Page 1

C M Y K

z Anul X z nr. 493 z 24 februarie - 2 martie 2011 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

10 ani

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Cu o pâine deschizi Raiul

Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi cuvântul lui Dumnezeu, desprindem cã ajutorul nostru trebuie sã fie necondiþionat de rasã, religie, stare civilã ºi alte motivaþii omeneºti. Se vede limpede cã accentul cade doar pe starea socialã. Adicã nevoia de a sãri în Liturghie face parte din capitolul 25 al ajutorul celor scãpãtaþi, sãraci, bolnavi, fãrã Evangheliei dupã Sfântul Evanghelist Matei. casã, însetaþi ºi flãmânzi ºi în temniþã privaþi de Întreg capitolul este o pregãtire progresivã ºi libertate. dinamicã a omului, adicã a noastrã, de a înþelege urcuºul duhovnicesc. n pilda celor 10 fecioare ni se aratã importanþa credinþei, vegherii, dragostei ºi faptelor bune pentru mântuire. Pilda talanþilor ne avertizeazã cã trebuie sã avem grijã mare cum folosim darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, lucrând ºi înmulþind fãrã lenevire zestrea încredinþatã spre creºtere ºi binecuvântare. Finalul capitolului 25 este de o simplitate absolutã, iar limpezimea este ca apa de cristal scânteind în soarele amiezii. Oricine poate înþelege claritatea Evangheliei de azi, care a fost spusã ºi scrisã de Dumnezeu de dragul nostru, cum aºa de frumos spune Sfântul Apostol Pavel creºtinilor din Corint ºi nouã celor de azi ºi de-a pururi. Este vorba de Judecata cea din urmã: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, ºi toþi sfinþii îngeri cu El, atunci va ºedea pe tronul slavei Sale. … Atunci va zice Împãratul celor de-a dreapta Lui: Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui Meu, moºteniþi împãrãþia cea pregãtitã vouã de la întemeierea lumii“ (Matei 25, 31, 34). are ar fi pricinile unei aºa poftiri imperiale? Sã auzim cuvintele Domnului: „cãci flãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc; însetat am fost ºi Mi-aþi dat sã beau; strãin am fost ºi M-aþi primit; gol am fost ºi M-aþi îmbrãcat; bolnav am fost ºi M-aþi cercetat; în temniþã am fost ºi aþi venit la Mine“ (Matei 25, 35-36). Uimire a cãzut peste drepþii m putea spune cã textul Evangheliei din din partea dreaptã întrebând pe Iisus când au Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi este fost acestea cãci noi nu Te-am vãzut vreodatã ultimul testament social al Domnului nostru nici flãmând, nici însetat, nici strãin, dezbrãcat, Iisus Hristos. Grija cea din urmã a fost pentru bolnav sau în temniþã. Rãspunsul Împãratului sãracii Sãi, fraþii mai mici, precum i-a numit, Iisus, fãrã întârziere, a luminat mintea care au fost lãsaþi în grija oamenilor, adicã a nedumeriþilor auzind acestea: „Adevãr zic noastrã, a tuturora. Identificarea lui Iisus vouã, întrucât aþi fãcut unuia dintr-aceºti fraþi Hristos cu dezmoºteniþii soartei spunând ai Mei, prea mici, Mie Mi-aþi fãcut“ (Matei 25, hotãrât cã sunt „fraþi ai Mei” trebuie nu numai 39). Când li s-a adresat celor de-a stânga, adicã sã ne punã pe gânduri în chipul cel mai serios, celor care n-au fãcut nimic din cele ºase fapte dar trebuie sã ne îndemne hotãrât la împlinirea mari ºi ei s-au întrebat când a fost Iisus prin testamentului Sãu social. Avem o mare ºansã, România, spre exemplu, ºi nu I s-a dat sã unicã ºi la îndemâna noastrã a tuturor, de a mãnânce, sã bea, sau n-a fost primit ca un deveni veritabili moºtenitori ai Împãrãþiei lui strãin sau n-a fost îmbrãcat ºi cercetat în Dumnezeu, cheltuind cele materiale cu temniþã. Rãspunsul l-au primit de îndatã: dragoste pentru sãracii veacului, fraþii lui Iisus. Adevãr vã spun: „Întrucât nu aþi fãcut unuia Adicã aceºti dezmoºteniþi ne ajutã sã ne dintre aceºti prea mici, nici Mie nu Mi-aþi mântuim mai uºor dând din cele materiale fãcut“ (Matei 25, 45). Sentinþa a cãzut ca sabia: pentru câºtigul celor spirituale. ªi vor merge aceºtia la osândã veºnicã, iar ei care au ajutat pânã acum s-au convins drepþii la viaþã veºnicã (Matei 25, 46). singuri cã darul încredinþat pentru fraþii eea ce nu trebuie sã uitãm câte zile vom cei mai mici ai lui Iisus, ºi deci ºi fraþii noºtri, mai avea este rugãciunea ca Dumnezeu s-a înmulþit ºi de acolo de unde s-a dat cu iubire sã ne dea putere sã sprijinim cu dragoste pe cei Domnul a adãugat, noi neuitând sintagma dintr-o rudenie cu noi, cum spune Sfântul scriitorului creºtin Nicolae Steinhardt de la Apostol Pavel, ºi mai ales pe cei de aproape ºi Rohia dãruind vei dobândi. Din povestirile de pe cei de departe. Din textul Evangheliei, uminica Lãsatului sec de carne se mai ºi a Înfricoºãtoarei Judecãþi. Danumeºte se înscrie ca un diamant în ºiragul celor E52 de duminici din cursul unui an calendaristic. Evanghelia ce se citeºte la Sfânta

Î

C

A

C

C

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

demult aflãm cã un bogat a dat ºi el o pâine la insistenþele unui flãmând sãrac, ba a mai aruncat-o ºi direct în capul celui ce cerºea. Chiar ºi pentru pâinea aceasta datã în ciudã a primit platã pentru cã în balanþã, la judecatã, pâinea a atârnat mai greu decât pãcatele cele pe care le sãvârºise în viaþã. i pentru cã tot suntem la capitolul faptã creºtinã, pentru cã aici se încadreazã, voi reaminti cã pedagogul Pestalozzi zicea: sã ridicãm pe alþii în sfera religioasã nu prin vorbe, ci prin creaþiuni etice. Degeaba îi spui sãracului: eºti un dumnezeu ºi orfanului îi spui: tu ai un dat în cer! Dar dacã ajuþi sãracului sã poatã trãi ºi el ca un om, atunci îi arãþi pe Dumnezeu. ªi dacã creºti pe orfan ca pe propriul tãu copil, atunci îl faci sã cunoascã pe Tatãl din ceruri. Sigur cã noi, uneori, din pãcate, rãmânem doar la ipostaza teoreticã, de doritori de a face binele, concordanþa fericitã trebuie sã fie între vorbe ºi fapte. Când cineva care auzea pe filosofii de la academie vorbind despre virtute cândva a fost întrebat cum i-au plãcut discursurile, ce pãrere are despre ele, el a rãspuns: discursurile sunt frumoase ºi bune, dar pentru voi nefolositoare deoarece nu trãiþi aºa cum vorbiþi. Purtaþi pe limbã virtutea ºi o vestiþi altora, însã voi nu o urmaþi. Sã nu fie! Trebuie sã amintim cã dragostea unora dintre noi de a ajuta, de a pune balsam pe rana suferinzilor a fost dintotdeauna o virtute în fiecare zi. unt ºi astãzi creºtini adevãraþi, care în stare de anonimat fac fapte dintre cele mai mari. Delicateþea aceasta de a lucra în tainã, ºtiut doar de Dumnezeu, care vede totul ºi cei care primesc binecuvântarea cu discreþie, este de esenþã evanghelicã. Nu uitãm sã le mulþumim din adâncul inimii ºi sã aibã bucurii nesfârºite ºi rãsplatã de la Bunul Dumnezeu. De aceea, cupa noastrã de apã, lapte, sau ceai, felia de pâine, adãpost odihnitor, haina caldã ca aripa îngerului, mângâierea frunþii bolnavului ºi cercetarea penitentului disperat sunt tot atâtea uºi deschise în spaþiile vieþii veºnice. Iatã, aºadar, cele ºase chei de la uºa Paradisului sunt la noi! Sã le folosim sprinten ºi dupã putere, adicã sã dãm de mâncare celor flãmânzi, sã dãm un pahar cu apã, sã cercetãm pe cei bolnavi, sã îmbrãcãm pe cei sãraci, sã adãpostim pe cei fãrã casã ºi masã, sã cercetãm pe cei din temniþe ºi amare suferinþe. ei care nu avem din cele materiale, pentru cã sunt ºi foarte mulþi dintre aceºtia, pentru a ajuta, sã avem inimã iubitoare ºi rugãciune de izbândã ºi iertare sfântã pentru toþi din aceastã frumuseþe a lumi vãzute ºi pentru cei din Þara de peste veac. ã sperãm în ajutorul permanent al lui Dumnezeu, al sfinþilor Sãi ºi al oamenilor de bine!

ª

S

C S

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (LIII)

Dumnezeu netezeºte cãile lui Iacov a. Iacov cunoaºte puterea Celui Ce fãgãduieºte Încrezãtor în cuvintele pe care i le spusese Dumnezeu: Iatã Eu sunt cu tine, pãzindu-te în toatã calea în care vei merge; ºi voi înmulþi sãmânþa ta ºi te voi întoarce iarãºi în pãmântul acesta ºi nu te voi pãrãsi pânã ce voi împlini tot ce þi-am fãgãduit (Facere 28, 15), Iacov îºi continuã cãlãtoria, lãsându-se în voia Proniatorului care l-a ºi cãlãuzit de-a dreptul la fântâna cu apã unde a dat chiar peste pãstorii turmelor lui Laban – fratele mamei lui. Atunci a întâlnit-o ºi pe Rahela, fata lui Laban. Când a vãzut cã bãºtinaºii nu pot da la o parte piatra de pe gura fântânii, a alergat el în ajutorul fetei ºi, ceea ce n-au putut aceia, a putut el, întãrit fiind de ajutorul cel de Sus. A dat piatra ºi a adãpat oile fetei. A îmbrãþiºat-o, i-a spus cine este ºi

b. Iacov tocmeºte o altfel de simbrie

de unde a venit. Iar Domnul, Care-i fãcea lesnicioase toate, tot El a îndemnat-o pe copilã sã alerge cu multã bucurie ca sã vesteascã tatãlui vizita nepotului sãu, precum ºi neobiºnuita lui putere ºi bunãtate.

Dupã ce Laban a aflat totul cu de-amãnuntul, l-a chemat pe tânãr ºi i-a zis: Din oasele mele ºi din trupul meu eºti tu. ªi l-a þinut la el mai întâi o lunã de zile, ºi vãzând vrednicia lui i-a zis lui Iacov: Pentru cã-mi eºti frate, nu-mi vei sluji degeaba. Spune-mi care sã-þi fie simbria (Facere 29,14-15). Acum se aratã marea pricepere a lui Iacov. Nu dorea bani, nici averi! Nu se tocmeºte asupra simbriei. Cere altceva. κi aduce aminte de sfaturile mamei sale ºi de poruncile tatãlui sãu, ºi-i zice lui Laban cu o îndrãznealã virtuoasã: Îþi voi sluji ºapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai tânãrã! Singur îºi hotãrãºte anii de

slujire, vãdindu-ºi prin mulþimea anilor curatele intenþii ºi marea sa înfrânare ºi curãþie. ªi a slujit Iacov pentru Rahela ºapte ani; ºi erau înaintea lui ca niºte puþine zile, pentru cã o iubea (Facere 29, 20). A primit sã slujeascã ºapte ani ºi sã îndure muncile pãstoritului, fãrã sã simtã vreo obosealã, fãrã sã simtã lungimea timpului – ci toate i se pãreau uºoare ºi lesnicioase – hrãnit numai de nãdejdea de a împlini dreptatea poruncii pãrinþilor ºi totodatã rãnit de bucuria dragostei curate faþã de fecioara hãrãzitã lui. O aºa vrednicie pentru un câºtig spiritual ne ruºineazã chiar ºi pe noi, cei aflaþi sub legea harului, fiindcã, în ce ne priveºte, când e vorba de mântuirea noastrã, de multe ori ne cuprinde lenea sau plictiseala, nevrând sã-L iubim pe Dumnezeu nici mãcar atât cât a iubit Iacov pe Rahela. ªi ne purtãm aºa chiar ºtiind câte binefaceri ne dã Dumnezeu în fiecare zi. De aceea sã ne aprindem de la înflãcãrata recunoºtinþã a Apostolului care zice: Cine ne va despãrþi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau foametea, sau prigonirea, sau goliciunea, sau primejdia, sau sabia? ... (Romani 8, 35). Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Molitfelnicul tâlcuit

Rânduiala rugãciunii la aºezarea Sfintei Cruci pe acoperiºul bisericii nou zidite ºi a clopotniþei Pentru aceastã rânduialã, în faþa uºilor bisericii se aºazã o masã pe care se aflã trei sfeºnice cu lumânãri , vasul cu aghiasmã mare, busuiocul ºi Molitfelnicul. Sfânta Cruce este înfiptã în pãmânt sau srijinitã de ceva, în apropierea mesei. Preotul se îmbracã cu epitrahilul ºi sfita ºi aºazã pe masã Sfânta Evanghelie. Toate acestea fiind gata, preotul va da Binecuvântarea micã dupã care urmeazã câteva tropare ºi rugãciunea rânduitã pentru acest moment. În textul ei este amintit Moise cu ºarpele de aramã, care ºtim cã preînchipuia Sfânta Cruce: „Doamne, Atotþiitorule, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, Cel ce prin toiagul lui Moise ºi prin lemnul pe care ai poruncit sã fie atârnat ºarpele de aramã în pustiu, izbãvind poporul de muºcarea ºerpilor, ai închipuit chipul sfintei ºi de viaþã fãcãtoarei Cruci a iubitului Tãu Fiu...”. În rugãciune, preotul cere lui Dumnezeu „sã trimitã cereasca Sa binecuvântare ºi sã binecuvântaze semnul Sfintei Cruci ºi sã-i dea puterea ºi tãria lemnului celui binecuvântat care a fost stropit cu sfântul sânge al Preaiubitului Sãu Fiu.” Se roagã totodatã ca Sfânta Cruce sã fie pentru biserica ce tocmai s-a zidit „acoperãmânt puternic, tare, apãrare, izbãvire de toatã reaua întâmplare, bunãcuviinþã ºi înfrumuseþare ºi semn înfricoºãtor pentru vrãjmaºii cei vãzuþi ºi nevãzuþi”. Nu sunt uitaþi în rugãciune nici cei care vor

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

intra în bisericã ºi se vor uita la Sfânta Cruce, cei care se vor închina ei când trec pe lângã bisericã ºi cei care vor pomeni moartea cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, tuturor acestora Dumnezeu sã le dãruiascã binecuvântarea Sa cea sfântã, sã le asculte rugãciunile ºi sã se milostiveascã asupra lor, sã le dãruiascã sãnãtate cu zile îndelungate ºi sã-i învredniceascã de împãrãþia Sa. Apoi, preotul va stropi cu apã sfinþitã Sfânta Cruce, zicând urmãtoarea formulã: „Se binecuvânteazã ºi sfinþeºte semnul acesta al Sfintei Cruci, cu harul Sfântului Duh, prin stropirea cu aceastã apã sfinþitã, în numele Tatãlui...” Numai dupã aceea, la sfârºitul slujbei, lucrãtorii vor lua Sfânta Cruce ºi o vor aºeza la locul ei deasupra bisericii. Aºadar, rânduiala de faþã are în centru jertfa de pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, temeiul cinstirii Sfintei Cruci, care, astfel din element de torturã ºi batjocurã devine „de viaþã dãtãtoare” , ea fiind altarul pe care s-a jertfit Domnul nostru pentru a noastrã izbãvire din moarte. De aceea, ca semn al biruinþei împotriva morþii, pe sfintele noastre biserici stã Sfânta Cruce pe care doar privind-o ºi noi, ca evreii odinioarã în pustie, sã ne vindecãm din moartea pãcatelor care ne înfruntã la tot pasul. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta. Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

ORA DE RELIGIE DIN ªCOLILE ROMÂNEªTI – factor al discriminãrii sau mijloc ºi operã culturalã a spiritualitãþii?!... Mã gândeam, în aceste vremuri, la modul în care istoria este ciclicã, la felul în care ea se repetã, fiindcã, iatã, asistãm la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidenþiazã ora de religie ca fiind un instrument al stressului ºi al discriminãrii ºi care, în consecinþã, invocã îndepãrtarea ºi înlãturarea acesteia din preajma copiilor noºtri cãci ar putea fi contaminaþi de duhul îndoctrinãrii, te pomeneºti, ºi de cel al bigotismului ori al pietismului!... ªi acest fapt ar fi în opoziþie cu starea modernã a tânãrului asaltat de alte discipline, ºtiinþe, curente, doctrine ºi instrumente ale educaþiei mai puþin creºtine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!... Nu ºtiu de ce dar de câþiva ani încoace, suntem ameninþaþi ºi asaltaþi, în momentul în care se pune în discuþie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea ºi perfecþionarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente ºi ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri ai, te miri ce societate civilã – care sunt deranjaþi ba de (ne)deschiderea dosarelor ºi deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunistã, ba de existenþa icoanelor în ºcolile româneºti, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existenþei ºi aplicãrii unei legi a cultelor cât se poate de strâmbã, incompletã ori imperfectã, ºi mai ales, de problema discriminãrii ºi a nedreptãþirii bieþilor homosexuali... Chiar ºi problema orei ºi a statutului orei de religie a mai fost desbãtutã ºi în anii trecuþi... Ce sã facem, acestea sunt, dupã unii, adevãratele ºi singurele probleme ale României post comuniste ori post-decembriste – care, iatã, de douãzeci de ani se zbate ºi se strãduieºte sã-ºi caute locul, rostul, sensul ºi importanþa în noua configuraþie geopoliticã ºi geostrategicã, în cadrul institituþiilor globalizante ºi globalizatoare ale structurilor europene ºi euroatlantice... ªi te pomeneºti cã, potrivit unora, Biserica cu ale Ei, ar sta în calea acestor demersuri sau ar încurca pe cineva în acest sens, cã vedem cã unii se tot împiedicã de Ea, aºa, în drumul liber... Problema este cã cei care se simt ameninþaþi de influenþele orei de religie (altfel, întotdeauna binefãcãtoare) sunt foarte puþini ºi foarte slab argumentaþi sau fundamentaþi, dar iatã, în schimb, care sunt argumentele noastre, ale celor mult mai mulþi ºi dreptcredincioºi, pentru menþinerea ei acolo unde îi este locul, adicã în ºcoala româneascã: - Prezenþa orei de religie în învãþãmântul de stat este conformã Constituþiei României, care prevede în art. 32. alin. (7): „Statul asigurã libertatea învãþãmântului religios, potrivit cerinþelor specifice fiecãrui cult. În ºcolile de stat, învãþãmântul religios este organizat ºi garantat prin lege.” De asemenea, este conformã Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasã ºi regimul general al cultelor, care prevede în art. 32 alin. (1): „În învãþãmântul de stat ºi particular, predarea religiei este asiguratã prin lege cultelor recunoscute.” - Disciplina religie se predã în ºcolile de stat potrivit Legii Învãþãmântului nr. 84/1995, republicatã, art. 9, alin. (1): „Planurile-cadru ale învãþãmântului primar, gimnazial, liceal ºi profesional includ religia ca disciplinã ºcolarã, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul pãrinþilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia ºi confesiunea. - La solicitarea scrisã a pãrinþilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sã nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaþia ºcolarã se încheie fãrã aceastã disciplinã. În mod similar se procedeazã ºi pentru elevul cãruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiþiile pentru frecventarea orelor la aceastã disciplinã”. Prin urmare, prezenþa disciplinei religie în oferta ºcolarã este obligatorie din punct de vedere legal, cu posibilitatea pentru elevi de a nu frecventa orele de religie, la solicitarea scrisã a pãrintelui sau a tutorelui legal constituit. - Pentru a se asigura, în mod egal, accesul elevilor la educaþia religioasã, potrivit cultului din care fac parte, Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã ºi regimul general al cultelor prevede în art. 32 alin. (4): „La cerere, în situaþia în care conducerea ºcolii nu poate asigura profesori de religie aparþinând cultului din care fac parte elevii, aceºtia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului cãruia îi aparþin.”

- Prezenþa religiei în sistemul de învãþãmânt românesc nu este o inovaþie a perioadei post-decembriste. Legea instrucþiunii publice din 1864, care a stat la baza învãþãmântului românesc peste trei decenii ºi care a fost una dintre primele legi din Europa care instituiau obligativitatea ºi gratuitatea învãþãmântului (dupã Suedia, Norvegia, Prusia ºi Italia, dar înaintea Marii Britanii, Elveþiei, Bulgariei, Serbiei, Franþei), aºeza religia la loc de cinste între obiectele de studiu, atât în cadrul învãþãmântului primar unde se preda catehismul (art. 32), cât ºi în cadrul învãþãmântului secundar, gimnazial ºi liceal, unde se preda „religiunea” (art. 116). - În majoritatea statelor Uniunii Europene, cu excepþia Franþei, religia este disciplinã ºcolarã, sub diferite denumiri: Educaþie religioasã (Austria, Danemarca, Germania, Grecia ºi Irlanda), Educaþie moral-religioasã (Anglia), Moralã ºi educaþie religioasã (Portugalia), Educaþie religioasã ºi moralã (Luxemburg), Creºtinism, Religie ºi Eticã (Norvegia), Religie sau eticã (Belgia), Miºcãri ideologice religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia ºi Spania). Astfel, statele Uniunii Europene promoveazã un sistem de învãþãmânt care valorificã

potenþialul educativ al religiei pentru modelarea conduitelor sociale si individuale. - Pentru menþinerea disciplinei religie în planurile-cadru ale învãþãmântului liceal, ca parte a trunchiului comun, în cadrul campaniei Patriarhiei Române „Nu vrem liceu fãrã Dumnezeu!” s-au primit în anul 2008 peste 140.000 de mesaje de susþinere. - În ziua de 29.02.2008, la Palatul Patriarhiei din Bucureºti, conducãtorii ºi reprezentanþii cultelor religioase recunoscute în România ºi-au exprimat poziþia comunã cu privire la menþinerea disciplinei religie în planurile-cadru ale învãþãmântului liceal, ca parte a trunchiului comun. - Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale ºi morale ce stau la baza culturii europene ºi naþionale, valori la care elevii trebuie sã aibã acces în mod liber ºi care au un rol formativ deosebit, demonstrat ºi de studiile sociologice în domeniu. Prin urmare, am senzaþia tot mai pregnantã cã spiritul cel autentic cu toate ale sale, incomodeazã ºi deranjeazã pe unii, deoarece constituie o realitate existenþialã, puternicã ºi cât se poate de compactã, conþinând niºte precepte moral-creºtine foarte clare ºi corect definite. Acest lucru estompeazã sau atenueazã unora duhul lor foarte zdruncinat ºi de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sãrmanii) niºte victime ce revendicã „libertatea de conºtiinþã” care, chipurile, ar fi înrobitã de orele de religie, de icoanele, slujbele ori simbolurile Creºtinismului sau, de ce nu, ºi ale altor religii!... Cred cã, în primul rând, unii ca aceºtia sunt victimele secularizãrii sau nostalgicii vremurilor prigonitoare împotriva Bisericii, ori sclavii propriei lor conºtiinþe, ce este lipsitã de o articulare spiritualã autenticã!... Se ignorã, însã, urmãtorul aspect, ºi anume cã: libertatea de conºtiinþã înseamnã (ºi) respectarea libertãþii conºtiinþei semenului, mai cu seamã în cazul în care,

aceastã conºtiinþã – care agreeazã, ba chiar apãrã existenþa acestei ore de religie în trunchiul comun (de bazã) ºi în aria curricularã (pãrinþi, profesori ºi elevi, deopotrivã) lucreazã în majoritatea covârºitoare a membrilor acestei þãri!... Suntem întru totul de acord cu respectarea drepturilor unei minoritãþii – fie ºi aceea a ateilor ºi liberilor cugetãtori, dar aceºtia sã nu uite totuºi faptul, cã în spiritul reciprocitãþii, trebuie aplicatã ºi vice-versa, în caz contrar, vom vorbi într-adevãr, de discriminare!... Nu asistãm, oare, sau nu suntem chemaþi sã participãm, din nou, la o lãmurire a doctrinei promovatã de ideologii seculariºti, secularizanþi ºi secularizaþi în raport cu învãþãtura dreptcredincioºilor creºtini, ori se aplicã preceptul biblic „nu te teme turmã micã” – în mod distorsionat!... Iar dacã se ajunge în acest loc, în acest fel, este vai de cei care rãstãlmãcesc scripturile!... O altã problemã este aceea a apariþiei a (încã) unui precedent destul de primejdios, aºa încât ne întrebãm ºi chiar aºteptãm cu emoþie ºi înfrigurare sã vedem ce va mai urma: Cine, de unde (de nicãieri ºi de aiurea), cu ce petiþii, idei ºi soluþii nãstruºnice va mai veni cã de, mintea (ºi conºtiinþa în virtutea libertãþii de expresie) lucreazã, mai cu seamã într-un stat democratic ca acesta unde, culmea, este invocatã discriminarea în condiþiile în care alþii ne laudã sau poate, chiar ne acuzã de prea multã toleranþã!... Aºadar, ni se cere sã refuzãm ºi sã renunþãm la Chipul lui Hristos din icoana sufletului nostru ºi din viaþa noastrã cotidianã, ce trebuie sã fie una preponderent spiritualã ºi eminamente duhovniceascã. Oare se doreºte, cumva, sã se ajungã ºi la respingerea Chipului Hristic din om, mai cu seamã din copiii ºi tinerii noºtri?... Pãi, astfel de încercãri s-au mai fãcut în istoria (chiar recentã) a poporului nostru, aºa încât ar trebui sã dispunem de o oarecare imunitate!... ªi mai ºtiam un lucru, ºi anume cã: atunci când vrei sã faci pe victima sau pe eroul cuiva, se impune existenþa ºi enunþarea unor dovezi, a unor probe, ori eu nu am vãzut ºi nu am cunoscut, la noi în ultimii 20 ani, de pildã, nici o victimã a vreunei ore de religie (care fost reintrodusã dupã anul 1990, cu multã trudã ºi sacrificiu, tot din cauza ideologilor atei ºi ateizanþi ori ateizaþi), în schimb copii, tineri ºi oameni maturi care au primit daruri ºi multe binefaceri de la Iisus Hristos Domnul prin intermediul rugãciunilor învãþate în cadrul acestor ore (ºi aºa foarte puþine, insuficiente) ºi fãcute la icoana Sa din clasa ºcolii, am cunoscut ºi cunosc foarte mulþi, ºi cu toþi aceºtia ce facem, acum, îi trecem aºa, cu vederea, fãrã sã-i întrebãm ºi pe ei ceva?... De fapt aceºti seculariºti contemporani au întrebat ei pe cineva, ceva?!... Este invocatã, adeseori, filozofia absurdului, dar observ cã se vrea impunerea chiar a unei evidenþe ºi a unei realitãþi a absurdului, pânã la ajungerea chiar la culmea acestuia!... Oricum, cu teoria imposibilului care poate deveni posibil oriunde ºi oricum, ne-am obiºnuit deja, astfel încât de ce nu ne-am putea acomoda ºi cu absurdul ca fiind o normã ºi o componenþã fireascã ºi chiar indispensabilã vieþii noastre, ajungând sã zicem „rãului bine ºi binelui rãu”, cãci ºi aceastã problemã (a eliminãrii orei de religie) face parte tot din categoria lucrurilor ce au fost rãsturnate, din punct de vedere axiologic!... Dar noi, pentru toate acestea, trebuie sã-i mulþumim lui Dumnezeu, odatã pentru faptul cã ne trezeºte la realitate ºi ne invitã la trezvie, scoþându-ne din ispita ºi pãcatul triumfalismului ºi al autosuficienþei, iar în al doilea rând pentru cã ne dã atâtea prilejuri de cultivare ºi chiar de înmulþire a conºtiinþei apologetice în vederea (re)activãrii laturii mãrturisitoare ºi misionare, toate cu scopul dobândirii mântuirii noastre în Împãrãþia cea veºnicã a Cerurilor, dimpreunã cu Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh!... Aºadar, sã dea Dumnezeu – Cel în Treime slãvit ºi lãudat, sã putem sã le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc ºi cu smerenie ºi sã îndrãznim înainte cu Mântuitorul, cãci „El a biruit lumea” pãcatelor, inclusiv cea a necredincioºilor postmoderni ºi contemporani, pentru care suntem datori sã ne rugãm, chiar la orele ºi slujbele pe care ei le resping, sã zicem cu toþii: „Iartã-i, Doamne cã nu ºtiu ce fac!” sau: „Nu le socoti lor pãcatul acesta!”. Drd. Stelian GOMBOª

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã

Poate preotul, în timpul Vohodului Mare sã pomeneneascã numele, în special numele ctitorilor vii ai Bisericii, sau ale celor morþi? liturghisitorii sã nu le pomeneascã numele. Când este vorba însã de Liturghia de Duminicã sau din sãrbãtorile mari care se sãvârºesc pentru toatã comunitatea creºtinã ºi pentru toþi credincioºii, nu este inspirat sã se pomeneascã în mod special doar jertfa celor care s-au întâmplat sã aducã daruri. Preotul îi va pomeni pe aceºtia la Sfânta Proscomidie ºi la dipticele Dumnezeieºtii Liturghii. La fel de neinspirat este ceea ce se aude câteodatã în cazul parastaselor somptuoase, sãvârºite de unii preoþi, care obiºnuiesc sã adauge la Vohodul Mare, pe lângã numele decedatului, ºi expresia: „Pentru care se aduce aceastã jertfã fãrã de sânge...”, sau ceva asemãnãtor.

În Liturghierul românesc, în privinþa Vohodului Mare, se specificã foarte clar: „Nu se citesc pomelnice ºi nu se ating capetele credincioºilor cu sfântul potir” (Liturghier, Ed. I.B.M.B.O.R, Bucureºti, 2000, pag. 152).

Glasul manuscriselor Pomenirea numelor în timpul Vohodului mare nu apare în nicio tradiþie manuscrisã, nici mãcar la Liturghia arhiereascã, ºi se pare cã a intrat în practica noastrã liturgicã pe la sfârºitul secolului al XVIII-lea. În vechime se ziceau numai cuvintele rezumative „Pe voi pe toþi...” o datã sau de douã ori. Prima datã s-a introdus, dupã cum se pare, expresia „Arhieria ta...” la Liturghia arhiereascã ºi ca un rãspuns de politeþe expresia „Preoþia ta...” sau „(Iero)Diaconia ta...”, care se zicea de cãtre arhiereu ºi care mai târziu s-a extins ºi cuprindea ºi pomenirea dupã nume a celor vii ºi morþi. Pânã prin secolul al XIV-lea, dupã „Rânduiala Liturghiei cu patriarh, cum se face în biserica mare” (codicele Sf. Sava 362/607), arhiereu preîntâmpina Cele Sfinte ºi le punea pe Sfânta Masã fãrã sã facã pomenirea obiºnuitã astãzi. La introducerea acestei pomeniri a contribuit poate ºi tendinþa de a se omite Ectenia în care exista o cerere specialã pentru cei vii ºi pentru cei adormiþi ºi în care se introduceau numele dupã rânduiala transmisã. Pomenirea din timpul Vohodului mare are multe neajunsuri: lungirea Vohodului, greºelile gramaticale ºi sintactice pe care le auzim adesea, pericolul de a face acest lucru pentru a fi plãcut de oameni, „particularizarea” Proscomidiei în principal din duminici ºi sãrbãtori numai la anumite persoane etc. Cuprinzãtorul ºi foarte vechiul „Pe voi pe toþi...” este destul. Celelalte sunt în plus.

Este necesarã o pomenire nominalã? Numele credincioºilor se pomeneºte, în afarã de Ectenie, ºi la Proscomidie ºi la pomelnicele de la Sfânta Liturghie.

Particularitãþi cultice în Biserica Greacã În alte situaþii putem întâlni tradiþia ca la vremea Vohodului Mare, în afarã de formula generalã ºi cuprinzãtoare: „Pe voi pe toþi sã vã pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãþia Sa...”, sã fie pomeniþi în mod special arhiereul locului, cârmuitorii, diferite tagme de credincioºi ºi, în special, pe nume, creºtinii care aduc daruri, ºi numele celor adormiþi. Obiceiul acesta îºi are începutul probabil în Tradiþia veche, anume sã fie pomeniþi cei care aduceau diferite daruri la Sfânta Proscomidie. Nu pare însã atât de vechi, de vreme ce nu se

întâlneºte în manuscrisele liturgice înainte de secolul al XVIII-lea. Unii arhierei au oprit pomenirea aceasta în timpul Vohodului Mare, ca sã evite anumite devieri care însoþesc deseori erudiþia ostentativã a unor preoþi instruiþi cãrora le plac exprimãrile arhaizante patetice, pomenirea numelor enoriaºilor „cu inele de aur”, aºa cum îi numeºte apostolul Iacob, cea fãcutã pentru a plãcea oamenilor, incoerenþele unor preoþi mai puþin instruiþi ºi prelungirea fãrã motiv a Vohodului Mare, prin pomenirea ºirurilor de nume ale celor vii ºi ale celor morþi. Acolo însã unde s-a împãmântenit obiceiul, este bine ca pomenirea sã fie pe cât este cu putinþã mai simplã ºi mai limitatã. La Liturghiile particulare, unde sunt de faþã puþini credincioºi, ar fi fãrã sens ca

DRUMUL CUNOAªTERII ÎN OPERA LUI IOAN PHILOPON Contemporan cu gânditorii creºtini din Gaza (sec. V-VI d. Hr.) Enea, Zaharia ºi Procopius, Ioan Philopon este savant, mai mult decât filosof. El a trecut de la pãgânism la învãþãtura creºtinã, pentru cã vechea înþelepciune nu îl mulþumea. Dorind sã se separe de magia ºi divinaþia pãgânã, el a gãsit în creºtinism un „teren mai solid speculaþiei ºi cercetãrii ºtiinþifice” (Basile Tatakis, Filosofia bizantinã, pag. 82). Ideile sale ºtiinþifice rezonau foarte bine cu imaginea creºtinã a unui univers structurat raþional. Omul de ºtiinþã poate acum sã caute relaþii ºi sã dea explicaþii coerente, odatã ce nu se mai vorbeºte de calitãþi oculte ale naturii, ca în filosofia unui Proclus ºi Iamblichus. În tratatul sãu intitulat „De opificio mundi” el trateazã problema creaþiei lumii ºi ideea de structurã ordonatã a

4

universului. Nu este de acord cu ideea eternitãþii lumii, pe care o combate în lucrarea sa „De aeternitate mundi”. Aici el aratã cã „dacã lumea este eternã ar putea sã avem infinitul în act ºi fãrã de numãr; ceea ce este imposibil; ca atare, eternitatea lumii ar fi absurdã” (Ibidem, pag. 84). Dumnezeu nu este dependent de lume ci El este suficient Sie Însuºi (autarches) ºi El este perfect, chiar dacã nicio fiinþã nu ar exista. Creaþia are loc în timp ºi timpul are un început absolut. Autorul argumenteazã pe larg ideea creaþiei ex nihilo, arãtând cã în naturã nu existã materie fãrã formã. În cadrul învãþãturii sale despre suflet, Philipon aratã cã sufletul nu are consistenþã în mãsura în care este principiu al miºcãrii, deci, miºcarea nu este esenþa sufletului, astfel combate psihofizica lui Aristotel ºi se raliazã

Liturghia din Duminici ºi sãrbãtori se aduce pentru toþi creºtinii prezenþi ºi absenþi, vii ºi morþi, ºi nu doar pentru adormitul privilegiat. Cât despre pomenirea ctitorilor, Biserica se roagã întotdeauna „Pentru cei care iubesc bunã cuviinþa casei” Domnului ºi în special pentru cei care au avut dispoziþia evlavioasã sã dãruiascã bani, sã depunã osteneli ca sã înalþe sau sã înnoiascã bisericile sfinte. În împrejurãri excepþionale, precum târnosirea Bisericii, la hramul locaºului sfânt sau la parastasul ctitorilor ei, întru pomenirea ostenitorilor este cu dreptate sã se pomeneascã ºi aceºtia pe nume, bineînþeles dacã sunt cunoscute. Dar repetarea continuã, la fiecare Liturghie, ºi în faþa celor prezenþi va fi împovãrãtoare ºi nu tocmai bineplãcutã lui Dumnezeu, iar preotul va fi în primejdie sã fie caracterizat ca fãþarnic, impietând ºi smerenia creºtineascã a ctitorilor evlavioºi (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 205; vol. I, pag. 32-34). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

dualismului creºtin. Despre îngeri el aratã cã sunt substanþe netrupeºti, imateriale, aflate în afara oricãrei dimensiuni; deci ei nu pot fi circumscriºi, ei nu au loc nici în afara nici înãuntrul universului: „Gândul cã doar inteligenþa vede, doar ea aude, îºi capãtã sens deplin doar în privinþa îngerilor” (Ibidem, pag. 87). Combãtând maniheismul, autorul aratã cã întunericul nu este o substanþã opusã luminii, ci el este pur ºi simplu o lipsã, o formã de privaþie. La fel, rãul este lipsa binelui ºi nu are substanþã. El poate fi produs prin folosirea greºitã a liberului arbitru, dar asta nu înseamnã cã acesta (liberul arbitru n.r.) este un lucru rãu, din contrã. Cu toatã condamnarea pe care o aruncã practicilor magice, Ioan Philopon nu a putut evita erezia, ºi a cãzut în deriva monofizitismului ºi a triteismului, dar, în ciuda acestor erori, operele sale au fost respectate ºi parcurse în Bizanþ. El este considerat un preþios formator al filosofiei siro-arabe ºi a avut o contribuþie originalã ºi în dezvoltarea gândirii occidentale. Fiind om de ºtiinþã, mai puþin familiarizat cu subtilitãþile teologice, s-a putut înºela mai uºor în privinþa dogmelor, deºi în sufletul sãu a rãmas un fervent cãutãtor al adevãrului. Prof. Alexandru BRICHIUª


Argeºul Ortodox Despre Sfântul Închisorilor

„Nu avem sfânt mai mare decât Valeriu Gafencu“ Valeriu Gafencu îºi îndemna fraþii de suferinþã (ºi pe noi astãzi) zicându-le: «Vã rog mult sã-L urmaþi pe Hristos, sã-L slãviþi ºi sã-L slujiþi. Eu sunt fericit cã mor pentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveþi de purtat o cruce grea ºi o misiune sfântã. În mãsura în care mi se va îngãdui, de acolo de unde mã voi afla, mã voi ruga pentru voi. O sã aveþi multe necazuri în lume. Fiþi tari în credinþã, cãci Hristos Domnul îi va birui pe toþi vrãjmaºii. Îndrãzniþi ºi vã rugaþi! Pãziþi neschimbat Adevãrul, dar ocoliþi fanatismul. Sã-i iubiþi pe oameni ºi sã-i slujiþi. Au nevoie de ajutor, cãci duºmanii prãdalnici cautã sã-i înºele». Cuvinte vii, cuvinte de suflet ziditoare ale mucenicului

Anul acesta, la 18 februarie se împlinesc 59 de ani de la mutarea în veºnicie a lui Valeriu Gafencu, cel numit Sfântul Închisorilor din România. Din nefericire sunt mulþi care încã n-au auzit de acest nume, drept pentru care vreau sã depun aici câteva mãrturii despre bogãþia spiritualã, curãþenia ºi sfinþenia mucenicului Valeriu Gafencu. Aº începe cu mãrturia unui adevãrat apostol al neamului, un crucificat, pãrintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care în memoriile sale spunea aºa: «Nu avem sfânt mai mare decât Valeriu Gafencu». Mergem mai departe ºi gãsim o altã mãrturie, a Mitropolitului Bartolomeu Anania, de curând trecut în Þara de peste veac, care spunea: «Stâlp al rezistenþei spirituale româneºti, între cei mai cunoscuþi martorimartiri care au suferit, trãind pe cele mai înalte culmi ale spiritualitãþii creºtine în timpul opresiunii comuniste a fost atunci studentul Valeriu Gafencu». Poet din fire, Valeriu Gafencu a citit mult la viaþa lui. Dar în închisoare, (cât s-a mai putut citi în închisoarea Aiud pânã în 1948…) nu mai citea decât o singurã carte: Sfânta Scripturã ºi ce era în legãturã cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. ªi se ruga... Îmi amintesc cã Ioan Ianolide scria în «Întoarcerea la Hristos» despre Valeriu cã mergea, în colonie la Galda (unde erau trimiºi la muncã deþinuþii) între ruinele unei vechi biserici pãrãsite, ce se afla pe un deal, o bisericã fãrã acoperiº, expusã ploilor ºi intemperiilor ºi se ruga acolo. De multe ori îmi imaginez scena aceasta, cu Valeriu Gafencu rugându-se acolo, în acea bisericuþã pãrãsitã. Îl vãd stând în genunchi cu mâinile împreunate ºi rugându-se. Rugându-se mult, rugându-se cu lacrimi. El care întotdeauna aborda în temniþele pe unde a trecut probleme de credinþã, cãutând sã convingã pe fiecare de importanþa mântuirii. ªtia cã nu putea sã schimbe lumea, dar încerca sã o trezeascã, sã o facã sã nu se simtã bine atunci când sãvârºeºte rãul, sã-i îndrepte paºii. L-au admirat mulþi pe Valeriu, alþii l-au acuzat, puþini au fost însã cei ce l-au înþeles. El ºoca prin conºtiinþa pãcatului, pe care îl mãrturisea cu umilinþã la modul personal ºi colectiv. De la o vreme nu mai trãia el, ci Hristos trãia în el aºa cum spunea Sfântul Pavel, Apostolul, care scria Galatenilor: «Nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine».

temniþelor comuniste. Mã gândesc cã noi, liberi fiind astãzi, suntem robi ai lumii acesteia cu toate plãcerile ei ºi vom da rãspuns pentru cele ce am fãcut, dar mai ales pentru ceea ce trebuia fãcut ºi n-am fãcut. Suntem liberi sã-L slãvim pe Dumnezeu în fiecare ceas, în fiecare clipã, noapte ºi zi, sã-L contemplãm mai mult ºi sã-I aducem cântãri în sfânta Lui Casã. Ce frumos spunea Valeriu Gafencu: «Va veni o zi când inima ta va cânta rugãciunea». Avem deplinã libertate sã fim cu Hristos. Doar pãcatul ne stã în cale ºi pe el trebuie sã-l biruim. Valeriu a biruit pãcatul. Viaþa ºi trãirea lui ne stau ºi nouã ca modele de urmat. Vremea când inimile noastre vor cânta rugãciuni, va veni când ne vom fi întemniþat propriile e-uri, care nu dau voie slãvirilor ºi rugãciunilor noastre sã zboare cãtre Tronul cel Ceresc. Mã tem cã liberi fiind, alegem închisoarea duhovniceascã din laºitate pentru a nu lupta cu duhul acestei lumi. Dar poate cã nu rãzboiul cu lumea trebuie câºtigat, ci cu lumea din noi înºine, cu slãbiciunile, plãcerile ºi patimile noastre. Aici trebuie sã biruim. Valeriu Mãrturisitorul ºi mulþi alþi eroi ai neamului, neºtiuþi de mulþi, dar ºtiuþi ºi primiþi de Hristos în Împãrãþia Sa, au câºtigat lupta cu lumea dinlãuntrul lor. Iar noi, poporul român, sã dãm slavã lui Dumnezeu cã ne-am nãscut ortodocºi, cã ne-a aºezat aici, în acest spaþiu rãsãritean sfinþit cu sudoare ºi sânge, cã a întãrit Sfânta Sa Bisericã în vremuri de prigoanã ºi o va întãri în veac, dar ºi pentru cã a întãrit sufletul acestui martir al neamului pentru care închisoarea a devenit deplina libertate, mânãstire ºi bucurie Divinã. Pr. Alexandru DUMITRESCU

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

Destul timp pentru a te sfinþi Un prieten spunea, vorbind despre un bolnav de cancer esofagian care se afla pe moarte: „Mai are exact timpul pentru a se sfinþi”. Din pãcate, pe bunã dreptate un episcop apusean constata: „Suferim, dar nu lãsãm suferinþa sã-ºi îndeplineascã misiunea în noi”. ªi care este misiunea suferinþei, dacã nu cea de a aduce la un examen de conºtiinþã, la smerenie, la pocãinþã ºi

cu siguranþã lipsit de virtute; cãci, dacã doriþi virtutea, predaþi-vã la tot felul de suferinþe. Cãci suferinþa naºte smerenia. Pânã ce nu vom ajunge la adevãrata cunoaºtere, ne apropiem de smerenie cu ajutorul încercãrilor” (Sfântul Isaac Sirul). la sfinþenie? „Cel care fuge de suferinþã va fi

Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

FAMILIA „biserica din casã”

2011 – Anul Omagial al Sfintei Cununii

Grija nemântuitoare faþã de înmulþirea neamului omenesc Omul a dorit de mai bine de douã mii de ani sã ºtie când va fi sfârºitul lumii, când va veni Hristos la Înfricoºãtoarea Judecatã. Aceastã grijã manifestatã atât de mireni, cât ºi de unii dintre monahi, dacã este convertitã într-o grijã pentru sfârºitul personal este mai mult decât beneficã sufletului. Însã, atunci când mintea noastrã se frãmântã cu privire la sfârºitul lumii, la data ºi semnele prevestitoare, când omul cautã sã prevadã cauzele sfârºitului ºi sã amâne acest final rânduit de Dumnezeu de la începutul lumii, printr-un control exagerat asupra înmulþirii populaþiei, nu facem decât sã grãbim lucrurile ºi sã-L mâniem pe Cel atotºtiutor ºi atotrãbdãtor... „Sunteþi îngrijorat cu ce se vor hrãni oamenii când se vor înmulþi din cale-afarã pe pãmânt. Ce grijã ciudatã ºi nefolositoare! Oare aceastã grijã ne-a învãþat s-o avem Hristos? Dimpotrivã, El ne-a slobozit de aceastã grijã. El ne-a poruncit sã nu ne îngrijim nici de ziua de mâine, cu atât mai puþin de secolul viitor. Nu vã îngrijiþi, spune, pentru ziua de mâine, cã ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei necazul ei. Fãrã îndoialã, cine uitã de Dumnezeu ia asupra sa grijile lui Dumnezeu. Iar grijile lui Dumnezeu nu-s pentru slabii umeri omeneºti... Cine vã sperie cã neamul omenesc se va înmulþi cândva atât de mult încât pãmântul nu-l va mai putea hrãni? Asta se putea întâmpla ºi pânã acum. De la facerea lumii ºi pânã astãzi, se putea întâmpla de mai multe ori, dacã Fãcãtorul nu ar fi avut grijã de asta ºi nu ar fi privegheat asupra lumii. De vreme ce aveþi atâta încredere în condeiul Dvs. ºi în socoteala Dvs., scrieþi ºi socotiþi, ºi vã veþi încredinþa repede cã de la Adam ºi pânã la primii faraoni ai Egiptului puteau fi pe pãmânt tot atâþia oameni câþi greieri sunt pe câmp. Încã de atunci ar fi putut oamenii sã acopere toate continentele ºi toate insulele de pe planeta noastrã. Dar asta nu s-a întâmplat. ªi acest fapt dã mãrturie cã lumea merge dupã o logicã ce nu se conduce dupã condeiul nostru ºi dupã socoteala noastrã.

Spuneþi singur cã Brazilia, dacã ar fi cultivatã, ar putea hrãni întreaga Europã ºi Americã. Adãugaþi însã: „Dar ce va fi când ºi brazilienii se vor înmulþii peste mãsurã, ºi nu vor mai avea grâu pentru export?”. O, ciudatule purtãtor de grijã, cine va plãti grijile Dvs. de acum dacã Brazilia nu se va înmulþi niciodatã peste mãsurã, ºi nici Europa ºi nici America? Pe mine mã îngrijoreazã acum urmãtorul lucru: cine va plãti grijile Dvs. de acum pentru ceva care se poate întâmpla abia peste o sutã de ani ºi nu se va întâmpla, probabil, niciodatã? Liniºtiþi-vã, vã rog, ºi nu vã faceþi griji cu ce se vor hrãni strãnepoþii noºtri. Nici strãbunicul Dvs. nu ºi-a fãcut griji cu ce vã veþi hrãni, nici tatãl Dvs. nu v-a lãsat vreo avuþie, ºi totuºi faceþi cumva rost de pâine pentru Dvs. ºi copiii Dvs. ajunge fiecãrei zile ºi fiecãrei generaþii necazul ei. Scrieþi cã grija Dvs. pentru viitorul îndepãrtat a fost stârnitã de foametea care deja existã în unele þãri ºi vã întrebaþi: Dar ce va fi dupã o sutã de ani? Foametea nu a venit, oare, de la înmulþirea peste mãsurã a oamenilor. Oare nu aþi citit în Biblie cum a fost de-a lungul celor ºapte ani de nerodire, foamete în Egipt pe timpul dreptului Iosif? Foametea era de la nerodire, nu de la înmulþirea peste mãsurã a oamenilor. Iar nerodirea a îngãduit-o asupra roditorului Egipt Cel în a Cãrui stãpânire este a da sau a nu da, potrivit dreptãþii sau nedreptãþii oamenilor. ªi a fost foamete în Palestina în vremea strãmoºului evreilor, Iacov: nici acolo de la suprapopulare, fiindcã Iacov stãpânea singur câmpia Palestinei împreunã cu fiii sãi. Ca atare, fiþi liniºtit ºi nu vã chinuiþi cu grija pentru pâinea celor care nu s-au nãscut încã. ªi dacã vreþi, totuºi, sã vã îngrijiþi de grijile îndepãrtate ale omenirii, nu vã îngrijoraþi de ce vor avea oamenii, ci de ce vor fi ei în viitor. Vã jur pe sfânta învãþãturã a lui Hristos cã dacã urmaºii noºtri vor cãuta mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui, nu vor fi nicio zi lipsiþi de pîine, de-ar fi ei pe pãmânt ca nisipul mãrii. (Rãspunsuri la întrebãri ale lumii de azi, Episcop Nicolae Velimirovici, Ed. Sophia, Bucureºti, 2002, pag. 120-122). Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Duhul Sfânt Învãþãtorul ºi tâlcuitorul înþelepciunii de tainã a lui Dumnezeu 2011-Anul Sfântului Botez

Botezul în Evanghelia dupã Marcu Fãcând parte din grupul evangheliilor sinoptice (sinîmpreunã, opsis-vedere), Evanghelia dupã Marcu evocã viaþa ºi activitatea Mântuitorului Iisus Hristos, urmãrind „acelaºi plan de lucru ºi aceeaºi atmosferã” pe care le regãsim în Evanghelia dupã Matei ºi în Evanghelia dupã Luca (Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, Editura Credinþa noastrã, 2001, pag. 127). Autorul celei de-a doua evanghelii sinoptice este Sfântul Apostol Marcu, dupã tradiþie este tânãrul care a venit la Mântuitorul ºi l-a întrebat despre viaþa veºnicã, dupã alte relatãri el este unul dintre cei 70 de ucenici ºi nu în cele din urmã el a fost ucenic al Sfântului Apostol Petru, de la care, aºa cum afirmã unii Sfinþi Pãrinþi, a primit majoritatea informaþiilor necesare scrierii evangheliei. Sfântul Apostol Marcu vorbeºte în cuprinsul evangheliei ºi despre botez ºi importanþa lui în iconomia mântuirii. Astfel, rãdãcina botez o întâlnim în a doua evanghelie sinopticã în 12 versete, în 18 cuvinte: de 4 ori în apoziþia Botezãtorul (Marcu 6, 14; 6, 24; 6, 25; 8, 28), de 4 ori ca substantiv – botez (Marcu 1, 4; 10, 38; 10, 39; 11, 30) ºi de 10 ori ca verb – a boteza (Marcu 1, 4; 1, 5; 1, 8; 1, 9; 10, 38; 10, 39; 16, 16). Ca ºi în Evanghelia dupã Matei, în Evanghelia dupã Marcu termenul botez este întrebuinþat pentru a desemna aceleaºi trei tipuri de botez: botezul lui Ioan (de 7 ori), botezul ca martiriu (6), botezul creºtin (1).

Botezul lui Ioan Crescut în spiritul iudaismului rabinic, Sfântul Apostol Marcu a fost contemporan cu Sfântul Ioan Botezãtorul, fapt demonstrat de acurateþea cu care descrie în capitolul I al evangheliei botezul pocãinþei practicat de acesta la râul Iordanului: „Ioan boteza în pustie, propovãduind botezul pocãinþei întru iertarea pãcatelor (Marcu 1, 4). Ca ºi apostolul Matei, Marcu nu contestã acest ritual ioaneic, ci din contrã întãreºte realitatea potrivit cãreia el este un ritual de iniþiere, dar totodatã de pregãtire: „ªi ieºeau la el tot þinutul Iudeii ºi toþi cei din Ierusalim ºi se botezau de cãtre el, în râul Iordan, mãrturisindu-ºi pãcatele…Eu v-am botezat pe voi cu

6

Diferenþa fundamentalã dintre înþelepciunea lui Dumnezeu ºi înþelepciunea omeneascã este una din temele principale ale teologiei pauline. Propovãduirea Evangheliei lui Hristos nu se face prin înþelepciune omeneascã ci cu înþelepciunea lui Dumnezeu descoperitã de Duhul Sfânt. Înþelepciunea omeneascã este slabã, fiind lipsitã de putere. Slãbiciunea

Cei insuflaþi de Duhul Sfânt sau puterea lui Dumnezeu propovãduiesc „înþelepciunea de tainã a lui Dumnezeu, ascunsã, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastrã” (I Corinteni 2, 7). Aflãm astfel cã originea adevãratei înþelepciuni este suprafiinþa ºi supraexistenþa lui Dumnezeu. Originea ei suprabunã dezvãluie natura ei bunã, dar ºi þinta ei finalã ºi

înþelepciunii omeneºti derivã din contingenþa ei sub toate aspectele. Astfel înþelepciunea omeneascã este finitã, efemerã sau trecãtoare, circumscrisã imanenþei lumii, neputincioasã în privinþa cunoaºterii transcendenþei divine ºi în ceea ce priveºte dobândirea vieþii veºnice. Prin înþelepciunea omeneascã nu se poate naºte ºi învedera credinþa în om. Dupã învãþãtura paulinã adevãrata credinþã nu se poate învedera prin înþelepciunea omeneascã. Credinþa prin înþelepciunea omeneascã este slabã, iar credinþa prin înþelepciunea lui Dumnezeu este tare. Sfântul Apostol Pavel face o legãturã profundã între înþelepciunea lumii ºi credinþa slabã ce derivã din ea ºi oamenii pieritori. Astfel, dupã aceastã logicã vârful înþelepciunii omeneºti este apanajul stãpânitorilor acestei lumi, dar care sunt pieritori.

anume dobândirea de cãtre noi a slavei lui Dumnezeu în veci.a Între înþelepciunea lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui este o legãturã profundã. Ele sunt manifestãri voite sau personale de la Tatãl, prin Fiul, în Sfântul Duh, prin care Dumnezeu reface legãtura de comuniune cu omul prin ºi în jertfa Fiului Sãu, Iisus Hristos Domnul nostru. Câtã înþelepciune a arãtat Dumnezeu în crearea lumii, în pronia Sa, în mântuirea ºi sfinþirea ei în Hristos prin Duhul Sfânt. Þinta finalã a prezenþei ºi lucrãrii lui Dumnezeu sau a înþelepciunii Sale este dobândirea fericirii sau a bunãtãþilor veºnice care nu pot fi vãzute , auzite ºi nici înþelese prin simþurile ºi capacitãþile omeneºti. Aceste taine ale vieþii de aici ºi ale vieþii veºnice ne-au fost descoperite, afirmã Sfântul

apã, El însã vã va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1, 5). Aceastã analogie dintre botezul lui Ioan ºi botezul ce avea sã fie instituit de Iisus Hristos dupã Învierea Sa din morþi, doreºte sã sublinieze pe de o parte superioritatea ontologicã a viitorului botez creºtin, iar pe de altã parte sã reitereze relaþia cosmogonicã dintre apã ºi Duh (Facere 1, 2).

Botezul ca martiriu Scena în cadrul cãreia fiii lui Zevedeu, Iacob ºi Ioan, cer Mântuitorului cinstea de a sta unul de-a dreapta ºi altul de-a stânga Sa, este evocatã cu mare precizie de Apostolul Marcu, fapt ce îndreptãþeºte exegeþii moderni sã afirme cã aceasta i-a fost naratã de Apostolul Petru, ca unul care a fost prezent la derularea acestui eveniment. Ceea ce ne intereseazã mai mult ºi mai mult este faptul cã evenimentul nu apare doar la Apostolul Matei, ci prezenþa lui ºi la Apostolul Marcu sugereazã importanþa pe care apostolii au acordat-o cuvintelor Domnului, cuvinte care profeþesc botezul ca martiriu: „Puteþi sã beþi paharul pe care îl beau Eu sau sã vã botezaþi cu botezul cu care Mã botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. ªi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veþi bea, ºi cu botezul cu care Eu mã botez vã veþi boteza”. (Marcu 10, 38, 39)

Botezul creºtin În evanghelia dupã Matei am constatat cã ne-a fost revelatã dimensiunea dogmatic-ontologicã a botezului creºtin (Matei 28, 19). Fidel cãutãrilor sale, legate de viaþa veºnicã ºi de împãrãþia lui Dumnezeu, apostolul Marcu a dorit sã ne descopere dimensiunea moralpunitivã a botezului creºtin: „Mergeþi în toatã lumea ºi propovãduiþi evanghelia la toatã fãptura, cel ce va crede ºi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi” (Marcu 16, 16). Legând cele trei daruri într-un lanþ cauzal, credinþa-botezul-mântuirea, Apostolul Marcu doreºte parcã sã se învedereze pe sine, sã îºi spunã sieºi cã a reuºit sã intre pe cale cea strâmtã, unde credinþa este condiþia sine qua non a primirii botezului, iar botezul este începutul mântuirii. Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Apostol Pavel, de Dumnezeu prin Duhul Sãu, fiindcã Duhul toate le cerceteazã, chiar ºi adâncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 10). Sfântul Apostol Pavel face o analogie între cunoaºterea adâncului sau abisului fiinþei umane care este apanajul duhului omului ºi cunoaºterea „adâncului” lui Dumnezeu care este cercetat ºi cunoscut de Duhul lui Dumnezeu. Creºtinii nu mai primesc înþelepciunea lumii ºi aºadar nici duhul lumii ci Duhul cel de la Dumnezeu. Fãrã Duhul lui Dumnezeu oamenii nu pot sã cunoascã cele dãruite lor de Dumnezeu fiindcã originea ºi natura acestor daruri este dumnezeiascã. Odatã descoperite de Duhul Sfânt acestea nu sunt doar înþelese ºi primite ci ºi propovãduite: „dar nu în cuvinte învãþate din înþelepciunea omeneascã, ci în cuvinte învãþate de la Duhul Sfânt, lãmurind lucruri duhovniceºti oamenilor duhovniceºti” (I Corinteni 2, 13). Aºadar, Sfântului Apostol Pavel i s-a descoperit adevãrul cã Duhul Sfânt este învãþãtorul (el învaþã pe oamenii duhovniceºti alte cuvinte) decât cuvintele înþelepciunii omeneºti ºi tot Duhul Sfânt este tâlcuitorul sau tãlmãcitorul acestora. Sfânta Scripturã este Hristos Cel profeþit în Vechiul Testament ºi Hristos Profetul profeþilor în Noul Testament. Sub literele Scripturii care sunt Duh ºi sunt viaþã se aflã Hristos Cel dintâi tâlcuitor al Evangheliei Sale. Dar Persoana ºi lucrarea lui Hristos nu sunt despãrþite de Persoana ºi lucrarea Sfântului Duh. Astfel ºi Duhul Sfânt este împreunã cu Hristos învãþãtor ºi tâlcuitor al descoperirii dumnezeieºti pentru oameni ºi pentru lume. Omul firesc sau omul care nul primeºte pe Hristos prin Duhul Sfânt în el nu primeºte nici cuvintele lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt ºi nici nu poate sã înþeleagã sensul lor în tâlcuirea Duhului Sfânt. Erminia Sfântului Duh împreunã cu erminia lui Hristos au ca scop cunoaºterea gândului lui Hristos. Aceastã cunoaºtere nu se poate înfãptui decât prin Duhul Sfânt, Cel Care, dupã învãþãtura Sfinþilor Pãrinþi, este mintea lui Hristos. Pr. prof. dr. Ion POPESCU Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia”


Argeºul Ortodox Aceastã prezentare se bazeazã pe experienþa lui Avraam ºi a Sarei în Egipt, care ne aratã modul în care intervine Dumnezeu ºi metodele divine folosite pentru a rezolva o crizã de familie, din care, omeneºte, nu se vede nici o cale de ieºire. A venit însã o foamete în þarã ºi Avram s-a pogorât în Egipt, ca sã locuiascã acolo pentru o vreme, cãci era mare foamete în þarã. Când era aproape sã intre în Egipt, Avram a zis nevestei sale Sarai: „ªtiu cã eºti o femeie frumoasã la chip. De aceea când te vor vedea egiptenii, vor zice: Aceasta-i femeia lui! ªi mã vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lãsa cu viaþã. Zi deci cã-mi eºti sorã, ca sã-mi fie ºi mie bine pentru trecerea ta sã trãiesc ºi eu. Iar dupã ce a sosit Avram în Egipt, au vãzut egiptenii cã femeia lui e foarte frumoasã. ªi au vãzut-o ºi dregãtorii lui Faraon ºi au lãudat-o înaintea lui Faraon; ºi au dus-o în casa lui Faraon. ªi pentru ea i-au fãcut bine lui Avram ºi avea el oi, vite mari ºi asini, slugi ºi slujnice, catâri ºi cãmile. Domnul însã a lovit cu bãtãi mari ºi grele pe Faraon ºi casa lui, pentru Sarai, femeia lui Avram. ªi chemând Faraon pe Avram, i-a zis: „Ce mi-ai fãcut? De ce nu mi-ai spus cã aceasta e soþia ta? Pentru ce ai zis: Mi-este sorã ? ªi eu am luat-o de femeie. Acum dar, iatã-þi femeia ! Ia-þi-o ºi te du !” ªi a dat Faraon poruncã oamenilor sãi pentru Avram, ca sã-l petreacã pe el, ºi pe femeia lui ºi toate câte avea ºi pe Lot care îl însoþea.” (Facerea 12, 11-20) Episodul ne prezintã clar o familie în crizã. Mai întâi, familia simte impactul unei crize externe, produsã de forþe care nu se aflau sub controlul familiei. Familia s-a mai confruntat ºi cu o crizã internã, infidelitatea pricinuitã de unul dintre soþi, punând în pericol echilibrul familiei.

Cum sã faci faþã unei crize de familie

Când familia se confruntã cu o crizã economicã Prima crizã cu care s-a confruntat Avram a fost una economicã, de supravieþuire, în faþa cãreia are de luat o hotãrâre grea. Mulþi oameni de pe pãmânt cunosc prea bine ce înseamnã foametea ºi viaþa la limita subzistenþei. În multe cazuri, crizele nu sunt neapãrat consecinþa comportamentului uman, ci rezultatul unor circumstanþe care nu intrã sub control omenesc. Punctul critic al episodului devine clar atunci când ne punem întrebarea: în care „þinut” era foamete? Nu în Egipt, cãci într-acolo se îndrepta Avram pentru a rezolva problema. Atunci la ce þinut face referire Sfânta Scripturã? Oare la Canaan? Era cu putinþã sã fie foamete în Þara Fãgãduinþei? Imposibil! Cum sã fie foamete în Canaan? Cum s-ar putea chiar gândi cineva ca hrana sã lipseascã din Þara Fãgãduinþei, unde curge lapte ºi miere? Este greu de crezut cã Dumnezeu l-a chemat pe Avram din Ur, un loc al belºugului ºi civilizaþiei, pentru a-l aduce în Canaan, unde sã sufere de foame. ªi atunci unde era foamete? Nu mai putem amâna rãspunsul. Da, în Canaan, în Þara Fãgãduinþei, era foamete ºi flãmânzire. Cartea Facerii 12,5 confirmã: „Au ieºit ca sã meargã în þara Canaanului ºi au ajuns în Canaan.” Iatã un mesaj clar pentru noi, cei de astãzi. Foametea este posibilã ºi în Þara Fãgãduinþei. Familiile creºtine nu sunt nici ele scutite de probleme. Ne confruntãm cu crize, chiar ºi atunci când mergem pe calea lui Dumnezeu. Sã ne amintim cã a fost o furtunã puternicã pe Marea Galileii ºi care a lovit chiar ºi barca în care se gãseau Iisus ºi ucenicii Lui. Lazãr a murit chiar dacã era prietenul cel mai bun al lui Iisus. De fapt, Dumnezeu nu a promis cã nu vom avea niciodatã probleme sau crize. Ci promisiunea Lui este cã întotdeauna va fi aproape de copiii Lui, în timp de crizã, ca sã-i sprijine. Amintiþi-vã cuvintele Psalmului 22, 4: „Cã de voi ºi umblu în mijlocul morþii, nu mã voi teme de rele, cã Tu cu mine eºti. Toiagul Tãu ºi varga Ta, acestea m-au mângâiat.” S-ar putea ca familia ta sã treacã prin greutãþi financiare, sã „flãmânzeascã”. ªi te întrebi: este posibil ca aceasta sã se întâmple când merg pe calea lui Dumnezeu? Adu-þi aminte de Avram. Foametea era prezentã chiar ºi în Þara Fãgãduinþei în care Dumnezeu îl chemase. ªi adu-þi aminte cã aºa cum Dumnezeu era aproape de el, tot la fel, în momentul crizei tale, Dumnezeu va fi aproape de tine. În spatele oricãrei crize se gãseºte o mare oportunitate. De ce a îngãduit Dumnezeu ca Þara Fãgãduinþei sã fie lovitã de foamete? În providenþa Sa, Dumnezeu a adus aceastã încercare asupra lui Avraam, ca sã-l înveþe lecþia supunerii, a rãbdãrii ºi a credinþei, lecþii ce aveau sã fie aºezate în scris pentru binele tuturor acelora care aveau sã fie chemaþi mai târziu sã sufere necazuri. Prin foametea din Canaan, Dumnezeu îl pregãtea pe Avram ca sã fãptuiascã multe pentru El. Istoria lui Avraam ne oferã lecþii de speranþã. ªtim, de exemplu, cã Dumnezeu dorea sã facã o misiune specialã ºi în Egipt. Iar pentru aceastã lucrare i-a ales pe cei mai buni dintre evangheliºti sau misionari ai Lui, în persoana lui Avram ºi a Sarei, ca sã meargã la acea mare naþiune ºi sã dea mãrturie despre El. Însã, dupã cum s-a vãzut, orice mãrturie ar fi dat Avram pentru Dumnezeu, în Egipt, era subminatã de minciuna pe care o spusese. Uneori nu ºtim de ce ne aflãm în anumite circumstanþe. Unii oameni sunt nevoiþi sã trãiascã într-o zonã dificilã, alþii studiazã într-un mediu necreºtin ºi au parte de încercãri deloc uºoare. Dumnezeu însã are un scop important în spatele fiecãrei dificultãþi prin care trecem. În acelaºi timp, ne-a încredinþat o lucrare specialã a cãrei îndeplinire este responsabilitatea noastrã. Chiar ºi îngerii doresc sã participe la astfel de misiuni ºi sã îndure astfel de greutãþi, însã privilegiul acesta ne aparþine nouã. În momentul crizei economice, familia poate fi tentatã sã se îndepãrteze de Dumnezeu, sã facã rabat de la valorile de cinste, integritate ºi loialitate faþã de El. Însã, când familia îºi menþine cinstea, integritatea ºi loialitatea faþã de Dumnezeu în mijlocul crizei, poate avea o influenþã puternicã în favoarea binelui. În Biblie este o fãgãduinþã minunatã de care ne putem agãþa în credinþã: „Tânãr am fost ºi am

îmbãtrânit, dar n-am vãzut pe cel drept pãrãsit, nici seminþia lui cerând pâine.” (Psalmi 36,25). Dumnezeu nu pãrãseºte niciodatã pe cel neprihãnit, nu-ªi lasã copiii singuri. Dimpotrivã, criza ne pregãteºte ºi ne ajutã sã facem faþã unor greutãþi mai mari.

Când familiile se confruntã cu o crizã moralã În continuare ne vom focaliza asupra crizei familiale interne, circumstanþã rezultatã din comportamentul membrilor familiei însãºi. Textul biblic spune: Când era aproape sã intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iatã, ºtiu cã eºti o femeie frumoasã la faþã. Când te vor vedea egiptenii, vor zice: „ªtiu cã eºti o femeie frumoasã la chip. De aceea când te vor vedea egiptenii, vor zice: „Aceasta-i femeia lui!” ªi mã vor ucide pe mine, iar pe tine te vor lãsa cu viaþã. Zi deci cã-mi eºti sorã, ca sã-mi fie ºi mie bine pentru trecerea ta sã trãiesc ºi eu.” (Facerea 12, 11-13). Când se apropiau de Egipt, Avram a fãcut referire la frumuseþea soþiei. Poate cã aceastã recunoaºtere subitã a fost pricinuitã ºi de compararea cu doamnele locale. Se pare însã cã aceastã recunoaºtere a fost mai puþin un compliment ºi mai mult o îngrijorare cã aceastã calitate avea sã constituie o problemã. Frumuseþea ei era un risc pentru el. Observaþia nu era deloc un compliment! Adevãratele complimente ºi afirmare – nu numai a frumuseþii fizice, dar ºi a virtuþilor soþiei – sunt cruciale pentru menþinerea unei bune sãnãtãþi emoþionale în cãsnicie. Complimentele oneste trebuie oferite cu regularitate. Sã facem deci din astfel de complimente un obicei regulat pe toatã durata cãsniciei – nu doar în perioada de întâlnire sau logodnã. Din aceastã experienþã a lui Avram, desprindem lecþia importantã a asumãrii responsabilitãþii ºi a pãstrãrii onestitãþii ºi integritãþii. Potrivit textului biblic, Avram a început sã se teamã pentru viaþa lui din cauza frumuseþii soþiei. Problema a început probabil când egiptenii au început sã admire înfãþiºarea plãcutã a Sarei, iar vestea a ajuns la palatul lui faraon. Avram a ascuns faptul cã Sarai era soþia lui; ca urmare, emisarii lui Faraon s-au înfãþiºat repede cu cadouri ca s-o transforme pe „sora” lui Avram în soþia lui Faraon. Avram nu a fãcut nici un gest de împotrivire. Deºi Sarai era expusã unei primejdii mari, Avram avea sã fie în siguranþã, ba chiar înãlþat la rangul de cumnat al Faraonului. Avram credea cã problema cu care se confrunta era frumuseþea Sarei, dar nu frumuseþea ei era adevãrata problemã; nici faptul cã erau cãsãtoriþi, chiar dacã Avram s-a gândit cã negând aceasta, avea sã-ºi facã viaþa mai uºoarã în Egipt. Avraam nici nu a recunoscut natura problemei lui – frica ºi lipsa lui de credinþã în Dumnezeu – nici nu ºi-a asumat responsabilitatea pentru aceastã problemã. Sugerându-i Sarei sã se dea drept sora lui, Avram i-a pasat ei responsabilitatea problemei lui. I-a cerut sã mintã pentru el! Într-adevãr, Avram ºi Sara erau înrudiþi (vezi Facerea. 20:12), aºa cã Avram s-a gândit cã ceea ce-i cerea Sarei nu era chiar o minciunã. Însã nici adevãr nu era, pentru cã era cãsãtorit cu ea. Legal erau soþ ºi soþie. Jumãtãþile de minciunã, jumãtãþile de adevãr întotdeauna compromit integritatea. În lumea în care trãim, oamenii preþuiesc tot mai puþin onestitatea, adevãrul ºi integritatea. Trãim într-o culturã imoralã ºi

uneori, aceastã culturã imoralã se infiltreazã în biserica noastrã. Avram se pare cã nu s-a gândit deloc la consecinþele posibile ale unei minciuni aparent nesemnificative. Oamenii numesc acest tip de minciunele, „minciuni albe”, adicã minciuni inofensive, nedãunãtoare, poate chiar benefice. Însã, nicio deviere de la integritatea strictã nu poate primi aprobarea lui Dumnezeu. Lipsa de tãrie moralã ºi integritate i-a afectat întreaga familie. Nu ºi-a apãrat soþia, ci a lãsat-o sã se descurce singurã în casa unui împãrat pãgân. Nici mariajul nu ºi l-a apãrat, ci l-a tratat ca pe un lucru oarecare, de care se putea debarasa dupã plãcere. Imaginaþi-vã scena: Sarai este dusã la palatul lui Faraon, într-un car regal. Avram priveºte fãrã sã facã nimic. Este prea târziu ca sã spunã adevãrul. Soþia nu se mai vede ºi îºi dã seama cã a pierdut-o pentru totdeauna. Un fior rece trebuie sã-i fi trecut pe ºira spinãrii. Iubita lui soþie care îl însoþise în lunga cãlãtorie spre Canaan ºi acum, în Egipt, avea sã ajungã în braþele lui Faraon. Iar aceasta din cauza a ceea ce socotea a fi o minciunã albã, inofensivã... Prima noapte ºi urmãtoarele trebuie sã fi fost o agonie de nedescris. Uneori ne complacem în lucruri care par nevinovate, dar care chiar ameninþã fericirea conjugalã – pornografia, familiaritãþile cu persoanele de sex opus, obiceiurile care pun viaþa în pericol, alcoolul, tutunul, drogurile, implicarea în activitãþi ilegale. Mai devreme sau mai târziu acestea vor cauza durere ºi vor crea crize în familiile noastre. „De ce nu le-am spus cã e soþia mea?” Rãspunsul la aceastã întrebare nu-i va vindeca sufletul. Adevãrata întrebare pentru Avram este: „De ce nu mi-am pus încrederea în Dumnezeu? El m-ar fi apãrat...” Ascunzând faptul cã Sara era soþia lui, el a trãdat o neîncredere în purtarea de grijã divinã, o lipsã a acelui curaj ºi credinþe superioare, atât de adesea ºi nobil exemplificate în viaþa sa. Aici avem cauza problemei. În cazul lui Avraam, problema a devenit iremediabilã. Dintr-un punct de vedere uman, recuperarea soþiei era o misiune imposibilã. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinþã (Mat. 19,26). Impasul omului este o oportunitate pentru Dumnezeu. Istoria lui Avram nu se terminã aici. Versetul biblic ne aratã cum Dumnezeu a intervenit ca sã readucã fericirea în inimile lor disperate. „Domnul însã a lovit cu bãtãi mari ºi grele pe Faraon ºi casa lui, pentru Sarai, femeia lui Avram.” (Facerea 12,17). Nu este grozav sã vezi cum se implicã Dumnezeu în vieþile noastre ca ne rezolve problemele, chiar atunci când gândim cã totul este ruinat din cauza alegerilor noastre eronate ºi egocentrice? Metodele lui Dumnezeu se deosebesc de ale noastre? Plagã! Pe când Faraon se pregãtea sã-ºi întâlneascã noua soþie, plãgile s-au abãtut asupra casei lui, fãcându-l sã-ºi punã întrebarea de ce imediat dupã sosirea ei la palat au început problemele? Sara îl lãmureºte: „Bãrbatul acela pe care-l numeºti fratele meu este ºi soþul meu.” A, deci asta era! Plãgile acelea teribile l-au condus pe Faraon la adevãr. Avram este chemat la curte. „Ce mi-ai fãcut? De ce nu mi-ai spus cã aceasta e soþia ta? Pentru ce ai zis: Mi-este sorã ? ªi eu am luat-o de femeie. Acum dar, iatã-þi femeia ! Ia-þi-o ºi te du!” (Facerea 12,18,19) Chiar dacã Avram a trebuit sã îndure indignarea lui faraon ºi sã pãrãseascã Egiptul, Sara era din nou a lui. Lipsa de credinþã a lui Avram a pus în pericol viaþa Sarei, dar Dumnezeu în mila Lui a salvat familia patriarhului. Aceasta ne aratã cã Dumnezeu este interesat sã ne salveze familiile. Planul lui este sã ocroteascã mariajele de divorþ.

Concluzie Mulþi oameni, din cauza indiferenþei lor faþã de Dumnezeu, încep sã se clatine în credinþã ºi sã piardã binecuvântãrile Lui. Dacã unele crize sunt în afara controlului uman, nu de puþine ori durerea ºi suferinþa se abat asupra familiilor din cauza alegerilor greºite. Mii ºi mii ºi-au nãruit fericirea din cauza unei mici greºeli. Neremedierea chiar ºi a celor mai mici greºeli poate distruge fericirea cuplului, aducându-i într-un punct în care simt cã au pierdut intimitatea ºi apropierea de la început. Din fericire nimic nu e cu neputinþã pentru Dumnezeu. Chiar dacã e sã gãsim foamete în Þara Fãgãduinþei, în spatele oricãrei crize, Dumnezeu are pregãtit un plan pentru binele nostru ºi al familiei noastre. Dumnezeu nu va îngãdui niciodatã sã vinã asupra noastrã încercãri ºi circumstanþe de nedepãºit. „Nu v-a cuprins ispitã care sã fi fost peste puterea omeneascã; Dar credincios este Dumnezeu. El nu va îngãdui ca sã fiþi ispitiþi mai mult decât puteþi, ci odatã cu ispita va aduce ºi scãparea din ea, ca sã puteþi rãbda.” (1Cor. 10,13). Dacã Îl lãsãm pe Dumnezeu sã ne conducã vieþile, dacã strigãm la El, El va interveni în modul ales de El ºi va reconstrui ceea ce am stricat cu mâinile noastre. Uneori, metodele Lui sunt drastice, dar întotdeauna, intenþia lui este de a restaura fericirea mariajului. Te simþi ca ºi cum te-ai fi abãtut de la planul lui Dumnezeu pentru viaþa ta? Te simþi ca ºi cum ai fi distrus armonia din mariajul tãu ºi ai nevoie de intervenþia supranaturalã a lui Dumnezeu chiar acum? Acum este momentul optim ca sã rogi pe Dumnezeu sã intervinã ºi sã te ajute sã reclãdeºti ºi sã consolidezi ceea ce a fost distrus. Dumnezeu este un specialist în acest tip de cazuri imposibile. Hai, roagã-L sã facã o minune ºi pentru tine. „Sã ajungã înaintea Ta rugãciunea mea; pleacã urechea ta spre ruga mea, Doamne! (Ps. 87, 2) Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI Noi hotãrâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Biroul de presã al Patriarhiei Române ne informeazã: În zilele de 16 -17 februarie 2011, în Sala sinodalã din Reºedinþa patriarhalã, sub preºedinþia Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a avut loc prima ºedinþã de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din acest an. Dintre hotãrârile luate menþionãm: - La propunerea Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a declarat anul 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu ºi al îngrijirii bolnavilor; - A fost aprobatã procedura de colectã naþionalã pentru continuarea lucrãrilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul parohiilor ºi mãnãstirilor din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române; - Au fost desemnaþi ierarhii care vor face parte din Comisia pregãtitoare pentru stabilirea principiilor, tematicii ºi metodologiei de lucru a Comisiei mixte de dialog între Biserica Ortodoxã Românã ºi Biserica Românã Unitã cu Roma (Greco-Catolicã), ca urmare a rãspunsului pozitiv al ierarhilor greco-catolici la Apelul Sfântului Sinod pentru reluarea dialogului bilateral din 7 iulie 2010; - A fost constituitã delegaþia Bisericii Ortodoxe Române pentru dialogul cu Biserica Ortodoxã Sârbã; - S-a aprobat introducerea cursului destinat pastoraþiei persoanelor dependente de alcool în curricula disciplinei Teologie pastoralã, care se predã în instituþiile de învãþãmânt preuniversitar ºi universitar teologic; Ierarhii Sfântului Sinod au evaluat rezultatele colectei în bani ºi bunuri materiale organizatã în parohiile ºi mãnãstirile ortodoxe române din þarã ºi strãinãtate în urma Apelului Patriarhiei Române la rugãciune ºi solidaritate creºtinã cu familiile afectate de inundaþiile din nord-vestul þãrii din vara anului 2010. Astfel, Biserica Ortodoxã Românã a ajutat familiile sinistrate din zonele afectate cu aproximativ 6.000.000 lei ºi alimente, cereale, îmbrãcãminte, materiale de construcþii, medicamente ºi alte bunuri materiale în valoare de aproximativ 5.400.000 lei.

Întrunirea Colegiului Decanilor Facultãþilor de Teologie din Patriarhia Românã, la Lacul Sãrat Cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 17 ºi 18 februarie a avut loc la Centrul socio-medical „Sfântul Mucenic Pantelimon”, din localitatea Lacul Sãrat, judeþul Brãila, întrunirea Colegiului Decanilor de la Facultãþile de Teologie din cuprinsul Patriarhiei Române, informeazã Biroul de Presã ºi Comunicare al Arhiepiscopiei Dunãrii de Jos. La aceastã întrunire s-a discutat despre noua Lege a educaþiei adoptatã de Parlamentul României, protocolul de colaborare dintre Patriarhia Românã ºi Ministerul Educaþiei, Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului, marcarea „Anului omagial al Sfântului Botez ºi al Sfintei Cununii” în Patriarhia Românã, precum ºi adaptarea regulamentului intern al Facultãþilor de Teologie, la prevederile Statutului Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, pe ordinea de zi s-au mai aflat ºi analizarea implicaþiilor noii Legi a educaþiei pentru învãþãmântul teologic universitar ºi sintetizarea propunerilor fãcute ºi înaintate de cãtre Facultãþile de Teologie Ortodoxe din þarã. Totodatã, discuþiile au vizat intensificarea relaþiilor de colaborare dintre facultãþile noastre de teologie ºi a relaþiilor dintre acestea cu facultãþile din strãinãtate, în special din spaþiul ortodox, dar ºi din alte þãri din Europa. Un alt punct pe ordinea de zi a fost analiza colaborãrii ºcolilor doctorale ºi demararea unor proiecte ºtiinþifice comune, precum ºi organizarea de simpozioane ºi colocvii cu cele douã teme principale ale anului 2011 ºi anume Taina Sfântului Botez ºi Taina Sfintei Cununii. „A fost o întâlnire colegialã ºi foarte eficientã. Am cerut reprezentanþilor facultãþilor noastre de teologie sã înþeleagã care este preocuparea Bisericii de a avea un învãþãmânt performant, superior, competitiv, iar

competiþia dintre facultãþile noastre sã fie o competiþie constructivã nu distructivã”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, Decanul Facultãþii de Teologie din Sibiu. Referitor la întâlnirea de astãzi, pãrintele prof. univ. dr. ªtefan Buchiu, Decanul Facultãºii de Teologie din Bucureºti, a spus: „În principal, întâlnirea decanilor îºi propune sã urmãreascã modul în care au fost implemenatate hotãrârile Congresului Facultãþilor de Teologie Ortodoxã cum a fost cazul Congresului de anul trecut de la Bucureºti. În al doilea rând, de fiecare datã pe agenda întrunirii sunt probleme extrem de importante pentru învãþãmântul teologic universitar românesc pentru cã el cunoaºte un dinamism profund în ultimele douã decenii. Trebuie sã þinem seama de exigenþele pastoral misionare ale Bisericii ºi pe de altã parte de cele academice ale sistemului universitar unde suntem încadraþi”. „Am vorbit despre aceastã colaborare la nivel naþional, dar ºi despre o colaborare la nivel internaþional, îndeosebi cu facultãþile, ºcolile de teologie ortodoxã. Ne-am referit aici la ºcolile din Rusia, Ucraina, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, pentru cã atenþia noastrã trebuie sã fie focalizatã în acest moment spre dezvoltarea cercetãrii în consens în pas cu mediul ortodox, cu mediul panortodox”, a spus pãrintele prof. univ. dr. Ioan Chirilã, Decanul Facultãþii de Teologie din Cluj-Napoca. „Întâlnirea decanilor a însemnat pentru noi întâlnirea teologiei academice cu teologia practicã, misionarã ancoratã în viul vieþii. Putem spune cã pentru noi a fost o ºansã sã învãþãm ce înseamnã teologia aplicatã, a declarat pr. prof. univ. dr. Viorel Sava, Decanul Facultãþii de Teologie din Iaºi. „Cred cã toþi plecãm de aici cu un simþãmânt al unei sfinte bucurii, dar în acelaºi timp al unei responsabilitãþi sporite pentru ce înseamnã teologia ortodoxã românã în acest context ºi în acest an”, a mãrturisit pr. prof. univ. dr. Ioan Tulca, Decanul Facultãþii de Teologie din Arad. Ultima întrunire a Colegiului decanilor Facultãþilor de Teologie din România a avut loc la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureºti, în data de 8 februarie 2010.

Pãrintele Protosinghel Petroniu Tãnase a trecut la Domnul Obºtea Schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos a pierdut marþi, 22 februarie, una dintre figurile sale emblematice. Pãrintele protosinghel Petroniu Tãnase, fostul stareþ al aºezãmântului monahal, a trecut la cele veºnice, în jurul orei 16:00, ora României. Slujba de înmormântare va avea loc joi, 24 februarie, conform rânduielilor monahale din Sfântul Munte. Pãrintele Petroniu Tãnase s-a nãscut în anul 1914, în comuna Fãrcaºa din judeþul Neamþ. Cãlugãrit ºi format duhovniceºte în obºtea Mãnãstirii Neamþ, era licenþiat în Teologie, dar a urmat ºi studii de Matematicã ºi Filosofie. Dorul de o viaþã spiritualã aleasã i-a îndrumat paºii spre Sfântul Munte Athos, unde a ajuns în anul 1978. Apreciat ºi iubit deopotrivã în Grecia ºi România, Pãrintele Petroniu a fost duhovnic, bibliotecar ºi stareþ al aºezãmântului românesc de la Sfântul Munte. Pãrintele Petroniu Tãnase se retrãsese, recent, de la conducerea schitului. În locul sãu a fost ales, pe 6 februarie, pãrintele ieromonah Atanasie Floroiu.

Simpozion dedicat lui Gala Galaction, la Mânãstirea Cernica Centrul Social Cultural „Sfântul Calinic“ de la Mãnãstirea Cernica ºi Cercul literar „Daniel Turcea“ organizeazã sâmbãtã, 5 martie, un moment aniversar prilejuit de trecerea a 50 de ani de la mutarea la Domnul (pe data de 8 martie 1961) a preotului, scriitorului, profesorului ºi academicianului Gala Galaction, înmormântat în cimitirul Mãnãstirii Cernica. Manifestarea, intitulatã generic Gala Galaction - 50 de ani, prin vremuri, spre porþile veºniciei, va începe cu slujba Parastasului sãvârºitã, de la ora 10:00, la mormântul pãrintelui Grigorie Piºculescu (Gala Galaction) de cãtre pãrinþii slujitori ai Mãnãstirii Cernica. „Începând cu ora 11:00, va fi organizatã o masã rotundã, în cadrul cãreia invitaþii vor susþine prelegeri ºi alocuþiuni, pornind de la opera ºi activitatea teologului, scriitorului ºi academicianului Gala Galaction. De la ora 13:00, elevii Colegiului Naþional Bilingv „George Coºbuc“ ºi ai Liceului Teoretic „Mihail Sadoveanu“ vor prezenta un moment artistic, de sunet ºi cuvânt, cuprinzând lecturi ºi comentarii ale unor fragmente din opera marelui autor român, dupã care vor urma microrecitaluri susþinute de grupul vocal Glisando. Manifestãrile prilejuite de aniversarea lui Gala Galaction se vor încheia la ora 13:30, prin acordarea unor diplome de participare invitaþilor speciali la acest eveniment, dar ºi elevilor care au contribuit la buna desfãºurare a acestei comemorãri“, a declarat Costel Rotaru, coordonator de programe în cadrul Centrului Social Cultural „Sfântul Calinic“ de la Mãnãstirea Cernica pentru „Ziarul Lumina”. www. basilica. ro

Argesul Ortodox  

Anul X, nr. 493, 24 februarie - 2 martie 2011

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you