Issuu on Google+

z Anul XI z nr. 548 z 11-17 mai 2012 z 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena

Cei întocmai cu Apostolii acã istoricul Eusebiu de Cezareea (sec. IV otãrât lucru, dacã azi Sfântul Constantin d.H.) nu ne-ar fi lãsat în Istoria D H este prãznuit în întreaga lume alãturi de Bisericeascã însemnãrile sale preþioase, acum am sfânta mamã Elena, aceasta se datoreazã, mai fi mult prea sãraci în cunoaºterea adevãrurilor din primele veacuri creºtine. Duhul Sfânt, Carele pretutindeni este ºi pe toate le împlineºte, ºi-a întins aripile Sale ocrotitoare peste toate veacurile. ªi asupra lui Eusebiu de Cezareea, plinirea Duhului Sfânt a fost excepþionalã. rintre preþioasele date istorice, un capitol special cuprinde viaþa Sfântului Constantin cel Mare ºi a mamei sale Elena. Ei nu sunt sãrbãtoriþi ca regi sau împãraþi, ci ca pilde vii de smerenie ºi viaþã vrednicã de urmat. Dupã cum se ºtie, n-au fãcut parte din ierarhie ºi nici din tagma monahalã. Ceea ce a aureolat viaþa de sfinþenie a fost apostolatul lor prin decretarea libertãþii Bisericii creºtine ºi recunoaºterea ei ca instituþie spiritualã a lumii. Dupã cum se ºtie, Sfânta Elena, mama Împãratului Constantin cel Mare, era din neamul nostru traco-dac, iar Constanþiu Clor era roman din familie împãrãteascã. El moare de tânãr, în anul 306, iar fiul sãu Constantin este ales împãrat în locul tatãlui sãu. flãm din sfintele istorii cã Elena împãrãteasa era o mare luptãtoare ca militar. De aceea a fost singura femeie care a purtat „virtutea militarã”. Dar nu numai aceasta era virtutea ei cea mai mare. Citim cu admiraþie cum ºi-a eliberat toþi sclavii ºi a desfiinþat de la curte suita de doamne ºi domniþe, care huzureau în lux, intrigi ºi lucruri nefolositoare. Se îngrijea de familiile sãrace, de orfani ºi bolnavi, fiind consideratã o adevãratã mamã, nu numai împãrãteasã ºi doamnã. Fiind botezatã creºtinã din fragedã copilãrie, gândul ei era mereu la pacea imperiului ºi mai ales la libertatea religioasã. Cuprinsã de mare iubire pentru Hristos Domnul, a sãpat pe Golgota ºi a gãsit crucea pe care a fost rãstignit. rucea Mântuitorului a fost înãlþatã la 14 septembrie 327, eveniment epocal care a determinat întãrirea în credinþa creºtinã ortodoxã. Sfârºindu-se firul vieþii pãmânteºti a fost aºezatã în biserica Sfinþii Apostoli din Constantinopole, ctitoria Sfinþilor Împãraþi, apoi a fost dusã la Roma. Tronul ei ºi o parte din sicriu se aflã expuse la Muzeul Vatican. Sfântul Constantin cel Mare, fiul cel preaiubit al mamei sale Elena, a avut o mare binecuvântare de la Dumnezeu ca sã fie oblãduit de sfânta sa mamã cea mai mare parte a vieþii sale.

P

ales, cã a ascultat ºi a împlinit sfaturile preþioase ale mamei sale. Sfântul Constantin cel Mare, dupã ce ajunge împãrat, înainte de a se lupta cu Maxenþiu, vede pe cer chipul luminos al Crucii lui Hristos cu inscripþia: „În acest semn vei învinge!”, vedenie avutã, se pare, prin pãrþile noastre româneºti, la Dervent-Ostrov, în anul 312. Dupã ce învinge pe pãgânul Maxenþiu, dimpreunã cu Liciniu, dau Edictul de la Milano, în 313, recunoscând libertatea mult aºteptatã a Bisericii creºtine. Din 18 septembrie 324, Sfântul Constantin ajunge singur stãpânitor al Imperiului de Rãsãrit ºi Apus, începând mari reforme. Între

A

C

goþii care ocupaserã populaþia daco-romanã; - Convoacã primul Sinod Ecumenic la Niceea, în anul 325, unde s-au strâns 318 Sfinþi Pãrinþi dând cele 7 articole din Simbolul de credinþã; - Construieºte noul oraº pe care-l va numi Constantinopol, inaugurat la 11 mai 330, cu o grandioasã prãznuire. asã prin testament Imperiul Roman de Rãsãrit ºi Apus fiilor sãi: a) Constantin al II-lea – Britania, Galia ºi Spania; b) Constans – Italia, Iliricum ºi Africa; c) Constanþiu (Dalmatius) – Peninsula Balcanicã ºi Asia. nainte de a muri are o vedenie care l-a determinat sã doreascã botezul creºtin. Episcopul Eusebiu de Nicomidia, la reºedinþa imperialã din Nicomidia îi sãvârºeºte Sfânta Tainã a Botezului, despre care Eusebiu de Cezareea a scris pe larg în Istoria sa bisericeascã. La 21 mai 337, marele Împãrat al Rãsãritului ºi Apusului, Constantin cel Mare ºi Sfânt, pãºeºte spre zãrile albastre ale Cerului, iar trupul lui a fost aºezat în biserica Sfinþilor Apostoli din iubitul sãu oraº, Constantinopol. Peste veacuri, Sfinþii Împãraþi, întocmai cu Apostolii, Constantin ºi Elena, primesc cinstirea dupã cuviinþã a tuturor creºtinilor din lume. n România sunt numeroase biserici închinate Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena. Catedrala Patriarhalã este pusã sub patronajul sfânt al Sfinþilor Împãraþi ºi aceasta nu în mod întâmplãtor. red nestrãmutat cã Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena au cãlcat cu piciorul lor nu numai pe Dunãre cu corãbiile în cetatea Celei, ci, trecând peste podurile fãcute, au ajuns ºi în pãrþile noastre argeºene. Încã mai era cetatea Argesis! finþilor Împãraþi Constantin ºi Elena, vã rugãm sã ne întãriþi în credinþã ºi sã fim statornici!

L Î

Î

reformele întreprinse se înscriu cu precãdere: - La anul 318 decreteazã înfiinþarea justiþiei ºi a instanþelor episcopale; - Întãreºte graniþele imperiului pânã în pãrþile noastre. Îl gãsim la Romula-Molva, însoþit de episcopul locului, ªtefan; - În anul 321 dã un decret pentru organizarea Bisericii creºtine ºi orânduieºte prãznuirea Duminicii în întreg imperiul; - În acelaºi an 321 începe lupta împotriva carpilor, triburi de daci liberi, care atacau imperiul, ºi învingându-i, împãratul ia ºi numele de „Maximus Carpicum”, dupã cum a ridicat un arc de triumf la Roma; - Reface trei poduri impresionante peste Dunãre: Sucidava (Celei), Drobeta Turnu Severin ºi Cernavodã pentru a organiza rezistenþa împotriva popoarelor migratoare; - În anul 322 învinge pe sarmaþi, iar în 323 pe

C S

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului


Argeºul Ortodox

Cuviosul Irodion de la Lainici (3 mai) Cuviosul Irodion s-a nãscut în 1821, în Bucureºti ºi a primit la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, a intrat ca frate în Mãnãstirea Cernica. Primeºte îngerescul chip al cãlugariei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion. În septembrie 1850 stareþul sãu, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alãturi de alþi vieþuitori ºi pe Irodion. În anul 1854 îl numeºte stareþ al schitului Lainici. A pãstorit cu mici întreruperi 41 de ani, între anii 1854-1900. Menþionãm cã dupã moartea duhovnicului Sfântului Calinic, Irodion devine din ucenic, duhovnic al Sfântului Calinic. Cuviosul Irodion a trecut la cele veºnice pe 3 mai 1900. A proorocit înainte de a trece la cele veºnice pustiirea mãnãstirii Lainici. Proorocia sa a fost împlinitã în toamna anului 1916, când trupele germane au transformat locaºul sfânt în grajd pentru cai. Abia în anul 1929 este readusã viaþa monahalã prin purtarea de grijã a arhimandritul Visarion Toia. Douã ºapte ani de la trecerea sa la cele veºnice,

pãrintele Iulian Drighicioiu, primeºte binecuvântarea de la episcopie pentru deshumare. Astfel au descoperit cã trupul Cuviosului Irodion era neputrezit ºi izvorâtor de miresme (bine mirositor). A fost îngropat într-un loc mult mai adânc, iar în 1929, prin descoperire dumnezeiascã, pãrintele Visarion Toia, stareþul mãnãstirii Lainici, le-a aºezat într-un loc de tainã. Din acel moment nimeni nu a mai cunoscut locul în care se aflau osemintele Cuviosului Irodion. Pe 8 aprilie 2009, IPS Pãrinte Irineu, Mitropolit al Olteniei, a primit binecuvântarea Prefericitului Daniel sã gãseascã moaºtele Cuviosului Irodion. Sfântul s-a lãsat redescoperit pe 10 aprilie, iar moaºtele sale au fost aºezate într-o racla de argint. Trecerea Cuviosului Irodion în rândul sfinþilor a fost aprobatã de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul ºedinþei de lucru din 29 octombrie 2010. Sfântul Sinod a hotãrât ca ziua sa de prãznuire sã fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele veºnice. Pr. Florin IORDACHE

Este îngãduit sã se îngenuncheze la sfinþirea Cinstitelor Daruri, atunci când Dumnezeiasca Liturghie se sãvârºeºte Duminica sau în perioada Penticostarului? Este valabilã - în particular pentru Duminici ºi pentru perioada Învierii, cea de dupã Paºti, perioada Penticostarului - interdicþia îngenuncherii, interdicþie exprimatã foarte hotãrât de sfintele canoane, sau, prin excepþie, aceasta este îngãduitã în timpul sfinþirii Cinstitelor Daruri? Pentru celelalte zile ale anului se socoteºte mai degrabã impusã aceastã îngenunchere. Aceastã temã s-a ivit acum aproape cincizeci de ani ºi s-au scris multe lucruri de mulþi, cu semnãturã sau anonim. S-au formulat ºi s-au susþinut cu destulã aciditate, dupã cum se obiºnuieºte pe la noi, cele mai opuse pãreri. Din când în când, chiar ºi în ziua de astãzi, aceastã temã este reluatã ºi se spun ºi se scriu lucruri asemãnãtoare cu cele scrise atunci, însã, în practicã, domneºte mai degrabã confuzie sau cel puþin o dublã practicã. În timpul aceleiaºi sinaxe unii îngenuncheazã în timpul sfinþirii, alþii nu. La fel fac ºi preoþii; sau ºi mai rãu, unii îngenuncheazã înainte ºi dupã sfinþire, alþii numai înainte sau numai dupã. Iar la o Liturghie în sobor nu este rar întâlnit fenomenul sã fie vãzute, existând în paralel, ambele variante sau chiar toate cele trei variante de mai sus. Pânã astãzi, în ciuda repetatelor întrebãri, aºa cum am scris, am evitat sã ne ocupãm de acest subiect, în principal pentru a nu se da prilej unor litigii care nu zidesc, ci devin prilej sã se rãceascã dragostea, care este, potrivit apostolului, „legãtura desãvârºirii” (Col. 3, 14), lanþul care uneºte mãdularele Sfintei Biserici. Cu nãdejdea cã nu se va întâmpla acest lucru, vom încerca sã abordãm problema pe cât se poate de obiectiv, dupã cum se zice, «fãrã fricã ºi fãrã patimã».

Practica credincioºilor Cred cã ar ajuta mult în poziþionarea noastrã faþã de aceastã temã dacã am face un scurt recurs la istoria recentã a acestui subiect, cât mai trãiesc încã oamenii care

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

au cunoscut practica vieþii noastre bisericeºti mai înainte de a se ivi aceastã problemã. Cred cã este cunoscut faptul cã în bisericile noastre creºtinii nu îngenuncheau, afarã de momentul plecãrii genunchilor de la Cincizecime, în timpul citirii rugãciunilor Vecerniei. Atât acest termen «Vecernia plecãrii genunchilor» sau termenul popular folosit pentru a indica Duminica Cincizecimii, «Duminica îngenuncherii», vãdesc cât de special era acest lucru. Creºtinii fãceau metanii în Postul Mare, cãdeau la pãmânt în timpul Vohodului de la Liturghia Darurilor, dupã o practicã strãveche, iar unii creºtini mai evlavioºi, în special femeile ºi copiii, îngenuncheau lângã Evanghelie în timpul citirii ei sau la Vohodul mare. Este vorba despre un obicei vechi mãrturisit ºi de Pãrinþii care au tâlcuit Dumnezeiasca Liturghie, obicei pe care unii îl condamnau, deoarece îl socoteau o înþelegere greºitã, fiind împrumutat de la Vohodul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinþite, iar alþii îl acceptau, ca o expresie a evlaviei credincioºilor mai simpli.

Îngenuncherea în timpul sfinþirii Cinstitelor Daruri Despre îngenuncherea în timpul sfinþirii Cinstitelor Daruri nu poate fi vorba, deoarece un astfel de obicei nu exista. Credincioºii «se plecau» adânc, ca ºi preoþii. Dar nu îngenuncheau. Acelaºi lucru se întâmplã pânã astãzi ºi la Sfântul Munte, unde, cu credincioºie ºi acrivie se pãstreazã vechile tradiþii liturgice. Nici preoþii slujitori nu îºi pleacã genunchii în timpul sfinþirii Cinstitelor Daruri chiar dacã, conform prevederii tipiconale, «se roagã aplecaþi» adânc - nici monahii, care ºi ei, coborâþi din stranele în care stau ºi deseoperindu-ºi capetele, se înclinã adânc, fãrã însã sã îngenuncheze. În mod sigur monahii cunosc atât rânduiala, cât ºi tradiþia, ºi sunt, în orice caz, mai evlavioºi decât noi toþi.

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Am spus cã preoþii ºi poporul nu înghenuncheau în timpul sfinþirii Darurilor în bisericile de mir. Nu vrem sã idealizãm vechile situaþii, dar suntem datori sã fim obiectivi.

Îngenuncherea în tradiþia credincioºilor greci Ei continuau vechea tradiþie a poziþiei drepte, chiar dacã nu aveau toþi cunoºtinþa sfinþeniei acelui moment sau dacã, bãrbaþii mai ales, plecau dupã citirea Evangheliei; sau chiar dacã nu încetau, mai ales femeile, sã vorbeascã între ele. Am auzit mulþi credincioºi simpli bãtrâni, care convieþuiau pe atunci cu musulmanii ºi cu romanocatolicii ºi care cunoºteau obiceiurile lor religioase, sã punã în opoziþie rugãciunea în genunchi, în poziþia robului, a celor dintâi, cu poziþia bãrbãteascã a creºtinilor ºi sã facã un joc de cuvinte cu «ortodox» ºi «catolic»: Ortodox este cel care se roagã în bisericã «drept (orthos)», iar «catolic» este cel care se roagã «aºezat (kathistos)». Poate cã acestea sunt chestiuni lipsite de importanþã ºi oricum nefolositoare, însã aratã cum percepeau ei poziþia în rugãciune ca o expresie a credinþei ºi a dogmei ºi cum poziþia în picioare era pentru ei poziþia tradiþionalã folositã în cultul Bisericii Ortodoxe. Nu numai poporul simplu fãcea aceste comparaþii. Un fericit de pomenire de acum mulþi ani, un arhiereu pe atunci bãtrân, foarte evlavios ºi tradiþionalist, intervenea cu stricteþe, mustrând pe cei ce îngenuncheau, deoarece, în felul acesta, transformau Biserica Ortodoxã în «geamie» sau în «bisericã catolicã». Sfântã simplitate (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. V, p. 162-164). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Boala în cartea I Regi Aºezarea poporului evreu în pãmântul fãgãduinþei ºi adoptarea de cãtre comunitatea fiilor lui Israel a unui mod de viaþã sedentarã, impune în timpul lui Samuel instituirea unui alt tip de conducere statalã, anume monarhia. În prima carte a Regilor ne este relatatã aceastã tranziþie de la un mod de viaþã la celãlalt, dar ºi primejdiile ºi suferinþele prin care au trecut evreii pânã la stãpânirea definitivã a pãmântului fãgãduit. În acea perioadã, relaþia fiilor lui Israel cu Dumnezeul pãrinþilor suferea din pricina pãcatelor ºi a fãrãdelegilor. Înºiºi fii preotului Eli se abãtuserã de la principiile slujiri preoþeºti, fapt care nu a rãmas nepedepsit înaintea Domnului, aceºtia fiind uciºi în rãzboiul dintre evrei ºi filisteni, ca o învederare pentru preotul Eli ºi pentru popor: „ªi iatã un semn pentru tine, care se va petrece cu cei doi fii ai tãi, Ofni ºi Finees: amândoi vor muri în

aceeaºi zi.” (I Regi 2, 34) Dreptatea lui Dumnezeu se extinde ºi dincolo de graniþele comunitãþii alese. Dupã înfrângerea evreilor ºi moartea lui Eli ºi a fiilor sãi, chivotul legii ajunge în stãpânirea filistenilor. Cele douã cetãþi în

care aceºtia aºezaserã chivotul fuseserã lovite, asemenea Egiptului, cu o seamã de boli grele: „ªi a apãsat mâna Domnului asupra Aºdodenilor ºi i-a lovit ºi i-a

pedepsit cu bube usturãtoare pe cei din Aºdod ºi din împrejurimile lui, iar înãuntrul þãrii s-au înmulþit ºoarecii ºi s-a lãþit în cetate deznãdejde mare […] ªi au trimis la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel. Iar dupã ce l-au trimis, a fost mâna Domnului asupra cetãþii aceleia cu strãºnicie mare ºi a bãtut Domnul pe locuitorii cetãþii de la mic pânã la mare ºi s-au ivit pe ei buboaie.” (I Regi 5, 6-9) Observãm în versetele de mai sus cã boala ce a pus stãpânire peste filisteni nu este numitã. Aflãm doar faptul cã efectele acestei boli asupra organismului uman se manifestã prin apariþia unor bube usturãtoare ºi a unor buboaie, aspecte care ne readuc în minte vãrsatul negru abãtut asupra egiptenilor (Ieºirea 9, 8-11). Însã, în cartea întâia a regilor ni se descoperã pentru prima datã un alt tip de

boalã, anume demonizarea, identificatã astãzi cu epilepsia. Saul, regele lui Israel uns de cãtre Samuel proorocul, pãcãtuieºte împotriva lui Dumnezeu prin neascultare ºi astfel pierde ajutorul providenþei divine. Aceastã pierdere a adus asupra lui Saul nu numai supãrare ºi neputinþã, ci ºi boalã ºi suferinþã: „Atunci s-a depãrtat de la Saul Duhul Domnului ºi-l tulbura un duh rãu, trimis de Domnul. ªi au zis slugile lui Saul: Iatã un duh rãu trimis de Domnul te tulburã.” (I Regi 16, 14-15) Aflãm, aºadar, cã neascultarea faþã de voinþa lui Dumnezeu nu aduce asupra omului numai boalã trupeascã, ci ºi boalã sufleteascã. Demonizarea sau îndrãcirea lui Saul, adicã posedarea persoanei regelui de o entitate maleficã, exterioarã sieºi, era evidentã atât în privinþa manifestãrilor în raport cu sine însuºi (cãdea, fãcea spume la gurã etc.), dar ºi în relaþia cu cei din jur, aºa cum se întâmplã cu David pe care dorea sã-l omoare: „Iar a doua zi s-a întâmplat de a cãzut duhul cel rãu de la Dumnezeu asupra lui Saul ºi acesta se îndrãcea în casa sa, iar David cânta cu mâna sa pe strune, ca ºi în alte zile; Saul avea în mânã o lance. ªi a aruncat Saul lancea, cugetând: "Voi pironi pe David de perete!" Dar David s-a ferit de douã ori de Saul.” (I Regi 18, 10-11) Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Sfântul Pahomie cel Mare Pahomie s-a nãscut în Tebaida de Jos (Egipt), din pãrinþi pãgâni, ºi a primit o aleasã educaþie, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii ºi culturii sale. Mergând odatã cu pãrinþii sãi în capiºtea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capiºte zicând cãtre pãrinþii lui: „Scoateþi de aici pe vrãjmaºul zeilor ºi-l alungaþi”. Iar preacuviosul (deºi încã nu cunoscuse creºtinismul), bând din vinul jertfei idoleºti, a vãrsat. Cãtre vârsta de 20 de ani a fost luat cu forþa în armata romanã. Aºa, aflându-se într-o închisoare cu ceilalþi recruþi în aºteptarea înrolãrii, a cunoscut pentru prima datã creºtini, care slujeau acolo pe cei bolnavi ºi în nevoi. Impresionat de aceastã dragoste pentru aproapele, a început sã se intereseze de creºtinism. Dupã încheierea serviciului militar, a mers în cetatea creºtinã Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învãþãtura ºi adevãrurile de credinþã, ºi a primit Sfântul , în anul 314. Dupã trei ani de viaþã aceticã, auzind de un , cu numele Palamon, ºi de sfinþenia vieþii lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, ºi, astfel, a ajuns cãlugãr. Lucrul lui era sã toarca lâna ºi sã o þeasã, iar, din câºtig, dãdea sãracilor. Dupã ce a stat zece ani cu Palamon, o voce de sus i-a poruncit sã întemeieze o comunitate monasticã la Tabenisi (Tabbenisi, Tabenna, Tabbenisiot), un loc unde Pahomie mergea din când în când sã se roage în singurãtate. Lucrul s-a petrecut astfel: mergând Pahomie ºi Palamon odatã în acel loc, un glas de sus i-a grãit: „Aici sã petreci ºi sã faci o mãnãstire, unde vor veni mulþi sã se mântuiascã”; bãtrânul Palamon a înþeles cã ucenicul sãu Pahomie a avut o descoperire ºi i-a: „Sã zidim aici o chilie ºi tu sã petreci aici, dar sã nu ne despãrþim, ci, sã ne cercetãm unul pe altul”. Nu dupã multã vreme, însã, Sfântul Palamon s-a mutat din viaþa aceasta la cer, pe braþele iubitului sãu fiu sufletesc, ucenicul sãu. Mai apoi, Pahomie a avut o altã viziune divinã, în care un înger a venit la el îmbrãcat cu o schimã (gr. ó÷çìá hainã cãlugãreascã), ºi i-a dat regula pentru viaþa de obºte. Acest moment este considerat în istoria monahismului ca un fel de act de naºtere a monahismului

de obºte (cenobitic), pentru cã pânã în acest moment asceþii creºtini trãiserã ca în singurãtate, ºi nu în comunitate. Regula Sfântului Pahomie era o primã formã de viaþã monasticã cenobiticã, care dãdea loc atât vieþii de obºte cât ºi celei de liniºtire; monahii trãiau în chilii separate, dar lucrau împreunã pentru întrega comunitate ºi fãceau rugãciuni comune, pe lângã cele de la chilie.

Mai mult , Pahomie cel Mare a fost strict cu comunitatea de cãlugãri care a început sã creascã în jurul lui. A dat fiecãruia aceeaºi mâncare ºi îmbrãcãminte. Cãlugãrii mãnãstirii îºi îndeplineau ascultãrile care le erau date pentru binele comun al mãnãstirii. Cãlugãrilor nu le era permis sã deþinã bani proprii sau sã accepte ceva de la rudele lor. Sfântul Pahomie considera cã o ascultare îndeplinitã cu zel este mai importantã decât postul sau rugãciunea. Acesta cerea de asemenea de la cãlugãri o respectare exactã a pravilei mãnãstireºti, ºi pedepsea aspru pe leneºi. Odatã a refuzat chiar sã vorbeascã direct cu propria lui sorã pentru a se putea menþine detaºat de lume. (A vorbit totuºi cu aceasta, printr-un mesager, ºi a binecuvântat dorinþa ei de a deveni cãlugãriþã; care la scurt timp ºi-a întemeiat propria comunitate monahalã de obºte). Pahomie ºi-a trãit restul vieþii sale având grijã de mãnãstirea sa, fãcând minuni, luptând cu demonii, ºi desigur în rugãciune fierbinte. Aproape de sfârºitul vieþii sale a avut o altã vedenie: Domnul i-a dezvãluit viitorul monahismului. Sfântul a aflat astfel cã viitorii monahi nu vor mai avea acelaºi zel în nevoinþele lor cum a avut prima generaþie, ºi cã aceºtia nu vor avea sfãtuitori experimentaþi. Aruncându-se cu faþa la pãmânt, Sfântul Pahomie a plâns cu amãrãciune, strigând cãtre Domnul ºi cerându-I îndurare pentru aceºtia. A auzit o voce care i-a rãspuns: „Pahomie, ia aminte la îndurarea lui Dumnezeu. Cãlugãrii viitorului vor primi o rãsplatã, din moment ce ºi ei vor avea ocazia sã sufere greutatea vieþii de cãlugãr.” În anul 348, Pahomie conducea aproape trei mii de cãlugãri. Acesta a fost ºi anul în care a fost infectat cu o formã de ciumã. Ucenicul sãu apropiat, Sfântul Teodor (17 mai), l-a îngrijit cu o dragoste de fiu. Sfântul Pahomie a murit în jurul anului 348 la vârsta de 53 de ani, ºi a fost îngropat pe un deal din apropierea mãnãstirii. Sfântul a tradus pravila Sfântului în limba latinã în 404, ºi doar aceastã traducere a supravieþuit. Pravila Sfântului Pahomie l-a influenþat pe Sfântul , cea mai influentã figurã a monahismului apusean, în stabilirea propriei lui pravile.

3


Argeºul Ortodox

Viaþa Maicii Domnului, dupã sfântul Maxim Mãrturisitorul 5. Maica Domnului în casa Elisabetei a. Binecuvântarea Elisabetei Taina Buneivestiri trebuia sã fie þinutã ascunsã de cãtre Sfânta Fecioarã în inima ei, cãci era plinã de înþelepciune ca o Maicã a Înþelepciunii. În zilele acelea ea nu a împãrtãºit nici mãcar lui Iosif vestirea îngerului, nici nimãnui altcuiva. De aceea unii Pãrinþi tâlcuiesc astfel cuvântul Evanghelistului care spune despre Iosif cã nu a cunoscut-o pânã ce a nãscut pe Fiul (Matei 1,25), în sensul cã el nu ºtia aceastã tainã, nici vestirea îngerului, nici zãmislirea cea mai presus de fire. Cãci dacã ar fi ºtiut, atunci cum i s-ar mai fi strecurat în suflet îndoiala nepotrivitã, cugetând sã o pãrãseascã? Abia dupã ce îngerul îi risipeºte îndoiala, abia dupã naºterea minunatã ºi dupã fuga în Egipt, Fecioara îi descoperã dreptului Iosif, vestirile de tainã venite prin arhanghel. Dupã Bunavestire ea a plecat îndatã la Elisabeta, vara sa, ca sã verifice spusele îngerului cu privire la însãrcinarea aceleia care era ºtiutã stearpã. Când a trecut pragul casei ºi Elisabeta i-a auzit salutarea, de îndatã pruncul ce avea sã se arate în lume ca sfeºnic al Luminii, a sãltat în pântecele maicii lui. ªi prin sãltarea lui, ºi maica Elisabeta s-a umplut de Duhul ºi a zis cu glas proorocesc: Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul pântecelui tãu. ªi de unde mie aceasta, ca sã vinã la mine Maica Domnului meu? Cã iatã, de cum a venit la urechile mele glasul salutãrii tale, pruncul a sãltat de bucurie în pântecele meu. ªi fericitã este aceea care a crezut cã se vor împlini cele spuse ei de la Domnul (Luca 1, 42-45). Cuvintele Elisabetei i s-au probat Fecioarei a fi cu adevãrat de la Duhul Sfânt, cãci fãrã sã-i descopere mai înainte ceva, constatã cã îi fusese împãrtãºitã taina de cãtre Duhul Sfânt cum cã El era pricina zãmislirii fãrã de bãrbat, de aceea ºi zice: binecuvântat este rodul pântecelui tãu, mãrturisind adevãrul cã fiinþa Trupului Sfânt era numai din pântecele sãu, iar nu dintr-o sãmânþã bãrbãteascã. b. Proorocia Mariei. Atunci Preafericita Maria împodobitã cu tot harul, a rostit ea însãºi cuvinte pline de proorocii: Mãreºte suflete al meu pe Domnul ºi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, cã a cãutat spre smerenia roabei Sale. Cã iatã de acum mã vor ferici toate neamurile (Luca 1, 47-48). Sufletul ei era plin de toatã smerenia, liniºtea ºi evlavia ºi pentru aceasta a privit la ea Dumezeu care a spus prin proorocul: Peste cine îmi voi arunca ochii mei decât peste cel smerit, paºnic ºi care tremurã în faþa cuvintelor Mele?

(Isaia 66,2) . ?i o numesc fericitã nu numai neamuri întregi, ci ºi oºtirile îngerilor, iar cei ce nu o preamãresc nu sunt

numãraþi împreunã cu oamenii, ci sunt fiii pierzaniei ºi partea diavolului. Cã mi-a fãcut mie mãrire Cel Puternic ºi sfânt este Numele Lui ºi mila Lui din neam în neam spre cei ce se tem de El. Fãcut-a tãrie cu Braþul Sãu, Domnul.(Luca 1, 49-51). Aici Fecioara vorbeºte cu multã pricepere despre Fiul în numele Tatãlui, în chipul unei teologii adânci, întrucât Tatãl e cunoscut din Fiul, cãci El se numeºte Braþul Sãu. Fiul Cel Unul, din milã faþã de cei ce se tem de El, S-a întrupat din Sfânta Fecioarã ca sã se milostiveascã de cei pierduþi.

Coborât-a pe cei puternici de pe scaunele lor. (Luca 1,51). Cei puternici sunt demonii cei rãi, dar ºi mai marii lumii acesteia care prigonesc pe credincioºi. ?i a înãlþat pe cei smeriþi, pe cei flãmânzi i-a umplut de bunãtãþi ºi pe cei bogaþi i-a scos afarã deºerþi.(Luca 1, 52-53). Pe sãrmanii pescari i-a fãcut apostoli, pe cei fãrã carte ºi neºtiutori, umili ºi dispreþuiþi de oameni i-a înãlþat ca sfinþi bineplãcuþi ai Lui. A umplut de bunãtãþi popoarele flãmânde ale neamurilor pãgâne care erau lipsite de învãþãturã ºi înþelegere, iar pe bogaþii ºi nelegiuiþii iudei i-a scos afarã deºerþi. Primit-a pe Israel sluga Sa ca sã-ºi aducã aminte de mila Sa, precum a grãit cãtre pãrinþii noºtri, lui Avraam ºi seminþiei lui pânã în veac (Luca 1, 54-55). Israel este toatã zestrea descoperirilor fãcute de Dumnezeu poporului ales, descoperiri ºi predanii care fac pe cel ce le primeºte israel adicã minte vãzãtoare de Dumnezeu. Sluga este chipul neamurilor care atunci când poporul ales a lepãdat Cuvântul Dumnezeiesc, s-au învrednicit ele sã-l primeascã pe Israel, adicã sã-ºi însuºeascã predaniile, fãgãduinþele, proorociile ºi toatã credinþa dreaptã, fãcându-se minte care vede pe Dumnezeu, cãci aºa se tâlcuieºte Israel. Aºa s-au învrednicit neamurile sã intre în înfierea dumnezeiascã, prin vrednicia la care se referã Ioan Evanghelistul: Iar tuturor celor care L-au primit,le-a dat puterea de a se face copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,12), ori apostolul Pavel: nu toþi din Israel sunt ºi israeliþi; nici pentru cã sunt urmaºi ai lui Avraam... cãci nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fãgãduinþei se socotesc urmaºi care au crezut cuvântului Domnului (Romani 6,7-8). c. Întoarcerea la casa lui Iosif ?i a rãmas Maria împreunã cu ea ca la trei luni; ºi sa înpoiat apoi la casa sa (Luca 1,56). A rãmas la Elisabeta pentru cã, dupã moartea fericiþilor pãrinþi ai Sfintei Fecioare, ea vedea în Elisabeta, pe mama sa, sfãtuitoarea ºi apãrãtoare sa ca rudã mai în vârstã. De aceea s-a grãbit sã meargã sã o salute dupã Bunavestire. De aceea a zãbovit trei luni, fiind ca la casa pãrintescã. Dar când s-a apropiat vremea naºterii Elisabetei, ºi când a început sã se cunoascã ºi propria sarcinã, s-a întors la casa lui Iosif, dar Sfânta Fecioarã nu i-a destãinuit încã vestirea îngerului.

Despre cele trei feluri de râvnã Sunt trei feluri de râvnã bunã: râvna curãþirii de poftele ºi gândurile pãcãtoase, râvna pentru adevãrul Credinþei, ºi râvna pentru împlinirea dreptãþii lui Dumnezeu printre oameni. Toate aceste trei feluri de râvnã au înflãcãrat inima Sfântului Slãvitului Mare Ierarh Nicolae, Fãcãtorul de Minuni. El a arãtat râvna pãzirii curãþiei inimii în toate zilele vieþii lui, priveghind ºi rugându-se neîncetat cu mintea în inimã. El mai cu seamã a arãtat râvnã de foc pentru pãzirea curãþiei Credinþei, la ceasul confruntãrii cu necuratul Arie, la lucrãrile Întâiului Sinod Ecumenic [din anul 325, de la Niceea]. Râvna lui pentru împlinirea dreptãþii lui Dumnezeu printre oameni s-a arãtat mai cu seamã în douã împrejurãri, când a salvat, de fiecare datã, câte trei bãrbaþi care fuseserã pe nedrept osândiþi la moarte. Pe când a lipsit odatã din Cetatea Mirelor, avarul comandant Eustatie a condamnat la moarte trei oameni nevinovaþi, fiind mituit sã facã asta de cei care îi urau pe ei. Aducându-i-se vestea aceasta, Sfântul Nicolae s-a întors în grabã la Mira. Condamnaþii se aflau deja pe eºafod, iar gâdele tocmai ridica asupra lor sabia. Atunci Sfântul Nicolae a apucat sabia, a smuls-o din mâna

4

cãlãului, ºi i-a eliberat pe cei legaþi. Dupã aceea 1-a certat cu asprime pe slabul Eustatie ºi 1-a adus la ruºine faþã de sine ºi la pocãinþã. La fel s-a întâmplat ºi cu trei înalþi comandanþi ai armatelor imperiale, Nepotian, Ursus ºi Herpylion, care au fost calomniaþi înaintea lui Flavius, eparhul Constantinopolului ºi chiar înaintea împãratului însuºi, împãratul chiar a semnat osândirea lor la moarte. Dar în ajunul execuþiei lor, cei trei comandanþi s-au rugat lui Dumnezeu aºa: „O Stãpâne Doamne al lui Nicolae, izbãveºte-ne de moartea aceasta pe noi nevinovaþii!” în aceeaºi noapte Sfântul Nicolae s-a arãtat ºi împãratului ºi eparhului în vis, i-a certat aspru pentru nedreptatea lor, ºi le-a poruncit sã îi elibereze de îndatã pe cei trei nevinovaþi. Când s-a fãcut zi împãratul ºi eparhul ºi-au povestit unul celuilalt visul pe care l-au avut fiecare aparte, însã unul ºi acelaºi. De aceea ei i-au eliberat imediat pe cei trei comandanþi, ºi de osânda la moarte, ºi din închisoare. (Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 14 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)


Argeºul Ortodox

Dumnezeu este Veghetorul tãu! Chiar în introducerea cãrþii sale, proorocul Ieremia, unul din marii prororoci ai timpurilor vechitestamentare, prezintã împrejurãrile învestirii sale în acea nobilã ºi sfântã slujbã de profet. Proorocul aduce la cunoºtinþã publicã toate ezitãrile ºi toate frãmântãrile din complexul nevredniciei fiinþei sale, faþã de o poziþie atât de înaltã, plinã de multã rãspundere dar ºi de o sumedenie de pericole, dar ºi chemarea divinã la o slujbã atât de sfântã. Proorocul Ieremia ne aduce la cunoºtinþã ºi faptul cã Dumnezeu cunoaºte toate temerile, toate frãmântãrile noastre ºi ne dã întotdeauna rãspunsuri binecuvântate prin care ne asigurã de protecþia Sa pãrinteascã, încercând în acest fel sã anuleze toate temerile, toate scuzele ºi frãmântãrile noastre. Pentru orice lucruri care ne apasã ºi pe care le aducem înaintea lui Dumnezeu, este suficientã asigurarea divinã. “Eu sunt cu tine,” care poate fi un rãspuns la toate întrebãrile ºi la toate frãmântãrile pe care le aducem înaintea Domnului. Întotdeauna când Dumnezeu a trimis un slujitor sã îndeplineascã o anumitã însãrcinare divinã. Dumnezeu, care La chemat, i-a dat ºi asigurarea cã va fi cu acea persoanã. Dumnezeu ne transmite mereu faptul cã El este « Emanuel », adicã Dumnezeu cu noi. Întâlnim aceastã atitudine în cazul lui Moise, Ghedeon ºi Sfinþilor Apostoli, din Noul Testament. Aceastã asigurare îºi are valabilitatea pânã la sfâºitul veacului, cu alte cuvinte pânã la triumful final al Sfintei Evanghelii, pânã când Evanghelia Împãrãþiei Dumnezeului nostru va fi propovãduitã la orice fãpturã. Mat. 24,14. În situaþia chemãrii ºi investirii în înalta slujbã de profet, observãm un fel de exameninare medicalã, în special una de naturã oftalmologicã a proorocului: « Apoi a fost cuvântul Domnului cãtre mine ºi mi-a zis: "Ieremia, ce vezi tu?" Si eu am rãspuns: "Vãd un toiag din lemn de migdal". Zisu-mi-a Domnul: "Tu ai vazut bine, cã Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca sã-l împlinesc!" ªi iar a fost cuvântul Domnului cãtre mine ºi mi-a zis: "Ce vezi tu?" ªi eu am rãspuns: "Vãd un cazan clocotind, care e gata sã se verse dinspre miazãnoapte". (Ier. 1, 11-14). Proorocul Ieremia era supus de Domnul la douã probe speciale, prin întrebarea directã adresatã acestuia : « Ce vezi Ieremia ? » Proorocul Ieremia identificã astfel douã aspecte. Mai întâii el vede un toiag din lemn de migdal, iar apoi un cazan clocotind. Toiagul trimitea cu gândul cãtre o autoritate care vegheazã ºi care are grijã ºi care cârmuieºte cu dreptate. Proorocul Ieremia trece cu bine examenul Domnului, deoarece Domnul îi spune « Tu ai vãzut bine, cã Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca sã-l împlinesc!" (Ier. 1, 12.). Imaginile pe care le-a identificat Ieremia sunt diferite, însã au o semnificaþie profundã ºi importantã. În primul rând proorocul trebuia sã identifice un simbol al ocrotirii ºi protecþiei, un element încurajator, iar apoi trebuia sã descopere o primejdie care urma sã se apropie. Domnul îl ajutã pe prooroc sã înþeleagã în mod exact ºi corect adevãrata semnificaþie a fiecãruia dintre cele douã aspecte vãzute. Domnul Însuºi i-a explicat proorocului cã acel toiag pe care l-a vãzut îl reprezintã pe însuºi Dumnezeu care vegheazã asupra Cuvântului ca sã-l împlineascã. Cât de importantã este aceastã constatare. Cât de important este sã constaþi modul în care Dumnezeu Se raporteazã faþã de Cuvântul Sãu. E important mai ales ca în calitatea de vestitor al Cuvântului Scripturii sã poþi sã descoperi relaþia de izvor, de autor a conþinutului Cuvântului Scripturii. Aceasta pune în luminã originea infailibilã, înþelepciunea incomensurabilã de la care porneºte Cartea Cãrþilor. Dar tot atât de important ºi poate mai însemnat este sã descoperi atitudinea este sã descoperi atitudinea pe care Dumnezeu o are în prezent faþã de Cuvântul Sãu. Sã crezi ºi sã ºtii cã Dumnezeu vegheazã la împlinirea la timp ºi în mod exact a tuturor profeþiilor ºi promisiunilor Sale. Astfel înþelegem cuvintele rostite de îngerul Domnului : « Cã la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã ». (Luca 1, 37) ; cât ºi declaraþia Sfântului Apostol Pavel : « Cãci nu mã ruºinez de Evanghelia lui Hristos, pentru cã este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, ºi elinului. » (Rom. 1,16,) Sfânta Scripturã are puterea pe care o conferã adevãrul conþinut, puterea argumentelor, veridicitatea exemplelor ºi argumentelor, dar în plus are o putere nemãrginitã, prin faptul cã în spatele fiecãrei declaraþii vegheazã Însuºi Dumnezeu. Aceastã convingere este o piatrã de temelie a

credinþei. Pe baza acestei convingeri ferme, a construit pe vremuri Noe o corabie pe uscat ºi a vestit un potop universal, fãrã sã fi avut prilejul sã vadã cel puþin un nor sau o ploaie în viaþa lui pânã atunci. Aceastã credinþã l-a determinat ºi pe Avraam sã pãrãseascã oraºul Ur din Chaldeea ºi sã accepte viaþa de strãin ºi cãlãtor, mergând cãtre o « patrie mai bunã, al cãrei meºter ºi ziditor este Dumnezeu ». Aceastã convingere este piatra de temelie a tuturor eroilor credinþei de-alungul timpului. Miile de ani de experienþã a credinþei în Dumnezeu, nu cunosc nici o excepþie în aceastã privinþã, ci dimpotrivã întãresc acest adevãr cã Domnul Dumnezeu vegheazã într-un mod desãvârºit, ca sã împlineascã Cuvântul Sãu. Puterea Scripturii constã în faptul cã Dumnezeu este autorul ei ºi vegheazã la împlinirea Cuvântului sfânt.

Imaginea pe care a vâzut-o proorocul Ieremia, a avut menirea de a-l conduce pe prooroc în împlinirea slujbei sale, i-a dat tãrie de a înfrunta momentele grele care au apãrut în calea slujirii sale, atunci când trebuia sã înfrunte pãrerile preoþilor, ameninþãrile împãraþilor ºi chiar ostilitatea poporului întreg, din cauza prezicerilor sale defavorabile naþiunii. Aceastã imagine vãzutã de prooroc a fost întãritã de atâtea experienþe convingãtoare. Aºa se explicã ºi existenþa ºi rezistenþa Bibliei în ciuda atâtor critici ºi combatanþi de renume, care au atacat-o pe tãrâmul istoric ºi ºtiinþific. Cãrþile ºi studiile critice enunþate de-alungul vremii amuþesc la puterea Cuvântului. Astãzi chiar dacã nu suntem pãrtaºi unor experienþe similare celor pe care le-a avut proorocul Ieremia, sau a unei viziuni concrete a acelui Toiag, care-l reprezintã pe Marele Veghetor, pe Dumnezeu, avem suficiente motive sã ne convingem ºi noi de aceastã realitate, cum cã Domnul este Veghetorul nostru, dar ºi Toiagul, adicã cel care ne cârmuieºte ºi ne ocroteºte. Esperienþa lui Ieremia a avut un caracter pozitiv, cu totul încurajator. Când este vorba de cel de-al doilea aspect al viziunii sale, respectiv cazanul clocotind, care vine dinspre miazãnoapte, situaþia este specialã. Esenþa acestui tablou, cu cazanul clocotind, este cu totul opusã celui dintâi în care a vãzut un toiag. Acest tablou cu cazanul clocotind anunþa un pericol apropiat. Un om al lui Dumnezeu va vedea în fiecare zi Toiagul, faptul cã Dumnezeu este Veghetorul sãu ºi cã îi va cãlãuzi viaþa, dar la fel de adevãrat este ºi faptul cã omul lui Dumnezeu, va vedea, va simþi ºi pericolele care se apropie, natura cestora, dar ºi direcþia din care vin acestea. Ar fi greºit ca sã sesizãm doar aspectele pozitive ºi favorabile care ne susþin într-o asemenea activitate nobilã ºi sã excludem din calculele noastre, pericolele reale. Cazanul clocotind reprezenta atunci pentru timpul lui Ieremia, invazia cruntã

ºi nenmiloasã a babilonienilor, dinspre nord, care urmau sã se repezeascã asupra regatului lui Iuda. Cât de important era ca cineva sã semnaleze acest pericol iminent pentru popor, avertizând poporul, dar ºi oferind soluþii salvatoare în acea situaþie. Acest mesaj a constituit întreaga povarã a profetului, de a avertiza, de a convinge de siguranþa împlinii acele preziceri ºi de a determina pe concetãþenii sãi sã accepte soluþia salvatoare. Conþinutul, solia, primei imagini, aceea a Toiagului, era uºor de comunicat, deoarece era una pozivivã, încurajatoare ºi îmbucurãroare, în condiþiile în care te puteai bucura din plin sã ºtii cã Cineva vegheazã asupra ta ºi cã te protejeazã, însã cu totul altfel erau lucrurile privitoare la cea de-a doua imagine, privind nenorocirea care se apropia. Interesant este faptul cã fierbinþeala acestui cazan clocotind urma sã o simtã tocmai profetul, din partea concetãþenilor sãi iudei, pe tot parcursul vieþii sale, însã înlãuntrul sãu ardea un foc mai puternic, focul mistuitor al iubirii ºi responsabilitãþii sale, aºa cum tocmai el spunea : « Inima mea! Inima mea! Mã doare inima pânã în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine ºi nu pot tãcea, cã tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiþei, auzi strigãtul de rãzboi. Nenorocire peste nenorocire: tot pãmântul se pustieºte ºi fãrã de veste mi s-au stricat corturile ºi într-o clipealã sãlaºurile mele. Oare mult îmi este dat sã vãd steagul ºi sã aud sunetul trâmbiþei? » (Ier. 4,19-21). Oare de ce se întâmplau aceste lucruri ? Rãspunsul îl gãsim tot în gura profetului : «ªi toate acestea sunt numai pentru cã poporul Meu e fãrã minte ºi nu Mã cunoaºte, sunt copii nepricepuþi ºi n-au înþelegere; sunt pricepuþi numai la rele, iar binele nu ºtiu sã-l facã ». (Ier. 4,22). Dacã luãm ºi azi simbolistica Babilonului, ca fiind o stare de confuzie moralã, de confuzie ºi decãdere spiritualã, o stare din care Dumnezeu ne cheamã cu dragoste sã ieºim ºi astãzi, pe noi, poporul Lui. « Si am auzit un alt glas din cer, zicand: Ieºiþi din ea, poporul meu, ca sã nu vã faceþi pãrtaºi la pãcatele ei ºi sã nu fiþi loviþi de pedepsele sortite ei; Fiindcã pãcatele ei au ajuns pânã la cer ºi Dumnezeu ªi-a adus aminte de nedreptãþile ei. » (Apoc. Sf. Ioan Teologul, 18, 4-5). Fiecãruia dintre noi, Bunul Dumnezeu ne invitã sã ne uitãm zilnic ºi sã vedem Toiagul cârmuirii ºi vegherii Sale în viaþa noastrrã, dar El ne spune ºi cã în viaþa noastrã mai sunt pãcate, fapte care nu ne aduc cinste, fapte care trebuiesc lepãdate, mãrturisite ºi pãrãsite : « ªtiu faptele tale; cã nu eºti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcã eºti cãldicel - nici fierbinte, nici rece - am sã te vãrs din gura Mea. Fiindcã tu zici: Sunt bogat ºi m-am îmbogãþit ºi de nimic nu am nevoie! ªi nu ºtii cã tu eºti cel ticãlos ºi vrednic de plâns, ºi sãrac ºi orb ºi gol! Te sfãtuiesc sã cumperi de la Mine aur lãmurit în foc, ca sã te îmbogãþeºti, ºi veºminte albe ca sã te îmbraci ºi sã nu se dea pe faþã ruºinea goliciunii tale, ºi alifie de ochi ca sãþi ungi ochii ºi sã vezi. Eu pe câþi îi iubesc îi mustru ºi îi pedepsesc; sârguieºte dar ºi te pocãieºte. » (Apoc. Sf. Ioan Teologul, 3, 15-19). Cele douã imagini sesizate de proorocul Ieremia sunt într-o strânsã relaþie. Cel care vede pe Dumnezeu în calitatea Sa de veghetor, asupra Cuvântului Sãu, acela va sesiza ºi pericolele care vin asupra lui. În prima imagine se aflã ºi suportul moral pentru a putea trece prin a doua încercare. Ajutorul, sprijinul nostru, sunt numai la Dumnezeu, Toiagul nostru de cârmuire ºi Veghetorul nostru desãvârºit. Lãudat sã fie Numele Lui ! Dumnezeu mã cheamã pe mine ºi pe tine astãzi, sã vedem Toiagul cîrmuirii Sale, sã vedem prezenþa protectoare a lui Dumnezeu, ºi apoi sã ne analizãm viaþa, sã vedem ce pãcate clocotesc acolo în viaþa noastrã, sã vedem ºi ispitele din exterior care clocotesc înaintea sau în preajma noastrã ºi sã cerem Ajutorul Domnului pentru a a putea birui orice pãcat. În aceeaºi ultimã carte sfântã a Scripturii, Sf. Ioan Teologul, primind cuvintele sfinte ale Martorului credincios ºi adevãrat, care este Iisus Hristos Mântuitorul nostru, ne îndeamnã : „Celui ce biruieºte îi voi da sã ºadã cu Mine pe scaunul Meu, precum ºi Eu am biruit ºi am ºezut cu Tatãl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi sã audã ceea ce Duhul zice Bisericilor.” Doamne ajutã! Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

5


Argeºul Ortodox

Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Timotei Aioanei – Un slujitor autentic al Bisericii, un cavaler al frumosului artistic ºi estetic, un principe al cuvântului rostit ºi, mai ales, scris, un senior al purtãrii ºi demnitãþii eclesiastice ºi sacerdotale, impecabile… Cuprins fiind de emoþie, respect, recunoºtinþã ºi veneraþie m-am tot gândit, preþ de mai multe zile cum sã-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stãri ºi sentimente faþã de Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Timotei Aioanei ºi constat, cu oarecare strângere de inimã, cã nu este uºor sã faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care îl cunosc de, relativ, puþinã vreme adicã de numai cincisprezece ani, de la Catedrala Mitropolitanã a Moldovei ºi Bucovinei de la Iaºi!... Pãrintele Arhimandrit Timotei Aioanei se contureazã ºi se identificã, cel puþin în mintea ºi în inima mea, prin câteva trãsãturi ºi calitãþi distincte: - în primul rând caracterul, onoarea ºi demnitatea pãrintelui apoi vocea sa caldã, plãcutã ºi inconfundabilã; dupã aceea cultura teologicã ºi nu numai cu care este înzestrat datoritã muncii ºi tenacitãþii prea cuvioºiei sale – care este un autodidact înnãscut ºi foarte perseverent; luciditatea ºi spiritul sãu critic însoþit de foarte multã înþelegere ºi condescendenþã; pe urmã spiritul de disciplinã, în primul rând cu el însuºi, de rigoare doctrinarã, liturgicã ºi canonicã revelatã cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predicã sau cuvântare, susþinute într-un mod foarte coerent ºi elevat în diferite împrejurãri sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul sãu de a fi ºi de a se raporta la semenii sãi, la fiecare în parte într-un mod deosebit ºi unic fiind foarte respectuos, accesibil ºi deschis toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate ºi o eticã a bunului simþ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieþi ºi care astãzi le întâlneºti tot mai rar!... Pãrintele Timotei Aioanei mai are ºi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreþie ºi modestie ieºite din comun care îþi inspirã foarte multã încredere, confort sufletesc ºi dragoste faþã de valorile perene ale spiritualitãþii noastre monastice, ºi ale culturii noastre autentice!... În altã ordine de idei, astãzi fiind în fidelã, loialã ºi autenticã ascultare la Catedrala Patriarhalã din Bucureºti, în preajma Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Timotei Aioanei, pe lângã responsabilitatea eclesiarhiei chivotului Bisericii Ortodoxe Române ºi a exarhatului cultural, a?eazã constant pe hârtie slove nemuritoare ce poartã frânturi din via?a oamenilor, evocãri luminoase pline de cãldurã. Cuvinte miezoase, gânduri pline de erudi?ie, bucurii lãuntrice, întâlniri cu inimi smerite, mãrturii cuvioase, duioase aduceri aminte, toate acestea vorbesc singure despre un suflet ce poartã harul condeiului… Originar din Þara de Sus a Moldovei, din localitatea Rãdãºeni, þinutul Fãlticenilor, judeþul Suceava, Pãrintele Arhimandrit Timotei Aioanei s-a nãscut la 13 noiembrie 1966, din pãrinþii Miron ºi Elena Aioanei, oameni evlavioºi, gospodari ºi iubitori de frumos. A urmat la Fãlticeni ºcoala generalã ºi doi ani de liceu. În perioada anilor 1984 - 1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mãnãstirea Neamþ. În ultimul an de seminar, în toamna anului 1988, a intrat în obºtea Mãnãstirii Neamþ, fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de cãtre Preasfinþitul Gherasim Cucoºel Vrânceanul, ºi monah la 1 februarie 1989, de cãtre vrednicul de pomenire Înaltpreasfinþitul Mitropolit Bartolomeu Anania, în vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la Mãnãstirea Vãratic. Nu este puþin lucru ca la cele mai importante momente ale vieþii sã fii înconjurat de chipuri luminoase!... În lunã iulie anul 1989 a susþinut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureºti, unde a frecventat cursurile anului I de facultate, iar din anul II a fost transferat la proaspãt înfiinþatã Facultatea de Teologie Ortodoxã „Dumitru Stãniloae” din Iaºi, pe care a absolvit-o în anul 1993. În anul universitar 1995 - 1996 a urmat un curs de limbã greacã modernã la Facultatea de Filozofie ºi Litere a Universitãþii din Atena, slujind în aceastã perioadã la biserica „Sfântul Pantelimon” din Atena. A fost hirotonit Ierodiacon în ziua hramului Mãnãstirii Neamþ, pe 8 iunie 1989. Începând cu luna iulie 1990 a fost transferat ca slujitor la Catedrala Mitropolitanã din Iaºi, fiind hirotesit Arhidiacon la 30 decembrie 1990, hirotonit Ieromonah la 14 octombrie 1993, în Catedrala Mitropolitanã din Iaºi, hirotesit Protosinghel la 21 noiembrie 1993 ºi Arhimandrit la 24 martie 2002, de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei de atunci. În paralel cu slujirea la Catedrala Mitropolitanã din municipiul Iaºi, din anul 2001 a lucrat în cadrul Cancelariei Mitropolitane, ca Secretar la Exarhatul mãnãstirilor ºi apoi exarh cultural al mãnãstirilor din Arhiepiscopia Iaºilor. Din anul 2002 pânã în anul 2008 a fost ºi membru în comisia liturgicã a Arhiepiscopiei Iaºilor. Începând cu anul 2008, la invitaþia Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, este transferat la Bucureºti unde i se încredinþeazã funcþia de Exarh Cultural al Mãnãstirilor din Arhiepiscopia Bucureºtilor ºi Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. Atent la detaliile din via?a oamenilor, smerit, iubitor de culturã ?i artã, desprãfuind pagini de cronicã, maestru al portretelor în cuvinte, Pãrintele Timotei Aioanei este autor a peste 10 cãr?i ?i peste 500 de studii ?i articole de teologie. Mãnãstiri, locuri pitore?ti, oameni care pãstreazã tradi?iile vii sunt o picãturã din temele abordate în paginile iubitului cronicar. Aceastã strãlucire din slovele nemuritoare demonstreazã, încã o

6

datã, cã iubirile adevãrate nu se pierd niciodatã. Ne îndulcim cu to?ii din scrisul Preacuvio?iei Sale ?i mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugrãvite cu multã atenþie, nume vrednice de evocãri înalte, multe din ele veritabile „icoane ale Ortodoxiei Româneºti”. Inimi gemene i-au încredin?at adeseori pagini de arhivã ineditã. O parte însemnatã din aceste epistole a vãzut lumina tiparului în diferite periodice, altele a?teaptã sã devinã adevãrate opere literare. Multe dintre evocãrile Pãrintelui Timotei au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare pre?, odor ales, toatã activitatea publicisticã ?i sacerdotalã fiind un psalm închinat cu smerenie Domnului. A reprezentat Biserica Ortodoxã Românã în þarã ºi peste hotare la numeroase evenimente ce þin de Viaþa Bisericii ori la diferite manifestãri culturale. Este iubit ºi preþuit de mulþi ierarhi atât din þarã cât mai ales de peste hotare, legând frumoase prietenii cu numeroºi teologi din Elada. Cred, cã nu este departe momentul când arhiereii îl vor avea pe acest preaiubit frate în mijlocul lor, pentru ca bucuria lor sã fie deplinã. Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Muntele Athos ºi la alte locuri reprezentative pentru întreaga creºtinãtate, Cronicarul inimilor, popose?te adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în ?inutul Neam?ului, la Mãnãstirile nem?ene. Pãrintele Arhimandrit Timotei Aioanei, aºa cum afirma într-una din cãrþile Sfinþiei Sale, a cãutat ?i a aflat lumina din via?a oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina cãlcând pe urmele siha?trilor de la Neam?, Sihãstria, Agapia, Vãratic, precum ºi la schiturile dimprejur, pãmânt binecuvântat ºi sfinþit de rugãciunile ºi lacrimile multor nevoitori ce au pãrãsit toate pentru Iisus Hristos ºi Împãrãþia Cerurilor. Îl ascultãm zilnic la Radio Trinitas, ori la Televiziunea Trinitas ale Patriarhiei Române ºi mereu rãmânem miºcaþi de solemnitatea sacerdotalã, de blândeþea ºi cãldura acestui suflet ales, ce a gustat din harul Duhului Sfânt. Ambasador al concordiei, Pãrintele Arhimandrit Timotei Aioanei, rãmâne pentru mulþi un talentat cunoscãtor ºi fin interpret de psaltichie, un prolific autor de cãrþi ºi un talentat zugrav de chipuri ºi fapte duhovniceºti, o pildã vie de trãire în Iisus Hristos, un orator de excepþie, dimpreunã cu alte multe daruri. Haina vieþii sale este bogat împodobitã cu nestemate ºi virtuþi primite în dar de la Domnul. În aceastã frumoasã ºi rodnicã vieþuire, strãluceºte dragostea ºi binecuvântarea lui Dumnezeu. În cele ce urmeazã, îi vom prezenta, sub forma unor recenzii succinte, câteva (adicã cinci la numãr) din lucrãrile, volumele ºi cãrþile sale, care sunt consistente, substanþiale ºi autentice contribuþii literare ºi istoriografice sau chiar aghiografice în câmpul Istoriei, Culturii ºi Spiritualitãþii noastre Româneºti, originale ºi autentice:

Dacã inspiraþia pentru scris i-a venit din frumuseþea ºi puritatea locurilor natale, lumina a cãutat-o ºi uneori a reuºit sã o gãseascã „din viaþa ºi lucrarea semenilor”. „Aceastã luminã m-a cãlãuzit spre frumuseþile cele nepieritoare, urmând astfel pilda înþelepþilor cãlãtori cãtre netrecãtoarea Împãrãþie. Paginile acestei cãrþi inspirate fiind din viaþa ºi lumina celor de lângã mine, le închin cu recunoºtinþã ºi preþuire acelor care le-au arãtat prin faptele lor cã Dumnezeu este împreunã – lucrãtor cu noi în iubire”, a mai spus arhimandritul Timotei Aioanei. Volumul „Dincolo de cuvinte” cuprinde, în cele 380 de pagini, „Frânturi din povestea vieþii unui om obiºnuit”, „Lucrarea sfinþilor ºi dãruirea oamenilor”, „O denie de altãdatã”, „Istorii scrise pe aceeaºi paginã”, etc., capitole în care sunt prezentaþi oameni, locuri, fapte deosebite surprinse de autor.

La Editura Trinitas din Bucureºti a apãrut, cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, volumul “Pelerin în cãutarea luminii”, avându-l ca autor pe Pãrintele Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale ºi Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureºtilor. Aºa cum remarcã autorul în Prefaþã lucrarea „cuprinde articole, evocãri, gânduri izvorâte din adâncul inimii, scrise în anii 2010 - 2011, unele dintre ele publicate de cotidianul Ziarul Lumina ºi alte periodice”. Totodatã, volumul de faþã “Pelerin în cãutarea luminii” „încearcã, asemenea unui novice timid, sã afle bucuria în marea cea învolburatã a acestei vieþi. Pelerinul are în faþã un drum lung, sinuos, care duce de multe ori pe margini de prãpastie. Nu priveºte decât spre Cer, spre Luminã ºi cere permanent ajutor Celui care poartã de grijã tuturor”, mai aratã Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Timotei Aioanei. Aceastã nouã apariþie editorialã, „Pelerin în cãutarea luminii”, trezeºte interesul iubitorului de carte. Volumul poartã semnãtura pãrintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Ecleziarh al Catedralei Patriarhale ºi Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, care a adunat în paginile cãrþii „articole, evocãri, gânduri izvorâte din adâncul inimii, scrise în anii 2010 - 2011, unele dintre ele publicate de cotidianul Ziarul Lumina ºi alte periodice”. În prefaþa cãrþii, Pãrintele Arhimandrit Timotei Aioanei spune cã lucrarea „Pelerin în cãutarea luminii” continuã oarecum apariþiile editoriale din ultimii ani: „Portrete în cuvinte”, „Lumina din viaþa oamenilor”, „Dincolo de cuvinte”, apãrute la Editura Trinitas (Iaºi, 2007, Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei), Editura „Cuvântul Vieþii” (Bucureºti, 2008, Mitropolia Munteniei ºi Dobrogei), Editura Basilica (Bucureºti, 2010, Patriarhia Românã) „ºi cuprinde mãrturisiri de suflet aºezate în paginã la momentul respectiv”. Din viaþa ºi lumina celor de lângã noi Nãscut la Rãdãºeni, în þinutul Fãlticenilor, locuri pe care le elogiazã ori de câte ori are ocazia, „preþuind oamenii ºi veºnicia nãscutã la sat”, pãrintele Timotei Aioanei spune cã paginile acestei cãrþi, care cuprinde capitolele: „Tâlcuri”, „Portrete ºi evocãri”, „Istorii”, „Rãspunsuri ºi cuvinte duhovniceºti”, „sunt inspirate din viaþa ºi lumina celor de lângã noi, le închin din toatã inima celor care au arãtat prin faptele lor cã Dumnezeu este Lumina ºi Iubirea. Aceasta este calea pe care trebuie sã

a descoperit frumuseþea locurilor sale natale, aflate între oraºele Gura Humorului ºi Câmpulung Moldovenesc, comuna Vama. „Din bogãþia, frumuseþea ºi strãlucirea satului natal, Doina Cernica ºi-a îmbrãcat sufletul într-un veºmânt strãlucitor care a împrumutat din culorile pajiºtilor pline de flori nemuritoare. Crescutã într-o astfel de ambianþã, nici nu putea alege alt drum decât cel al cãrþii”, spune arhimandritul Aioanei în cartea sa „Dincolo de cuvinte”… Un prieten ºi un apropiat al Bisericii” Un alt capitol important din carte îi este dedicat Academicianului Constantin Ciopraga, „Academicianul Ciopraga, la „taifas” cu Dumnezeu”. „Când eram elev la Liceul „Nicu Gane“ din Fãlticeni”, povesteºte în carte Pãrintele Arhimandrit Timotei Aioanei, „auzisem adeseori pomenindu-i-se numele la momente sãrbãtoreºti, alãturi de alþi elevi iluºtri ai ºcolii, care stãtuserã în aceleaºi bãnci cu ani în urmã. Legat sufleteºte de Fãlticeni (deºi nãscut la vreo 30 de kilometri depãrtare), Constantin Ciopraga venea de multe ori în târgul de pe apa ªomuzului, la evenimente culturale ºi la prieteni. Aºa l-am întâlnit pentru întâia datã în luna septembrie anul 1983, când ºi-a petrecut la mormânt prietenul ºi colegul de la „Nicu Gane”, Horia Lovinescu”. Autorul mai spune cã Academicianul Constantin Ciopraga a fost „un prieten ºi apropiat al Bisericii. Taifasul lui cu Dumnezeu, fãcut din toatã inima, îl continuã acum în netrecãtoarea împãrãþie. A luat cu sine, în traistã, osteneala profesorului de la Seminarul „Veniamin Costache“ din Iaºi, truda scrisului ºi bucuria pelerinului la Mãnãstirile Cetãþuia, Vãratec, Neamþ ºi altele. Am totuºi un regret, ºi anume acela cã profesorul ºi Academicianul Constantin Ciopraga n-a avut destul timp sã aºtearnã pe hârtie tainele întâlnirii cu Dumnezeu în Biserica”. A trecut pragul cãtre Împãrãþie... Ultimul capitol din carte, „A fost odatã ca niciodatã...”, îi este dedicat jurnalistului Florin Zamfirescu, directorul editorial al „Ziarului Lumina”, care „a trecut pragul cãtre Împãrãþie”, luând cu sine în desagã „lumina faptelor bune” fãcute în drumul vieþii. „Ne rugãm ca sufletul lui, care s-a grãbit sã plece dincolo, sã cãlãtoreascã în luminã ºi sã ajungã la Lumina cea neînseratã”, a scris, la finalul cãrþii, Arhimandritul Timotei Aioanei… - va urma Stelian GOMBOª

meargã pelerinii care doresc sã se bucure de lumina Împãrãþiei celei fãrã de sfârºit”. Rãsfoind paginile cãrþii, veþi descoperii oameni deosebiþi, personalitãþi ale vieþii creºtin ortodoxe de ieri ºi de azi, ale cãror frânturi din viaþã sunt creionate de autor într-un mod armonios, uºor de descifrat ºi bine documentate. Dincolo de întunericul aflat în noi... existã încã destulã luminã! Chiar dacã de multe ori avem îndoieli, ni se pare cã trãim într-o lume nedreaptã, întunecoasã, suntem mereu în faþa unor noi provocãri, în faþa unor drumuri lungi, sinuoase, fãrã ieºire, care ne duc deseori pe margini de prãpastie, pãrintele Timotei Aioanei ne dã speranþa, prin aceastã carte, cã „Nu, dincolo de întunericul aflat în noi ºi în lumea tulburatã cu care suntem nevoiþi sã cochetãm existã încã destulã luminã!”. În acelaºi timp, „Pelerin în cãutarea luminii”, mai spune autorul,„încearcã, asemenea unui novice timid, sã afle bucuria în marea cea învolburatã a acestei vieþi”… Arhimandritul Timotei Aioanei: „Dincolo de cuvinte”… La Editura Basilica din Bucureºti a apãrut în anul 2010 volumul „Dincolo de cuvinte”, semnat de Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureºtilor ºi Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureºti. Arhimandritul Timotei Aioanei s-a nãscut la Rãdãºeni, þinutul Fãlticenilor, de unde ºi-a luat seva pentru cele câteva cãrþi pe care le-a publicat pânã acum. Poate una dintre cãrþile cele mai concludente în acest sens este „Aduceri aminte despre oameni ºi locuri din þinutul Fãlticenilor”, apãrutã anul trecut la Editura Muºatinii. Ca o continuare fireascã a acestei cãrþi, autorul a lansat recent lucrarea „Dincolo de cuvinte”, care, dupã cum spune chiar el, „se adreseazã celor care cautã lumina din viaþa oamenilor ºi simt frumuseþea dincolo de cuvinte”.

Din viaþa ºi lumina celor de lângã mine

Om minunat ºi condeier Arhimandrit Timotei Aioanei: inspirat Un capitol din carte se numeºte sugestiv „Doina Cernica - lumina „Pelerin în cãutarea dintr-un chivot de slove”, în care autorul povesteºte cã înainte de a o luminii”… cunoaºte pe scriitoarea Doina Cernica, „om minunat ºi condeier inspirat”,


Argeºul Ortodox

Calea spre Emaus Sufletul curat, purificat prin rugãciune, golire de sine ºi tindere spre Dumnezeu, atinge urcuºul spre locaºurile luminii. Plecând de la viaþa fizicã, socialã, ajungând la cea spiritualã, duhovniceascã, omul – trup ºi suflet, parcurge ceva, un drum, o stare, un eveniment, o cale spre ceva. Acel ,,ceva,, îl va descoperi odatã atingându-l. Simþirea cãldurii dragostei divine, i-a fãcut pe cei doi ucenici care mergeau spre Emaus, o localitate nu departe de Ierusalim, sã tresarã, sã se trezeascã din iureºul gândurilor ºi înºiruirea evenimentelor legate de Patimile Mântuitorului. Au putut depãºi starea fizicã, de îngreunare sufleteascã, înlocuind-o cu o ridicare spre Dumnezeu, model de deºertare din cele lumeºti. Cu întristare ºi neliniºte vorbeau cei doi ucenici despre cele întâmplate în ultimele zile, când deodatã li se alãturã un necunoscut întrebându-i care este pricina întristãrii lor. Ei se arãtarã miraþi cã strãinul nu ºtia de cele întâmplate, atunci îi istorisirã, cã toatã nãdejdea în Acel Prooroc ,,puternic în faptã ºi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu ºi a întregului popor,, (Lc.24,19), care avea sã izbãveascã pe Israel, s-a spulberat, cãci era a treia zi de când a pãtimit ºi nu lau vãzut. ,,O, nepricepuþilor ºi zãbavnici cu inima ca sã credeþi toate câte au spus proorocii!,, (Luca 24,25) Atunci, Cãlãtorul le spune cã începând de la Moise ºi la toþi aleºii Dumnezeului lui Israel, existã o proorocie care spune despre Patima ºi slava lui Mesia. Pe drum au purtat aceastã discuþie întãritoare pentru sufletele celor ,, zãbavnici cu inima,, (Lc.24, 25) ºi ajugând la Emaus, Cãlãtorul este rugat sã rãmânã cu ei ºi pe când ºedeau la masã, El luând pâinea, a binecuvântat-o, o frânge ºi le-o dã, iar atunci li se deschide ochii lor ºi L-au cunoscut. Oare, nu ardea în noi inima noastrã, când ne vorbea pe cale ºi când ne tâlcuia Scripturile?(Luca 24,32) Acum ucenicii au simþit ºi au vãzut cã Domnul a fost cu ei ºi o altã minune sãvârºise ºi au plecat degrabã spre Ierusalim ducând ºi vestea lor, fiind convinºi cã Domnul înviase, acesta fiind pânã astãzi un imn de bucurie pe care creºtinii ortodocºi îl folosesc ca salut de biruinþã ºi-l înalþã spre cer ca mulþumire. Cu o clipã înainte ucenicii erau tulburaþi, toate Însuºi Mântuitorul Hristos, devin bucuroºi ºi cu încãlzeascã inima, sã cinezi cu El, sã te poarte pe calea luminii ,a bucuriei, a nãdejdii ºi dragostei speranþele lor parcã se nãruiserã, deºi femeile nãdejde spre o viaþã nouã. Ce poate fi mai frumos decât sã mergi alãturi de nemãrginite. mironosiþe le vestise cã trupul nu mai era în Pr. Robert NICOLAE mormânt, semn cã înviase, apoi primesc vestea de la Mântuitorul, sã comunici cu El, sã-L laºi sã-þi

Pasãrea-muscã ºi vulturul Pasãrea-muscã, cea mai micã dintre toate pasãrile, voia într-o zi sã se ridice cãtre soare. Începu sã batã din micile ei aripioare, dar sporul ei era neînsemnat. Vãzându-ºi neputinþa, fu cuprinsã de întristare. Încercã din nou, dar nu izbuti… ªi cu cât nu putea sã se înalþe, cu atât mai tare era cuprinsã de întristare. Vãzându-i neputinþa, un vultur îi zise: - „Dacã vrei sã ajungi pe piscurile cele înalte, de unde poþi vedea toatã frumuseþea soarelui, urcã-te pe spinarea mea, ºi eu te voi purta în

înãlþime." Pasãrea - muscã primi - ºi aºezându-se pe spinarea vulturului, se lãsã în voia lui. Bãtând cu putere din aripile lui mari, vulturul o duse acolo unde cu aripioarele ei slabe nu putea ajunge. Aºa este ºi cu pasãrea sufletului nostru... Ca sã ajungem pe înãlþimile de unde putem vedea frumuseþile cerului ºi cãtre care nu ne pot duce slabele noastre aripioare sufleteºti, avem nevoie de aripele cele mari ºi puternice ale Duhului Sfânt.

7


Argeºul Ortodox

Ortosinteze Procesiune cu moaºtele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica ºi Sfintei Muceniþe Filoteia la Piteºti

Mii de credincioºi din Eparhia Argeºului ºi Muscelului s-au închinat zilele acestea la Moºtele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica ºi Sfintei Muceniþe Filoteia Având în vedere cã, în perioada 31 aprilie – 5 mai 2012, s-a organizat un pelerinaj cu moaºtele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în Sfânta Mitropolie a Olteniei, spre bucuria clerului ºi credincioºilor argeºeni ºi musceleni, la solicitarea Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române, a acordat Înalta binecuvântare ºi aprobare ca în zilele de 5 ºi 6 mai 2012, moaºtele Sfântului sã fie aduse ºi în municipiul Piteºti. Astfel, sâmbãtã, 5 mai 2012, la orele 18.00, pentru prima datã în istoria Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, moaºtele Sfântului Ierarh Calinic au sosit în faþa Bisericii Domneºti din municipiul Piteºti, fiind aduse de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu, mitropolitul Olteniei ºi de Preasfinþitul Pãrinte Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar patriarhal, delegat al Preafericitului Pãrinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cei doi ierarhi au fost întâmpinaþi de Întâistãtãtorul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, care a adus din municipiul Curtea de Argeº ºi moaºtele Sfintei Muceniþe Filoteia. Pelerinii veniþi într-un numãr impresionant au urmat în procesiune raclele celor sfinþi, pornind de la Biserica Domneascã închinatã Sfântului Gheorghe spre mãnãstirea Trivale din municipiul Piteºti. La acest eveniment a fost prezent un sobor de peste 200 de preoþi ºi diaconi din protoieria Piteºti. Procesiunea s-a încheiat la orele 19.30 de minute, moaºtele sfinþilor fiind aºezate spre închinare într-un baldachin special amenajat lângã mãnãstirea Trivale. A fost oficiatã slujba vecerniei unitã cu acatistele celor doi sfinþi. Slujba de priveghere a continuat pe timpul nopþii, timp în care credincioºii au trecut cu multã rãbdare ºi credinþã pentru a se închina la sfintele moaºte.

Liturghie Arhiereascã în parcul Trivale

Duminicã 6 mai 2012, la primele ore ale dimineþii, un sobor de preoþi din protopopiatul Piteºti, a oficiat slujba

Aghiazmei mici ºi Taina Sfântului Maslu. Începând cu ora 9.30, foarte mulþi credincioºi au participat la Sfânta Liturghie arhiereascã oficiatã pe scena special amenajatã în parcul Trivale. Din soborul de ierarhi au fãcut parte: Întâistãtãtorul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, Preasfinþitul Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar patriarhal ºi Preasfinþitul Emilian Loviºteanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. În cuvântul de învãþãturã rostit în finalul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi Muscelului, a prezentat detaliat viaþa ºi activitatea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. De asemenea, Înaltpreasfinþia sa a mulþumit tuturor creºtinilor care, asearã, în cursul nopþii ºi astãzi au rãbdat cu multã credinþã, aºteptând fiecare sã se apropie de moaºtele celor doi sfinþi. La sãrbãtoarea de duminicã au fost prezente autoritãþi locale ºi de stat, personalitãþi ale vieþii culturale argeºene, preoþi, monahi ºi monahii, elevi seminariºti, studenþi teologi ºi numeroºi credincioºi. Aducerea moaºtelor Sfântului Ierarh Calinic în judeþul Argeº reprezintã un moment de mare bucurie pentru Ierarhul Argeºului ºi Muscelului. Dupã cum se ºtie, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, s-a numit înainte de cãlugãrie Constantin ca ºi sfântul, a primit la intrarea în monahism numele sfântului, a fost stareþ la mãnãstirea Cernica timp de cinci ani în locul pãstorit de sfântul Calinic timp de 32 de ani, ºi nu în ultimul rând a fost hirotonit arhiereu vicar în Episcopia Râmnicului ºi Argeºului în anul 1985, în acelaºi scaun pãstorit de sfântul Calinic în perioada 1850-1868.

În aceeaºi searã la orele 18.00, moaºtele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica au pãrãsit municipiul Piteºti, fiind duse cãtre mãnãstirea Cernica de lângã municipiul Bucureºti. Astfel, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sa încheiat acest lung pelerinaj care a început în Mitropolia Olteniei ºi s-a finalizat în Eparhia Argeºului ºi Muscelului.


Argesul Ortodox - Anul XI, Nr. 548, 11-17 mai 2012