Issuu on Google+

l Anul XI l nr. 545 l 5 -12 aprilie 2012 l 8 pagini

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos Iisus Hristos a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.”

Dreptmăritori Creştini şi Creştine, Preacuvios Cin Monahal, Prea Cucernici Părinţi, slujitori ai Sfintelor Altare,

pe fiecare dintre noi -, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut, L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică“, aceste cuvinte, rămânând de-a pururi, cele mai dragi inimii noastre din Scriptura Noului Testament. oate că, mulți dintre noi, de cele mai multe ori, văzând pe anumiți păcătoși și fără să ne gândim la păcatele noastre, îi condamnăm în

P

are bucurie ne cuprinde inima și M sufletul când sărbătorim cu dragoste și adâncă simțire, ziua Învierii Domnului

nostru Iisus Hristos! ucuria ne cuprinde și atunci când citim în tainele naturii, dar și din înțelepciunea binecuvântată de Dumnezeu, că: “În lume’s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu’s”, iar cu iscusit condei și inspirație fericită, ne-au rămas peste veacuri gândirea și scriitura curată ca lacrima și roua dimineții: Ce capodoperă e omul! Ce nobil în rațiune! Ce infinit în facultăți Cât de expresiv și admirabil În formă și mișcare! Cât de asemănător Unui înger în acțiune! Cât de asemenea Unui zeu în concepte! Frumusețea lumii! Modelul desăvârșit al ființelor!” rodând pe tema valorii omului, aflăm că: “Omul este măsura tuturor lucrurilor“ și un “mic univers“, ca să ne aducem aminte de ceea ce gândeau cei din antichitate, deci înainte de Hristos. După Învierea lui Iisus Hristos, Lumina lumii, vedem că: “Nimic nu e mai presus de om !... Dimpotrivă, omul e mai presus de orice, mai presus chiar de întregul Univers“. stfel, ne limpezim mintea pentru a înțelege mai bine Scripturile Sfinte, din care Dumnezeu Însuși ne grăiește nouă: “ Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Miam întins spre Tine bunăvoința Mea”, fiind cuvintele cele mai adânci în conținut din bogăția Scripturii Vechiului Testament și fără seamăn în orice scriitură a lumii. șadar, putem să ne bucurăm, chiar dacă viața noastră, din această frumusețe a lumii văzute este deseori plină de amărăciuni de tot felul. Fiecare dintre noi își știe cel mai bine necazurile care brăzdează viața noastră, de zi cu zi, necazuri care, aproape întotdeauna, rămân doar în sufletul și inima noastră adânc zbuciumată. ăcatul originar al lui Adam, precum și păcatele mai mari sau mai mici ale întregii lumi, până astăzi, precum și păcatele noastre, ne umplu sufletul și trupul de neastâmpăr și apoi de multă mustrare de conștiință, ne duc în fața lui Dumnezeu pentru a-I cere adâncă ispășire și sfântă iertare. e aceea, ne tresaltă de bucurie întreaga ființă, când aflăm în dumnezeieștile Scripturi că: „Dumnezeu așa a iubit lumea, - deci

O

F

A

B

T

A

P

A

D

veșnicie, potrivit Cuvântului Său și atunci când hotărăște în planul Său veșnic, noi venim în frumusețea acestei lumi văzute. dată cu această minune asumată, nu numai de Dumnezeu în Atotștiința Sa, ci și de părinții pruncilor nou-născuți, se săvârșește și desăvârșește legătura divino-umană, legătura de taină și bucurie între om și Dumnezeu. utem gândi la sacra investiție a lui Dumnezeu, în viața fiecăruia dintre noi. Această investiție de Har și daruri este unică și mult costisitoare pentru orice om care s-a născut de la Adam și până astăzi. iecare dintre noi, atunci când rostim rugăciunea: “Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre“, vedem și ne încredințăm că suntem în purtarea de grijă a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. recunoaște, însă, că toți suntem păcătoși, mai mult sau mai puțin, citind Scripturile, ne umplem sufletul de recunoștință și speranță, auzind: “Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea“. ocmai pentru această mântuire, investiția supremă a lui Dumnezeu, la care suntem chemați toți copiii lui Dumnezeu, Biserica a așezat în Calendar, perioada Postului Mare și mai ales Săptămâna Pătimirilor lui Iisus Hristos, pentru a ne aduce aminte și a participa cu grijă și responsabilitate la Jertfa Lui de pe Cruce, ca să fim răscumpărați din păcatul lui Adam și de păcatele săvârșite de fiecare dintre noi. entru ca să reușească operația de vindecare din boala păcatelor ce apasă greu asupra vieții și conștiinței noastre, trebuie să avem credință curată și dinamică în Iisus Hristos, pentru că: “Cel ce crede în Iisus, nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu“.

P

B

P

ată, așadar, marea și binecuvântata noastră I șansă de a fi în grija iubitoare a lui Dumnezeu, care ne are în gândirea Sa, din

inima noastră.

Iubiţi credincioşi, isus Hristos, Domnul, în viața Sa I pământească, trăind printre noi oamenii, stătea, uneori la masă cu vameșii și păcătoșii, însoțit de ucenicii Săi. Întrebat, de ce face aceasta?, a răspuns, ca să luăm aminte: “ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi și învățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință“!

- continuare în pagina 2 -

Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului


Argeºul Ortodox

Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos - continuare din pagina 1 Iubiţi credincioşi,

D

umnezeu în marea Sa iubire de oameni, ne-ar putea ierta și mântui și fără sărăcuța noastră credință, dar nu dorește să forțeze voința noastră, lăsându-ne libertatea de a alege, ca de altfel, cum a fost și în Paradis – între lumină și întuneric. Doar așa vom fi apreciați, după alegerea noastră liberă, pentru a nu ne plânge că am fost strâmtorați în libertatea noastră, cum o facem mereu. i așa auzim Cuvântul Domnuui, care zice: “Și aceasta este judecata, că Lumina – Iisus Hristos – a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele“. aptele noastre sunt, de obicei, mai mult rele decât bune, dacă suntem sinceri cu noi înșine, câtuși de puțin. Știm fiecare dintre noi, în ce păcate zăbovim, păcate mai vechi și mai noi, mai mici sau mai mari: păcate împotriva lui Dumnezeu; păcate împotriva oamenilor, frații noștri de pe această lume; păcate împotriva noastră, împotriva naturii în care viețuim, păcate împotriva iubirii, care distrug prin ură, lăcomie, egoism, mânie și indiferență. dată ce mărturisim credința în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Înviat din tenebrele morții, avem făgăduința pe care ne-a făcut-o El, de a ne oferi viața veșnică, și mai mult, chiar a deveni nemuritori, potrivit Cuvântului care zice: “Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine este nemuritor“. rebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu, Care ne-a chemat la Sine prin Cuvântul Evangheliei de două mii de ani și ne-a învrednicit să căpătăm “slava Domnului nostru Iisus Hristos“ și să ne facem părtași la marea schimbare a trupului nostru pe care îl “va face asemenea trupului slavei Sale“ și că vom fi ca Iisus, când se va arăta întru slava Sa. entru a ajunge la asemenea stare și statură, se cuvine să nu uităm a fi făcători de pace, pentru inimă și pentru suflet, pentru fiecare din familia noastră, locul unde lucrăm și spațiul în care viețuim din mila lui Dumnezeu. Să nu uităm, desigur, că Însuși Iisus Hristos, a numit pe făcătorii de pace, “fii ai lui Dumnezeu“ și că numai cei “curați cu inima, vor vedea pe Dumnezeu“.

Ș F

O T

P

Iubiţi credincioşi, hemarea este de a lucra cu spor C asupra minții, inimii și sufletului nostru, pentru a ne învrednici de dorul și

chemarea lui Dumnezeu de a ne mântui, de a ne salva viața care ni s-a dăruit. ând ne gândim, potrivit Cuvântului biblic, că am fost răscumpărați de

C

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

2

Dumnezeu prin Jertfa lui Iisus Hristos, avem mereu în față exemplul cel mai viu care ni se îmbie și nouă, când Sfântul Apostol Pavel, zice despre sine: “M-am răstignit împreună cu Hristos și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup o tăriesc cu credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și Sa dat pe Sine Însuși pentru mine“. Ce poate fi mai mângâietor! Mai ales că puterea credinței ni se dă ca dar, tot de la Dumnezeu, numai să acceptăm și noi această mare binecuvântare dumnezeiască, ce ni se îmbie și nouă în fiecare zi, de a ne răstigni trupul, scăpându-l de înrobirea păcatelor de tot felul. șa înțelegem și tălmăcim, că Jertfa lui Hristos este darul cel mai de preț cu care am putut fi răscumpărați, însușindu-ne – prin credință vie – dragostea lui Dumnezeu arătată nouă, ajutându-ne să pășim pe urmele lui Hristos întru Învierea Sa. a și atunci când împărtășim suferințele din familia noastră sau a prietenilor noștri, trebuie să ne împărtășim din suferințele lui Iisus Hristos, Prietenul nostru Suprem, așa cum ne-a spus-o nouă Sfântul Apostol Pavel: “Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci să și suferiți pentru El“. oar așa ne putem bucura de Învierea lui Hristos, în toate clipele vieții noastre, de marele dar al mântuirii, dacă participăm – cu credință curată, cu nădejde permanentă și cu credință fierbinte – la planul salvării noastre din stricăciunea păcatelor care ne tulbură viața. Numai în lucrare comună, în copărtășie – Iisus – om, adică fiecare dintre noi fiind chemat la conlucrare cu Iisus Hristos, pentru că El S-a jertfit, din iubire, pentru noi toți care avem păcate și nu pentru Sine, Cel fără de păcat. umina Învierii lui Hristos pătrunde în inima, sufletul și mintea noastră dacă ne lăsăm de păcatele toate, de zi cu zi, pentru că oricine face rele urăște Lumina, care este Hristos, și nu vine la Lumină, pentru ca să nu se vădească faptele cele din ascuns. hemarea pururea vie și dinamică este ca noi să lucrăm faptele cele bune și să ne lăsăm de toate păcatele, rugând pe Dumnezeu ca să ne ajute să nu le mai săvârșim, pentru a putea să viețuim în Lumina lui Hristos, Care luminează tuturor prin Sfânta Sa Înviere, a treia zi după Scripturi.

A

C D

L

C

înainte! ată îndemnul Bisericii lui Hristos, prin “Să ne apropiem, chemarea: purtătorilor de lumină, de Hristos, Cel ce a ieșit din mormânt ca un Mire; și să prăznuim împreună cu cetele cele iubitoare de praznice, Paștele lui Dumnezeu cele mântuitoare“. u inima plină de bucuria Învierii Tale, Te rugăm, Doamne, Iisuse Hristoase, să ne ridici din amorțire și să ne faci harnici părtași la darul cel mare al bucuriei Tale veșnice: să ne tămăduiești de toate bolile care ne cuprind pe fiecare dintre noi și să ne îmbrățișezi ca un Părinte iubitor de oameni. redem Doamne Iisuse, Cel care ai Înviat din mormânt a treia zi după Scripturi, că ne vei ajuta în toate clipele vieții noastre și atunci când ne vom ruga Ție, zicând din inimă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieștemă pe mine păcătosul“! ți mulțumim Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel cei ai biruit iadul și moartea, că de ziua Înverii Tale, ne-ai făcut și pe noi părtași pentru totdeauna, bucuriei Învierii Universale.

I

C C Î

Iubiţi credincioşi, ă dorim și cerem în rugăciune, în V numele Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din tenebrele morții, să

ne dăruiască tuturor iertare de păcate, sănătate trupului și sufletului și să ne izbăvească de orice rău care bântuie prin lume și în inima noastră atât de zbuciumată. ă ne salutăm, când ne întâlnim unii cu alții, cu salutul biblic: Hristos a Înviat! și să răspundem cu inima plină de bucurie: Adevărat a Înviat! ă mulţumeşte din inimă pentru duhovniceasca participare la Slujba Învierii, neuitând niciodată că Ziua Învierii lui Iisus este ziua cea mare a Iertării şi Împăcării cu Dumnezeu! entru aceasta vom rosti, întru cântare, împreună: Hristos a înviat din morţi! Cu moartea pre moarte călcând Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

S V P

Dată în reşedinţa Arhiepiscopală a Argeşului şi Muscelului,de Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, în anul mântuirii 2012. Curtea de Argeş.

Iubiţi credincioşi, ă începem chiar de azi această S lucrare de luminare a sufletului, inimii și minții noastre. Să nu pierdem

nicio clipă. În fiecare ceas, câte un pas

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Dr. Napoleon Dabu Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Redacþia: preot prof. Cornel Dragoº, preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Boala în cartea Deuteronom Suferinþa trupeascã era privitã în comunitatea Deuteronom nu ne sunt prezentate simptomatologia rãstimpul petrecut în Egipt, evreii ºi-au însuºit o fiilor lui Israel drept un efect al încãlcãrii Legii ºi profilaxia acestei boli, totuºi, intuim faptul cã în seamã de cunoºtinþe despre modul în care egiptenii practicau curãþirea intestinelor pentru a preveni Domnului. Deºi intraserã în contact cu popoare cu o îmbolnãvirea. culturã medicalã mult superioarã, totuºi, evreii Cât priveºte râia, aceasta este o boalã cutanatã rãmân ancoraþi în credinþa cã boala nu este cauzatã produsã de un parazit microscopic, Sarcoptes de anumite microorganisme prezente în mediul Scabiei, ce provoacã mâncãrimi insuportabile ºi înconjurãtor, ci ea este trimisã de Dumnezeu pentru duce la formarea unor cruste la nivelul epidermei. fãrãdelegi sau pãcate. Se considerã cã principalul purtãtor al acestui ªi în cartea Deuteronom ne este relatatã aceastã parazit este broasca. Despre aceastã boalã putem viziune asupra ontologiei bolii, enumerându-se spune cã avem referinþe, în cuprinsul revelaþiei totodatã ºi bolile prezente în acea vreme în societatea divine, încã din vremea plãgilor aruncate de iudaicã: Dumnezeu asupra Egiptului, plaga a doua este o „Fii atent cu tine la boala leprei, pãzeºte foarte invazie masivã de broaºte asupra þinutului stãpânit bine toatã legea care te învaþã preoþii cei din leviþi, ºi de faraon, printre acestea cu siguranþã unele erau împliniþi cu sfinþenie ceea ce le-am poruncit Eu” purtãtoare de râie. (Deuteronom 24, 8), Ceea ce surprinde în cartea Deuteronumului este „Domnul te va lovi cu leprã rea peste genunchi ºi faptul cã boala se reveleazã ca un prolog al morþii peste fluiere ºi din tãlpile picioarelor tale pânã în celui care persistã în fãrãdelege, ca uºa care duce creºtetul capului tãu, de care nu te vei mai putea spre sheol: „Toatã boala, toatã plaga scrisã ºi toatã vindeca…” (Deuteronom 28, 35) cea nescrisã în cartea legii acesteia, o va aduce „Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji, Domnul asupra ta, pânã vei fi stârpit.” (Deuteronom cu râie ºi cu pecingine, de care sã nu te poþi vindeca;” 28, 61) (Deuteronom 28,27), Aºadar boala ne descoperã douã tipuri de Spre deosebire de Levitic ºi Numerii, în cartea suferinþã: o suferinþã trupeascã, resimþitã în viaþa de Deuteronomului apar douã boli noi: trânjii ºi râia. aici, de pe pãmânt, ºi o suferinþã dincolo de trup, o Trânjii, ºoaldina sau hemoroizii reprezintã boala suferinþã a morþii. provocatã de dilatarea unor vene la nivelului Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU anusului, ce dau naºtere unor umflãturi sângerânde ce provoacã un disconfort trupesc acut. Chiar dacã în

Sfântul Calinic de la Cernica Biserica Ortodoxã sãrbãtoreºte astãzi, 11 aprilie pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Sfântul Calinic s-a nãscut pe 7 octombrie 1787 în Bucureºti. A fost botezat cu numele Constantin, naºã fiindu-i Luxandra Vãcãrescu, soþia banului Barbu Vãcãrescu ºi mama poetului Ienãchiþã Vãcãrescu. A urmat cursurile unei ºcoli româneºti de pe lângã o bisericã, aici învãþând ºi limba greacã. În 1807, înainte de a împlini 20 de ani, tânãrul Constantin Antonescu a intrat frate la Mãnãstirea Cernica. Pe 12 noiembrie 1808, este tuns cãlugãr sub numele de Calinic, iar dupã o lunã este hirotonit ierodiacon la Biserica „Sfântul Nicolae“ de la Cernica de cãtre cãrturarul ºi mitropolitul bulgar Sofronie al Vranþei. În anul 1813, Calinic a fost hirotonit preot împotriva voinþei sale ºi a devenit duhovnicul ºi marele eclesiarh al Mãnãstirii Cernica. A servit ca duhovnic nu numai al cãlugãrilor, dar ºi al celor din afara mãnãstirii, chiar ºi mitropolitului de la acea datã, Nectarie. În acel moment, Sfântul Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mãnãstirii. În cursul anului 1817, a vizitat mãnãstirile de la Muntele Athos. Pe

14 decembrie 1818, la 11 ani de la intrarea la mãnãstire, întreaga obºte l-a ales stareþ pe Calinic. El s-a îngrijit de înfiinþarea unei biblioteci care sã cuprindã cele mai importante cãrþi de culturã

teologicã. Pentru calitãþile sale, mitropolitul Dionisie Lupu l-a cinstit pe 9 aprilie 1820 pe stareþul Calinic cu vrednicia de arhimandrit.

În 1846, neobositul stareþ a început sã construiascã biserica Mãnãstirii Pasãrea, sfinþitã un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a ctitorit ºi Mãnãstirea Ghighiu de lângã Ploieºti. Episcop în 1850, domnitorul Barbu ªtirbei l-a convins pe Calinic sã accepte scaunul episcopiei Râmnicului, acesta din urmã fiind ales în înalta funcþie bisericeascã pe 15 septembrie ºi hirotonit arhiereu pe 26 octombrie 1850, la vârsta de 63 de ani. Înscãunarea sa s-a fãcut la Craiova, deoarece Reºedinþa episcopalã din Râmnic era distrusã de un incendiu. Imediat dupã înscãunare, noul episcop s-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale dupã propriile planuri, cu pictura lui Gheorghe Tattarescu. Reºedinþa episcopalã a fost mutatã la Râmnicu Vâlcea în 1854. Episcopul s-a preocupat de redeschiderea seminarului, închis în timpul Revoluþiei din 1848. Seminarul a fost redeschis mai întâi la Craiova (1851), dupã care a fost mutat la Râmnicu Vâlcea, în 1854. Între 1859 ºi 1864 a refãcut ºi redeschis Schitul Frãsinei, construit în 1763, dar mai apoi pãrãsit. În 1863, episcopul Calinic a construit la

Frãsinei o bisericã nouã, o clopotniþã ºi noi chilii. Pentru nevoile bisericilor, Sfântul Calinic a înfiinþat cu mijloace proprii tipografia 'Kallinik Rîmnik', în 1861, cu bani împrumutaþi, cum avea sã mãrturiseascã mai târziu. Cu un an înainte de moarte, Calinic a donat tipografia cu tot inventarul ºi cu cãrþile aflate în depozit oraºului. În calitatea sa de episcop, Calinic a participat la adunãrile obºteºti ale þãrii ºi a fost deputat în Divanul adhoc, care a pregãtit Unirea Principatelor. Testamentul Bãtrâneþea ºi boala l-au determinat pe Sfântul Calinic sã-ºi scrie testamentul pe 18 septembrie 1857 ºi sã se retragã la Mãnãstirea Cernica. A murit pe 11 aprilie 1868. A fost înmormântat douã zile mai târziu în tinda ctitoriei sale, Biserica 'Sfântul Gheorghe', în prezenþa mitropolitului primat al României Nifon ºi a numeroºi credincioºi. Pentru curãþia vieþii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât ca sã fie trecut în rândurile sfinþilor. Festivitãþile proclamãrii solemne a canonizãrii au avut loc la Mãnãstirea Cernica în zilele de 21 ºi 23 octombrie 1955.

3


Argeºul Ortodox

VIAÞA SFINTEI MARIA EGIPTEANCA - continuare din numãrul trecut ªi a zis Zosima cãtre dânsa: Dar n’ai mai avut trebuinþã dupre aceea de hranã sau de îmbrãcãminte? Iar ea a rãspuns: Pâinile acelea sfârºindu-le în ºaptesprezece ani, dupre aceea mã hrãneam cu verdeþurile ce se aflã în pustia aceasta; iar îmbrãcãmintea pre carea o am avut trecând Iordanul, învechindu-se s’a stricat, ºi multã nevoie de ger ºi de arºiþã am rãbdat, cu arºiþa arzându-mã, ºi cu gerul îngheþândumã ºi tremurând, cât de multe ori cãzând la pãmânt, zãceam cu totul nemiºcatã, cu multe ºi de multe feluri de nevoi, ºi cu ispite fãrã de numãr luptându-mã. Iarã de atuncea ºi pânã astãzi puterea lui Dumnezeu cea în multe chipuri, a pãzit pãcãtosul meu suflet ºi pre smeritul trup. Pentru cã gândind numai din ce feluri de rãutãþi m’au scãpat Domnul, hranã neîmpuþinatã îmi câºtigam cu nãdejdea mântuirii mele; cã mã hrãnesc ºi mã acoper cu cuvântul lui Dumnezeu, carele cuprinde toate: cã nu numai cu pâinea va trãi omul. ªi câþi nu aveau acoperãmânt, în piatrã sau îmbrãcat, pre cât timp s’au dezbrãcat de îmbrãcãmintea pãcatului. Auzind Zosima cã ºi de cuvinte din Scripturã pomeneºte, dela Moisi ºi dela Proroci ºi din cartea Psalmilor, a zis cãtre dânsa: Dar Psalmi ºi alte Scripturi învãþat-ai, Stãpânã? Iar ea auzind aceasta, a zâmbit ºi a zis cãtre dânsul: Crede-mã, omule, cã n’am vãzut alt om de când am trecut Iordanul, fãrã numai faþa ta astãzi, ºi nici hiarã, nici altã jivinã am vãzut; iarã carte niciodatã nu m’am învãþat, nici pre altul cetind sau cântând nu am auzit. Ci cuvântul lui Dumnezeu cel viu ºi lucrãtor învaþã pre om cunoºtinþa. Pânã aicea este sfârºitul povestirii ceii pentru mine. Deci acum juru-te pre tine cu întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, sã te rogi pentru mine, pãcãtoasa. Acestea zicând aceea, ºi cuvântul sfârºindu, s’a pornit bãtrânul sã i se închine ºi cu lacrãmi a strigat: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari ºi înfricoºate, slãvite ºi minunate ºi negrãite, cãrora nu este numãr! Binecuvântat este Dumnezeu, cel ce mi-au arãtat mie câte dãruieºte celor ce se tem de El! Cu adevãrat nu pãrãseºti pre cei ce cautã pre tine, Doamne! Iar ea apucând pre bãtrânul, nu l’a lãsat sã se închine ei, ºi a zis cãtre dânsul: Acestea toate carile ai auzit, Pãrinte, juru-te pre tine cu Iisus Hristos, Dumnezeu Mântuitorul nostru, ca nimãnuia sã nu le spui, pânã ce Dumnezeu mã va lua de pre pãmânt. Iar acum du-te cu pace, ºi în anul viitor iarã mã vei vedea, pãzindune Dumnezeescul har. Însã sã faci, pentru Domnul, aceasta carea acum îþi voiu spune þie, rugându-mã: În postul anului viitor sã nu treci Iordanul, precum v’aþi obicinuit a face în Monastire. Iarã Zosima se minunã auzind, cã ºi rânduiala Monastirii i-a spus; ºi nimic alt nu grãia, fãrã numai: Slavã lui Dumnezeu, Celui ce au dat atâtea de mari daruri celor ce-l iubesc pre El! Iar aceea a zis lui: Sã rãmâi dar, precum îþi grãesc þie, Avva, în Monastire; cã de ai ºi voi sã ieºi, nu-þi va fi cu putinþã. Iar în Sfânta ºi Marea Joi, în seara Cinii ceii de Tainã a lui Hristos, sã iai din fãcãtorul de viaþã Trup ºi Sânge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, într’un vas sfânt, vrednic de o Tainã ca aceasta, ºi sã-mi aduci ºi sã mã aºtepþi pre mine de ceea parte de Iordan, carea este aproape de lãcuinþa lumeascã, ca venind sã mã împãrtãºesc cu darurile cele de viaþã fãcãtoare; pentru cã de când m’am împãrtãºit cu dânsele în Biserica Mergãtorului-înainte, mai nainte de a trece Iordanul, pânã acum sfinþenia aceea nu o am câºtigat. Iarã acum cu osârdie o doresc, ºi mã rog þie, ca sã nu treci cu vederea rugãciunea mea, ci cu adevãrat sã-mi aduci mie acele fãcãtoare de viaþã Dumnezeeºti Taine, în ceasul întru carele Domnul au fãcut pãrtaºi Cinei ceii Dumnezeeºti pre Ucenicii Sãi. Iarã lui Ioan, igumenul Monastirii în carea lãcuieºti, sã-i spui sã-ºi ia aminte de sineºi ºi de turma sa; pentru cã oarecari lucruri se fac acolò, cãrora le trebuie îndreptare. Însã voiesc nu acum sã-i spui lui aceea, ci când Domnul îþi va porunci þie. Acestea zicându-le, ºi rugãciune pentru sineºi dela Stareþul cerând, s’a depãrtat întru cea mai dinlãuntru pustie. Iarã Zosima s’a închinat pânã la pãmânt ºi a sãrutat locul unde au stãtut urmele picioarelor ei, dând laudã lui Dumnezeu, ºi s’a întors lãudând ºi binecuvântând pre Hristos, Dumnezeul nostru. ªi trecând pustia aceea, a mers în Monastire, în ziua întru carea se obicinuise a se întoarce fraþii cei ce petreceau într’însa, ºi întru acel an le-a tãcut pre toate, neîndrãznind sã spuie nimãnui cele ce vãzuse. Iar întru sineºi se ruga lui Dumnezeu ca sã-i arate lui iarãºi faþa cea doritã; ºi se mâhnea ºi se întrista, gândind la lungimea anului, cãci ar fi voit sã fie numai o zi anul acela, de ar fi fost cu putinþã. Iarã când s’a apropiat întâia Duminecã a sfântului marelui Post, îndatã dupre obiceiul ºi rânduiala Monastirii, fãcând rugãciune ceilalþi toþi fraþii, cântând au ieºit în pustie, iarã Zosima, bolnav fiind, nevoie a fost ca, oprindu-se, sã rãmâie în Monastire. ªi ºi-a adus aminte acela de Cuvioasa ce i-a zis, cã ºi vrând tu sã ieºi din Monastire, nu-þi va fi cu putinþã. Dar nu dupre multe zile sculându-se din boalã, petrecea în Monastire. Iarã dupre ce s’au întors fraþii ºi s’a apropiat seara Cinei ceii de Tainã a lui Hristos, a fãcut Zosima ceea ce i se poruncise. A pus într’un pãhar mic din preacuratul Trup ºi Sânge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, a pus într’o coºniþã ºi puþine smochine uscate, finice ºi puþinã linte muiatã în apã, ºi s’a dus într’o searã foarte târziu ºi a ºezut pre malul Iordanului, aºteptând pre Cuvioasa. ªi zãbovinduse Sfânta, Zosima n’a dormitat, ci cu neabatere privea spre pustie, aºteptând ca sã vazã pre cea cu osârdie doritã. ªi grãia întru sineºi Stareþul: Au doarã nu cumva nevrednicia mea o a oprit sã vie? Sau viind, ºi neaflându-mã, s’a întors? ªi aºa cugetând, a suspinat ºi a lãcrãmat, ºi ochii la Ceriu ridicându-ºi, se ruga lui Dumnezeu, grãind:

4

Nu mã lipsi pre mine, Stãpâne, ca sã vãz iarãºi faþa aceea pre carea a o vedea m’ai învrednicit; ca sã nu mã duc deºert, purtându-mi pãcatele mele, spre mustrarea mea. Aºa cu lacrãmi rugându-se, a trecut la altã gândire, zicând întru sineºi: Darã ce va fi, de va ºi veni, cã luntre nu este, ºi cum va trece Iordanul, ºi la mine, nevrednicul, cum va veni? Vai de nevrednicia mea! Vai mie, cine m’a fãcut sã mã lipsesc de un bine ca acesta! Aºa gândind bãtrânul, iatã Cuvioasa a venit ºi a stãtut de ceea parte de râu de unde venea. Iarã Zosima s’a sculat, bucurânduse ºi veselindu-se ºi slãvind pre Dumnezeu. Ci încã cu gândul se lupta, cum cã nu va putea aceea sã treacã Iordanul. ªi o a vãzut pre ea însemnând Iordanul cu semnul Crucii, ºi o datã cu acea însemnare s’a suit sfânta pre apã, ºi umblând pre deasupra apei, venea la dânsul. Iar acela a vrut sã se închine ei, ci aceea l-a oprit când cãlãtoria încã pre apã, zicându-i: Ce faci, Avva, Preot fiind, ºi purtând dumnezeeºtile Taine? Iar el a ascultat-o, ºi pogorându-se ea de pre apã, a zis cãtre bãtrânul: Blagosloveºte, pãrinte, blagosloveºte! Iar el rãspunzând cu cutremur, a zis: Cu adevãrat, Dumnezeu nemincinos este, Cel ce au

fãgãduit ca sã asemeneze lui pre aceia carii se curãþesc pre sineºi dupre putere. Slavã þie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai arãtat prin roaba ta aceasta, cât sânt de departe dela mãsura desãvârºirii! Aceasta zicând, l-a rugat aceea ca sã-i ceteascã Simvolul sfintei credinþe: Crez întru unul Dumnezeu, ºi rugãciunea Domnului: Tatãl nostru carele eºti în Ceruri. ªi sfârºindu-se rugãciunea, s’a împãrtãºit Sfânta cu preacuratele ºi de viaþã fãcãtoarele lui Hristos Taine, ºi dupre obiceiu a sãrutat pre bãtrânul. Dupre aceea, ridicându-ºi mâinile la cer, a suspinat, a lãcrãmat ºi a strigat: Acum slobozeºte pre roaba ta, Stãpâne, dupre graiul tãu în pace, cã vãzurã ochii mei mântuirea ta. ªi a zis cãtre bãtrânul: Iartã-mã, Avva Zosima, încã ºi altã dorire a mea sã plineºti: Mergi acum la Monastirea ta, cu pacea lui Dumnezeu pãzindu-te, iar în anul viitor, sã vii iarãºi la acelaºi pârãu, unde întâiu cu tine am vorovit; sã vii dar, sã vii pentru Domnul, ºi iarãºi mã vei vedea pre mine, precum va voi Domnul. Iar el a zis cãtre dânsa: Aº fi voit, de ar fi fost cu putinþã, în urma ta sã umblu ºi sã vãd cinstitã faþa ta; ci mã rog sã faci ceea ce voiu cere dela tine eu, bãtrânul: Gustã puþin din hrana pre carea o am adus aicea. ªi aceasta zicând, i-a arãtat ei cele ce, adusese în coºniþã. Iar ea cu vârfurile degetelor atingânduse de linte, ºi ca trei grãunþe luând, la gura sa le-a adus ºi a zis: Destul este aceasta darului celui duhovnicesc, care pãzeºte firea sufletului nespurcatã. ªi iarãºi a zis cãtre bãtrânul: Roagã-te Domnului pentru mine, pãrinte al meu, roagã-te, aducându-þi aminte totdeauna de a mea ticãloºie. Iar el s’a închinat înaintea picioarelor ei ºi o poftea sã se roage lui Dumnezeu pentru Biserici ºi pentru împãraþi ºi pentru dânsul. ªi aceasta cerându-o cu lacrãmi, o a lãsat sã se ducã, singur suspinând ºi tânguindu-se; pentru cã nu îndrãznea sã o opreascã pre ea mai mult, cã de ar fi ºi voit, neopritã era. Iar aceea iarãºi însemnând Iordanul, a trecut pre deasupra apei, ca ºi mai nainte; iarã bãtrânul s’a întors, cuprins de bucurie ºi de fricã, ºi se defãima pre sine, ºi-i era jale, cã nu ºtia numele Cuvioasei; nãdãjduia însã sã o câºtige aceasta în anul viitor. Trecând anul, a mers Zosima iarãºi în pustie, toate plinindu-le dupre obiceiu, ºi alerga spre acea prealuminatã vedenie. ªi trecând lungimea pustiei ºi ajungând la oarecari semne carile îi arãtau locul cel cãutat, privea în dreapta ºi în stânga, ºi în toate pãrþile cãuta cu ochii, ca un vânãtor preaiscusit, unde ºi-ar fi putut câºtiga vânatul cel plãcut. Iarã dupre ce de nicãiri n’a vãzut aºa ceva miºcându-se, a început a se

uda pre sineºi cu lacrãmile, ºi ridicându-ºi la Cer ochii, se ruga lui Dumnezeu, zicând: Aratã-mi, Doamne, comoara ta cea nefuratã, pre carea în pustia aceasta o ai ascuns! Aratã-mi, rogu-mã, pre îngerul cel în trup, cãreia a se asemãna nu este vrednicã toatã lumea. Aºa rugânduse, a ajuns la locul pre care pârâul acela îl însemna, ºi stând pre marginea aceluia, a vãzut pre partea ce era spre rãsãrit pre Cuvioasa moartã zãcând, cu mâinile strânse precum se cãdea ºi cu faþa întoarsã spre rãsãrit. Spre carea alergând, picioarele fericitei cu lacrãmile sale le-a spãlat, pentru cã n’a îndrãznit a se atinge de vreo altã parte a trupului. ªi plângând mult, ºi Psalmii cei cuviincioºi la trebuinþa vremii aceleia cetindu-i, a fãcut rugãciunea cea de îngropare, ºi zicea întru sineºi: Oare îngropa-voiu trupul Cuvioasei, sau doarã nu-i va fi plãcut fericitei un lucru ca acesta? ªi acestea în gândul sãu socotindule, a vãzut lângã capul ei pre pãmânt închipuitã scrisoarea aceasta: Îngroapã, Avva Zosima, la acest loc trupul smeritei Mariei. Dã þãrâna þãrânei, ºi te roagã Domnului pentru mine, ceea ce am rãposat în luna lui Farmutie eghipteneºte, iarã greceºte Aprilie întâiu, în chiar noaptea mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dupre împãrtãºirea Dumnezeeºtii Cinei ceii de Tainã. Aceastã scrisoare cetindu-o bãtrânul, mai întâiu gândea, cine este cel ce a scris? Pentru cã ea, precum zicea, nu ºtia carte. Însã s’a bucurat foarte, cã s’a înºtiinþat de numele Cuvioasei. ªi a cunoscut cã Cuvioasa când s’a împãrtãºit lângã Iordan cu Dumnezeeºtile Taine, îndatã la locul acela s’a luat, unde s’a ºi pristãvit; ºi unde el a cãlãtorit calea cea de douãsprezece zile ostenindu-se, acolò Mãria într’un ceas a trecut, ºi îndatã cãtre Dumnezeu s’a dus. Atunci bãtrânul, lãudând pre Dumnezeu, ºi cu lacrãmile udând pãmântul ºi trupul Cuvioasei, a zis întru sineºi: Vremea este, o, bãtrânule Zosima, ca cea poruncitã þie sã o sãvârºeºti; ci cum vei sãpa, ticãloase, neavând nimic în mâini? ªi aceasta zicând, a vãzut nu departe un lemniºor mic aruncat în pustie, pre carele luându-l, a început a sãpa cu dânsul. Însã uscat fiind pãmântul, nicidecum nu asculta pre bãtrânul cel ce se ostenea, carele sãpa udându-se cu sudorile ºi nimic nu putea sã sporeascã. ªi suspinând foarte dintru adâncul sufletului, a vãzut un leu mare stând lângã trupul Cuvioasei Mãriei ºi lingându-i picioarele. Deodatã s’a cutremurat, temându-se de acea hiarã, iarã mai apoi aducându-ºi aminte de ceea ce zisese fericita, cã adecã niciodatã hiarã nu a vãzut, ºi însemnându-se cu semnul crucii, a crezut cã nevãtãmat se va pãzi cu puterea celeia ce zãcea. Leul a început a se apropia cu liniºte de bãtrânul, cucerindu-se cu semnele lui, ca cum i s’ar închina. Iarã Zosima a zis cãtre leu: De vreme ce, o, hiarã, aceastã mare Cuvioasã mi-a poruncit sã-i îngrop trupul, ºi eu sânt bãtrân ºi nu pot sã-i sap groapã, neavând nici unealtã spre trebuinþa sãpatului ºi fiind întru atâta depãrtare dela Monastire, nu pot degrab sã mã întorc ºi sã o aduc pre ea; deci sapã tu cu unghiile tale, ca sã dãm pãmântului trupul Cuvioasei. ªi îndatã auzind leul cuvântul acesta, a sãpat groapã cu picioarele cele dinainte, pre cât destul era ca sã acopere pre ceea ce se îngropa. Deci, iarãºi bãtrânul spãlând cu lacrãmi picioarele Cuvioasei, ºi mult rugându-se ei ca pentru toþi sã se roage, a acoperit trupul ei cu pãmânt. Dupre aceea s’au dus amândoi, leul adecã în pustia cea mai din lãuntru, ca o oaie cu liniºte s’a despãrþit, iarã Zosima întru ale sale s’a întors, binecuvântând ºi lãudând pre Hristos, Dumnezeul nostru. ªi mergând în Monastirea aceea, a spus tuturor monahilor pentru Cuvioasa aceasta Maria, neascunzând nimic din cele ce a vãzut ºi din cele ce a auzit dela dânsa; încât toþi cei ce au auzit slãvirile lui Dumnezeu s’au minunat, ºi cu fricã ºi cu credinþã ºi cu dragoste au început a-i face pomenire ºi a cinsti ziua mutãrii Cuvioasei Mariei. Iar Ioan igumenul a aflat oarecari lucruri în Monastire cãrora le trebuia îndreptare, dupre cuvântul Cuvioasei, ºi pre acestea cu ajutorul lui Dumnezeu le-a îndreptat. Iarã Zosima, petrecând cu dumnezeiasca plãcere, când era aproape de o sutã de ani ºi-a sfârºit întru acea Monastire viaþa cea vremelnicã ºi s’a dus spre cea vecinicã cãtre Domnul. ªi a rãmas monahilor Monastirii aceleia nescris acolò cuvântul acesta pentru Cuvioasa aceasta Maria, carele dupre auzire, unii dela alþii îl grãiau, ºi spre folosul de obºte puneau înainte povestirea aceasta la cei ce ascultau, iar în scris nu se afla. Eu însã, zice Sfântul Sofronie, pre acea nescrisã priimindu-o, o dau în scris. Dacã însã alþii vor fi scris viaþa Cuvioasei acesteia, mai bine ºtiindu-o, aceasta n’a venit încã la a mea ºtiinþã. Însã ºi eu pre cât am putut, dupre puterea mea am scris, nimic mai mult preþuind decât adevãrata povestire. Iarã Dumnezeu, Cel ce face preaminunate minuni ºi rãsplãteºte cu mari dãruiri celor ce cu credinþã scapã la Dânsul, Acela sã dea platã celor ce vor câºtiga folos din cetirea ºi ascultarea acestei povestiri; asemenea ºi celui ce s’a silit sã dea povestirea aceasta în scris, ºi sã-i învredniceascã pre toþi pãrþii ceii bune a fericitei Mariei, împreunã cu toþi cei ce cu cugetarea de Dumnezeu ºi cu ostenelele bine au plãcut lui din veac. Sã dãm ºi noi slavã lui Dumnezeu ºi sã ne rugãm Împãratului celui vecinic, ca ºi pre noi sã ne învredniceascã sã aflãm milã în ziua Judecãþii, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, cãruia se cuvine toatã slava, cinstea, puterea ºi închinãciunea, împreunã ºi Tatãlui, ºi preasfântului ºi de viaþã fãcãtorului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. (extras din VIAÞA SFINTEI MAICII NOASTRE MARIA EGIPTEANCA, scrisã de sfântul Sofronie, Patriarh al Ierusalimului între 633-638) Rubricã realizatã de Pr. Florin IORDACHE


Argeºul Ortodox

Despre raportul ºi relaþia dintre om ºi Bisericã în gândirea ºi viziunea mistagogicã ortodoxã… Vorbirea despre Bisericã între curs ºi discurs Vorbind despre Bisericã ºi în Bisericã – despre rolul ºi importanþa Ei, am ajuns la multe definiþii ce i se dau Bisericii, cu alte cuvinte am ajuns la o teoretizare, la o nuanþare a detaliilor... Nu ºtiu, în schimb, în ce mãsurã, împlinim în practicã cunoºtinþele teoretice pe care le cunoaºtem despre Bisericã ºi dacã le împlinim în Bisericã – acolo unde le este locul ºi rostul!... ªi din cauza acestei stãri de fapt existã o tensiune: între real ºi ireal, între istorie ºi Împãrãþia Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creºtin: care este viaþa în Iisus Hristos ºi viaþa pãmânteascã pe care o ducem cu toþii. Rezolvarea acestei antinomii, contradicþii nu implicã numai acþiunea umanã ci ºi divinã. Prin el, omul, a realizat prea puþin în planul sensului ºi a destinului sãu. Când singur vrea sã se autodivinizeze, sã se facã înger de fapt el ajunge fiarã. Omus secundus deus – maximã iluministã ºi marxistã – este concretizarea acestei cãderi. Cãutând singur paradisul desãvârºirii a aflat iadul dezumanizãrii. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iar mântuirea noastrã se realizeazã aºezându-se sub Revelaþie, nu deasupra ei. Omul cãzut refuzã Revelaþia, el pune condiþie Revelaþiei, erezia, produsul subiectivismului demonic, face ce vrea cu Revelaþia ºi transmiterea ei prin Bisericã. Ei uitã cã natura Revelaþiei, nu este o sumã de propoziþii, de informaþii, iar înþelegerea mântuirii nu e una gnosticã, teoreticã. Se uitã cã religia creºtinã nu este rodul cãutãrii omului ci este istoria cãutãrii omului de cãtre Dumnezeu. În Revelaþie, în aceastã cãutare ºi descoperire, Dumnezeu nu comunicã numai adevãrul despre El, ci se deschide El Însuºi ºi ne aratã condiþiile mântuirii în El. Unirea omului cu Dumnezeu este scopul Revelaþiei, deci umanul este uman numai în Dumnezeu. Aceastã înfiere a noastrã în Iisus Hristos se realizeazã în Bisericã. Acesta e mesajul Ortodoxiei ºi puterea ei unicã: accesul la duhul înfierii. Ereziile cautã a-ºi acomoda lor lucrurile Lui Iisus Hristos, patimile, învierea ºi chiar trimiterea Duhului Sfânt. Dar se uitã, în întunericul ce-i cuprind, cã Iisus Hristos este însuºi Ïìåãá áðïóôïëïò ôïõ Èåïõ - marele trimis al Tatãlui, dupã expresia Sf. Grigorie Palama. Cãci El Spune: „N-am venit sã fac voia mea ci voia tatãlui meu, care este în ceruri”. Aºadar, cine trimite, cine alege, cine este trimisul? Tatãl trimite pe Duhul: „Cine vã primeºte pe voi, pe Mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe Mine, primeºte pe Cele ce M-a trimis pe Mine”. (Matei 11,40) „ªi Eu voi ruga pe Tatãl ºi alt Mângâietor vã va da vouã ca sã fie cu voi în veac” (Ioan 14,16). Sfânta Treime este misionarã prin însãºi trimiterea ei. Modurile de existenþã a Lui Dumnezeu se comunicã Bisericii, Ea este aleasa ºi Ea este plinã de Treime, spune Sf. Vasile cel Mare: Ea este aleasa ºi ea trimite. Sfânta Treime este baza, modul structurii funcþiilor Bisericii. Taina coborârii Sfintei Treimi ºi taina urcãrii omului la Ea este esenþa adevãrului, concretizat în aceastã realitate divino-umanã care este Biserica. A fi creºtin, a fi în Bisericã înseamnã a fi în Sfânta Treime. Unirea se face prin Sfântul Botez, În Bisericã nu în afarã de Bisericã, dupã principiul paulin: Nu ne propovãduim pe noi înºine. Orice propovãduire care rupe pe Iisus Hristos de Treime, de Bisericã, face din Ea o simplã învãþãturã umanã. Mântuirea în Bisericã este intrarea în comuniune cu Sfânta Treime cãci Ea, Biserica este locul ºi spaþiul manifestãrii Sfântul Treimi. Iar Biserica se manifestã în Sfânta Treime, în care se aflã nuanþele persoanelor: a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântul Duh (Tainele iniþierii). De aceea cea mai micã bisericã devine Ierusalimul ceresc. Iisus Hristos ne mântuie nu în primul prin învãþãtura Lui ci în prin Persoana Sa, care a zis: Eu sunt pâinea vieþii (Ioan 6,35). De aici rezultã inseparabilitatea operei ºi învãþãturii Lui Iisus Hristos de Persoana Sa, ºi acesta este un principiu dogmatic. Domnul nostru Iisus Hristos nu a venit sã ne dea numai o gnozã, o cunoºtinþã, un cod moral, sau anumite mistere esoterice, El este prezent în Bisericã prin Sfintele Taine. ªi de aici rezultã aspectul fiinþial al mântuirii: El ni se dã cu viaþa Lui, iar mântuirea: este viaþa noastrã în Sfânta Treime dupã cum Sf. Ap. ºi Ev. Ioan þine sã

consemneze în cap. 17. Morala se identificã cu persoana Lui Iisus Hristos. La fel Revelaþia nu e o sumã de propoziþii sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viaþa Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Bisericã, ruperea omului de Dumnezeu ºi de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uitã cã ascultarea ºi smerenia este modul existenþei în sânul Sfintei Treimi”, dupã cum spune Sf. Siluan Athonitul. Ei uitã cã Iisus Hristos „trãieºte în eternitate în stare de Fiu”, adicã de ascultare. Nu se poate reduce creºtinismul la un simplu moralism sau doctrinalism, acestea sunt metode ale misionarismului neoprotestant. Trebuie sã înþelegi, sã cauþi, sã afli cã dogma nu este doctrinalism iar morala eticism, ci ele, sunt viaþã, participare la Dumnezeu. Dacã „Bucuria Tatãlui ºi a Fiului este în Duhul Sfânt”, spune Sf. Grigorie Palama, cum tu faci din iconomia lor în Bisericã ºi în Istorie? Dupã Slãvita Sa Înviere, Mântuitorul se aratã ucenicilor ºi le spune: Mergând, învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. ªi puþin mai târziu: „ªi iatã Eu sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul veacului”. (Matei 28, 19-20). Expresia “toate” aratã natura ºi porunca misiunii. Misiunea se realizeazã pe baza scripturii ºi a tradiþiei liturgice ºi patristice, cãci Iisus Hristos Însuºi a zis: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevãrului, vã va cãlãuzi la tot adevãrul” (Ioan 16,13).Conºtiinþa misiunii trebuie lãrgitã, iar misiunea

creºtinismul era prigonit fiind în afara societãþii, astãzi se constatã o ieºire acesteia din creºtinism spre puncte centrifuge ale autoumanizãrii. Vocea profeticã a Bisericii se aude în istorie, cãci nu se concepe, ca propovãduind adevãrul sã nu mustri pãcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iatã Eu stau la uºã ºi bat”... Chemarea ei se îndreaptã cãtre toþi, ºi face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei strãbate veacurile, cãci mãrturisirea credinþei creºtine îi aparþine doar Ei, în acest fel ajungându-se la o relaþie simfonicã dintre Biserica luptãtoare ºi cea triumfãtoare. În încheierea acestui capitol, ajungând în actualitate ºi în contemporaneitate, voi susþine cã demersul misionar al Bisericii trebuie sã cuprindã conceptul potrivit cãruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu numãr mare sau foarte mare de membri ci chiar ºi cea cu numãrul cel mai mic, dar în care sãlãºluieºte mãrturia cea duhovniceascã despre trãirea în viaþa noastrã a vieþii lui Iisus Hristos, cea autenticã. „Astfel înþeleasã, misiunea nu este reprezentatã de un proiect grandios, asemeni unei caracatiþe care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan ºi acþiune sistemului – ci de intervenþia în micro, de îndeplinirea misiunii de pãstor de suflete ºi a aceleia de urmãtor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice creºtin botezat, nu numai clericul ºi nu numai cei cu anumite rãspunderi în Bisericã.” Aºadar, iatã ºi de aici constatãm faptul cã Ortodoxia este o formã de creºtinism (nesecularizatã în conþinutul ºi fondul ei intrisec) extrem de rafinatã, de nobilã, de finã, pe care puþini o ºtiu astãzi aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugãm Lui Dumnezeu – Cel în Treime preamãrit, sã ne ajute ºi sã ne lumineze minþile, cele acoperite de umbra pãcatului ºi a morþii!...

Despre relaþia dintre om ºi bisericã ca locaº de cult

Bisericii nu a înþeles alegerea ca supremaþie. Cu alte cuvinte, Dumnezeu te alege, nu ca sã te înalþe, ci ca sã te coboare, prin slujire. Arhiereul, Preotul, Diaconul, crediciosul sunt robii Lui Dumnezeu. (Ep. Romani - 9,10,11). E de luat aminte: Orice dezlegare se face pentru ceilalþi, Iisus Hristos ºi-a dat viaþa pentru toþi, suntem aleºi, pentru a fi la dispoziþia tuturor. În creºtinism, alegerea este universalã, ucenicii au fost trimiºi la toate neamurile. Epistola cãtre Efeseni: este cartea eclesiologicã a Bisericii. Prin opera Sa Iisus Hristos recapituleazã totul, concentreazã totul sub un singur cap: El, ºi aceasta este marea tainã cã: „pãgânii sunt împreunã cu noi martori ai aceleaºi fãgãduinþe”. Domnul nostru Iisus Hristos rupe peretele vrajbei dintre Israel ºi pãgâni. Aceasta este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacã totul ºi ceea ce este pe orizontal ºi pe vertical. Misiunea sa este a chemãrii, a slujirii ºi împãcãrii. Referinþe speciale avem la Sf. Ap. ªi Ev. Matei – cap.10 ºi Luca – cap. 9 din ele rezultã legãtura indisolubilã dintre evanghelizare ºi slujire, Biserica fãcând prezentã, ca activitate mântuitoare, prezenþa Lui Iisus Hristos în lume ºi în Istorie. Biserica ºi Iisus Hristos sunt o unitate indisolubilã. Istoria misiunii se identificã cu istoria Bisericii. Istoria ei este relaþia Lui Dumnezeu cu semenii ºi invers. Neavând o istorie a misiunii, nu ai o istorie a Bisericii, ºi atunci, eºti doar o simplã adunare, un grup de oameni, o apariþie meteoriticã, stelarã pe scena istoriei ºi a teologiei. Trebuie sã iei aminte, la fel ºi noi! Relaþia umanitãþii cu Dumnezeu se înþelege ca realitate istorico – teandricã ºi sinergeticã. Dar mãrturisirea în istorie este incomodã pentru societatea bazatã pe minciunã, înºelãciune ºi violenþã. A mãrturisi pe Dumnezeu înseamnã a declara rãzboi pe viaþã ºi pe moarte cu diavolul, a nu mãrturisi înseamnã a avea pace cu acesta. Dacã în perioada persecuþiilor,

În ascensiunea spre întâlnirea cu Iisus Hristos, locaºul bisericesc are un rol deosebit de important. ºi celelalte Taine sãvârºite în el sunt trãite de credincioºi ca momente ºi evenimente sfinte, care se sãvârºesc în lume, dar care vin dincolo de lume ºi transfigureazã o parte a ei, având menirea sã o transfigureze întreagã . Despre legãtura dintre om ºi bisericã ca locaº de cult, Sfântul Maxim Mãrturisitorul spune, în Mistagogia sa, cã omul este o „bisericã tainicã”, iar Dumnezeu este gãsit în profunzimile abisale umane, existând în om o miºcare unificatoare ºi sinergicã între facultãþile sufletului, aceeaºi pe care o realizeazã Biserica între pãrþile ei. ªtiind acestea, credinciosul nu trebuie sã înainteze doar în locaºul bisericesc spre Iisus Hristos cel din altar, ci trebuie sã devinã el însuºi locaº bisericesc ºi preot al acestui sfânt locaº, slujind astfel Dumnezeului aflãtor în altarul inimii sale, sãlãºluit aici încã de la Botez. Acest altar se aflã ºi în inima celorlalþi credincioºi astfel cã „inimile pline de Dumnezeu se întâlnesc între ele ca unele ce se deschid spre acelaºi infinit dumnezeiesc ºi se scaldã în lumina Lui iubitoare fãrã sã se contopeascã întreolaltã ºi cu El”. Printre Sfinþii Pãrinþi care au mai scris despre acest lucru se gãseºte , care în limbajul sãu mistagogic, comparã sufletul cu o cetate, templul Ierusalimului, inima cu Sfânta Sfintelor, iar simþurile omului drept curtea templului: „Cetatea este dreaptã socoteala întru Iisus Hristos, care este plinã de luminã. Când aceasta chiverniseºte cu evlavie ºi dupã lege lucrurile, vieþuieºte în pace ºi dreptate. Dar când greºeºte, se predã duºmanilor spre dãrâmare. Iar templul este locaºul sfânt al sufletului ºi al trupului, care este zidit de Dumnezeu. În sfârºit altarul este masa nãdejdii aºezatã în acest templu. Pe ea se aduce de cãtre minte ºi se jertfeºte gândul întâi nãscut al fiecãrei întâmplãri, ca un animal întâi nãscut adus ca jertfã de ispãºire pentru cel ce-l aduce, dacã îl aduce neîntinat”. Acest sfânt vede omul ca pe o bisericã actualizatã pe mãsura credinþei lui, în care el însuºi oferã darurile sale lui Iisus Hristos. Drd. Stelian GOMBOª

5


Argeºul Ortodox

Luminã ºi Har pentru gesturile ºi vederea noastrã Cu arhiereasca binecuvântare primitã de la Înalt Preasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului au fost înfiinþate încã trei noi comunitãþi creºtin-ortodoxe pentru persoanele cu deficienþe de auz, în cursul lunii martie anul curent. În Duminica Ortodoxiei a fost înfiinþatã comunitatea ortodoxã a persoanelor deficiente de auz din municipiul Curtea de Argeº, în paraclisul bisericii „Sfântul Ierarh Nicole”; în Duminica Sfântului

Dumnezeieºtii Liturghii a celui între Sfinþi pãrintelui nostru Vasile cel Mare. La aceste evenimente duhovniceºti au participat, atât credincioºi cu deficienþe de auz veniþi din comunitãþile nouînfiinþate, cât ºi din comunitatea de surzi din municipiul Piteºti. Totodatã Înalt Preasfinþitul Pãrinte Laurenþiu Streza, Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitropolit al Ardealului, a acordat arhiereasca binecuvântare ca în

Domnului nostru Iisus Hristos depãºeºte orice barierã ºi poate fi transmis în multe feluri. Comunitatea noastrã de credincioºi care nu aud trebuie sã fie cultivatã ca parte integrantã a vieþii Bisericii Strãbune prin care cuvintele Mântuitorului, rostite în momentul vindecãrii unui surd, „Effatta!” adicã ”deschide-te”, strãbat veacurile ºi ne îndeamnã pe fiecare din noi sã deschidem inimile ºi minþile spre înþelegerea ºi trãirea dreptmãritoarei credinþe.

Grigore Palama a fost înfinþatã comunitatea ortodoxã a persoanelor deficiente de auz din municipiul Câmpulung Muscel, în bolniþa mãnãstirii „Negru Vodã”, iar în duminica urmãtoare, numitã în spiritualitatea ortodoxã, a Sfintei Cruci, a binevoit Preamilostivul Dumnezeu ca ºi în oraºul Topoloveni sã i-a fiinþã comunitatea ortodoxã a persoanelor deficinete de auz în catedrala „Sfântul Gheorghe”, la etajul I al acesteia. La înfinþarea acestor noi sfinte lãcaºuri de cult în care Dumnezeu tainic se descoperã Neamului Surd prin gest, a fost sãvârºitã slujba Sfintei ºi

ziua Praznicului Bunei Vestiri sã se sãvârºeascã Biserica Ortodoxã Românã a considerat Taina Sfintei ºi Dumnezeiºtii Liturghii traspunsã în întotdeauna cã persoanele cu deficienþe de auz limbajul mimico-gestual religios românesc, în trebuie sã aibã acces la cuvântul Evangheliei pe care municipiul Braºov, în mijlocul comunitãþii ortodoxe sã îl vadã cu ochii ºi sã îl simtã în sufletele lor. a persoanelor deficiente de auz. Sfânta Liturghie a fost sãvârºitã în paraclisul catedralei „Sfinþii Curtea de Argeº – 04.03.2012 Împãraþi Constantin ºi Elena” din mila lui Dumnezeu Câmpulung Muscel – 11.03.2012 de cãtre Preotul Consilier Eparhial Constantin Onu ºi Topoloveni – 18.03.2012 Preoþii Cãtãlin ?îru ºi Vasile Zavate. Braºov – 25.03.2012 Acest fapt aratã cã Biserica, potrivit hotãrârilor Sfântului Sinod, acordã o atenþie deosebitã Preot paroh Cãtãlin Þîru, persoanelor cu deficienþe de auz, iar mesajul iubirii Biserica pentru surzi din Piteºti

Ursul, mierea ºi pãcatul Odatã, un om sãtul de pãcatele lumii, se trase într-o casã din fundul unei pãduri. Într-o zi, venirã la el niºte prieteni sã-l vadã. Venind vorba de pãcat, gazda le zise: - “Haideþi sã vã arãt pãcatul…”

6

Luã câþiva faguri cu miere ºi-i puse într-un loc din pãdure, unde obiºnuia sã vinã un urs. Aºteptarã cu toþii, privind din cerdacul casei. Ursul veni ºi mâncã un fagure. Mai stãtu ºi mâncã încã unul. Cu

toate cã abia mai putea sã înghitã, mai mâncã ºi pe al treilea, pânã ce, fãcându-i-se rãu, muri. Omul zise atunci: - „latã: aºa e pãcatul. Guºti din el - te saturi - pe urmã, iar guºti, pânã ce se întâmplã ca ºi cu ursul,

mori de otrava dulceþii pãcatului.” Pãcatul, la început, e dulce ca mierea; pe urmã e amar ca fierea ºi te ucide.


Argeºul Ortodox

Moralitatea ºi învãþãtura biblicã Cuvinte pentru tineri ºi pentru orice creºtin (II) Spovedania ºi împãrtãºania Cu privire la spovedanie ºi la împãrtãºanie, noi credem cã spovedania (mai deasã la duhovnici buni) ºi împãrtãºania sunt nãdejdea mântuirii noastre, pentru cã Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã, ºi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). Dar pentru a se înþelege mai bine cã toþi trebuie sã ne spovedim ºi sã ne împãrtãºim, pentru cã nimeni nu este fãrã de pãcat, citãm: „Dacã zicem cã pãcat nu avem, ne amãgim pe noi înºine ºi adevãrul nu este în noi” (1 Ioan 1, 8). Se înþelege deci cã nimeni nu este fãrã de pãcat ºi cã, de asemenea, nimic necurat nu poate intra în Împãrãþia cerurilor. ªi dacã nimic necurat nu poate intra în Împãrãþia cerurilor (oricât de mic ar fi pãcatul), numai spovedania (cel puþin de patru ori pe an, în cele patru posturi) ºi împãrtãºania ne pot curãþa de greºelile noastre. Spovedania pe care o facem la preotul duhovnic, pentru dezlegarea de pãcate, este mai uºor de înþeles, întrucât Domnul Iisus Hristos a spus clar apostolilor Sãi: „Adevãrat grãiesc vouã: Oricâte veþi lega pe pãmânt vor fi legate ºi în cer, ºi oricâte veþi dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate ºi în cer” (Matei 18, 18), iar Sfântul Evanghelist Ioan, fiind mai complet în explicaþie, a scris: „Iisus le-a zis iarãºi: Pace vouã! Precum M-a trimis pe Mine Tatãl, vã trimit ºi Eu pe voi. ªi zicând acestea, a suflat asupra lor ºi le-a zis: Luaþi Duh Sfânt! Cãrora veþi ierta pãcatele, le vor fi iertate; ºi cãrora le veþi þine, vor fi þinute” (Ioan 20, 2123). Deci, cu privire la spovedanie, lucrul este uºor de înþeles, dar problema împãrtãºaniei cu Trupul ºi Sângele Domnului Iisus Hristos este greu de înþeles. Nici cei ºaptezeci de ucenici ai Domnului n-au înþeles aceasta, motiv pentru care mulþi L-au pãrãsit ºi n-au mai mers dupã El. Pentru aceasta, detaliem cu mai multe citate din Noul Testament, pe care le indicãm mai jos: Dupã ce Domnul Iisus Hristos a sãturat cinci mii de bãrbaþi cu cinci pâini ºi doi peºti, S-a dus singur sã Se roage în munte, iar noaptea a plecat spre Capernaum. În Noul Testament se scrie: „Deci, când a vãzut mulþimea [a doua zi] cã Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat ºi ei în corãbiile cele mici ºi au venit la Capernaum, cãutându-L pe Iisus. ªi gãsindu-L, dincolo de mare, I-au zis: Învãþãtorule, când ai venit aici? Iisus le-a rãspuns ºi a zis: Adevãrat, adevãrat zic vouã: Mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut minuni, ci pentru cã aþi mâncat din pâini ºi v-aþi sãturat” (Ioan 6, 24-26). Se înþelege deci cã unii Îl cãutau mai mult pentru a-ºi sãtura pântecele. Iisus însã, voind sã le arate scopul venirii Sale pe pãmânt, le-a mai zis: „Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mãnâncã din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaþa lumii este Trupul Meu” (Ioan 6, 51) [...] „Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã, ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6, 54) [...] „Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu rãmâne întru Mine ºi Eu întru el” (Ioan 6, 56) [...] „Cel ce mãnâncã aceastã Pâine va trãi în veac” (Ioan 6, 58). Sfântul Evanghelist Ioan mai scrie ºi cum au reacþionat ucenicii la auzirea celor de mai sus: „Deci mulþi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate sã-l asculte? Iar Iisus, ºtiind în Sine cã ucenicii Lui murmurã împotriva Lui, le-a zis: Vã sminteºte aceasta? Dar dacã veþi vedea pe

Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?” (Ioan 6, 60-62). ªi le-a zis Iisus: „Duhul este Cel ce dã viaþã; trupul nu foloseºte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi sunt viaþã” (Ioan 6, 63). Tot Sfântul Evanghelist Ioan scrie ce a urmat: „ªi de atunci mulþi dintre ucenicii Sãi s-au dus înapoi ºi nu mai umblau cu El” (Ioan 6, 66). Dupã plecarea acelor ucenici, Iisus S-a adresat celor doisprezece apostoli care nu L-au pãrãsit: „Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreþi ºi voi sã vã duceþi? Simon Petru I-a rãspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieþii celei veºnice. ªi noi am crezut ºi am cunoscut cã Tu eºti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu” (Ioan 6, 67-68). Putem trage concluzia cã nici cei doisprezece apostoli n-au înþeles cum ar putea ei sã mãnânce Trupul lui Hristos, dar, spre deosebire de ucenicii care L-au pãrãsit, ei au rãmas lângã Domnul ºtiind cã El este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care spune

adevãrul, chiar dacã ei nu-l înþeleg întotdeauna. La Cina cea de Tainã însã, aceºtia s-au luminat atunci când: „Iisus, luând pâine ºi binecuvântând, a frânt ºi, dând ucenicilor, a zis: Luaþi, mâncaþi, acesta este Trupul Meu. ªi luând paharul ºi mulþumind, le-a dat, zicând: Beþi dintru acesta toþi, cã acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulþi se varsã spre iertarea pãcatelor” (Matei 26, 26-28). ªi le-a dat poruncã sã facã ºi ei aceasta spre pomenirea Lui (Luca 22, 19; 1 Corinteni 11, 24). Iar Sfântul Apostol Pavel, referindu-se la Cina Domnului, zice: „de câte ori veþi mânca aceastã pâine ºi veþi bea acest pahar, moartea Domnului vestiþi pânã când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faþã de Trupul ºi de Sângele Domnului. Sã se cerceteze omul pe sine [sã se spovedeascã – n.n.] ºi aºa sã mãnânce din Pâine ºi sã bea din Pahar. Cãci cel ce mãnâncã ºi bea cu nevrednicie, osândã îºi mãnâncã ºi bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulþi dintre voi sunt neputincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit” (1 Corinteni 11, 26-30). Deci Pâinea ºi Vinul din Potirul Euharistic nu simbolizeazã Trupul ºi Sângele Domnului, cum zic sectanþii, fiindcã „simbolul” nu poate osândi, nu poate îmbolnãvi, nu poate omorî. Sfânta Împãrtãºanie este lucrarea Duhului Sfânt sãvârºitã prin Fiul. Duhul Sfânt este nedespãrþit de Tatãl ºi de Fiul. Fiul este nãscut din Tatãl mai înainte de toþi vecii ºi este de o fiinþã cu Tatãl, prin Care toate s-au fãcut. Iar la plinirea vremii, Fiul Sa pogorât din cer, S-a întrupat de la Duhul Sfânt ºi din

Fecioara Maria, S-a fãcut om din iubire pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mântuire; El este Cuvântul lui Dumnezeu. Întrucât simbolul credinþei – Crezul – nu este suficient pentru a putea sã înþelegem Sfânta Treime, vom da câteva detalii. Sfânta Treime are trei Ipostase desãvârºite: Tatãl, Care este nenãscut din cineva, Fiul, care este nãscut din Tatãl ºi Duhul Sfânt, care este purces din Tatãl. Toate aceste trei Ipostase desãvârºite sunt unite într-o singurã Fiinþã, într-o singurã Dumnezeire, fãrã sã se amestece ºi fãrã sã se despartã. Ipostasele sunt unele în altele nu în sensul cã ele se amestecã, ci în sensul cã sunt unite. Iisus a spus clar apostolilor Sãi: „Credeþi Mie cã Eu sunt întru Tatãl ºi Tatãl întru Mine [...]” (Ioan 14, 11). Deci Ipostasele Se unesc, nu în sensul cã Se amestecã, ci în sensul cã Ele existã unele în altele. ªi pentru cã cele trei Ipostase sunt de o fiinþã ºi nedespãrþite, se înþelege cã Duhul Sfânt nu poate sã se despartã de Dumnezeu în care existã ºi de Cuvântul, pe Care Îl însoþeºte. Deci El nu Se poate despãrþi niciodatã de Tatãl, nici de Fiul, ci una sunt pretutindeni (cf. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, Bucureºti, 1993, pp. 20-32). Deci este: „Un Dumnezeu ºi Tatãl tuturor, Care este peste toate [peste tot infinitul univers] ºi prin toate ºi întru toþi” (Efeseni 4, 6). Când Domnul Iisus Hristos a spus celor ºaptezeci de ucenici cã El e Pâinea cea vie ce S-a pogorât din cer ºi cã ei trebuie sã mãnânce aceastã Pâine (care este Trupul Sãu), repetãm: mulþi dintre ucenicii Lui Lau pãrãsit ºi nu mai mergeau dupã El. Atunci Iisus le-a zis: „Vã sminteºte aceasta? [...] Duhul este Cel ce dã viaþã; trupul nu foloseºte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi sunt viaþã” (Ioan 6, 61-63). ªi, mai repetãm, cã numai la Cina cea de Tainã s-au limpezit toate nedumeririle atunci când: „Iisus, luând pâine ºi binecuvântând, a frânt ºi dând ucenicilor a zis: Luaþi, mâncaþi, acesta este Trupul Meu [...]” (Matei 26, 26). Deci „prin Duhul Sãu, El preface instantaneu pâinea Euharisticã în Trupul Sãu, care este organ de manifestare a Ipostasului ºi a Duhului Sãu” (pr. Dumitru Stãniloae, Teologia Dogmaticã Ortodoxã, Editura Institutlui Biblic ºi de Misiune, Bucureºti, 1978, vol. 3, p. 102). Astfel, prin lucrarea Duhului Sfânt sãvârºitã prin Fiul, pâinea primeºte însuºiri dumnezeieºti; Ea devine Trupul Domnului în chipul pâinii. Pentru a fi pe înþelesul tuturor, dãm un exemplu: Dacã omul poate introduce într-o bucatã de fier o putere magneticã sau o putere electricã, Dumnezeu, Care este atotputernic ºi ne iubeºte mult, poate infinit mai mult sã facã ce doreºte cu pâinea ºi cu vinul pentru mântuirea noastrã. Tot în Teologia Dogmaticã Ortodoxã vol. 3, p. 102, pãrintele Dumitru Stãniloae a mai scris: „Domnul nu preface în Euharistie pâinea ºi vinul pentru Sine, ci pentru a Se împãrtãºi oamenilor care cred în El”. Încheiem cu cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos spuse apostolilor Sãi: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa. Nimeni nu vine la Tatãl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Marin-Marius TRUICULESCU

7


Argeºul Ortodox

Ortosinteze

Vizitã pastoraladministrativã în Eparhie

Luni, 26 martie, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic s-a aflat în vizitã pastoraladministrativã în municipiul Piteºti. Cu aceastã ocazie, Înaltpreasfinþia sa a vizitat ºantierele deschise la biserica „Sfintele Femei Mironosiþe”, în parohia Zãvoi ºi la biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel”.

opiniei publice cã se delimiteazã de orice atitudine ºi expresii nepotrivite, ca limbaj, proferate în acest conflict mediatic, din orice parte ar veni ele. Avându-se în vedere cã Gheorghe Bãrãnescu este ºi preot pensionar, îi aducem aminte cuvintele lui Iisus Hristos: „Eu însã vã spun vouã: Cã oricine se

COMUNICAT DE PRESÃ În urma conflictelor apãrute între primarul Gheorghe Bãrãnescu de la Primãria Bãiculeºti ºi anumite ziare ºi posturi de televiziune, Biroul de Presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului aduce la cunoºtinþã

Bãrãnescu este primar, ca cetãþean cu drepturi constituþionale, ºi nu ca preot al Bisericii lui Hristos. Precizãm ºi readucem aminte cã, fãrã aprobarea prealabilã a Arhiepiscopului locului, este interzis cu desãvârºire, personalului clerical ºi neclerical al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului sã angajeze discuþii cu mass-media, pe orice temã ar fi.

mânie pe fratele sãu vrednic va fi de osândã; ºi cine va zice fratelui sãu: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacã îþi vei aduce darul tãu la altar ºi acolo îþi vei aduce aminte cã fratele tãu are ceva împotriva ta, lasã darul tãu acolo, înaintea altarului, ºi mergi întâi ºi împacã-te cu fratele tãu ºi apoi, venind, adu darul tãu. Împacã-te cu pârâºul tãu degrabã, pânã eºti cu el pe cale.” (Sfântul Matei, capitolul 5, versetele 22-25). Pânã la stingerea conflictului ivit – din nefericire – preotul Gheorghe Bãrãnescu se opreºte de la sãvârºirea celor sfinte ºi de la Sfânta Împãrtãºanie, precum ºi pe cei care au provocat acest conflict mediatic, specificându-se cã Gheorghe

ATITUDINEA BISERICII ESTE UNA PASTORALÃ, IAR NU UNA POLITICÃ! BIROUL DE PRESÃ AL PATRIARHEI ROMÂNE ne-a informat: În legãturã cu insinuãrile domnului Adrian Pãtruºcã referitoare la presupuse legãturi preferenþiale sau de culise ale Patriarhiei Române cu diferiþi oameni politici din editorialul intitulat Frunzãverde - culisele unei scuturãri spectaculoase publicat în cotidianul Evenimentul Zilei din ziua de 29 martie 2012, reamintim: Neutrã din punct de vedere politic, dar nu indiferentã faþã de problemele societãþii româneºti, Patriarhia Românã nu se amestecã în viaþa internã a partidelor ºi în confruntãri politice partizane, aºa cum nu doreºte nici o imixtiune politicã în problemele sale interne, ci promoveazã relaþii transparente în interesul Bisericii ºi

binelui comun al societãþii româneºti. Ca atare, Patriarhia Românã respinge încercarea domnului Adrian Pãtruºcã de a asocia imaginea Bisericii Ortodoxe Române ºi a slujitorilor ei cu reprezentanþi ai clasei politice prin insinuãri tendenþioase, cu scopul de-a crea impresia cã Biserica noastrã ar fi pãrtinitoare sau partizanã în relaþiile cu clasa politicã româneascã. Mai precizãm faptul cã Patriarhia Românã respectã opþiunea credincioºilor ortodocºi de a adera la formaþiuni politice pe care le aleg în mod liber. De asemenea, Patriarhia Românã respectã rezultatul alegerilor democratice ºi coopereazã cu instituþiile Statului, indiferent de partidele politice aflate la guvernare, fãrã însã a ignora contribuþia pozitivã pe care o pot

aduce la viaþa societãþii româneºti partidele care nu se aflã la guvernare. Totodatã, Biserica este recunoscãtoare tuturor persoanelor, indiferent de opþiunea lor politicã trecutã sau prezentã, care o ajutã în împlinirea misiunii ei în societate: proclamarea Evangheliei iubirii lui Hristos pentru lume, promovarea vieþii liturgice ºi pastorale, conservarea ºi întreþinerea lãcaºurilor de cult, construirea de noi biserici, organizarea ºi susþinerea activitãþilor culturale ºi social-filantropice, grija pentru comunitãþile ortodoxe româneºti din jurul graniþelor þãrii ºi din Diaspora, relaþiile cu alte culte din România, relaþiile interortodoxe, intercreºtine ºi interreligioase pe plan internaþional, având convingerea cã astfel contribuie la viaþa spiritualã ºi socialã a

poporului român ºi sprijinã cultivarea demnitãþii lui. Aceastã atitudine de respect ºi recunoºtinþã se vede mai ales atunci când se sfinþeºte o bisericã, întrucât ierarhii ºi clerul Bisericii Ortodoxe Române aratã respect ºi recunoºtinþã faþã de ctitori ºi binefãcãtori, indiferent de apartenenþa lor la un partid politic sau de funcþia lor administrativã din trecut ºi prezent. Iar aceastã recunoºtinþã nu înseamnã numaidecât preferinþã pentru unul sau altul dintre partidele politice aflate la putere sau în opoziþie. Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului


Argesul Ortodox Anul XI, nr. 545, 5 -12 aprilie 2012