Page 1

z Anul XI z nr. 550 z 24-31 mai 2012 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Postirea, temelia solidã a unei adevãrate vieþi duhovniceºti emelia solidã a unei adevãrate vieþi duhovniceºti este postirea. Iatã ce ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „Postul este începutul ºi temeiul pentru lucrarea duhovniceascã. Oricare ar fi virtuþile pe care le zideºti pe temelia postului, ele vor fi toate nezdruncinate ºi neclintite, ca unele ce au fost întemeiate pe piatra cea tare. Iar când vei înlãtura aceastã temelie, adicã postul, ºi în locul lui vei pune îmbuibarea pântecelui ºi alte pofte necuvioase, atunci toate virtuþile vor fi zdruncinate ºi spulberate de cugetele cele rele ºi de un noian de patimi ºi aºa precum se împrãºtie nisipul de vânt, tot aºa se prãbuºeºte întreaga lucrare a virtuþii”. Cei care din diferite motive (reale ºi nu închipuite!) nu pot sã posteascã, vor întreba: noi cei ce nu putem posti din cauza sãnãtãþii ºubrede, ce sã facem sã nu ne pierdem puterea de a lucra virtuþile creºtineºti? Rãspuns potrivit este. Dacã stomacul ne este bolnav sau alte organe ale trupului nostru sunt în suferinþã, atunci este necesar sã ne orânduim regimul alimentar în aºa fel încât sã nu sufere trupul nostru. n locul postului trupesc vom pune postul sufletesc. Acest post al sufletului îl alimentãm cu porþii bogate de rugãciune ºi meditaþie. Aºa se va împlini lucru minunat, ºi vom înþelege ceea ce spune Sfântul Ioan Scãrarul: „Postul este stãpânirea cugetelor viclene, eliberarea de vise urâte, curãþia rugãciunii, fãclia sufletului, paza minþii, nimicirea asprimii inimii, uºa umilinþei, smerita suspinare, înfrângerea îmbucurãtoare, oprirea vorbirii multe, pricina tãcerii, pãzitorul ascultãrii, liniºtea somnului, sãnãtatea trupului, dezlegarea pãcatelor ºi fericirea cereascã!”. ºadar, chiar dacã unii dintre noi nu pot sã facã efort pentru abstinenþã alimentarã, au marea bucurie de a folosi mai mult puterea rugãciunii care ne dã tãria de a învinge toate ispitele ºi a ne întãri sufletul ºi a ne tãmãdui ºi trupul încercat de slãbãnogire. Dumnezeu atoatevãzãtorul ºtie exact ce neputinþe avem ºi ne dã putere ºi mângâiere tãmãduitoare. El nu se uitã doar la puterea postului de bucate, care, de altfel, are o putere secundarã, ci se uitã mai ales la dragostea pe care o avem de a împlini poruncile lui Dumnezeu. Dacã, de exemplu, noi cerem în rugãciune

T

mâncare. Adevãratul post este îndepãrtarea de la rãu, înfrânarea limbii, înfrânarea mâniei, lepãdarea poftelor, defãimãrii, minciunii, cãlcãrii jurãmântului!”. edem bine, cã Sfântul Pãrinte Vasile cel Mare (foto), aici pune accent mai ales pe un cod duhovnicesc de care trebuie sã nu se uite nici o clipã. Am spune cam aºa: Nu poþi posti din diferite motive, dar rãu de ce faci? Limba de ce n-o înfrânãm? Iar dacã n-o putem înfrâna mai bine sã ne mâncãm propria limbã? S-o strunim ºi sã nu mai supãrãm pe nimeni cu vorbele noastre rebele ºi distrugãtoare de pace, de suflet, de onoare! Nu putem posti de mâncare? Dar de mânie de ce nu putem a ne lepãda zicând rugãciuni ºi meditând la cât rãu semãnãm în viaþa oamenilor ºi a noastrã mai întâi?!? Nu putem posti, dar sã ne lãsãm de minciuni, de apucãturile necuviincioase ºi de alte defãimãri, nu putem? Iatã cum vine Sfântul Ioan Gurã de Aur sã ne lumineze ºi în aceastã bucurie a postului: „Cuvine-se nouã sã procedãm aºa! Sã nu strãbatem fãrã noimã sãptãmânile postului, ci sã ne cercetãm conºtiinþa, sã ne ispitim cugetele ºi sã purtãm grijã de ceia ce am reuºit sã facem, într-o sãptãmânã, în alta … Tot aºa sã vedem ce lucru nou ne încumetãm sã atingem în alta care urmeazã, ºi care sunt patimile, de care ne-am îndreptat. acã noi nu ne vom îndrepta în acest timp ºi nu vom dovedi o astfel de grijã pentru sufletul nostru, atunci nu vom avea nici un fel de folos de la postul ºi nevoinþa cãreia ne impunem!”. Adicã: ne-am lãsat de fumat? E bine ºi de folos! Ne-am lãsat de bãut peste mãsurã? E bine foarte! Ne-am lãsat de desfrânare? E o mare biruinþã! Ne-am lãsat de hoþii ºi minciuni? E o biruinþã categoricã! Ne-am lãsat de defãimãri ºi rãutãþile zilnice? Ne-am biruit pe noi înºine! ªi tot aºa, sã ne lepãdãm în fiecare zi ºi sãptãmânã de câte o neputinþã trupeascã ºi sufleteascã! oþi avem de lucru cu noi înºine! Sã începem fãrã cruþare! oamne, ajutã-ne!

V

Î

D

A

ajutorul lui Dumnezeu de a birui patimile trupului ºi ale sufletului, atunci orice grijã a postului dispare. Locul gol îl ocupã în fiinþa noastrã puterea Duhului Sfânt, Care este „Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorul de viaþã!”. Dar trebuie sã fim campioni ai rugãciunii efective, curate ºi dinamice! Sfinþii Pãrinþi ne sfãtuiesc ºi ne îndeamnã la o postire adevãratã, aºa cum scrie ºi Sfântul Vasile cel Mare: „Pentru postirea adevãratã nu este de ajuns numai înfrânarea de la

T D

Episcop al Argeºului ºi Muscelului


Argeºul Ortodox

III. Viaþa Maicii Domnului, dupã Sfântul Maxim Mãrturisitorul 1. Naºterea Mariei a.Prolog Viaþa Fecioarei Maria atribuitã Sfântului Maxim Mãrturisitorul e o lucrare de lirism omiletic ºi hagiografic, deopotrivã un text devoþional ºi dogmatic ºi o mãrturie a unei vibrante afecþiuni ºi veneraþii faþã de Maica Domnului. Autorul îºi declarã încã de la început sursele: Scriptura, Pãrinþii Bisericii - mai cu seamã Grigorie al Neocezareei, Atanasie al Alexandriei, Grigorie al Nyssei ºi Dionisie Areopagitul -ºi, în fine, Protoevanghelia lui Iacob, apocrif din care autorul extrage anumite elemente, deja acceptate ºi aprobate de Sfinþii Pãrinþi. b.Sfinþii, drepþii ºi dumnezeieºtii pãrinþi, Ioachim ºi Ana Dreptul Ioachim se trãgea din casa lui David, împãratul ºi proorocul, iar numele femeii sale era Ana. Ei au fost lipsiþi de copii pânã la adânci bãtrâneþi. Erau cinstiþi în fapte ºi cuvânt ºi respectaþi ca fiind din neamul lui Iuda ºi David, deci din spiþa împãraþilor lui Israel.Dar lipsa copiilor întrista tare pe cinstiþii ºi respectaþii soþi, din pricina Legii lui Moise ºi a flecãrelilor din Atunci, dupã modelul Scripturii, asemenea partea oamenilor lipsiþi de minte, ºi doreau sã se nascã ceva din ei nu numai pentru a ºterge ocara întâiei Ana, maica lui Samuel (1 Regi 1,9), fericita Ana a plecat la Templu ºi s-a rugat lor, dar ºi cea a lumii întregi. Ziditorului a toate sã-i dea rodul naºterii, pentru

ca la rândul ei, aidoma vechii Ane, sã-i afieroseascã în schimb darul primit de la El. Vrednicul Ioachim n-a rãmas nici el mai prejos din moment ce Stãpânul Multmilostiv a privit rugãciunea dreptului ºi, mai întâi, i-a dat lui de veste pe când acesta se prosterna în Templu. Un glas venit de sus s-a fãcut auzit lui spunând: Vei primi un copil care va fi o slavã nu numai pentru tine, ci pentru lumea întreagã. Într-un suflet, Ioachim a fãcut cunoscutã aceastã vestire ºi fericitei Ana, dar aceasta n-a încetat rugãciunea sa cãtre Dumnezeu. Atunci a primit ºi ea vestea cea bunã, cãci un înger a venit la ea ºi i-a spus: Dumnezeu a auzit rugãciunea ta ºi vei naºte pe vestitoarea bucuriei ºi vei pune numele ei Maria, cãci prin ea se va face mântuirea întregii lumi. c. Naºterea. Vestirii i-a urmat însãrcinarea ºi Ana cea stearpã a nãscut pe Maria al cãrui nume se tãlmãceºte Luminãtoarea, cãci ea avea sã fie luminãtoarea a toate. Atunci Ioachim a fãcut ospãþ ºi au chemat pe toþi vecinii preamãrind pe Dumnezeu Care a fãcut pentru ei o asemenea minune. Aºa chinul Anei s-a prefãcut în slavã, ajungând în cinstea de a fi socotitã uºa Uºii lui Dumnezeu. Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul (27 mai) Acesta a pãtimit pe vremea împãraþilor Diocleþian ºi Maximian Galeriu, care porniserã o prigoanã împotriva creºtinilor, printre altele hotãrând sã îndepãrteze din armata romanã pe toþi soldaþii creºtini. Totodatã, el a fost contemporan ºi cu Sfînþii Mucenici Pasicrat ºi Valetin. Astfel, la Durostor, în provincia Moesia Inferior, a fost dus la judecatã în faþa dregãtorului locului, Maxim, ºi acest soldat veteran, pe nume Iuliu, care a fost acuzat cã nu vrea sã asculte de

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

poruncile împãraþilor ºi sã jertfeascã zeilor. Maxim a cãutat sã-l înduplece cu blândeþe pe veteranul soldat sã jertfeascã zeilor, arãtându-i cã nu este mare lucru sã facã aceasta, ºi cã dacã va jertfi, se va bucura de o leafã substanþialã. Ioan însã s-a împotrivit la toate acestea, arãtând cã nu banii satanei îl va determina sã se lepede de credinþa sa cea întru Hristos. Apoi a avut loc o discuþie între Maxim ºi Sfântul Mucenic , din care a reieºit faptul cã pentru Iuliu este mai de preþ sã moarã

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

pentru Hristos, decât sã þinã seama de legile pãgâne care îndemnau la cinstirea zeilor. Vãzând Maxim curajul ºi neclintirea lui Iuliu în credinþã, a poruncit ca sã i se taie capul Sfântului. Astfel, în anul 304, s-a pus capãt vieþii pãmânteºti a acestui veteran ostaº în oastea lui Hristos, Care l-a rãsplãtit pe Sfântul Mucenic cu cununa mãririi dumnezeieºti. Pr. Florin IORDACHE

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Vindecarea în cartea I Regi b. Vindecarea Anei, mama lui Samuel

ceilal i membri ai familiei la bucuria mesei comune, ci a”ez ndu-se deoparte ”i nfr n ndu-se de la m ncare, ruga cu lacrimi fierbin i pe Dumnezeul ˛n comunitatea iudaicª, familia care nu avea copii pªrin ilor sª ridice de la ea blestemul: A”a se era stigmatizatª, consider ndu-se cª pªcate sau farªdelegi grave au atras m nia lui Dumnezeu ”i, prin urmare, pedeapsa infertilitª ii. Este ”i cazul Anei, so ia lui Elcana din Ramataim- ofim, care nu se nvrednicise a avea prunci. Scriptura nu ne spune care sunt cauzele care au determinat aceastª neputin ª trupeascª, subliniazª doar realitatea cª Domnul închisese pântecele ei (I Regi 1, 5). Probabil, pªcate ale strªmo”ilor cªzuserª asupra ei (Deuteronom 5, 9; Numerii), de vreme ce at t ea, c t ”i so ul ei Elcana, respectau Legea ”i ”i ndeplineau ndatoririle legate de participarea la cultul divin public: Omul acela se ducea n fiecare an din cetatea sa, la “ilo, sª se nchine ”i sª aducª jertfª Domnului Savaot (I Regi 1, 3). M hnitª at t de problema ei, dar ”i de insisten a cu care cealaltª so ie a lui Elcana o asalta, ispitindu-o sª c rteascª mpotriva Domnului, Ana a cªutat o altª cale de vindecare a neputin ei ei: calea postului ”i a rugªciunii. Ori de c te ori mergeau la “ilo, nt mpla n fiecare an, c nd mergea ea la casa acolo unde era templul Domnului, cetate n cadrul cªreia Iosua a”ezase Cortul adunªrii (Iosua Navi 18, Domnului: aceea o amªra, iar aceasta pl ngea ”i se 1), Ana se ntrista ”i stªtea deoparte. Consider ndu- t nguia ”i nu m nca Ea nsª s-a rugat Domnului cu se stigmatizatª, nu dorea sª participe mpreunª cu sufletul ntristat ”i a pl ns amarnic. “i a dat

fªgªduin ª, zic nd: Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cãuta la întristarea roabei Tale ºi-þi vei aduce aminte de mine ºi de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bãrbãteascã, îl voi da þie, ºi nu va bea el nici vin, nici sicherã, nici brici nu se va atinge de capul lui . (I Regi 1, 1011) Nimic nu o putea ntoarce pe Ana din statornicia cu care ea, prin post ”i prin rugªciune, biruia ispitele. Nici chiar cea din urmª ncercare la care a supus-o preotul Eli, acuz ndu-o cª este beatª (I Regi 1, 14), nu au fªcut-o sª c rteascª, ori sª se revolte: De aceea i-a ”i zis Eli: Pânã când ai sã stai aici beatã? Trezeºte-te ºi te du de la faþa Domnului! Rªspunz nd nsª Ana a zis: Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima întristatã; nici vin, nici sicherã n-am bãut, ci îmi dezvãlui sufletul meu înaintea Domnului. Sã nu socoþi pe roaba ta femeie netrebnicã, cãci din durerea mea cea mare ºi din întristarea mea am vorbit pânã acum . (I Regi 1, 15-16) Postul, rugªciunea, smerenia ”i statornicia, aceste medicamente dinaintea medicamentelor, au avut ecou naintea Domnului, de vreme ce Ana, la pu in timp dupª plecarea ei de la “ilo, va rªm ne nsªrcinatª ”i va na”te pe cel care avea sª devinª unul dintre conducªtorii religio”i de seamª ai poporului lui Israel, proorocul Samuel. Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

GLAS ÎN PUSTIU Când sufletul evlavios îºi gãseºte devotamentul ascetic într-un spatiu liniºtit, retras de zgomotul trecãtor al lumii, gãseºte o simplitate paºnicã, nu se mai tulburã, nu mai are teamã. Trãirea unei astfel de vieþi nu cere multe, dar oferã multe, cere doar hrãnirea dupã o singurã reþetã: rugãciune, post, deºertare ºi dorirea de a-ºi primi locul în cer, alãturi de cei drepþi. Atracþie de neclintit asupra unei vieþi pioase, departe de tulburare, dezbinare ºi ispitã, are Sfântul Ioan Înaintemergãtorul Domnului. Din pântecele mamei sale, a tresãrit la auzul glasului Sfintei Fecioare Maria, primeºte o bogatã educaþie religioasã în familie, mama sa Elisabeta era din neamul lui Aaron ºi precum Sfântul Pavel, a fost educat în deplinãtatea legii, dar primeºte darul minunat de la Domnul acela de a-I gãti calea (Maleahi 3,1) Sfântul Ioan se retrage din sânul familiei ºi din mijlocul oamenilor ºi îºi gãseºte liniºtea în pustie, departe de lume pentru a nu mai trãi pentru ea. Când vorbim de pustiul Ioadanului, gândim la un loc sãrãcãcios, trist, fãrã viaþã, dar plin de râvna unui om al lui

Dumnezeu care a renunþat la viaþa obiºnuitã ºi a primit una aleasã, în care

apregãtit calea Fiului, s-a nevoit prin post, a propovãduit cu tãrie pocãinþa în numele Domnului, a mustrat pe cei supuºi pãcatelor, L-a mãrturisit pe Hristos înaintea lumii cu tãrie. Sfântul Proroc Isaia îl numeºte ,,glasul celui ce strigã în pustie,, o pustie în care s-a aºezat pentru a fi singur cu Dumnezeu ºi cu sine, pentru a pregãti cum se cuvine calea Domnului, într-un spaþiu smerit, într-un timp în care oamenii aveau nevoie, pentru înnoire. A stat într-o pustie fãrã viaþã, pe care a însufleþit-o cu dragostea sa pentru Dumnezeu ºi pentru cuvântul Sãu, pe care a umplut-o de oameni care veneau sãl asculte, deoarece grãia adevãrul ºi mustra pe cei ce greºeau. Sfânta Evanghelie ne descrie mediul în care trãia, precum ºi felul sãu exterior, purta îmbrãcãminte simplã, hrana îi era sãraca, pe când în casa pãrinteascã putea avea o viaþã plãcutã, înconjurat de pãrinþi, rude ºi cunoscuþi, dar sufletul sãu era preocupat de alte lucruri, de poporul cel ce umbla în întuneric, de a le

sãdi în suflete dragostea pentru Dumnezeu ºi cuvântul Sãu, dar cel mai important pregãtea calea Celui ce avea sã vinã. La Botezul Domnului, Sfântul Ioan devine prooroc, cãci Dumnezeu îi spune despre Fiul Sãu, devine apostol când Duhul Sfânt îi grãieºte despre Hristos, boteazã mulþime de oameni dornici de schimbare, prin cuvânt ºi faptã se dovedeºte vas ales, care a ales pânã la sfârºitul vieþii sã trãiascã în grija faþã de cele de sus, iar nu pentru deºertãciuni. La banchetul lui Irod ispita încolþeºte ºi Sfântul Ioan prin tãierea capului, primeºte trecerea în viaþa veºnicã împãcat cã a lucrat voia divinã. Ucenicii au luat trupul lui ºi l-au înmormântat, iar la aflarea acestei veºti, Mântuitorul s-a tulburat pentru prietenul sãu (Marcu 14,13) ºi a simþit nevoia de a se reculege. Chemarea Sfântului Ioan Înaintemergãtorul Domnului, ne îndreaptã sufletele spre Biserica noastrã dreptmãritoare, care doreºte sã ne adunãm roade în ceruri, unde nãdãjduim sã ajungem sã vieþuim cu drepþii lui Dumnezeu. Pr.Robert NICOLAE

3


Argeºul Ortodox

IN MEMORIAM: ªapte ani de la trecerea la Iisus Hristos Domnul – Arhiereul cel Veºnic a Înaltpreasfinþitului Sa Dr. Antonie Plãmãdealã – Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului... Frânturi de gânduri ºi impresii despre marea sa trecere… De douã milenii încoace, de la întemeierea credinþei creºtine prãznuim, în fiecare an, la 29 August mutarea la cele veºnice a unuia dintre cei mai mari mãrturisitori ai lui Iisus Hristos – Sfântul Ioan Botezãtorul… În anul mântuirii 2005, in aceastã zi de luni spre searã, spre amurg, a trecut un alt mare mãrturisitor ºi apologet al dreptei credinþe creºtine – Mitropolitul Antonie Plãmãdealã de la Sibiu, dupã ce ºi-a purtat cu toatã demnitatea ºi încrederea în Dumnezeu crucea suferinþei vreme de mai mulþi ani… De aceea, pentru noi, din acest an, aceastã zi va comemora cel puþin aceste douã evenimente, aceste douã treceri!... Noi creºtinii ortodocºi români ºi nu numai, am petrecut joi – 1 Septembrie – în Catedrala Mitropolitanã din Sibiu ºi apoi, vineri 2 Septembrie anul 2005 – la Mãnãstirea Sfântul Constantin Brâncoveanu din Localitatea Sâmbãta de Sus – Judeþul Braºov – acolo unde vor aºtepta osemintele sale pãmânteºti pânã la obºteasca înviere, pe unul dintre cei mai mari cãrturari, teologi, ierarhi ºi ctitori de cuget, spiritualitate ºi simþire româneascã ai veacului al XX – lea, cu o largã deschidere ºi recunoaºtere internaþionalã!… Nãscut la 17 Noiembrie anul 1926 la Stolniceni – Lãpuºna în Basarabia, a urmat studii medii seminariale la Chiºinãu ºi din anul 1944, datoritã refugiului, la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureºti, pe care îl absolvã în anul 1945 dupã care urmeazã Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti, pânã în anul 1948 când, datoritã hãrþuielii la care a fost supus din partea puterii politice de atunci, care era prigonitoare a tuturor valorilor spirituale autentice româneºti, a fost nevoit ca ultimul an universitar sã-l facã la Sibiu iar examenele ºi lucrarea de Licenþã sã le susþinã la Institutul Teologic de grad Universitar din Cluj Napoca. În toatã aceastã perioadã a trebuit sã fie un fugar, sã se adãposteascã pe unde a putut datoritã prigonitorilor acestui veac care au fost comuniºtii, în viziunea cãrora tânãrul Leonida Plãmãdealã constituia un real pericol pentru clasa politicã de atunci ºi, mai ales pentru clasa muncitoare de atunci ce se afla în plinã dezvoltare!… A fost prigonit aºa cum au fost atâþia alþii, contemporani ai sãi – mari ºi autentice personalitãþi ai vieþii politice, religioase ºi culturale ºi care aºa au rãmas ºi vor rãmâne în conºtiinþa urmaºilor ºi a posteritãþii!... În acelaºi an – 1949 – va fi tuns în monahism la Mãnãstirea Prislop de cãtre marele Duhovnic Arsenie Boca, naº de cãlugãrie fiindu-i Monahul Daniil – Sandu Tudor – iniþiatorul ºi conducãtorul miºcãrii spirituale – Grupul „Rugul Aprins” de la Mãnãstirea Antim din Bucureºti, grupare din care a fãcut ºi el parte, aceasta fiind ultimul bastion duhovnicesc ce a mai rezistat câþiva ani împotriva ideologiei atee comuniste dar care a fost distrus de cãtre aceºtia, toþi membrii ei fiind închiºi pe motiv cã ar fi constituit o miºcare conspirativã ºi subversivã împotriva noului stat român muncitoresc!... ªi Mitropolitul Antonie a împãrtãºit aceeaºi soartã fiind judecat în contumacie la ºapte ani de temniþã grea, prins ºi arestat în anul 1954 la 14 Octombrie, la Iaºi!… Pânã atunci s-a ascuns pe unde a putut, ºtiind cã este urmãrit de securitate, a peregrinat la Mãnãstirile Crasna – Gorj ºi Slatina – Suceava, unde a fost hirotonit preot în anul 1953, acolo cunoscând câþiva dintre marii duhovnici ai Bisericii noastre cum ar fi Arhimandriþii Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc ºi Petroniu Tãnase!… Între timp se înscrie la Cursurile de Doctorat ale Institutului Teologic din Bucureºti, dar va veni cumplitul an 1959 când datoritã Decretului 410 va fi scos ºi din monahism, din cler ºi exmatriculat de la doctorat!… Dupã aceea a fost o perioadã de mai mulþi ani, muncitor necalificat la o întreprindere de mase plastice din Bucureºti, cãci era o persoanã vizatã spre „recuperarea ei” deoarece avea „tinichele de coadã” dar iatã cã va veni izbãvitorul an anul 1968 când Patriarhul de atunci al Bisericii, de pie memorie Iustinian Marina îl va lua sub ocrotirea sa angajându-l secretar la Institutul Teologic din Bucureºti ºi în toamna aceluiaºi an îi va procura o bursã de studii pentru Heytropp College” de la Oxford apoi Londra, unde în anul 1971 va fi declarat Doctor în Teologie, urmând ca în anul 1972 sã-i fie echivalat ºi recunoscut doctoratul ºi la Institutul Teologic de

4

grad Universitar din Bucureºti!… La sfârºitul anului 1970 ºi la începutul lui 1971 va fi numit, respectiv hirotonit de cãtre acelaºi vrednic patriarh, Episcop Vicar Patriarhal cu titlul de Antonie Ploieºteanul, fiind însãrcinat a conduce departamentul relaþii externe bisericeºti, participând în aceastã calitate, la foarte multe conferinþe ºi simpozioane în strãinãtate, fiind membru a numeroase delegaþii ale Bisericii ºi fãcând parte din diferite comisii ºi organisme internaþionale bisericeºti, cãci a fost un pionier al dialogului ºi a miºcãrii ecumenice autentice!... Totodatã, între anii 1971 – 1974 a fost ºi Rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureºti… Dupã doi ani de episcopat la Buzãu, între anii 1980 – 1982, iar la 7 Februarie anul 1982 este întronizat la Sibiu – Mitropolit al Transilvaniei ºi Arhiepiscop al Sibiului unde a pãstorit duhovniceºte timp de peste 23 de ani, perioadã în care a scris foarte multe studii, articole ºi mai ales cãrþi de o nepreþuitã valoare, a organizat ºi, mai ales, a dezvoltat

învãþãmântul teologic, a ctitorit ºi rectitorit foarte multe biserici ºi mãnãstiri ºi aici, la loc de frunte trebuie amintitã mãnãstirea dragã inimii sale de la Sâmbãta de Sus – al cãrei cel de-al treilea ctitor este, dupã Domnitorul ºi Sfântul Constantin Brâncoveanu ºi dupã vrednicul înaintaº al sãu pe scaunul de la Sibiu – Mitropolitul Nicolae Bãlan, de la a cãrui moarte s-au împlinit zilele acestea 55 de ani!... În toatã aceastã perioadã a fost foarte activ pe plan teologic ºi ecumenic, contribuind foarte mult la dezvoltarea relaþiilor interbisericeºti, interconfesionale ºi interreligioase!... Datoritã tuturor acestor calitãþi ºi merite, din anul anul 1992 a fost membru al Academiei Române ºi al Academiei Republicii Moldova, de asemenea, la 12 Octombrie anul 1998 a primit Titlul Academic de Doctor Honoris Causa al Universitãþii din Oradea, iar în anul 2002 pe cel al Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu!... Nu pot sã uit faptul cã, în mare parte, i se datoreazã reînfiinþarea – la 12 Decembrie anul 1992 – (a) Mitropoliei Basarabiei, neuitând, astfel, nici o clipã, locurile sale natale încãrcate de istorie, culturã ºi spiritualitate tot româneascã!... Spicuind doar frânturi, la toate acestea ºi la multe altele, mã gândeam în timpul slujbei înmormântãrii acestui mare ierarh, teolog ºi cãrturar al Bisericii noastre româneºti, promotor ºi apãrãtor al valorilor culturii ºi spiritualitãþii noastre, atât în þarã cât ºi dincolo de graniþele ei… ºi mã uitam cum jumãtate din membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu preºedintele acestui înalt for bisericesc în persoana Prea Fericitului Pãrinte Teoctist – Patriarhul Bisericii noastre strãmoºeºti, au venit sã-l prohodeascã, alãturi de marea mulþime de credincioºi, oameni de culturã, reprezentanþi ai celorlalte culte ºi, de asemenea, a autoritãþilor civile ºi militare, centrale ºi locale;

unii dintre ierarhi i-au fost colegi ºi colaboratori în diferitele comisii ºi structuri ale Bisericii, cum ar fi chiar Pãrintele Patriarh Teoctist; Mitropoliþii Daniel al Moldovei ºi Bucovinei, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; Teofan al Olteniei, actualul Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei; Serafim al Europei Centrale ºi de Nord – care a plecat, în anul 1994 de la Sibiu ºi care i-a fost timp de patru ani, din anul 1990 pânã în anul 1994 Episcop Vicar; Arhiepiscopii ºi Mitropolitul Bartolomeu al Vadului, Feleacului ºi Clujului – ºi el mare cãrturar; Nifon al Târgoviºtei – urmaºul sãu în structurile ecumenice internaþionale, Andrei al Alba Iuliei – în prezent Mitropolit la Cluj; Pimen al Sucevei ºi Rãdãuþilor; Arhiepiscopii: Epifanie – urmaºul sãu la scaunul Episcopiei Buzãului ºi Vrancei; Casian al Dunãrii de Jos – cãruia i-a fost mentor ºi îndrumãtor; Calinic al Argeºului ºi Muºcelului; Gherasim al Râmnicului; Damaschin al Sloboziei ºi Cãlãraºilor, trecut ºi el între timp la viaþa cea veºnicã în luna aprilie anul 2009; Iustinian al Maramureºului ºi Sãtmarului – care i-a fost un sincer ºi apropiat sfetnic în multe împrejurãri ºi situaþii; Laurenþiu al Caransebeºului – Profesor de Teologie Liturgicã la Sibiu ºi deci, un apropiat ºi bun colaborator al rãposatului, în prezent – Decanul Facultãþii de Teologie „Andrei ªaguna” ºi succesor al sãu la scaunul de Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitropolit al Ardealului; Ioan al Covasnei ºi Harghitei – pe care l-a susþinut încã de la începutul activitãþii sale pastorale ºi misionare în þinutul carpatic al României; Timotei al Aradului; apoi Episcopii Vicari mai tineri cum ar fi: Visarion Bãlþat Rãºinãreanul – chiar Episcopul sãu Vicar din toamna anului 1997 – anul începerii purtãrii crucii suferinþei de cãtre vrednicul mitropolit, care i-a fost un foarte apropiat, sincer ºi fidel ucenic, în prezent Episcop al Tulcii, Lucian Mic Lugojanul – reprezentatul Mitropoliei Banatului ºi delegatul personal al Mitropolitului Nicolae Corneanu, în prezent Episcop al Caransebeºului; Petroniu Florea Sãlãjanul – reprezentantul Scaunului Episcopal al Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului ºi delegatul personal al Preasfinþitului de pie memorie Ioan Mihãlþan, în momentul de faþã Episcop al Sãlajului; Ioachim Bãcãuanul – delegatul Scaunului Moldav al Romanului; Irineu Popa Slãtineanu – Episcopul Vicar al Þinutului Râmnicului, din anul 2008 Mitropolit al Olteniei ºi mulþi alþii, numeroºi profesori de teologie precum ºi decanii Facultãþilor de Teologie de la Sibiu, Cluj ºi Oradea, foarte mulþi preoþi, monahi ºi monahii, stareþi ºi stareþe de mãnãstiri ºi lista ar putea continua dar… ajunge!... Am constatat cã poporul nostru drept credincios dimpreunã cu slujitorii sfintelor altare au ºtiut sã-ºi conducã ºi sã-ºi cinsteascã Pãstorul lor duhovnicesc care le-a purtat grija celor sufleteºti, în aceste þinuturi transilvane, vreme de peste 23 de ani!... Am mai constat faptul, pe parcursul acestor zile, cã acest eveniment nu a fost atât de mediatizat ca altele, deºi ar fi meritat cu prisosinþã dar, mã rog, trecem ºi peste acestea cum am trecut noi ºi peste altele!... Am vãzut multã lume, ºi clericalã ºi laicã, plângându-l pe pãrintele lor, simþindu-se, de acum încolo, vãduviþi, dar convinºi cã Arhiereul Antonie a plecat sã se întâlneascã cu Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veºnic – pe Care l-a slujit cu atât dragoste ºi devotament întreaga sa viaþã!... Am fost foarte impresionat de liniºtea ºi starea de reculegere în care s-a desfãºurat întreaga slujbã ºi îndeosebi, momentul procesiunii ºi al punerii sale în mormântul anume pregãtit dinainte, unde va fi de acum încolo alãturi de Mitropoliþii Nicolae Bãlan, Nicolae Colan ºi Nicolae Mladin – toþi înaintaºi ai sãi pe Scaunul istoric ºi duhovnicesc al Ardealului!... Am mai constatat cã lumea realizeazã faptul cã nu poate fi scrisã istoria contemporanã a Bisericii Ortodoxe Române fãrã Mitropolitul Antonie Plãmãdealã – care este o adevãratã piatrã de hotar pentru cultura ºi spiritualitatea Bisericii ºi a poporului nostru!... Nãdãjduiesc cã vom ºti, pe mai departe, sã ne cinstim înaintaºii aºa cum se cuvine deºi în aceste vremuri, preþuim mai mult pe alþii de oriunde ºi de aiurea cãci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoºi, mai senzaþionali!... ªi, totuºi, suntem convinºi de faptul cã ce este nobil rãmâne iar ce este ieftin, apune!... Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã! Veºnicã sã-i fie pomenirea! Amin! Cu multã preþuire ºi aleasã recunoºtinþã, Stelian Gomboº – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României


Argeºul Ortodox

Este îngãduit sã se îngenuncheze la sfinþirea Cinstitelor Daruri, atunci când Dumnezeiasca Liturghie se sãvârºeºte Duminica sau în perioada Penticostarului?- III Învierea lui Hristos ºi poziþia dreaptã în rugãciune sunt sinonime, iar datoria noastrã este sã ajutãm poporul sã perceapã sensul acestui simbolism extraordinar, nu punând în evidenþã interdicþia canonului, ci analizând duhul care este exprimat prin tipurile cultice, aºa cum este formulat el de Pãrinþi, de canoane ºi de vechile obiceiuri ale Bisericii. În reprezentarea ortodoxã a Învierii Domnului numai Adam ºi Eva se reprezintã îngenuncheaþi, dar ºi pe aceºtia îi ridicã în picioare mâna puternicã a lui Hristos Celui înviat, ca sã fie pãrtaºi la bucuria învierii din morþi.

Poziþia credincioºilor în timpul cultului divin În acest punct, însã, intervine contestaþia cã plecarea genunchilor din timpul sfinþirii Cinstitelor Daruri în zilele de Duminicã ºi în perioada Cincizecimii nu se face pentru arãtarea pocãinþei ºi a durerii, ci pentru evlavia faþã de taina cea mai mare care se sãvârºeºte în acest moment ºi pentru cinstirea datã Sfântului Duh, Care este trimis ºi Se pogoarã „peste noi ºi peste darurile ce sunt puse înainte”. Cã aceastã îngenunchere se face nu ca o rugãciune de cerere, ci «ca un salut, ca o închinare de salut». Acest lucru se va examina în cele ce urmeazã împreunã cu cea de-a doua parte a întrebãrii. Poziþia credincioºilor în timpul sãvârºirii cultului dumnezeiesc este definitã de o anume deontologie tradiþionalã exprimatã prin poziþii ºi miºcãri potrivit importanþei momentelor particulare ale rugãciunii. Adicã, în timp ce în rugãciunea noastrã particularã, în mod liber ºi de multe ori fãrã

sã programãm lucrurile, ne rugãm sau stãm în anumite poziþii în funcþie de preferinþele, voia ºi posibilitãþile noastre, în exprimarea noastrã obºteascã a cultului atât cuvintele, cât ºi poziþiile se supun unor reguli care asigurã armonizarea tuturor în adunãrile de cult. Altfel nu se poate înþelege rugãciunea în comun. Aceastã deontologie este definitã de îndemnurile speciale ale diaconului, care exercitã, în timpul sinaxei, rolul de maestru de ceremonii atât în ceea ce-l priveºte pe preot, cât ºi în ceea ce priveºte poporul („Drepþi”, „Capetele...sã le plecãm”, „Plecând genunchii...”, „... scoalã...”, „... sã ne apropiem...”, „... apropiaþi-vã...” etc). Cât despre evlavia noastrã personalã ºi preferinþele noastre individuale, aceste se supun tipicului comun ºi se pun în acord cu poziþia ºi modul de rugãciune al obºtii. În aceasta constã evlavia noastrã, în a face ascultare de voia Bisericii, nu în a asculta de propria noastrã voie arbitrarã. Altfel, pãrutã noastrã evlavie este, de fapt, lipsã de evlavie ºi un gest egoist. Iar lucrarea învãþãtorilor Bisericii este aceea de a ajuta pe credincioºi sã se încadreze corect în adunarea care aduce închinare lui Dumnezeu, nu sã se autonomizeze, dupã ce, se subînþelege, mai întâi încearcã ºi reuºesc ei înºiºi (învãþãtorii n.n.) în dreptul lor.

Cum stãm la sfinþirea Cinstitelor daruri? Acum, care este poziþia credincioºilor în timpul sfinþirii Cinstitelor Daruri? Potrivit celor spuse mai sus, cea pe care o hotãrãºte diaconul prin îndemnurile sale. În tradiþia noastrã bizantinã

aceasta este „Sã stãm bine, sã stãm cu fricã...”, adicã poziþia în picioare, dreaptã, cu evlavie. În Liturghia Sfântului Iacov îndemnul este formulat mai amãnunþit: „Sã stãm bine, sã stãm cu evlavie, sã stãm cu fricã de Dumnezeu ºi cu zdrobire de inimã...”. În Liturghia alexandrinã a Sfântului Marcu diaconul intervine dând porunca celor aºezaþi sã se ridice în picioare: „Cei ce staþi [aºezaþi] ridicaþi-vã”. Este exact poziþia în care vedem cã sunt zugrãviþi ierarhii liturghisitori (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Nicolae, Sfântul Atanasie cel Mare etc) în absida Sfântului Altar, ca ºi în icoanele mobile, în fresce sau în miniaturile manuscriselor. De altfel, caracterul de Înviere ºi pascal al Dumnezeieºtii Liturghii dicteazã aceastã poziþie, poziþia dreaptã, care înfãþiºeazã ridicarea de jos ºi eliberarea din robie. Dumnezeiasca Liturghie, în orice zi a sãptãmânii ar cãdea, este Paºtele Bisericii, pomenirea Învierii din morþi a Biruitorului morþii ºi a iadului, care a fost mort ºi a trãit ºi acum este viu în vecii vecilor (Apoc. 2, 8). De aceea nici nu se sãvârºeºte, nu «încape» sãvârºirea ei în zilele de tristeþe ºi de zdrobire de inimã ale Postului Mare. Este ceva nepotrivit. De asemenea, se mai aduce argumentul cã îngenuncherea din timpul sfinþirii Darurilor nu are caracter de rugãciune de cerere ºi de tristeþe, ci de evlavie faþã de Tainã, adicã se face «ca un salut, ca o închinare adusã». Aceastã expresie provine dintrun canon îndoielnic, pus pe seama Sfântului Nichifor Mãrturisitorul (829). Textul, destul de tulbure din punct de vedere al tradiþiei manuscrise, permite - sau mai degrabã impune («trebuie») plecarea genunchilor în zi de Duminicã ºi în întreaga perioadã a Cincizecimii, dar nu îngãduie ºi

PÃCATUL Pãcatul, mai înainte de toate este un fenomen duhovnicesc, metafizic. Rãdãcinile pãcatului se aflã în adâncurile tainice, “mistice”, ale firii duhovniceºti a omului. Esenþa pãcatului nu constã în încãlcarea unor norme etice, ci în înstrãinarea de viaþa dumnezeiascã, veºnicã, cea pentru care a fost fãcut omul ºi cãtre care este chemat în chip firesc, adicã prin însãºi firea lui. Pãcatul se sãvârºeºte în primul rând în adâncul tainic al duhului omului, însã urmãrile lui rãnesc întreg omul. Odatã sãvârºit, el se rãsfrânge asupra stãrii sufleteºti, precum ºi a celei trupeºti a omului, asupra chipului sãu exterior, asupra soartei celui ce l-a sãvârºit; el negreºit va ieºi afarã din hotarele vieþii lui individuale ºi va împovãra cu rãul sãu viaþa întregii omeniri, ºi, în consecinþã, se va rãsfrânge asupra soartei întregii lumi. Nu numai pãcatul strãmoºului nostru Adam a avut consecinþe de însemnãtate cosmicã, ci ºi tot pãcatul, al fiecãruia dintre noi , fie el vãdit, fie el tainic, se rãsfrânge asupra destinelor întregii lumi. Omul trupesc nu simte urmãrile pãcatului în sine, aºa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observã nici o schimbare a stãrii sale lãuntrice dupã ce a sãvârºit pãcatul, pentru cã el se aflã continuu într-o stare de moarte duhovniceascã, pentru cã el nu a cunoscut viaþa cea veºnicã a duhului. Omul duhovnicesc, dimpotrivã, cu fiecare înclinare a voii sale spre pãcat observã în sine o schimbare a stãrii lãuntrice în virtutea împuþinãrii harului. Ceea ce uimea la Sfântul Siluan era neobiºnuita subþirime a minþii sale lãuntrice ºi deosebita sa intuiþie duhovniceascã. Trãirea pãcatului la el, chiar mai înainte de a i se arãta Domnul, dar mai ales dupã aceasta ºi în tot restul vieþii sale, era excepþional de adâncã ºi de

sã se îngenunchezeîn aceste zile potrivit obiceiului. Acest canon nu se poate înþelege independent de cele douã canoane sinodale pe care le-am amintit, nici de întreaga tradiþie a Bisericii referitoare la acest lucru. Chiar dacã acest canon este autentic, nu este de înþeles cum un pãrinte-alcãtuitor al acestui canon sã grãiascã împotriva canoanelor celor 318 pãrinþi ai Sinodului I Ecumenic ºi a celor 227 sau 240 de pãrinþi ai Sinodului Pendect. Acest lucru nu constituie oarecum o eludare a problemei, ci o corectã încadrare a acestui canon în tradiþia bisericii. ªi tocmai aºa îl tâlcuieºte Sfântul Nicodim, cã nu se referã la rugãciunea în genunchi, care într-un fel sau altul este interzisã de sfintele canoane în zilele Învierii, ci la metanii, care sunt permise atunci când se fac „ca un salut, ca o închinare de salut”, adicã pe post de salutare a sfintelor icoane, a persoanelor respectabile etc., dar sunt interzise atunci când se fac spre a se arãta pocãinþa ºi tristeþea, cum sunt cele care se fac în Postul Mare, ºi în zilele Învierii.

Concluzii Îngenuncherea din timpul sfinþirii Darurilor se poate oare justifica prin acest canon, adicã sã fie socotitã cã se face „ca un salut”? În mod clar nu. Îngenuncherea se leagã de cuvintele rugãciunii anaforalei, care, prin întreita repetare a unui cuvânt cu acelaºi înþeles (la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Hrisostom „ºi Te rugãm ºi cerem ºi la Tine cãdem” sau „Þie ne rugãm ºi de la Tine cerem” de la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare) exprimã rugãciunea puternicã. Dacã stãruim în a caracteriza îngenuncherea noastrã din acel moment drept o expresie spontanã ºi necesarã de evlavie faþã de acest moment cu adevãrat înalt din sãvârºirea tainei Dumnezeieºtii Euharistii, atunci ce poziþie ar trebui sã mai gãsim pentru a ne exprima respectul ºi evlavia noastrã în timpul momentului la fel de înalt al apropierii noastre de tainã, în momentul împãrtãºirii. ªi totuºi, noi ne împãrtãºim cu Trupul ºi Sângele Domnului în picioare, slãvind pe Hristos Cel înviat, pricina propriei noastre învieri (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. V, p. 169-173). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

plâns, fãrã alinare câtã vreme nu simþea în suflet iertarea lui Dumnezeu. Multora, aceasta ar putea sã li se parã curios, iar unora poate chiar exagerat, dar pilda Sfântului Siluan nu este pentru toþi. În cãinþa sa pentru pãcat, el cãuta nu doar o simplã iertare, pe care uºor o dã Dumnezeu, poate ºi numai pentru un singur suspin de pãrere de rãu, ci o iertare atotcuprinzãtoare, aºa încât sufletul sã simtã desluºit în sine harul. El cerea de la Dumnezeu puterea de a nu mai repeta pãcatul, de este cu putinþã, niciodatã; se ruga la Dumnezeu sã se izbãveascã de lucrarea “legii pãcatului” din noi (Rom. 7,23). El trãia urmãrile pãcatului – pierderea harului – atât de puternic ºi de dureros, încât se temea de a repeta o asemenea experienþã. Îndepãrtarea dragostei lui Dumnezeu ºi a pãcii lui Hristos de la suflet, erau pentru el mai cumplite decât orice. Conºtiinþa cã scârbeºte pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu, blând ºi smerit – îi era de nesuportat. Trecea prin cele mai adânci suferinþe ale conºtiinþei care greºeºte împotriva sfintei dragoste a lui Hristos. Cine cunoaºte dragostea în planul omenesc, sã zicem pentru pãrinþi, dacã a sãvârºit vreun pãcat împotriva acelei iubiri, acela ºtie cât de nesuportat poate fi chinul conºtiinþei; dar tot ce se poate întâmpla în lumea relaþiilor sufleteºti nu este decât o palidã umbrã în comparaþie cu relaþiile duhovniceºti cu Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu mai înainte de veci a cunoscut pe Simeon – Siluan, ºi, într-un chip neînþeles nouã, i-a dat sã cunoascã esenþa pãcatului atât de adânc ºi de puternic încât el cu adevãrat trãia muncile iadului ºi dintru acest “iad cel mai de jos“, se ruga pânã când s-a plecat cãtre el Domnul ºi i S-a arãtat, dându-i sã cunoascã învierea sufletului ºi sã vadã pe Fiul Omului întru împãrãþia Sa mai înainte de a gusta moartea cea dupã trup. (Mt. 16,28)”. Traducere de Ieromonah Rafail Noica. Preluare din rev. Orthograffiti

puternicã; inima îl durea în chip de nesuportat, ºi de aceea ºi pocãinþa lui era cu o tânjire de nestãvilit, cu

5


Argeºul Ortodox

Calcã ºi tu pe urmele paºilor lui Iisus Hristos! Un creºtin, întors la Dumnezeu, botezat în prea Sfântul Nume al Sfintei Treimi convertit cu adevãrat, renunþã în mod conºtient la tot ceea ce este rãu ºi îl urmeazã prin credinþã în viaþã, oriunde s-ar afla, pe Mântuitorul sãu Iisus Hristos. Din aceastã cauzã un creºtin evlavios, cu fricã de Dumnezeu ºi dorinþa de a-I împlini Voia considerã cã: 1. Nici o jertfã omeneascã nu va fi consideratã ca fiind prea mare pentru gãsirea Comorii de mare preþ, care-L reprezintã pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Atunci cei drepþi vor strãluci ca soarele în împãrãþia Tatãlui lor. Cel ce are urechi de auzit sa audã. Asemenea este împãrãþia cerurilor cu o comoarã ascunsã în þarina, pe care, gãsind-o un om, a ascuns-o, ºi de bucuria ei se duce ºi vinde tot ce are ºi cumpãrã þarina aceea. Iarãºi asemenea este împãrãþia cerurilor cu un neguþãtor care cautã mãrgãritare bune. ªi aflând un mãrgãritar de mult preþ, s-a dus, a vândut toate câte avea ºi l-a cumpãrat.” (Matei 13,44-46). 2. Dacã noi ca ºi creºtini, ca ºi copii ai lui Dumnezeu, fii ºi fiice ale Sale, iubim ceva din lumea aceasta mai mult decât pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu suntem vrednici de El: „Cel ce iubeºte pe tatã ori pe mamã mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeºte pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. ªi cel ce nu-ºi ia crucea ºi nu-Mi urmeazã Mie nu este vrednic de Mine. Cine þine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-ºi pierde sufletul lui pentru Mine îl va gãsi.” (Matei 10,37-39). 3. Trebuie sã ne lepãdãm de noi înºine, sã ne luãm crucea noastrã de toate zilele ºi sã-L urmãm pe El, Modelul nostru desãvârºit: „ªi zicea cãtre toþi: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã-Mi urmeze Mie;” (Luca 9,23). 4. Pentru orice activitate zilnicã, ia-þi ca model pe Hristos, care este ºi trebuie sã fie Modelul nostru desãvârºit pentru orice lucru bun: „Cine zice cã rãmâne în El, trebuie sã trãiascã ºi el cum a trãit Iisus.” (1 Ioan 2,6). 5. Adevãratul creºtin se va cunoaºte dupã roadele vieþii lui; sau dupã voinþa ºi dorinþa acestuia de a înfãptui binele, deoarece: a. Creºtinul Îl preamãreºte pe Dumnezeu în tot ceea ce face: „De aceea, ori de mâncaþi, ori de beti, ori altceva de faceþi, toate spre slava lui Dumnezeu sã le faceþi. Nu fiþi piatrã de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, Precum ºi eu plac tuturor în toate, necãutând folosul meu, ci pe al celor mulþi, ca sã se mântuiascã. ” (1 Cor. 10,31-33). b. Sfânta Scripturã ne învaþã ºi ne spune cã numai aceia care fac voia Lui Dumnezeu vor putea intra în împãrãþia Lui: „Feriþi-vã de proorocii mincinoºi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinãuntru sunt lupi rãpitori. Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte. Au doarã culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mãrãcini? Aºa cã orice pom bun face roade bune, iar pomul rãu face roade rele. Nu poate pom bun sã facã roade rele, nici pom rãu sã facã roade bune. Iar orice pom care nu face roadã bunã se taie ºi se aruncã în foc. De aceea, dupã roadele lor îi veþi cunoaºte. (Matei 7,15-20). c. Ascultarea noastrã faþã de Dumnezeu în fiecare zi va constitui o plãcere, pentru cã Legea lui Dumnezeu este scrisã în inima noastrã. Dorinþa mea ca ºi creºtin va fi întotdeauna aceea: „ca sã fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit ºi legea Ta înãuntru inimii mele”. (Psalmii 40,8). d. Un creºtin, se va distanþa ºi se va despãrþi de felul de a trãi al lumii obiºnuite, al celor care nu-L cunosc ºi nu ascultã de Dumnezeu, neacceptând plãcerile ºi distracþiile lumeºti, fireºti ale firii pãmânteºti ºi ale pãcatului, care pervertesc sufletul omenesc: „Sau ce înþelegere este între templul lui Dumnezeu ºi idoli? Cãci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis cã: "Voi locui în ei ºi voi umbla ºi voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul Meu". De aceea: "Ieºiþi din mijlocul lor ºi vã osebiþi, zice Domnul, ºi de ce este necurat sã nu vã atingeþi ºi Eu vã voi primi pe voi. ªi voi fi vouã tatã, ºi veþi fi Mie fii ºi fiice", zice Domnul Atotþiitorul”. (2 Corinteni 6, 16-18); „Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Dacã iubeºte cineva lumea, dragostea Tatãlui nu este în El.” (1 Ioan 2,15); „Dacã crede cineva cã este religios, ºi nu-ºi înfrâneazã limba, ci îºi înºealã inima, religiunea unui astfel de om este zadarnicã. Religiunea curatã ºi neîntinatã, înaintea lui Dumnezeu, Tatãl nostru, este sã cercetãm pe orfani ºi pe vãduve în

6

necazurile lor, ºi sã ne pãzim neîntinaþi de lume.” (Iacov 1,26-27); „Suflete prea curvare! Nu ºtiþi cã prietenia lumii este vrãjmãºie cu Dumnezeu? Aºa cã cine vrea sã fie prieten cu lumea se face vrãjmaº cu Dumnezeu. Credeþi cã degeaba vorbeºte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu sã locuiascã în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dã un har ºi mai mare. De aceea zice Scriptura:? Dumnezeu stã împotriva celor mândri, dar dã har celor smeriþi.? Supuneþi-vã dar lui Dumnezeu. Împotriviþi-vã diavolului, ºi el va fugi de la voi.” (Iacov 4,4). 6.Un creºtin cu fricã de Dumnezeu va alege cu multã grijã în fiecare zi ce sã priveascã cu ochii sãi ºi de asemenea ce literaturã sã citeascã. El va selecta lucrurile: a. Creºtinul adevãrat nu va cãuta pãcatul sau lucrurile pãcãtoase: „Cânta-voi ºi voi merge, cu pricepere, în cale fãrã prihanã. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerãutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe cãlcãtorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndãrãtnicã; pe cel rãu, care se departã de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul sãu, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul ºi nesãþios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioºii pãmântului, ca sã ºadã ei împreunã cu mine. Cel ce umblã pe cale fãrã prihanã, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grãieºte nedreptãþi nu va sta înaintea ochilor mei.” (Psalmii 101, 2-7). b. Nu trebuie sã iubim lumea nici lucrurile din ea. Sfânta Scripturã spune în mod categoric: „Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Dacã iubeºte cineva lumea, dragostea Tatãlui nu este în El. Cãci tot ce este în lume: pofta firii pãmânteºti, pofta ochilor ºi lãudãroºia vieþii, nu este de la Tatãl, ci din lume. ªi lumea ºi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rãmâne în veac:” (1 Ioan 2,15-17). c. Cei ce se pregãtesc pentru revenirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în mãrire, a doua oarã, vor trebui sã fie gãsiþi, înaintea Lui, neîntinaþi de lucrurile acestei lumi: „Deci dacã toate acestea se vor desfiinþa, cât de mult vi se cuvine vouã sã umblaþi întru viaþa sfântã ºi în cucernicie, Aºteptând ºi grãbind venirea zilei Domnului, din pricina cãreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi! Dar noi aºteptãm, potrivit fãgãduinþelor Lui, ceruri noi ºi pãmânt nou, în care locuieºte dreptatea. Pentru aceea, iubiþilor, aºteptând acestea, sârguiþi-vã sã fiþi aflaþi de El în pace, fãrã prihanã ºi fãrã vinã.” (2 Petru 3,11-14). d. Adevãratul creºtin va fi însufleþit întotdeauna doar de lucrurile bune: „Încolo, fraþii mei, tot ce este adevãrat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptã bunã, ºi orice laudã, aceea sã vã însufleþeascã.” (Filipeni 4,8). e. Un bun creºtin va cãuta sã evite orice fel de aparenþe rele: „Feriþi-vã de orice înfãþiºare a rãului.” (1 Tesaloniceni 5,22). 7. Trãind în viaþã pentru Iisus Hristos, ca unul care se va strãdui sã calce pe urmele Lui, creºtinul Îl va reprezenta pe Hristos prin comportamentul ºi þinuta pe care le afiºeazã: a. Un creºtin sincer, urmaº al lui Iisus Hristos, se va strãdui sã atingã standardele Cuvântului lui Dumnezeu ºi în þinutã. Comportamentul lui va fi caracterizat de umilinþã, blândeþe ºi iubire, preþuind podoabele interioare mai întâi, iar nu pe cele exterioare: „Asemenea ºi voi, femeilor, supuneþi-vã bãrbaþilor voºtri, aºa încât, chiar dacã sunt unii care nu se pleacã cuvântului, sã fie câºtigaþi, fãrã propovãduire, prin purtarea femeilor lor, Vãzând de aproape viaþa voastrã curatã ºi plinã de sfialã. Podoaba voastrã sã nu fie cea din afarã: împletirea pãrului, podoabele de aur ºi îmbrãcarea hainelor scumpe. Ci sã fie omul cel tainic al inimii, întru nestricãcioasa podoabã a duhului blând ºi liniºtit, care este de mare preþ înaintea lui Dumnezeu. Cã aºa se împodobeau, odinioarã, ºi sfintele femei, care nãdãjduiau în Dumnezeu, supunându-se bãrbaþilor lor,” (l Petru 3.1-5 ); „Vreau deci ca bãrbaþii sã se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fãrã de mânie ºi fãrã ºovãire. Asemenea ºi femeile, în îmbrãcãminte cuviincioasã, fãcându-ºi lor podoaba din sfialã ºi din cuminþenie, nu din pãr împletit ºi din aur, sau din mãrgãritare, sau din veºminte de mult preþ; Ci, din fapte

bune, precum se cuvine unor femei temãtoare de Dumnezeu.” (1 Timotei 2,8-10). b. Afiºarea podoabelor exterioare promoveazã mândria printre copiii lui Dumnezeu: „ªi mai zice Domnul: "Pentru cã fiicele Sionului sunt atât de mândre ºi umblã cu capul pe sus ºi cu priviri obraznice, cu paºi domoli, cu zângãnit de inele la picioarele lor, Domnul va pleºuvi creºtetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor". În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniþe, cercei, brãþãri, valuri, cununi, lãnþiºoare, cingãtoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veºminte de sãrbãtoare, mantii, ºaluri, pungi, oglinzi, pânzeturi subþiri, turbane ºi tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, ºi în loc de cingãtori, frânghie, în loc de cârlionþi fãcuþi cu fierul, pleºuvie, în loc de veºmânt preþios, zdrenþe, ºi în loc de frumuseþe: pecete de robie.” (Isaia 3, 1623). c. Înainte de a intra în Þara Canaanului, Dumnezeu a poruncit poporului Sãu Israel sã-ºi lepede podoabele de pe ei: „Auzind însã acest cuvânt grozav, poporul a plâns cu jale ºi nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale. Cãci Domnul zisese lui Moise: "Spune fiilor lui Israel: Voi sunteþi popor îndãrãtnic. De voi merge Eu în mijlocul vostru, într-o clipealã va voi pierde. Dezbrãcaþi acum de pe voi hainele voastre cele frumoase ºi podoabele voastre ºi voi vedea ce voi face cu voi". Atunci fiii lui Israel au dezbrãcat de pe ei podoabele lor ºi hainele cele frumoase când au plecat de la Muntele Horeb.” (Ieºirea 33, 4-6). d. Contrastul dintre Biserica adevãratã a lui Dumnezeu ºi cea decãzutã sau apostaziatã se vede clar în cele douã femei simbolice din cartea Apocalipsa din Sfânta Scripturã: „Si s-a arãtat din cer un semn mare: o femeie înveºmântatã cu soarele ºi luna era sub picioarele ei ºi pe cap purta cununa din douãsprezece stele.”: (Apocalipsa 12,1); „ªi m-a dus, în duh, în pustie. ªi am vãzut o femeie ºezând pe o fiarã roºie, plinã de nume de hulã, având ºapte capete ºi zece coarne. ªi femeia era îmbrãcatã în purpurã ºi în stofã stacojie ºi împodobitã cu aur ºi cu pietre scumpe ºi cu mãrgãritare, având în mânã un pahar de aur, plin de urâciunile ºi de necurãþiile desfrânãrii ei. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor ºi a urâciunilor pãmântului. ªi am vãzut o femeie, beatã de sângele sfinþilor ºi de sângele mucenicilor lui Iisus, ºi vãzând-o, m-am mirat cu mirare mare.” (Apocalipsa 17,3-6). 8. Modestia ºi simplitatea sunt caracteristicile adevãrate al oricãrui creºtin adevãrat: a. Un creºtin autentic, în loc de a se conforma practicilor ºi obiceiurilor lumeºti, el va face tot ce-i stã în putinþã pentru a fi transformat prin puterea lãuntricã a lui Hristos, prin puterea Sfântului Duh: „Vã îndemn, deci, fraþilor, pentru îndurãrile lui Dumnezeu, sã înfãþiºaþi trupurile voastre ca pe o jertfã vie, sfântã, bine plãcutã lui Dumnezeu, ca închinarea voastrã cea duhovniceasca, ºi sã nu vã potriviþi cu acest veac, ci sã vã schimbaþi prin înnoirea minþii, ca sã deosebiþi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun ºi plãcut ºi desãvârºit.” (Romani 12,1.2). Chiar ºi în timpurile noastre, timpuri caracterizate de conformism în multe aspecte ale vieþii noastre, orice ucenic, urmaº sincer al lui Hristos, fiecare creºtin sau creºtinã ar trebui sã-ºi studieze cu atenþie comportamentul ºi þinuta proprie, pentru analizã proprie ºi pentru a putea fi astfel un reprezentant de cinste al lui Iisus Hristos, însã ºi pentru a atinge standardele morale ºi etice cerute vieþii de creºtin adevãrat. În cele mai multe situaþii, partea exterioarã a vieþii noastre, sau ceea ce prezentãm noi în exterior, aratã partea lãuntricã a fiinþei noastre. Transformarea noastrã spiritualã va fi treptatã, transformare bazatã pe relaþia noastrã de dependenþã de Hristos. împãrtãºind pe Hristos ºi altora. În acest fel în noi se va dezvolta un nou stil de viaþã creºtinã, stil de viaþã cu totul diferit de cel avut anterior. În toate aspectele ºi lucrurile interioare ºi exterioare ale fiinþei noastre trebuie sã fie o deosebire clarã între urmaºii lui Hristos ºi urmaºii lumii acesteia, între aceia care înalþã Crucea lui Hristos, sau cei care se înalþã doar pe ei înºiºi. O persoanã, credincioasã lui Dumnezeu, bãrbat sau femeie, tânãr sau vârstnic, va fi mereu preocupatã de consacrarea sa faþã de Dumnezeu, de predarea zilnicã a vieþii ºi inimii sale pe altarul lui Hristos, cu ajutorul Cãruia va putea sã se pãstreze neîntinat de lucrurile lumeºti, aducând mulþumire ºi slavã lui Dumnezeu, prin îmbrãcãmintea pe care o poartã, prin muzica pe care o ascultã, prin conþinutul cãrþilor ºi revistelor pe care le citeºte, prin vorbire, prin recreere ºi prin orice altã atitudine personalã, cãutând întotdeauna sã atingã cele mai înalte standarde al cerinþelor Cuvântului lui Dumnezeu. Doamne ajutã !

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU


Argeºul Ortodox

Sfântului Ioan Rusul, marturisitorul ºi fãcãtorul-de-minuni (+ 1730) Sfântul Mãrturisitor Ioan Rusul s-a nãscut în Mica Rusie în jurul anului 1690, fiind crescut în evlavie ºi dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armatã unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I ºi a luat parte la rãzboiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreunã cu alþi soldaþi au fost capturaþi de tãtari ºi au fost predaþi comandantului cavaleriei turceºti. Acesta i-a dus pe prizonierii ruºi în Asia Micã, în satul Prokopion. Turcii au încercat sã-i converteascã pe soldaþii creºtini la credinþa musulmanã prin flatãri ºi ameninþãri, iar cei care nu au primit au fost bãtuþi ºi torturaþi. Alþii, însã au renunþat la Hristos ºi au devenit musulmani, în speranþa cã-ºi vor îmbunãtãþi soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile bunãtãþilor lumeºti, suferind cu curaj umilinþele ºi bãtãile. Stãpânul sãu îl tortura frecvent în speranþa cã sclavul va ceda ºi va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost neînduplecat în hotãrârea sa spunând stãpânului: "Nu mã vei putea întoarce de la credinþa mea prin ameninþãri sau cu promisiuni de bunãtãþi ºi bogãþii. Am sã mã supun ordinelor tale de bunãvoie dacã mã laºi sã-mi urmez liber credinþa. Mai degrabã îþi dau capul meu decât sã-mi schimb credinþa. M-am nãscut creºtin ºi am sã mor creºtin." Cuvintele înãlþãtoare ºi credinþa tare, precum ºi smerenia ºi umilinþa Sf. Ioan au îmblânzit în cele din urmã inima sãlbaticã a stãpânului sãu. Acesta l-a lãsat în pace ºi nu l-a mai forþat sã renunþe la creºtinism. L-a pus sã stea în grajd cu animalele de care avea grijã ºi Ioan era foarte bucuros sã se nevoiascã în grajd ºi sã aibã ca pat ieslea, aºa cum s-a nãscut ºi Mântuitorul. De dimineaþa pânã seara muncea pentru stãpânul sãu turc, îndeplinind toate ordinele. Fie cã era iarnã sau varã, sfântul umbla desculþ ºi cu puþine haine pe el. Alþi sclavi râdeau de el, vãzându-l atât de râvnitor, dar Ioan nu s-a supãrat niciodatã pe ei, dimpotrivã, îi ajuta ºi pe ei cum putea, uºurându-le neputinþele. Blândeþea sfântului ºi bunãtatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor ºi pe al stãpânului sãu, astfel încât aga ºi soþia lui au ajuns sã-l îndrãgeascã ºi au hotãrât sã-i dea o camerã lângã podul de uscat fânul. Sf. Ioan nu a acceptat, preferând sã rãmânã în grajd cu animalele. Acolo se culca pe fân ºi se acoperea cu o hainã veche. Astfel grajdul a devenit locul sãu de pustnicie, unde se ruga ºi cânta psalmi, umplând locul de bunã mireasmã. Prin simpla lui prezenþã în casa turcului, sfântul i-a adus numai binecuvântãri. Ofiþerul de cavalerie s-a îmbogãþit ºi a devenit în scurt timp unul dintre cei mai influenþi oameni din Prokopion. El era conºtient de ce i s-a schimbat atât de mult soarta ºi nu se ferea sã spunã ºi altora despre asta. Uneori sfântul pleca seara la biserica Sf. Mucenic Gheorghe unde priveghea în pronaos. În duminici ºi sãrbãtori se împãrtãºea cu Sfintele Taine. În tot acest timp a continuat sãºi slujeascã stãpânul ca ºi pânã acum, ºi, în ciuda sãrãciei sale, întotdeauna ajutã pe nevoiaºi ºi pe neputincioºi, împãrþind hrana sa puþinã cu aceºtia. Într-una din zile, ofiþerul a plecat în pelerinaj la Mecca. Soþia lui a fãcut un

banchet peste câteva zile la care ºi-a invitat rudeniile ºi pe prietenii soþului ei, rugându-i sã spunã o rugãciune pentru întoarcerea cu bine acasã a stãpânului. Sf. Ioan servea la masã ºi a luat o farfurie cu pilaf, mâncarea preferatã a stãpânului sãu ºi a pus-o pe masã. Soþia amintindu-ºi de mâncarea preferatã a soþului i-a spus lui Ioan: "Ce bucuros ar fi stãpânul tãu dacã ar putea fi aici sã mãnânce cu noi din acest pilaf!" Atunci sfântul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunând ca o va trimite stãpânului sãu la Mecca. Musafirii au râs la auzul acestor cuvinte

iar soþia a pus sã i se pregãteascã o farfurie plinã ca sã o mãnânce el sau ca sã o dea sãracilor. Primind farfuria s- a dus cu ea în grajd ºi s-a rugat la Dumnezeu sã-i trimitã farfuria stãpânului sãu, fiind convins cã Dumnezeu va gãsi o cale sã-i îndeplineascã rugãciunea. Numaidecât farfuria dispãru din faþa lui ºi atunci Ioan a intrat în casã sã-i spunã stãpânei cã farfuria a fost trimisã. Dupã câtva timp stãpânul s-a întors acasã cu farfuria de cupru în care a fost pilaful, povestind tuturor cum într-o zi (chiar în ziua când s-a þinut banchetul), întorcându-se de la moschee la locul unde era cazat, deºi nu era nimeni acasã, a intrat ºi a gãsit pe masã o farfurie aburindã plinã cu pilaf. Neînþelegând cum ar fi putut intra cineva cu farfuria dacã uºa era încuiatã, s-a uitat mai atent la farfurie ºi a vãzut numele sãu gravat pe ea. Uimit, a mâncat totuºi mâncarea cu mare plãcere. Când familia ºi servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soþia i-a spus cã Ioan a fost cel care i-a trimis mâncarea ºi cã toþi au râs de el când le-a spus cã a reuºit

sã o trimitã la Mecca. Atunci au înþeles cã ce le spusese sfântul s-a adeverit. (comparaþi cu povestea lui Habakkuk, care în mod minunat ia dus mâncare lui Daniil în groapa cu lei (Dan. 14:33-39). Spre sfârºitul vieþii sale grele Sf. Ioan s-a îmbolnãvit, simþind cã i se apropie sfârºitul. A chemat preotul ca sã-l împãrtãºeascã dar acestuia i-a fost fricã sã vina direct cu Sfânta Împãrtãºanie în casa musulmanului, aºa cã le-a bãgat într-un mãr ºi aºa le-a dus lui Ioan. Sf. Ioan a slãvit pe Dumnezeu, a primit Trupul ºi Sângele Domnului ºi apoi a rãposat, ducându-se la Domnul pe care L-a iubit în 27 mai 1730. Când stãpânul sãu a fost anunþat cã a murit Ioan, acesta a chemat preoþii si le-a dat trupul neînsufleþit pentru a-l îngropa creºtineºte. Aproape toþi locuitorii creºtini din Prokopion au mers la înmormântare, petrecând trupul sfântului pânã la cimitirul creºtin. Dupã trei ani ºi jumãtate, preotului i s-a descoperit în mod miraculos cã rãmãºiþele trupeºti ale sfântului s-au fãcut moaºte. La scurt timp, moaºtele sfântului au fost transferate la biserica Sf. Mucenic Gheorghe ºi puse într-o raclã specialã. Noul sfânt al lui Dumnezeu a început sã fie slãvit pentru nenumãratele sale minuni despre care s-a dus vorba pânã în cele mai îndepãrtate oraºe ºi sate. Credincioºi din toate locurile veneau la Prokopion sã se închine sfintelor moaºte ale Sf. Ioan, primind tãmãduire prin rugãciunile lui. Pe lângã creºtini veneau la el ºi armeni ºi turci care se rugau sfântului sã nu-i dispreþuiascã. În anul 1881 o parte a sfintelor moaºte au fost mutate la Mãnãstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon, din Rusia, de cãtre cãlugãrii Muntelui Athos, dupã ce aceºtia fuseserã salvaþi de sfânt în vremea unei cãlãtorii periculoase. Din cauza deteriorãrii serioase a vechii biserici unde se aflau sfintele moaºte ale Sf. Ioan, s-a început construcþia unei noi biserici în anul 1886, cu ajutorul mãnãstirii ºi a locuitorilor din Prokopion. În 15 august 1898, noua biserica cu hramul Sf. Ioan Rusul a fost sfinþitã de Mitropolitul Ioan al Cezareei, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Constantin al V-lea. În 1924 a avut loc un schimb între populaþia Greciei si cea a Turciei, adicã mulþi musulmani s-au mutat din Grecia ºi mulþi creºtini s-au mutat din Turcia. Oamenii din Prokopion, mutându-se ºi ei pe insula Euboia, au luat cu ei ºi o parte din sfintele moaºte ale Sf. Ioan Rusul. Timp de câteva zeci de ani moaºtele au stat în biserica Sfinþilor Constantin ºi Elena din Noul Prokopion de pe insula Euboia, iar în 1951 au fost mutate într-o bisericã nouã, cu hramul sfântului. Mii de pelerini s-au adunat acolo din toate pãrþile Greciei, mai ales de hram, în 27 mai. Sf. Ioan este la mare cinste în Muntele Athos, mai ales la mãnãstirea rusã a Sf. Pantelimon. Cãlãtorii ºi cei care duc cu ei lucruri multe pe drum lung, cautã ajutorul Sf. Ioan Rusul, care îi ocroteºte pe aceºtia în cãlãtoriile lor.

7


Argeºul Ortodox

Ortosinteze FESTIVITATE DE PREMIERE A ELEVILOR CªTIGÃTORI AI CONCURSULUI DE CREAÞIE DIN CADRUL PROIECTULUI "ALEGE ªCOALA!", ÎN PROTOPOPIATUL PITEªTI Miercuri, 16 mai 2012, Protopopiatul Piteºti, prin Biroul de catehizare a tineretului, a organizat în sala de conferinþe festivitatea de premiere a elevilor participanþi la concursul naþional de creaþie din cadrul proiectului "Alege ªcoala!". La aceastã etapã, ca ºi la etapa I parohialã, au participat copii din 12 parohii ºi 5 instituþii de învãþãmânt. Conform conceptului concursului "Alege ºcoala" fiecare echipã a trebuit sã alcãtuiascã un portofoliu care sã cuprindã lucrãri pe trei secþiuni (litararã, artisticã, multimedia).

În urma evaluãrii lucrãrilor realizate de tineri, comisia de corectare, din care au fãcut parte preoþi ºi profesori, a acordat 9 premii dupã cum urmeazã: A. Secþiunea literarã: Premiul I (Tabletã Prestigio) Pãdureanu ªtefan Octavian de la parohia Sf. Treime, Piteºti; Premiul II (Aparat foto Compact) Vintilã Raluca Ioana de la parohia Sf. Cuv. Parascheva (paraclisul Universitãþii din Piteºti); Premiul III (MP4 player Serioux) Stoica Alina Maria de la Colegiul Naþional Zinca Golescu, Piteºti; B. Secþiunea artisticã: Premiul I (Tabletã Prestigio) - Ivan Ana Maria de la Grupul ªcolar Mihai Viteazul,

Piteºti; Premiul II (Aparat foto Compact) Pãþitu Maria Ecaterina de la Colegiul Naþional Zinca Golescu; Premiul III (MP4 player Serioux) Ioniþã ªtefanidia de la parohia Sf. Cuv. Parascheva (paraclisul Universitãþii din Piteºti); C. Secþiunea multimedia: Premiul I - Ionita Ioana Valentiuna de la Colegiul Naþional Zinca Golescu, Piteºti; Premiul II (Aparat foto Compact) Velicaru Ana de la parohia Sf. Treime Piteºti; Premiul III (MP4 player Serioux) Dinescu Marius de la Parohia Prundu III / Colegiul Tehnic Dimitrie Dima, Piteºti.

Dupã înmânarea premiilor, tinerii prezenþi au þinut sã-ºi exprime dorinþa ca acest proiect sã nu se opreascã la acest nivel, ci sã continue în mod practic prin vizite fãcute ºi altor copii ce se aflã în risc de abandon ºcolar. Cu toþii am convenit ca împreunã cu alþi tineri, profesori ºi preoþi din Protoieria Piteºti, în viitorul apropiat, sã alcãtuim un proiect de voluntariat în prin care sã poatã fi sprijiniþi ºi alþi copii care nu au beneficiat de proiectul naþional "Alege ºcoala". Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Premierea câºtigãtorilor concursurilor organizate de Patriarhia Românã în anul 2012 Dupã Sfânta Liturghie oficiatã pe podiumul special amenajat lângã Catedrala patriarhalã, Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a premiat câºtigãtorii celor trei concursuri organizate de Patriarhia Românã în anul 2012. Astfel, câºtigãtorilor concursurilor „Alege ªcoala!',„Copilul învaþã iubirea lui Hristos' ºi „Icoana ortodoxã - lumina credinþei', au primit diplome ºi premii, fiind felicitaþi de Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române. La final, în cuvântul sãu, Patriarhul României a arãtat, printre altele, cã pictorii bisericeºti trebuie sã cunoascã teologia liturgicã a Bisericii Ortodoxe pentru a transmite în mod corect credinþa ortodoxã. „Icoana ortodoxã nu este doar o podoabã în Bisericã, ci este o expresie liturgicã artisticã a credinþei ortodoxe.

Concursul Alege ªcoala Concursul „Alege ªcoala!' s-a desfãºurat în cadrul Proiectului „Alege ªcoala!', cofinanþat din Fondul Social European, prin Programul Operaþional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, pentru copii din cele zece eparhii implicate în prima etapã a proiectului. Secþiunile concursului au fost: creaþie literarã, creaþie artisticã, multimedia. Astfel, locul I a fost ocupat de Pãþitu Maria Ecaterina (secþiunea Creaþie Literarã – Arh. Argeºului ºi Muscelului) Neguº Andrei (secþiunea Creaþiei Artisticã – Arhiepiscopia Târgoviºtei) ºi Zamfir Alexandru (secþiunea Multimedia – Arh. Romanului ºi Bacãului) Câºtigãtorii au fost rãsplãtiþi dupã cum urmeazã: premiul I - diploma de onoare „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', un

Dacã icoana este ortodoxã înseamnã cã ea transmite credinþa ortodoxã. Dacã icoana nu este pictatã în mod corect ea deruteazã, nu transmite credinþa ortodoxã. De aceea un iconar trebuie sã cunoascã foarte bine credinþa ortodoxã, teologia liturgicã a Bisericii ºi mesajul pe care îl transmite icoana ortodoxã”, a spus Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel. De asemenea, Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române a felicitat pe cei care s-au ocupat de organizarea acestor concursuri, Sectorul Teologic Educaþional ºi Sectorul Patrimoniu Cultural al Patriarhiei Române. Totodatã, Preafericirea Sa a mulþumit ierarhilor prezenþi pe Colina Bucuriei, celor care s-au implicat în organizarea hramului, dar ºi tuturor credincioºilor prezenþi, cãrora le-au fost oferite iconiþe cu chipul

computer, cartea „Catedrala Mântuirii Neamului - istoria unui ideal'; premiul al II-lea- diploma de onoare „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', aparat foto, cartea Catedrala Mântuirii Neamului - istoria unui ideal'; premiul al III-lea - diploma de onoare „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', sistem Home Theatre, cartea „Catedrala Mântuirii Neamului - istoria unui ideal'. Au fost oferite premii în toate etapele concursului: 9.548 de premii la nivelul parohiilor, 522 la nivelul protopopiatelor ºi 90 la nivel eparhial. La nivel naþional au fost oferite 9 premii (câte 3 pentru fiecare secþiune), în valoare totalã de 31.797 de lei Concursul naþional de miniproiecte de educaþie Social-filantropicã „Copilul învaþã iubirea lui Hristos' Concursul naþional de miniproiecte de educaþie social-filantropicã „Copilul învaþã iubirea lui Hristos' s-a desfãºurat prin Biroul de catehizare a tineretului, în toate eparhiile Patriarhiei Române din þarã. Concursul s-a adresat copiilor, preoþilor ºi profesorilor de religie implicaþi în Programul catehetic „Hristos împãrtãºit copiilor' ºi a urmãrit sã educe copiii în sensul ajutorãrii semenilor aflaþi în suferinþã. La concurs s-au înscris echipe formate din preot, profesor de religie (opþional) ºi copii din grupa de catehezã, care au conceput ºi au aplicat miniproiecte de educaþie social-filantropicã. La nivel

Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena. „Vã dorim tuturor sãnãtate, bucurie, ºi încã o datã spunem celor care poartã numele Sf. Împãraþi Constantin ºi Elena, sau derivate, ani mulþi cu sãnãtate ºi bucurie”, a încheiat Patriarhul României.

naþional au fost premiate 29 de echipe, cele mai bune din eparhii. Fiecare echipã a primit: diploma de onoare „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', 1 sistem audio oferit de Organizaþia World Vision România, 1 set de CD-uri audio, oferit de Radio Trinitas (Corul Symbol - „Bijuterii corale II', Pãrintele Teofil - „Predici la duminicile de peste an', Grupul Psaltic al Catedralei Patriarhale Tronos „Ziua învierii') ºi cartea „Catedrala Mântuirii Neamului istoria unui ideal'.

Concursul Naþional „Icoana ortodoxã lumina credinþei', ediþia I Concursul Naþional „Icoana ortodoxã lumina credinþei', ediþia I, 2012, s-a desfãºurat în parteneriat Sectorul Patrimoniu Cultural - Sectorul TeologicEducaþional, având ca obiectiv general pãstrarea tradiþiilor religioase ºi culturale, prin punerea în valoare a talentelor în pictura bisericeascã. Cele douã secþiuni ale concursului au fost: A. Picturã pe lemn (tempera, stil neobizantin) B. Picturã pe sticlã (tempera, stil tradiþional românesc)

Locul I la secþiunea Picturã pe lemn a fost ocupat de Cristian Petre din Ploieºti, judeþul Prahova, iar la secþiunea Picturã pe sticlã ocupant al locului I a fost desemnatã Niculina Sanda Albu din Floreºti, judeþul Cluj Au participat 45 de pictori iconari adulþi, cu câte 4 icoane fiecare. Au fost acordate 12 premii, câte 6 pentru fiecare dintre cele 2 secþiuni: premiul I - diploma „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', 4.000 de lei, catalogul expoziþiei „Icoana ortodoxã lumina credinþei', cartea „Catedrala Mântuirii Neamului - istoria unui ideal'; premiul al II-lea - diploma „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', 3.000 de lei, catalogul expoziþiei „Icoana ortodoxã lumina credinþei', cartea „Catedrala Mântuirii Neamului - istoria unui ideal'; premiul al III-lea - diploma „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', 2.000 de lei, catalogul expoziþiei „Icoana ortodoxã lumina credinþei', cartea „Catedrala Mântuirii Neamului - istoria unui ideal'; menþiune (3 menþiuni pentru fiecare secþiune) - diploma „Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena', 1.000 de lei, catalogul expoziþiei „Icoana ortodoxã lumina credinþei', cartea „Catedrala Mântuirii Neamului - istoria unui ideal'. Valoarea totalã a premiilor a fost de 25.596 de lei. www. basilica.ro

Argesul Ortodox - Anul XI, nr. 550, 24-31 mai 2012  

Saptamanal teologic, bisericesc si de atitudine al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you