Issuu on Google+

C M Y K

z Anul X z nr. 505 z 2 - 8 iunie 2011 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Duhul Sfânt este la noi în casã etre Þuþea, care acoperã e Cincizecime, cincizeci de 3.000 de ani de la Hristos zile de la Învierea lui Iisus P D spre începuturi ºi 7.000 de dupã din mormânt ºi dupã Înãlþarea la

Înaltpreasfinþitul Arhiepiscop Justinian – la 90 de ani de frumoasã ºi rodnicã vieþuire

Hristos, l-a întrebat pe Nae Ionescu, alt neegalat: Care ar trebui sã fie însuºirile unui adevãrat român? Petre Þuþea, cum îi era obiceiul de a gândi matematic întru filozofie ºi moralã, a zis: 1. Sã fie creºtin, conºtiinþa religioasã fiind definitorie pentru orice om; 2. Sã fie dispus a-ºi da viaþa pentru România fãrã regret; 3. Sã nu înºele pe nimeni; 4. Sã nu necinsteascã nici o fecioarã, pentru a nu ofensa majestatea Maicii

Cer, potrivit promisiunilor lui Iisus, Duhul Sfânt s-a coborât sub chipul limbilor de foc, peste Sfinþii Apostoli, care erau adunaþi cu Maica Domnului ºi cei peste 120 de ucenici. raiuri noi auzea mulþimea, iar peste cincisprezece neamuri, în limba proprie auzeau cuvântul de foc al lui Dumnezeu, adãugându-se prin botez ca la trei mii de suflete. Aºa a luat fiinþã

G

ciocârliile strãbãtând vãzduhul plin de soare, Duhul Sfânt este la noi în casã! Sã nu vã temeþi! oi toþi am fost nãscuþi ºi crescuþi prin puterea Duhului Sfânt. Omenirea întreagã, de-a lungul ºi de-a latul timpului, este opera Duhului Sfânt, Dãtãtorul de viaþã! n viaþa fiecãruia dintre noi, dacã ne-am uita ºi am fi doar un pic grijulii, am afla lucruri extraordinare. Ia sã întrebãm fiecare pe mamele noastre, mai ales, de câte ori nu au fost salvate de Duhul Sfânt în lucrarea cea mare a vieþii?

N Î

Mesajul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat Înaltpreasfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Justinian, al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureºului ºi Sãtmarului, cu prilejul împlinirii a 90 de ani: În lumina curatã a aniversãrii venerabilului Arhiepiscop Justinian, al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureºului ºi Sãtmarului, care împlineºte anul acesta 90 de ani de frumoasã ºi rodnicã vieþuire, strãlucesc dragostea ºi binecuvântarea lui Dumnezeu, Cel în Treime slãvit. Dragostea plinã de har a Preasfintei Treimi a fost mereu prezentã în viaþa ºi lucrarea Înaltpreasfinþiei Sale, dãruindu-i mult ajutor ºi rod binecuvântat în mãrturisirea dreptei credinþe ºi a iubirii de neam ºi Þarã. Din aceºti 90 de ani împliniþi acum, cei mai cunoscuþi tuturor sunt anii mulþi de frumoasã ºi luminoasã arhierie, cu neobositã lucrare misionarã, intensã, bogatã ºi creatoare de valori ºi demnitate. La popasul aniversar al împlinirii a 90 de ani de viaþã, 90 de ani de binecuvântare, 90 de primãveri, în care se reflectã viaþa ca dar al lui Dumnezeu, ca luminã jertfelnicã ºi roditoare, adresãm Înaltpreasfinþiei Sale alese urãri de sãnãtate ºi belºug duhovnicesc, dimpreunã cu doriri de ajutor sfânt de la Dumnezeu în rodnica activitate de pãstorire a clerului ºi a credincioºilor din Episcopia Ortodoxã Românã a Maramureºului ºi Sãtmarului. Întru mulþi ºi fericiþi ani, Înaltpreasfinþia Voastrã! Cu pãrinteascã ºi frãþeascã dragoste în HristosDomnul, †DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Domnului ºi 5. Sã-ºi recunoascã limitele ºi sã respecte ceea ce poate face altul ºi nu poate face el! ând sunt aºa oameni, cu aºa gândire, scris ºi voire, apoi poþi spune cã Duhul Sfânt este la noi în casã! Este în toate ale noastre lucrãri mici ºi mari, deopotrivã. Este bucuria care nu se mai terminã niciodatã. Sã simþi ºi sã recunoºti puterea ºi lucrarea Duhului Sfânt din rugãciunea, aº zice, cea mai frumoasã din Cer ºi de pe pãmânt, din toate timpurile: Împãrate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevãrului, Care pretudindenea eºti ºi pe toate le împlineºti, Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorule de viaþã, vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi ºi ne curãþeºte pe noi de toatã întinãciunea (spurcãciunea) ºi mântuieºte, Bunule, sufletele noastre!, este de bunã seamã un progres întru simþire ºi gãtirea inimii de a primi focul cel ceresc al Duhului Sfânt.

C

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

prima Bisericã vãzutã a lui Dumnezeu pe pãmânt, care se va întinde pânã la marginile lumii ºi în care suntem ºi noi românii secolului XXI, din mila cea mare a Pãrintelui Luminilor. ot ce viazã, tot ce miºcã pe pãmânt, viaþa sub toate ipostazele ei, sunt darul de viaþã al Duhului Sfânt ºi noi mereu confirmãm acest lucru, atunci când glãsuim întru rugãciunea Împãrate Ceresc, zicând cã Duhul Sfânt este ºi Dãtãtorul de viaþã. ã gândim la aceasta mereu. Oricum ar fi, noi tot suntem în Duhul Sfânt, fie cã înþelegem ºi vrem aceasta, fie cã nu putem sau nu vrem. Atât timp cât se nasc prunci pe pãmânt, rãsare ºi rodeºte lanul de grâu întru prescurã de slujbã ºi pâinea noastrã cea de toate zilele, iar florile zâmbesc în culoare ºi parfumul de care se îmbatã

T S

eþi afla lucruri uimitoare! V iecare mamã în lucrarea vieþii este podoaba Duhului Sfânt! F ªi aºa trebuie sã rãmânã de-a pururi! ã spunem mereu rugãciunea Împãrate Ceresc ºi sã ascultãm în genunchi, rugarea Sfântului Pavel: „Nu întristaþi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu!” (Efeseni 4, 30). uhul Sfânt e numai bucurie ºi sã vorbim dintru ale lui Dumnezeu, mânaþi de Duhul Sfânt! (II Petru 1, 21). tunci vom deveni temple, lãcaºuri ale Duhului Sfânt! „Nu ºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului Sfânt?” (I Corinteni 6, 9). um îl pãstrãm?

S

D A C

Arhiepiscop al Argeului ºi Muscelului

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (LXIII)

Dumnezeu îl mãreºte pe Iosif a. Exemplu de virtute în temniþã Dupã ce a fost bãgat la închisoare, Iosif s-a bucurat ºi acolo de un ajutor atât de mare din partea lui Dumnezeu, cã cel mai mare peste paznicii temniþei i-a încredinþat lui conducerea temniþei. ªi cel mai mare peste paznicii temniþei n-avea grijã de nimic datoritã lui Iosif. În mijlocul necazurilor, iscusita înþelepciune a lui Dumnezeu fãcea ca Iosif sã nu le simtã. ªi, dupã cum mãrgãritarul îþi pãstreazã frumuseþea proprie, chiar dacã îl arunci în mocirlã, tot aºa ºi virtutea îºi aratã propria sa putere oriunde ai arunca-o, în robie, în închisoare, între necazuri sau între desfãtãri. Aºa ºi pe Iosif l-a lãsat Dumnezeu sã strãluceascã frumuseþea virtuþilor lui pe dinaintea ochilor tuturor întemniþaþilor, pentru ca ºi aceia sã înveþe fapta cea bunã ºi sã afle roadele închinãrii la adevãratul Stãpân. Însuºi mai-marele închisorii nu se purta cu el ca ºi cu un întemniþat obiºnuit , ci ca ºi cu unul cu care împãrtãºea grija pazei temniþei, Iosif fiind singurul care, descoperind harul aparte dat lui de Sus, era în stare sã uºureze suferinþele celor întemniþaþi ºi sã-i liniºteascã: ªi a fost cã au greºit marele paharnic ºi marele pitar ºi au fost osândiþi de împãrat la închisoare; ºi, primindu-i pe ei mai-marele închisorii, i-a încredinþat lui Iosif. ªi stãtea lângã ei (Facere 40, 1-4). Stãtea lângã ei ca un „terapeut”, însemnând cã le mângâia, le întãrea sufletul, nu-i lãsa sã le tulbure judecata tristeþea ori disperarea. Iatã cum îºi vãdeºte virtutea, cãci în închisoare fiind, îºi fãcuse o preocupare din strãdania alinãrii necazurilor celorlalþi. De aceea îi întrebã pe ce doi nãpãstuiþi: Pentru ce sunt posomorâte feþele voastre astãzi? ªi ei au rãspuns: am visat niºte vise ºi n-are cine ni le tâlcui. Zis-a lor Iosif: Oare tâlcuirile lor nu sunt ele de la Dumnezeu? Spuneþi-mi dar visele voastre (Facere 40, 7-8). Prin smerenia ºi prin dreapta socotealã de a chema ajutorul lui Dumnezeu Iosif le spune descoperirea viselor lor. Cele trei panere ale brutarului s-au vãdit a fi trei zile pânã la pedeapsa cu moartea. Dimpotrivã,

cele trei viþe au fost, conform tâlcuirii inspirate, trei zile pânã la repunerea în demnitate a marelui paharnic. Pe acesta l-a rugat Iosif: Adu-þi aminte de mine când îþi vei redobândi dregãtoria ta ºi fã-mi bine de pune pentru mine cuvânt la Faraon ºi mã scoate din închisoarea aceasta, cãci eu sunt furat din pãmântul evreilor ºi aici n-am fãcut nimic pentru care

sã fiu aruncat în temniþa aceasta (Facere 40, 14-15). Iatã lipsa desãvârºitã a ranchiunii la acest dumnezeiesc tânãr ce se pricepe din nepomenirea rãului pãtimit pe nedrept. Iosif n-a hulit nici pe egipteancã, nici pe stãpânul sãu Putifar, ºi nici pe fraþii sãi. Din atitudinea lui învãþãm cã atunci când cãdem în astfel de nedreptãþi sã nu cãutãm sã acoperim cu ocãri pe cei ce-au adus acele necazuri peste noi, ci numai sã arãtãm cu vorbã paºnicã nevinovãþia noastrã, aºteptând în liniºte ajutorul Celui de Sus. De aceea ºi Stãpânul cel iubitor de oameni l-a ridicat pe Iosif la o strãlucire nespus de mare, când a vãzut cã atletul Sãu s-a luptat bine, dupã regulile arenei; ºi mai ales avea sã facã dovada unei rãbdãri fãrã seamãn, de vreme ce, marele paharnic, ce ajunsese atât de bine nu ºi-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat (Facere 40, 23). ªi Iosif a rãmas pe mai departe în temniþã, luptând ca într-un loc de exerciþii

atletice, ca sã facã dovada rãbdãrii sale. ªi nu s-a tulburat, n-a cârtit, nu s-a descurajat. ªtia cã luptele i s-au prelungit pentru ca sã primeascã o ºi mai strãlucitoare cununã...

Dumnezeului Celui Viu, a unit visele aceluia într-o singurã prevestire dinspre Stãpânul Universului, tãlmãcind numãrul celor ºapte vaci ºi al celor ºapte spice ca fiind ºapte ani de mare belºug dupã care vor urma ºapte ani de secetã ºi foamete cumplitã. Mai mult, Iosif îi dã ºi un sfat foarte bun îndemnându-l pe Faraon sã punã peste Egipt un bãrbat care sã chiverniseascã belºugul anilor rodnici, într-o aºa mãsurã încât sã fie de mângâiere ºi în cursul celor prãpãdiþi.

b. Iosif tâlcuieºte visele lui Faraon Dupã doi ani a avut Faraon vise […] ªi s-a fãcut dimineaþã ºi s-a tulburat sufletul lui ºi, trimiþând, a chemat pe toþi tâlcuitorii Egiptului ºi pe toþi înþelepþii lui ºi le-a spus lor visul ºi nu era cine sã-l tâlcuiascã lui Faraon (Facere 41, 1-8). Deci au trecut doi ani de zile marele paharnic ºi-a recãpãtat slujba. Atât a fost Iosif uitat, însã din îngãduinþã dumnezeiascã. Dacã marele paharnic i-ar fi amintit lui Faraon înainte ca el sã fi avut visele, ºi l-ar fi eliberat prin intervenþie omeneascã, poate cã virtutea lui Iosif n-ar mai fi fost aºa strãlucitã încât sã fie cunoscutã de mulþime. Dar iscusitul ºi înþeleptul Stãpân, Care ºtie ca un foarte bun meºter, câtã vreme trebuie sã stea aurul în foc, face ca dreptul sã fie uitat doi ani, ca sã vinã timpul viselor lui Faraon, astfel încât, cu ajutorul nevoii de atunci, Iosif sã ajungã faimos în toatã împãrãþia. Apoi mai era ºi scopul de a fi ruºinatã ºtiinþa vrãjitoreascã ºi pãgâneascã a aºa-numiþilor înþelepþi din Egipt, de cãtre robul evreu care sã facã tuturor cunoscu harul cel de Sus ºi sã vesteascã puterea adevãratului Dumnezeu. Pentru toate acestea abia acum ºi-a adus aminte ºi marele paharnic de Iosif , ºi i-a spus lui Faraon cã, pe când a fost în închisoare era acolo un rob evreu care tâlcuia visele negreºit. ªi auzind acestea împãratul a trimis dupã Iosif, l-au scos din închisoare, l-au ras, i-au schimbat îmbrãcãmintea ºi a venit la Faraon, ce i-a zis: Am vãzut un vis ºi nu este cine sã-l tâlcuiascã; dar am auzit spunându-se de tine cã dacã auzi visele, le tâlcuieºti (Facere 41, 14-15). Din rãspunsul pe care Iosif îl dã acum lui Faraon se observã marea lui pricepere ºi evlavie, cãci îl corecteazã subliniind cã nu-i cu putinþã sã tâlcuieºti visele fãrã o descoperire de Sus: Nu eu, zice, ci Dumnezeu va da rãspuns pentru liniºtirea lui Faraon (Facere 41, 16). ªi propovãduind lui Faraon puterea

c. Faraon slujeºte la împlinirea viselor lui Iosif ªi au plãcut lui Faraon cuvintele acestea ºi tuturor slugilor lui. ªi a zis Faraon: Oare vom gãsi un om ca acesta care sã aibã Duhul lui Dumnezeu în el?Pe cine vom gãsi care sã fie învrednicit de atâta har încât sã aibã duhul lui Dumnezeu în el?ªi a zis lui Iosif: De vreme ce Dumnezeu þi-a arãtat þie toate acestea, nu este om mai priceput ca tine (Facere 41, 37-39). Faraon a fost convins cã Iosif a putut tãlmãci tãlmãci visele numai prin descoperire dumnezeiascã. În clipa în care hotãrãºte sã-l urce pe tronul împãrãtesc, Faraon nici nu-ºi dãdea seama cã ajunsese a sluji prin rânduialã divinã la împlinirea viselor avute de Iosif pe când trãia lângã fraþii sãi ºi tatãl sãu. Fãrã sã ºtie a fãcut sã împlineascã visele prooroceºti ale lui Iosif. ªi a zis Faraon lui Iosif: Iatã, te pun astãzi peste tot pãmântul Egiptului. ªi luând Faraon inelul din mâna lui, l-a pus în mâna lui Iosif; ºi l-a îmbrãcat cu hainã de vison ºi a pus lanþ de aur împrejurul gâtului lui; ºi l-a suit în carul cel de-al doilea al lui ºi a strigat înaintea lui crainicul ºi l-a pus pe el peste tot Egiptul. ªi a zis Faraon: Fãrã de tine nimeni nu va ridica mâna în tot pãmântul Egiptului. ªi Faraon i-a pus lui Iosif numele Þafnat-Paneah (Facere 41, 4145). ªi numele se tâlcuieºte „Cunoscãtor al celor ascunse”. Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

Molitfelnicul tâlcuit Învãþãtura ortodoxã despre sfintele icoane

Rânduiala sfinþirii icoanelor Preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu Pentru început vom arãta ce fel de cinstire se cuvine a aduce Nãscãtoarei de Dumnezeu. Încã din timpurile apostolice ºi pânã în zilele noastre, toþi cei care L-au iubit cu adevãrat pe Hristos au cinstit-o ºi pe cea care L-a nãscut, L-a crescut ºi La îngrijit în timpul copilãriei Sale. Dacã Dumnezeu-Tatãl a ales-o, Dumezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a sãlãºluit întru ea, supunându-i-Se în timpul copilãriei, îngrijindu-Se de ea atunci “când era spânzurat pe Cruce -, nu ar trebui atunci ca toþi cei care îºi mãrturisesc credinþa în Sfânta Treime sã o cinsteascã ºi pe Maica Domnului? Chiar din zilele vieþii sale pãmânteºti, prietenii lui Hristos, Sfinþii Apostoli au arãtat o mare grijã ºi dragoste faþã de Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu. Între toþi, cel mai mult Sfântul Apostol ºi Evanghelist Ioan care, împlinind porunca Dumnezeiescul ei Fiu a luat-o la sine ºi a îngrijit-o ca pe propria sa mamã din clipa în care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce „Iatã mama ta” (Ioan 19, 27). Cu cât credinþa în Hristos se întindea ºi numele

Mântuitorului era slãvit în tot pãmântul, iar împreunã cu EI ºi Cea care primise sã-I fie Maicã -, cu atât mânia potrivnicilor lui Hristos creºtea împotriva ei. Maria a fost mama lui Iisus. Ea a arãtat o nemaiauzitã curãþie ºi, mai mult, fiind acum în cereºtile lãcaºuri este un sprijin pentru toþi creºtinii. Prin urmare, toþi cei care-L urau pe Iisus Hristos ºi care nu credeau în El, cei care nu-I înþelegeau învãþãturile sau, mai bine spus nu voiau sã le înþeleagã aºa cum le-a înþeles Biserica, cei care doreau sã punã în locul dumnezeieºtilor învãþãturi ale lui Hristos propriile judecãþi omeneºti, toþi aceºtia ºi-au aþintit ura pentru Hristos, pentru Evanghelie ºi pentru Bisericã asupra Preacuratei Fecioare. Au urmãrit sã-i ºtirbeascã cinstea, pentru ca în acest

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

fel sã poatã distruge ºi credinþa în Fiul sãu. Au dorit sã-i ºtirbeascã cinstirea printre oameni pentru a putea sã schimbe din temelii întreaga învãþãturã creºtinã. În pântecele Fecioarei s-a întâlnit omul cu Dumnezeu. Ea a fost cea aleasã a-I sluji Fiului lui Dumnezeu, ca scarã pentru a Se pogorî El din Ceruri. A defãima cinstirea sa înseamnã a smulge creºtinismul din rãdãcini, a-1 distruge din înseºi temeliile sale. De aceea învãþãtura de credinþã ortodoxã spune cã Maicii Domnului se cuvine preacinstire, aºa cum sfinþilor se cuvine cinstirea, iar Sfintei Treimi adorarea sau latria. În ceea ce priveºte rânduiala

este aceeaºi pânã la citirea psalmului. De data aceasta avem psalmul 44 „Cuvânt bun rãspuns-a inima mea...”, care este un psalm în care se prevesteºte existenþa Maicii Domnului. Apoi urmeazã douã rugãciuni în care se cere lui Dumnezeu „sã binecuvânteze icoana cu binecuvântarea Sa cea cereascã ºi sã-i dea ei puterea ºi tãria facerii de minuni. Sã o facã vindecãtoare ºi izvor de tãmãduire tuturor celor care în dureri se vor pleca în faþa ei ºi vor cere ajutor de la Domnul prin Nãscãtoarea de Dumnezeu.” Dupã ce sfârºeºte de citit rugãciunile, preotul va stropi icoana cu aghiasmã, rostind formula „Se sfinþeºte icoana aceasta cu harul Preasfântului Duh, prin stropirrea cu aceastã apã sfinþitã, în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.” Îndatã se cântã tropare închinate Maicii Domnului „Sub milostivirea ta scãpãm...”; „Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã, bucurã-te...” dupã care preotul va sãruta icoana ºi va face otpustul. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Dialog cu Adrian Papahagi, consilier al ministrului Afacerilor Externe

„Eu nu concep civilizaþia europeanã fãrã creºtinism” Adrian Papahagi este consilier al domnului Teodor Baconschi - Ministrul Afacerilor Externe, director adjunct al Institutului de Studii Populare, membru fondator ºi vicepreºedinte al Fundaþiei Creºtin-Democrate, director al Centrului de Istoria Cãrþii ºi a Textelor (CODEX), UBB - Cluj, ºi lector la Catedra de limbã englezã a Facultãþii de Litere, UBB - Cluj. S-a nãscut la 20 martie 1976, la Cluj, a urmat Liceul „Gheorghe ªincai“ (1994), apoi, ca elev strãin, École Normale Supérieure - Rue dâUlm Paris (1997-2000). A obþinut licenþa în englezã ºi germanã ºi a urmat doi ani de studii clasice la Universitatea „Babeº-Bolyai“ Cluj, dupã care a studiat (master ºi doctorat în filologie - summa cum laudae) ºi predat la Universitatea Paris - IV Sorbonne ºi la Institut Catholique de Paris (1999-2003). Are un volum de autor ºi a editat alte patru, a publicat 20 de articole ºtiinþifice în reviste occidentale ºi câteva zeci de articole (editoriale, cronici, atitudine) în „România Literarã“, „Adevãrul Literar ºi Artistic“, „Revista 22“, „Dilema“, „Cuvântul“, „Echinox“. - Stimate Domnule Adrian Papahagi, mulþumindu-vã pentru posibilitatea realizãrii acestui interviu, v-aº întreba, pentru început, care ar fi rostul cãrturarului în lumea de astãzi, de la noi cel puþin, unde se vorbeºte nu rareori despre un haos? Despre o prelungitã reaºezare a valorilor? Care este prestaþia lui în politic? - Îmi place cã folosiþi cuvântul cãrturar, cãzut în desuetudine în epoca de barbarie lingvisticã în care trãim. Îl prefer oricând nefericitului adjectiv 'intelectual' care, în lipsã de substanþã, se zbate sã obþinã, prin imposturã neologisticã, prestigiu semantic. Presupunând cã intelectualul ºi cãrturarul sunt douã specii distincte - ºi ajung sã cred cã, spre deosebire de cãrturari, 'intelectualii' nu pot fi decât publici - cãrturarul se þine adesea departe de lumea politicã. Cu alte cuvinte, cãrturarul este personajul niþel inactual care poate fi gãsit mai degrabã în bibliotecã decât în studiourile de televiziune. Sunetului ºi furiei politicului le preferã 'calmul valorilor'; cliºeului, instantaneului, butadei le contrapune tomul, acumularea, durata. Specia intelectualilor a fost descrisã fãrã complezenþã de Paul Johnson într-o carte memorabilã: de la Rousseau la Sartre ºi Foucault, trecând prin Marx, gândirea lor s-ar zice cã a avut mai degrabã efecte nefaste. De cealaltã parte, modelul cãrturarului desãvârºit este închis în superba formulã prin care Jean Leclercq surprinde esenþa benedictismului: 'lâamour des lettres et le désir de Dieu'. Benedictinul sau în genere cãlugãrul cãrturar, îndrãgostit de litere ºi în cãutarea lui Dumnezeu, împlineºte ºi transcende totodatã idealul cunoaºterii. Este orizontul în care se situeazã, pãstrând proporþiile, modestele mele aspiraþii. Visez la un Vivarium al zilelor noastre, unde exegeza biblicã ºi studiul literaturii clasice sã se regãseascã în fireascã îmbrãþiºare. Dar sã nu uitãm cã Vivariumul lui Casiodor este un succedaneu al falimentului politic al senatorului. ªi fiindcã tot l-am pomenit pe Casiodor, aº spune cã, deºi este povestea unui eºec politic, viaþa lui demonstreazã cã ºi cãrturarii pot avea un destin

public. Îl iau cu autoironie ca model pe Casiodor un alibi convenabil dacã, dupã tot ce am spus pânã acum, s-ar gãsi cineva sã mã întrebe de ce am abandonat, vremelnic sau definitiv, manuscrisele medievale pentru proiectul politic creºtindemocrat sau pentru diplomaþie. - Casiodor, pe care l-aþi evocat, aparþinea clasei senatoriale a Imperiului Roman târziu. Era un aristocrat devenit „aristocrat al minþii“. Cum aþi caracteriza „aristocraþia minþii“ româneºti, unde, cum spunea tatãl dumneavoastrã, nu are ce cãuta democraþia? Cum a evoluat ea de la aprecierile fãcute de Marian Papahagi?

- Tatãl meu se referea probabil la democraþia anarhicã, rousseauistã, egalitaristã. Însã la origini, democraþia era ea însãºi o aristocraþie. În vremea lui Pericle, atenienii cu drept de vot erau o elitã restrânsã. Idealul democratic nu este aºadar unul plebeu, ci aristocratic. Ca sã-l citez pe Leo Strauss, democraþia ar trebui sã fie o aristocraþie generalizatã. Iisus Hristos Însuºi este, dupã cum zicea Nicolae Steinhardt, „cel mai mare boier“, iar boieria asta este darul social al creºtinismului. Creºtinul este un ales, un aristocrat, ºi trebuie sã îºi þinã permanent rangul. O societate creºtinã este o societate aristocraticã, de oameni liberi, demni ºi egali. Cine nu înþelege asta nu înþelege nimic din creºtinism. Aº vrea ca acest ideal creºtin al elecþiunii, al meritului sã domine ºi în viaþa publicã, ºi în culturã. O politicã aristocraticã e înfruntare de gentlemeni, nu ceartã de þaþe. O „aristocraþie a minþii“ exclude impostura semidocþilor sau gãlãgia intelectualilor „publici“. Din pãcate, atât corpul politic, cât ºi mintea naþiunii au cunoscut o decãdere, o vulgarizare fãrã precedent în ultima jumãtate de veac. Secularizarea a dus la o marginalizare a verticalei ºi, odatã cu ea, a ierarhiei ºi a principiilor aristocratice. Relativismul ºi nivelarea orizontalei au luat locul înãlþimii ºi al ordinii. - Vorbiþi ºi într-un manifest recent despre idealul unei „aristocraþii generalizate“. Nu credeþi cã dupã cãderea comunismului au apãrut premisele revenirii la o tradiþie culturalã ºi politicã „aristocraticã“? Tranziþia de care tot vorbim implicã ºi depãºirea unei crize morale sau spirituale. Totuºi, ce lucruri bune s-au aºezat în lumea noastrã în ultimii 20 de ani?

- Cãderea comunismului nu a adus cu sine sãnãtatea, ci doar convalescenþa. Asemenea unui pacient operat cu succes de cancer, dar care este expus infecþiilor postoperatorii, ºi corpul politic al naþiunii noastre este vulnerabil. În vidul postcomunist s-au insinuat, la pachet cu renaºterea admirabilã a credinþei ºi reafirmarea unor elite autentice, derutele veacului: un spiritualism difuz ºi heterodox, hedonismul ºi avatarurile sale, dreptomismul tâmp ºi fratele sãu, multiculturalismul ignar. Deºi s-au produs multe reaºezãri benefice, nu cred cã putem depãºi cinci decenii de ateism, minciunã ºi stupiditate programaticã prin saltul în vidul consumist. Îmi pãstrez aºadar ancorarea într-un pesimism antropologic pur conservator, care mã îndeamnã sã pun un prognostic rezervat. Cred cã multe lucruri bune, care au supravieþuit cumva sub comunism, sunt pe cale sã disparã definitiv. De pildã, nu sunt convins cã nivelul ºcolii româneºti a crescut în ultimii douãzeci de ani. Ca profesor, vãd studenþi din ce în ce mai ignoranþi, biblioteci goale în timpul sesiunii. Dispariþia admiterii în liceu ºi facultate, cumulatã cu persistenþa unui bacalaureat formal ºi irelevant, creeazã un efect catastrofal. Transformarea universitãþilor, inclusiv a celor cu tradiþie, în fabrici de diplome nu conduce la generalizarea aristocraþiei minþii, ci la propagarea unei noi specii: lumpen-intelectualul. Aristocraþia înseamnã efort susþinut pentru un ideal. Înseamnã credinþã, comportament, doxã, înrãdãcinare. Þãranul autentic sau marele duhovnic sunt aristocraþi, în timp ce potentaþi ai zilei sau chiar moºtenitori ai unor nume ilustre pot fi lumpeni perfecþi. Dar câþi þãrani autentici mai avem, din care sã se selecteze Pârvanii, Brâncuºii sau Rebrenii de azi? Mai poate umanitatea crescutã între betoane ºi hrãnitã cu junk food, junk music ºi junk media sã fie legatã de pãmântul ºi tradiþiile acestui neam? Ce înrãdãcinare mai poate avea un tânãr care ºi-a hrãnit adolescenþa cu MTV, Harry Potter ºi McDonalds ºi al cãrui orizont de aºteptare este luminat de neoanele de la mall sau de flash-urile din discoteci? Mutaþia antropologicã este majorã. Libertatea pe care am câºtigat-o nu a devenit libertate lãuntricã, îmbunãtãþirea incontestabilã a traiului nu a adus cu sine îmbunãtãþirea spiritualã. Cu toate acestea, starea de astãzi este categoric preferabilã celei dinainte de anul 1989. Tot ce sper este sã aparã anticorpi la deriva moralã, intelectualã ºi spiritualã a epocii. Aºtept afirmarea unei generaþii de tineri conservatori, idealiºti, spiritualizaþi, sãtui de relativisme laxe ºi de lumpenizare. - Trebuie sã înceteze domnia mediocritãþii din învãþãmântul universitar. Aþi vorbit de ºcoalã. Ce loc ocupã ºcoala, în general, printre prioritãþile schimbãrii în bine a lumii noastre româneºti? - Un loc de frunte, fireºte. Dar cred cã se merge într-o direcþie greºitã. Cine vrea sã înþeleagã de ce poate citi cu folos Criza spiritului american a lui Allan Bloom (de fapt, titlul original, The Closing of the American Mind, sugereazã chiar o 'încuiere a minþii'). Nu cred într-o educaþie bazatã pe aºazisele 'competenþe': pentru aceasta ar trebui sã existe ºcoli de ucenici sau de secretare - deplâng, de altfel, declinul acestui tip de învãþãmânt vocaþional. Cred într-o educaþie bazatã pe

Forme de manifestare ale crizei conºtiinþei contemporane Venirea acestui val de cãldurã aduce ºi o formã acutã de tensiune în conºtiinþa societãþii. Oamenii sunt afectaþi de instabilitatea vieþii, de fluctuaþiile care ne afecteazã existenþa. Cum era de aºteptat apar ºi mesajele apocaliptice, care anunþã sfârºitul iminent al lumiii. Documentarele realizate despre anul 2012 vorbesc despre o sumã de dezastre care se pot abate asupra omenirii, de la curtemure ºi valuri gigantice pânã la impactul dintre asteroizi ºi planeta Terra. Din ochii oamenilor parcã a dispãrut bucuria, înlocuitã acum de spaimã. Chiar dacã majoritatea populaþiei nu se resimte la nivel conºtient, impactul este foarte mare la nivel subliminal. Avântul consumist bombardeazã individul cu mesaje subliminale, menite sã sugestioneze viitorul cumpãrãtor pentru a achiziþiona cât mai mult. Dar aceastã sumã de acþiuni inconºtiente nu este menitã sã ne

echilibreze, din contrã. Aceastã continuã creºtere a agitaþiei ºi a vibraþiei inconºtiente are efect cumulativ, se adunã în noi ºi ne destabilizeazã. Cred cã mãrirea frecvenþei mesajelor cu conþinut apocaliptic este proporþionalã cu starea de vinovãþie pe care o resimte fiecare dintre noi în acest spaþiu al secularizãrii. Omul se simte sugestionat, împins sã se livreze acestei lupte atroce pentru existenþã, dincolo de orice formã de moralã, în speranþa unei iluzorii prosperitãþi. Dar prin asta se simte vinovat în adâncul sãu ºi resimte nevoia pedepsei pe care o conºtientizeazã vestitorii sfârºitului lumii. Este ºi aceasta o încercare de a psihanaliza inconºtientul contemporan, în speranþa de a ne vindeca de stresul provocat de creºterea individualismului, a concurenþei neloiale etc. Chiar ºi la cele mai anesteziate conºtiinþe,

cunoaºtere ºi culturã. Cred în erudiþie ºi rafinament, ceea ce înseamnã învãþat pe de rost date, formule, declinãri, partituri, poezii. Dar vã veþi fi convins cã sunt un personaj profund conservator. Un învãþãmânt care înlocuieºte cunoºtinþele cu competenþele va înlocui ºtiinþa cu meºteºugul, erudiþia cu îndemânarea ºi nu va face decât sã erodeze tradiþia ºi cultura înaltã. Vã dau un singur exemplu: priviþi în jur la decãderea jurnalismului. Odinioarã, jurnaliºtii erau filologi care stãpâneau bine limba ºi citiserã o bibliotecã întreagã. Astãzi, sunt 'comunicatori': lejer agramaþi, vag dezarticulaþi ºi profund inculþi. Soluþia ar fi un învãþãmânt cu douã viteze. Generalizarea educaþiei este beneficã, deci nu voi regreta epoca în care elitele erau autentice, dar ºi analfabetismul omniprezent. Pe de altã parte, elevii ºi studenþii de vârf se pierd în învãþãmântul de masã. Aº vrea sã vãd în România mari ºcoli asemãnãtoare acelor grandes écoles din Franþa sau institute de studii avansate ca în lumea angloamericanã. În ce priveºte liceul, cred cã au supravieþuit colegii naþionale de bun nivel: mi-aº dori însã ca tinerii strãluciþi pe care îi produc sã nu fie exportaþi, ci sã rãmânã în sistemul universitar românesc. Pentru asta, trebuie sã înceteze domnia mediocritãþii din învãþãmântul universitar. „Pentru mine, România nu este carierã, ci destin“. - Care este poziþia intelectualului român faþã de valorile creºtine ºi de Bisericã? - Din ceea ce am spus mai sus, veþi fi dedus deja cã nu mã identific cu specia 'intelectualului' ºi refuz acest cliºeu. Pot vorbi în nume propriu, ºi vã pot spune ce vãd la prietenii mei. Eu, unul, sunt creºtin-ortodox practicant, chiar dacã nu unul prea vrednic. Sunt apropiat de Bisericã ºi iubesc Ortodoxia. Sunt ierarhi cãrora le datorez mult, începând cu Preasfinþitul Vasile Someºanul, care m-a botezat ºi îmi este duhovnic, ºi cu Înalt Preasfinþitul Iosif, duhovnicul meu de la Paris, cãruia îi datorez deºteptarea liturgicã. Totuºi nu clamez apartenenþa la Biserica lui Iisus Hristos ca pe un titlu de glorie, ci o vãd ca pe o datorie faþã de mine ºi semeni. Creºtinismul are ºi o dimensiune civicã, socialã, dincolo de cea misticã. De aceea, nu concep civilizaþia europeanã fãrã creºtinism: identitatea noastrã este una creºtinã, de care nu avem dreptul sã ne dezicem. Dar nu toþi intelectualii au aceastã poziþie. Foarte mulþi practicã un sincronism stângist, antireligios sau agnostic. Este dreptul lor sã fie în ton cu veacul, aºa cum este dreptul nostru sã fim creºtini conservatori, fãrã a deveni habotnici. Biserica este principala forþã conservatoare a neamului. Deºi este nevoitã sã se adapteze epocii ca instituþie lumeascã, ca instituþie divinã rãmâne dincolo de veac. Într-o vreme în care tradiþia a intrat în disoluþie, Biserica este ancora noastrã de cãpãtâi. Sunt convins cã Biserica Ortodoxã Românã va reuºi sã rãmânã punctul de referinþã fix într-un peisaj care se schimbã cu o vitezã uluitoare. Vitalã ºi misticã, mângâietoare ºi severã - Ortodoxia îºi pãstreazã harul ºi puterea de agregare spiritualã ºi socialã. - Vã mulþumim, dorindu-vã mult succes, mult spor ºi multe împliniri, în continuare!... A consemnat Drd. Stelian GOMBOª

crezul creºtin nu se ºterge, rãmâne doar ascuns pânã la ziua judecãþii. În pofida sfâºierii zilnice reciproce, justiþia divinã se aflã în noi ºi noi ºtim acest lucru. Deºi dorim sã ne eliberãm de tirania luptei pentru supravieþuire, de multe ori suntem forþaþi sã ne abatem de la calea dreaptã, ºi ºtim cã vom primi într-o zi mãsura faptelor noastre. Deºi este posibil ca la nivel planetar multe lucruri sã nu mai poatã fi îndreptate (de la poluare pânã la dezastre naturale), avem posibilitatea de a ne îndrepta în sufletul nostru, unde nu suntem atinºi nici de Codul lui Da Vinci, nici de alte coduri... Acum avem posibilitatea, de a ne îndrepta, a ne ruga sã fim iertaþi, pentru cã nu este o tragedie pierderea trupului ci mai degrabã cea a sufletului, ºi datoria noastrã este de a le salva pe amândouã. Trebuie deci sã conºtientizãm faptul cã nu suntem simple maºini de trãit, ci fiinþe create de Dumnezeu în splendoarea fericirii ºi a iubirii veºnice. Prof. Alexandru BRICHIUª

3


Argeºul Ortodox

Înãlþarea Domnului a deschis calea spre împlinirea fãgãduinþei În urmã cu mai bine de douã milenii, s-au cam întristat cei care L-au vãzut pe Fiul lui Dumnezeu înãlþându-Se la cer. Însã, chiar dacã Hristos a plecat de pe acest pãmânt, El nu ne-a pãrãsit, dupã cum le-a promis ucenicilor Sãi: „ªi dacã Mã voi duce ºi vã voi pregãti loc, iarãºi voi veni ºi vã voi lua la Mine, ca, unde sunt Eu, sã fiþi ºi voi” (Ioan 14, 3). Astfel, Înãlþarea lui Hristos Dumnezeu trebuie privitã cu înþeleaptã bucurie, fiindcã în acele momente sublime a fost deschisã în mod concret calea înãlþãrii sufletelor noastre la ceruri. „Nimeni nu vine la tatãl decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Numai Domnul nostru Iisus Hristos este Calea, Adevãrul ºi Viaþa. Mântuitorul S-a înãlþat de la noi la Tatãl nu pentru a ne da prilej de întristare, ci pentru a ne pregãti cele folositoare sufletului nostru. Dacã din iubire Hristos S-a întrupat, a vieþuit printre oameni ºi a învins moartea, din acelaºi sentiment pentru noi El S-a înãlþat la cer, continuând sã se îngrijeascã pentru binele nostru veºnic. Sfântul Evanghelist Luca ne-a lãsat cea mai detaliatã mãrturie despre Înãlþarea Domnului în capitolul 24 al evangheliei sale. Mai târziu cu ºaptesprezece veacuri, Sfântul Dimitrie al Rostovului (1651- 1709) avea sã realizeze o edificatoare expunere a motivelor pentru care

Domnul Iisus Hristos S-a înãlþat la cer. Mai întâi, Domnul ºi Mântuitorul nostru a trebuit sã Se înalþe la cer ca sã poatã privi de acolo la nevoinþele tuturor oamenilor, ajutândui totodatã sã le înfrunte în diverse moduri. Numai de la înãlþimea unei movile pãstorul va reuºi sã vegheze asupra întregii turme pe care o are în grijã. Pe de altã parte, calea spre Tatãl ceresc se cuvenea a fi deschisã de Cel fãrã de pãcat, Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a înãlþat întru slavã ca Înainte mergãtor spre Ierusalimul cel de Sus. Pânã sã Se înalþe Mântuitorul la cele de sus, omul nu a avut cale cãtre cer. „ªi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer” (Ioan 3, 13). Înainte nu a fost nimeni vrednic sã se urce la cer, nici mãcar drepþii ºi proorocii Vechiului Testament. Din clipa în care Hristos Domnul, întrupat fiind, S-a înãlþat dincolo de albastrul infinit, imediat s-a deschis calea cãtre cer pentru întreg neamul omenesc. Pe aceastã cale au mers în urma Domnului sufletele sfinþilor protopãrinþi ºi prooroci, care au fost ridicate din iad; pe aceastã cale au mers la ceruri Apostolii, Sfinþii, Mucenici ºi Cuvioºi, Mãrturisitorii; ºi astãzipe aceastã cale binecuvântatã se înalþã sufletele oamenilor credincioºi ºi drepþi care au mers pe urmele lui Hristos încã din viaþa

pãmânteascã. „Toþi cunoaºtem acum calea cãtre cer; numai sã nu ne lenevim sã urcãm pe ea!” (Sfântul Dimitrie al Rostovului). Un alt motiv pentru care Hristos S-a înãlþat la cer, este caela de amijloci pentru noi la Dumnezeu Tatãl. „Dacã va pãcãtui cineva, avem Mijlocitor cãtre Tatãl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispãºire pentru pãcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi” (Sfântul Ioan Teologul). Dar sã nu uitãm faptul cã Hristos Dumnezeu mijloceºte doar pentru pãcãtoºii îndreptaþi prin pocãinþã, care au inimã înfrântã ºi smeritã, hotãrâþi fiind sã nu mai pãcãtuiascã. Fiul lui Dumnezeu S-a înãlþat dincolo de strãlucirile soarelui ºi pentru a pregãtii fiecãruia dintre noi un loc în ceruri, unde vom trãi veºnic ºi vom împãrãþi împreunã cu El. „În casa Tatãlui Meu multe locaºuri sunt... Mã duc sã vã pregãtesc loc” (Ioan 14, 2). Însã ce anume vom face noi pentru a ne merita acel loc? Vom începe, încã din aceastã viaþã, sã lucrãm cu sârguinþã ogorul mântuirii noastre, împlinind poruncile dumnezeieºti ºi ridicându-ne mereu privirea spre cer în rugãciunile noastre. Dacã dorim cu adevãrat sã ocupãm locul pe care ni l-a pregãtit Hristos Dumnezeu în ceruri, trebuie sã-L urmãm cu trup ºi suflet, renunþând

mai întâi la patimile noastre, rãbdând suferinþele ºi, mai ales, fãcându-ne robi iubirii. Însuºi Mântuitorul ne-a spus acestea: „Cel ce voieºte sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea sa ºi sã-Mi urmeze Mie!”. Gândindu-Se la firea noastrã neputincioasã, Domnul Iisus Hristos nu ne-a lãsat singuri pe pãmânt. La zece zile de la Înãlþare, ni L-a trimis pe Mângâietorul, Duhul Sfânt pentru a ne lumina sã lucrãm totdeauna cele bune ºi de folos sufletelor noastre. „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatãl, în numele Meu, acela vã va învãþa toate ºi vã va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus” (Ioan 14, 26). Amalia CORNÃÞEANU

Liturgicã

Cuvintele de instituire a Sfintei Împãrtãºanii (partea I)

De ce la Dumnezeiasca Liturghie spunem cu glas tare „Luaþi, mâncaþi...” ºi „Beþi dintru acesta toþi...” ºi dupã aceea binecuvântãm pâinea ºi vinul, în timp ce Domnul, la Cina cea de Tainã, mai întâi a binecuvântat ºi dupã aceea a spus „Luaþi, mâncaþi...” ºi celelalte? În relatãrile despre Cina cea de Tainã, adicã despre predarea Tainei Dumnezeieºtii Euharistii de cãtre Domnul, pe care le gãsim în Evanghelii ºi la Apostolul Pavel, mai înainte ca Domnul sã îi cheme pe Apostoli sã se împãrtãºeascã („Luaþi, mâncaþi...” „Beþi dintru acesta toþi...”) mai întâi „binecuvinteazã” sau „mulþumeºte” (Matei 26, 26-27; Marcu 14, 22-23; Luca 22, 10-20; I Corinteni 11, 24-25). ªi când scriitorii sfinþi nu folosesc în legãturã cu paharul unul din cei doi termeni de mai sus, ei pun în locul lui adverbul „asemenea” (Luca 22, 20; I Corinteni 11, 25), prin urmare ºi prin acesta se subînþelege verbul „binecuvântând” sau „mulþumind”. Dacã prin aceastã „binecuvântare” sau „mulþumire”, care a precedat „cuvintele de instituire” a Tainei (adicã „Luaþi..”, „Beþi...”) se înþelege sfinþirea materiilor, aºa cum o înþelegem astãzi, adicã prefacerea în Trupul ºi Sângele Domnului, sau pur ºi simplu o rugãciune doxologicã de mulþumire iar sfinþirea s-a fãcut prin cuvintele de instituire, aceasta este o discuþie care îi priveºte pe tâlcuitorii textului sfânt ºi pe dogmatiºti. Noi numai acest lucru am putea sã îl notãm, cã

4

aceiaºi termeni „a mulþumi” sau „a binecuvânta” sunt folosiþi în Noul Testament, în afarã de situaþiile specifice de mai sus, ºi în alte cazuri, având al doilea înþeles, fãrã sã se înþeleagã cã materiile binecuvântate s-au schimbat în Trupul ºi Sângele lui Hristos. De exemplu, la binecuvântarea celor cinci pâini (Matei 14, 9; Marcu 6, 41; Luca 9, 16), a

celor ºapte pâini (Matei 15, 36; Marcu 8, 67), precum ºi la binecuvântarea pâinii în Emaus (Luca 22, 30), care sunt oarecum sub semnul îndoielii dacã este vorba despre Taina Dumnezeieºtii Euharistii sau despre binecuvântarea pâinii la masa de obºte. Rugãciuni anaforale din diferitele Liturghii Oricare ar fi rezolvarea acestei probleme ermineutice, întreaga tradiþie liturgicã, cel puþin a Rãsãritului, aºa cum este mãrturisitã în paralelele acestei rugãciuni anaforale din diferitele Liturghii, vede în „euharistia/mulþumirea” sau „binecuvântarea” aceasta a Domnului un act

clar sfinþitor de transformare a pâinii în Trupul ºi al conþinutului paharului în Sângele lui Hristos, înainte de cuvintele Domnului: „Luaþi, mâncaþi...” ºi „Beþi dintru acesta toþi...”. Este suficient un mic recurs la anaforalele greceºti principale pentru a se demonstra acest lucru: în Liturghia din Constituþiile Apostolice: „Înãlþându-ºi ochii cãtre Tine, Dumnezeul Lui ºi Tatãl, ºi frângând, a dat... tot aºa ºi paharul, punând din vin ºi din apã ºi sfinþind, l-a dat...”. La Liturghia Sfântului Iacov: „Înãlþându-ºi ochii cãtre cer ºi oferind Þie, lui Dumnezeu ºi Tatãl, mulþumind, binecuvântând, sfinþind, frângând, a dat... asemenea [ºi paharul]... cãutând cãtre cer ºi oferind Þie, lui Dumnezeu ºi Tatãl, mulþumind, binecuvântând, sfinþind, umplând de Duh Sfânt, l-a dat”. La Liturghia Sfântului Marcu: „Înãlþându-ºi ochii cãtre cer spre Tine, Pãrintele Lui, dar Dumnezeul nostru ºi Dumnezeul tuturor, mulþumind, binecuvântând, sfinþind, frângând, a dat mai departe,., asemenea [ºi paharul].... înãlþânduºi ochii... mulþumind, binecuvântând, sfinþind, umplând de Duh Sfânt, l-a dat...”. În fragmentul Anaforalei Sfântului Epifanie al Ciprului: „Oferindu-Þi Þie, lui Dumnezeu ºi Tatãl, mulþuind, sfinþind, a dat... asemenea... a pecetluit paharul nemuririi ºi la dat...”. În Liturghia alexandrinã a Sfântului Vasile cel Mare „înãlþându-ºi ochii cãtre înãlþimile cerurilor spre Tine, Pãrintele Lui, Dumnezeul nostru ºi Dumnezeul a toate, mulþumind,

binecuvântând, sfinþind, frângând, a dat... la fel ... mulþumind, binecuvântând, sfinþind, gustând iarãºi a dat...”. În Liturghia alexandrinã a Sfântului Grigorie Teologul: „întorcând [ochii] în sus cãtre Pãrintele Tãu, Dumnezeul nostru ºi Dumnezeul a toate, ai mulþumit, ai binecuvântat, ai sfinþit, ai frânt, ai dat ... asemenea ... ai mulþumit, ai binecuvântat, ai sfinþit, ai dat...”. În fine, în cele douã Liturghii bizantine atât de cunoscute nouã, în cea a Sfântului Ioan Hrisostom, pe de o parte, pentru pâine: „mulþumind ºi binecuvântând, sfinþind, frângând, a dat", iar în cea a Sfântului Vasile cel Mare, pe de alta, ºi mai clar: „aducând Þie, lui Dumnezeu ºi Tatãl, mulþumind, binecuvântând, sfinþind, frângând, a dat... asemenea... turnând, mulþumind, binecuvântând, sfinþind, a dat...”. Aceastã tradiþie liturgicã comentând-o ºi pe aceasta sprijinindu-se, Simeon al Tesalonicului, ajunge la concluzia cã „ºi Acesta (Hristos) prin rugãciuni a lucrat acestea, nu având El trebuinþã de rugãciuni, Dumnezeu fiind atotputernic, ci din aceasta arãtând cã o singurã putere a Treimii ºi în El era, lucrând taina, ºi pe Tatãl Îl are împreunãbinevoind ºi pe Duhul Sfânt împreunãlucrãtor, la fel cum s-a fãcut ºi la dumnezeiasca Sa întrupare”( Interpretarea, 88, în Tratat, vol. II, pag. 147). Aºadar, conform textelor noastre liturgice, Domnul mai întâi a sfinþit pâinea ºi paharul ºi dupã aceea le-a schimbat în Trup ºi Sânge, ºi în continuare le-a oferit Apostolilor spunând cuvintele de întemeiere (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 333-336). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ


Argeºul Ortodox Vitamine duhovniceºti

De ce Hristos S-a înãlþat la ceruri la patruzeci de zile de la Învierea Sa? Având în vedere cã Mântuitorul nu a fãcut niciodatã ceva fãrã un motiv determinat, sã vedem de ce anume Hristos S-a înãlþat la ceruri la patruzeci de zile de la Învierea Sa. Invocând mãrturiile Sfântului Grigorie al Acragandelor ºi ale lui Macarie Hrisochefalul, Sfântul Nicodim Aghioritul spune cã, prin întrupare, Hristos a primit trei naºteri: prima din Fecioara Maria, a doua prin Botez ºi a treia prin Înviere. În toate cele trei naºteri, El a fost numit întâi nãscut, pentru cã a fost întâi nãscut „între mulþi fraþi”, în sensul existenþei Sale în trup, apoi a fost întâi nãscut al noii zidiri ºi, în al treilea rând, a fost întâi nãscut din morþi. Dacã privim cu atenþie, vom observa cã, la patruzeci de zile dupã fiecare dintre aceste trei naºteri, a avut loc un eveniment important: la patruzeci de zile dupã Naºtere, Hristos a fost adus la templu, fapt ce corespunde sãrbãtorii Întâmpinãrii Domnului; la patruzeci de zile dupã Botezul Sãu în râul Iordan, l-a biruit pe diavolul care Îl ispitise de trei ori; la patruzeci de zile de la Înviere, S-a înãlþat la ceruri, unde a adus Tatãlui Sãu jertfa firii noastre. Desigur, Hristos ar fi putut sã urce la ceruri cu firea omeneascã imediat dupã Învierea Sa, dar nu a fãcut acest lucru pentru ca Învierea sã nu parã o închipuire. Dupã Înviere, Hristos S-a arãtat ucenicilor Sãi ºi a fãcut minuni, întãrind astfel credinþa acestora ºi fãcându-i martori ai Învierii Sale. Dupã ce le-a spulberat îndoielile legate de adevãrul Învierii ºi le-a spus ce avea sã se întâmple în legãturã cu venirea Duhului Sfânt ºi cu Înãlþarea, Hristos i-a fãcut pe ucenici martori ai Înãlþãrii (Sfântul Atanasie cel Mare). Astfel, s-a constituit o mãrturie de netãgãduit a acestui eveniment hotãrât de Dumnezeu. În fine, din multa Sa iubire de oameni, Hristos S-a smerit prin înþelegerea ºi prin acceptarea neputinþei omeneºti. Aºa cum a luat asupra Sa toate acele patimi nepãcãtoase, la fel a înþeles ºi neputinþa firii omeneºti ºi S-a golit pe Sine, sãvârºindu-le pe toate astfel încât sã-l mântuiascã pe om. (dupã Mitropolit Hierotheos Vlachos) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

2011 – Anul Omagial al Sfintei Cununii

De ce nu ne iubim copiii în mod egal? Din punct de vedere psihologic atât „paria”, cât ºi „favoriþii” sunt la fel de traumatizaþi. Primii sunt oropsiþi, dar nu sunt liberi: ei se strãduie toatã viaþa, prin orice mijloace, sã primeascã dovezi de dragoste ºi de recunoaºtere. Ceilalþi sunt rãsfãþaþi ºi prost pregãtiþi pentru viaþa realã ºi – lucrul principal – autonomã. Pot fi gãsite destul de multe explicaþii pentru acest fapt. Sã începem cu cel cã la noi generaþia în vârstã, adicã bunicile ºi bunicii, joacã un rol uriaº în educaþia copiilor. De regulã, ei ori trãiesc în acelaºi apartament cu noul-nãscut, ori considerã cã este de datoria lor sã îi ajute în mod constant pe tinerii pãrinþi (sau, ºi mai bine, sã-i controleze ...). ºi lucrul acesta este de înþeles: tânãra mamã are ºi griji multe, ºi experienþã puþinã, pe lângã aceasta suferã în mod serios ºi de stres. Ca atare, bunica îl poate înconjura pe nepot cu atâta atenþie, încât un strãin nu poate înþelege întotdeauna care dintre cele douã femei este adevãrata mamã. Cu al doilea copil, situaþia poate fi radical diferitã. Bunica deja a îmbãtrânit, mama a acumulat experienþã, a devenit sigurã de sine, competentã - psihologic, devine pentru prima oarã cu adevãrat mamã. Apropos, asta ºi intensificã de multe ori gelozia copilului ºi provoacã un sentiment de vinovãþie din partea mamei pentru faptul cã ea se poartã în mod diferit cu copiii. Aºa încât pe fondul acesta se comite o masã de erori (primului nãscut i se permit mai multe sau, dimpotrivã, se gãsesc justificãri pentru purtare mai rea faþã de el). Se întâlnesc cazuri când naºterea fiului este apreciatã ca un mare dar ºi el devine idolul familiei, în timp ce faþã de fiicã pãrinþii pot avea o atitudine în mod evident mai rece. Sondajele aratã cã majoritatea pãrinþilor ar dori sã aibã cel puþin un fiu ºi sunt gata sã continue încercãrile în acest sens pânã când va apãrea moºtenitorul dorit. Ideea este aici nu numai cã bãrbatul este considerat în mod tradiþional continuatorul familiei. Asta se poate întâmpla pentru cã, de exemplu, cu câteva generaþii înainte cineva din neam ºi-a pierdut fiul iubit, ºi de atunci apariþia unui bãiat în familie este o sãrbãtoare. Se ºtie ºi cã mamele singure îºi „þin sub aripã” mai mult ºi timp mai îndelungat tocmai fiii, întrucât la ele frica de a pierde bãrbatul

este la început mai puternicã decât la femeile cãsãtorite. Atunci când în familie sunt doi copii ºi unul dintre ei seamãnã mai mult, în mod evident, cu unul dintre pãrinþi, iar al doilea copil – cu celãlalt pãrinte (în ce priveºte caracterul, obiºnuinþele, capacitãþile, aspectul fizic), atitudinea faþã de aceºti copii poate depinde puternic de autoaprecierea pãrinþilor. Dacã nivelul de autoapreciere al pãrintelui este înalt, el se va purta bine ºi cu copia sa micºoratã, pe când dacã acest nivel este scãzut el, fie cã îl va compãtimi pe copil, fie cã-l va respinge, ca ºi cum n-ar dori sã se uite într-o asemenea oglindã. Dacã soþii se împacã bine ºi se plac unul pe celãlalt, ei vor iubi trãsãturile respective ºi în copii (sau, dimpotrivã, se vor îngrozi: „Seamãnã cu tine bucãþicã ruptã!”). Aºa încât, dacã aveþi copii de amândouã sexele, fiþi atenþi sã nu aparã printre ei „favoriþi” cãrora sã li se permitã totul sau, dimpotrivã, „cenuºãrese” ce nu pot face altceva decât sã aºtepte cu supunere vârsta adultã, când se vor putea elibera de prejudecãþile dumneavoastrã. (Viaþa de familie, Ed. Cartea Ortodoxã - Sophia, Alexandria, 2009, pag. 81-83). Selecþie realizatã de Roxana DRAGOª

CELE ZECE PORUNCI ALE ÎNDATORIRILOR ÎN FAMILIE (II) -continuare din numãrul trecutIV. Zece porunci ale pãrinþilor: 1. Pãrinþi, trebuie sã începeþi a vã învãþa pe voi înºivã. Un bãiat din primele clase primare ajungând într-o zi la ºcoalã îºi salutã colega folosind o expresie urâtã. Fiind corectat, rãmase surprins ºi spuse: "Mama mea foloseºte tot timpul astfel de expresii". Pãrinþii care vor sã înveþe pe copii bunele maniere, dar nu sînt ei înºiºi manieraþi, duc o luptã care este de la început pierdutã. Copiii nu învaþã numai din ceea ce li se spune, ci ºi din ceea ce vãd. Exemplul este acela care face impresia cea mai puternicã. Copiii sunt în stare sã descopere prefãcãtoria ºi nesinceritatea. Sã nu aºteptaþi ca odraslele voastre sã fie mai bune decât sunteþi voi. 2. Fiþi mai interesaþi în ceea ce priveºte relaþiile decât regulile! Regulile nu-ºi spun ultimul cuvânt cu privire la viaþã. Dacã o regulã stabilitã într-un cãmin creºtin nu ajutã pe. cei ai familiei sã creascã în cunoºtinþa deplinã a intenþiilor urmãrite de Dumnezeu pentru ei, atunci regula este rea ºi trebuie sã fie schimbatã. Tot aºa ºi cu familia. Toate regulile stabilite ar trebui sã reziste testului; ajutã copilului sã aibã relaþii normale cu Dumnezeu, cu membrii familiei ºi cu aproapele nostru. Pãrinþii ar trebui sa cultive legaturi sãnãtoase cu copiii lor. Daca copilul simte cã este iubit ºi respectat ca persoanã, atunci este ispitit mai puþin sã se rãzvrãteascã împotriva

standardelor etice. Copilul care nu are satisfacþia iubirii încalcã de cele mai multe ori regulile pentru cã se simte înstrãinat, 3. Sã împãrtãºiþi copiilor credinþa voastrã. Pãrinþii au solemna rãspundere de a face în cãmin educaþia religioasã a copiilor lor. Rugãciunea ºi slujirea nu se învaþã nicãieri mai bine decât în

familie. Dacã credinþa nu este o realitate în cãmin, ea nu va fi nici în altã parte. 4. Sã învãþaþi ascultarea. Ascultarea este o artã. Ne este mai uºor sã povestim, sã vorbim sau sã ne impunem pãrerile, A asculta pe cineva care ne povesteºte, înseamnã a-1 recunoaºte ca pe o persoanã capabilã, a da respectul cuvenit ºi a-i înþelege punctul de vedere. Cunoaºtem pe cineva numai atunci când îl ascultãm. Un copil se plângea astfel: "Pãrinþii mei n-au timp sã mã asculte ºi pe mine." O ascultare plinã do simpatie ºi iubire poate arunca un pod peste prãpastia dintre pãrinþi ºi copii. 5. Sã petreceþi cu copiii o mai mare parte din timpul vostru. În vremea noastrã, când criza de timp este atât de simþitã ºi când sute de factori devoreazã timpul pãrinþilor, este foarte greu, dacã nu chiar imposibil sã se trãiascã adevãrata viaþã familiala. Bar trebuie sã ne silim, sã facem eforturi în acest scop. Copiii au nevoie de pãrinþii lor cu care sã se joace, cu care sã facã lecturã interesantã, cu care sã se plimbe ºi cu care sã plece la drumeþie de o zi sau în concediu, sã facã împreunã excursii de plãcere ºi de studiu. 6. Sã vã recunoaºteþi greºelile. Nu putem face tot ce ar trebui fãcut pentru copii ºi pentru noi înºine, fãrã harul lui Dumnezeu. Pãrinþii care refuzã sã-ºi recunoascã greºelile, ajung sã arunce vina asupra copilului. Un grup de pãrinþi a ajuns la

concluzia cã ei au oferit copiilor mai puþinã iubire decât ar fi trebuit ºi s-au hotãrât sã se lupte. în aceastã privinþã. ªi minunea minunilor, viaþa familiei lor s-a schimbat profund. 7. Sã menþineþi în cãmin o atmosferã de voioºie. Trebuia sã cultivãm un simþãmânt al mulþumirii ºi bucuriei; sã cântãm ºi adesea sã râdem de greºelile ºi stângãciile noastre. Un spirit de voioºie va îndepãrta atmosfera de ostilitate ºi disperare. 8. Sã trataþi în mod egal pe copii voºtri. Un copil este un dar unic oferit de Dumnezeu. Nu mai existã în lume un alt copil ca primul nostru copil, al doilea, al treilea, etc. Fiecare dintre ei are propria sa personalitate, este un unicat. Un copil nu poate fi comparat cu celãlalt. El trebuie sã fie iubit pentru ceea ce este el, nu pentru ce am dori sã devinã. Un pãrinte bun iubeºte în ciuda nedesãvârºirilor constatate la copiii lui. 9. Sã folosiþi disciplina: Prov.23,13-14. Mulþi pãrinþi fac din copii centrul preocupãrilor lor ºi ajung adesea ca în loc sã-i disciplineze pe copii, aceºtia disciplineazã pe pãrinþii lor. Disciplina include ºi pedeapsa. Pãrinþii care nu sancþioneazã greºelile copiilor lor, nu-ºi iubesc copiii. 10. Daþi-vã seama în ce mãsurã copiii voºtri trebuie sã depindã de voi în funcþie de vârsta respectivã. Pãrinþii ar dori sã-ºi ajute copiii cit mai mult timp posibil. Pãrinþii înþelepþi acceptã o distanþare corespunzãtoare, ajutându-i pe copii sã se obiºnuiascã sã se descurce, din ce în ce mai bine ºi singuri. Socotiþi-i capabili sã-ºi rezolve problemele legate vârstei lor. Doamne ajutã-ne ca sprijiniþi de puterea Ta, sã nu uitãm niciodatã sã folosim toate mijloacele Tale, ca sã ne împlinim cu credincioºie menirea noastrã în cercul familiei ºi între semenii noºtri cãrora sã le reflectãm lumina Crucii Tale Doamne ! Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

5


Argeºul Ortodox

AªA GRÃI-VA DUMNEZEU Credinþa creºtinã se înfãþiºeazã ca o realitate cu douã dimensiuni. Pe de o parte, este credinþa în cele mari, adicã în Dumnezeul unic în Trei Ipostasuri, în Iisus Hristos, al doilea Ipostas al Treimii, Fiul întrupat, Care ia parte la istoria omenirii, moare pe cruce ºi înviazã înnoind ontologic omul, apoi Se înalþã la Tatãl; în venirea cea de-a doua a Lui, când va învia pe toþi morþii dintotdeauna ºi va judeca lumea. Pe de altã parte, este credinþa care urmeazã celei dintâi ºi care o face pe aceea autenticã, anume credinþa în tot cuvântul rostit de cãtre Cuvântul lui Dumnezeu. Iar Cel ce le crede pe toate cele mari,dar nu crede cã: „pentru tot cuvântul deºert pe care-l vor grãi, oamenii vor da seama în ziua judecãþii (Matei 12, 36), acela încã nu L-a luat în serios pe Hristos, iar credinþa lui este o necredinþã. În cele mici se vãdeºte adevãrul despre noi înºine, iar spre acest adevãr priveºte Dumnezeu. ªi privind, ne va vedea bârfind, înjurând, ironizând, glumind necuviincios, pocind sensul cuvintelor potrivit cu patimile noastre ºi altele asemenea. Aceasta doar în privinþa cuvântului deºert. Înþelegerea nepotrivirii noastre cu Adevãrul care este Hristos, deºi ne mãrturisim lumii credincioºia, în determinã pe Sfântul Simeon Noul Teolog sã ne punã înainte o imagine a Apocalipsei, în care Dumnezeu grãieºte cãtre om vãdindu-i necredinþa. Este o cuvântare durã care s-ar putea transpune totuºi în realitatea noastrã. Aºa grãi-va Dumnezeu: „Pãmântul se va cutremura din pricina celor ce, dupã atâtea minuni, dupã venirea Mea în lume, dupã atâta învãþãturã adusã în lume, tot mai zãbovesc ºi nemaiputând suporta pe cei nerecunoscãtori ºi nemulþumitori, pe cei tari la cerbice ºi pe cei neascultãtori de Mine ºi vor vedea cãderea lor lângã picioarele lor ºi vor tremura. Pãmântul se va cutemura ºi cerul se va clãtina ºi se va înfãºura cu sunet ºi din aceste înfricoºate arãtãri se vor înfricoºa inimile lor cele neplecate ºi neîmblânzite, ca a iepurelui în vremea jughierii. Lumina se va întuneca, stelele vor cãdea, soarele ºi luna se vor stinge deasupra lor ºi din crãpãturile pãmântului va izvorâ foc ca valurile mãrii. ªi precum în vremea potopului s-au deschis jgheaburile cerului ºi s-au vãrsat ape, care au acoperit pe oameni, aºa ºi acum se va desface pãmântul din temeliile lui ºi va izbucni foc, nu câte puþin, ci deodatã va acoperi tot pãmântul ca un fluviu de foc. Deci, ce vor face atunci cei ce zic: „sã mã lase pe mine jos, cã împãrãþia Cerului nu-mi mai trebuie?”(…) Iar cei ce cârtesc ºi rãspund împotrivã sau ºi mai mari rele decât acestea fac, ce vor zice atunci? Dacã vor zice: „N-am auzit, cã nimeni nu ne-a sfãtuit? Cã n-am ºtiut numele, stãpânirea, tãria ºi puterea Ta, Stãpâne?” Dar câte v-am spus, ticãloºilor, (cu dreptate ne va zice ) prin prooroci, prin Apostoli ºi prin toþi robii Mei, ºi Eu însumi v-am zis ºi v-am poruncit? N-aþi auzit Evangheliile Mele, care vã grãiesc: „Pocãiþi-vã!“? Nu aþi auzit Evanghelia care zice: „Fericiþi cei ce plâng, cã aceia se vor mângâia“? Iar voi râdeþi hohotind, vorbind unii cu alþii ºi prelungind deºartele voastre convorbiri, unii pe alþii poftindu-vã la ospeþe ºi slujind pântecelor voastre? Iar când Eu ziceam: „Strâmtã este ºi necãjitã calea care duce la viaþã; cã Împãrãþia Cerurilor se ia cu sila ºi silitorii o rãpesc“, voi vã culcaþi ºi zãceþi pe aºternuturi moi ºi în toate cãutaþi numai odihnã. Oare n-am zis Eu: „Cel care dintre voi va vrea sã fie întâiu, sã fie cel mai de pe urmã ºi slugã ºi rob al tuturor?“ Iar voi aþi cãutat ºederea în locul ºi în rândul întâi, începãtoriile, egumeniile, diaconiile ºi vredniciile cele mari ºi nu voiaþi sã vã supuneþi ºi sã slujiþi cu suflet smerit ca un om simplu, sãrac ºi nebãgat în seamã? Oare n-am zis Eu: „Toate câte voiþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºi voi asemenea?“ Iar voi numai de trupurile voastre v-aþi îngrijit, împlinindu-vã voile ºi poftele, rãpind, lãcomindu-vã, nedreptãþind ºi numai de

6

sine v-aþi îngrijit! Oare nu M-aþi auzit zicând: „Dacã cineva te loveºte peste obrazul drept, întoarce-i-l ºi pe celãlalt’’? Iar voi, unii râdeaþi, alþii nu sufereaþi nici sã auziþi acest lucru, zicând cã rãu ºi fãrã dreptate am poruncit acestea. Oare nu M-aþi auzit zicînd: „Dacã cineva te sileºte sã mergi cu el o milã, tu sã mergi douã“? Voi nu numai cã n-aþi fãcut acestea, ci cei mai mulþi ºi pe fraþi i-aþi silit la corvezile voastre. Oare nu M-aþi auzit zicând: „Fericiþi veþi fi când vã vor ocãrâ pe voi ºi vã vor prigoni ºi vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, minþind pentru mine“? Iar voi niciun cuvânt aspru n-aþi rãbdat, nu numai de la cei asemenea cu voi, ci nici de la cei mai mari ai voºtri. Oare n-am zis: „Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi întru prigonirile ºi necazurile voastre“? Iar vouã v-au plãcut mai ales laudele, cinstea ºi slava ºi pentru ele ºi viaþa eraþi în stare sã v-o daþi. Oare când îi fericeam pe cei sãraci, vrut-aþi voi vreodatã din toatã inima sã vã faceþi sãraci? Oare nu fericeam eu pe cei blânzi, „cã aceia vor moºteni împãrãþia cerurilor“, iar voi eraþi ca fiarele sãlbatice, faþã de cel ce nu vã împlinea de îndatã voile? Însã când vedeaþi pe alþii cãlcând poruncile mele, vã fãceaþi milostivi ºi blânzi, zicând compãtimitor: „Lasã! Cã doar Domnul ne-a poruncit sã iertãm ºi sã nu ne mâniem asupra cuiva!“ Când am zis: „Rugaþi-vã pentru cei ce vã supãrã, iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, faceþi bine celor ce vã urãsc“, voi ziceaþi cã acest lucru este al Apostolilor ºi al Sfinþilor, cã cine altul poate face acest lucru? Ticãloºilor! Dar voi pentru ce nu v-aþi fãcut Sfinþi? Nu M-aþi auzit zicând: „Fiþi Sfinþi, ca Eu Sfânt sunt“? Iar voi aþi rãmas întru necurãþia întinãciunilor ºi a fãrãdelegilor!(…) N-aþi auzit în biserici pe cei ce grãiau despre viaþa Sfintei Pelaghia, care a fost desfrânatã? Viaþa Mariei Egipteanca, care a fost prostituatã ºi desfrânatã? De asemenea, a Eufrosinei fecioara, cea care s-a numit cu nume bãrbãtesc Smaragd? A Teodorei cea preadesfrânatã ºi pe urmã fãcãtoare de minuni? A Xeniei cea cu adevãrat „Xenie“, adicã strãinã ºi minunatã? N-aþi auzit cã ºi-au lãsat pãrinþii ºi bogãþia, ba chiar ºi pe logodnici, ºi Mi-au slujit Mie în simplitate ºi smerenie ºi s-au fãcut Sfinte? Pentru ce n-aþi urmat ºi voi acelora? (…) Nu aþi auzit cum David, dupã ce a pãcãtuit ºi a fost mustrat de proorocul Natan pentru pãcatul sãu, n-a grãit împotrivã, nu s-a mâniat, nu ºi-a ascuns pãcatul, ci îndatã s-a ridicat de pe tron, a cãzut cu faþa la pãmânt ºi a zis: „Am greºit Domnului meu!“ ªi n-a încetat zi ºi noapte sã plângã ºi sã se tânguiascã! Oare nu l-aþi auzit zicând: „Cã cenuºa ca pâinea am mâncat ºi bãutura mea cu plângere am amestecat-o; de glasul suspinului meu s-a lipit osul meu de carnea mea; asemãnatu-m-am cu pelicanul din pustie“? ªi iarãºi: „Ostenit-am întru suspinul meu, spãla-voi în fiecare noapte patul meu cu lacrimile mele aºternutul meu voi uda“? Voi pentru ce nu i-aþi urmat lui ºi celor asemenea lui? Oare vi s-a pãrut cã sunteþi mai slãviþi decât ei sau mai bogaþi ºi de aceea n-aþi vrut sã vã smeriþi? (…)Fiind voi muritori ºi stricãcioºi, aþi voit sã stãpâniþi toatã lumea!(…) Oare nu M-aþi auzit mereu zicând: „Cel ce voieºte sã fie întâi, sã fie cel mai de pe urmã decât toþi, rob ºi slugã tuturor“? Cum de nu v-aþi cutremurat ºi nu v-aþi frânt inimile, ca sã nu ajungeþi la mândrie din acea slavã seacã ºi deºartã ºi cãlcând aceastã poruncã, sã fiþi daþi focului?!(…) Iar voi aþi defãimat poruncile Mele ca ale unui om de rând ºi neputincios (Din învãþãturile Sfântului Simeon Noul Teolog, pag. 68-73). Ca la vorbele unui om de rând ne-am uitat noi înºine la cuvintele Cuv��ntului ºi de multe dintre ele ne-am plictisit. Ne par exagerate ºi nepotrivite cu vremea de acum, în care, ca sã-þi fie bine, trebuie sã trãieºti cam pe dos. De aceea trãim pe dos ºi binele pe care-l dobândim ne lasã cu gura cãscatã ºi amarã, pentru cã prin fire e nestatornic. A trãi conform cu Binele Hristos nu e un hatâr al lui Dumnezeu, ci un mod de viaþã în care se desãvârºeºte umanul. Prof. Iuliana Gabriela POPA

Cunoaºterea în literã ºi cunoaºterea în duh Specific tradiþiei mistice creºtine rãsãritene este cunoaºterea în duh sau cunoaºterea spiritualã. Tradiþia misticã rãsãriteanã face o distincþie clarã între cunoaºterea intelectualã, raþionalã, teoreticã sau discursivã ºi cunoaºterea ca dar al lui Dumnezeu ºi ca împreunã-lucrare cu El. În tradiþia misticã rãsãriteanã existã o legãturã internã ºi organicã între cunoaºtere ºi iubire. Adevãrata cunoaºtere este de fapt cunoºtinþã duhovniceascã în primul rând ca dar al Duhului Sfânt sau al lui Hristos. În aceastã accepþiune începutul credinþei este frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu naºte credinþa în suflet iar din credinþã se nasc nãdejdea ºi îndelunga rãbdare. Frica de Dumnezeu se naºte în suflet prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu, nu implicã doar respectarea ºi împlinirea lui exterioarã sau formalã în mod legalist sau juridic, ci ºi însuºirea lui prin credinþa nãscutã din descoperirea lui, ca ceva din altã lume adicã din transcendenþa lui Dumnezeu. Sören Kirkegaard socoteºte cã existã trei stadii, etape sau mai degrabã stãri spirituale prin care a trecut omenirea în general sau „topos-uri” ce þin de gândire, concepþie, mentalitate ca raportare la Dumnezeu, la sine ºi la lucruri. Aceste stãri sunt: esteticã, moralã sau eticã ºi religioasã. La nivelul esteticului se situeazã oamenii care au un nivel spiritual rudimentar. Aceºtia trãiesc într-o relaþie cu lumea din afarã lipsitã de o dublã cunoºtinþã ºi anume cunoaºterea sinelui propriu ºi a lui Dumnezeu. La nivelul eticului se situeazã oamenii care respectã legile morale sau etice, religioase sau filosofice întrucât existã o eticã religioasã ºi o eticã filosoficã. Respectarea Legii este o faptã moralã însã lipsa de asumare ºi interiorizare duhovniceascã a ei plaseazã atitudinea umanã într-o obiectivare exterioarã juridicã sau legalistã lipsitã de ceea ce numim cunoaºtere ºi împlinire în „duh”. Sfântul Apostol Pavel face o trecere impresionantã de la literele Legii scrise pe tablele de piatrã ºi creºtinii ca „raþiuni” sau „litere” vii scrise pe tablele de carne ale inimii. Sfânta Scripturã este Hristos. Hristos este prezent însã ascuns în chip tainic în literele Scripturii ºi sub vãlul literelor Scripturii. Atunci când creºtinii, „raþiuni” sau „litere” vii” dupã chipul lui Hristos citesc ºi interpreteazã Scriptura în Bisericã ºi pe baza învãþãturii Bisericii se întâlnesc în ºi prin Duhul Sfânt cu Hristos ºi se unesc cu El. Aceasta întrucât „Duhul este cel ce dã viaþã, trupul nu foloseºte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh ºi viaþã” (Ioan 6, 63). Înþelegând conþinutul dumnezeiesc al cuvintelor Mântuitorului Sfântul Apostol Petru le identificã cu viaþa veºnicã zicând „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieþii veºnice” (Ioan 6, 68). De aceea ne-a învrednicit Dumnezeu, spune Sfântul Apostol Pavel, sã fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru cã litera ucide, iar duhul face viu (II Corinteni 3, 6). ªi dacã primirea Legii sãpatã în litere pe lespede de piatrã a adus multã slavã lui Moise a cãrui faþã nu putea fi privitã cu cât mai multã slavã aduce slujirea lui Hristos în Duhul Sfânt spre dreptate. „Cãci dacã ce este trecãtor s-a sãvârºit prin slavã, cu atât mai mult ce e netrecãtor va fi în slavã” (II Corinteni 3, 11). Vãlul de pe faþa lui Moise exprimã vãlul care acoperã literele Legii Vechiului Testament. Dupã Sfântul Apostol Pavel vãlul are rolul de a feri de vederea cunoscãtoare a poporului ceea ce este trecãtor, limitat ºi lipsit de libertatea ce se naºte din Duh. Hristos este Cel care desfiinþeazã vãlul de pe faþa lui Moise ºi vãlul care acoperã literele sãpate pe lespede de piatrã prin Evanghelia Sa propovãduitã cu puterea Sfântului Duh. „Domnul este Duh, ºi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Iar noi toþi, privind ca în oglindã, cu faþa descoperitã, slava Domnului, ne prefacem în acelaºi chip din slavã în slavã, ca de la Duhul Domnului” (II Corinteni 3, 17-18). Aceasta este adevãrata cunoaºtere sau cunoºtinþã religioasã pe care Kirkegaard o socoteºte ca cea mai înaltã ºi cea mai desãvârºitã. Pr. prof. dr. Ion POPESCU Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia”


Argeºul Ortodox

Melos

TEODOR SPERANÞIA profesor, scriitor ºi folclorist (1856-1929)

Este bine ºtiut oamenilor de culturã din þara noastrã cã jumãtatea a II-a a secolului al XIX-lea ºi prima jumãtate a secolului al XX-lea, sunt dominate de preocupãrile teoretice ale cãrturarilor români privind folclorul românesc literar ºi muzical. Folcloriºti ºi oameni de culturã ca: I.G. Sbiera (1836-1916); Teodor T. Burada (1839-1923); Simion Mangiuca (1831-1890); Gheorghe Ucenescu (1830-1896); Dimitrie Vulpian (18481922); George Catanã; Simeon Florea Marian; Constantin Rãdulescu-Codin; Artur Gorovei ºi alþii ºi-au dedicat viaþa culegerii ºi teoretizãrii folclorului românesc literar ºi muzical ca mãrturii ale identitãþii noastre naþionale. Între aceºtia se numãrã la loc de frunte ºi scriitorul ºi folcloristul Theodor D. Speranþia. S-a nãscut la 4 mai 1856 la Oneºti judeþul Iaºi ca fiu al Diaconului Nãdejde Speranþa. ªcoala primarã o urmeazã la Târgu Frumos unde învãþãtorul îi schimbã numele în Speranþia. Dorind ca fiul sãu sã devinã preot, tatãl îl trimite sã studieze la Seminarul Teologic Veniamin Costache din Iaºi. În 1878 se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Iaºi, în timpul cãreia împreunã cu fraþii Ioan ºi Gheorghe Nãdejde ºi cu doctorul N. Russel, scoate ziarul socialist „Basarabia” în 1879. Între anii (1881-1888), se numãrã printre primii colaboratori ai ziarului „Contemporanul” ºi ai ziarului „Revista nouã” iar în 1891, împreunã cu Hasdeu, Z. C. Arbore ºi cu ªt. Basarabeanu scoate revista „Amicul copiilor”. Dornic sã-ºi aprofundeze studiile de filozofie în 1885 obþine la Universitatea din Liège diploma de doctor în filozofie. În strãinãtate Speranþia ia contact cu miºcarea folcloristicã ºi se iniþiazã în studiul comparativ al literaturilor europene. Întors în þarã, a predat la Universitatea din Bucureºti un curs de istoria teatrului, iar la Conservatorul de Muzicã ºi Artã Dramaticã un curs de literaturã dramaticã. A funcþionat apoi ca profesor de limba ºi literatura românã la liceele „Gheorghe Lazãr” ºi „Matei Basarab” ºi la ºcoala de Institutori din Capitalã. A debutat ca poet cu versuri în revista „Perdaful” în 1873. A fost atras de folclor încã din anii copilãriei, dar nu a fãcut operã de culegãtor de folclor ci a versificat pe teme folclorice uneori chiar alterând fondul popular al anecdotelor sale datoritã cãrora a fost apreciat de cãrturarii vremii B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol ºi Nicolae Iorga. Din pãcate, Speranþia a trãdat într-un fel fondul popular al anecdotelor sale, care din anecdote populare au devenit anecdote „botezate”; „sãrate”; „afumate”; „pipãrate”; „proaspete” etc. cu subiecte inventate de el, fapt pentru care au fost aspru recenzate de Garabet Ibrãileanu ºi Ilarie Chendi. Prin Anecdotele sale populare, Theodor Speranþia este oarecum continuatorul firesc al lui Anton Pann. Volumul I, Bucureºti, 1903, de Anecdote populare a primit premiul Eliade Rãdulescu al Academiei Române în ºedinþa din 27 martie 1903. În Anecdota „Dracul ºi baba”, Speranþia oglindeºte cu fidelitate ºi prinde în întregimea ei imaginea poporului cu privire la anumite „viþii“ ºi calitãþi ale acestuia ca: sarcasmul, înþepãtura, gluma etc. Iatã ce scrie presa vremii despre anecdotele populare ale lui Speranþia: „Nu e spectacol public, în care se recitã câte ceva din literatura noastrã, în care nota veselã sã nu fie reprezentatã prin una sau alta din „Anecdotele” d-lui Speranþia” (Vezi A.A.R., Seria II, Tom XXV, 192-1903, pag. 390.). „Oricine a citit aceste anecdote - scrie în continuare presa vremii - capãtã convingerea cã autorul lor este un excelent, cunoscãtor al graiului, al felului de gândire ºi simþire a poporului nostru” (Idem p. 390). Ex: Ce sã facã deci acum? Sã mai stea cu calu-n drum? Ori sã-i dea sã bea tutun ªi sã-i spunã cã nu-i bun? Dã-i cãlcâie ºi porneºte ª-apoi mânã voiniceºte Hii mai tare! Tot mai tare ªi-n co-þârã, ºi-n c-unpic

Hii haram mâncat-te-ar lupul Cã doar nu þi-o fi nimic! Din „ªeaua ºi Þiganul” pag. 12-13 Deºi Speranþia a scris 20 de volume de Anecdote, cele din volumul I-ul au fost cele mai gustate de popor, întrucât în ele gãsim firea poporului glumeþ ºi sarcastic care ne fac sã râdem din toatã inima, iar acest volum cuprinde cele mai frumoase povestiri. Astfel sarcasmul îl observãm în „Popa”; „Boerul”; „Ciobanul” ºi „Beþivul ºi surdul”. Speranþia prezintã de asemenea în anecdotele sale reprezentanþi ai diferitelor naþionalitãþi aºezate în þara noastrã ca: „Rusul”; „Ungurul”; „Sârbul”; „Ovreiul” etc. Anecdotele lui Speranþia 27 din 75 dovedesc talent, rigoare ºtiinþificã ºi variate expuneri. Ele au însemnat un real progres lãsând mult în urmã pe acelea ale predecesorului sãu Anton Pann. Anecdotele sale „Mama soacrã” ºi „Popa cel de treabã” din volumul I, 1895 au primit premiul Nãsturel Herescu al Academiei Române raportor fiind Titu Maiorescu. „În adevãr - scrie presa vremii - ºi ca limbã ºi ca frazã versul anecdotelor dlui Speranþia, aratã cã na fost un simplu colecþionar de anecdote populare, ci este mai adesea adevãratul lor inventator” (Vezi A.A.R. Seria II, Tom XV, (1892-1893), p. 348.). Vol. II de Anecdote populare a primit ºi acesta premiul Academiei Române, raportor fiind V. A. Urechia. ªi acest volum a fost foarte bine primit de lumea literarã întrucât autorul lor „trata subiecte populare în chip popular, în limba poporului, cu spiritul poporului” (Vezi G. I. Th. Speranþia. Anecdote proaspete. Edit Cartea româneascã, Bucureºti. 1925, recenzie în Viaþa Româneascã, Iaºi, 1925, p. 372). Din nefericire - aºa cum am arãtat mai sus Speranþia, mai târziu a luat subiecte din cultura suburbanã iar limbajul, stilul ºi forma nu-l reprezintã pe omul de culturã ºi urmaº al lui Anton Pann. În urma acestui traseu al creaþiei lui Speranþia au apãrut una dupã alta lucrãrile: - Anecdote afumate, Bucureºti, 1898, 283 pag. - Anecdote botezate, Bucureºti. 1903 - Anecdote împãnate, Bucureºti. 1903 - Anecdote pipãrate, Bucureºti. 1903 - Anecdote de post, Bucureºti. 1904 - Anecdote cu minuni, Bucureºti. 1918 - Anecdote nouã, Bucureºti. 1915 - Anecdote cu noroc, Bucureºti. 1918 - Anecdote ilustrate, Bucureºti. 1928 - Anecdote marinate, Bucureºti. f.a. - Anecdote proaspete, Bucureºti. f.a. - etc. Deºi a fost cunoscut mai mult ca autor al acestor anecdote, Speranþia fiind ºi profesor a lãsat posteritãþii numeroase lucrãri care privesc învãþãmântul românesc ºi pe care le menþionãm în continuare: - Psihologia pentru toþi. Cu aplicare la pedagogie, moralã, esteticã, viaþã socialã, Bucureºti, 194, 208 pag; - Lãmuriri asupra literaturii române culte ºi populare. Lecþie de deschidere a cursurilor la Facultatea de Litere din Bucureºti. De la 27 ianuarie 1927 Bucureºti. 1906, 34 pag; - Manual de limba românã, Poetica pentru clasa a VI-a secundarã, Bucureºti, 1906, 346 pag; - Versificaþiunea românã ºi originea ei, Bucureºti, 1906, 52 pag; - Manual de limba românã pentru clasa a V-a secundarã. Bucureºti. Edit. C Sfetea, 1913, 390 pag.; - Manual de limba românã. Citire, gramaticã ºi compoziþiuni, conform clasei a III-a secundarã. Editura C. Sfetea, Bucureºti, 1901, 256 pag; - Manual de limba românã pentru clasa a I-a a ªcoalelor medii, Bucureºti, 1914, 258 pag; - Manual de limba românã pentru clasa a II-a ªcoale medii, Bucureºti 1914, 272 pag.; - Morfologia pentru clasa a II-a a ªcoalelor medii, Bucureºti, 1914, 99 pag; - Sintaxa pentru clasa a I-a a ºcoalelor medii, Bucureºti, 1914, 84 pag; - Gramatica românã ( Sintaxã, stil ºi compoziþie) manual pentru clasa a IV-a - ºcolile primare urbane ºi pentru clasa a IV-a ºi a V-a din

ºcolile primare rurale de bãieþi ºi fete Ediþia a I-a, Ploieºti, 1891,168 pag; - Curs practic de compoziþiuni. Citire ºi recitaþiuni din autori români moderni pentru clasa a II-a secundarã. Ediþia a I-a Bucureºti. 1892, 144 pag.; - Idem pentru clasa a III-a secundarã, Bucureºti, 1892, 129 pag. - Curs practic de stil ºi compoziþiuni cu aplicare la stilul epistolar, pentru uzul clasei a IV-a secundarã. Ediþia a I-a, Bucureºti, 1892, 157 pag,; - Exerciþii gramaticale pentru clasa a III-a primarã, urbanã ºi a III-a ºi a IV-a ruralã, Progresul 1894, 151 pag.; - Abecedar cu chipuri colorate. Ediþia a I-a. Editura Socec 1895. Partea a I-a 67 pag. cu ilustrate, Partea a II-a 51 pag. cu ilustrate; - Curs practic ºi teoretic de limba latinã întocmit pentru clasele începãtoare ale gimnaziilor, liceelor ºi seminariilor, Bucureºti, 1897, 64 pag. Ca scriitor Theodor Speranþia a lãsat pentru posteritate urmãtoarele lucrãri: Introducere în literatura popularã românã. Studiu comparativ, Bucureºti, 1914, 415 pag + 5 planºe. Lucrarea a fost premiatã de Academia Românã,

raportor fiind Ion Bianu. Prin aceastã lucrare Theodor Speranþia a dorit sã aducã la luminã, spinoasa problemã a cântecelor vechi ºi noi ºi a modei folclorice. În scopul acestei idei autorul a cerut tuturor primarilor (în vederea întocmirii unui dicþionar) sã-i comunice urmãtoarele: 1. Care este cel mai vechi cântec din acel sat; 2. Care este cel mai nou cântec din acel sat; Lucrarea (Dicþionarul) nu a apãrut, dar intenþia a rãmas în documente. Tot aici putem menþiona cã Speranþia a publicat ºi basme populare grupate în lucrarea: „Din lumea lui Spulberã-Vânt”, f.a. 283 pag. Primele 7 povestiri din aceastã lucrare provin din satul natal Lunganii de sus ºi din satul vecin Gãeºti, luate de la un coleg de ºcoalã, devenit preot în Bârlad, iar celelalte 6 povestiri sunt luate din colecþii strãine. O altã lucrare care a atras atenþia oamenilor de culturã din acea vreme, a fost: „Mioriþa ºi cãluºarii urme de la daci ºi alte studii de folclor”, Bucureºti, 1914,283 pag. O apreciere valoroasã asupra studiilor lui Theodor Speranþia o face folcloristul Tudor Pamfile care într-o recenzie publicatã în revista „Ion Creangã” scoate în evidenþã meritul deosebit al lui Theodor Speranþia de a demonstra pe baza unor documente istorice cã numele de „Blajini” practicat de folcloristica româneascã vine de la fuga românilor din calea bulgarilor care au fãcut ºi ei ce fãcuserã fraþii lor din stânga Dunãrii care s-au refugiat în Bucovina ºi Maramureº. Cei care nu au fugit din calea bulgarilor au fost numiþi „Blajini” adicã au hotãrât sã rãmânã pe loc ºi sã fie „blajini” adicã rãbdãtori (Vezi Ion Creangã, Anul III, Nr. 3, 1915, pp. 65-68). Existã însã în presa româneascã ºi unele aprecieri negative asupra activitãþii lui Speranþia în special cu privire la caracterizãrile fãcute Sârbilor, Evreilor, Þiganilor, Ungurilor în anecdotele sale

cu acelaºi nume (titluri), în care Ploeºteanu scrie despre Speranþia cã „se depãrteazã atât de fondul popular, încât nici nu sunt de recunoscut sau sunt pur ºi simplu nãscociri” (Vezi Ploe��teanu. Ignoranþã ºi rea voinþã, Art. în: Egalitatea, Anul IR Nr. 3, Buc. 1892 din 17 ianuarie, pag. 17-18.). Cu toate aceste sporadice aprecieri negative menþionãm cã Anecdotele sale au fost apreciate la justa valoare de cãtre Academia Românã. Astfel lucrarea sa „Minunea vieþii ºi cheia luminii” a fost aprobatã la 1 martie 1903 cu ºase voturi pentru ºi unul împotrivã. Raportor a fost preotul folclorist Simeon Florea Marian. O altã lucrarea „Anecdote populare” a primit premiul Eliade Rãdulescu cu 5 voturi pentru ºi 2 împotrivã, la 27 martie 1903. Raportor la aceastã lucrare a fost N. Quintescu. Dãm în cele ce urmeazã câteva din anecdotele sale: 1. Pocãinþele beþivului; 2. Trei parale; 3. Ginerele bun; 4. Lunã ori soare; 5. Cuvântul lui Dumnezeu 6. Peþitoarea cocoºului Toate acestea sunt publicate în revista Familia, vol. I Cluj, 1974. Ca dramaturg, Theodor Speranþia lasã posteritãþii urmãtoarele lucrãri teatrale care au contribuit la vremea lor la educaþia moralã a tineretului: 1. Ce face beþia. Teatru sãtesc. Bucureºti, 1890,30 pag. 2. Ce face dracu. Teatru sãtesc. Bucureºti, 1900,31 pag. 3. De necaz. Teatru sãtesc. Bucureºti, 1900, 31 pag. 4. Lângã pãmânt. Dramã contra funcþionarismului, în trei tablouri, Bucureºti, Editura C. Sfetea, 1901, 44 pag. (Teatru sãtesc). 5. Mana vocilor. Comedie popularã în trei tablouri. Ediþia a II-a, Bucureºti, 1908, 46 pagini (Teatru sãtesc). 6. Mireasa. Dramã în cinci tablouri. Ediþia a IIa, Bucureºti, 1908, 46 pag. (Teatru sãtesc), 7. Teatru de familie. 12 piese care cuprind monologuri ºi scene pentru Conservatorul de Declamaþie, Bucureºti, 1912, 18 pag. 8. Curcanii. Comedie patrioticã într-un act. Ediþia a II-a Bucureºti, 1922 (Teatru sãtesc), 20 pag. 9. Neamul. Feerie istoricã în trei acte ºi un prolog. Bucureºti, 1927, 68 pag. 10. Din joc de cãrþi. Dramã în douã acte. (Teatru sãtesc) Bucureºti, f.a. 28 pag. 11. Teatru de familie. Bucureºti, f.a. 251 pag. 12. Ce poate lenevia. Dramã popularã într-un art. Bucureºti, 1928, 34 pag. (Teatru ºcolãresc de familie). La toate aceste lucrãri teatrale Theodor Speranþia a mai scris ºi publicat ºi lucrãri în prozã ca: - Mã înºalã. Roman, Bucureºti, 1921, 159 pag. - Vinovatã? Roman, Bucureºti, 1922, 474 pag. - Feighela. Roman, Bucureºti, f.a. 338 pag. - Fete de azi. Bucureºti, f.a. 298 pag -Icoane vii. Bucureºti, Editura Universul, f.a. 112 pag. - Început de viaþã. Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1929, 243 pag. - Chiþibuº cel drãguþ. Povestiri pentru copii. Bucureºti. Editura Cartea Româneascã, 1930, 167 pag. cu ilustrate. -Fabula în genere ºi fabuliºtii români în specie. Bucureºti, 1893, 224pag. - Omer întinerit. Cartea a I-a din Iliada, Bucureºti, 1893, 77 pag. - Proza. Ediþia a I-a. Vol. I, Bucureºti, 1893, 303 pag. - Vorba de acasã. Conferinþã þinutã la Ateneul Român din Bucureºti, în seara de 7 februarie 1893, 46 pag. - Mama soacrã. Pe neaºteptate la moºi. D'ale cãsniciei. Bucureºti, Editura L. Alcalay, 1894, 419 pag. Ajungând la finalul prezentãrii complexei personalitãþi a profesorului, scriitorului ºi folcloristului Theodor Speranþia ºi reflectând asupra contribuþiei sale adusã culturii româneºti, putem afirma fãrã teama de a greºi, cã personalitãþile culturale ale perioadelor menþionate la începutul lucrãrii, inclusiv Theodor D. Speranþia, s-au întrecut în a lãsa posteritãþii lucrãri ºtiinþifice, literare folclorice ºi artistice care sã contribuie direct sau indirect la educaþia moralã ºi religioasã a tinerelor generaþii care vor fi beneficiare ale acestor realizãri epocale. Pr. Prof. Univ. Dr. Marin VELEA

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

Ortodoxia la zi Sfinþirea picturii bisericii Sfântul Ierarh Nicolae din Mizil Credincioºii Parohiei Fefelei din Mizil au primit duminicã, 29 mai 2011, vizita Întâistãtãtorului Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhul României a oficiat slujba de sfinþire a picturii bisericii Sfântul Ierarh Nicolae, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi. În cuvântul de învãþãturã adresat credincioºilor prezenþi Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a aratat importanta icoanelor pictate în lãcaºurile de cult, subliniind cã acestea sunt o chemare la rugãciune. „Icoanele ortodoxe sunt o chemare la rugãciune. Noi când intrãm în Bisericã nu intrãm sã studiem icoana ca un artist sau ca un turist. Noi intrãm în Biserica lui Hristos ca închinãtori în faþa lui Dumnezeu ºi a icoanelor care îl reprezintã pe Hristos ºi pe sfinþii Lui. Icoanele în Bisericã ne aratã cã sfinþii sunt modele ºi învãþãtori ai noºtri. Spunea cineva cã astãzi în societatea româneascã lipsesc modelele. Ei bine, modelele noastre sunt sfinþii care au trãit în vremuri grele sau vremuri bune. Unii au fost împãraþi alþii simpli ciobani, unii au fost bãtrâni, alþii au fost tineri, unii au fost bogaþi sau alþii sãraci, dar bogãþia lor cea mare a fost credinþa ºi viaþa trãitã dupã voia lui Dumnezeu”. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat credincioºilor cã icoana nu este o înfrumuseþare a bisericii, ci este o imagine care prezintã omul din istorie vãzut în lumina împãrãþiei cerurilor. „Pictura Bisericii este veºmântul liturgic al Bisericii. Aºa cum preotul nu poate sãvârºii sfintele slujbe fãrã epitrahil, fãrã felon, tot aºa o Bisericã Ortodoxã nu poate fi un lãcaº sfânt de închinare, de preamãrire a lui Dumnezeu ºi de cerere a ajutorului Sãu decât dacã are ºi picturã. Nu poate fi sfinþitã o bisericã ortodoxã dacã nu are cel puþin iconostas sau catapeteasmã cu icoane. O bisericã fãrã picturã, doar cu iconostas sau catapeteasmã, seamãnã cu un preot care are doar epitrahil la gât, dar nu are felon [...]Pictura bisericii aratã cã tot spaþiul în care noi ne rugãm este cerul pe pãmânt, ca pe noi pãmântenii sã ne ridice la ceruri, prin rugãciune, prin binecuvântare prin împãrtãºirea cu sfintele taine ca arvunã a împãrãþiei cerurilor. Trãind pe pãmânt, în bisericã noi pergustãm arvuna vieþii veºnice”, a spus Pãrintele Patriarh. Pentru întreaga activitate depusã în slujba Bisericii Ortodoxe, Patriarhul României a ridicat la rangul de iconom stavrofor pe pãrintele paroh Milian Ardeleanu. Biserica parohiei Fefelei a primit din partea Preafericirii Sale mai multe cãrþi importante pentru activitatea pastoral-misionarã de aici: Misiune pentru mântuire, Libertate pentru comuniune, Domnitorii ºi ierarhii Þãrii Româneºti, Bucuria nunþii binecuvânate, Despre Botez . Totodatã, biserica prahoveanã a primit un Antimis nou din mãtase, o cruce de binecuvântare ºi un Liturghier nou. Din partea slujitorilor bisericii „Sfântul Nicolae” ºi a credincioºilor, Pãrintele Patriarh a primit un epitrahil ºi un omofor. Cu ocazia acestui eveniment de importanþã istoricã, primarul oraºului Mizil, dl. Emil Proºcan a conferit Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, titlul de cetãþean de onoare al oraºului, ºi ia dãruit o plachetã comemorativã cu menþiunea cã este a cincea personalitate din România care are aceastã distincþie. Bucuria duhovniceascã a credincioºilor din Mizil a fost sporitã de prezenþa unei racle care conþine moaºte ale mai multor sfinþi, adusã de la Catedrala Patriarhalã din Bucureºti din iniþiativa Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel. Sfintele moaºte au fost aºezate spre închinare credincioºilor, pe un baldachin special amenajat în curtea bisericii ºi vor rãmâne aici pe tot parcursul zilei.

Moment aniversar la Baia Mare – Înaltpreasfinþitul Pãrinte Justinian, la 90 de ani Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Justinian, Episcopul Maramureºului ºi Sãtmarului a împlinit sâmbãtã, 28 mai, 90 de ani. Sute de credincioºi maramureºeni, preoþi ºi diaconi din eparhie, ºi nu numai, au venit la Catedrala episcopalã din Baia Mare pentru a participa la Sfânta Liturghie ºi a-l felicita pe chiriarhul lor. Slujba a fost oficiatã de toþi ierarhii Mitropoliei Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului. Dupã Sfânta Liturghie a fost oficiatã ºi o slujbã de Te Deum, în semn de mulþumire pentru toate binefacerile primite de la Dumnezeu de-a lungul vremii. În continuare, Preasfinþitul Pãrinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului a dat citire mesajului de felicitare al Patriarhului României, intitulat Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Justinian - la 90 de ani de frumoasã ºi rodnicã vieþuire. „Mulþumesc ºi vã rog pe toþi sã primiþi din partea mea toatã îmbrãþiºarea plinã de iubire. Vã acord vouã tuturor toate binecuvântãrile pe care le-am dat de 70 de ani de când sunt slujitor al lui Dumnezeu. Sunt zeci de mii de binecuvântãri; prin mâna aceasta bolnavã am sfinþit preoþi, am dezlegat pãcate, am mângâiat bolnavi. Toate binecuvântãrile îmi doresc sã fie pentru mântuirea voastrã a tuturor”, a spus cu acest prilej Înaltpreasfinþia Sa. Cu prilejul împlinirii celor 9 decenii de viaþã, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Justinian a primit titlul de cetãþean de onoare al oraºelor Satu Mare ºi Carei. „Dorim ca Dumnezeu sã-l þinã sãnãtos ºi în pace pentru cã un întreg þinut a fost luminat, pãstorit ºi a fost îndrumat de cãtre Înaltpreasfinþia Sa, ºi în vremuri grele ºi în vremuri bune”, a spus cu aceastã ocazie Înaltpreasfinþitul Pãrinte Andrei, Mitropolitul Clujului. La festivitate au participat ºi oficialitãþi locale ºi de stat, dintre care amintim pe dl. Vasile Timiº, Secretar de stat - Ministerul Culturii, ºi dl. Stelian Gomboº, consilier - Secretariatul de stat pentru Culte. Cu acelaºi prilej, la Biblioteca Judeþeanã din Baia Mare a fost lansat volumul „ÎPS Justinian Chira 90”, un documentar biografic aniversar din seria „Personalitãþi Maramureºene - Aniversãri”. www.basilica.ro

Înãlþarea Domnului- Ziua Eroilor, sãrbãtoare naþionalã a poporului român Biroul de Presã al Patriarhiei Române, ne-a informat: În Biserica Ortodoxã Românã, sãrbãtoarea Înãlþãrii Domnului (2 iunie 2011) este ºi ziua dedicatã pomenirii eroilor neamului. În aceastã zi, în toate catedralele, bisericile ºi mãnãstirile ortodoxe din þarã ºi strãinãtate sunt pomeniþi eroii, ostaºii ºi luptãtorii români din toate timpurile ºi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptã, în lagãre ºi în închisori pentru apãrarea patriei ºi a credinþei strãmoºeºti, pentru întregirea neamului, libertatea ºi demnitatea poporului român. Slujbe de pomenire vor fi oficiate dupã Sfânta Liturghie ºi la cimitirele, troiþele ºi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului. Prin hotãrârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 ºi 2001, sãrbãtoarea Înãlþãrii Domnului a fost consacratã ca Zi a Eroilor ºi sãrbãtoare naþionalã bisericeascã. Totodatã, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor ºi operelor comemorative de rãzboi a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paºti, sãrbãtoarea Înãlþãrii Mântuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, ca sãrbãtoare naþionalã a poporului român.

Conferinþe pastorale în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului În perioada 24-31 mai in Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului s-au desfãºurat conferinþele pastoral misionare de primãvarã dedicate Anului omagial al Sfântului Botez ºi al Sfintei Cununii în Patriarhia Românã. Miercuri, 25 Mai 2011, conferinþa a fost organizatã în sala de ºedinþe a protoieriei Piteºti în prezenþa Înaltpreasfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Calinic ºi a domnului Tudor Pendiuc, primarul municipiului Piteºti. Înainte de conferinþã, chiriarhul locului împreunã cu un importatant sobor de preoþi ºi diaconi a oficiat sfânta liturghie arhiereascã în Biserica Sfânta Vineri. În cadrul acesteia, Înaltpreasfinþia sa a hirotonit un preot pe seama protoieriei Topoloveni ºi un diacon pe seama protoieriei Costeºti. Conferinþele pastoral misionare de primãvarã s-au organizat în Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului dupã urmãtorul program: Protoieria Curtea de Argeº - 24 mai; Protoieria Domneºti 24 mai; Protoieria Piteºti - 25 mai; Protoieria Câmpulung - 26 mai; Protoieria Mioveni - 27 mai; Protoieria Costeºti - 30 mai Protoieria Topoloveni - 31 mai. În cadrul conferinþelor pastoral-misionare de primãvarã s-au abordat teme legate de Sfânta

Tainã a Botezului din punct de vedere istoric (Sfântul Botez în Sfânta Scripturã; Sfântul Botez în perioada patristicã; Influenþe scolastice ºi neoscolastice; Sfântul Botez în teologia contemporanã) ºi al semnificaþiei teologice ºi existenþiale. Totodatã, au loc dezbateri despre pregãtirea pãrinþilor dupã trup ºi a pãrinþilor duhovniceºti (naºii) pentru botezul copiilor, a pastoraþiei celor botezaþi, a familiei creºtine sau a instituþiilor care contribuie la creºterea, educarea ºi formarea copiilor; despre botezul copiilor în familii mixte, din punct de vedere confesional sau interreligios, precum ºi despre practici neortodoxe privind sãvârºirea botezului (influenþe pãgâne ºi sincretiste; reduceri sau deformãri de ritual; nume neocreºtine; naºi improvizaþi de altã credinþã sau fãrã de credinþã). Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului


Argesul Ortodox Anul X Nr. 505 2 - 8 iunie 2011