roboam, fiul lui Solomon, va aduce ºi mai multã tulburare în popor, dat fiind refuzul acestuia de a reduce taxele ºi impozitele pe care poporul le plãtea pentru dezvoltarea infrastructurii statului evreu. Revoltaþi din aceastã pricinã, evreii din cele zece seminþii seminþii ale lui Israel se vor grupa sub conducerea lui Ieroboam, revenit între timp din Egipt. Dar poporul era legat prin credinþa lui de cultul divin public oficiat în templul lui Solomon din Ierusalim, prin urmare oricând exista posibilitatea ca acesta sã

revinã prin apelarea la tradiþia religioasã sub conducerea lui Roboam. Înþelegând aceasta ºi atins de aripa mândriei, iar nu de ce a temerii, Ieroboam alunecã pe panta pãcatului ºi a fãrãdelegii, construind

în Betel ºi în Dan: „ªi sfãtuindu-se, regele a fãcut doi viþei de aur ºi a zis poporului: "Nu trebuie sã vã mai duceþi la Ierusalim; iatã Israele dumnezeii tãi, care teau scos din pãmântul Egiptului!" ªi a pus unul în Betel, iar pe celãlalt în Dan. Însã fapta aceasta a dus la pãcat, cãci poporul a început sã meargã pentru a se închina unuia din ei, pânã la Dan, ºi a pãrãsit templul Domnului. ªi a zidit el ºi capiºti pe înãlþimi ºi a fãcut preoþi, luaþi din popor, care nu erau fii ai lui Levi.” (III Regi 12, 28-31) Pãcatul idolatriei în care Ieroboam atrãsese toate cele zece seminþii ale lui Israel nu va rãmâne nesancþionat de Dumnezeu care, mai întâi îl

atenþioneazã pe rege printr-o întâmplare minunatã. Unul dintre proorocii din þinutul lui Iuda, condus de Roboam, este trimis de Dumnezeu sã îi atragã atenþia regelui asupra pãcatului idolatriei în care persista. Ca argument proorocul îi vorbeºte despre spargerea în douã a jertfelnicului pe care Ieroboam îl tãmâia ºi de care îi va rãmâne mâna lipitã: „ªi a arãtat în acea zi ºi un semn zicând: "Iatã semnul dupã care se va cunoaºte cã Domnul a grãit aceasta: Jertfelnicul acesta se va despica, ºi cenuºa care este pe el se va împrãºtia!" Când regele Ieroboam a auzit cuvântul omului lui Dumnezeu pe care l-a grãit în gura mare în fala jertfelnicului de la Betel, ºi ºi-a întins mâna lui de la jertfelnic, zicând: "Puneþi mâna pe el!", i-a înlemnit mâna care o întinsese asupra lui ºi nu putea sã o întoarcã înapoi. ªi jertfelnicul s-a despicat ºi cenuºa de pe jertfelnic s-a împrãºtiat, dupã semnul care l-a dat omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului. Atunci a zis regele Ieroboam cãtre omul lui Dumnezeu: "Îmblânzeºte faþa Domnului Dumnezeului tãu ºi roagã-te pentru mine, ca sã mi se poatã întoarce mâna mea la mine". ªi a îmblânzit omul lui Dumnezeu fala Domnului ºi mâna regelui s-a întors la el ºi s-a fãcut ca ºi înainte.” (III Regi 13, 3-6) Deºi a fost subiectul minunii ºi vindecarea trebuia sã fie începutul întoarcerii cu faþa cãtre Dumnezeul pãrinþilor, totuºi, Ieroboam va persista în pãcatul idolatriei, atrãgând mânia lui Dumnezeu asupra întregii sale familii: „Dar Ieroboam nu s-a întors din calea lui cea rea nici dupã întâmplarea aceasta, ci a venit iarãºi la calea dinainte ºi a fãcut din poporul de rând preoþi pentru înãlþimi; pe cine vrea, pe acela îºi punea mâna lui ºi-l fãcea pe acela preot de înãlþimi. Aceasta a dus casa lui Ieroboam la pãcat ºi la pieire ºi la stârpirea ei de pe faþa pãmântului.” Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

FÂNTÂNA LUI IACOV Trecând prin Samaria, Mântuitorul vine la o cetate numitã Sihar, renumitã cândva ca bogãþie ºi populaþie, ca om ostenit de cãlãtorie ºi sub arºiþa soarelui, cautã un loc de odihna ºi se aºeazã lângã fântâna lui Iacov (Ioan 4,6). Celebra fântânã se aflã la poalele Muntelui Garizim, pe pãmântul dãruit cândva de Iacov fiului sãu Iosif. Aici, Mântuitorul rãmas singur, ucenicii au fost trimiºi cu treburi în cetate (Ioan 4, 8) ºi era în ceasul al ºaselea, când la fântânã vine o femeie din Samaria, pentru a lua apã, lucru de care Iisus se bucurã, deoarece îi spune: ,,Dãmi sã beau” (Ioan 4, 7). Îndatã femeia cunoaºte cã

este iudeu ºi este miratã de acest lucru: cã un iudeu îi cere apã, dar primeºte acest lucru pentru simplitatea, schimbarea ºi luminarea cu un mare adevãr, înãlþând gândul ei de la simpla existentã a apei, la darul lui Dumnezeu, care potoleºte setea duhovniceascã (Ioan 4, 10). Samarineanca îºi dã seama cã aceastã apã vie nu o poate gãsi în fântâna lui Iacov ºi îl întreabã ,, Nu cumva eºti Tu mai mare decât pãrintele nostru Iacov” (Ioan 4, 12). Iisus îi spune cã apa din fântânã este bunã, chiar patriarhul Iacov a folosit-o pentru el ºi familia lui, slugile ºi turmele lui, dar tot spre sete va fi. Marele Prooroc îi descoperã toate tainele ei pãcãtoase, spunându-i despre bãrbaþii ei, acel lucru o lovirã ca un trãznet, deoarece exclamã ,,Doamne vã cãTu eºti prooroc”(Ioan 4,19), dar în acelaºi timp i se trezeºte în suflet o cugetare înaltã, aceea cã Mântuitorul o poate schimba, avea nãdejdea cã cineva care îi ºtia trecutul, îi vorbea liniºtitor, simþind o cãldurã interioarã nemaiîtâlnitã, iar ,,apa vieþii”de care i se spune, îi dã speranþa unei alte vieþi, tindea spre înnoire. ,, I-a zis femeia: ªtim cã va veni Mesia care se cheamã Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouã toate. [RTF bookmark start: }BM26[RTF bookmark end: }BM26Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.”(Ioan 4, 25-26). Când s-a întrupat Dumnezeu- Fiul, aceastã mare

tainã a fost descoperitã unor simpli pãstori, când aud glasuri din cer, iar un înger le vesteºte minunea, iar acum despre Dumnezeu, vorbeºte însuºi Fiul Sãu, marea tainã fiind spusã unei femei pãcãtoase, simple ºi sãrace, dar cei bolnavi au nevoie de doctor ºi nu cei sãnãtoºi. Câtã dragoste ºi adevãr era în cuvintele Sale, încât femeia ºi-a dat seama cã Hristos este ºi mergând în cetate a chemat mulþimea pentru a asculta ºi a se îmbogãþii sufleteºte, uitând de rivalitatea dintre neamuri, cãci existau pãreri diferite cu privire la locul sfânt al Palestinei. Ucenicii venind cu cele ce cumpãraserã, s-au mirat cã Mântuitorul vorbea cu o femeie samarineancã, dar El nu mai avea nevoie de mâncare, cãci cu altfel de mâncare se hrãnea ºi de dragul samarinenilor însetaþi de ,,apa vie”, a rãmas cu ei douã zile, timp în care S-a fãcut cunoscut ºi în mod sigur mulþi s-au convertit pentru numele lui Hristos. Astfel Mântuitorul binecuvântâdu-i ºi demonstrându-le prin locuirea în mijlocul lor cã sunt un popor binecuvântat. Lângã fântâna lui Iacov, cu apa bunã, dar simplã, Mântuitorul dãruieºte sufletelor pururi însetate, apa vieþii veºnice, prin cuvântul Sãu înnoindu-i ºi arãtându-le o cale spre ceruri. Pr. Robert NICOLAE

3


Argeºul Ortodox

Cum stãm la sfintele slujbe? Când trebuie sã stea în picioare credincioºii ºi când se pot aºeza? (II) Mãrturii din Constituþiile Apostolice În a doua carte a Constituþiilor Apostolice avem o descriere atentã a sinaxelor liturgice aºa cum se fãceau ele în Antiohia spre sfârºitul secolului al IV-lea. În continuu se vorbeºte despre faptul cã credincioºii stau jos în locuri din bisericã special destinate pentru fiecare ceatã ºi se ridicã în timpul citirii Evangheliei, în timpul rugãciunilor ºi în timpul aducerii jertfei: «sã se aºeze preoþimea», «în celãlalt loc laicii sã se aºeze cu toatã liniºtea ºi buna rânduialã», «ºi femeile separat ºi acestea sã se aºeze, în tãcere ducându-se», «ºi când este cititã Evanghelia toþi preoþii ºi diaconii ºi tot poporul sã stea în picioare cu multã liniºte», «cei tineri de o parte sã se aºeze, dacã este loc, iar de nu sã stea în picioare. Iar cei înaintaþi în vârstã sã se aºeze în rânduialã. Iar pe copiii care sunt de faþã sã îi ia lângã ei taþii ºi mamele», «fecioarele ºi vãduvele ºi bãtrânele înaintea tuturor sã stea în picioare sau sã se aºeze», «ºi dupã aceasta (predica) în armonie toþi ridicându-se... sã se roage lui Dumnezeu», «dupã aceasta sã fie jertfa, stând [în picioare] tot poporul ºi rugându-se liniºtit».

Cum stãm la Sfânta Liturghie? În principiu aceeaºi tradiþie se continuã pânã astãzi. Credincioºii stau în picioare în timpul Evangheliei ºi în timpul rugãciunii anaforalei, de la „Sã stãm bine...” pânã la „ªi sã fie milele...”, la Crez ºi la „Tatãl nostru” pânã la începutul chinonicului, în timpul împãrtãºirii („Cu fricã de Dumnezeu...”) ºi dupã, pânã la apolis. Este exact rânduialã care este prevãzutã de Constituþiile Apostolice ºi care a supravieþuit pânã astãzi. Numai cã atunci nu fuseserã introduse încã Simbolul de credinþã ºi Rugãciunea domneascã la Dumnezeiasca Liturghie. Mai târziu s-au introdus ºi antifoanele ºi Tipicalele. ªi aici, prin analogie, poziþia în picioare se impune la

„Binecuvântatã este împãrãþia...”, la Vohod (porunca diaconului „Înþelepciune. Drepþi” se spunea iniþial în partea de jos a bisericii), pânã chiar ºi la trisaghion, precum ºi în timpul Vohodului cu Cinstitele Daruri (la heruvic). Iarãºi „Drepþi primind...” constituie o poruncã pentru ridicarea celor care ºedeau, dat fiind faptul cã împãrtãºirea dura mult timp, iar dupã Dumnezeiasca

împãrtãºire cei ce se împãrtãºiserã („primind...”) se trãgeau într-o parte ºi apoi se aºezau, aºteptând mulþumirea de dupã împãrtãºire. Se pare cã practica nu a fost peste tot aceeaºi. Avem mãrturii cã în timp ce la citirea Apostolului într-un loc credincioºii ºedeau, dupã cum se întâmplã ºi astãzi în mod obiºnuit, în alte pãrþi stãteau drepþi, dupã cum se poate concluziona indirect din prevederea tipiconalã conform cãreia la citirile Vecerniei stãm jos, pe de o parte, când sunt din Vechiul Testament, dar, pe de alta, ne ridicãm în picioare când sunt din Epistolele Soborniceºti. Poziþia credinciosului la Utrenie ºi Vecernie

La Utrenie este prevãzutã poziþia dreaptã în timpul celor ºase psalmi, în timpul Evangheliei de la Utrenie, dacã existã, în timpul cântãrii Nãscãtoarei de Dumnezeu (la „Ceea ce eºti mai cinstitã...") sau la peasna a 9-a a canoanelor ºi la doxologie. În vechime, în picioare citeau sau cântau uºor ºi catismele Psaltirii, adicã cele trei „stãri” ale psalmilor celor douã „catisme/ºezânde”, care se pun de obicei la Utrenie. Stãteau jos la troparelecatisme (sedelne) care se inserau între stihologii, cele numite în alt fel ºi „anapavsima - de odihnã”. Termenii vechi sunt clari. Mai târziu s-a întâmplat o confuzie în termeni ºi în practicã. În vechile manuscrise ale Psaltirii cuvântul „catisma” existã întotdeauna dupã terminarea celor trei „stãri”, care erau numite aºa deoarece psalmii se cântau de cãtre fraþii care stãteau în picioare („éïôáìåíïõò”), în timp ce „catismele/ºezândele” - tropare se cântau atunci când pãrinþii ºedeau. Sfântul Simeon al Tesalonicului comenteazã foarte potrivit aceastã practicã: «Apoi ºezând, cântã sedealna, pe de o parte pentru puþina odihnã a trupului, iar pe de alta, arãtând cã ºi ºezând trebuie sã lãudãm pe Dumnezeu. Cãci atunci, pentru învãþãtura de obºte, se citeºte vreun cuvânt al sfinþilor pentru sãrbãtoare» - înþelege vreo lecturã din texte patristice, care se insera între catisme ºi Ode (Dialog, cap. 311). Sfântul Marcu Eugenicul este mai analitic: «Dupã aceasta („Dumnezeu este Domnul” sau „Aliluia”), alegând o parte din Psaltire, o citim, întrerupând-o ºi pe aceasta cu doxologii (adicã ecfonise) ºi cu tropare, aºa-numitele „catisme/ºezânde”, pentru cã stãm jos în timpul lor, în altã parte, în [locul] unde facem citirile, pentru folos ºi pentru odihnã» (Explicarea slujbei bisericeºti). La fel, credincioºii stãteau drepþi ºi în timpul celei de-a doua citiri a Vecerniilor Postului Mare, la cea din Paremii, care este socotitã un tip al citirilor evanghelice, deoarece se referã la înþelepciune, la Hristos (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. V, pag. 204-206). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Viaþa Maicii Domnului, dupã sfântul Maxim Mãrturisitorul

10. Fuga în Egipt cuvintele proorocirilor ”i preamªrirea Anei, Maica Sf ntª cu Pruncul ”i cu dreptul Iosif s-au ntors n Galileea, n cetatea Nazaret (Luca 3,39). Atunci ngerul Domnului s-a arªtat lui Iosif ”i a poruncit fuga n Egipt.(Matei 2,13), cªci avea sª urmeze omor rea nou-nªscu ilor de cªtre nelegiuitul Irod. Atunci Dumnezeul ”i Domnul pe care ˛l cªutau sª-L omoare, Care a fugit n Egipt, a r nduit toate chiar ”i pentru ocrotirea marelui ˛naintemergªtor ”i Botezªtor Ioan, ca sª nu fie ucis mpreunª cu nou-nªscu ii, ci, abia la vremea v rstei mplinite,sª fie martorul ”i ˛naintemergªtorul Sªu ”i la cei ce locuiau n iad spre a le vesti ”i acelora izbªvirea. “i s-a petrecut cª venind solda ii lui Irod, Elisabeta l-a luat pe fiul ei Ioan, a fugit din casa sa n pustie ”i a zis unui munte: Munte al lui Dumnezeu, prime”te mama mpreunª cu copilul! “ i muntele i-a primit ”i i-a ascuns la porunca Domnului. Acolo l-a lªsat Elisabeta pe fiul sªu ”i apoi a murit. “i ncep nd de acum, negrªitª, ne”tiutª ”i de nerostit ie”i cre”terea ”i sªla”ul sªu n pustie, precum ”i felul cum ”i-a primit hranª a. Minunata ocrotire a ˛naintemergªtorului Ioan Dupª aducerea ”i primirea de cªtre Simeon, dupª p nª n ziua arªtªrii sale lui Israel.

4

Dar nelegiui ii uciga”i, cum n-au ajuns sª punª m na pe Elisabeta ”i pe fiul ei Ioan, s-au ntors ”i ”iau revªrsat furia mpotriva tatªlui Zaharia, ucig ndul chiar n timp ce acesta slujea n templu. b. Lucrarea Pruncului Iisus n Egipt Venirea t nªrului Prunc ”i ˛mpªrat a toate n Egipt, a alungat demonii Egiptului (Isaia 19, 1-4) ”i a surpat pe to i n”elªtorii robi demonilor. Atunci egiptenii au vªzut ceea ce le fusese spus dinainte de proorocul Isaia: pe Dumnezeu ntrupat ”i pe Maica Sa Fecioarª fªrª de prihanª (Isaia 19,20-21). “ i Domnul Iisus ”i Maica Sa Preasf ntª au locuit n Egipt vreme de doi ani, dupª care ticªlosul Irod a murit de o boalª nfrico”ªtoare, ”i din nou ngerul Domnului i s-a arªtat lui Iosif n Egipt ”i i-a spus: Scoalª-te, ia Copilul ”i pe Mama Lui ”i mergi n pªm ntul lui Israel, cªci au murit cei ce cªutau sª ia sufletul Pruncului! “i el, scul ndu-se, a luat Pruncul ”i pe Mama Lui ”i au venit n pªm ntul lui Israel (...) “i venind au locuit n ora”ul Nazaret ca sª se mplineascª ceea ce s-a spus prin prooroci, cª Nazarinean se va chema. (Matei 2; 19-21, 23).


Argeºul Ortodox

De unde-mi va veni mie ajutorul? Când totul se agitã ºi se frãmântã pe marea vieþii noastre, mare înspumatã ºi biciuitã de nemiloasele vânturi ale ispitelor ºi ale pãcatului, când corabia vieþii noastre e lovitã ºi gata sã se scufunde, când ne învãluieºte noaptea cea neagrã a necredinþei, când în preajma noastrã nu auzim decât strigãte de ajutor, în diferite împrejurãri, va trebui sã spunem ºi noi personal fiecare: “Oare, de unde-mi va putea veni ºi mie ajutorul ?” Nu este uºor sã fii singur, sã ajungi epuizat de puteri, sã strigi fãrã sã fii auzit, iar dupã ce ai încercat ºi ai epuizat toate mijloacele ºi resursele priceperii tale, sã poþi sã te întrebi ºi sã strigi prin credinþã: “de unde-mi va veni e ajutorul ?” Atunci când te-ai luptat ºi te-ai frãmântat, când nai gãsit ieºire ºi când nu ºtiai unde este scãparea, atunci strigã cãtre Domnul, ºi crede din toatã inima cã ajutorul îþi va veni cu siguranþã de la El ºi numai de la El. Ceea ce este cuvântul dulce al mamei pentru copilul ei ºi ceea ce este cuvântul copilului pentru mamã, ceea ce este cãrarea pentru omul rãtãcit, ceea ce este lumina pentru cel care umblã noaptea prin locuri primejdioase, aceea este intervenþia ºi ajutorul lui Dumnezeu pentru omul credincios, care se încrede în Domnul ºi aleargã cu credinþã cu orice problemã la El, mãrturisindu-ºi pãcatele ºi dorind sã primeascã eliberarea divinã. 1. Dumnezeu este gata sã ne asculte necazurile ºi sã intervinã pentru noi cu ajutorul Lui a. Nu este bine ca omul sã fie singur, sã-i facem un ajutor potrivit pentru el: (Facerea 2, 18). În grãdina Paradisului, Adam, omul creat de Dumnezeu, avea tot de ceea ce avea nevoie. El avea la discreþie fructe aromate ºi coapte, se bucura din plin de frumuseþile grãdinii ºi respira cu mult nesaþ parfumul minunat al florilor. Toate soiurile de animale ca re se jucau în faþa lui ºi mulþimea pãsãrilor, care cântau minunat prin copacii grãdinii, fãceau ca plictiseala sã nu vinã niciodatã peste Adam. Pe lângã toate acestea, trimiºii cereºti, îngerii lui Dumnezeu ºi chiar Dumneezu Tatãl ceresc, veneau zilnic sã.l viziteze, ofereau omului nou creat, acea ambianþã a unui colectiv minunat, superb, a unei tovãrãºii deosebite. Mai trebuia oare ceva ? Domnul spune cã are sã-i facã un ajutor pentru el. “ªi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sã fie omul singur; sã-i facem ajutor potrivit pentru el" (Facerea 2, 18). Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sã trãiascã în singurãtate, ci el trebuia sã fie o fiinþã sociabilã, de aceea Dumnezeu a hotãrât sã-i creeze o tovarãºã asemenea lui. Sã nu uite niciodatã cei cãsãtoriþi ºi mai ales bãrbaþii, cã partenerele lor de viaþã, soþiile lor, Duimnezeu le-a dat ca ajutoare pentru ei. Dumnezeu ne-a fãcut sã fim ajutoare unii pentru alþii, însã astãzi, în condiþiile pãcatului, noi putem deveni ºi piedici unii pentru ceilalþi. Ajutã-ne Doamne sã fim sfinte ajutoare ºi nu piedici ! b. Copiii lui Israel gemeau de necazuri, din cauza robiei în Egipt, ºi scoteau cãtre Dumnezeu, strigãte de deznãdejde: “Apoi, dupã trecere de vreme multã, a murit regele Egiptului, de care fugise Moise. Fiii lui Israel însã gemeau sub povara muncilor ºi strigau ºi strigarea lor din muncã s-a suit pânã la Dumnezeu. Auzind suspinele lor, Dumnezeu ªi-a adus aminte de legãmântul Sãu pe care îl fãcuse cu Avraam, cu Isaac ºi cu Iacov. De aceea a cautat Dumnezeu spre fiii lui Israel si S-a gandit la ei. “ (Ieºirea 2, 23-25). Dacã astãzi, te simþi rob al pãcatului, strigã spre Dumnezeu pentru eliberare. c. Capacul ispãºirii cu cei doi heruvimi aºezaþi pe chivot în Sfântul Locaº, pe care-l folosea poporul Israel, sanctuar descris în Vechiul Testament: “Iar în chivot sã pui legea, pe care Þi-o voi da. Sã faci ºi capac la chivot, de aur curat, lung de doi coþi ºi jumãtate, ºi lat de un cot ºi jumãtate. Apoi sã faci doi heruvimi de aur; ºi sã-i faci ca dintr-o bucatã, ca ºi cum ar rãsãri din cele douã capete ale capacului; Sã pui un heruvim la un capãt ºi un heruvim la celãlalt capãt al capacului. ªi heruvimii sã-i faci ca ºi cum ar ieºi din capac. Heruvimii aceºtia sã fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feþele sã ºi le aibã unul spre altul; spre capac sã fie feþele heruvimilor. Apoi sã pui acest capac deasupra la chivot, iar în chivot sã pui legea ce îþi voi da. Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mã voi descoperi þie ºi îþi voi grãi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel. (Ieºirea 25, 1622). Toate acestea arãtau ajutorul sau rãspunsul lui Dumnezeu, ajutor sau rãspuns pe care-l primea poporul din partea Domnului, când striga cãtre El. Domnul este gata ºi azi sã-þi rãspundã credinþei tale. Adu problemele tale înaintea Domnului. d. Pietrele preþioase, Urim ºi Tunim, de pe pieptarul Marelui Preot, aveau rolul sã arate voia lui Dumnezeu, în lucrurile aduse înaintea Lui: “În hosenul judecãþii sã pui Urim ºi Tumim; ºi vor fi acestea la inima lui Aaron, când va intra el în cortul adunãrii sã se înfãþiºeze înaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor lui Israel, înaintea Domnului. “ (Ieºirea 28, 30). Prin aceste pietre se arãta voinþa Domnului, atunci când se aduceau

înaintea Lui, anumite pricini. În situaþia când plana o undã de luminã pe piatra din dreapta, însemna cã Dumnezeu aproba lucrul cerut de cãtre ei, iar când plana o umbrã pe piatra din stânga însemna neacceptarea lui Dumnezeu. e. Împãratul Saul a întrebat pe Domnul ºi Domnul nu ia rãspuns: “ªi a întrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu ia rãspuns nici în vis, nici prin Urim, nici prin prooroci... A zis Samuel cãtre Saul: "Pentru ce mã tulburi, ca sã ies?" Iar Saul a rãspuns: "Îmi este tare greu; Filistenii se luptã împotriva mea, iar Dumnezeu S-a depãrtat de mine ºi nu-mi mai rãspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am chemat, ca sã mã înveþi ce sã fac". (I Regi 28, 6.15)

f. Dumnezeu este un ajutor care nu lipseºte niciodatã în nevoi: “Dumnezeu este scãparea ºi puterea noastrã, ajutor întru necazurile ce ne împresoarã.“ (Ps. 46, 1).Adu nevoile tale prin sfântã rugãciune. g. Faptul cã Dumnezeu este ajutorul ºi sprijinul nostru, ne face sã nu ne temem de nimic: “Dumnezeu este scãparea ºi puterea noastrã, ajutor întru necazurile ce ne împresoarã. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pãmântul ºi se vor muta munþii în inima mãrilor. Venit-au ºi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munþii de tãria lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinþit locaºul Lui. Dumnezeu este în mijlocul cetãþii, nu se va clatina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaþã. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împãrãþiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pãmântul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Veniþi ºi vedeþi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pãmânt.“ (Ps. 46, 1-8). Domnul sã ne ajute sã fim neînfricaþi în fiecare zi, în credinþã ºi în fapte bune. h. Ajutorul nostru al fiecãruia este în Domnul: “Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a fãcut cerul ºi pãmântul.“ (Ps. 124, 8). Sã nu uitãm niciodatã cã la Domnul gãsim ajutor în orice nevoie. i. În Domnul Dumnezeu mi se încrede inima ºi sunt ajutat : “Domnul este ajutorul ºi apãrãtorul meu, în El a nãdãjduit inima mea ºi mi-a ajutat. ªi a înflorit trupul meu ºi de bunãvoia mea Il voi lãuda pe El. Domnul este întãrirea poporului Sãu ºi apãrãtor mântuirilor unsului Sãu.“ (Ps. 28, 7-8). j. Domnul Îi sprijineºte pe cei neprihãniþi: “Cã braþele pãcãtoºilor se vor zdrobi, iar Domnul întãreºte pe cei drepþi.“ (Ps. 37, 17). Mãrturiseºte-þi pãcatele ºi scapã de orice prihanã, de orice pãcat. k. Cãci Domnul este gata sã te prindã de mânã ºi sã-þi ofere sprijin: “De la Domnul paºii omului se îndrepteazã ºi calea lui o va voi foarte. Când va cãdea, nu se va zdruncina, cã Domnul întãreºte mâna lui. Tãnãr am fost ºi am îmbãtrânit ºi n-am vãzut pe cel drept pãrãsit, nici seminþia lui cerând pâine; “ (Ps. 37, 23-25). Fii gata zilnic sã te laºi prins de Braþul Domnului ºi cãlãuzit mereu numai de Mâna Sa. l. Puterea Domnului este gata sã fie trezitã ºi sã vinã în ajutorul nostru: “Cel ce ºezi pe heruvimi, aratã-Te înaintea lui Efraim ºi Veniamin ºi Manase. Deºteaptã puterea Ta ºi vino sã ne mântuieºti pe noi.“ (Ps. 80, 2). Oare ce te mai împiedicã sã te închini cu smerenie Domnului ºi sã ceri ajutorul Lui ? 2. Ce trebuie sã facem pentru a ne putea bucura de ajutorul lui Dumnezeu ? Iatã câteva lucruri: a. Sã recunoaºtem mai întâi faptul cã noi am pãcãtuit: “S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns. Cãzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouã, cã am pãcãtuit! Pentru aceasta inima noastrã tânjeºte ºi ochii s-au întunecat. Muntele Sionului a rãmas pustiu ºi pe el se plimbã vulpile. Tu, Doamne, împãrãþeºti în veci ºi scaunul Tãu în neam de neam! Pentru ce vrei sã ne uiþi, sã ne pãrãseºti atât

de multã vreme? Întoarce-Te cãtre noi ºi ne vom întoarce; înnoieste zilele noastre ca în vremea cea de demult! Sau Tu ne-ai urgisit ºi Te-ai mâniat pe noi, fãrã mãsurã? (Plâng. lui Ieremia 5, 15-22). Sã nu amânãm recunoaºteea pãcatelor noastre ºi sã alergãm grabnic spre mãrturisirea lor ! b. Sã ne parã rãu pentru pãcatele noastre, sfâºiindu-ne inimile, cum zice ºi Sfânta Scripturã : “Sfâºiaþi inimile ºi nu hainele voastre, ºi întoarceþi-vã cãtre Domnul Dumnezeul vostru, cãci El este milostiv ºi îndurat, încet la mânie ºi mult Milostiv ºi-I pare rãu de rãul pe care l-a trimis asupra voastrã. O, de v-aþi întoarce ºi v-aþi pocãi, ar rãmâne de pe urma voastrã o binecuvântare, un prinos ºi o jertfã cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! “ (Ioil 2, 13-14). Toþi trebuie sã facem o lucrare de întoarcere din toatã inima cãtre Domnul, ca sã avem zilnic sioguranþa cã El ne ajutã. Poate cã ne lipseºte spiritul de mãrturisire, poate cã ne cuprinde un spirit rece ºi distant, poate cã învãluie indiferenþa ºi rãceala spiritualã, însã pentru toate acestea nu existã decât un singur remediu ºi anume, întoarcerea cu pocãinþã spre Dumnezeu, cu mãrturisirea pãcatelor noastre ºi cu dorinþa de a fi eliberaþi de orice întinãciune a pãcatului, dorind sã trãim zilnic dupã poveþele sfinte ale Domnului nostru. Mãrturisirea pãcatelor noastre sã fie o prioritate spiritualã pentru noi. Oare prin ce cade omul ? Nu prin nelegiuirea lui ? Sã ne punem mereu întrebarea acesta pentru noi: Am fãcut noi mãrturisirea tuturor pãcatelor noastre ? Avem noi asigurarea cã Domnul ne-a iertat, ne-a curãþit ºi vindecat de pãcat? O! Doamne ajutã-ne sã mãrturism pãcatele, sã ne pocãim de ele ºi sã ne dai simþãmântul iertãrii Tale. c. Pocãieºte-te ºi întoarce-te la Dumnezeul tãu: “Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tãu, cã tu te-ai poticnit din pricina fãrãdelegii tale! Gãsiþi rugi de pocãinþã, întoarceþi-vã cãtre Domnul ºi-I ziceþi Lui:"Iartã-ne orice fãrãdelege, ca sã ne bucurãm de milostivirea Ta ºi sã aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre:“ (Osea 14, 12). Doamne ajutã-ne sã ne pocãim zilnic de pãcatele noastre. 3. Un ajutor cerut prea târziu. Sã nu amânãm întoarcerea la Dumnezeu ºi solicitarea ajutorului Sãu. a. Sã nu amânãm la nesfârºit întoarcerea noastrã la Dumneeu ºi viaþa noastrã sã se încheie fãrã sã ne fi pocãit ºi întors la Dumnezeu din toatã inima noastrã : “Sã ne temem, deci, ca nu cumva, câtã vreme ni se lasã fãgãduinþa sã intram în odihna Lui, sã parã cã a rãmas pe urmã cineva dintre voi. “ (Evrei 4, 1). Fereºte-ne, Doamne, sã amânãm întoarcerea noastrã la Tine ºi viaþa sã ni se încheie astfel! b. Sã avem mare grijã în a ne mãrturisi pãcatele sãvârºite ºi ale pãrãsi :De câte ori nu am putea spune ºi noi :Am pãcãtuit, cãci am vândut sânge nevinovat: “Zicând: Am greºit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveºte pe noi? Tu vei vedea“. (Mat. 27, 4). Mãrturisiþi pãcatele voastre ! c. ªi ziceau munþilor ºi stâncilor : “cãdeþi peste noi“ :“Iar cerul s-a dat în lãturi, ca o carte de piele pe care o faci sul ºi toþi munþii ºi toate insulele s-au miºcat din locurile lor. ªi împãraþii pãmântului ºi domnii ºi cãpeteniile oºtilor ºi bogaþii ºi cei puternici ºi toþi robii ºi toþi slobozii sau ascuns în peºteri ºi în stâncile munþilor, Strigând munþilor ºi stâncilor: Cãdeþi peste noi ºi ne ascundeþi pe noi de faþa Celui ce ºade pe tron ºi de mânia Mielului; Cã a venit ziua cea mare a mâniei lor, ºi cine are putere ca sã stea pe loc? “ (Apoc. 6, 14-17). Cerul întreg, plin de binecuvântãri cereºti, este gata sã se reverse în fiecare suflet omenesc, ca o rãsplatã pentru toþi aceia care se vor întoarce la Dumnezeu ºi care vor cere cu credinþã ajutorul Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. El este gata ºi doreºte sã ne dea Împãrãþia Cerurilor. Domnul niostru Iisus Hristos, a spus : “Sã nu se tulbure inima voastrã; credeþi în Dumnezeu, credeþi ºi în Mã loc. ªi dacã Mã voi duce ºi vã voi gãti loc, iarãºi voi veni ºi vã voi lua la Mine, ca sã fiþi ºi voi unde sunt Eu.“ (Ioan 14, 1-3). Pentru tot ajutorul pe care Bunul nostru Tatã Ceresc, ni l-a dat pânã în prezent, pentru toatã asigurarea sprijinului Sãu, pentru viitorul nostru, putem sã fim recunoscãtori, pentru cã ajutorul nostru vine numai de la Domnul, iar pentru aceasta meritã sã-i mulþumim întotdeauna, zicând împreunã cu toate fãpturile sfinte:“ªi am vãzut ºi am auzit glas de îngeri mulþi, de jur împrejurul tronului ºi al fiinþelor ºi al bãtrânilor, ºi era numãrul lor zeci de mii de zeci de mii ºi mii de mii, Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca sã ia puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea ºi tãria ºi cinstea ºi slava ºi binecuvântarea. ªi toatã fãptura care este în cer ºi pe pãmânt ºi sub pãmânt ºi în mare ºi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce ºade pe tron ºi Mielului fie binecuvântarea ºi cinstea ºi slava ºi puterea, în vecii vecilor!“ (Apoc. 5, 11-13). Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

5


Argeºul Ortodox

La Mulþi ºi Fericiþi Ani, Mult Stimate Domnule Profesor Mihail Diaconescu!... O scurtã scrisoare deschisã, cu prilejul acestui frumos ceas omagial, festiv ºi aniversar Cu multã bucurie ºtim ºi (re)cunoaºtem cã în fiecare an la data de 08 noiembrie este ales prilej de îndoitã sãrbãtoare (atât ziua de naºtere cât ºi cea onomasticã), mai ales pentru domnia voastrã, însã, de data aceasta, permiteþi-mi sã mã împãrtãºesc ºi eu de aceastã bucurie ºi încununare, acum la ceas aniversar ºi jubiliar, deoarece împliniþi ºi înmãnunchiaþi o frumoasã ºi bogatã vârstã, rotundã, cea de 75 de ani, frumoºi, plini, rodnici ºi consistenþi!... Recunosc ºi mãrturisesc faptul cã eu personal, vã cunosc de relativ puþinã vreme dar de la bun început am fost plãcut impresionat de dumneavoastrã, datoritã caracterului, onoarei, demnitãþii, blândeþii, înþelepciunii ºi spiritului de om serios, onest ºi muncitor, perseverent ºi tenace, care vã caracterizeazã!... De aceea, am apreciat ºi admir în continuare aceste calitãþi, pe care le aveþi, le cultivaþi ºi le împãrtãºiþi ºi altora, cu toatã abnegaþia, dragostea ºi generozitatea!... Totodatã, vã apreciez toatã munca, osteneala ºi sudoarea depusã în câmpul activitãþii ºtiinþifice, de cercetare, scriitoriceºti, publice, civice, publicistice, editoriale, culturale ori spirituale ºi mai cu seaamã în cea organizatoricã, fiind un bun iniþiator, fondator, coordonator ºi organizator al multor activitãþi, societãþi ºi acþiuni culturale, de anvergurã naþionalã ºi internaþionalã, în þinuturile binecuvântate ale Þãrii Româneºti ºi nu numai (Oltenia, Argeºul plaiurilor dumneavoastrã natale, Râmnicul, într-un cuvânt, Muntenia toatã ºi Dobrogea strãbunã) – unde colaboraþi ºi cooperaþi atât de frumos, de bine ºi de eficient cu toatã preoþimea ºi intelectualitatea zonei ºi care, din aceste motive, vã stimeazã, vã respectã ºi vã preþuieºte atât de mult, dimpreunã cu noi toþi!... Prin urmare, cugetând eu acum, în acest ceas sãrbãtoresc, omagial ºi aniversar, la activitatea ºi la personalitatea domniei voastre foarte complexã ºi foarte completã, mã gândesc la darul omului providenþial cu care v-a înzestrat Creatorul ºi Stãpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe Care dumneavoastrã îl cinstiþi cu toatã sinceritatea, dragostea ºi abnegaþia!... M-aº bucura sã ºtiu, Mult Stimate Domnule Profesor, cã atât contemporanii cât ºi posteritatea vã vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoºtinþa ºi preþuirea cuvenitã pentru tot ce aþi fãcut, pentru ceea ce sunteþi ºi însemnaþi (sau ar trebui sã însemnaþi) dumneavoastrã în conºtiinþa ºi în memoria noastrã colectivã, care, mã rog lui Dumnezeu sã nu fie alteratã ºi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcã, din pãcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita binefãcãtorii ºi înaintaºii noºtri dar încerc, totuºi, sã–mi fac un act de încurajare ºi de optimism ºi sã cred cã ori de câte ori va fi pomenit numele Mihail Diaconescu va fi pronunþat cu veneraþie ºi respect pentru tot binele pe care dumneavoastrã l-aþi fãcut atâtor oameni ºi care fapte, fiþi sigur, cã sunt consemnate de cãtre Dumnezeu în Împãrãþia Sa cea cereascã ºi veºnicã de care, ne rugãm Lui, sã aveþi parte!... Aºadar, fiþi încredinþat, Mult Stimate Domnule Profesor, cã sunt foarte mulþi oameni de rând, din þarã noastrã ºi din diaspora româneascã, credincioºi ori slujitori ai altarelor care se roagã Bunului Dumnezeu, sã vã dãruiascã multã liniºte ºi pace în suflet, multã bucurie sufleteascã ºi sã vã rãsplãteascã pentru faptul cã i-aþi fãcut pe ei sau pe copiii lor oameni, cu spirit, suflet ºi simþãmânt românesc, cu ºcoalã autenticã, cu carte româneascã de învãþãturã, cu biblioteci ºi cu studii înalte, încheiate, în aceste locuri, fapt ce nu poate fi uitat de ºi în istoria sau geografia acestor locuri - marcate de prezenþa ºi activitatea dumneavoastrã atât de bogatã ºi de prodigioasã ºi care s-a desfãºurat, ºi încã se desfãºoarã, pe parcursul atâtor ani; rugãciuni cãrora mã alãtur ºi eu, dorindu-vã, încã odatã sã ne trãiþi întru mulþi, folositori ºi roditori ani, alãturi de familie, de colegi sau colaboratori ºi de toþi cei dragi ai dumneavoastrã!...

Mihail Diaconescu - un promotor al spiritualitãþii româneºti autentice

6

Cu alte cuvinte, aºadar, doresc sã recunosc ºi sã dezvãlui adevãrul cã am apreciat întotdeauna bogata ºi diversa activitate a Domnului Mihail Diaconescu, aceea de profesor universitar, scriitor, publicist ºi om deosebit de activ al cetãþii, puterea sa de muncã, deosebita sa capacitate de: asimilare, concentrare, sintetizare, promovare ºi redare a datelor, informaþiilor, citatelor ºi evenimentelor istorice ºi nu numai, a activitãþilor ºi acþiunilor culturale ºi spirituale pe care le iniþiazã, supravegheazã ºi organizeazã, cu multã seriozitate ºi avizatã competenþã, cãrþile pe care le-a scris ºi le scrie Domnul Profesor Mihail Diaconescu, precum ºi toatã activitatea sa culturalã ºi spiritualã, caracterul ºi cultura foarte vastã ºi solidã de care dispune, de

asemenea (ºi) dragostea domniei sale pentru cultura, arta ºi spiritualitatea noastrã autenticã!... Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea ºi puterea domniei sale de muncã susþinutã, pe care o desfãºoarã ºi acum, constatând din aceasta cã are aceastã atitudine, mereu pozitivã ºi optimistã, faþã de viaþã, faþã de semenii ºi cunoscuþii lui ce nu sunt puþini ºi care, dacã sunt sinceri, îl apreciazã ºi îl admirã mult, fiindu-i cât se poate de recunoscãtori, aºa cum încerc sã-i fiu ºi eu acum, când scriu aceste rânduri, cu o nedisimulatã emoþie!... Aºadar, Domnul Profesor Universitar Dr. Mihail Diaconescu s-a nãscut la 8 noiembrie 1937, în localitatea Priboieni, comuna Vultureºti, judeþul Argeº, ºi este romancier, critic, estetician, teolog ortodox ºi istoric literar. Este fiul Aureliei (nãscutã Mârfu) ºi al lui Aurelian Diaconescu, preot ºi învãþãtor. A absolvit Liceul „Gheorghe ªincai" din Bucureºti ºi Facultatea de Filologie a Universitãþii din Bucureºti (1960), obþinând în anul 1972 titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaºi, cu teza Gib I. Mihãescu, publicatã în anul 1973. Dupã absolvire, an care a coincis ºi cu debutul sãu în revista „Gazeta literarã" cu un articol despre Gala Galaction, este numit profesor de limbile românã ºi latinã, logicã ºi psihologie la Liceul „St. O. Iosif" din localitatea Rupea, judeþul Braºov. În anul 1965 a fost muzeograf la Muzeul Regional de Istorie ºi redactor la secþia culturalã a cotidianului „Drum nou" din municipiul Braºov. În anul 1963 debuteazã editorial cu romanul Visele au contururi precise. În intervalul anilor 1965-1985, este cadru didactic la Institutul Pedagogic din municipiul Piteºti, unde va participa la editarea revistei „Argeº", al cãrei redactor - ºef va fi

din anul 1966 pânã în anul 1969. Este, de asemenea, cofondator al revistelor „Astra" (1966) ºi „Noua revistã românã" (1966). A funcþionat, între anii 1985 ºi 1995, ca cercetãtor ºtiinþific principal la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „George Cãlinescu" din Bucureºti. Primul roman, Visele au contururi precise (1963), se ocupã de lumea contemporanã, ca ºi cel din anul 1980, Umbrele nopþii, înfãþiºând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) pânã la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca pãrþi constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc"; ele ilustreazã o „literaturã cu program", teoretizatã în diverse studii ºi articole. Scriitorul urmeazã ºi o altã filierã, ortodoxistmisticã ºi tradiþionalistã, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Mircea Vulcãnescu, Nichifor Crainic, Ion G. Coman, Dumitru Stãniloae etc., vorbind despre „misiunea româneascã" ºi caracterul „tragic, eroic ºi sublim" al istoriei românilor. Dacã în ceea ce priveºte eseistica autorul poate fi aºezat alãturi de Paul Anghel sau Edgar Papu, romanele pe care le-a scris sunt discutabile, iar încercarea de a da o Istorie a literaturii daco-romane (1999) este în cel mai bun caz un gest de curaj, þinând de un uluitor spirit al documentãrii. Ceea ce depãºeºte ca limitã documentarului în Istoria... sa îi este însã permis romancierului, care poate mixa realul cu imaginarul, pentru a prezenta epoci diferite, de la vechii traci la secolul al XX-lea, într-o încercare de a reconstitui spiritul fiecãrui timp. Abordând o tematicã istoricã, autorul recurge la stilul realist clasic, vizitând fie ºi o realitate imaginatã, cu unele infuzii romantice ºi accente retorice. Culorile sângelui este o carte dedicatã pictorului „oficial" din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la cruda ambianþã istoricã. Renaºterea ºi umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmãrite ºi în Adevãrul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor" din vremea Movileºtilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul ºi savantul Ioan CãianuValachus, pentru puþinã vreme episcop romano-catolic în Transilvania. Epoca lui Burebista este vãzutã prin ochii lui Arhidamos, protagonistul romanului Cãlãtoria spre zei (1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranþa, 1984), dupã care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectã, cea strãromânã, acum personajul principal fiind astronomul ºi teologul Dionysus Exiguus, „discipol" la „schola" unei mãnãstiri tomitane (Depãrtarea ºi timpul, 1986). În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptãtorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca ºi în celelalte cãrþi, pe fondul dilematic al naturii umane. În aceste contexte, cele mai reuºite pasaje literare se dovedesc, dupã Dumitru Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecãreia dintre epocile „reactualizate". În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile ªtirbu, Eugen Uricaru, autorul mânuieºte dezinvolt instrumentarul narato - logic al realismului tradiþional. Realizeazã astfel un „mozaic de romane, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renaºterea, „barocul" ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepaºoptist, epoca Unirii, chiar dacã îi lipseºte totuºi acestui conglomerat un factor literar „incitator" (Marian Popa). O lucrare serioasã ºi bine documentatã este Prelegeri de estetica Ortodoxiei (1995-1996, respectiv ediþia a doua în anul 2009), în douã volume intitulate Teologie ºi esteticã ºi Ipostazele artei. O altã carte, Biserici ºi mãnãstiri ortodoxe (1988), ilustreazã aceleaºi teze despre perspective multi, inter ºi transdisciplinare: teologie dogmaticã, istoria artelor, culturii ºi civilizaþiei, poeticã, pãrinþii Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii ºi fenomenologia narativã (2001), conþine în mare toate teoriile lui Diaconescu despre roman ºi natura specificã a epicului. În anul 1996 Universitatea din municipiul Oradea i-a acordat Domnului Profesor Mihail Diaconescu titlul de Doctor honoris causa pentru întreaga sa operã literarã ºi ºtiinþificã. În anul 2005 a primit titlul de cetãþean de onoare al municipiului Brad din


Argeºul Ortodox judeþul Hunedoara „pentru prestigioasa sa activitate literarã, publicisticã, filosoficã ºi didacticã”. În anul 2007 a primit titlul de cetãþean de onoare al comunei Vultureºti din judeþul Argeº ºi titlul de cetãþean de onoare al judeþului Argeº „pentru întreaga activitate depusã”. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. O parte din proza sa a fost tradusã în limbile germanã, francezã, englezã, rusã. Mihail Diaconescu face parte din Comitetul ªtiinþific European al Societãþii Ad Fontes. Alle Fonti Dell‘Unita D’Europa. Tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie ºi esteticã; vol. II, Ipostazele artei) - pe care l-a publicat în anul 1996, la Editura „Porto Franco” din Galaþi, iar ediþia a doua, în anul 2009, la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei din Iaºi - este o lucrare realizatã pe o largã bazã interdisciplinarã. Prefaþa Terra mirabilis la albumul de artã Bisericii ºi mânãstiri ortodoxe. Orthodox churches and monasteries. Romania (1998) este o ilustrare a tezelor ºi demonstraþiilor cuprinse în lucrarea extraordinarã „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”. Tratatul Istoria literaturii dacoromane (1999) este o sintezã ºtiinþificã cu caracter fundamental, unicã în cultura românã ºi europeanã. El constituie o noutate într-un domeniu de strictã actualitate datoritã prezentãrii scriitorilor dacoromani de valoare universalã din secolele I-VI – Aethicus Histricus, Sfântul Ioan Cassian, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Dionisie Smeritul ºi Areopagitul, Leontius Byzantinus, Ioan Maxentius ºi alþii. Volumul Antologie de literaturã dacoromanã. Texte comentate publicat în anul 2003 la Casa de Producþie ºi Editurã Corifeu este o completare necesarã la tratatul Istoria literaturii daco - romane. Volumul Farmecul dialecticii ºi fenomenologia narativã (2001) conþine teoriile Domnului Mihail Diaconescu despre roman, natura specificã a epicului ºi „fenomenologia narativã a spiritului românesc”. Ca scenarist ºi regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creºtinã. Harta spiritualã în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare.

Despre opera sa istoricã, literarã ºi publicisticã Visele au contururi precise, Bucureºti, 1963; Culorile sângelui, Bucureºti, 1973; Gib I. Mihãescu, Bucureºti, 1973; Adevãrul retorului Lucaci, Bucureºti, 1977; Umbrele nopþii, Bucureºti, 1980; Marele cântec, Bucureºti, 1980; Cãlãtoria spre zei, Bucureºti, 1982; Speranþa Bucureºti, 1984; Depãrtarea ºi timpul, Bucureºti, 1986; Sacrificiul, Bucureºti, 1988; Biserici ºi mãnãstiri ortodoxe, Bucureºti, 1988; Istorie ºi valori, Bucureºti, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galaþi, 1996; Istoria literaturii daco-romane, Bucureºti, 1999; Farmecul dialecticii ºi fenomenologia narativã, Bucureºti, 2001.

Mihail Diaconescu premiat, la sfârºitul anului 2011, de cãtre Academia Românã Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu a fost distins cu premiul Academiei Române "Mircea Florian", secþiunea filosofie, pentru tratatul sãu "Prelegeri de estetica Ortodoxiei", publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, din municipiul Iaºi, în anul 2009, bucurându-se de Prefaþa – Studiu a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu. Pe data de 15 decembrie anul 2011, într-o atmosferã de mare solemnitate, s-a desfãºurat ceremonia de acordare a premiilor Academiei Române pentru realizãri deosebite în domeniile ºtiinþei, filosofiei ºi artei. Ceremonia s-a desfãºurat în Aula Magna, în prezenþa membrilor titulari, a membrilor corespondenþi, a membrilor de onoare ai Academiei Române ºi a unor invitaþi. Aºadar, premiul "Mircea Florian" la secþiunea filosofie a fost acordat Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu pentru tratatul sãu fundamental "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" (vol. I - Teologie ºi esteticã; vol. II - Ipostazele artei). Academia Românã a considerat acest tratat o contribuþie de o excepþionalã valoare la evoluþia culturii române ºi europene, o demonstraþie riguroasã a faptului cã gândirea speculativã este activã în filosofia contemporanã. Calitatea de apologet activ al Ortodoxiei este evidentã în tot ceea ce Domnul Profesor Mihail Diaconescu a scris, dar mai ales în sinteza Istoria literaturii dacoromane ºi în tratatul de esteticã premiat recent de Academia Românã. Reamintim aici faptul cã numeroase capitole din "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" au fost prezentate iniþial la Facultatea de Litere ºi la Facultatea de Teologie Ortodoxã a Universitãþii din municipiul Piteºti. Ulterior aceste capitole au fost completate cu noi prelegeri rostite de Domnul Profesor Mihail Diaconescu la Facultatea de Sociologie, Psihologie ºi Pedagogie a Universitãþii din Bucureºti, la Facultatea de Limba Românã ºi la Facultatea de Limbi Strãine a Universitãþii Spiru Haret din Bucureºti, precum ºi la Facultatea de Sociologie ºi Psihologie a Universitãþii Hyperion, tot din Bucureºti. În tratat

au fost incluse ºi unele prelegeri þinute la Secþia Romanisticã a Institutului de Romanisticã al Universitãþii Humboldt din Berlin, unde Domnul Profesor Mihail Diaconescu a avut cursuri ºi a condus seminarii pentru studenþi ºi doctoranzi. Prin ideile ºi demonstraþiile pe care le conþin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast al teoriilor despre frumos ºi despre variatele sale încorporãri. Comparat adeseori cu "Prelegerile de esteticã" ale lui Hegel, cu "Estetica" lui Nicolai Hartmann, cu "Estetica" lui Benedetto Croce ºi cu "Estetica" lui Tudor Vianu, tratatul Domnului Profesor Mihail Diaconescu se caracterizeazã prin abordãrile sale interdisciplinare ºi transdisciplinare, dar mai ales prin consecvenþa cugetãrii speculative, care îl strãbate. Principiile oferite de teologia dogmaticã ortodoxã, teologia liturgicã ortodoxã, patrologia ortodoxã (sunt utilizate operele Areopagitului, ale Sfântului Maxim Mãrturisitorul, îndeosebi "Ambigua", ºi ale altor mari dascãli ai credinþei creºtine), de variatele teorii despre frumos, de istoria artei româneºti ºi europene, de logica formalã, îndeosebi de preocupãrile pentru axiomaticã, pentru definiþii ºi pentru noþiunile de maximã generalitate (genera generalissima, indefinisabilele), dar ºi de filosofia vieþii, aºa cum a fost ea practicatã de trãiriºtii români Nae Ionescu, Mircea Eliade, Dumitru Stãniloae (în opera sa de filosof al culturii), Nichifor Crainic, Mircea Vulcãnescu, Vasile Bãncilã, Constantin Noica, Traian Brãileanu (care este ºi unul dintre cei mai importanþi sociologi din istoria culturii noastre), Virgil Bogdan, Petre Þuþea, Octav Onicescu (unul dintre marii matematicieni ai epocii sale), Arºavir Acterian ºi alþii - au constituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele ºi riguroasele abordãri teoretice întreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu în monumentala lucrare, intitulatã "Prelegeri de estetica Ortodoxiei". Noutatea, originalitatea profundã ºi forþa de impact a acestor Prelegeri demonstreazã cu prisosinþã faptul cã gândirea speculativã este singura aptã sã ne introducã în strãvechea ºi fundamentala problemã a transcendenþei, dar ºi în variatele ipostaze ale frumosului, aºa cum sunt ele gândite ºi percepute în zilele noastre. Premiul pentru filosofie acordat de Academia Românã Domnului Profesor Mihail Diaconescu încununeazã o creaþie teoreticã fundamentalã, una dintre cele mai importante realizate în istoria esteticii româneºti ºi europene…

Mihail Diaconescu - un apologet al Ortodoxiei ºi un promotor al spiritualitãþii româneºti autentice În altã ordine de idei, pãstrând acelaºi registru omagial, monografic ºi bio – bibliografic la adresa activitãþii, operei ºi personalitãþii Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, vom semnala faptul cã, una dintre cele mai incitante cãrþi apãrute în ultimul timp în librãriile noastre este cea semnatã de domnul Ilie Barangã ºi intitulatã Noi contribuþii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu, Editura „Magic Print”, Oneºti Bacãu, anul 2009. Este un volum masiv de 765 pagini, rezultat al unei activitãþi de cercetare desfãºurate stãruitor ºi sistematic pe parcursul mai multor ani petrecuþi de autor în biblioteci. Domnul Ilie Barangã s-a impus ca bibliograf, biblioteconomist, profesor, istoric literar, lexicograf ºi publicist. A predat cursuri de limba românã (gramaticã descriptivã) la Facultatea de Învãþãmânt Pedagogic a Universitãþii din municipiul Piteºti. A publicat articole, studii, comunicãri ºtiinþifice ºi eseuri de biblioteconomie, istorie literarã ºi istoria presei în reviste precum Tribuna (Cluj-Napoca), Argeº (Piteºti), Calende (Piteºti), Buletinul Societãþii de ªtiinþe Filologice (Bucureºti), Buletinul ªtiinþific al Facultãþii de Învãþãmânt Pedagogic (Piteºti), Sud (Giurgiu), Sãgetãtorul (Piteºti), Curierul zilei (Piteºti) ºi altele. Este autorul volumelor Publicaþii periodice în Argeº între 1875-1900 (1971), Fenomenul literar ºi social cultural în presa argeºeanã veche (1990), Dicþionarul presei argeºene (2003) ºi altele. Cu mai bine de un sfert de secol în urmã domnul Ilie Barangã a publicat o lucrare intitulatã Contribuþii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu apãrutã în anul 1983 în Colecþia Universitas editatã de Institutul de Învãþãmânt Superior Piteºti. Noul volum este deci o reluare a unor preocupãri ºtiinþifice mai vechi. În paginile noului volum sunt adunate peste 2.000 de titluri ale unor exegeze asupra vastei creaþii a Domnului Mihail Diaconescu. Sunt exegeze prezente în volume monografice (despre opera lui Mihail Diaconescu au apãrut pânã acum ºase ample volume monografice), în dicþionare publicate în þarã ºi în strãinãtate, în cronici, recenzii, articole, studii, eseuri, comunicãri ºtiinþifice, prefeþe, lucrãri de licenþã, dizertaþii la masterat, teze de doctorat, cursuri universitare, capitole din volume de criticã sau din lucrãri ºtiinþifice de sintezã, menþiuni. Pe bunã dreptate domnul Ion Stoica, directorul Bibliotecii Universitare din Bucureºti, o autoritate în domeniul biblioteconomiei, a afirmat, în prefaþa Bibliografia ca operã (pag. 5-11), care însoþeºte masivul volum semnat de profesorul Ilie Barangã, cã lucrarea pe care o semnalãm aici are o valoare ºtiinþificã exemplarã. În mod deosebit ea este revelatoare pentru

relaþia indestructibilã dintre biblioteconomie ºi bibliografie. Domnul Ion Stoica scrie: "Lucrarea domnului Ilie Barangã Noi contribuþii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu face parte din acea zonã generoasã a bibliografiei în care se întâlnesc toate virtuþile domeniului. Domnul Ilie Barangã a înþeles demult ºi bine misiunea inconturnabilã a bibliografului, aceea de a rãmâne un Cicerone al cercetãrii, împreunând în gând ºi faptã, competenþã, zel bibliografic, acribie, consecvenþã afectivã ºi, pe deasupra, conºtiinþa nevoii de a construi sinteze". În lumea literarã ºi ºtiinþificã, respectiv în cele mai variate cercuri intelectuale, romancierul, istoricul ºi criticul literar, filosoful culturii, esteticianul ºi criticul de artã Mihail Diaconescu este perceput ca unul dintre cei mai activi apologeþi ai Ortodoxiei. Parcurgând "noile contribuþii bibliografice" ale domnului Ilie Barangã, se poate uºor constata faptul cã volumele semnate de Domnul Profesor Mihail Diaconescu au fost comentate de-a lungul anilor de un mare numãr de teologi, monahi, preoþi ºi înalþi ierarhi ai Bisericii noastre. Printre ei se numãrã Patriarhul de fericitã amintire Teoctist, Mitropolitul Antonie Plãmãdealã, IPS Nicolae, Corneanu Mitropolitul Banatului, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Andrei Andreicuþ, Mitropolitul Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei ºi Romanaþilor, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Mircea Pãcurariu, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Dumitru Popescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe I. Drãgulin, Pr. Conf. Univ. Dr. Ioan Stancu, Pr. Prof. Vasile Boholþeanu, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bogdan, Pr. Dr. Valentin Bogdan, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilã, Arhidiacon Dr. Sebastian Barbu Bucur, Pr. Nicolae Crângaºu, Ieromonah Cristofor Dancu, Pr. Iosif Zoica, Pr. Ion Ionaºcu, Pr. Ion Marin Mãlinaº, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Nichita, Pr. Dorel Octavian Rusu, Pr. Dumitru Sandu, Pr. Cornel Paiu, Arhidiacon Dr. Teodor Savu, Pr. Sabin Vodã, Pr. Florin Croitoru ºi mulþi alþii. Eruditele comentarii, interpretãri ºi analize dedicate de aceºti teologi personalitãþii ºi operei lui Mihail Diaconescu au apãrut în reviste eclesiastice precum: Biserica Ortodoxã Românã ºi Glasul Bisericii (Bucureºti), Studii Teologice ºi Ortodoxia (Bucureºti), Lumina Lumii (Râmnicu Vâlcea), Telegraful Român (Sibiu), Mitropolia Olteniei (Craiova), Altarul Banatului (Timiºoara), Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei (Iaºi), Argeºul Ortodox (Piteºti), Cãlãuza Ortodoxã (Galaþi), Cronica Episcopiei Huºilor (Huºi), Credinþa Strãbunã (Alba Iulia), Renaºterea (Cluj-Napoca), Legea Româneascã (Oradea), Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi patriotic (Oradea), almanahul Viitorul, editat de Arhiepiscopia Ortodoxã Românã pentru Europa Occidentalã ºi Meridionalã (Paris), Almanahul Parohiei ortodoxe române din Viena, Buletinul ªtiinþific, seria "Teologie Ortodoxã" (Piteºti), Vestitorul Ortodoxiei (Bucureºti), dar ºi în publicaþii laice precum Cotidianul (Bucureºti), Steaua (Cluj Napoca; unde pãrintele acad. Dumitru Popescu a semnat unul dintre cele mai ample ºi mai importante comentarii dedicate operei lui Mihail Diaconescu), Argeº (Piteºti), Vatra (Târgu Mureº) ºi în multe altele. Într-adevãr, noua ºi masiva lucrare a domnului profesor Ilie Barangã este revelatoare pentru amploarea excepþionalã a receptãrii de care opera scriitorului Mihail Diaconescu se bucurã în cele mai variate cercuri ale publicului lector, dar mai ales pentru dimensiunea ei teologicã ortodoxã. Domnul Ilie Barangã ne dovedeºte astfel, încã o datã, cã tocmai datoritã dimensiunii ei teologice ortodoxe vasta operã a scriitorului, istoricului ºi esteticianului Mihail Diaconescu marcheazã profund ºi definitiv evoluþia culturii române ºi europene…

Încheiere În altã ordine de idei, Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, pe care þinem sã-l felicitãm pentru aceastã lucrare „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, ediþia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, Iaºi, 2009, cu o Prefaþã – Studiu, semnatã de Domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu – ºi pe care o recomandãm tuturor cu toatã cãldura, îi dorim sã ne mai hrãneascã minþile ºi sufletele ºi cu alte lucrãri ziditoare ºi folositoare nouã ºi urmaºilor noºtri, arãtându-ne prin toate acestea dragostea sa faþã de valorile perene ale Bisericii ºi neamului Românesc, precum ºi tinereþea spiritualã cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slãvit ºi Lãudat, pe devotatul ºi iubitul Sãu fiu – autentic slujitor!... Cu alte cuvinte, acum, în încheierea acestor modeste dar sincere rânduri, scrise cu toatã preþuirea, recunoºtinþa ºi admiraþia, la acest mãrit praznic ºi ceas aniversar – al zilei dumneavoastrã de naºtere, doresc sã vã urez, încã odatã, Mult Stimate Domnule Profesor, sã aveþi parte de multã putere de muncã în continuare, de multe realizãri ºi sporite împliniri sufleteºti, însoþite de un sincer ºi cãlduros „La Mulþi ºi Fericiþi Ani!” Sã vã bucuraþi de realizãrile ºi împlinirile de pânã acum, sã le cultivaþi ºi sã le înmulþiþi, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin cultural, spiritual, românesc ºi cãrturãresc!... Dumnezeu sã vã binecuvânteze, sã vã ajute ºi sã vã poarte de grijã! Drd. Stelian GOMBOª

7


Argeºul Ortodox

Ortosinteze

Mãnãstirea Sfântul Ioan BotezãtorulAntoneºti ºi-a sãrbãtorit hramul

Mãnãstirea de maici Sfântul Ioan Botezãtorul –Antoneºti, din comuna Corbeni, judeþul Argeº ºi-a sãrbãtorit duminicã, 24 iunie, hramul. Cu aceastã ocazie Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi a oficiat Sfânta Liturghie în paraclisul închinat Sfântului Iov aflat în incinta aºezãmântului monahal. Mãnãstirea cu hramul Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul din comuna Corbeni a fost construitã pe un teren donat în anul 1943 de Gheorghe Erbaºu. Lucrãrile

au rãmas nefinalizate, biserica fiind folositã mult timp ca staul pentru oile localnicilor. Dupã anul 1989 la iniþiativa Înalt Preasfinþitului Arhiepiscop Calinic au început lucrãrile de reconstruire care au fost terminate în anul 2004, mãnãstirea fiind sfinþitã în data de 24 iunie, în ziua de cinstire a Naºterii Sfântului Ioan Botezatorul. Lângã bisericã s-a ridicat în perioada 2000 – 2004, un corp de chilii la baza cãruia s-a amenajat paraclisul închinat Sfântului ºi Dreptului Iov. Aceastã lucrare a fost

executatã în condiþii extrem de grele de Sectorul Economic ºi Construcþii al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, coordonat de Pãrintele Consilier, Arhid.Caliopie Ichim. Mãnãstirea este astãzi un important punct de pelerinaj pentru cei care traverseazã comuna Corbeni, frumoasa aºezare monahalã fiind aºezatã foarte aproape de Barajul Vidraru ºi de traseul montan Transfãgãrãºan.

COMUNICAT DE PRESÃ Duminicã 1 iulie 2012, în oraºul Mioveni, credincioºii Eparhiei Argeºului ºi Muscelului sunt chemaþi sã participe la slujba de sfinþire a catedralei închinatã Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel. Programul evenimentului: ora 9.30 – slujba de sfinþire oficiatã de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic,

Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, împreunã cu alþi ierarhi din cadrul Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ora 10.00 – Sfânta Liturghie Arhiereascã oficiatã exteriorul bisericii pe o scenã special amenajatã sub noua clopotniþã aflatã în construcþie.

Evenimentul este foarte important deorece se sfinþeºte cea mai mare catedralã din cuprinsul Eparhiei la care s-a lucrat cu eforturi foarte mari timp de 20 de ani. Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului


Argesul Ortodox Anul XI Nnr. 555 21 - 28 iunie 2012