Page 1

C M Y K

z Anul IX z nr. 490 z 3 - 9 februarie 2011 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

BARTOLOMEU MITROPOLITUL, ARHIEREU HARNIC AL BISERICII STRÃBUNE Dupã prãznuirea Sfinþilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gurã de Aur ºi Grigore de Nazianz, mari dascãli ai lumii întru ºtiinþa sfântã a Teologiei din epoca de aur ºi pânã-n veci de veci, Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, împodobit de zile peste cuvântul psalmistului David, a pornit în cãlãtoria cea sigurã ºi adevãratã spre Pãrintele Luminilor în care a crezut precum scânteie diamantul în razele soarelui. Dacã mai întârzia 46 de zile, pe 18 martie 2011, ar fi împlinit 90 de ani binecuvântaþi în muncã ºi suferinþã. Arhiereul Bartolomeu Valeriu Anania, precum ºi noi, din veºnicie fiind în gândirea Sfintei Treimi, s-a întrupat în aceastã lume vãzutã, într-o zi de primãvarã a anului 1921, când toate din universul naturii îºi preînnoiesc firea spre rodire de viaþã. Firea lui de vâlcean ardelean sau ardelean vâlcean, din adâncul istoriei înlãcrimate, avea sã se rãsfire în dreapta credinþã, mãrturisitoare de Hristos ºi în dragostea de a birui ºi în culturã cu o putere rar întâlnitã. Venit în lume cu daruri de la Duhul Sfânt - îmi vorbea într-o zi despre miraculoasa convertire – a adãugat cu aceeaºi putere ostenelile sale duhovniceºti ºi cãrturãreºti. În astfel de împrejurãri – când s-a terminat firul existenþei terestre – gândul ºi inima ne cheamã la meditaþie ºi privind „sine ira et studio”, la osteneala harnicului arhiereu al lui Hristos. În astfel de împrejurãri, memoria se strãduieºte sã recompunã faptele, atitudinile, eventual cãrþile reprezentative pentru biografia unui ierarh ºi din ele sã obþinã liniile de forþã ale unui portret. Nu e un lucru uºor. În cazul mitropolitului Bartolomeu, toate acestea - pentru cã sunt aºa evidente ºi numeroase - se îngrãmãdesc într-o avalanºã ameþitoare; iar opera se conjugã cu rolul. Mai întâi a fost opera. Mitropolitul Bartolomeu s-a fãcut cunoscut, sub numele de Valeriu Anania, ca scriitor. În 1966 îi apãrea, cu o predoslovie semnatã de nimeni altul decât Tudor Arghezi, piesa Mioriþa, care avea sã atingã rangul de capodoperã. Alte patru piese de teatru au consacrat un dramaturg, urmate de un roman, de nuvelele “peregrinului apter” ºi de alt cap de operã: Rotonda plopilor aprinºi, etalon al evocãrii-pomenire, pentru

cã plopii aceia nu erau altceva decât lumânãri arzând neîncetat în sfeºnicul mai multor ediþii... ªi îmi vin deodatã în minte ºi cele douã bijuterii imnografice - eram stareþ la Cernica, în 1982, când le-am citit: vibrantele poeme consacrate Sfântului Calinic, respectiv acelui tânãr avvã, Ion Valahul. Pentru cã Imn Eminescului, publicat iniþial în 1989, l-am citit ceva mai târziu. Copleºitor prinos! Scriitorul Valeriu Anania era de mult notoriu, pãtruns în conºtiinþa publicului, însã pentru ca teologul sã-ºi dea mãsura, trebuia sã se prãbuºeascã vechiul regim comunist. Desigur, teologul se insinuase decisiv în poet, în dramaturg, dacã ar

fi sã menþionãm definiþia dogmaticã integralã a Sinodului IV Ecumenic transpusã în vibrantele versuri din Meºterul Manole sau Bizanþul teologal din Greul Pãmântului... Dar la luminã, teologul a ieºit pe deplin o datã cu Cerurile Oltului, carte unicã despre icoanã ºi spaþiu eclesial. Parcã mã vãd împreunã cu “arhimandritul Bartolomeu”, colindând luni de zile într-un Aro deºelat cele mai izolate schituri vâlcene ºi argeºene. ªi îmi fãgãduiesc sã evoc acele momente privilegiate. Dar vastitatea ºi complexitatea operei teologale a Mitropolitului Bartolomeu strãlucesc în Scriptura diortositã ºi comentatã, însoþitã de un noian de subtile scolii, pe care a desãvârºit-o dupã 10 ani de muncã dãruitoare. Aici nu mai încap comparaþii. Tãcerea admirativã e cea mai potrivitã perspectivã. Ierarhul a fost ales arhiepiscop al Clujului într-o dimineaþã din ianuarie 1993. Îmi amintesc ca acum. Ne-am bucurat cu toþii, fapt care s-a vãzut limpede ºi din numãrul voturilor. Locul sãu era de mult în Sobor, însã nu-l putea ocupa fostul deþinut care

purtase lanþurile Aiudului, dacã vechea orânduire nu s-ar fi prãbuºit. De optsprezece ani, cuvântul i-a fost ascultat în Soborul Bisericii româneºti ºi unele soluþii împãrtãºite. În tinereþe, când am fost rânduit preot în Transilvania, mãnãstirile se numãrau pe degetele unei singure mâini. În secolul al XVIII-lea le distrusese Bukow, apoi le închiseserã comuniºtii. Astãzi, numai în Eparhia Clujului existã peste 20 de chinovii întemeiate sau înfiinþate de Mitropolitul Bartolomeu, iar catedrala arhiepiscopalã se aflã în curs, nu de restaurare ori renovare, ci, cu un cuvânt drag chiriarhului - de preînnoire... Aici totul a renãscut! Scriitorul Valeriu Anania, ajungând harnic ierarh în lucrarea duhovniceascã, încã din tinereþe avea sã se înscrie pe bolta luminoasã a poeziei atinsã de suflarea Duhului Sfânt! Dar dramaturgia care avea sã vorbeascã celor de acum ºi celor care vor veni în braþele Greului Pãmântului? Dar cei care vor sta în Rotonda plopilor aprinºi ºi vor citi Imnele Eminescului ºi Imnul Acatist Sfântului Calinic? Strãbãtând Cerurile Oltului, inima neodihnitului arhiereu, a auzit bãtãile de aripi îngereºti umplând vãzduhul de mireasma moaºtelor Sfinþilor din Brâncoveni! Cartea întregii lumi, Biblia, diortositã în ani grei de trudã, când alþii se odihneau de mult ca vârstã, Bartolomeu mitropolitul, cu tãrie de diamant, strãlumina spre ziuã textele sacre. Nimeni n-a mai avut cutezanþa sã înfrunte oboseala cea peste mãsurã de multã ºi rãbdarea îndârjitã de a birui timpul ºi lucrarea întinsã peste multe veacuri! Acest arhiereu, doar cu sine semãnând, va reveni în gândul ºi inima celor care l-au cunoscut, atât în operã cât ºi în lucrarea sa arhiereascã. Pentru toate acestea, Mitropolitului Bartolomeu îi vine ca mângâiere expresia de arhiereu harnic al Bisericii noastre Ortodoxe, naþionale ºi strãmoºeºti!

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

PATRIARHUL ROMÂNIEI:

Înaltpreasfinþitul Mitropolit Bartolomeu - un apãrãtor al credinþei ortodoxe Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Bartolomeu Anania a trecut la Domnul luni, 31 ianuarie 2011, la orele 19:25. În searã respectivã, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel s-a adresat clujenilor prin intermediul postului de Radio Renaºterea, cu urmãtorul mesaj: „Cu mare tristeþe am aflat trecerea la cele veºnice a Înaltpreasfinþitului Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului în seara aceasta. Considerãm cã este o mare pierdere pentru Biserica noastrã ºi pentru spiritualitatea româneascã, deoarece Înaltpreasfinþitul Mitropolit Bartolomeu a fost un apãrãtor al credinþei ortodoxe ºi un locomotor al spiritualitãþii româneºti. A îmbinat credinþa ºi cultura întro armonie roditoare. A arãtat experienþa vieþii în þarã ºi strãinãtate. Avea un spirit misionar foarte accentuat ºi un dinamism deosebit. În mod cuprinzãtor a gãsit întotdeauna, cu toate cã vârsta era înaintatã, metode noi de pastoraþie ºi se adapta la evoluþia societãþii în aºa fel încât Biserica sã fie recunoscutã ºi respectatã prin hotãrârile ei, dar mai ales prin activitatea ei ºi mã refer aici în primul rând la folosirea mijloacelor moderne de comunicare în masã pentru a rãspândi cuvântul lui Dumnezeu. Desigur, noi considerãm cã în Împãrãþia Cerurilor va fi în compania sfinþilor autori ai Sfintei Scripturi, ai Sfinþilor Prooroci, ai Sfinþilor Apostoli pentru cã a lucrat cu multã ostenealã la traducerea ºi diortosirea Sfintei Scripturi. Exprimãm condoleanþele noastre pentru întreaga Arhiepiscopie a Vadului, Feleacului ºi Clujului ºi pentru întreaga Mitropolie a Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului. Dumnezeu sã-l odihneascã împreunã cu drepþii”. Mesaj preluat de la Radio TRINITAS

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XLVX)

Isaac ºi pizmaºii lui a. În pãmântul lor, ocrotit de Stãpânul lui Gãzduit în pãmânt strãin, nu dupã multã vreme Isaac a început sã fie pizmuit de împãratul gherarenilor. Pricina? Vãzând cã averea lui sporea zi de zi, împãratul ºi supuºii lui s-au temut sã-l mai aibã vecin ºi l-au silit sã plece. Cãci a semãnat Isaac în pãmântul acela ºi a aflat orzul rodind însutit în anul acela (Facere 26,3). Din înþelepciunea Ziditorului s-a deºteptat pãmântul pentru facerea de roade, minunat însutite lui Isaac, pentru ca el sã nu depindã de bãºtinaºi, îndatorându-se lor. Dar roada pe care n-o dãduse acelaºi pãmânt mai înainte, pe care pãmântul o dã acum la porunca Dumnezeului universului, atât de îmbelºugatã încât l-a fãcut dintr-o datã, într-un singur an, atât de bogat pe Isaac, este reproºul gliei care-ºi fereca rodnicia faþã de localnicii care încã se þineau pe cãi greºite.

b.Invidia unora nu suferã fericirea altora... ªi-l pizmuiau filistenii. ªi toate fântânile, pe care le-au sãpat slugile tatãlui sãu Avraam, le-au astupat cu pãmânt. Atunci a zis Abimelec cãtre Isaac : Du-te de la noi, cã te-ai fãcut mult mai tare decât noi! (Facere 26, 14-16). Aºa e pizma! Nu face nimic cu judecatã. Atât de mare se fãcuse rãutatea bãºtinaºilor cã s-au rãzbunat ºi pe apa de care se folosea Isaac, din fântânile pe care tatãl sãu le fãcuse. Ca ieºiþi din minþi s-au lipsit de fântânile care erau chiar darurile fãcute lor odinioarã de cãtre Avraam, în semn de recunoºtinþã pentru gãzduirea la ei. Mare nerecunoºtinþã aratã însã împãratul care, surprinzãtor, dã lecþia înþelepþirii pe patima invidiei, grãbindu-se a-l izgoni pe drept, socotind fericirea lui Isaac – propria lui nenorocire ºi a þãrii

pe care o stãpânea. Aºa de mult i-a îngustat invidia mintea, cã nu s-a mai gândit cã oriunde l-ar alunga, dreptul va fi însoþit de Dumnezeul lui, deºi învãþase în douã rânduri cã nimeni nu-i mai puternic decât cel ajutat de Dumnezeu, dupã cum nimeni nu-i mai slab decât cel depãrtat de cercetarea Lui.

mai mici decât tine. Atunci eºti într-adevãr blând! ªi pentru ca urmaºii sã cunoascã nedreptatea ce i s-a fãcut, a pus fântânii nume pe potriva celor petrecute acolo, spre amintirea ºi osândirea lor. Cã numele locului dãinuia, fãcând pe fiecare om, care-l auzea, sã afle ºi de virtutea unuia, ºi de covârºitoarea rãutate a celorlalþi.

c.Urgisit pânã ºi în pribegie. Fântânile blestemate ºi fântânile binecuvântate Isaac a plecat de acolo ºi a locuit în Valea Gherarenilor. ªi a sãpat din nou fântânile pe care le astupaserã filistenii ºi le-a numit cu aceleaºi nume cu care le numise Avraam, tatãl sãu. ªi au sãpat ºi slugile lui Isaac ºi au aflat acolo izvor de apã. Dar s-au sfãdit pãstorii gherarenilor cu pãstorii lui Isaac, zicând cã a lor este apa. De aceea Isaac a pus numele fântânii aceleia Strâmbãtate, din pricinã cã se sfãdiserã pe ea.(Facere 26, 17-20) În primã fazã Isaac a evitat provocarea, alegând înainte vreme porunca lui Hristos: Când vã prigonesc, fugiþi în altã parte (Matei 10, 23). A lãsat loc mâniei (Romani 12, 19), a pãrãsit oraºul ºi a venit în pustie, în Valea Gherarenilor. Dar aceia, în rãutatea lor, nu s-au mulþumit cu surghiunul, ci s-au învârtoºat sã i-l facã de nesuportat, ºicanându-l neîntrerupt. Acum dreptul alege sã rãmânã pe poziþii, demn, dar nu cu ostentaþie, ci cu adevãratã blândeþe. Cãci nu se împotriveºte luptând cu pãstorii gherareni, ci se pleacã lor. Cã nu l-a înfruntat pe împãratul Abimelec e de-nþeles. Dar pe niºte ciobani putea sã-i spulbere. Însã nu eºti blând atunci când suferi în tãcere nedreptatea celor puternici, ci atunci când te pleci nedreptãþit celor

Cu toate acestea, nu s-au potolit. A sãpat altã fântânã. S-au certat ºi pentru aceea. ªi a numit-o Vrajbã. Îndura ºi trecea mai departe. Era un exerciþiu de virtute pentru Isaac. ªi ridicându-se ºi de acolo, a sãpat altã fântânã ºi n-a mai fost ceartã pentru ea. ªi a numit fântâna aceea Loc larg, zicând: Pentru cã acum ne-a fãcut Domnul loc larg ºi vom spori pe pãmânt. (Facere 26,22). Bunul Isaac! Iubitor suflet de Dumnezeu! Nici nu pomeneºte de necazurile ºi hãrþuirile prin care a trcut. κi aminteºte cu recunoºtinþã numai de binefacerile lui Dumnezeu. Pentru recunoºtinþa lui cea mare este învrednicit iarãºi de vederea lui Dumnezeu, care îi dã curaj: Nu te teme!Cãci sunt cu tine ºi te voi binecuvânta ºi voi înmulþi sãmânþa ta, pentru Avraam, tatãl tãu. Dupã ce a primit aceste bune fãgãduinþe, Isaac

a zidit acolo altar ºi a chemat numele Domnului ºi ºi-a mutat acolo cortul sãu. ªi au sãpat acolo slugile lui Isaac altã fântânã. ªi s-au dus la Isaac, Abimelec ºi prietenul lui ºi cãpetenia oºtirii lui. ªi le-a zis Isaac: Pentru ce aþi venit la mine? Cã m-aþi urât ºi m-aþi izgonit dintre voi. ªi ei au zis: Am vãzut cã Domnul este cu tine ºi ne-am zis: Sã fie jurãmânt între noi ºi tine ºi sã facem legãmânt cu tine ca sã nu ne faci nouã rãu, precum nici noi nu ne-am atins de tine ºi te-am lãsat sã pleci în pace. ªi acum binecuvântat eºti tu de Domnul. Dar Isaac le-a fãcut lor ospãþ ºi au mâncat ºi au bãut. ªi sculându-se dimineaþa, s-a jurat fiecare vecinului sãu. ªi i-a slobozit pe ei ºi au plecat de la el cu pace. În acea zi slugile lui Isaac au sãpat fântânã. ªi au numit-o Fântâna Jurãmântului, pânã în ziua de astãzi. (Facere 26, 23-33). Abimelec, împãratul acela care-l alungase, vine acum la el. Se vede treaba cã el ºi cãpeteniile lui se temeau de pedeapsa cea de Sus. Din pricina groazei ºi a tulburãrii care-i cuprinsese ºi-au venit în fire. Au înþeles cã, deºi Isaac pentru blândeþea lui nu se rãzbuna pe ei, totuºi Dumnezeu nu se lasã pãcãlit, ºi le va cere socotealã pentru cele fãcute asupra bineplãcutului Lui. Cãci cine poate fi mai puternic decât acela care are cu sine pe Dumnezeu? Dar cu ce arme? Cã Isaac acum aratã câtã tãrie are blândeþea ºi câtã putere virtutea, cãci le-a fãcut ospãþ, arãtându-se încã o datã înainte-mplinitor Evangheliei, când îi dobândeºte la dragoste pe vrãjmaºii sãi, iubind ºi slujind pe cei ce-l urau ºi binecuvântând pe cei ce-l blestemaserã, osândind numai în sufletul lui patima rãzbunãrii. Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Molitfelnicul tâlcuit

Despre schimã sau chipul monahicesc - continuare din numãrul trecut Rasofor, lit. „purtãtor de rasã“— Dacã novicele doreºte sã devinã cãlugãr, el „îmbracã“ uniforma primului nivel de cãlugãrie printr-o slujbã în timpul cãreia este tuns. Deºi în acest moment nu se fac jurãminte, candidatul îºi reafirmã, în mod normal, angajamentul de a persevera în viaþa monahalã. Apoi stareþul îl va tunde în cãlugãrie prin tãierea a patru ºuviþe de pãr din patru locuri ale capului, sub formã de cruce. Apoi, cel tuns, primeºte sutana de deasupra sau rasa (greacã: rasson, exorasson, sau mandorrason; slavonã: riassa) ºi mantia cu mâneci largi, de la numele cãreia provine ºi numele de rasofor. Cel tuns mai primeºte, de asemenea, ºi o camilafcã, o cãciulã cilindricã fãrã boruri, acoperitã cu un vãl (numit în greacã epanokamelavkion, literal „peste camilafcã“). (Acestea sunt articole separate în tradiþia greacã, dar în cea rusã ele sunt împreunã, iar combinaþia lor se numeºte klobuk. În tradiþia româneascã, se numeºte camilafcã: pentru bãrbaþi, combinaþia dintre cele douã piese, iar pentru femei, doar un vãl lung, purtat peste scufie ºi coif). Dacã nu o are deja, proaspãtul rasofor mai primeºte ºi o curea de piele pe care o poartã în jurul taliei. Hainele sale sunt de obicei negre, ceea ce semnificã faptul cã acum el este mort pentru lume, tot acum acesta primind ºi un nume nou. Cu toate cã rasoforul nu face jurãminte, el însã este obligat moral sã continue în cãlugãrie pentru restul vieþii lui. Unii rãmân rasofori, fãrã sã treacã la ranguri monahale mai înalte. Stavrofor (slavonã: êðåñòîíîñåö, krestonosets), lit. „purtãtor de cruce“— Urmãtorul rang al cãlugãrilor rãsãriteni este acordat la câþiva ani dupã prima tundere, atunci când stareþul crede cã respectivul cãlugãr a ajuns la nivelul de disciplinã, dedicare ºi smerenie adecvate acestei ridicãri în rang. Acest rang mai este

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

cunoscut ºi sub numele de schima micã ºi este considerat ca o „logodnã“ pentru schima mare. La aceastã trecere, cãlugãrul face jurãminte de rãmânere în acea mãnãstire, de castitate, supunere ºi sãrãcie. În acest moment el este tuns ºi primeºte veºmintele caracteristice noului rang, care constau din paraman (gr. paramandyas, slavonã: paraman),un pãtrat de pânzã purtat pe spate brodat cu uneltele patimilor ºi prins cu ºnururi de o cruce de lemn purtatã în zona inimii ºi care simbolizeazã jugul lui Hristos. Din cauza acesteia, cãlugãrul este numit acum stavrofor sau purtãtor de cruce. Cãlugãrul mai primeºte o cruce de lemn de purtat în mânã (sau „crucea de cãlugãrie“), pe care el trebuie sã o pãstreze în colþul cu icoane ºi o lumânare din cearã de albine care simbolizeazã veghea monahului care se sacrificã pe el însuºi lui Dumnezeu. La adormirea sa, el va fi înmormântat þinând crucea, iar lumânarea va arde la funeraliile sale. În tradiþia slavã, stavroforul mai primeºte ºi mantia cãlugãreascã. Rasa îmbrãcatã de stavrofor este mai amplã decât cea purtatã de rasofor. Dupã slujbã, stavroforul proaspãt tuns va rãmâne sã privegheze în bisericã încã cinci zile, fiind scutit de orice fel de muncã în afarã de citirile din cãrþile sfinte. Stareþul va mãri canonul de rugãciune al stavroforului, îi va permite o ascezã personalã mai strictã ºi îi va mãri responsabilitãþile. Schima mare (greacã: megaloschemos, slavonã: Ñõèìà, schima) — Cãlugãrii care deja au ajuns un nivel înalt de îmbunãtãþire spiritualã pot fi ridicaþi la cel mai înalt rang al monahismului, numit schima mare. Tunderea întru schimonah sau schimonahie urmeazã acelaºi tipic ca ºi tunderea stavroforului, fiind fãcute aceleaºi legãminte iar candidatul fiind tuns în mod similar. Dar, pe lângã veºmintele purtate de un stavrofor, candidatul primeºte analavul Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

care este veºmântul monahal specific schimei mari. Din acest motiv, analavul însuºi este adesea numit „schima mare“. Acest veºmânt acoperã umerii ºi cade în faþã ºi în spate, cu porþiunea din faþã ceva mai lungã ºi brodatã cu uneltele Patimilor Mântuitorului ºi cu Trisaghionul. Varianta greacã nu are o glugã, pe când cea slavã are o glugã ºi aripi pe umeri, astfel încât formeazã o cruce mare care acoperã umerii cãlugãrului, pieptul ºi spatele lui. O altã piesã pe care o primeºte candidatul la schima mare este polistavrionul (lit. „multe cruci“) care constã dintr-un ºnur cu multe cruci mici împletite în el. Polistavrion-ul formeazã un jug în jurul cãlugãrului ºi þine analavul în loc, reamintindu-i monahului cã este dãruit lui Hristos ºi cã mâinile lui nu mai sunt potrivite pentru activitãþi lumeºti, cã el trebuie sã lucreze doar pentru Împãrãþia Cerurilor. Printre greci, la acest nivel se acordã ºi o mantie. Mantia schimei mari este mai largã decât cea a stavroforului, iar dacã el poartã clobuc, acesta are o formã diferitã, de degetar, numitã culion, iar vãlul este de obicei brodat cu cruci. De asemenea, schimonahul trebuie sã rãmânã câteva zile sã privegheze în bisericã. În a opta zi dupã tundere, se slujeºte o slujbã specialã numitã „scoaterea culionului.“ În unele tradiþii monahale, schima mare se acordã doar cãlugãrilor ºi mãicilor aflate pe patul de moarte, în timp ce în alte tradiþii se acordã dupã minim 25 de ani de cãlugãrie. Dacã purtãtorul unor anumite titluri monahale primeºte schima mare, titlul sãu va încorpora particula „schi-“ sau „schim-“. De exemplu, un ieromonah cu schima mare este numit ieroschimonah, arhimandritul devine schimarhimandrit, egumenul- schim-egumen. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

In memoriam: La naºterea sa cea veºnicã, în ceruri...

Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Bartolomeu (Valeriu) Anania Anul acesta, din ziua de 31 ianuarie ne facem pãrtaºi la naºterea în viaþa cea veºnicã a Împãrãþiei Cerurilor a unui mare cãrturar, scriitor, teolog, iararh, cunoscãtor ºi mãrturisitor al istoriei bimilenare româneºti, totodatã ºi apologet al dreptei credinþe creºtine – Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, dupã ce ºi-a purtat cu toatã demnitatea ºi încrederea în Dumnezeu crucea vieþii ºi a suferinþei, vreme de mai mulþi ani!… De aceea, pentru noi, din acest moment vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului ºi demnului logofãt spiritual al Clujului, Albei, Crºanei ºi Maramureºului sfârºitului de secol XX ºi începutului de secol XXI – care a pãstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei strãbune ºi Ardealului strãmoºesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 – 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului ºi Clujului iar din anul 2006 (ºi) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului!... Drept urmare, în iureºul zilei ºi în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Înaltpreasfinþitul Pãrintele nostru Arhiepiscop ºi Mitropolit Bartolomeu a cãrui plecare o regretãm foarte mult astãzi!... De ce acest lucru, pentru cã îi regretãm calitãþile sale, personalitatea sa remarcabilã, abilitãþile sale foarte competente în disciplina teologicã ºi în cea pastoral – misionarã, apologeticã ºi mãrturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dãruire ºi abnegaþie!... El este ºi va rãmâne în continuare, în conºtiinþa discipolilor, profilul teologului ºi a omului de culturã cu deschidere spre universal, spre consistenþã ºi acrivie ºtiinþificã, transmisã nouã cu foarte multã acuitate ºi exactitate!... Cu vaste ºi avizate cunoºtinþe în cele mai diverse discipline culturale, istorice ºi teologice, Pãrintele Arhiepiscop ºi Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multã demnitate, seriozitate, sinceritate, tãrie de caracter, mult discernãmânt ºi foarte multã onestitate, nobleþe ºi dârzenie sufleteascã!... Tocmai din aceastã cauzã era foarte apreciat, foarte admirat ºi probabil, ºi invidiat!... El, Arhipãstorul, a fost întotdeauna, consecvent probitãþii sale intelectuale, morale ºi sufleteºti!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii eleviseminariºti, studenþi-teologi, preoþi ºi cãlugãri, ºi nu în ultimul rând foarte mulþi laici ºi intelectuali, ajutându-i pe foarte mulþi dintre ei prin recomandãrile ºi sfaturile pe care le-a dat fiecãruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!... Pe numele sãu de botez Valeriu Anania, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a nãscut la 18 martie anul 1921 în comuna Glãvile-Piteºteana din judeþul Vâlcea. Cel ce avea sã devinã, în martie anul 2006, Mitropolit al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului a avut parte de o tinereþe agitatã, fiind arestat în trei rânduri ( anii 1941, 1942 ºi 1958) dupã ce a fost acuzat de „activitãþi legionare“ ºi condamnat la muncã silnicã pentru 25 de ani (ispãºind 6 ani). S-a cãlugarit în anul 1942, fiind apoi student la Facultatea de Medicinã, la Conservatorul de Muzicã ºi ulterior la Facultatea de Teologie. Cu alte cuvinte, Bartolomeu Valeriu Anania a urmat cursurile Facultãþii de Medicinã ºi Conservatorul de Muzicã din Cluj, între anii 1944 ºi 1946, pe care nu le-a terminat, dar ºi ale Facultãþii de Teologie din Bucureºti ºi ale Academiilor Teologice din Cluj - Napoca ºi Sibiu, fiind licenþiat la Sibiu în anul 1948. Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunoscut doar în calitate de cleric ortodox, ci ºi de scriitor, poet ºi dramaturg. El a urmat ºcoala primarã din localitatea natalã, dupã care a fost înscris la Seminarul „Central“ din Bucureºti. În anul 1943 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul“ din Bucureºti, obþinând diploma de Bacalaureat. Iar în anul 1935, minor fiind, a devenit membru al organizaþiei „Mãnunchiul de prieteni“, organizaþie legionarã a tineretului ºcolar, pentru ca din anul 1936 sã fie încadrat în „Frãþia de Cruce“, organizaþie superioarã celei dintâi. „Nu am apucat sã devin legionar din douã motive, unul formal ºi altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încã nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , „Frãþia de Cruce“ din Seminarul Central a fost desfiinþatã. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernari legionare, dar ºi dupã aceea, mi-a fost dat sã vãd ºi reversul medaliei, adicã faþa neºtiutã a Gãrzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mãrturisesc

însã cã în <Frãþia de Cruce> din Seminar nu se fãcea politicã, nici antisemitism, ci doar educaþie, ºi cã nu am avut de învãþat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam ºi de patrie, corectitudine, disciplina în muncã, cultivarea adevãrului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu", afirma, mai tarziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea sã fie însã arestat de 3 ori pentru legãturi cu legionarii sau activitãþi legionare: în anul 1941 (pentru 3 sãptãmâni, dupã ce participase la funeraliile unui comandant legionar), în anul 1942 (pentru cã ar fi deþinut în podul Mãnãstirii Cernica materiale legionare ºi arme) ºi în anul 1958, sub acuzaþia de activitate legionarã înainte de 23 august anul 1944. Dupã Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, Arhiepiscopul ºi Mitropolitul Bartolomeu a fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studenþeºti din anul 1946 din Cluj - Napoca, iar ulterior a ajuns în temniþele comuniste, ca deþinut politic. Mai trebuie amintit aici ºi acum de cariera sa duhovniceascã, pe care a început-o în 2 februarie anul 1942 când a fost tuns în monahism la mãnãstirea „Antim“ din Bucureºti ºi primit numele de cãlugãrie Bartolomeu. El a fost hirotonit ierodiacon, la 15 martie anul 1942, ºi ºi-a desfãºurat activitatea în aceastã calitate la mãnãstirile Polovragi ºi Baia de Arieº, între anii 1943 ºi 1947, dupã care a devenit stareþ la Mãnãstirea Topliþa, inspector patriarhal pentru învãþãmântul bisericesc, între anii1949 ºi 1950, decan al centrului de îndrumare misionarã ºi socialã a clerului, la Curtea de Argeº în perioada anilor 19511952. A fost condamnat de cãtre Tribunalul Militar Ploieºti la 25 de ani de muncã silnicã pentru „uneltire contra ordinii sociale“. ªi-a ispãºit pedeapsa în închisoarea de la Aiud la secþia „politici“. În timpul detenþiei i-a murit mama, iar el a fost înºtiinþat de acest fapt de cãtre fratele lui, închis ºi el în aceeaºi închisoare. În anul 1964 a fost eliberat, împreunã cu alþi deþinuþi politici, în urma unui decret dat de autoritãþi de desfiinþare a detenþiei politice. Aºadar, în luna iunie anul 1946, în timp ce era student la Cluj ºi preºedinte al Centrului studenþesc "Petru Maior", a condus greva studenþeascã antirevizionistã ºi anticomunistã, dupã care a urmat un ºir lung de arestãri ºi expulzãri. Sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat ºase ani de detenþie, între anii 1958-1964. În anul 1965 a fost trimis de cãtre Biserica Ortodoxã Românã în Statele Unite ale Americii unde a îndeplinit mai multe funcþii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului "Publicaþii". În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de cãtre Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot în aceastã perioadã susþine nenumãrate conferinþe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, ºi face parte din mai multe delegaþii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia ºi India. Reîntors în þarã, devine director al Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 -1982. În anul 1982 va ieºi la pensie ºi se va retrage la Mãnãstirea Vãratec, pentru a se dedica scrisului, când ºi unde a început sã lucreze la revizuirea traducerii în limba românã a Sfintei Scripturi. În primãvara anului 1990, Preacuviosul Pãrinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a fãcut parte din Grupul de Reflecþie pentru Înnoirea Bisericii, alãturi de clericii: Dumitru Stãniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiº, Toader Crâºmariu ºi de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie anul 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ºi Clujului, fiind hirotonit ºi înscãunat în Catedra Arhiepiscopalã din municipiul Culuj – Napoca, ca successor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februierie anul 1993. În toamna anului 2005 iniþiazã, demareazã ºi coordoneazã acþiunea de înfiinþare a noii mitropolii: a Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului. La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop

Bartolomeu al Vadului, Feleacului ºi Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului - mitropolie înfiinþatã în mod canonic de cãtre Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005. Slujba festivã de conferire ºi înfiinþare având loc de Praznicul Buneivestiri la 25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitanã din municpiul Cluj – Napoca. Pe lângã calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Valeriu Anania a desfãºurat ºi o amplã activitate de scriitor ºi traducãtor, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din

România, al cãrei membru titular a fost.De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii ºi medalii culturale printre care se numãrã premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pãmântului“ (1982), premiul special pentru volumul „Din spumele mãrii“, obþinut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internaþional de poezie „Lucian Blaga“, Cluj-Napoca (1999), premiul pentru „Opera omnia“, al Uniunii Scriitorilor Cluj – Napoca (2001). Mitropolitul Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului a tradus Biblia - o muncã de Sisif, care a durat peste zece ani ºi care a fost tipãritã în anul 2001, ºi-a scris "Memoriile", în anul 2008, considerate literaturã purã, a publicat poezii, volume de prozã ºi piese de teatru ºi a scris sute de Pastorale ºi predici, pentru credincioºii pe care i-a pãstorit, cu multã dragoste, abnegaþie ºi jertfelnicie. Tot în anul 2008 pune bazele Fundaþiei „Mitropolitul Bartolomeu“ – ce are scopul de a încuraja ºi ajuta tinerii serioºi, conºtiincioºi, dedicaþi studiului, însã cu venituri materiale reduse, cu burse de cercetare ºi perfecþionare. Înaltpreasfinþitului Arhiepiscop ºi Mitropolit Bartolomeu Anania, printre multe alte ordine ºi distincþii naþionale ºi internaþionale, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca (1 iunie anul 2001), al Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie „Iuliu Haþieganu“ din Cluj-Napoca (7 iulie anul 2001); „Cetãþean de onoare“ al municipiului Cluj-Napoca (25 ianuarie anul 1996); „Cetãþean de onoare“ al municipiului Bistriþa (martie 2001) ºi „Cetãþean de onoare“ al municipiului Dej. Pentru activitatea sa ecleziasticã a fost distins cu: Crucea Patriarhalã - Bucureºti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar începând cu 22 noiembrie anul 2010 era Membru de Onoare al Academiei Romane. Ca atare este personalitate marcantã a culturii ºi spiritualitãþii româneºti, de anvergurã ºi recunoaºtere naþionalã ºi internaþionalã, autor al vestitelor “Memorii”, membru al Uniunii Scriitorilor, traducãtor ºi diortositor al Sfintei Scripturi – Care a ºi devenit Ediþia Jubiliarã a Sfântului Sinod, în anul 2001. Colaborator apropiat ºi sfetnic luminat al multor personalitãþi culturale, profesori ºi ierarhi, îndrumãtor a multor studenþi ºi doctoranzi, pãstor duhovnicesc a atâtor generaþii de preoþi ºi cãlugãri, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din þarã, am observat cum, la înmormântarea sa l-au plâns ºi regretat cu toþii, fiind conºtienþi de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh ºi slujitor al Bisericii la care am participat, ºi care m-a impresionat profund datoritã atmosferei de reculegere, decenþei ºi sobrietãþii în care s-a desfãºurat, ºi la care au participat mulþi ierarhi ai bisericii noastre, foºti studenþi ai Prea Sfinþiei Sale,

precum ºi foarte mulþi preoþi ºi cãlugãri!... Cuprins fiind de emoþie, respect ºi recunoºtinþã m-am tot gândit, preþ de mai multe zile cum sã-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stãri ºi sentimente faþã de înaltpreasfinþia sa, acum, la naºterea sa în viaþa cea cereascã, având aici, nouãzeci de ani de viaþã pãmânteascã, trãiþi în spiritul unor principii sãnãtoase, a unei corectitudini pilduitoare, precum ºi a bunei noastre înþelepciuni, demnitãþi ºi cuminþenii tradiþionale ºi autentice a poporului nostru românesc!... Constat, cu oarecare strângere de inimã, cã nu este uºor sã faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, puþinã vreme adicã de, doar optsprezece ani, de când a fost slujitorul, pãstorul cel bun ºi arhipãstorul duhovnicesc, a preoþilor ºi a credincioºilor care vieþuiesc în cuprinsul celor douã judeþe – Cluj ºi Bistriþa Nãsãud - ce aparþin acestei eparhii!... În viziunea, în mintea ºi în inima mea personalitatea înaltpreasfinþiei sale s-a conturat ºi s-a identificat prin câteva trãsãturi ºi calitãþi distincte: - ºi anume, în primul rând prin maturitatea ºi bogata experienþã sau înþelepciune pastoralã ºi duhovniceascã, prin ataºamentul faþã de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul sãu de a fi foarte firesc ºi mai puþin sofisticat sau complicat; dupã aceea prin tenacitatea ºi perseverenþa, prin dispoziþia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvãrii unei probleme, atunci când situaþia o cere; prin cultura teologicã ºi nu numai cu care sunteþi înzestraþi datoritã muncii ºi tenacitãþii prea sfinþiei sale – deoarece a fost un autodidact înnãscut ºi foarte consecvent cu el însuºi de-a lungul întregii sale vieþi; prin luciditatea ºi spiritul critic însoþit de foarte multã înþelegere ºi condescendenþã; pe urmã prin spiritul de disciplinã, în primul rând cu propria lui persoanã, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predicã sau cuvântare, susþinute într-un mod foarte cerebral, lucid ºi vertical, concis, coerent dar ºi consistent în diferite împrejurãri sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea ºi calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar ºi discreþie ºi modestie ieºite din comun, care îþi inspirau foarte multã încredere, confort sufletesc ºi dragoste faþã de valorile eterne ale spiritualitãþii noastre romãneºti ºi ortodoxe!... Cugetând la activitatea ºi la personalitatea înaltpreasfinþiei sale, care este foarte bine conturatã ºi cât se poate de autenticã ºi de fireascã, mã gândesc la darul omului providenþial cu care l-a înzestrat Creatorul ºi Stãpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care prea sfinþia sa l-a cinstit ºi l-a slujit cu toatã sinceritatea, dragostea ºi abnegaþia!... M-aº bucura sã ºtiu, cã atât contemporanii cât ºi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoºtinþa ºi preþuirea cuvenite pentru tot ce a fãcut, pentru ceea ce a fost ºi însemnat (sau ar trebui sã însemne) în conºtiinþa ºi în memoria noastrã colectivã, care, mã rog lui Dumnezeu sã nu fie alteratã ºi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcã, din pãcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefãcãtorii ºi înaintaºii noºtri, dar încerc totuºi, sã–mi fac un act de încurajare ºi de optimism ºi sã cred cã ori de câte ori va fi pomenit numele sãu va fi pronunþat cu veneraþie ºi respect pentru tot binele pe care l-a fãcut atâtor oameni ºi care fapte sunt consemnate de cãtre Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veºnic în Împãrãþia Sa cea cereascã ºi veºnicã de care, ne rugãm Lui, sã aibã parte!... Aºadar, sunt încredinþat, cã sunt foarte mulþi oameni de rând, credincioºi ºi slujitori ai Bisericii noastre strãmoºeºti, care se roagã Bunului Dumnezeu, sã-l ierte, sã-l odihneascã ºi sã-i rãsplãteascã pentru faptul cã i-a fãcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu ºcoalã teologicã înaltã, încheiatã, ºi pe care, apoi i-a hirotonit preoþi ºi diaconi, dupã care i-a instalat în parohiile încredinþate lor spre pãstorirea turmei celei cuvântãtoare, spre Slava lui Dumnezeu – Pãstorul cel Bun ºi Arhiereul cel Veºnic; apoi a târnosit ºi binecuvântat atât de multe biserici ºi lãcaºuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenþa ºi activitatea înaltpreasfinþiei sale atât de prodigioasã, care s-a desfãºurat pe parcursul atâtor ani; rugãciuni cãrora mã alãtur ºi eu, avându-l permanent în cinstirea ºi preþuirea mea!... Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã! Veºnicã sã-i fie pomenirea Drd. Stelian GOMBOª – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României.

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã

În ce moment al cântãrii imnului heruvimic trebuie sã se realizeze cãdirea.

Este legatã de rostirea unui anumit cuvânt sau în orice moment al cântãrii? Cãdirea în timpul imnului heruvimic este o mare problemã despre care ar putea sã se scrie multe. Tradiþia este foarte confuzã ºi în micã parte de acord cu rânduiala þinutã astãzi în Bisericile ortodoxe greceºti.

când slujeºte ºi diaconul, cãdeºte tot preotul. În al doilea rând, trebuie sã ºtim cã imnul heruvimic nu se cânta doar o singurã datã, ca astãzi, ci de trei ori. Rostirea întreitã a cântãrii heruvimice, care se face conform practicii contemporane de cãtre slujitori, este o reminiscenþã a acelei cântãri întreite.

Cine face cãdirea de la Heruvic diaconul sau Când începem preotul? sã tãmâiem? Rânduiala corectã, mãrturisitã ºi de cele mai multe ºi mai acrivice manuscrise ale Dumnezeieºtii Liturghii ºi de Rânduiala Dumnezeieºtii Liturghii a patriarhului Filotei Kokkinos al Constantinopolului (Codicele Mãnãstirii Pantelimon 6277 - 670) este cea þinutã astãzi în Bisericile slave. Cãdirea se face de cãtre diacon la ceasul în care preotul rosteºte rugãciunea: „Nimeni din cei legaþi cu pofte ºi cu desfãtãri nu este vrednic”. Preotul a început sã tãmâieze când a fost constrâns, din lipsa diaconului, sã sãvârºeascã singur Sfânta Liturghie. Acum este nevoit sã suplineascã ºi îndatoririle acestuia, rostind Ectenia Mare, ectenia micã, îndemnurile cãtre popor ºi, în situaþia noastrã, cãdirea în timpul Heruvicului. Aºadar, în caz de necesitate, rostea mai întâi rugãciunea ºi apoi cãdea. Astãzi, excepþia a devenit regulã ºi chiar

Dacã privim întrebarea plecând de la aceste premise, sesizãm imediat cã tãmâierea la expresia: „Treimi” nu poate sã fie veche, pentru cã se sprijinã pe o practicã ulterioarã. Adicã presupune doar o singurã cântare a imnului heruvimic, iar cãdirea nu se face de diacon, ci de cãtre preot, dupã rostirea rugãciunii. Însã nici manuscrisele ulterioare, nici ediþiile tipãrite nu leagã cãdirea de expresia „Treimi”. Nicio relaþie semanticã nu existã între cuvântul acesta ºi cãdire, aºa cum se întâmplã la „Sã se îndrepteze rugãciunea mea ca tãmâia înaintea Ta” (Psalmul 140, 2) de la Vecernie sau de la Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite. Aici, în timpul cântãrii heruvimice, la Sfânta Treime se cântã imnul întreit-sfânt ºi nu existã nicio corelare cu jertfa de tãmâie. Corelarea expresiei: „Treimi” cu tãmâierea s-a fãcut mai mult în chip practic,

deoarece aproximativ atunci se încheia rugãciunea preotului ºi se ieºea pentru cãdire.

Cântarea Heruvicului se coreleazã cu timpul necesar pregãtirii preotului Este de prisos sã consemnãm faptul cã preotul nu este legat de cântarea Heruvicului, ci cântarea Heruvicului de preot. Heruvicul este o cântare care umple timpul ºi vizeazã împodobirea cu un imn potrivit ºi acoperã un timp mort pentru credincioºi, atât cât este necesar pentru pregãtirea slujitorului în vederea sãvârºirii Tainei Dumnezeieºtii Euharistii, adicã rugãciunea, cãdirea ºi cererea de iertare. Toate acestea, rostite ºi sãvârºite într-un ritm obiºnuit, vor preciza ºi lungimea cântãrii imnului heruvimic ºi nu invers. Un Heruvic cântat lent în chip exagerat, sau un Heruvic alert nu va pricinui întârzierea sau grãbirea rugãciunilor ºi practicilor preoþeºti. Preotul, ca persoanã principalã a sinaxei ºi ca moderator al cultului, conform rânduielii corecte ºi tradiþiei Dumnezeieºtii Liturghii, trebuie sã dea ºi ritmul potrivit al sãvârºirii ei, îndrumându-i ºi îndreptându-i cãtre acest scop ºi pe cântãreþi,

Cel mai nobil trãieºte cel ce nu-ºi menajeazã viaþa „Cel mai nobil trãieºte cel ce nu-ºi menajeazã viaþa”(Fr. Nietzsche, A doua consideraþie inoportunã) Este afirmaþia unui anticreºtin, o afirmaþie în mod involuntar profund creºtinã. Ea îºi are corespondenþa în cuvântul rostit de cãtre Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Care zice: Cine va voi sã-ºi scape sufletul, il va pierde.Cu adaosul esenþial: Iar cine iºi va pierde sufletul pentru mine si pentru Evanghelie, acela îl va gãsi.(Marcu, 8,35) A nu-þi menaja viaþa inseamnã a avea curajul de a nu urmãri cu orice preþ propriul bine, a nu tânji dupã poziþia cea mai favorabilã, a nu alege varianta cea mai comodã, a nu urma drumul cel mai scurt, a nu intra pe poarta cea largã spre care aleargã mulþimea. Cel care nu-ºi menajeazã viaþa posedã nobleþea de a nu face din propria existenþã centrul lumii spre care trebuie sã se îndrepte tot ce este plãcut ºi convenabil. Cel care nu-ºi menajeazã viaþa nu are nevoie sã se ascundã sau sã joace teatru, nu se teme de nedreptãtile altora, nu se teme cã ar putea fi decepþionat, nu se teme cã ar putea fi lipsit de posesiuni, nu se teme de singurãtate, nu se teme cã lumea l-ar putea scoate afarã, pentru cã el s-a situat deja în afara lumii pe care o vede în realitatea ei nestatornicã ºi deºartã. A nu-þi menaja viaþa este împotriva instinctului firesc conform cãruia orice vieþuitoare se preocupã exclusiv sau în primul rând de menajarea propriei vieþi. Nobleþea omului stã tocmai în posibilitatea ce i se deschide, de a-ºi depãsi firea spre a deveni ceea ce Nietzsche numea un supraom. Supraomul ateu voieste viaþa, dar dispreþuieºte toate manifestãrile ei comune, aºezând eul propriu dincolo de bine ºi de rãu, intr-o zonã din care se poate simþi stãpan peste toate, unde poate sã-ºi manifeste voinþa proprie ca singur reper al existenþei. Realizeazã o detaºare mentalã de restul lumii printr-o ataºare exclusivã de sine, o eliberare de tirania simþului comun prin încuierea în tirania propriei ingustimi date de subiectivitatea alcatuitã din dorinþe, plãceri, moºteniri genetice, predispoziþii psihice, informaþii infinit de variate acumulate inconºtient. Cine crede cã se poate rupe de mulþime se amãgeºte. Cine dispreþuieste faptul de a aparþine unei categorii de oameni, pe care o numeste turmã, nu cunoaste faptul cã nu se poate vieþui in afara unei categorii, ºi cã el însuºi se situeazã în turma celor care dispreþuiesc turmele. Supraomul, dacã s-ar putea realiza in realitate, ar avea drept trãsãturã esenþialã dispreþul faþã de tot ceea ce este. Ori dispreþul nu are nimic în comun cu nobleþea, ci mai degrabã cu nefericirea ºi, dus la extrem, cu nebunia. Aceasta pentru cã omul poate trãi detaºându-se de toate, dar nu detaºându-se de adevãr, nu negând la nesfârºit evidenþa. Curajul ateului este admirabil, dar cãderea lui este

4

cutremuratoare. Pentru curajul lui, un ateu poate deveni cel mai admirabil supraom, realizat în persoana creºtinului autentic. Creºtinul care ºi-a activat toate puterile sufletesti împlinind ºi depãºind umanul în comuniune cu Persoana Supremã, nu dispreþuieºte lumea, n-o gãseºte absurdã, ci o gãseºte insuficientã în ea însãºi. Nu se sustrage mulþimii din îngâmfare, ci se sustrage mersului iraþional al mulþimii care nu trãieºte decât întru imediat, se detaºeazã din ºi pentru o înþelegere mai adâncã a totului. El nu cultivã dispreþul, ci iubirea; nu dobândeºte crize de nebunie pentru nonsensul în care se gãseºte, ci tihna vieþii trãite cu rost ºi cu bucurie. Omului i se deschide o posibilitate stranie, aceea de a nu-ºi mai menaja viaþa, pentru a trãi cu nobleþe. Mai mult decât atât, menajarea vieþii nu înseamnã doar un trai fãrã nobleþe,ci chiar pierderea ei, cãci Cine va voi sã-ºi scape sufletul, îl va pierde. Sã te lupþi cu toate situaþiile ºi cu toþi oamenii pentru a-þi scãpa sufletul, adicã pentru a te aranja bine în toate aspectele vãzute ale vieþii, pentru a te eschiva de la orice neplãcere, de la orice datorie moralã, de la orice rãspundere, ignorând nevoile, sensibilitãþile, aºteptãrile, dorinþele ºi în general binele altora, are un efect contrar celui dorit, tocmai pierderea sufletului prin agonisirea de temeri, dezamãgiri, nemulþumiri, frustrãri. Sã nu te temi pentru sufletul tãu cã ai putea pãþi ceva rãu, înseamnã sã ai curajul de a sta drept în faþa vieþii, nu ca un om slab, ci ca unul care ºtie ca propria-i valoare nu stã în ceea ce are, ci în ceea ce este, care ºtie cã nu are nimic de pierdut, cãci averea pe care o doreºte constã in acele lucruri care nu se pot pierde. A nu-þi menaja viaþa, în sensul cel mai înalt înseamna a fi capabil de renunþare la tine pentru altul, de renunþare la ce-þi place þie pentru ce-i place altuia, de renunþare la starea ta de confort pentru liniºtea altuia. Aceste renunþãri în grade diferite ale omului nobil, se împlinesc in scopul lor ultim, ce se vãdeºte în cuvintele: Iar cine va pierde sufletul sãu pentru Mine ºi pentru Evanghelie, acela îl va scãpa. Renunþarea devine acum mai serioasã, cãci de ea depinde scãparea, adicã regãsirea sinelui la o nouã mãsurã. A-þi pierde sufletul pentru Hristos inseamnã a te dezbrãca de tine însuþi, a te arunca pe tine la gunoi cu tot ce ai din cele ce sunt de dat la gunoi: egoismul cu toate patimile ce ies din el( mândria, invidia, mânia, lãcomia, desfrânarea, întristarea). Totodatã înseamnã a cãuta în acelaºi timp sã iei asupra ta însuºirile care te aseamãnã cu Cel dupã al Cãrui Chip esti zidit. Te scapi astfel pe tine însuþi de o vieþuire duplicitarã ºi temãtoare, de micime sufleteascã, de sãrãcie si de urâþenie. A scãpa de teamã pentru propriul suflet înseamnã a te însãnãtoºi, pentru a putea începe sã creºti spre a fi un supraom în sens creºtin, caracterizat de curaj, Cãci Dumnezeu nu ne-a dat duhul

neîngãduindu-le sã se lase robiþi de calitãþile lor muzicale sau de încetineala lor, dacã este cazul. În tot cazul, aºa cum aratã practica noastrã de astãzi, poate sã existe o coordonare bine determinatã între cântarea Heruvicului ºi lucrarea preotului. Primei fraze a cântãrii heruvimice („Noi, care pe heruvimi cu tainã închipuim”) îi corespunde rugãciunea: „Nimeni din cei legaþi cu pofte ºi desfãtãri nu este vrednic”, celei de-a doua fraze („ºi Fãcãtoarei de viaþã Treimi cântare întreit-sfântã aducem”) îi corespunde tãmâierea, celei de-a treia fraze („Acum toatã grija cea lumeascã sã o lepãdãm”) cererea de iertare, iar celei de-a patra fraze („Ca pe împãratul tuturor primim”) Vohodul cu sfintele (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. III, pag. 241-243). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

temerii, ci al puterii ºi al dragostei ºi al înþelepciunii.(II Timotei, 1,7) Cã aceasta nu este teorie goalã sau utopie, se poate dovedi prin cunoaºtere. Prin cunoaºterea experienþelor unor oameni în care trãia Hristos, deºi ei supravieþuiau în condiþiile de iad ale temniþelor comuniste româneºti, care-i gãzduiau pentru vina de a fi creºtini. Creºtini în faptele cele mai mãrunte ºi în cele mai mari. „Într-una din zile, la un control, un temnicer zelos a confiscat puiul de pernã pe care se rezema Valeriu (Valeriu Gafencu, ajuns în temniþã la Târgu- Ocna,unde erau aduºi deþinuþii cu pneumonie; suferea de caverne la plãmâni, avea pleurezie ºi fãcea pneumatorax, avea dese hemoptizii ºi-ºi pierduse pofta de mâncare....În ultimii doi ani el nu sa mai putut aºeza întins pe pat nici ziua ºi nici noaptea, ci ºedea rezemat de marginea patului, iar capul îi cãdea în piept.). Un alt miliþian, mai omenos, a ridicat perna dintre obiectele confiscate ºi i-a aruncat-o discret înapoi. Pentru o clipã între cele douã suflete s-a durat o scenã de puternicã vibrare sufleteascã. Dupã terminarea percheziþiei, Valeriu a socotit cã e bine sã dãruiascã aceastã perniþã lui T, care era anchilozat ºi avea escare. T. nu a vrut s-o primeascã ºi a dãruit-o lui Ghe., iar acesta a dat-o altuia, ºi tot aºa, pânã ce perna sa înapoiat într-o bunã zi la Valeriu, dãruitã de cineva care nu ºtia de unde pornise ºi nici cum ajunsese acolo. În aceastã situaþie el a primito ca pe un semn cã i-a fost dãruitã de Dumnezeu.“ „În calculele tactice ale politrucilor din Târgu-Ocna intrau ºi elemente ºocante. Aºa se explicã faptul cã au permis sã pãtrundã în sanatoriu 10 grame de streptomicinã pentru R. a fost un adevãrat pelerinaj. Toþi bolnavii se duceau sã o vadã ca pe o minune, iar medicii sãvârºeau un întreg protocol când o menevrau. R. a decis sã dea aceastã streptomicinã lui Valeriu. -Îþi mulþumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sãnãtatea ta! -Eu nu sunt atât de grav bolnav ºi condamnarea mea este micã. Am toate ºansele sã supravieþuiesc. Deci te rog sã o primeºti, a insistat R. B. a auzit ºi a spus: Avem datoria sã-l salvãm pe W,(evreu convertit la creºtinism, ajuns pastor luteran)! El este un apostol al lui Hristos ºi poate fi de folos oamenilor. Propun deci sã-i dãm lui streptomicina. Situaþia era delicatã, cãci atât pastorul cât ºi Valeriu erau primii candidaþi la moarte apropiatã. - O voi da lui Valeriu, a hotãrât stãpânul medicamentului. Valeriu a ascultat liniºtit ºi a spus: -Iatã un prilej în care ne putem arãta dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui faþã de Hristos. Sunt deci de pãrere sã-i dãm lui W. streptomicina. -Nu! S-a împotrivit R. Rãmân la prima mea hotãrâre. Dorim sã trãieºti, avem nevoie de astfel de oameni! -Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina ºi-þi mulþumesc.Sunt nevrednic de dragostea ta. A luat deci streptomicina ºi a dãruit-o, la rândul sãu, lui W. Era atât de ferm în gestul lui, încât nici R. ºi nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicinã au salvat viaþa lui W. El trãieºte, iar Valeriu s-a stins din viaþã.’’(Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos) Iuliana Gabriela POPA


Argeºul Ortodox Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

Rugãciunea lui Simeon Dreptul Simeon L-a întâmpinat pe Iisus: la fel facem ºi noi! Credinþa nu este un lucru care se moºteneºte doar din familie, ci vine mai ales dintr-o întâlnire personalã cu Hristos. Putem sã-L întâlnim zilnic în rugãciune. Îl întâlnim în Sfânta Scripturã, îl întâlnim în fiecare Liturghie, îl întâlnim în chipul oricãrui nevoiaº. Simeon L-a þinut pe Iisus în braþele sale. Ni-L putem închipui pe Hristos þinând copii în braþe, dar aici este ceva complet diferit: Simeon Îl þine în braþe pe Hristos. Oare nu suntem poftiþi sã facem ºi noi la fel? Oare nu Îl þinem în minte pe Hristos atunci când citim scumpele Sale cuvinte în Evanghelie ºi când ne rugãm Lui? Oare nu-L þinem în inimile noastre când primim scumpul Sãu Trup ºi Sânge în Sfânta Împãrtãºanie? Când aceasta se întâmplã, putem zice ºi noi cu Simeon primitorul de Dumnezeu:

„Doamne, acum am vãzut totul! Acum pot sã trãiesc ºi sã mor împãcat, cã am vãzut pe Mântuitorul!” Una din rugãciunile de mulþumire de dupã Împãrtãºanie, pe care o

rostim dupã ce Îl primim pe Hristos în Sfânta Euharistie, este minunata rugãciune Acum slobozeºte..., a lui Simeon. ªi cât de potrivitã este aceastã rugãciune plinã de insuflare în acea clipã; cãci, dupã ce abia am primit pe Mântuitorul nu numai în braþele noastre, ci în inimile noastre, izbucnim în cuvinte de laudã ºi mulþumire, zicând: Acum slobozeºte pe robul Tãu, Stãpâne, Dupã cuvântul Tãu în pace; Cã vãzurã ochii mei mântuirea Ta, Care o ai gãtit înaintea feþei tuturor popoarelor, Luminã spre descoperirea neamurilor ªi slava poporului Tãu Israel (Luca 2, 29-32). (dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Imaginea cerului reflectatã în mitologie ºi în religie (I) Fascinantele jocuri de luminã ºi culoare de pe bolta nemãrginitã, ploile ºi ninsorile ce acoperã pãmântul independent de voinþa omului, trãsnetele ucigãtoare, constelaþiile intangibile învãluite de misterele nopþii sunt tot atâtea motive pentru care i s-au atribuit cerului puteri divine. Aceasta s-a întâmplat pe vremea când popoarele lumii se închinau creaþiei, nu Creatorului. Convingerea oamenilor de atotputernicia cerului a fost rezultatul personificãrii entitãþii de deasupra pãmântului, ca divinitate de ordin cosmocratic, cu atribuþii ºi funcþii precise în panteonul mitic al românilor, ca ºi al altor popoare. Din toate informaþiile acumulate de etnografii ºi sociologii români reiese faptul cã cerul era considerat sfânt, fiind privit în antitezã cu pãmântul mumã. Cerului sfânt i se mai spunea ºi Cerul Tatã care era închipuit printr-o fãpturã divinã antropomorfã, de gen masculin, invizibilã, a cãrei fiinþã umplea bolta vizibilã. „Prin cultul cerului nu trebuie sã înþelegem numai respectarea lui ca entitate sacrã, ci ºi venerarea lui ca personalitate miticã” (Romulus Vulcãnescu, Mitologie românã, 1987). În tradiþia popularã se cunosc ºapte ceruri. Primul este vãzduhul sau protocerul „pe unde umblã ºi bat vânturile, unde plutesc norii ce aduc ploaia ºi ninsoarea” (Tudor Pamfile). În vãzduh este ºi câmpul de disputã între fãpturile mitice rele ºi bune. Urmeazã cerul propriu-zis creat pentru soare ºi lunã. Sântilie locuieºte ºi el în cerul acesta, la marginile de miazãzi, de unde coboarã adesea în vãzduh pentru a mâna sau a împiedica norii sã verse potopuri pe pãmânt. Iatã cum, deja au apãrut douã elemente ale religiei creºtine (faptul cã cerul a fost creat de cineva ºi persoana Sfântului Ilie), ceea ce denotã coexistenþa

elementelor mitice cu cele religioase, poporul român nãscându-se creºtin. Al treilea cer era destinat stelelor pe care strãbunii le considerau mici ferestre în cer prin care strãbate lumina Raiului pe pãmânt sau candele aprinse de îngeri pe bolta întunecatã. Reºedinþa tuturor fãpturilor mitice care colindau spaþiile celeste, era cel de-al patrulea cer. Al cincelea cer era populat de semidivinitãþi benigne acceptate de Fârtat sã-l însoþeascã în cãlãtoriile sale pe pãmânt. Cerul al ºaselea era închipuit ca o grãdinã mirificã pe care o îngrijeau

sfinþii. În limbajul românilor din primele veacuri, aceastã grãdinã se numea Raiul. În cel de-al ºaptelea cer se refugiaserã demiurgii cosmocraþi, de unde coborau rar printre oameni ºi se înfãþiºau prin teofanii (dupã Romulus Vulcãnescu). Toatã aceastã ierarhizare a cerului a fost clãditã la interferenþa mitologiei cu religia, prefigurând totodatã mãreþia ºi atotputernicia Creatorului suprem. Cerul Tatã nu reprezintã altceva decât o metonimie a lui Dumnezeu (o inversare voluntarã a posesorului cu lucrul posedat). Cerul Tatã în mitologie, Tatãl Ceresc în creºtinism. Venerarea carului începea cu închinarea la el, continua cu invocarea protecþiei, a mãrturiei în sprijinul unei judecãþi ºi sfârºea cu jurãmântul pe cer. La adresa cerului nu trebuiau

FAMILIA „biserica din casã”

proferate insulte, blasfemii sau indecenþe, iar invocarea acestei entitãþi sacre era interzisã în sprijinul unei fãrãdelegi. În nordul Olteniei a supravieþuit o formã strãveche de cult al cerului pânãîn pragul secolului XX. Aici, înnoaptea de Anul Nou, colindãtorii umblau prin sat cu o cãldãruºã cu apã neînceputã, stropind gazdele în numele cerului ºi invocând expres protecþia cerului asupra familiei, gospodãriei ºi ogoarelor. Folcloristul Tudor Pamfile vorbeºte despre fenomenul deschiderii cerului în zilele sfinte din an, la solstiþii ºi la echinocþii. Miracolul se petrecea uneori noaptea, alteori ziua: noapte de Anul Nou, ajunul Crãciunului, ziua de Boboteazã, Paºti, ziua Sfântului Gheorghe. În credinþa popularã, cerul nu putea fi vãzut deschizându-se decât de oamenii cinstiþi ºi milostivi. Cei care asistau la deschiderea cerului, care dura uneori o clipitã, trebuiau sã cadã în genunchi ºi sãºi exprime o dorinþã. Avarii, cãutãtorii de comori ºi hoþii încercau în astfel de zile sã-ºi schimbe destinul. Însã minunea deschiderii cerurilor se dovedea o pedeapsã pentru aceºtia, ca ºi pentru lacomii, hrãpãreþii sau ipocriþii care voiau sã obþinã totul fãrã muncã. Mai amintim conceptul mitologic românesc al urcãrii la cer ce corespundea unei ontologii spirituale care întrevedea depãºirea limitelor experienþei umane. Cerul îmbie pe om la autodepãºire în raport cu mediul ambiant, la depãºirea condiþiei terestre. Cerul apãrea astfel ca ideal de afirmare a libertãþii spirituale. Pe mãsurã ce oamenii L-au aflat pe Fãcãtorul tuturor celor vãzute ºi nevãzute, ei au înþeles cã cerul nu este altceva decât un paravan despãrþitor între moarte ºi nemurire. - continuare în numãrul urmãtorAmalia CORNÃÞEANU

2011 – Anul Sfintei Cununii

Lupta pentru pãstrarea familiei Acest an nu este închinat doar tinerilor care se unesc în numele lui Hristos prin Taina Cununiei, ci tuturor familiilor întemeiate pânã acum. Viaþa de familie nu înseamnã doar „lapte ºi miere”, încercãrile cele mai grele acum vin, pentru cã vrãjmaºul nu doarme, ci cautã sã dãrâme tot ce-i bineplãcut lui Dumnezeu. Aºadar pãstrarea familiei, cu toate renunþãrile ce le implicã, reprezintã lupta celor din lume pentru mântuire ºi salvarea sufletelor apropiaþilor. De obicei, numai cei ce reuºesc sã-ºi pãstreze familia înþeleg importanþa ei, cãci peste un an, doi sau trei ei vor spune: „Ce fericire cã nu am complicat ºi mai rãu lucrurile”. În cazul în care se destramã prima cãsnicie, aceastã experienþã dureroasã nu-l va pãrãsi pe om niciodatã. Experienþa evlaviei ne oferã un exemplu de iertare pentru pãstrarea familiei: Stareþul Siluan Athonitul, Semion pe vremea stagiului sãu militar la Sankt Petersburg, a vãzut într-o zi în cantonamentul companiei sale un soldat ce-ºi încheia serviciul militar, aºezat pe patul de campanie, abãtut, cu capul plecat. Apropiindu-se de el, l-a întrebat: Ce ai, de ce ºezi trist aici ºi nu te bucuri ca ºi ceilalþi cã ai terminat armata ºi cã te întorci acum acasã? Am primit o scrisoare de la familie, a rãspuns soldatul, în care mi se spune cã femeia mea a avut copil, în timp ce eu eram aici. A tãcut o clipã, clãtinându-ºi capul, apoi a adãugat cu o voce scãzutã, în care se putea simþi durerea ºi ranchiuna. Nu ºtiu ce-i voi face... Mi-e fricã... Nu-mi vine sã mã întorc acasã.

Dar tu, în acest timp, de câte ori te-ai dus la bordel? – l-a întrebat liniºtit Semion. Acest lucru s-a întâmplat, da, a rãspuns soldatul ca ºi cum îºi amintea de ceva. Ei bine! Dacã tu nu te-ai putut înfrâna, a continuat Semion, crezi cã pentru ea a fost mai uºor?... Ai noroc cã eºti bãrbat, pe când ea e de ajuns sã greºeascã o singurã datã pentru a rãmâne însãrcinatã. Gândeºte-te puþin unde te-ai dus! Eºti mai vinovat înaintea ei, decât este ea înaintea ta. Iart-o... Când ajungi acasã, ia pruncul în braþe ca ºi când ar fi al tãu ºi vei vedea cã totul va fi bine. Câteva luni s-au scurs de la aceastã discuþie când Semion a primit de la acest soldat o scrisoare plinã de recunoºtinþã. Îi scria cã, la întoarcerea sa, tatãl ºi mama sa veniserã mâhniþi în întâmpinarea sa ºi cã femeia, plinã de ruºine, stãtea lângã casã cu pruncul în braþe. El însã, de la discuþia avutã cu Semion în cazarmã, îºi simþea sufletul uºor. Cu voioºie ºi-a salutat pãrinþii ºi, apropiindu-se de femeia sa, a sãrutat-o, apoi a luat în braþe pruncul ºi l-a sãrutat. Toatã lumea s-a bucurat ºi a intrat în casã, dupã care s-a dus în sat sã viziteze rude ºi prieteni. În scrisoare soldatul îi mulþumea mult lui Semion pentru sfatul cel bun. ªi trebuie sã recunoaºtem cã sfatul nu era numai bun, ci ºi plin de înþelepciune. Astfel, încã din tinereþe, stareþul Siluan a înþeles cã pentru pacea dintre oameni recunoaºterea de cãtre fiecare a greºelilor proprii este neapãrat necesarã. (Familia Ortodoxã, Pr. Evgheni ªestun, Ed. Cartea Ortodoxã, 2005, pag. 55-56). Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox Arma electromagneticã (IV)

2011 - Anul Sfântului Botez

BOTEZUL Pilonii de în lumina Sfintei Scripturi t e l e f o n i e m o b i l ã

Urmare a hotãrârii Sfântului Sinod al BOR, la iniþiativa Prea Fericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul BOR, anul 2011 este dedicat Familiei ºi Botezului. Prin urmare am hotãrât sã abordãm tema Botezului, fãcând din Sfânta Scripturã, izvor al revelaþiei divine, principala sursã de referinþã. Aºadar, ne vom opri asupra fiecãrei cãrþi a Noului Testament, de la evanghelii ºi pânã la Apocalipsã ºi vom expune versetele în care se regãseºte termenul botez, încercând totodatã ºi o abordare exegeticã.

Scurtã introducere Cuvântul botez derivã din latinescul baptizo, baptizare, baptizavi, baptizatus care la rândul sãu îºi are originea în grecescul βαπτειν (baptin) sau βαπτιζω, (baptizo), a plonja, a afunda, a acoperi cu apa (Par. C. Alexander, Dictionair grecfrancais, pag. 274). La început termenul a fost utilizat pentru a desemna fie înmuierea ºi vopsirea hainelor, fie afundarea legumelor în oþet în vederea murãrii. Cu timpul el a suferit o extensie semanticã ºi a cãpãtat în sfera religiozitãþii sensul de iniþiere, curãþire, confirmare etc. Deºi practica botezului este prezentã ºi în alte religii antice, totuºi, în creºtinism el îºi gãseºte confirmarea. Botezul creºtin este Sfânta Tainã prin care, în urma întreitei cufundãri în apã în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh – se iartã pãcatul strãmoºesc ºi pãcatele personale în vederea dobândirii harului divin, a statutului de membru al Bisericii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu înomenit ºi a mântuirii personale.

Prefigurarea botezului în Vechiul Testament. Tãierea împrejur Dupã alungarea omului din Rai, omul s-a condus ºi orientat social cu ajutorul conºtiinþei morale ºi al legii morale naturale. Dumnezeu a adãugat acestora, dupã timpul stabilit de Atotºtiinþa Sa, legea moralã supranaturalã, dar nu pentru toþi oamenii, ci numai pentru poporul ales, pentru cei din neamul lui Avram. Pentru a se deosebi de celelalte neamuri, Dumnezeu i-a descoperit lui Avram modalitatea ritualicã pe care poporul lui Dumnezeu, poporul ales, poporul evreu sã o practice: tãierea împrejur.

Ce înþelegem prin tãierea împrejur? Chemarea lui Avram (Facere 12, 1-3) ºi supunerea acestuia voinþei divine reprezintã începutul unei lungi ºi speciale

6

relaþii între un trib de nomazi crescãtori de vite (eberi) din Urul Caldeii babiloniene ºi Dumnezeu-Yahweh. Pecetluirea acestei relaþii s-a realizat prin instituirea unui ritual religios, anume tãierea împrejur a fiecãrei persoane de parte masculinã ºi asumarea credinþei în Dumnezeu cel Unul: „Iar când era Avram de nouãzeci ºi nouã de ani, i S-a arãtat Domnul ºi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fã ce-i plãcut înaintea Mea ºi fii fãrã prihanã; ªi voi încheia legãmânt cu tine ºi te voi înmulþi foarte, foarte tare". Atunci a cãzut Avram cu faþa la pãmânt, iar Dumnezeu a mai grãit ºi a zis: "Eu sunt ºi iatã care-i legãmântul Meu cu tine: vei fi tatã a mulþime de popoare, ªi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tãu, cãci am sã te fac tatã a mulþime de popoare. Am sã te înmulþesc foarte, foarte tare, ºi am sã ridic din tine popoare, ºi regi se vor ridica din tine.Voi

pune legãmântul Meu între Mine ºi între tine ºi urmaºii tãi, din neam în neam, sã fie legãmânt veºnic, aºa cã Eu voi fi Dumnezeul tãu ºi al urmaºilor tãi de dupã tine. ªi-þi voi da þie ºi urmaºilor tãi pãmântul în carte pribegeºti acum ca strãin, tot pãmântul Canaanului, ca moºtenire veºnicã, ºi vã voi fi Dumnezeu”. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu ºi urmaºii tãi din neam în neam sã pãziþi legãmântul Meu Iar legãmântul dintre Mine ºi tine ºi urmaºii tãi din neam în neam, pe care trebuie sã-l pãziþi, este acesta: toþi cei de parte bãrbãteascã ai voºtri sã se taie împrejur. Sã vã tãiaþi împrejur ºi acesta va fi semnul legãmântului dintre Mine ºi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bãrbãteascã, nãscut la voi în casã sau cumpãrat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminþia voastrã, sã se taie împrejur în ziua a opta” (Facere 17, 112). Aºadar fiecare membru al poporului nou ales, a cãrui cãpetenie este Avram primeºte prin tãierea împrejurcircumcidere (secþionarea la cei de parte masculinã a aþei prepuþului) statutul de apartenent la o comunitate aleasã, o cumunitate teocraticã ºi, totodatã, mãrturiseºte noua credinþã, cea în Unicul Yahweh. Pentru a înþelege mai bine ce este circumciderea, am apelat la autoritatea unor personalitãþi de marcã ale teologiei universale. Astfel, Hans Kung afirmã„Circumciderea? Ea este un ritual complet nou, introdus în vremea respectivã. Ea este un obicei strãmoºesc (executat cu un cuþit din piatrã), care era rãspândit la început nu doar în Canaan, la vecinii semiþi ai Israelului ºi în Egipt, ci ºi în Africa, America ºi Australia, însã nu la filisteni, babilonieni ºi asirieni. Ea se

practica fie din motive igienicomedicale, fie sociale (ritul iniþierii) sau religioase. În rândul israeliþilor el a devenit firesc abia dupã stabilirea acestora în Canaan, astfel încât el nu este întâlnit în cele mai vechi coduri de legi ale israeliþilor ºi este amintit doar în cartea Leviticus, fãrã a i se acorda o importanþã deosebitã. Dupã prãbuºirea regatelor Israelului ºi Iudei ºi exilul printre babilonieni însã, cãrora nu li se fãcea circumcizie, circumcizia mai de mult fireascã devine un simbol religios deosebit pentru apartenenþa la poporul israelit; abia acum dobândeºte importanþa ei specificã în calitatea ei de caracteristicã de neºters a lui Dumnezeu ºi a legãmântului, care, în fine, se gãseºte formulatã de-a dreptul în Genezã cap. 17”. (Hans Kung, Iudaismul, Editura Hasefer, Bucureºti, 2005) Isidor Epstein, decanul de la Jews College din Londra, priveºte mult mai atent acest ritual, atrãgând atenþia, în opoziþie cu Hans Kung, asupra faptului cã ritualul circumciderii este materializarea legãmântului sau alianþei dintre neamul lui Avram ºi Dumnezeu, care continuã în timpul lui Isaac, Iacob ºi al celorlalþi patriarhi: „Legãmântul dintre Dumnezeu ºi Avram a fost confirmat prin ritul circumciziei, care l-a însoþit ºi pecetluit. Înþeles la început ca un semn naþional de consacrare în serviciul lui Dumnezeu, acest rit permitea sã fie primiþi toþi strãinii doritori sã se alãture comunitãþii abramice înaceastã comuniune a slujirii (Gen. 17). Mai mult pentru a sublinia elementul universal al acestui rit naþional, numele patriarhului Abram, devine Abraham, din momentul circumciziei sale. Acest nume nou, al cãrui sens literal este tatãl unei mulþimi (de neamuri) indica faptul cã promisiunile alianþei depãºeau cu largheþe posteritatea fizicã a patriarhului ºi cã ele se refereau la toate seminþiile pãmântului care vor fi binecuvântate prin el ºi prin sãmânþa sa”. (Isidor Epstein, Iudaismul, Editura Hasefer, Bucureºti, 2003). Pãrintele Profesor Nicolae Ciudin aduce mai multã luminã asupra tãierii împrejur, subliniind faptul cã aceasta este o prefigurare a botezului creºtin: „Avraam a primit de la Dumnezeu porunca tãierii împrejur sau circumciziunea, ca semn vãzut al Legãmântului. Acest semn s-a practicat de evrei în tot timpul ºi se practicã ºi azi cu toþi pruncii de parte bãrbãteascã, în ziua a opta, dupã naºtere. Netãierea împrejur era socotitã ca rupere a Legãmântului ºi cel netãiat împrejur era îndepãrtat din popor. Prin acest semn evreii au devenit popor ales, consacrat lui Dumnezeu. Tãierea împrejur a prefigurat botezul creºtin dupã cum spune Sfântul Apostl Pavel: Tot în El aþi fost tãiaþi împrejur, cu tãiere împrejur nefãcutã de mânã, prin dezbrãcarea de trupul pãcatelor cãrnii, întru tãierea împrejur a lui Hristos. (Col. 2, 11). (Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Editura Credinþa noastrã, Bucureºti 2001, pag. 56) Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Au apãrut în ultimul deceniu pilonii de telefonie mobilã, pe care îi vedem la tot pasul: sunt inestetici în peisajul lumii contemporane, provoacã numeroase probleme de sãnãtate începând cu tulburãri psihice, depresii ºi ajungând la cancere ºi leucemii. Ce spune legea despre efectele dãunãtoare ale pilonilor de telefonie mobilã? Normele oficiale (legile) nu protejeazã cu nimic populaþia deºi s-a constatat, de nenumãrate ori, în diverse þãri, o concentrare puternicã a anumitor boli în zonele cu poluare electromagneticã mare. De cele mai multe ori s-a observat cã anumite simptome dispar într-un timp relativ scurt dupã ce este schimbat mediul în care trãiau cu altul lipsit de radiaþii. Cei care locuiesc sau au locul de muncã în apropierea unui emiþãtor/ pilon de telefonie mobilã ce produce unde atât radio, cât ºi TV sunt supuºi unui risc mult mai mare de a avea probleme de sãnãtate. Dar influenþa lor asupra sãnãtãþii se poate observa ºi la puteri foarte reduse ale câmpurilor electromagnetice ºi nu numai la intensitate mare! În România, deºi nu este recunoscut pericolul pilonilor ºi antenelor totuºi unii salariaþi beneficiazã de spor de antenã de 10%. Atât valoreazã sãnãtatea noastrã pentru cei care ar trebui sã ne protejeze! Coincidenþã? Existã cazuri de leucemie în blocuri cu antene GSM? Da, în capitalã în blocul pe care se afla antene GSM s-au înregistrat, în ultima perioadã, ºase cazuri de leucemie ºi ºase cazuri de atacuri cerebrale ºi infarct miocardic, potrivit ziaristului Silviu Alupei. (desteaptateromane.wordpress.com/2010/07/.../antenele-gsm/). „Binefacerile” emiþãtorilor de câmpuri electomagnetice asupra sãnãtãþii omului Pilonii emit pe o distanþã de 4-5 km, expunându-ne la radiaþii de radiofrecvenþã în mod involuntar, cronic ºi cumulativ. Cercetãtori francezi au dovedit cã distanþa faþã de antenã micºoreazã sau mãreºte simptomele. Astfel pe o perioadã micã de timp apar urmãri: • de la 0 la 10 m de antenã: greþuri, pierderea poftei de mâncare, tulburãri de vedere, dificultãþi de deplasare; • de la 10 la 100 m de antenã: iritabilitate, tendinþe depresive, dificultãþi de concentrare, pierderi de memorie, vertij, scãderea libidoului; • de la 100 la 200 m de antenã: dureri de cap, tulburãri de somn, senzaþie de disconfort, probleme cutanate; • de la 200 la 300 m de antenã: obosealã cronicã. Anumite simptome erau mai marcate la femei decât la bãrbaþi. Vârsta subiecþilor expuºi a fost de asemenea un factor al sensibilitãþii la microunde. La subiecþii cu vârste de peste 60 de ani, efectele erau mai intense pentru anumite simptome decât la tineri (Lect. Univ. Dr. Ing. Andrei Drãgulinescu, Idolii „fãrã fir”: telefonia mobilã ºi poluarea electromagneticã, Editura Christiana, Bucureºti, 2010, p. 300-301). Pe termen lung apar efecte mai grave asupra populaþiei: - Inhibarea aparatului reproducãtor/ reducerea fertilitãþii; - Afectarea dezvoltãrii normale a copiilor pânã la cancere ºi leucemii; - Scãderea performanþelor intelectuale ale elevilor; - Evoluþia nefavorabilã a sarcinii; - Tulburãri de memorie, de somn, cefalee, depresii, tremurãturi, iritabilitate; - Creºterea numãrului cancerelor de orice fel la vârste mai tinere (sân, cerebral); - Lipsa poftei de mâncare; - Probleme cardiovasculare. Atenþie însã, nu toate persoanele prezintã simptome, dar unele persoane sunt mult mai sensibile decât altele! Efectele prezenþei pilonilor de telefonie mobilã asupra lumii vegetale ºi animale Cu cât densitatea undelor este mai ridicatã, cu atât, au demonstrat cercetãtorii, simptomele sunt mai grave. Dar efectele câmpurilor electromagnetice asupra sãnãtãþii nu se rãsfrâng numai asupra oamenilor, ci ºi asupra întregii lumi vegetale ºi animale (moartea inexplicabilã a vrãbiilor etc.). Un studiu realizat în 30 de ferme din München, Germania, a scos la ivealã faptul cã s-a obsevat o schimbare a comportamentului vacilor în cazul expunerii la antene de telefonie mobilã: viþeii fãceau cataractã, vacile nãºteau prematur, un viþel avea doar un ochi, altul a murit într-un acces de tuse violentã. Alte studii au demonstrat cã iepurii nu se mai reproduc, ºoimii ºi cucuvelele clocesc fãrã succes. S-a mai observat diminuarea numãrului vrãbiilor, moartea a numeroºi porumbei, diverse anomalii prezente la coþofane, reducerea drasticã a numãrului liliecilor la 80 m de antene, scãderea numãrului de insecte ºi pãianjeni în vecinãtatea pilonilor, absenþa muºtelor, moartea frecventã a animalelor domestice, uscarea vârfurilor copacilor º.a. Toate acestea în condiþiile în care valoarea câmpului electromagnetic este mult inferior valorii maxime legale. Fiecare trebuie sã hotãrascã pentru el însuºi! Prof. Dorina FIRUÞÃ


Argeºul Ortodox Stresul îi afecteazã pe toþi oamenii. Sarcinile de serviciu, crizele de familie, vinovãþia, nesiguranþa viitorului, nemulþumirea faþã de trecutul personal, toate aceste lucruri ne împovãreazã. Dacã mai adãugãm la acestea ºi evenimentele generale ale vieþii, sentimentul de apãsare sporeºte ºi ne afecteazã sãnãtatea fizicã ºi psihicã. Cercetãtorii Thomas H. Holmes ºi Richard H. Rahe au conceput Scala de mãsurare a readaptãrii sociale, care cuprinde evenimentele vieþii ºi nivelul de stres corespunzãtor fiecãruia: Astfel: moartea partenerului de viaþã - 100; accident sau îmbolnãvire - 53; schimbarea locuinþei - 20; etc. Persoana care adunã peste 200 de puncte are 50% ºanse sã se îmbolnãveascã; dacã adunã peste 300 de puncte, poate trece printr-o crizã. Un nivel moderat de stres este necesar pentru îmbunãtãþirea performanþei, însã, dacã se depãºeºte un anumit prag, stresul ne poate afecta serios sãnãtatea. Domnul nostru Iisus Hristos ne aratã, prin învãþãturã ºi exemplu, cã cel mai bun remediu pentru stres este sã-L cãutãm pe Dumnezeu într-un loc retras ºi liniºtit (Marcu 6, 31). Dacã îi vom permite, El Domnul ºi Mântuitorul nostru, ne va ajuta sã facem faþã presiunilor inevitabile ale vieþii. În timpul unei foamete îndelungate, sfântul prooroc Ilie s-a simþit foarte aproape de Domnul, care a avut personal grijã de el. Mai întâi, proorocul Ilie a avut privilegiul de a fi hrãnit de douã ori pe zi de niºte corbi (care în mod normal sunt niºte pãsãri urâcioase), o adevãratã minune! Apoi, a mâncat timp de doi ani pâine fãcutã din puþinul ulei ºi puþina fãinã pe care le mai avea o vãduvã. Mai avem nevoie de alte dovezi ale grijii lui Dumnezeu faþã de noi? Dumnezeu a lucrat prin proorocul Ilie pentru a-1 readuce la viaþã pe fiul vãduvei. Ce test al credinþei ºi ce manifestare a puterii lui Dumnezeu asupra vieþii ºi morþii! Dupã aceea, testul de pe Muntele Carmel a fost o demonstrare incontestabilã ºi spectaculoasã a puterii Sale, iar în sfârºit, ploaia torenþialã de la finalul celor trei ani de secetã a fost o altã manifestare a intervenþiei lui Dumnezeu în viaþa oamenilor. Ne este greu sã credem cã o persoanã care a avut atât de multe experienþe, nu mai reuºeºte sãºi punã toatã încrederea în Domnul; Cu toate acestea, totuºi, proorocul Ilie a fost asaltat de simptomele stresului ºi ale descurajãrii. Avem în acest exemplu aici o lecþie importantã. Indiferent de minunile din viaþa noastrã, ne vom întâlni mereu cu obstacole. Nimeni, nici mãcar un profet ca Ilie, nu este imun la problemele vieþii. Succesul ºi realizãrile din viaþa ta îþi produc stres? Un lung ºir de evenimente emoþionante (chiar pozitive) îþi pot produce o tensiune ºi mai mare. Pe de altã parte, de ce nu este bine sã fim prea mulþumiþi de noi înºine, chiar ºi atunci când viaþa decurge liniºtit? Citind Sfânta Scripturã la 3 Regi 18, 40, fie cã a participat direct sau nu la uciderea a sute de oameni, proorocii lui Baal, proorocul Ilie a condus aceastã operaþiune ºi, fãrã îndoialã, aceasta a fost pentru el o experienþã care 1-a tulburat profund din punct de vedere emoþional. Dumnezeu a îngãduit acest act, deoarece a considerat cã era singura cale de eradicare a idolatriei, în ritualurile cãreia se includeau ºi actele de sacrificare a copiilor (Ier. 19, 5). Cu toate acestea, profetul a fost negreºit afectat din punct de vedere emoþional. Pe lângã stresul produs de acest act, alt factor de stres cu care s-a mai confruntat proorocul Ilie (3 Regi 19, 1-2) a fost ameninþarea din partea reginei înfuriate cã-l va omorî ºi pe el. De la începutul domniei lui Ahab, regina cea rea ºi-a propus sã-1 determine pe soþul ei, împãratul Ahab, sã-i slujeascã zeului Baal ºi sã i se închine (3 Regi 16, 31). Datoritã influenþei ei, tot poporul Israel a cãzut în idolatrie. Regina Izabela a contribuit la restaurarea închinãrii la Astarteea, una dintre formele cele mai josnice ºi mai degradante ale idolatriei canaanite, însã, dupã moartea preoþilor idolatri, regina Izabela a ajuns la capãtul

SOLUÞIA DIVINà PENTRU STRES rãbdãrii ºi s-a umplut de furie, dorind sã-l omoare pe proorocul Ilie. Cum a putut oare acest om al lui Dumnezeu, dupã seria întreagã de minuni la care a fost martor, sã ajungã într-o stare de disperare atât de adâncã? Cum de s-a descurajat atât de tare, încât sã-I cearã lui Dumnezeu sã-i ia viaþa, dupã atâtea minuni la care fusese martor sau în care fusese implicat direct. În felul acesta a ºtiut diavolul sã profite de slãbiciunile omeneºti. El va lucra ºi de aici înainte în acelaºi fel. Ori de câte ori cineva este înconjurat de nori, încurcat de împrejurãri sau lovit de sãrãcie sau de vreo nenorocire, diavolul e ºi el acolo, ca sã ispiteascã ºi sã necãjeascã. El ne atacã în punctele slabe din caracterul nostru. El cautã sã clatine încrederea noastrã în Dumnezeu, care îngãduie sã existe asemenea stãri de lucruri pentru întãrirea credinþei noastre întru Domnul. Iatã câteva întrebãri importante pentru tine. Oare de câte ori ai reacþionat ºi tu la fel ca proorocul Ilie, de câte ori ai uitat modul extraordinar în care a lucrat Dumnezeu pentru tine? De ce este important ca, mai ales în momentele de disperare ºi de stres, sã rememorãm modul în care Dumnezeu a lucrat în viaþa noastrã? De ce uitãm atât de repede ce a fãcut Dumnezeu pentru noi? Cum te pot ajuta oare lauda ºi închinarea faþã de Dumnezeu în momentele dificile ale vieþii ? Terapia lui Dumnezeu constã în remedii simple, remedii ce i-au fost oferite ºi proorocului Ilie în acea perioadã stresantã din viaþa lui. Dormi, mãnâncã, dormi din nou, apoi fã exerciþiu fizic intens, mers pe jos patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi, de la Muntele Carmel la Muntele Horeb. Cât de interesant este cã somnul adecvat, exerciþiile fizice ºi alimentaþia sãnãtoasã se regãsesc atât de des în prescripþiile medicale pentru combaterea stresului psihic. Un tratament deseori administrat în cazul tulburãrilor de dispoziþie este programarea activitãþilor. El constã din stabilirea unui program rigid în care se cuprind activitãþi plãcute ºi utile, care sã constrângã persoana deprimatã sã se organizeze, sã anticipe ºi sã desfãºoare diverse activitãþi Un astfel de regim o ajutã sã îºi umple timpul cu activitãþi pozitive ºi sã evite autocompãtimirea. Printre activitãþi, se numãrã ºi exerciþiul fizic deoarece el ajutã la producerea de endorfine, niºte substanþe naturale similare morfinei, care sporesc buna dispoziþie ºi, cel puþin temporar elibereazã persoana de depresie. Un program regulat de exerciþii fizice poate ajuta, în mare mãsurã, la reducerea stresului. Miºcarea în aer liber ºi la lumina soarelui, în naturã, îþi va aduce ºi multe alte beneficii. Ce poþi sã faci pentru a începe un program de exerciþii sau pentru a îmbunãtãþi programul pe care îl ai deja? Somnul adecvat, alimentaþia ordonatã ºi echilibratã ºi consumul de apã ne pot ajuta sã fim mai puternici în situaþii stresante. Providenþa divinã 1-a condus pe proorocul Ilie la paºii practici necesari pentru restaurarea echilibrului sãu psihic. La fel ca el, ºi noi avem nevoie sã rãmânem deschiºi faþã de cãlãuzirea divinã. Imediat ce s-a aºezat sub ienupãr, el s-a rugat. Da, este adevãrat cã nu a fost tipul potrivit de rugãciune (pentru cã I-a cerut Domnului sãi punã capãt vieþii), dar cel puþin s-a rugat, ºi

a exprimat dorinþa ca Dumnezeu sã preia controlul vieþii lui. Proorocul Ilie a ieºit din starea de descurajare teribilã ºi Dumnezeu a putut sã lucreze mai departe prin el (3 Regi 19, 15-16; 4 Regi 2, 7-11). Înainte sã fie luat la cer, proorocul Ilie a avut marele privilegiu de a-1 unge pe succesorul lui ºi a fi martor la despãrþirea apelor Iordanului, pentru ca sã traverseze râul împreunã cu proorocul Elisei, ca pe uscat. În final, Ilie a fost luat la

cer fãrã sã cunoascã experienþa morþii, „final" surprinzãtor pentru un bãrbat care nu cu mult în urmã îi ceruse lui Dumnezeu sã-i ia viaþa! Referindu-ne la Domnul nostru Iisus Hristos, Modelul nostru desãvârºit, descoperim din paginile sfinte ale Scripturii cã clipele Lui fericite erau atunci când era singur cu Dumnezeu ºi cu natura. De câte ori avea ocazia, El Se retrãgea din locul muncii Sale, pentru a merge în câmpii, sã mediteze în vãile înverzite, pentru a fi în strânsã legãturã cu Dumnezeu, pe colinele munþilor sau printre copacii pãdurii. De multe ori, zorile, dimineþii îl gãseau în vreun loc retras, meditând, cercetând Scripturile sau rugându-Se. Din aceste rãstimpuri de liniºte, pornea apoi spre casã, unde îºi relua lucrãrile ºi dãdea pildã de muncã plinã de rãbdare. Semenii noºtri sau altfel spus, oamenii care ne înconjoarã, pot fi atât o sursã de stres, cât ºi o sursã de liniºte. Domnul nostru Iisus îºi gãsea liniºtea ºi în preajma prietenilor Lui, Lazãr, Marta ºi Maria, care Îl încurajau ºi îi arãtau afecþiune. Inima Lui a fost prinsã într-o puternicã legãturã de iubire faþã de familia din Betania. Adesea, când era obosit ºi însetat dupã o pãrtãºie omeneascã sincerã, El gãsea adãpost în familia aceasta paºnicã. Mântuitorul preþuia o casã liniºtitã ºi niºte credincioºi ascultãtori interesaþi. Cum poþi aplica în viaþa ta metoda lui Iisus Hristos pentru combaterea stresului? Ce sfat i-ai oferi unei persoane care locuieºte departe de naturã? sau unei persoane care locuieºte în aceeaºi casã cu toþi membrii familiei lãrgite? La cine apelezi (dintre prieteni/ rude) atunci când eºti descumpãnit ºi ai nevoie de suport emoþional? Fãrã îndoialã, Domnul nostru Iisus Hristos a dus o viaþã neegoistã. El ªi-a întrebuinþat toatã energia pentru a le sluji altora, pentru a le aduce alinare prin cuvintele Sale ºi prin puterea Sa vindecãtoare. El nu a folosit niciodatã puterile divine pentru El însuºi. Lucrul acesta 1-a impresionat ºi pe Sfântul Apostol Petru atât de mult, încât atunci când a vorbit despre Iisus Hristos, a folosit urmãtoarele cuvinte: El „a umblat fãcând bine ºi vindecând pe toþi cei asupriþi de diavolul” (Fapte 10, 38).

În majoritatea cazurilor, problemele legate de locul de muncã, de relaþiile cu ceilalþi sau de bani se datoreazã unor motive egoiste. De aceea, o metodã bunã de a elimina stresul este îndreptarea atenþiei spre ceilalþi (ºi nu spre noi înºine). Cei care se oferã sã lucreze ca voluntari sau care participã la proiecte comunitare etc, declarã cã se simt mult mai bine ºi se simt mai satisfãcuþi decât cei care nu se implicã în astfel de activitãþi. Despre marele magnat, John D. Rockefeller (1839-1937) se spune cã ne-a oferit un exemplu de combatere a stresului prin abaterea atenþiei de la noi înºine ºi prin concentrarea asupra nevoilor celor din jur. Pânã în 1897, compania lui, Standard Oil, opera aproape 90% din rafinãriile din Statele Unite. La vârsta de 50 de ani, a ajuns cel mai bogat om în viaþã, însã, în 1891, a cãzut în depresie ºi a fost la un pas de moarte. Totuºi ºi-a recãpãtat sãnãtatea în numai câteva luni. Ce anume a fãcut? Pe lângã o dietã simplã, odihnã ºi exerciþiu, el a luat hotãrârea sã-ºi doneze toatã averea ºi sã se ocupe tot restul vieþii cu acte de caritate. La începutul secolului XX, averea lui se ridica la aproape 900 de milioane de dolari. La moartea sa, averea lui a fost evaluatã la 26 milioane de dolari. Donaþiile lui au ajuns la oamenii din toatã lumea. În ceea ce-1 priveºte, Rockefeller a mai trãit fericit încã peste 40 de ani, adicã pânã la vârsta de 97 de ani. Ai experimentat binecuvântarea care vine din a le sluji altora? Ce-ar fi oare dacã te-ai ruga ºi te-ai strãdui sã faci mai mult în aceastã privinþã? Ai avut experienþe când ai vãzut clar mâna lui Dumnezeu la lucru în viaþa ta, când credinþa ta a fost puternicã, iar dupã aceea, te-ai descurajat ºi te-ai îndoit de Dumnezeu ºi de cãlãuzirea Sa? Ce ai putea învãþa din aceste experienþe? Cum îi poþi ajuta pe cei care trec prin situaþii similare? De ce te simþi mai bine atunci când îi ajuþi pe ceilalþi? Pe de altã parte, de ce ne este atât de greu sã le oferim altora din ceea ce avem? Cum putem sã ne deprindem sã renunþãm la noi înºine, ca sã slujim mai bine nevoilor celor din jur? Analizeazã-þi stilul de viaþã. Ce mãnânci ºi ce bei? Faci exerciþiu fizic îþi mai rãmâne timp liber? Ce schimbãri poþi sã faci ca sã te simþi mai bine din punct de vedere emoþional ºi fizic? Este adevãrat cã, în unele cazuri, oamenii au probleme psihice foarte serioase care trebuie sã fie tratate de un specialist, însã de multe ori, schimbãrile aduse în stilul de viaþã ne pot ajuta semnificativ. De cât timp liber dispui? Cum þi-1 petreci? Ce poþi face în timpul liber pentru a întãri relaþia ta cu Dumnezeu? Cât de des mergi la Bisericã ? sau cât de des faci fapte de milostenie ? Obosit peste mãsurã, llie s-a aºezat sã se odihneascã sub un ienupãr. ªi, stând acolo, s-a rugat sã moarã. Fugar, departe de locuinþele omeneºti, cu inima zdrobitã de o descurajare amarã, nu dorea sã mai vadã faþã de om. În experienþa tuturor dintre noi ca oameni, vin vremuri de descurajare cruntã ºi dezamãgire amarã, zile când amãrãciunea ne este partea ºi ne este greu sã credem cã Dumnezeu mai este binefãcãtorul cel iubitor al copiilor Lui de pe pãmânt, zile când necazurile hãrþuiesc sufletul, pânã acolo încât moartea pare mai de dorit decât viaþa. În asemenea împrejurãri, mulþi îºi pierd încrederea în Dumnezeu ºi sunt duºi în robia îndoielii, în sclavia necredinþei. Dacã am putea, în acele situaþii, sã vedem cu ochii spirituali ai credinþei cã semnificaþia providenþelor lui Dumnezeu, am vedea îngerii cãutând sã ne salveze de noi înºine, luptând sã aºeze picioarele noastre pe o temelie mai tare decât dealurile veºnice. Atunci, o credinþã nouã, o viaþã nouã ar curge în fiinþa noastrã. „Veniþi la Mine, toþi cei osteniþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28). Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI

Lucrãrile Adunãrii Eparhiale Membrii Adunãrii Eparhiale a Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului s-au întrunit în ºedinþã de lucru pentru aprobarea bilanþului activitãþilor pe anul 2010. Adunarea Eparhialã este organul deliberativ pentru toate chestiunile administrative, culturale ºi economice ale Eparhiei. Se compune din reprezentanþi ai clerului ºi ai credincioºilor, în proporþie de: o treime clerici ºi douã treimi mireni. Numãrul membrilor Adunãrii Eparhiale este de treizeci. ªedinþa a fost prezidatã de Înalt Preasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. Întâlnirea a avut loc, joi 27 ianuarie, în Sala Manole situatã în municipiul Curtea de Argeº. Aceasta a fost precedatã de ºedinþa Consiliului Eparhial în care au fost vizate rapoartele de activitate din cadrul celor ºapte sectoare ale Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului: administrativ-bisericesc, culturalmisionar, asistenþã socialã, biserica ºi societate, învãþãmânt teologic ºi religios, economic-financiar, patrimoniu ºi construcþii bisericeºti.

„Dumnezeu ne îndeamnã sã avem îndrãznealã“ Înaltpreasfinþitul Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului a adresat celor prezenþi mulþumiri pentru activitatea desfãºuratã în anul 2010: „.....Tot ce a fost bun I se datoreazã Bunului Dumnezeu. Felicit pe toþi cei care lucreazã în cadrul Centrului Eparhial pentru activitatea desfãºuratã, pe toþi preoþii eparhiei, consiiliile parohiale ºi personalul monahal. Duhul Sfânt le-a dãruit tuturor forþa de a lucra ºi de a obþine rezultate deosebite. Aºa cum citim în Sfânta Scripturã trebuie sã ne rugãm Bunului Dumnezeu sã ne dãruiascã duh de înviorare, iar lucrãrile pe care urmeazã sã le ducem la îndeplinire în acest an sã fie fãcute în bunã pace ºi dragoste.“ Membrii Adunãrii Eparhiale din Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului i-au adresat chiriarhului locului urãri de la mulþi ani pentru împlinirea în toamna anului 2010 a 25 de ani de când Înaltpreasfinþia sa a fost numit arhiereu vicar în Episcopia Râmnicului ºi Argeºului ºi 20 de ani de când a fost numit episcop titular la Argeº. În timpul desfãºurãrii lucrãrilor adunãrii eparhiale, cei prezenþi au avut posibilitatea sã vizioneze o retrospectivã video a principalelor evenimente din cadrul eparhiei petrecute în anul 2010, care au fost prezentate ºi în jurnalele de ºtiri ale postului de televiziune al Patriarhiei Române - Trinitas Tv. Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului Preot Ciprian NECULA, inspector mass media

Prezentare de carte Cu binecuvântarea Înaltprea Sfinþitului Calinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, se va prezenta volumul MÃRTURISIREA DE CREDINÞÃ tradusã în limbajul mimco-gestual liturgic românesc, joi, 3 februarie 2011, ora 11, în incinta Centrului Eparhialal Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, Bd. Basarabilor, nr.23. Cartea scrisã de Pãrintele Conf. univ. dr. Constantin Onu, a apãrut la Editura Academiei Române din Bucureºti, în anul 2010. Lucrarea vine sã facã accesibilã însuºirea credinþei ortodoxe în limbajul mimicogestual liturgic românesc. Vã aºteptãm cu drag!

O nouã bisericã în Municipiul Curtea de Argeº Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” din Municipiul Curtea de Argeº a îmbrãcat haine de sãrbãtoare. Înaltpreasfinþitul Arhiepiscop Calinic a sfinþit duminicã, 30 ianuarie, noua bisericã a parohiei. Lãcaºul de cult este construit în stil maramureºean. La finalul slujbei de târnosire, Înaltpreasfinþia Sa a mulþumit tuturor celor care au contribuit la ridicarea lãcaºului. „Mulþumim tuturor credincioºilor care au sprijinit cu drag ºi au aºteptat sã se ridice aceastã bisericã ºi sã participãm la sfintele slujbe. Mulþumim epitropilor, consiliului parohial ºi credincioºilor care au vegheat ºi au aºteptat ziua de azi”, a spus Înaltpreasfinþia Sa. Noua bisericã este construitã în cartierul Ivancea din municipiul Curtea de Argeº, lucrãrile fiind executate în perioada 2006-2011, de o echipã de meºteri din localiatatea maramureºeanã Bârsana. C.N.

Argesul Ortodox  

Anul IX, nr. 490, 3 - 9 februarie 2011

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you