Page 1

C M Y K

z Anul X z nr. 494 z 3 - 9 martie 2011 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

10 ani

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Bucuria postirii! nceputul Postului Mare, spre Î deosebire de alte posturi ale anului bisericesc, are o aurã aparte. Aºa mi s-a pãruit mie cel puþin. Când eram prunc, pregãtirile pentru a intra în post erau deosebite. Vedeam pe mama cum pregãtea bucãtãria, cum orânduia vasele, cum spãla totul cu leºie (cine mai face aºa ceva azi?) ºi mai ales ce pãþeau vasele de lemn, care erau luate în rãspãr cu perii aspre de rãdãcinã sau de sârmã. ra un adevãrat rãzboi declarat întregului arsenal bucãtãresc. Sã fi îndrãznit sã nu faci parte din frontul deschis, clar, pentru schimbarea formalã a lucrurilor. Sigur cã vom auzi bravo, spãlaþi oalele ºi cratiþele pe dinafarã, dar mai ales pe dinãuntru ca sã fie curate ºi pregãtite pentru noul drum. hiar dacã se pare cã ar fi formalã aceastã treabã, totdeauna, de când mã ºtiu, mam întrebat dacã este o lucrare formalã numai. ªi trecând vremea m-am convins definitiv cã aceastã pregãtire are o semnificaþie mult mai adâncã. imeni nu pune atâta râvnã la cele formale (la prima vedere!) dacã nu are în firea sa, în mintea, inima ºi sufletul sãu o pornire spre sacru, spre ceea ce trece dincolo de pregãtirea „prozaicã” întru ale bucãtãriei. ât de frumos sunt aºezate toate. Buna rânduialã ortodoxã s-a impus totdeauna cu cea mai mare discreþie ºi cu o aleasã virtute a discernãmântului. În ortodoxie nu s-a glumit niciodatã cu credinþa în Dumnezeu ºi nici cu rânduielile blânde ºi ziditoare de suflet. reºtinii ortodocºi au învãþat de la începuturi cã postul este o bucurie, mai ales atunci când se face cu dragã inimã ºi nu se fãleºte cu acesta. oi ºtim cu toþii cã:

pãcãtuit (II Regi 1, 11-12; Psalmi 68, 12; 108, 23). - Ezdra ºi Neemia au postit (I Ezdra 10, 6; Neemia 1, 4) Estera a postit de asemenea (Estera 4, 16). - Sfântul Ioan Botezãtorul ºi ucenicii sãi posteau aºijderea (Matei 9, 14; Marcu 2, 18; Luca 5, 33). - Ana prorociþa postea ºi se ruga mereu (Luca 2, 37). - Prorocul Ioil învãþa ºi

E

C

N C

C

N - Postul este cea mai veche

poruncã datã de Dumnezeu nouã. Chiar în Rai, strãbunilor noºtri Adam ºi Eva, li s-a poruncit sã posteascã (Facere 2, 16-17, 3, 6, 11, 17). - Prorocul Moise a postit sever de douã ori câte 40 de zile (Ieºire 34, 28; Deuteronom 9, 9, 18). - Prorocul Ilie a postit 40 de zile (III Regi 19, 8). - Prorocul Daniel a postit trei sãptãmâni (Daniel 9, 3; 10, 3). - Prorocul David a postit mereu ºi s-a rugat mai ales dupã ce a

îndemna la post pe toþi oamenii (Ioil 1, 14; 2, 11-12, 15). - Iisus Hristos a postit 40 de zile ºi nopþi (Matei 4, 2). - Apostolii ºi ucenicii lui Iisus, dupã porunca Lui, au postit ºi sau rugat (II Corinteni 6, 5, 11, 27). - Corneliu sutaºul, încã pãgân fiind, postea (Fapte 10, 30). - Credincioºii din Biserica Antiohiei posteau (Fapte 13, 2). - Apostolii Pavel ºi Varnava posteau ºi ei (Fapte 14, 23). - Postul ajutã la judecata din urmã (Ioil 1, 14; Iosua 3, 4-7). - Postul ajutã în vreme de nenorociri (II Regi 1, 12; Estera 4, 3). - Postul ajutã în vremea suferinþelor Bisericii (Matei 9, 14-15; Marcu 2, 18-20; Luca 5, 33-35). - Postul este bun la consacrarea slujitorilor sfinþiþi ai Bisericii (Fapte 13, 3; 14, 23). - Postul ajutã la întoarcerea la Dumnezeu (Isaia 58, 6). - Postul este bun sã fie unit cu milostenia, cu rugãciunea ºi cu primirea de strãini (Isaia 58, 6-8; Matei 6, 18). - Postul întregului popor este de folos (Judecãtori 20, 26; I Regi

7,6, 31, 13; Ieremia 36, 9; Iona 3, 5-8, º.a.). - Iisus a poruncit post ºi rugãciune pentru alungarea diavolilor (Matei 17, 19-21; Marcu 9, 29). - Sfinþii Apostoli ne-au învãþat sã postim, sã ne rugãm ºi sã pãzim curãþia (I Corinteni 7, 5). - Postul adevãrat este trupesc ºi sufletesc (I Corinteni 9, 25-27; Romani 6, 12-13; I Petru 2, 11; Matei 17, 21; Psalmi 34, 12). - Post trupesc (post negru): înfrânare totalã de la mâncare ºi bãuturã. - Post parþial, abþinere de la anumite mâncãruri ºi bãuturi. - În Vechiul Testament erau posturi de luni ºi joi în amintirea suirii ºi coborârii lui Moise de pe Sinai (Luca 18, 12). - Postul de ziua împãcãrii (Levitic 16, 2930; Fapte 27, 9). - În Noul Testament, Biserica a rânduit posturile de peste an, dupã cum este scris: „Toate sã se facã cu cuviinþã ºi dupã rânduialã” (I Corinteni 14, 40), „cãci Dumnezeu nu este Dumnezeu al neorânduielii” (I Corinteni 14, 33). - Zilele de post rânduite de Bisericã în Noul Testament sunt, dupã cum ºtiþi: zilele de miercuri ºi vineri de peste an (în memoria vânzãrii lui Iisus ºi a Pãtimirilor Sale). Fac excepþie miercurile ºi vinerile din sãptãmâna (brânzei) dinaintea Postului Paºtilor, din Sãptãmâna Luminatã (dupã Paºti), din Sãptãmâna Rusaliilor ºi perioada dintre Naºterea ºi Botezul Domnului. rmeazã cele patru posturi: al Naºterii, Postul Mare, al Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel, al Adormirii Maicii Domnului, Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul (29 august), 14 septembrie, Înãlþarea Sfintei Cruci ºi 5 ianuarie, Ajunul Bobotezei. atã cã avem temeiuri pentru postire în Sfânta Scripturã ºi în Tradiþia Bisericii dreptmãritoare.

U

I

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Un monah statornic ºi un egumen înþelept Mesajul de condoleanþe al Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Pãrintelui Protosinghel Petroniu Tãnase, fostul egumen al Schitului Românesc Prodromu de la Muntele Athos, joi 24 februarie 2011: - Pãrintele Petroniu de la Schitul Românesc Prodromu (Athos) Cu profundã tristeþe am aflat de trecerea din aceastã viaþã a Pãrintelui Protosinghel Petroniu Tãnase, apreciat ºi cunoscut duhovnic plãmãdit pe pãmânt românesc, chemat sã înfrumuseþeze prin viaþa ºi înfãptuirile sale Grãdina Maicii Domnului ºi obºtea Schitului Românesc Prodromu din Muntele Athos (Grecia), cãruia i-a fost povãþuitor timp de peste 25 de ani. Nãscut în localitatea Fãrcaºa din judeþul Neamþ la data de 23 octombrie 1916, Pãrintele Petroniu a fost luminat încã din tinereþile sale de dorul dupã viaþã monahalã. A intrat în obºtea Mãnãstirii Neamþ, unde a fost cãlugãrit la data de 22 septembrie 1942. De la Neamþ a fost chemat la Mãnãstirea Antim din Bucureºti unde ºi-a continuat formarea intelectualã, absolvind Facultatea de Teologie Ortodoxã, urmând apoi ºi cursuri de Matematicã ºi Filosofie. În anul 1947 a fost hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Patriarhale din Bucureºti ºi apoi trimis profesor la Seminarul Monahal de la Mãnãstirea Neamþ, la catedra de Omileticã, Cateheticã ºi Pedagogie. În anul 1952 îl însoþeºte pe Arhimandritul Cleopa Ilie, devenit stareþ al Mãnãstirii Slatina (judeþul Suceava), formând aici o adevãratã Academie Duhovniceascã recunoscutã în acea vreme. A urmat o perioadã grea pentru cãlugãrul misionar care a suferit din pricina regimului totalitar, fiind nevoit sã plece de aici în anul 1959. Cu mult curaj ºi acelaºi zel faþã de Biserica Mântuitorului Hristos, cu aceeaºi nestinsã dragoste pentru viaþa monahalã, se retrage în obºtea Mãnãstirii Sihãstria în anul 1964, unde a vieþuit pânã în anul 1978, când ºi-a îndreptat paºii spre Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, dupã ºapte ani fiind ales egumen de pãrinþii din obºte pentru alesele sale virtuþi de monah înþelept, harnic ºi rugãtor. Pãrintele Petroniu rãmâne în conºtiinþa Bisericii noastre ca un monah statornic, un egumen înþelept ºi iscusit mânuitor al condeiului. Cãrþile sale Icoane smerite din Sfânta Ortodoxie Româneascã, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Bine eºti cuvântat, Doamne, Uºile pocãinþei sunt preþioase comori ale spiritualitãþii româneºti în care pãrintele Petroniu a adunat cu multã râvnã în suflet tezaur de trãire ºi simþire ortodoxã româneascã, luminã ºi sfântã nevoinþã. Preþuind în chip deosebit minunata lucrare a pãrintelui Petroniu Tãnase în ogorul Domnului pe tãrâm duhovnicesc ºi cãrturãresc, precum ºi bogata sa activitate gospodãreascã, înãlþãm stãruitoare rugãciune cãtre Hristos Domnul Cel Înviat din morþi sã odihneascã sufletul sãu în lumina cea neînseratã a Împãrãþiei Cerurilor, unde drepþii ca luminãtorii strãlucesc, sã mângâie obºtea Schitului Prodromu ºi pe toþi cei care l-au cunoscut ºi preþuit. Veºnica lui pomenire din neam în neam! † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Molitfelnicul tâlcuit

Rugãciune la deschiderea bisericii pângãrite de pãgâni sau de eretici Pentru a înþelege mai bine cât este de necesarã aceastã rugãciune, amintim de la început cã au fost date de cãtre Sfânta noastrã Bisericã ºi canoane pentru a nu se sluji de cãtre eretici sau pãgâni nicio slujbã în bisericile ortodoxe. Astfel, Canonul 46 al Sf. Nichifor Marturisitorul se referã la biserici în care nu doar cã au slujit ereticii, dar au ºi fost luate în stãpânire de cãtre aceºtia (trecute la cultul lor): „Vã sfãtuim ca în bisericile luate în stãpânire de eretici sã se intre ca într-o casã simplã ºi sã se cânte numai de nevoie, aºezându-se crucea la mijloc, iar în altar nici sã nu se intre, nici sã se tãmâieze, nici sã se sãvârºeascã rugãciune, nici sã nu se aprindã candele ºi lumânare”. De aceea, a fost rânduitã ºi o rugãciune specialã atunci când biserica a fost pângãritã de cãtre eretici. Rugãciunea face referire la faptul cã biserica a îngãduit Dumnezeu sã fie spurcatã de eretici din cauza pãcatelor sãvârºite de creºtini: „Doamne, Dumnezeul nostru, care ai arãtat biserica aceasta spre locuinþa Ta,(...) ai îngãduit ca sã fie spurcatã, pentru pãcatele noastre, ºi preaneprihãnitul jertfelnic sã fie pângãrit de pãgânii, care nu cunosc numele cel prealãudat ºi mãreþ al slavei Tale (iar de este necinstit de eretici va rosti urmãtoarea formulã: de tulburãrile ce au sfâºiat Biserica, prin nesocotirea ºi defãimarea cinstitelor Evanghelii ºi a Tradiþiilor apostolice, pãrinteºti ºi canonice), Însuþi iarãºi ne primeºte, cu ochi îndurãtori, pe noi, cei care venim cu credinþã ºi din inimã mãrturisim pãcatele noastre cu cunoºtinþã ºi pocãinþã”. Mai departe, în rugãciune sfinþitul slujitor cere de la Dumnezeu sã purifice ºi sã sfinþeascã din nou sfântul locaº „pentru cã, Tu, Doamne, singur poþi a sfinþi pe cei care-ºi întorc inima cãtre Tine ºi a ne curãþi deplin de conºtiinþa cea vicleanã, de toatã îndoiala ºi nepriceperea.” Aºadar, este o rugãciune de umilã pocãinþã pentru pãcatele sãvârºite, o rugãciune de întoarcere cãtre îndelunga milostivire a lui Dumnezeu ºi, mai ales, din conþinutul ei reiese dorinþa credinciosului de a se întoarce în sfânta bisericã pentru a aduce jertfa sa de rugãciune ºi pocãinþã lui Dumnezeu cel în Treime lãudat, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, pentru a primi darurile cele sfinte care se sãvârºesc în Biserica Ortodoxã. Pr. Florin IORDACHE

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Mesajul Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanþilor la Cercul Pastoral dedicat familiei preotului, organizat la Palatul Patriarhiei, joi, 24 februarie 2011:

Demnitatea ºi responsabilitatea familiei preotului în viaþa Bisericii În Patriarhia Românã anul 2011 este dedicat familiei creºtine prin proclamarea de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al Sfântului Botez ºi al Sfintei Cununii, având în vedere cã atât Taina Sfântului Botez cât ºi Taina Sfintei Cununii stau la baza familiei creºtine. Cunoaºterea situaþiei reale a familiei creºtine din zilele noastre, pe de-o parte, ºi înþelegerea mai profundã a vocaþiei sale spirituale, pe de altã parte, se impun ca prioritãþi ale lucrãrii misionare a Bisericii în societate. Reliefând importanþa familiei creºtine ca fiind baza comunitãþii eclesiale, Sfântul Apostol Pavel vorbeºte în Epistola cãtre Efeseni despre legãtura tainicã dintre familie ºi viaþa Bisericii. Astfel, comparând cele douã realitãþi ale existenþei umane în Hristos Domnul, Apostolul neamurilor spune: „Taina aceasta” - a unirii bãrbatului cu femeia într-un trup, dupã porunca lui Dumnezeu - „mare este; iar eu zic în Hristos ºi în Bisericã” (Efeseni 5, 32). În acest sens trebuie înþeleasã ºi cultivatã legãtura sfântã care existã între taina familiei ºi viaþa Bisericii, ca trãire în comuniune. De aceea, familia a fost numitã, pe drept cuvânt, Biserica de acasã Ecclesia domestica - (Cf. Romani 16, 5; I Corinteni 16, 19). Faptul cã Dumnezeu Fiul, nãscut din veci de cãtre Tatãl ceresc, S-a nãscut, prin lucrarea Duhului Sfânt, „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4) ca om din femeie, având numele de Iisus, fiul Mariei, ºi a crescut într-o familie tradiþionalã, ne aratã de ce termenii de bazã din Bisericã precum: pãrinte spiritual, mamã sau maicã spiritualã, frate ºi sorã spiritualã, fiu ºi fiicã spiritualã sunt preluaþi din vocabularul prin care desemnãm membrii familiei conjugale. Prin urmare, fãrã taina familiei nu poate fi înþeleasã nici taina Bisericii ca familie duhovniceascã a iubirii frãþeºti în Hristos, Fiul Tatãlui ceresc, în Care primim înfierea prin lucrarea Sfântului Duh din Sfânta Tainã a Botezului. Familia este cununa creaþiei, dar ºi locul sau mediul în care omul începe sã înþeleagã taina iubirii pãrinteºti a lui Dumnezeu. Slãbindu-se legãtura iubirii spirituale dintre om ºi Dumnezeu în societatea secularizatã, familia conjugalã se aflã astãzi într-o profundã crizã spiritualã, în stare confuzã ºi fãrã orizont, fiind limitatã la biologic ºi terestru. Dificultãþile cu care se confruntã familia în societatea contemporanã nu sunt numai de naturã economicã (sãrãcie materialã tot mai evidentã, ºomaj, nesiguranþa zilei de mâine), ci ºi moralã (avort, divorþ, abandonul copiilor, libertinaj, droguri, trafic de fiinþe umane) ºi spiritualreligioasã (sectarismul, fanatismul ºi prozelitismul religios). În faþa acestor probleme, Biserica este chematã sã acorde o atenþie deosebitã familiei creºtine, apãrând valoarea acesteia ca viaþã binecuvântatã de Dumnezeu în scopul dobândirii mântuirii sau a vieþii veºnice. Astfel, în plan practic, este absolut necesarã o lucrare pastoral-misionarã a Bisericii mai intensã ºi mai vastã, susþinutã în mod deosebit de preoþii de mir, îndrumãtori spirituali ai familiilor creºtine din parohiile încredinþate lor spre pãstorire. În Biserica Ortodoxã, familia preotului este un sprijin deosebit pentru preot în activitatea sa pastoralã, atât prin faptul cã ea poate deveni un model de viaþã creºtinã, cât ºi prin implicarea directã a unor membri ai familiei în activitãþile pastorale ale parohiei, pe plan: misionar,

filantropic sau administrativ. Într-o parohie, familia preotului trebuie sã fie acel „puþin aluat, care dospeºte toatã frãmântãtura” (Galateni 5, 9). Absenþa totalã sau inactivitatea familiei preotului pe plan pastoral misionar este o contra mãrturie, care diminueazã eficienþa activitãþii preotului în parohie ºi umbreºte imaginea lui ca pãstor de suflete sau pãrinte duhovnicesc al comunitãþii spirituale pe care o conduce pe calea mântuirii. Pe de altã parte, ne bucurãm ºi exprimãm recunoºtinþa noastrã pentru lucrarea misionarã a preoteselor care lucreazã, cu multã pasiune ºi bucurie, ca profesoare de religie, educatoare, medici sau în alte domenii de activitate, aducând o contribuþie la apãrarea, pãstrarea ºi cultivarea demnitãþii familiei creºtine astãzi. Expresia româneascã sau apelativul de „doamna preoteasã” are o încãrcãturã spiritualã deosebitã ºi reflectã grija sau preocuparea soþiei preotului privind activitatea

acestuia în parohie. Acest termen s-a impus datoritã faptului cã, deºi lucreazã în mod discret, totuºi soþia preotului ajutã foarte mult în pastoraþie. Iar când familia preotului nu-l ajutã pe acesta, ci îl descurajeazã, se adevereºte cuvântul Mântuitorului: „Duºmanii omului vor fi casnicii lui” (Matei 10, 36). Între sfaturile pe care Sfântul Apostol Pavel le dã ucenicului sãu Timotei, este ºi acela cã slujitorul Domnului „sã fie bãrbat al unei singure femei” (I Timotei 3, 2), „bun chivernisitor al casei lui, având copii ascultãtori, cu toatã bunãcuviinþa” (I Timotei 3, 4), cãci „dacã nu ºtie sã-ºi rânduiascã a sa casã, cum va purta grijã de Biserica lui Dumnezeu?” (I Timotei 3, 5). Iar „soþiile lor (ale slujitorilor Bisericii – n.n.) sã fie ºi ele cuviincioase, neclevetitoare, cumpãtate, credincioase întru toate” (I Timotei 3, 11 12). În ce priveºte vestimentaþia ºi condiþiile de viaþã, acestea trebuie sã fie în aºa fel încât familia preotului sã nu fie invidiatã pentru lux, dar nici compãtimitã pentru neglijenþã. O pastoraþie credibilã ºi bine organizatã în parohie trebuie

sã înceapã cu buna organizare a casei preotului, din punct de vedere spiritual ºi administrativ, ca model duhovnicesc ºi factor de culturã ºi civilizaþie. În acest sens, unii credincioºi judecã mai mult greºelile familiei preotului decât pe cele ale propriilor lor familii. Prin urmare, este necesarã întãrirea instituþiei familiei preotului ortodox precum ºi diminuarea cazurilor care influenþeazã în mod negativ viaþa ºi activitatea bisericeascã, prin respectarea cu stricteþe a prevederilor canonice, statutare ºi regulamentare bisericeºti, care nu au rolul de-a pedepsi, ci de-a responsabiliza, consolida ºi evidenþia personalitatea religios-moralã a preotului ºi a întregii sale familii în comunitate, ca exemplu de trãire moralã ºi comportament creºtin, precum ºi ca factor esenþial de luminã ºi speranþã pentru o bunã pastoraþie a credincioºilor. Reflectând la situaþia actualã de crizã a familiei în general, considerãm cã trebuie sã valorificãm resursele de îndreptare ºi ieºire din crizã, pentru a trãi cu speranþã. Trebuie sã vedem cã fericirea este darul lui Dumnezeu, iar criza familiei de azi poate fi depãºitã cu ajutorul ºi cu binecuvântarea lui DumnezeuCreatorul Care a zis: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi stãpâniþi pãmântul!” (Facere 1, 28). În ciuda multor pãcate ºi primejdii abãtute asupra neamului omenesc, totuºi familia a fost instituþia cea mai stabilã în istorie. În plus, binecuvântarea familiei de cãtre Domnul nostru Iisus Hristos la nunta din Cana Galileii, când a transformat apa în vin, prin mijlocirea Maicii Domnului - icoana Bisericii rugãtoare, constituie pentru noi astãzi o puternicã bazã a speranþei creºtine. Hristos Cel ce a schimbat apa în vin poate schimba criza într-o speranþã nouã, poate aduce bucurie acolo unde ameninþã lipsurile ºi tristeþea. Trebuie sã ne rugãm Mântuitorului Iisus Hristos, sã-I spunem Lui ce lipseºte cu adevãrat familiei astãzi ºi sã spunem familiei creºtine în crizã sã cearã ajutorul lui Hristos ºi al Maicii Domnului în organizarea însãºi a vieþii familiei conjugale. Minunea din Cana Galileii ne descoperã cã fericirea este mai întâi de toate dar al lui Dumnezeu sau binecuvântare de la El, care aduce armonie ºi bucurie în familie ºi în societate, nu un „drept” al omului ce trebuie cucerit în spirit individualist ºi egoist, producând multã nefericire altora prin lãcomie sau umilire. În acest sens, trebuie sã organizãm ajutorarea familiilor aflate în nevoi ºi sã le încurajãm. În concluzie, îndemnul nostru pãrintesc este acesta: sã cultivãm mai mult legãtura sfântã care existã între viaþa familiei creºtine ºi viaþa Bisericii, între educaþia copiilor ºi demnitatea persoanei umane, creatã dupã chipul Persoanelor divine. Sã nu reducem familia doar la aspectele ei pãmânteºti: biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, pentru cã ea este mai mult decât toate acestea laolaltã ºi le transcede. ªi anume, familia are vocaþia de a fi conlucrare a omului cu Dumnezeu în lume, pentru a dobândi viaþa veºnicã, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria Bisericii ºi binele umanitãþii. † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului a avut loc

OLIMPIADA DE RELIGIE -etapa localã- pentru CLASELE VII - XII (Anul ºcolar 2010-2011) Etapa localã a Olimpiadei de Religie s-a desfãºurat sâmbãtã, 26 februarie 2011, cu binecuvântarea Înalt Preasfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Calinic, în cinci centre pedagogice din judeþul Argeº: la Câmpulung, la COLEGIUL NAÞIONAL ,,DINICU GOLESCU”; la Curtea de Argeº, la GRUPUL ªCOLAR FORESTIER; la Piteºti, la COLEGIUL TEHNIC ,,ARMAND CÃLINESCU”; la Topoloveni, la LICEUL TEORETIC ,,ION

MIHALACHE”; la Costeºti, la LICEUL TEORETIC COSTEªTI. Deºi concursul a coincis cu alte olimpiade ºi concursuri la alte discipline de învãþãmânt, la aceastã fazã a participat un numãr important de elevi din toatã eparhia Argeºului ºi Muscelului, iar nota minimã necesarã pentru selecþia elevilor la etapa judeþeanã a fost 8.50. Tematica pentru aceastã etapã a

cuprins primele unitãþi de învãþare, conform programelor ºcolare în vigoare pentru disciplina Religie. Faza judeþeanã a Olimpiadei se va desfãºura pe 19 martie 2011, iar etapa naþionalã a acestei competiþii va avea loc în perioada 17-21 aprilie 2011 la Galaþi. Redacþia

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã

Ectenia cererilor

Motivul pentru care la Sfânta Liturghie se spun de douã ori cererile „Ziua toatã desãvârºitã..., Înger de pace..., Milã ºi iertare” VIII-lea s-a impus a se spune de douã ori.

Când se spun cererile?

Întrebarea este destul de complexã. Primul lucru pe care trebuie sã-l lãmurim aici este dacã aceastã rostire de douã ori a cererilor este mãrturisitã de tradiþia manuscrisã a Liturghiilor noastre. Rãspunsul este, fãrã nicio îndoialã, afirmativ. Toate Liturghierele ºi Molitfelnicele tipãrite ºi toate manuscrisele celor douã Liturghii bizantine ale Sfântului Vasile cel Mare ºi ale Sfântului Ioan Gurã de Aur de la cel mai vechi codice, Molitfelnicul Barberini cu nr. 336 de la sfârºitul secolului al VIII-lea, au cererile acestea de douã ori, la locul pe care îl au ºi astãzi, adicã dupã depunerea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masã ºi dupã rugãciunea Anaforalei.

Care era poziþia iniþialã a cererilor putem sã concluzionãm din Liturghiile mai vechi ºi din mãrturia Sfântului Ioan Hrisostom. Dupã mãrturia acestui Pãrinte (Comentariu la Epistola a II-a cãtre Corinteni, 2, 8), cererile se spuneau dupã Evanghelie ºi înainte de Apolisul Ecteniei catehumenilor. Exact în aceastã poziþie le întâlnim ºi la Liturghia Sfântului Iacov ºi la Liturghia armeanã. Dupã Liturghia din Constituþiile Apostolice, iarãºi se ziceau dupã Evanghelie ºi la sfârºitul cererilor pentru catehumeni ºi exact înainte de apolisul primului lor loc. Dupã aceea se eliberau cei stãpâniþi de duhuri necurate, cei ce urmau sã fie botezaþi ºi cei care erau sub canon, în pocãinþã. Acest amãnunt capãtã importanþã dacã îl privim în întregul lui cadru liturgic ºi în legãturã cu folosirea cererilor ºi la celelalte slujbe, afarã de Sfânta Liturghie. În vechile slujbe asmatice de parohie le întâlnim la sfârºitul slujbelor, la fel ca în Constituþiile Apostolice, însã dupã plecarea catehumenilor ºi înainte de eliberarea credincioºilor. La Utrenia mãnãstireascã le gãsim la sfârºitul slujbei. La Vecernia mãnãstireascã le gãsim în acel moment în care în vremea când au fost puse acolo semnalau sfârºitul slujbei.

Prin ectenia cererilor se face legãtura dintre rugãciunea din Excepþia de la regulã. În general bisericã ºi lumea în care trãim în cadrul cultului nu se reiau cele dupã ce plecãm de la slujbã Este iarãºi grãitor faptul cã în cele mai multe cazuri ele sunt spuse anterior introduse într-o Ectenie diaconalã specialã, care îndeamnã la

Lucrul este evident ciudat, deoarece în nicio slujbã nu se spun de douã ori aceleaºi lucruri. Chiar ºi atunci când articularea slujbei impune reluarea unei ectenii pentru introducerea noii unitãþi liturgice, numai prima datã se spune ectenia în întregime, iar celelalte se spun pe scurt. Astfel, la Utrenie ºi la Sfânta Liturghie avem Ectenia mare la început ºi Ectenia micã acolo unde rânduiala ar impune reluarea lor. Avem cererile de la Sfânta Liturghie ºi forma lor prescurtatã la sfârºitul ei („Ziua toatã... cerând, pe noi înºine... sã o dãm”). La Liturghiile înrudite din Constituþiile Apostolice, la cea a Sfântului Iacov ºi la cea armeanã, cererile existã numai o singurã datã. Prin analogie, ºi la cele douã Liturghii bizantine ar trebui ca iniþial sã se fi spus o singurã datã. Acest lucru este impus ºi de structura logicã a Liturghiilor noastre. Este mai mult ca sigur cã ºi la acestea cererile existau o singurã datã, dupã cum este de asemenea sigur faptul cã deja din secolul al Ziua de naºtere a actorului Ion Focºa, din acest an, a fost una dintre acele zile care înnobileazã omul – cununa creaþiei divine. În aceastã zi, unul din maeºtrii teatrului românesc, Florin Piersic, alãturi de noua sa partenerã de scenã, Medeea Marinescu, au dat viaþã, încã o datã, piesei regizate de Radu Beligan : „Strãini în noapte”. O comedie în aparenþã, o dramã în profunzime, piesa în sine reprezintã un amplu conflict al relaþiilor interumane, ce deschid drumul degradãrii, superficialitãþii ºi goliciunii sufleteºti a omului modern, puternic ancorat în haosul iluzoriu al tehnologizãrii ºi în relaþiile superflu. Încrâncenarea, într-un fel alegoricã, dintre întuneric ºi singurãtate, transformã noaptea într-o metaforã a vieþii; iar în spatele umorului, aparent dezinvolt al personajelor, se ascunde de fapt mai mult decât o dramã sentimentalã – o poveste de viaþã marcantã ºi sufletul sfâºiat ºi chinuit de întrebãri al unei fiice abandonate de tatãl sãu. Dacã tatãl este pentru fiicã, doar un nume, aceasta, la rândul ei, devine

4

completarea rugãciunii („Sã plinim rugãciunea noastrã Domnului”), care indicã exact faptul cã slujba se gãseºte spre sfârºitul ei. Conþinutul cererilor este în acord cu poziþia lor liturgicã pe care am notat-o mai sus. Diaconul îndeamnã pe credincioºi sã cearã de la Dumnezeu zi de pace ºi fãrã de pãcat, înger pãzitor ºi cãlãuzitor, cele bune ºi de folos pentru sufletele lor ºi viaþã în pocãinþã, într-un cadrul eshatologic de aºteptare a sfârºitului în pace ºi al prezenþei de dinainte de venirea lui Hristos. Cu alte cuvinte, ele constituie un tip de mutare din spaþiul adorãrii lui Dumnezeu, pentru care s-au adunat credincioºii, la vieþuirea lor în lume ºi la zbaterea pentru viaþã, în care se vor duce imediat dupã. Foarte logic, aºadar, s-au aºezat la sfârºitul adunãrii ºi înainte de eliberarea primei grupe a celor prezenþi, a catehumenilor. Acolo se gãseau fãrã îndoialã ºi în Liturghiile bizantine în forma lor iniþialã.

Modificãrile suferite de slujba Sfintei Liturghii au fãcut ca aceastã ectenie sã se rosteascã de douã ori Ce anume a contribuit ca de la sfârºitul adunãrii, a aºanumitei „Liturghii a catehumenilor”, sã se mute la adunarea euharisticã prin excelenþã, la aºa numita „Liturghie a credincioºilor”. Este foarte probabil cã acest lucru s-a întâmplat în epoca în care, datoritã lipsei catehumenilor, au început sã facã notã discordantã cererile care se refereau la ei. În acea epocã de înflorire ºi creaþie liturgicã era de la sine înþeles cã atâta vreme cât catehumenii nu mai erau sloboziþi, cererile care însoþeau eliberarea lor nu mai serveau funcþia lor liturgicã ºi trebuia gãsit un alt loc potrivit. În aceastã cãutare au existat fluctuaþii. Iniþial se pare cã s-au aºezat dupã depunerea Darurilor pe Sfânta Masã, acolo unde exista o Ectenie de cerere care se pãstreazã la Liturghia Sfântului Iacov. Aceasta a fost scurtatã în Liturghiile bizantine („Sã plinim,.. Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte... Pentru sfânt locaºul acesta... Pentru ca sã fim izbãviþi... Apãrã...”), deoarece între timp Liturghia se dezvoltase ºi cererile se mutaserã înainte de imnul Trisaghion ºi puþin mai târziu înainte de Antifoane. În golul acesta, aºadar, ºi-au gãsit locaº cererile dupã îndepãrtarea lor din Ectenia de dupã Evanghelie. Într-o perioadã oarecum ulterioarã, cererile s-au aºezat ºi dupã sfinþirea Cinstitelor Daruri într-un nou gol, creat în momentul în care în vechime se citeau dipticele de cãtre diacon. Acolo deja exista o Ectenie micã, exact aºa cum apare la Liturghia Sfântului Iacov, care încheia Anaforaua ºi dipticele ºi introducea cererile pregãtitoare pentru Sfânta Împãrtãºanie („Pe toþi sfinþii pomenindu-i... Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus ºi s-au sfinþit.... Ca iubitorul de oameni... Unitatea credinþei...”). Prin obiceiul ulterior de citire în tainã a rugãciunilor, aceastã Ectenie s-a dovedit insuficientã pentru acoperirea rugãciunii destul de lungi citite în tainã de dinanite de „Tatãl nostru...”. Toate acestea, poate ºi influenþa Liturghiei Darurilor, care în acest moment are Ectenia cererilor - adicã într-o poziþie mixtã, care corespunde atât Ecteniei de dupã depunerea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masã, cât ºi celei de dupã rugãciunea Anaforalei - au fãcut ca cererile sã fie aºezate acolo. Poate cã este vorba despre o punere de acord a douã tradiþii care, independent una de alta, au aºezat cererile una înainte ºi alta dupã rugãciunea Anaforalei, iar practica ulterioarã a vrut, dupã modul cunoscut ºi din alte situaþii, sã le împace, adoptând amândouã soluþiile. În felul acesta cererile s-au gãsit de douã ori la Sfânta Liturghie (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 282- 285). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Cronicã de suflet

STRÃINI DE IUBIREA DIVINÃ pentru tatã, o amintire confuzã, situatã la graniþa dintre creaþie ºi neant. Încãrcãtura emoþionalã a actorilor, umorul tragic ºi realitatea cutremurãtoare sunt menite sã responsabilizeze fiinþa umanã. Ce poate fi mai trist decât un tatã pierdut în iluzia unei

fericiri impuse, auto-construite piesã cu piesã, fragile sau precare, pe de o parte ºi gestul disperat al unei fiice, pe de alta? O fiicã care încearcã, în plinã maturitate femininã, sã se strecoare aproape infracþional, în viaþa tatãlui sãu, dând

timpul înapoi pentru a redeveni, copilul care n-a putut sã fie. Oare nu este acesta un mesaj clar de reconciliere a celor douã jumãtãþi paradisiace pentru a evita dramele familiilor destrãmate ºi a copiilor abandonaþi. Un mesaj puternic social ºi religios al comuniunii dintre Adam ºi Eva, dintre om ºi Dumnezeu? Un S.O.S. al umanitãþii, care prinde viaþã prin jocul magistral al maestrului Florin Piersic, actorul ºi omul care a încetat demult sã-ºi mai aparþinã sieºi, predându-se în totalitate lumii ºi forþei creatoare a artelor frumoase… „Strangers in the night”… Drd. Amalia Elena CONSTANTINESCU


Argeºul Ortodox

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

„Þie, Doamne!” Când ai sãnãtate ºi spor la treabã, înalþã-þi inima ºi zi: „Þie, Doamne!”. Când oamenii te cinstesc ºi te laudã, spune-þi în sinea ta: „Nu eu merit asta, nu mie se cuvine, ci- Þie, Doamne!”. Când îþi trimiþi copiii la ºcoalã ori la muncã ori în armatã, binecuvânteazã-i din pragul casei tale ºi zi: „Îi dau în grijã- Þie, Doamne!”. Când te lovesc invidia omeneascã ºi necredinþa prietenilor, nu cãdea cu duhul ºi nu þine amãrãciune în inima ta, ci zi: „Toate acestea le dau spre judecatã ºi dreptate- Þie, Doamne!”. Când mergi în urma sicriului ce poartã tot ce ai mai drag, pãºeºte cu

FAMILIA „biserica din casã”

vitejie ca atunci când duci un dar celui mai mare Prieten ºi zi: „ Acest suflet drag þi-l aduc în dar- Þie, Doamne!”. Când se vor aduna asupra ta chipurile întunecate ale ispitelor diavoleºti, ale suferinþelor ºi bolilor, nu deznãdãjdui, ci spune: „Ajutor ºi milã cer- Þie, Doamne!”. Când îngerul morþii va veni la patul tãu, nu te speria- prieten este-, ci iartã-te cu aceastã lume ºi spune: „Sufletul meu pocãit îl dau în mâiniÞie, Doamne!”. (dupã Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, cinstit pe 5 martie) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

2011 – Anul Omagial al Sfintei Cununii

Crucea vãduviei R e c u c e r i r e a p l a n e t e i n o a s t r e pe dealul mânãstirii în scopul ocrotirii ei „Umplutu-s-a pãmântul de zidirea Ta” (Psalm 103, 25)

Dacã am înlãtura imaginar tot ceea ce a clãdit omul pe aceastã planetã, ne-ar rãmâne în faþa ochilor minþii pãmântul aºa cum l-a întemeiat Dumnezeu de la începuturi, cu diversele sale forme de relief, cu flora ºi fauna în starea ei nealteratã de intervenþia noastrã. La aceastã creaþie se referea David atunci când ºi-a înãlþat glasul spre ceruri, zicând: „Cât s-au mãrit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înþelepciune le-ai fãcut! Umplutu-s-a pãmântul de zidirea Ta” (Psalm 103, 25). Acesta este mediul pe care Domnul l-a adus de la neexistenþã la existenþã, înainte de a-l plãmãdi pe Adam din þãrânã. Recurgând la acest procedeu mental ºi prezentându-i-l unui ateu, poate vom reuºi sã-l convingem ºi pe el de existenþa ºi atotputernicia Tatãlui Ceresc. De vreme ce acest înveliº artificial al pãmântului (tot ce a rezultat din lucrarea omeneascã) are un autor, atunci ºi ceea ce rãmâne dupã înlãturarea lui imaginarã, adicã mediul înconjurãtor natural, nu se putea autocrea. Deci, existã ºi un creator al naturii, superior omului, aºa cum tot ceea ce este natural este superior lucrurilor artificiale. O clãdire construitã de mâna omului nu va putea vreodatã sã egaleze ca proporþii ºi durabilitate un masiv muntos. Apoi, existã o diferenþã esenþialã între creaþia materialã umanã ºi mediul natural. Toate utilitãþile fãurite de noi, oricât de performante ar fi, sunt lipsite de viaþã. În schimb, fiecare fibrã a naturii conþine acel miraculos grãunte de vitalitate: de la rodnicia solului ºi seva plantelor, pânã la zborul pãsãrilor ºi revãrsarea apelor. Oricine va reflecta asupra acestor lucruri se va minuna ºi va exclama asemenea psalmistului: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tãu în tot pãmântul!” (Psalm 8, 1). Din nefericire, întreaga istorie a lumii este pavatã cu rãzboaie de cuceriri teritoriale. Nimic altceva nu urmãreau cuceritorii în afarã de înavuþire, glorie ºi putere asupra semenilor înfrânþi. Unde sunt astãzi împãraþii pãmântului? Nu cumva s-au pierdut odatã cu deºertãciunile spre care au aspirat cu orice preþ?! Chiar ºi dupã ce creºtinismul se rãspândise printre popoare, mulþi dintre cei care au primit Botezul întru Hristos se foloseau de numele Crucii pentru a-ºi extinde stãpânirea asupra pãmântului. Cât de uºor uitau aceia cuvintele lui David: „Cã Dumnezeu mare este Domnul ºi Împãrat mare peste tot pãmântul. Cã în mâna Lui sunt marginile pãmântului ºi înãlþimile munþilor ale Lui sunt” (Psalm 94, 3-4). Societatea a evoluat ºi, datoritã ingeniozitãþii unor membrii ai ei s-au clãdit metropole de beton, concerne industriale ºi mijloace de transport sofisticate. Însã în felul acesta, treptat, planeta a ajuns în stadiul de a nu mai aparþine omului, ci dorinþelor lui exagerate de confort ºi îmbogãþire. De la explorarea Terrei, omenirea a trecut la exploatarea ei fãrã limite, la otrãvirea solului, a apei ºi a

atmosferei. O.N.U. a ajuns de curând sã declare durerosul fapt cã planeta noastrã a devenit o investiþie pe termen scurt, resursele ei fiind peste mãsurã exploatate, ceea ce ridicã un mare semn de întrebare. De fapt, lumea încotro se îndreaptã? A venit vremea ca ºi copilul sã aibã grijã de mama lui. Pãmântul are o vârstã venerabilã ºi încã este secãtuit de bunurile sale, fãrã ca cineva sã se gândeascã la viitorul planetei care implicã ºi viitorul nostru. Te doare sufletul când vezi trecând, pe ºosele, aproape zilnic, maºini încãrcate cu trunchiuri de copaci. În scurtã vreme o sã disparã „codrii noºtri de aramã”, iar „pãdurea de argint” no sã mai glãsuiascã prin înaripatele sale. Nimic nu se mai planteazã în locul arborilor seculari, terenurile o iau la vale ºi apele marilor râuri inundã localitãþi întregi. Astfel devastãm pãmântul, ignorând faptul cã ºi el este purtãtor de viaþã, întreþinând viaþa noastrã la rându-i. Haideþi sã începem neîntârziat decisiva bãtãlie pentru a recuceri ceea ce singuri am dat pierzãrii: toate cele ale pãmântului în starea lor naturalã! Cum vom obþine victoria? Biruindu-ne mai întâi de toate dorinþele de înavuþire, lãcomia, egoismul ºi nepãsarea pentru natura ce ne susþine traiul cel de toate zilele. Numai aºa vom dobândi priceperea spre a ocroti ºi aprecia planeta vieþii pentru ceea ce este ea, ºi nu pentru ceea ce obþinem de la ea. Sã nu pierdem din vedere nici interapartenenþa ompãmânt care dureazã de veacuri ºi va dãinui atât cât Domnul va voi. Iar, de nu vom putea duce aceastã luptã pânã la capãt, atunci vom zice ºi noi cãtre Dumnezeu: „Lãuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lãuda-Tevor pe Tine toate. Pãmântul ºi-a dat rodul sãu” (Psalm 66, 3). Amalia CORNÃÞEANU

Sfânta aristocratã Melania Romana l-a îndemnat pe soþul sãu sã plece amândoi la mânãstire, fiindcã îºi înmormântaserã ambii copii. Ce altceva mai bun ar putea face cei rãmaºi vãduvi, care nu mai au nici grija copiilor sau nepoþilor? Nu se cuvine oare ca mãcar în aceste momente ale vieþii sã înãlþãm slavã lui Dumnezeu, sã ne rugãm cu bunã rânduialã pentru cei rãposaþi ai noºtri? Tinereþea ºi sãnãtatea ne-am închinat-o fãrã de ºovãialã acestei lumi, mãcar bãtrâneþele cele ºubrede sã le oferim lui Hristos, cãci bine este ca bãtrânii sã se roage pentru copii ºi nepoþi. Cine a gustat din mângâierea Duhului Sfânt ºtie cã mânãstirea e mai dulce decât familia, cã întristarea nu trebuie sã ne îmbrace bãtrâneþele... Aþi gustat din viaþa de om cãsãtorit. „Dezamãgire!”, spuneþi. Oare, doar pentru dvs.? Oare nu ºi pentru alte sute de oameni care aºteaptã de la cãsãtorie mai mult decât de la Raiul ceresc? Acum spuneþi: „M-am sãturat de cãsnicie! Nu mai vreau în vecii vecilor! Dar ce, sã trec iarãºi prin toate amãrãciunile pe care leam trãit?”. O amãrãciune de la neîncetata apãsare a grijilor trupeºti ºi de la ruºinea trupeascã, altã amãrãciune de la a fi supusã unui soþ ateu ºi neomenos, a treia amãrãciune de la neîncetata fricã pentru copiii nãscuþi ºi nenãscuþi, a patra de la moartea copiilor ºi a soþului. Apostolul spune despre femeie, ca fiind prima cãlcãtoare a legii lui Dumnezeu, cã se va mântui prin naºterea de prunci, de va rãmâne întru credinþã ºi întru dragoste ºi întru sfinþenie cu întreagã înþelepciune (I Timotei 2, 15). Aceastã cale s-a sfârºit pentru dvs. ºi nu vreþi sã mai mergeþi iarãºi pe ea. Ei bine, atunci, în numele lui Dumnezeu, duceþi-vã la mânãstire!

Papagalul toarnã repede toate cuvintele pe care le ºtie, apoi piºcã cu ciocul pe cine se apropie de el; la fel ºi întreaga viaþã lumeascã îºi aratã repede toate desfãtãrile, iar apoi piºcã ºi zgârie fãrã milã. Dvs. nu doriþi sã mai trãiþi o datã tot papagalâcul amãgitoarei vieþi lumeºti. Nu mai vreþi sã intraþi în corabia pestriþã, care aflându-se în liman atrage prin culorile ei pestriþe, dar pleacã repede pe furtunã grea, ei bine dacã, precum naufragiaþii, doriþi o altã cale; dacã vã gândiþi, sã zicem, sã rãmâneþi adevãratã vãduvã, iatã: cea cu adevãrat vãduvã ºi singurã nãdãjduieºte în Dumnezeu, ºi zãboveºte întru rugãciuni ºi cereri noaptea ºi ziua, iar ceea ce petrece întru desfãtare de vie este moartã (I Timotei 5, 5-6). A avea nãdejde statornicã în Dumnezeu ºi a te ruga neîncetat noaptea ºi ziua, asta o pot înfãptui ºi soþii în cãsnicie, mai ales dacã sunt de un suflet în evlavie. Asta o pot înfãptui în lume ºi bãrbatul vãduv ºi femeia vãduvã. Însã, fireºte, cel mai uºor este de înfãptuit lucrul acesta în liniºtea mânãstirii. Drept aceea, în numele lui Dumnezeu, hotãrâþi-vã ºi bateþi în porþile mânãstirii, urmând lui Sava Nemanidul, þarinei Miliþa, cneaghinei Efimia ºi fericitei Stoina Fecioara. În monahism se dã legãmântul desãvârºitei credincioºii faþã de Hristos. Cu adevãrat, monahismul este logodnã tainicã a sufletului cu Hristos. În el ºi sufletul ºi trupul se înduhovnicesc... în aceastã nouã legãturã nu este vãduvie, nici nu poate fi, afarã numai dacã sufletul omenesc apostaziazã ºi se face necredincios. Vai, atunci vãduvia este îndoitã: ºi trupeascã ºi duhovniceascã. Aceastã cãsnicie duhovniceascã se deosebeºte cu mult de cãsnicia trupeascã, întrucât cãsnicia trupeascã e doar un simbol al cãsniciei duhovniceºti. În cãsnicia trupeascã mai întâi vin bucuriile ºi apoi amãrãciunile, pe când în cea duhovniceascã întâi amãrãciunile ºi apoi bucuriile... (Rãspunsuri la întrebãri ale lumii de azi, Episcop Nicolae Velimirovici, Ed. Sophia, Bucureºti, 2002, pag. 221-223). Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

2011 - Anul Sfântului Botez

Taina Sfântului Botez în textul Didahiei Didahia reprezintã în momentul actual cel mai vechi document creºtin, în afara cãrþilor Noului Testament, care conþine elemente cu privire la desfãºurarea Botezului. Importanþa acestei scrieri reduse ca dimensiune ºi cu un autor rãmas anonim a fost subliniatã de majoritatea teologilor moderni. Aceºtia nu s-au pus însã de acord în legãturã cu datarea sa, dar acest lucru nu ne împiedicã sã analizãm cu atenþie specificaþiile cu privire la desfãºurarea Botezului în perioada respectivã ºi semnificaþia acestora în istoria baptismalã ulterioarã.

Douã texte-cheie În cadrul textului Didahiei se întâlnesc douã pasaje referitoare la slujba Botezului. Primul dintre acestea reglementeazã desfãºurarea liturgicã, iar cel de-al doilea insistã asupra inaccesibilitãþii la Taina Euharistiei înainte de participarea la Taina Botezului. Textul iniþial sunã astfel: „Cu privire la Botez, aºa sã botezaþi: dupã ce aþi spus mai înainte toate cele de mai sus, „botezaþi în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh“ (Mt. 28:19) în apã proaspãtã. Iar dacã n-ai apã proaspãtã, boteazã în altã apã; iar dacã nu poþi în apã rece, în apã caldã. Dacã nu ai de ajuns nici una, nici alta, toarnã pe cap de trei ori apã „în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh“ (Mt. 28:19). Înainte de Botez sã posteascã cel ce boteazã ºi cel botezat ºi alþii câþiva, dacã pot. Porunceºte, însã, ca cel ce are sã se boteze sã posteascã o zi sau douã înainte“ (Didahia, cap. VII:1-4, în: „Scrierile Pãrinþilor Apostolici“, trad. pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureºti, 1995, p. 30). Cu referire la legãtura dintre Botez ºi Euharistie, se precizeazã: „Nimeni sã nu mãnânce, nici sã bea din Euharistia voastrã, ci acei care au fost botezaþi în numele Domnului. Cãci cu privire la aceasta a spus Domnul: 'Nu daþi cele sfinte câinilor' (Mt. 7:6)' (Didahia, cap. IX:5, în: op. cit., p. 31). Aceste texte au fost interpretate în moduri diferite de teologii din perioada modernã. Spre exemplu, cunoscutul patrolog grec Stylianos G. Papadopoulos nici mãcar nu le aminteºte în analiza dedicatã documentului respectiv (vezi lucrarea sa Patrologia, vol. I, trad. lect. dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2006, pp. 165-168). Patrologii italieni Claudio Moreschinni ºi Enrico Norelli ne oferã o singurã informaþie importantã cu privire la aceste fragmente. Astfel, ei susþin cã, în cadrul capitolelor de la 7 la 10 ale lucrãrii (textele citate mai sus se regãsesc în capitolele 7, respectiv 9), autorul 'a adunat material liturgic foarte vechi ºi apropiat de binecuvântãrile iudaice pronunþate pentru masã“ (C. Moreschinni, E. Norelli, Istoria literaturii creºtine vechi greceºti ºi latine, vol. I, trad. Hanibal Stãnciulescu ºi Gabriela Sauciuc, Editura Polirom, Iaºi, 2001, p. 148). Patrologii italieni nu aduc, însã, o analizã pertinentã asupra pasajelor în cauzã, iar influenþa iudaicã în privinþa Botezului creºtin trebuie privitã cu o anumitã rezervã. Singurul cercetãtor care a oferit o decriptare amãnunþitã este Everett Ferguson (vom face des referire ºi în urmãtoarele materiale la monumentala sa lucrare Baptism in the Early Church: history, theology and liturgy in the first five centuries, William B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, 2009, 953 pp.), iar pe baza analizei sale vom încerca sã descoperim ce ne oferã acest document patristic din perioada primarã a creºtinismului cu privire la Taina Botezului.

Perioada prebaptismalã Faptul cã a existat încã din perioada primarã a creºtinismului o etapã de pregãtire înainte de primirea Botezului este confirmat încã din primele rânduri ale textului citat anterior din Didahie. Existau douã elemente principale care trebuiau îndeplinite: catehizarea persoanei respective ºi pãstrarea unei perioade scurte de post. Cu privire la catehizare, în text se precizeazã cã aceasta trebuia sã conþinã învãþãturile cuprinse în primele ºase capitole ale lucrãrii. Aceste învãþãturi erau puternic inspirate de doctrina iudaicã a celor douã cãi: calea vieþii ºi calea morþii. Aºa cum remarcã Everett Ferguson, „Botezul era efectuat dupã o perioadã de catehizare asupra celor Douã cãi ale vieþii ºi morþii (...), care constau propriu-zis în învãþãturi morale iudaice însoþite de o interpretare a lor prin cuvintele Mântuitorului. Administrarea Botezului presupunea hotãrârea ºpersoaneiþ de a urma un anumit comportament“ (Baptism in the early five centuries..., p. 202). Al doilea element necesar pentru primirea Botezului

6

era respectarea unei scurte perioade de post. Acest post prebaptismal va continua sã existe în cursul istoriei creºtine. Este suficient sã ne amintim de faptul cã majoritatea catehumenilor erau botezaþi la finalul celor douã mari posturi din cursul anului bisericesc: cel al Paºtelui ºi cel al Crãciunului. Deºi în text nu este menþionatã necesitatea pocãinþei, acest aspect este subînþeles de asemenea prin post. Ferguson considerã cã postul însuºi constituie o 'expresie a remuºcãrii ºi pocãinþei' (Baptism in the early five centuries..., p. 202). Însã cercetãtorul a mai descoperit un aspect semnificativ: nu este specificat cine trebuie sã administreze Botezul, o dovadã în plus a faptului cã ierarhia sacramentalã era încã într-o perioadã de formare, iar documentul dateazã încã de la începutul secolului al II-lea d.Hr.

Formula de botezare Textul nu lasã loc de interpretãri cu privire la formula centralã a Tainei Botezului. Aceasta reprezintã practic o repetare a versetului 19 din capitolul 28 al Evangheliei dupã Matei, în care Mântuitorul le cere Apostolilor sã

efectueze Botezul în numele Sfintei Treimi. Formula era în mod clar rostitã de cel care efectua Botezul. Rãmâne însã o întrebare: exista o mãrturisire de credinþã a celui botezat în cadrul liturgic al Tainei sau nu? Comparând cele douã texte citate în introducere, Ferguson ajunge la concluzia cã exista o astfel de mãrturisire de credinþã, dar aceasta era foarte scurtã. Astfel, preotul sau episcopul mãrturisea prin formula de botezare credinþa în Sfânta Treime, în timp ce persoana botezatã trebuia sã mãrturiseascã faptul cã are credinþã în întruparea Mântuitorului. Everett Ferguson subliniazã mai departe: 'Deºi prezenþa credinþei în cel convertit nu este afirmatã ºîn modþ explicit, aceasta este implicatã în primirea catehizãrii ºi în referinþa fãcutã la numele divine' (Baptism in the early five centuries..., p. 203).

Legãtura dintre Botez ºi Euharistie Cu privire la cel de-al doilea text citat în introducere, care face o legãturã strânsã între Botez ºi Euharistie, Everett Ferguson face urmãtoarele precizãri: 'Botezul nu este o simplã adeziune la credinþa în Întruparea Mântuitorului, ci aduce cu sine admiterea în cadrul comunitãþii celor care Îl urmeazã. Calitatea de membru al comunitãþii ºi o puternicã decizie de a avea o viaþã curatã sunt principalele puncte care pot fi deduse din context ºi care au o semnificaþie legatã de Botez' (Baptism in the early five centuries..., pag. 203). Abia dupã ce Botezul este sãvârºit, noul membru al Bisericii poate participa la comuniunea euharisticã, unde doar cei renãscuþi în Hristos prin Duhul Sfânt pot avea acces. Însã cercetãtorul american a mai remarcat un aspect: viaþa duhovniceascã pe care fiecare creºtin trebuie sã o aibã dupã efectuarea Botezului. Dacã înainte de naºterea din apã ºi din Duh, omul are doar dorinþa de a face bine, dar binele pe care îl face este amestecat cu rãu; dupã Botez, omul poate gusta din darurile duhovniceºti ºi acest aspect determinã progresul sãu spiritual ulterior. În materialul urmãtor vom observa aspectele principale legate de afundarea credinciosului în apa sfinþitã, precum ºi care erau condiþiile în care aceasta putea fi efectuatã în cazurile-limitã (absenþa apei sau prezenþa ei limitatã) amintite în textul Didahiei. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 28 februarie)

Templul lui Dumnezeu „Nu ºtiþi, oare, cã voi sunteþi templu al lui Dumnezeu ºi cã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi?” (I Corinteni 3, 16) Una din temele centrale ale teologiei pauline se referã la distincþia dintre creºtini ºi pãgâni. Creºtinii sunt numiþi sfinþi nu doar pentru a-i deosebi de pãgâni, ci, mai ales, pentru faptul cã ei vor judeca lumea ºi chiar pe îngeri. Aºadar, în viziunea Sfântului Apostol Pavel toþi creºtinii au menirea sã dobândeascã sfinþenia cãci cei care ascultã cuvintele lui Hristos ºi fac voia Lui vor trece de la moarte la viaþã ºi la judecatã nu vor veni (Ioan 5, 24). De aceea pe cât sunt de nefireºti certurile ºi dezbinãrile între creºtini cu atât sunt mai nefireºti judecãþile în faþa necredincioºilor. Ei, creºtinii care vor judeca pe îngeri (cf. I Corinteni 6, 3) sunt cu atât mai mult îndreptãþiþi sã judece cele lumeºti. Toate temele teologice dezvoltate în epistolele pauline precum: hristologia, pnevmatologia, eshatologia au un numitor comun ºi anume eclesiologia. Teologia paulinã este eminamente eshatologicã. Organicitatea Bisericii, unitatea în diversitate a mãdularelor trupului tainic cu Hristos, Capul Bisericii, ºi a mãdularelor întreolaltã în Hristos prin Duhul Sfânt este piatra unghiularã a teologiei pauline. În aceastã luminã trebuie sã înþelegem dezvoltãrile teologice pauline. Biserica este în gândirea teologicã a Sfântului Apostol Pavel o realitate ºi o existenþã divino-umanã în lume, însã deasupra lumii. Biserica este împãrãþia lui Dumnezeu pogorâtã în lume de la Tatãl prin Fiul în Sfântul Duh ºi are menirea sã transforme întreaga lume în Împãrãþie a lui Dumnezeu. La sfârºitul lumii ºi la începutul stãrii eshatologice plenare Fiul va preda Tatãlui întreaga lume transformatã în Bisericã. Pânã la sfârºitul lumii va exista polaritatea Bisericã – lume precum ºi polaritatea creºtini sau sfinþi – necredincioºi. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnã pe creºtinii din Corint sã nu se amestece cu necredincioºii în niciun fel ºi pentru nicio pricinã. Creºtinii sunt aleºi, sunt deosebiþi de cei necredincioºi, ei sunt fraþi ºi pentru aceasta nu trebuie sã se judece înaintea necredincioºilor, mai bine sã rabde sau sã sufere strâmbãtatea sau nedreptatea. Aceasta deoarece cu adevãrat dreptatea lumii este strâmbãtate iar adevãrul ei este minciunã. Creºtinii sunt îndemnaþi sã rabde strâmbãtatea sau nedreptatea lumii pentru ca sã se facã pãrtaºi dreptãþii lui Dumnezeu fiindcã toþi cei care pãcãtuiesc fie cu sufletul fie cu

trupul nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 910). Înainte de primirea Botezului aºa erau ºi creºtinii din Corint. Înainte de creºtinism Corintul era un centru renumit al desfrâului sub toate formele lui. Însã dupã primirea botezului ei au fost spãlaþi de pãcate, s-au sfinþit ºi au fost îndreptaþi în numele lui Iisus Hristos ºi în Duhul Sfânt. Inspirat fiind de Duhul Sfânt Sfântul Apostol Pavel se oferã ca exemplu de raportare la lume ºi la toate bunurile ei. În primul rând apostolul neamurilor obiectiveazã natura bunã sau pozitivã a lumii în calitatea ei de creaþie a lui Dumnezeu, în al doilea rând precizeazã cã nu toate existenþele ºi toate aspectele lor sunt de folos, iar în al treilea rând faptul cã nu trebuie sã fim dependenþi de nimic ºi nu trebuie sã fim biruiþi de ceva. Cu alte cuvinte tot ceea ce a creat Dumnezeu este bun, însã felul cum ne împãrtãºim de cele create adicã duhovnicesc sau neduhovnicesc este important. Astfel existã o ierarhie a existenþelor în sensul cã cele mai mici slujesc celor mai înalte, cele materiale celor spirituale, cele create celor necreate. Trupul ca mãdular al Bisericii lui Hristos ºi ca templu al Duhului Sfânt, nu existã pentru cele inferioare ºi prin aceasta pierzãtoare ºi pieritoare, adicã pentru desfrânare, ci pentru Domnul. Trupurile sunt mãdulare ale lui Hristos sau pietre vii în trupul tainic zidit al Domnului ºi ele nu trebuie sã devinã mãdulare ale unui desfrânate. Sfântul Apostol Pavel, plin de Duhul Sfânt, ne descoperã logica ºi taina existenþei. Logica existenþei este logica unirii cãci cele bune se unesc între ele ºi se înalþã spre desãvârºire, iar cele rele se unesc între ele mergând în direcþia pierderii totale ºi depline a desãvârºirii în „spaþiul” îndepãrtãrii totale de lumina lui Dumnezeu ºi de comuniunea cu El, crezând cã se mântuiesc în goana lor nebunã dupã un absolut imaginar ºi fãrã consistenþã. Desfrânarea este pãcatul abominabil care se sãvârºeºte în trup. „Orice pãcat pe care-l va sãvârºi omul este în afarã de trup. Cine se dedã însã desfrânãrii pãcãtuieºte în însuºi trupul sau” (I Corinteni 6, 18) spune Sfântul Apostol Pavel, iar „trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveþi de la Dumnezeu ºi cã voi nu sunteþi ai voºtri?” (I Corinteni 6, 19). Creºtinii trebuie sã slujeascã cu trupurile lor Dumnezeu pentru cã ele sunt zidite de El ºi tot ceea ce existã sunt daruri ale Lui. Pr. prof. dr. Ion POPESCU Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia”


Argeºul Ortodox

FEMEIA ªI ROLURILE EI Ziua de 8 Martie este recunoscutã pe plan mondial ca Ziua Internaþionalã a Femeii dar ºi Ziua Mamei. Ziua Mamei se sãrbãtorea încã de pe vremea zeilor din Olimp când exista un festival dedicat mamei tuturor zeilor ºi zeiþelor, pe nume Rhea, în Grecia Anticã. În anul 1910, însã la Copenhaga apare pentru prima datã ideea zilei femeii când se sãrbãtorea miºcarea femeilor socialiste pentru egalitate în drepturi ºi egalitate de ºanse. 7 ani mai târziu se naºte ºi ziua de 8 Martie cu prilejul grevei muncitoarelor din Sankt Petersburg. Deºi sositã pe filierã comunistã, ziua femeii a fost recunoscutã ca sãrbãtoare internaþionalã în 1977, devenind o tradiþie în majoritatea þãrilor din Europa ºi în SUA, fiecare sãrbãtorind-o aºa cum o simte. Sãrbãtoarea aceasta evocã rolul femeii în viaþa socialã a omenirii. Astãzi, femeia cu drepturi egale cu ale bãrbatului, participã efectiv la viaþa economicã, politicã ºi socialã a þãrii. De la simplã muncitoare, pânã la conducãtoare de mari unitãþi economice ºi ºtiinþifice, femeia, alãturi de bãrbaþi, contribuie fãurirea unei vieþi noi în þara noastrã. Cât de multiplu se împletesc activitãþile femeii de azi; de la viaþã obºteascã, la aceea de mamã ºi soþie! ªi, ea, conºtiincioasã ca de obicei, face faþã pe ambele laturi. Nici nu s-ar putea concepe viaþa modernã fãrã participarea femeilor, fãrã contribuþia activã la toate formele de activitate de azi. Dar, dacã rolul femeii e de nelipsit în societatea de azi, e tot atât de adevãrat, cã rolul ei cel mai important e acela de soþie ºi mamã a cãminului sãu, deoarece prin copiii ºi tinerii de astãzi se hotãrãºte viitorul societãþii de mâine. ªi ce vor face aceºti tineri ºi copii, depinde de familie, depinde de mamã. Lipsei de o bunã educaþie din familie — din cãmin — poate sã i se punã în seamã cea mai mare parte din bolile, mizeria ºi crimele care bântuie omenirea. Pãrinþii ºi în special fiecare mamã, pot pune temelia unei vieþi sãnãtoase ºi fericite pentru copiii lor, pentru familiile lor. Mama, are în mânã, într-o mare mãsurã, soarta copiilor sãi. Ea are de-a face cu dezvoltarea sufletului ºi a caracterului, precum ºi o înrâurire nu numai pentru un timp vremelnic, ci ºi pentru veºnicie. Ea seamãnã o sãmânþã care va rãsãri ºi aduce rod. Mai cu seamã în anii copilãriei, rãspunderea zace asupra ei, de a forma caracterul copiilor ei, de a-i pregãti din punct de vedere sufletesc ºi social. Femeia a fost ºi este chematã spre a fi o soþie iubitoare, o mamã bunã, o sorã credincioasã ºi o cetãþeanã vrednicã, aducãtoare de veºti bune. Femeia este aceea care are în mâinile ei destinele familiei, ale bisericii ºi ale þãrii. Despre ea s-a spus cã este: pieirea sau mântuirea þãrii... ºi cã viitorul familiei ºi al þãrii îl þese femeia. Ea este aceea care înfloreºte trandafirul \cerului în viaþa pãmânteascã; ea înnoadã legãturile sfinte ale celor mai frumoase ºi curate simþãminte ºi tot ea este întruchiparea a tot ce este gingãºie, frumuseþe, iubire, virtute, curaj ºi lepãdare de sine. Numai o femeie, o mamã, ºtie ce înseamnã adevãrata muncã ºi adevãrata jertfire de sine, atunci când uitându-se pe sine trãieºte numai pentru odraslele ei. Despre ea s-a spus: „Ea se îmbracã cu tãrie ºi slavã..., Rãsplãtiþi-o cu rodul muncii ei, ºi faptele ei s-o laude la porþile cetãþii". Cu toate acestea, aruncând o privire în negura vremurilor ºi apoi strãbãtând peste veacuri, pânã aproape de zilele noastre vom constata, cu durere, cã, femeia a fost lipsitã de drepturile ei legitime, fiind þinutã pe o treaptã mult inferioarã bãrbatului ºi adesea tratatã ca o sclavã. Despre femeie, Cartea Sfântã spune cã: „este un vas mai slab", ºi unii bãrbaþi, în decursul istoriei, profitând de acest lucru au stãpânit adesea ca niºte tirani — peste aceea care era os din oasele lor ºi carne din carnea lor. Femeia a fost creatã pentru a fi un ajutor potrivit bãrbatului, dar nicidecum nu a fost fãcutã spre a-i fi roabã. Dupã atâtea lupte ºi frãmântãri, femeia ºi-a dobândit drepturile ei. Astãzi, femeia se bucurã de aceleaºi drepturi, fiind egalã cu bãrbatul în toate problemele vieþii, rolul ei fiind astãzi multilateral, activând în toate domeniile. În cele ce urmeazã vom arãta câteva gânduri despre rolul femeii. Ca soþie cinstitã, ea este mai de preþ decât mãrgãritarele: „cine poate gãsi o femeie virtuoasã ? Preþul ei întrece mãrgeanul. Într-însa se încrede inima soþului ei, iar câºtigul nu-i va lipsi niciodatã. Ea îi face bine ºi nu rãu în tot timpul vieþii sale...Cinstit este bãrbatul ei la porþile cetãþii când stã la sfat cu bãtrânii þãrii”. Ea este cununa bãrbatului ei ºi ea este un dar de la Domnul pentru el. Astfel „soþul ei o laudã: multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le întreci pe toate” (Pilde 31,10-12, 23, 29). Ca mamã ea are grijã de copiii ei, „ea se scoalã dis-de-dimineaþã ºi împarte hrana în casa ei... Ea pune mina pe furcã ºi cu degetele sale apucã fusul... N-are teamã pentru cei ai casei sale de iarnã.” (Pilde 31,15.19.21.) Singurã ea le cunoaºte bucuria ºi durerea. Ea este acea care este gata ca sã vegheze zile ºi nopþi de-a rândul la cãpãtâiul copilului ei bolnav fãrã sã se gândeascã la vreo rãsplatã ºi fãrã sã aºtepte sã fie lãudatã pentru munca ei. Ea face totul ºi apoi este gata sã spunã ca servii din parabola Evangheliei; „Am fãcut ceea ce eram datoare sã fac". Despre ea poetul a spus: „Mama pentru-al ei copil are multe desmierdãri/ Are inimã cu ochi ºi-are ochi cu sãrutãri/ Plânsul lui e plânsul ei, orice-l doare pe ea o doare/ Ea trãieºte pentru dânsul, când el moare ºi ea moare”. Ca educatoare, ea deschide gura cu înþelepciune asupra celor ce se petrec în casa ei ºi nu mãnâncã pâinea lenevirii. În privinþa rugãciunii „Asemenea ºi femeile, în îmbrãcãminte cuviincioasã, fãcându-ºi lor podoabã din sfialã ºi din cuminþenie; nu din pãr împletit ºi din aur, sau din mãrgãritare, sau din veºminte de mult preþ, ci din fapte bune, precum

se cuvine unor femei temãtoare de Dumnezeu” (I Tim.2, 9.10) Astfel ne alãturãm ºi noi astãzi, felului cum sfãtuia ºi Sfântul Apostol Petru pe femei „Asemenea ºi voi femeilor...podoaba voastrã sã nu fie cea din afarã: împletirea pãrului, podoabele de aur ºi îmbrãcarea hainelor scumpe. Ci sã fie omul cel tainic al inimii, întru nestricãcioasa podoabã a duhului blând ºi liniºtit, care este de mare preþ înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3, 1.4). De asemenea femeia este chematã ca sã poarte rãspunderi în societate, unde alãturi de bãrbaþi sã aibã roluri importante. Astãzi în faþa femeii stau deschise toate domeniile de activitate în care este chematã sã-ºi aducã aportul. În istoria omenirii, femeile au înscris pagini pline de glorie. Ele au dat dovadã de mult curaj, iniþiativã ºi eroism. Din istoria sacrã apar unele femei care în împrejurãri foarte critice, prin faptele ºi prin înþelepciunea lor au salvat poporul de la pieire. Iatã ce ne raporteazã cronicarul unor vremuri de mult apuse despre o femeie: „În zilele lui Samgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei, drumurile erau pustii. Cãlãtorii umblau atunci pe poteci ascunse. Satele în Izrael, erau pustii... pustii..., pânã m-am sculat eu, Debora, pânã m-am ridicat eu, ca o mamã în Izrael” (Jud. 5, 6-7). Rolul femeii este de a fi o mamã în familie, în Bisericã ºi în societate. Înþeleptul a spus: „Femeia înþeleaptã îºi zideºte casa...” ºi ea prin înþelepciunea ei va ºti cum sã acþioneze în orice problemã a vieþii. Despre

o femeie descrisã în Cartea Sfântã, despre Abigail, s-au spus urmãtoarele cuvinte: „Binecuvântatã sã fie mintea ta, .ºi binecuvântatã sã fii ºi tu, cãci nu m-ai lãsat acum sã merg la vãrsare de sânge ºi sã mã rãzbun!” (I Regi 25, 33). Femeia este de asemenea chematã sã fie un factor activ în promovarea pãcii. Ei i s-a încredinþat ºi ea are de apãrat bunul cel mai de preþ, cel mai mare ºi cel mai scump din aceastã lume. Ea este gata sã-ºi dea chiar ºi viaþa pentru copiii ei de aceea aportul ei întru apãrarea pãcii este ceva firesc ºi ea nu poate face altfel. Cu siguranþã cã aceastã nobilã lucrare o va face mai întâi în cãminul ei, unde ea urmãreºte lucrurile care duc la pacea cãminului ei, fapt care se va rãsfrânge ºi asupra bisericii din care face parte ºi toate acestea vor contribui la pacea în societate ºi în lumea întreagã. Rolul femeii este de a contribui la marea operã a umanitãþii pentru binele a tot ce este bun, drept, nobil, adevãrat ºi sfânt. Ea poate sã insufle copiilor ei dorinþa ºi sã le dezvolte puterea de a face din viaþa lor o onoare pentru Dumnezeu ºi o binecuvântare pentru lume. Nici o lucrare nu se poate compara cu a ei, cãci ea nu îmbracã ca un poet în cuvinte meºteºugite o idee, nu-ºi exprimã simþãmintele în melodii armonioase, în schimb, ea dezvoltã în copiii ei sufletul omului de mâine. În familie, sub privirea atentã ºi delicatã a mamei, se formeazã caracterele. Iubirea maternã capãtã în sfinþenia cãsãtoriei ºi în moravurile familiei o consfinþire mai înaltã. În timpul copilãriei, familia este o ºcoalã, iar mama o educatoare. Tot în familie, mama ºi tovarãºa noastrã de viaþã, pune în aplicare înþeleapta ºi veghetoarea conducere a treburilor casnice, însemnãtatea chemãrii sale ºi înrâurirea folositoare ce i-a fost datã sã aibã asupra fericirii soþului ºi copiilor sãi. Influenþa mamei este neîncetatã; ºi dacã este întotdeauna de partea cea bunã, caracterul copiilor ei va sta ca mãrturie pentru seriozitatea ºi valoarea ei. Zâmbetul ei, încurajarea ei pot constitui o forþã inspiratoare. Ea poate aduce soarele în inima copilului printr-un cuvânt plin de iubire, printr-un zâmbet de apreciere. Când influenþa ei este de partea adevãrului, a virtuþii, când este cãlãuzitã de înþelepciunea divinã, ce putere va avea viaþa ei! Influenþa ei va trece dincolo de hotarele timpului în veºnicie. Privirile, cuvintele ºi acþiunile mamei aduc roade pentru veºnicie, iar salvarea sau ruina multora vor fi urmarea influenþei sale. Mama aproape cã nu-þi dã seama cã urmarea educãrii judicioase a copiilor ei strãpunge cu o asemenea tãrie vicisitudinile acestei vieþi, trecând dincolo, în viaþa viitoare, veºnicã. A modela un caracter dupã Modelul ceresc necesitã multã muncã serioasã, perseverentã, cu credincioºie; însã aceasta va fi rãsplãtitã, cãci Dumnezeu rãsplãteºte orice lucrare ce a avut ca þintã asigurarea salvãrii sufletelor. Viitorul unui copil, — zicea Napoleon — depinde de mama lui, repetând adeseori faptul cã, strãlucirea lui o datoreazã vrednicei ºi energicei lui mame. Un stâlp al familiei e mama, iar cheia bolþii este iubirea. O femeie care iubeºte frumosul îºi împodobeºte casa spre a înveseli inima celor din casã. În felul acesta legãturile iubirii se amplificã, modeleazã caracterele în bine, iar copiii vor creºte tari în spirit ºi vor deveni soli ai bunei creºteri ºi ai iubirii. Ascultarea este temelia caracterului moral. Mama este aceea care

învaþã pe copii sã asculte de pãrinþi, ceea ce constituie primul pas spre o viaþã ordonatã. Sinceritatea ºi modestia femeii, mamei, înfrumuseþeazã cãminul. Într-un cãmin ordonat, copiii crescuþi sub cãlãuzirea înþeleaptã ºi iubitoare a mamei — îndeosebi — nu simt dorinþa sã hoinãreascã aiurea în cãutarea de plãceri ºi alte tovãrãºii vinovate. Spiritul mamei va modela caracterul lor, formându-le obiceiuri ºi principii care vor fi un scut puternic împotriva ispitelor. Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privinþã la fel de înaltã ºi nobilã ca orice lucrare la care ar putea fi chemat soþul ei, fie ºi aceea de conducãtor al unui stat. Regele nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltã ca aceea a mamei. Mama este regina casei ei ºi în puterea ei stã modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca aceºtia sã fie corespunzãtori pentru viaþa mai înaltã, veºnicã. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltã; cãci, îndeplinind aceastã lucrare, ea Îl slujeºte pe Dumnezeu. Dacã ea va conºtientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj. Sã fie conºtientã de valoarea lucrãrii ei ºi sã-ºi punã toatã armãtura lui Dumnezeu, ca sã se poatã împotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrarea ei este pentru aceastã viaþã ºi pentru veºnicie. Mama este regina casei, iar copiii, supuºii ei. Ea trebuie sã-ºi conducã familia cu înþelepciune, cu toatã demnitatea ei de mamã. Influenþa ei în cãmin este supremã; cuvântul ei, lege. Dacã ea este o creºtinã, stãpânitã de Dumnezeu, ea va inspira respect copiilor sãi. Copiii trebuie sã fie învãþaþi sã-ºi considere mama nu ca pe o sclavã, care munceºte tot timpul pentru ei, ci ca pe o reginã care îi cãlãuzeºte ºi îi conduce, învãþându-i pas cu pas. Educarea copiilor constituie o parte importantã din planul lui Dumnezeu pentru demonstrarea puterii creºtinismului. Dar o mamã, sau o soþie, conºtientã de rolul pe care-l are în societate, poate fi de folos ºi altor familii descumpãnite m viaþa lor de familie. Se spune despre o astfel de soþie, cã a observat în ultimul timp cã cei doi prieteni ai soþului ei duc o viaþã foarte dezordonatã. Ea se temea pentru soþul ei sã nu înceapã ºi el o vieþuire la fel, cum fusese de fapt în anii dinainte, ºi din care cu mare greutate l-a putut salva. De aceea într-o searã, ea i-a amintit într-un mod foarte delicat, ceva despre temerile ei, iar el aproape înfuriat a rãspuns: - De azi înainte, nu voi mai avea prietenie cu nimeni, ca sã fii liniºtitã. - Nu aºa, dragã, i-a rãspuns ea, un procedeu de felul acesta din partea ta, nu-i va putea îndrepta câtuºi de puþin pe prietenii tãi: Lasãmã pe mine sã lucrez, îngãduie-mi numai timp de o lunã ºi ai sã vezi cum am sã reuºesc sã îndrept toatã situaþia lor! - Cum draga mea, a întrebat soþul ei mirat, tu ai sã îndrepþi pe aceºti oameni spre o viaþã exemplarã ? Ai sã-i goneºti de la circiumã, sã se ducã la casele lor cum face d-na A. cu bãrbatul ei? - Nu, a zis ea, eu ºtiu o altã metodã, numai fii bun ºi ai rãbdare o lunã de zile. Bãrbatul aºteptã sã vadã ce va întreprinde soþia sa, însã ea pãrea cã nu face nimic. Între altele însã, el observã cã cei doi prieteni ai sãi au început sã pãrãseascã localurile unde petreceau nopþi întregi, au pãrãsit cãrþile de joc ºi altele. A trecut luna ºi el nu mai avea rãbdare de a întreba, cãrui fapt se datoreazã schimbarea vieþii prietenilor lui; ce lucru tainic a folosit soþia sa, de a avut succes aºa de strãlucit. - Iatã ce-am fãcut, a rãspuns ea: În loc sã vorbesc cu bãrbaþii, eu am lucrat cu soþiile lor. În adevãr, am avut multe greutãþi pânã m-am înþeles cu ele. Fiecare dorea ca bãrbatul ei sã vinã acasã devreme ºi plângând îmi spuneau cã de multe ori soþii lor vin dupã miezul nopþii acasã. Au rãmas foarte mirate când le-am spus cã ele sunt de vinã. „Dar ce sã facem“? mã întrebarã ele. - Înainte de toate, am spus eu, trebuie sã aveþi grijã sã lucraþi în aºa fel în cãmin, ca toate lucrurile sã placã bãrbaþilor dvs, ºi astfel sã fie atraºi în cãmin ºi sã nu-ºi mai caute distracþii în afarã. Aceasta însã se va realiza atunci când îi veþi primi în casã cu o faþã veselã ºi cu amabilitate; când o sã vã îngrijiþi ca ei sã gãseascã o locuinþã îngrijitã, curatã ºi bine aranjatã; apoi mâncarea pregãtitã la timp, gustoasã, ºi copiii spãlaþi ºi îmbrãcaþi curat. Apoi sã arãtaþi interes pentru lucrul lor, sã-i întrebaþi cum le merge. Când îi vedeþi cã vin acasã indispuºi, sã încercaþi sã-i mângâiaþi cât puteþi. Dupã aceea sã le istorisiþi câte ceva despre cele ce vi s-au întâmplat în cursul zilei. Cu un cuvânt, schimbaþi-vã purtarea faþã de bãrbaþii dvs., în bine, ºi îi veþi câºtiga. O femeie a cãrei inimã este curatã ºi credincioasã, duioasã în toate suferinþele, care aratã compãtimire faþã de toþi care sunt în durere ºi este în orice moment gata de a da ceea ce ar costa multã putere ºi abnegaþie de sine, nu priveºte nici un lucru ca ceva înjositor. Ea este curatã ºi bunã, în toate amãnuntele vieþii, un prieten credincios ºi un înger ajutãtor în tristeþe ºi boalã. - În cele din urmã femeile m-au înþeles ºi au urmat sfaturile mele ºi în adevãr bãrbaþii lor au început sã se îndrepte. Iatã deci, ce-am putut face pentru binele semenilor mei. „Cine poate gãsi o femeie virtuoasã ? Preþul ei întrece mãrgeanul. Sã se bucure de rodul mâinilor sale, ºi la porþile cetãþii hãrnicia ei sã fie datã ca pildã“ (Pilde 31,10.31). Femeia trebuie sã simtã poziþia pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, ºi anume egala soþului ei. Lumea are nevoie de mame, care sã fie mame nu doar cu numele, ci mame în adevãratul sens al cuvântului. Putem spune cu toatã certitudinea cã îndatoririle specifice ale femeii sunt sacre. Fie ca femeia sã fie conºtientã cât este de sacrã lucrarea sa ºi în puterea ºi cu teamã de Dumnezeu, sã preia misiunea încredinþatã ei, sã-ºi educe copiii spre a fi folositori în aceastã lume ºi pentru cãminul din lumea mai bunã, care va veni. Fiecare mamã trebuie sã simtã cât de preþioase sunt clipele pe care le are; lucrarea ei va fi evaluatã în ziua cea solemnã a socotelilor. Atunci se va descoperi cã mulþi dintre cei care au fost epave în aceastã viaþã sau criminali - bãrbaþi ºi femei - au existat datoritã ignoranþei ºi neglijenþei acelora care aveau datoria de a le cãlãuzi paºii copiilor pe cãrarea cea dreaptã. Atunci se va descoperi cã mulþi dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevãr ºi sfinþenie, îºi datoreazã succesul unei mame creºtine care se ruga pentru ei neîncetat. Influenþa mamei ajunge pânã în veºnicie. Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI

Liturghie Arhiereascã la Mãnãstirea „Sfântul Ilie” Paltinul de pe Transfãgãrãºan În duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului a oficiat Sfânta Liturghie arhiereascã la mãnãstirea Sf Ilie Paltinul, construitã pe Transfãgãrãºan la altitudinea de 1200 m, în zona Piscul Negru. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusã de chiriarhul locului în anul 1993, iar responsabil pentru aceastã lucrare a fost numit preotul Nicolae Mãrgãritescu care deþinea atunci funcþia de secretar eparhial, iar în prezent coordoneazã sectorul Bisericã ºi Societate din cadrul eparhiei în calitate de consilier. Dupã 18 ani de lucrãrii desfãºurate sub atenta supraveghere ºi îndrumare a Înaltpreasfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Calinic, în ziua de 27 februarie se împlineºte un vis prin numirea unui nou stareþ în persoana pãrintelui Nicodim (Nelu) Cecalã ºi a unei obºti monahale, toþi provenind de la mãnãstirea Slãnic. În viitor va fi executatã pictura din interiorul bisericii ºi vor fi terminate lucrãrile începute la noul corp de chilii destinat obºtii monahale ºi preoþilor din eparhie, dar ºi pelerinilor care ajung în acest loc. Dupã acest eveniment, Mãnãstirea Sfântul Ilie Paltinul se încadreazã între cele mai importante mãnãstiri din Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului, în mod deosebit datoritã aºezãrii, fiind încadratã în circuitul turismului bisericesc. Pr. Ciprian NECULA

Examen de capacitate preoþeascã Personalul clerical îºi începe activitatea prin titularizarea pe post, care devine efectivã la data hirotoniei. Pentru candidaþii care doresc numirea într-un post clerical, titularizarea pe posturile scoase la concurs de Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului este obligatorie ºi se face în baza examenului de capacitate preoþeascã, prevãzut de Regulamentul de numiri ºi transferãri. În conformitate cu Metodologia pentru obþinerea gradelor profesionale nr. 545/2003, revizuitã în cadrul lucrãrilor Comisiei Speciale de la Patriarhia Românã, din data de 1 aprilie 2008 ºi aprobatã de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ºedinþa Sa din 9-10 iulie 2008, prin Hotãrârea de pe temei nr. 1199/2008, privind organizarea examenului de titularizare (capacitate preoþeascã), facem cunoscut calendarul examenului, sesiunea martie 2011: - 22 martie 2011: examen scris - 23 martie 2011: examen oral - 28 martie 2011: afiºarea rezultatelor. Depunerea dosarelor de înscriere, conform Metodologiei în vigoare, se face la Cancelaria Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, serviciul secretariat, în perioada 1 – 15 martie 2011. Documentele necesare sunt: cerere, curriculum vitae, copie dupã Diploma de licenþã, copie Foaie matricolã de la Facultatea de Teologie cu media generalã a anilor de studii ºi adeverinþã care atestã cã nu existã impedimente canonice pentru hirotonie. Tematica pentru examen este cuprinsã în Ghidul practic pentru examenul de capacitate preoþeascã, tipãrit cu binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ºi Învãþãtura de Credinþã Ortodoxã. Ghidul practic se gãseºte la Secretariatul Centrului Eparhial, telefon 0248722223. Consilier Administrativ Bisericesc Preot Dan Florin OBROCEA

PÃRINTELE PETRONIU TÃNASE A FOST ÎNMORMÂNTAT LA SCHITUL PRODROMU Pãrintele Petroniu Tãnase care ultimii 33 de ani din viaþã ia petrecut în obºtea româneascã a Schitului Podromu din Muntele Athos, din care 25 de ani a fost egumenul acestui aºezãmânt românesc din Sfântul Munte, dependent de Mãnãstirea Marea Lavrã, a fost înmormântat astãzi în cimitirul schitului. Slujba de înmormântare a fost sãvârºitã în biserica mare a schitului românesc Prodromu, conform tradiþiilor din Sfântul Munte Athos, de Preasfinþitul Episcop Hrisostom. Din partea Patriarhiei Române a participat o delegaþie condusã de pãrintele arhimandrit Timotei Aioanei, Mare ecleziarh al Catedralei Patriarhale ºi Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureºtilor care a declarat: „Slujba de înmormântare a început la orele 14:15 ºi s-a încheiat la orele 17:30. Soborul slujitor format din aproximativ cincizeci de ieromonahi, preoþi ºi diaconi s-au aflat sub protia Preasfinþitului Hrisostom, ierarh rezident în Mãnãstirea Marea Lavrã, fost conducãtor al ºcolii athonite de teologie Athoniada. În soborul de slujitori s-au aflat pãrinþii care îl reprezintã pe Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel ºi care au venit special în aceste zile la Sfântul Munte. La sfârºitul slujbei am prezentat mesajul pe care Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel l-a trimis soborului Schitului Prodromu ºi tuturor celor care l-au preþuit pe pãrintele protosinghel Petroniu Tãnase. Foarte mulþi români aflaþi în pelerinaj sau la lucru în Muntele Athos au venit în aceastã zi pentru a se ruga împreunã cu monahii din Prodromu ºi din celelalte aºezãri monahale româneºti, rãspândite pe întreg cuprinsul Muntelui Athos, în aceastã zi în care avem nãdejdea cã sufletul sãu s-a înãlþat la Cel pe care l-a slujit cu statornicie, cu multã evlavie, cu fricã de Dumnezeu ºi cu iubire pentru toþi cei pe care i-a întâlnit”. www. basilica. ro

Statul suedez a recunoscut Episcopia Europei de Nord Dupã trei ani de eforturi susþinute în demersurile de reorganizare canonicã ºi juridicã, utilitatea publicã ºi rolul pozitiv pe care îl are, în societatea suedezã, Episcopia Europei de Nord au fost recunoscute oficial de Statul suedez. Episcopia Ortodoxã Românã a Europei de Nord a încheiat, la sfârºitul anului 2010, procedura administrativã de recunoaºtere de cãtre Guvernul Suediei, obþinând personalitatea juridicã specificã entitãþilor religioase, sub numãrul de înregistrare 252004-3593, cu titulatura în suedezã: „Rumänska Ortodoxa Stiftet för Norra Europa“. Actul de recunoaºtere a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord este încununarea procesului de reorganizare canonicã ºi juridicã a misiunii Bisericii Ortodoxe Române în partea de nord a Europei. Astfel, se finalizeazã ultima etapã a procedurii de recunoaºtere juridicã prevãzutã în actuala legislaþie suedezã referitoare la libertatea religioasã ºi regimul cultelor.

Dupã întronizarea Preasfinþitului Episcop Macarie la Stockholm, în data de 6 iulie 2008, acesta a întreprins acþiunile necesare pentru recunoaºterea de cãtre Statul suedez a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Prin încheierea acestei proceduri, Episcopia Ortodoxã Românã a Europei de Nord este recunoscutã ca având o organizare statornicã ºi o activitate beneficã pentru societate. „În perioada urmãtoare, vom întreprinde demersurile necesare pentru ca misiunea noastrã în Suedia sã fructifice avantajele ce decurg din recunoaºterea organizãrii centrale. Subvenþiile care pot fi primite de la Statul suedez, deºi sunt mai mult simbolice, îºi aduc partea de contribuþie la o mai bunã organizare. Recunoaºterea utilitãþii publice ºi a rolului pozitiv în societate va favoriza iniþierea unor proiecte comune cu autoritãþile publice ºi cu celelalte comunitãþi creºtine din Suedia. Îl rugãm pe Bunul Dumnezeu sã binecuvânteze aceastã nouã etapã ºi sã

întãreascã lucrarea noastrã spre rodnicã mãrturie“, a declarat pentru „Ziarul Lumina“, Preasfinþitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act de finalizarea procesului legal de acordare a personalitãþii juridice specifice entitãþilor religioase, în ºedinþa de lucru din zilele de 16 - 17 februarie 2011. „Recunoaºterea calitãþii de organizaþie religioasã pentru Episcopia Europei de Nord, aparþinând de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, are o serie de avantaje alternative. Astfel, poate sã colecteze impozitul religios de la proprii credincioºi, ceea ce poate sã fie un avantaj în mãsura în care comunitatea se va mobiliza în acest sens. Poate sã realizeze proiecte ºi statul suedez le poate subvenþiona, dar statul suedez are o limitã a subvenþionãrilor, acordând fonduri nu mai mult decât propria contribuþie a credincioºilor noºtri. Alte avantaje þin de faptul cã fiind recunoscuþi ca ceea ce sunt, organizaþie religioasã, iar nu o simplã asociaþie, vor putea sã se implice în toate activitãþile pe care statul suedez le recunoaºte ca fiind specifice cultelor”, a spus pãrintele Ionuþ Corduneanu, vicaradministrativ patriarhal. www. basilica. ro

Argesul Ortodox  

Anul X, nr. 494, 3 - 9 martie 2011 Saptamanal teologic, bisericesc si de atitudine al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you