Page 1

C M Y K

z Anul IX z nr. 488 z 27 ianuarie - 2 februarie 2011 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Mesajul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit în Catedrala Patriarhalã cu ocazia aniversãrii a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române

UNIREA PRINCIPATELOR S-A FÃCUT PE DEALUL MITROPOLIEI DIN BUCUREªTI Alãturi de Catedrala Patriarhalã din Bucureºti se aflã locul fostei clãdiri a Mitropoliei Þãrii Româneºti unde s-au desfãºurat lucrãrile Adunãrii elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie pe Domnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza ºi Domnitor al Þãrii Româneºti, înfãptuind astfel Unirea celor douã Principate Române. În acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper al istoriei, credinþei ºi culturii, loc al binecuvântãrilor care aduc bucurie oamenilor, s-au desfãºurat în urmã cu 152 de ani ceasurile Unirii, binecuvântate ºi susþinute de rugãciunea Bisericii, momente pe care noi astãzi le rememorãm, cu respect ºi recunoºtinþã. Adunarea electivã a Moldovei din 5/17 ianuarie 1859 de la Iaºi, prezidatã de mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, l-a ales Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. În dimineaþa zilei de 24 ianuarie 1859, dupã participarea tuturor deputaþilor la slujba de Te-Deum oficiatã în Catedrala mitropolitanã (actuala Catedralã patriarhalã), Adunarea electivã a fost deschisã la orele 11.00 sub preºedinþia Mitropolitului Nifon al Þãrii Româneºti. Dupã ce s-a fãcut apelul nominal, deputatul Vasile Boerescu a cerut cuvântul ºi a rugat pe preºedintele Adunãrii sã suspende ºedinþa publicã, pentru a face o propunere. Adunarea se consultã ºi aprobã. Se suspendã ºedinþa publicã ºi are loc, între toþi membrii electori, o ºedinþã secretã, într-o altã salã. (Pr. Dr. Corneliu Zãvoianu, Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei ºi Unirea Principatelor în volumul Biserica Ortodoxã Românã ºi Unirea Principatelor – moment aniversar – (1859-2009), Editura Cuvântul Vieþii a Mitropoliei Munteniei ºi Dobrogei, Bucureºti 2009, p. 91, apud „Buletinul oficial”, Þara Româneascã, nr. 9, din 29 ianuarie 1859, pag. 34.) În cadrul acestei ºedinþe deputatul Boerescu propune, într-o cuvântare plinã de înfocare, Unirea prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei ca Domnitor ºi în Þara Româneascã. Doctorul Asachi, unul din membrii dreptei, întrerupse pe orator, nu însã pentru a-l combate, ci pentru a arãta cã sunt ºi alte state care au un singur domnitor, deºi douã administraþii deosebite, precum sunt Suedia ºi Norvegia. Aceastã precizare creazã un ºi mai mare entuziasm între toþi deputaþii, naþionaliºti ºi conservatori, încât mulþi încep a plânge de bucurie, iar Mitropolitul Nifon propune votarea sub jurãmânt, el însuºi pronunþând jurãmântul cu lacrimi în ochi, în faþa icoanei Preasfintei Treimi, rugându-se înaintea tuturor, cu aceste cuvinte: „Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, aruncã-Þi privirea Ta asupra inimilor noastre ºi nu slãbi curajul fiilor Tãi! Uneºte-i pe toþi într-o cugetare ºi într-o simþire ºi fã ca inimile tuturor sã aibã aceeaºi bãtaie pentru þara lor. Prinþul Cuza este unsul Tãu între noi ºi pentru dânsul jurãm toþi cã-l vom susþine”. (Idem, op. cit., pag. 92.) Dupã o orã ºi jumãtate de deliberare secretã, Preºedintele Adunãrii, Mitropolitul Nifon, redeschide ºedinþa publicã pentru formarea comisiilor deputaþilor. La orele 4 dupã amiazã se redeschide ºedinþa, iar Preºedintele Adunãrii declarã Adunarea electivã constituitã ºi o invitã la alegerea biroului definitiv. Dupã ce biroul a fost constituit ºi toate formalitãþile terminate se propune sãvârºirea jurãmântului prescris în asemenea caz de Regulamentul Organic. Mitropolitul Nifon a rostit cu glas tare textul jurãmântului, apoi toþi deputaþii au sãvârºit jurãmântul cu mâna pe Sfânta Evanghelie ºi sãrutând Sfânta Cruce. În urma votului, dupã citirea biletelor, Mitropolitul Nifon proclamã numele Domnitorului Þãrii Româneºti ales în unanimitate ºi anume Alexandru Ioan Cuza, Domnitorul Moldovei. La auzul acestei veºti, poporul adunat pe Dealul Mitropoliei a fost cuprins de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestitã tuturor de dangãtul clopotelor Mitropoliei ºi al celorlalte biserici, „tot Bucureºtiul era în picioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei, pânã la Bãneasa...” (Pr. Prof. Mircea Pãcurariu, op.cit. pag.12.) -

nota un cronicar al vremii. Imediat dupã încheierea ºedinþei, conform hotãrârii Adunãrii, Mitropolitul Nifon comunicã prin depeºã telegraficã Domnitorului Alexandru Ioan Cuza rezultatul alegerilor din Þara Româneascã ºi îl invitã sã ia cârma Þãrii. ( Pr. Dr. Corneliu Zãvoianu, op. cit., pag. 93, apud „Buletinul oficial”, Þara Româneascã, nr. 9, din 29 ianuarie 1859, pag. 36.) De asemenea, se constituie o delegaþie condusã de Episcopul

Clement al Argeºului, care a mers la Iaºi pentru a vesti prin viu grai Domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza cã este ales ºi Domnitor al Þãrii Româneºti. Duminicã, 8 februarie 1859, Mitropolitul Nifon al Þãrii Româneºti îl întâmpinã pe noul Domnitor Alexandru Ioan Cuza în Catedrala mitropolitanã din Bucureºti, iar dupã închinare în faþa Sfântului Altar, Domnitorul, împreunã cu Mitropolitul ºi tot clerul, a intrat în sala de ºedinþe, unde, în prezenþa deputaþilor ºi a poporului, Domnitorul a pronunþat, cu mâna pe Sfânta Evanghelie, în faþa icoanei Preasfintei Treimi urmãtorul jurãmânt: „Jur în numele Preasfintei Treimi ºi în faþa Þãrii cã voi pãzi cu sfinþenie drepturile ºi interesele Principatelor Unite; cã în toatã Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toþi ºi în toate, ºi cã nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele ºi fericirea naþiei Române. Aºa Dumnezeu ºi confraþii mei sã-mi fie întru ajutor! ( Ibidem, pag. 96.) Dupã depunerea jurãmântului, Mitropolitul Nifon, în calitatea sa de Preºedite al Adunãrii deputaþilor, þine un discurs în care spune: „... Mãria Ta, ca cel chemat de poporul român ºi trimis de Providenþã, întinde-i (acestuia n.n.) dreapta Ta, ridicã-l din cãderea sa ºi îl condu pe câmpurile cele pline de flori nevestejite; cãci numai acolo poate el sã-ºi redobândeascã cununa gloriei ºi a virtuþii cu care se încununarã odatã nemuritorii noºtri strãmoºi; iar Mãria Ta sã trãieºti ani mulþi ca sã laºi mai multe pagini de fapte în istoria dulcei noastre Patrii!” ( Ibidem, p. 97.) Bucuria poporului faþã de alegerea noului Domnitor s-a manifestat puternic ºi acum, fiind întâmpinat la Bucureºti aproape de întreaga populaþie a Capitalei în aclamaþii ºi urale, încât Mihail Kogãlniceanu spunea cã nici suveranii marilor state nu s-au bucurat de astfel de primiri. ( Pr. Prof. Mircea Pãcurariu, op.cit. pag.12.) Realizarea Unirii Principatelor Române a fost beneficã ºi pe plan spiritual, atrãgând dupã sine organizarea unitarã a structurilor bisericeºti din toate provinciile româneºti, sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. În

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

acelaºi timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza cãtre Patriarhia Ecumenicã (1865) pentru obþinerea recunoaºterii autocefaliei (Joanes Dominicus Mansi, Sacrorum Conciliorum Nova Et Amplisima Colectio, vol. 40, Akademische Druck –U. Verlagsanstalt, Graz, Austria, 1961, pp. 682-684, 686-688, 690702.), s-au creat ºi premisele ridicãrii Bisericii Ortodoxe Române, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, în anul 1925. În aceastã perspectivã, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat, la 3 decembrie 1864, Decretul organic, în care se arãta cã “Biserica Ortodoxã Românã este ºi rãmâne independentã de orice autoritate bisericeascã strãinã, în tot ceea ce priveºte organizarea ºi disciplina” ºi cã ”Sinodul general al Bisericii Române pãstreazã unitatea dogmaticã a sfintei credinþe ortodoxe cu Marea Bisericã de Rãsãrit, prin coînþelegere cu Biserica Ecumenicã a Constantinopolului.” (Decretul organic pentru înfiinþarea unei autoritãþi centrale pentru afacerile religiei române, Bucureºti, 1865, Constantin Drãguºin, Legile bisericeºti ale lui Cuza Vodã ºi lupta pentru canonicitate, în “Studii Teologice”, IX (1957), nr. 1-2, pag. 86-103.) Multe din reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme; iar unele mãsuri luate de el au creat neînþelegeri ºi nemulþumiri. Având un accentuat spirit reformator, Cuza a dorit sã facã unele înnoiri, dar, dupã propria-i afirmaþie: el „n-a voit sã facã rãu Bisericii strãmoºeºti, decât numai bine”. (Pr. Ion Vicovan, Alexandru Ioan Cuza ºi reformele bisericeºti, în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol II, Editura Trinitas, Iaºi, 2002, pag. 164.) Urmare promulgãrii, în decembrie 1863, a Legii pentru secularizarea averilor mãnãstireºti, deci a preluãrii averilor bisericeºti de cãtre Stat, în timpul domniei lui Cuza s-au reglementat ºi principiile legale prin care Statul se obligã sã sprijine Biserica. În acest sens, s-a stabilit prin lege plata unei pãrþi a salariului preoþilor de la bugetul de Stat, sprijinirea învãþãmântului teologic seminarial ºi universitar, acordarea a 8,5 ha de pãmânt bisericilor parohiale º.a. De asemenea, datorãm lui Cuza înfiinþarea Universitãþii din Iaºi în 1860 ºi a Facultãþii de Teologie, înfiinþarea Universitãþii din Bucureºti, înfiinþarea de noi gimnazii ºi ºcoli primare, obligativitatea ºi gratuitatea învãþãmântului primar º.a. . Unirea Principatelor Române, începutã la Iaºi în data de 5 ianuarie 1859 ºi desãvârºitã la Bucureºti în data de 24 ianuarie 1859, nu este „Unirea Micã”, cum zic unii, ci „Unirea de bazã”, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit ROMÂNIA, temelie pentru obþinerea independenþei naþionale româneºti în urma Rãzboiului pentru independenþã din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, ºi mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedatã de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918 ºi Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918. Pentru Bisericã, Unirea Principatelor Române a fost temelie pentru recunoaºterea oficialã a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie 1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie în anul 1925. Pentru toate binefacerile Unirii Principatelor Române, aducem astãzi mulþumire lui Dumnezeu Cel preaslãvit în Sfânta Treime ºi pomenim cu recunoºtinþã pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pe Mitropolitul Nifon al Þãrii Româneºti, pe Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei ºi pe toþi cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române. Veºnica lor pomenire din neam în neam! Ne rugãm lui Dumnezeu sã ne ajute ca sã pãstrãm ºi sã cultivãm darul unitãþii naþionale ca fiind un dar al demnitãþii poporului român, obþinut cu multe jertfe ºi multe eforturi spirituale ºi materiale, spre slava Preasfintei Treimi ºi binele nostru al tuturor. † DANIEL Patriarhul României

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XLVIX)

Isaac- cel cãlit în ispitele tatãlui sãu a. Importanþa dreptului de întâi nãscut.

Iacov ce se tâlcuieºte înºelare Pânã sã reluãm cursul istoriei, reþinem explicaþiile Sfântului Ioan Gurã de Aur cu privire la dreptul de întâi nãscut, care era în foarte mare cinste la cei vechi. Când poporul israelit a fost eliberat de tirania lui Faraon, ultima pedeapsã adusã a fost pieirea întâilor-nãscuþi ai egiptenilor. Cei ai israelitenilor au rãmas nevãtãmaþi. Prin Legea mozaicã, Dumnezeu a poruncit ca în locul uciderii întâilor-nãscuþi ai egiptenilor, israeliþii sã-I afieroseascã pe întâii lor nãscuþi. Aºa a fost ridicatã seminþia lui Levi la slujirea preoþeascã ºi tot de aici s-a început a se afierosi lui Dumnezeu nu numai întâii-nãscuþi ai oamenilor, ci ºi ai animalelor. Chiar dacã legea cu privire la întâii-nãscuþi s-a dat mai târziu, prin Moise, totuºi, din cele mai vechi timpuri aveau oarecare privilegii în plus faþã de ceilalþi copii, copiii aceia care deschideau pântecele maicii lor. Acesta este motivul pentru care s-a arãtat deja de ce Iacov râvnea acest drept, drept nesocotit de Isav. Aparent inutil, totuºi dreptul acesta conferee întâietatea binecuvântãrii pãrinteºti. De aceea þintirea lui Iacov n-a fost una superficial, imediatã, ci una “cu bãtaie lungã” , râvnind preaplinul binecuvântãrilor celor de sus, pe care pãrintele le revãrsa cu prisosinþã, de obicei, asupra primului nãscut. Astfel Isav, prin negrijã, pierde ce-i dãruise firea, drept preluat prin punerea în aplicare de

cãtre mama Rebeca a rânduirii suprafireºti a celuilalt copil, pe care intenþionat ea l-a numit Iacov, care se numeºte înºelãtor. De altfel, numirea e confirmatã de Isav, care, plângându-se dupã ce fusese lipsit ºi de binecuvântarea patriarhalã, se tânguia: Pe bunã dreptate i s-a pus numele Iacov, cã iatã m-a înºelat a doua oarã. Întâi mi-a luat dreptul de întâi-nãscut, iar acum mi-a luat binecuvântarea. (Facere 27, 36). Mare era priceperea credinþei pãrinþilor din vechime, care nu puneau nume la întâmplare copiilor lor, ci ascultau vestirile înþelepte ale lui Dumnezeu despre prunci, ºi aºa le dãdeau nume care sã spunã mai dinainte cele ce vor fi. Scopul era ca numele dat copiilor sã le aminteascã necontenit de ceva.

b. Virtutea fiului se agoniseºte din încercãrile tatãlui. Revenind la firul istoriei, dupã schimbarea dreptului de întâi-nãscut, se povesteºte cã pe vremea lui Isaac a venit pe pãmânt foamete mare, cum venise ºi pe vremea patriarhului Avraam: ªi a fost foamete pe pãmânt, în afarã de foametea cea mai dinainte, care fusese pe vremea lui Avraam. Atunci s-a dus Isaac în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor. Cãci i s-a arãtat Domnul ºi i-a zis: Sã nu te duci în Egipt, ci sã locuieºti în pãmântul în care îþi voi spune Eu. (Facere 26, 12). Iatã cã Dumnezeu intervine ºi schimbã intenþia lui Isaac, ce se gândea sã coboare în Egipt, aºezându-l în þinutul lui Abimelec, care-l gãzduise odinioarã ºi pe tatãl sãu, Avraam. Dumnezeu îl

asigurã de pronia Sa: Locuieºte în þara aceasta ºi Eu voi fi cu tine ºi te voi binecuvânta, cã þie ºi urmaºilor tãi voi da toate þinuturile acestea ºi-Mi voi împlini jurãmântul cu care M-am jurat lui Avraam, tatãl tãu (Facere 26, 3). Aici se vede iarãºi pogorãmântul ºi iubirea de oameni a lui Dumnezeu care vorbeºte plecându-Se pe potriva mãsurii lor, fãrã a mai þine seama de vrednicia Lui. Îl încredinþeazã pe Isaac cã se vor împlini negreºit toate cele fãgãduite de El, numind jurãmânt întãrirea fãgãduinþei Sale. În cele ce urmeazã vedem înþelepciunea cu care Stãpânul îi deºteaptã mintea dreptului Isaac, fãcându-l mai râvnitor, stimulându-l sã calce pe urmele tatãlui sãu: Voi înmulþi pe urmaºii tãi ca stelele cerului... pentru cã Avraam, tatãl tãu, a

ascultat de glasul Meu ºi a pãzit poruncile, îndreptãrile ºi legile Mele (Facere 26, 4-5). Îndemnul la imitarea virtuþii tatãlui sãu, întãreºte cugetul lui Isaac, mai ales cã urma ca ºi peste el sã vinã aproape aceleaºi primejdii care veniserã ºi peste tatãl lui: stârpiciunea nevestei, dupã cum s-a vãzut, foametea, strâmtorarea din partea gherarenilor. Cãci ºi pe el, pe când locuia în þinutul Gherarei, l-au întrebat oamenii locului despre Rebeca, femeia lui; ºi el a spus:Mi-e sorã. Cãci s-a temut sã spunã cã-i femeia lui, ca nu cumva sã-l ucidã bãrbaþii locului din pricina Rebecãi, pentru cã era frumoasã la chip. Dar s-a întâmplat ca Abimelec, regele sã se uite pe fereastrã ºi sã vadã pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa. Atunci a chemat Abimelec pe Isaac ºi i-a zis: Adevãrat e cã-i femeia ta, de ce ai zis cã þi-e sorã? ªi Isaac a rãspuns: Pentru cã mã temeam sã nu fiu omorât din pricina ei. Zisu-i-a Abimelec: Pentru ce ne-ai fãcut aceasta? Puþin a lipsit ca cineva din neamul meu sã se fi culcat cu femeia ta, ºi ne-ai fi fãcut sã sãvârºim pãcat! Apoi a dat Abimelec poruncã la tot poporul sãu zicând: Tot cel ce se va atinge de omul acesta ºi de femeia lui va fi pedepsit cu moartea.(Facere 26, 711). Iatã un împãrat care-ºi însuºise pe deplin lecþia despre pãcat ºi despre virtute, fiindcã avusese cândva Pedagog iscusit pe Însuºi Dumnezeu, carel scoate acum pe Isaac din frica de moarte, dupã cum odinioarã fãcuse ºi cu tatãl sãu, Avraam. Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Molitfelnicul tâlcuit

Despre schimã sau chipul monahicesc Pentru a înþelege aºa cum trebuie ce este schima mohahalã, în materialul de faþã vom vorbi despre treptele monahale. Existã trei trepte monahale: rasoforul, monahul ºi schimonahul (sau schimonahia). Fiecare din aceste trei trepte reprezintã un nivel din ce în ce mai mare de ascezã. În primele zile ale monahismului exista doar un singur rang—schima mare. Procesul prin care o persoanã devine cãlugãr sau cãlugãriþã se desfãºoarã încet în mod intenþionat, deoarece îmbrãcãmintea astfel primitã este consideratã ca fiind semnul unui angajament pe viaþã pentru Dumnezeu, angajament care nu este uºor de fãcut. Dupã terminarea perioadei de noviciat, pot fi parcurse trei nivele de monahism. În Biserica Ortodoxã existã un singur fel de îmbrãcãminte pentru monahi (cu unele mici variaþii regionale) care este aceeaºi atât pentru monahi cât ºi pentru monahii. Fiecãrui nivel succesiv îi corespunde o parte a acestui costum, setul complet fiind purtat doar de cei cu rangul cel mai mare, numit din acest motiv „schima mare“ sau „veºmântul mare.“ Fiecare persoanã este liberã sã intre în oricare mãnãstire doreºte; dar dupã ce este acceptatã de stareþ (sau stareþã) ºi îmbracã haina monahalã, acea persoanã nu se mai poate muta dintr-un loc în altul fãrã binecuvântarea unui superior eclaziastic. Cuvântul schima vine din grecescul (skhçma), care înseamnã formã. Pluralul în greacã este (skhçmata). Tipicurile de intrare în aceste ranguri sunt, de obicei, slujite de stareþ, dar în unele tradiþii acesta trebuie sã fie preot pentru a le putea þine. În aceste cazuri, dacã el nu a fost încã hirotonit sau dacã mãnãstirea este de mãicuþe, un ieromonah va slujii cu aceastã ocazie. Stareþul sau ieromonahul care slujeºte tundere trebuie sã fie cel puþin de rangul în care vor tunde. Cu alte cuvinte, doar un ieromonah care a fost tuns în schima mare poate el însuºi sã tundã un schimonah. Totuºi, un episcop poate tunde în orice fel de rang în afarã de cel al lui. Cãlugãrii ortodocºi sunt numiþi cu "pãrinte" chiar dacã nu sunt preoþi; dar atunci când discutã între ei, cãlugãrii, adesea,

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

se adreseazã unul altuia cu "frate." Novicii sunt întotdeauna numiþi "frate." Printre greci, cãlugãrii în vârstã sunt numiþi adesea gheronda sau "bãtrâni", în semn de respect pentru angajamentul lor. În tradiþia slavã, titlul de "bãtrân"(slavonã stareþ) este rezervat de obicei acelora care au o viaþã spiritualã îmbunãtãþitã ºi care sunt sfãtuitorii celorlalþi. Maicile care au fost tunse ca stavrofore sau de rang mai înalt sunt numite "maicã". Cãlugãriþele novice ºi rasoforele sunt chemate cu apelativul "sorã". Cãlugãriþele au acelaºi fel de viaþã asceticã, similar cu corespondenþii lor bãrbaþi ºi adesea mai sunt numite monahii (pluralul feminin de la monah), comunitatea lor numindu-se tot mãnãstire (în alte limbi europene mãnãstirile de femei sunt desemnate cu un termen diferit de cele de bãrbaþi). Cãlugãrii care au fost hirotoniþi întru preoþie se numesc ieromonahi (cãlugãr-preot); cãlugãrii care au fost hirotoniþi diaconi se numesc ierodiaconi (cãlugãr-diacon). Un schimonah care este ºi preot se numeºte ieroschimonah. Majoritatea cãlugãrilor nu sunt hirotoniþi; în mod normal, o comunitate va prezenta ierarhului atâþia candidaþi la hirotonie câþi are nevoie pentru viaþa liturgicã. Prin canoanele sfinte ale Bisericii Ortodoxe, candidaþii la episcopie trebuie sã provinã din rândul clerului monahal. Novice lit. "cel sub ascultare"— Aceia care doresc sã intre în mãnãstire îºi încep aceastã etapã a vieþii ca novici. Dupã ce sosesc în mãnãstire ºi stau cel mult trei zile ca oaspeþi, stareþul sau stareþa îi pot Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

da aspirantului binecuvântarea pentru începerea noviciatului. Nu existã o slujbã aparte pentru îmbrãcarea unui novice în haina monahalã, ci pur ºi simplu el sau ea primesc permisiunea de a îmbrãca uniforma de novice. În tradiþia asceticã rãsãriteanã, novicii se pot îmbrãca sau nu cu sutanã neagrã de pe dedesubt sau anteriul (în greacã: anterion, eisorasson; în slavonã: podriasnik). În funcþie de tradiþia comunitãþii locale ºi de dispoziþiile stareþului, ei primesc scufia sau fesul (în greacã: skoufos, în slavonã: skufia). Anteriul ºi scufia sunt prima parte a veºmintelor monahale ortodoxe. În unele comunitãþi, novicii mai poartã brâul lat de piele. Novicele mai primeºte un ºirag de metanii ºi este instruit în Rugãciunea lui Iisus. Dacã un novice alege sã pãrãseascã viaþa monahalã în perioada noviciatului, o poate face fãrã nici un fel de urmãri. De asemenea, i se poate cere sã plece dacã are un comportament care nu corespunde monahismului sau dacã superiorul sãu ajunge la concluzia cã nu este potrivit pentru viaþa asceticã, cã nu are chemare pentru cãlugãrie. Atunci când stareþul sau stareþa socotesc cã novicele este pregãtit, i se cere sã intre în mãnãstire. Unii aleg sã rãmânã novici toatã viaþa. Intrarea în oricare stadiu al vieþii monahale este voluntarã. - continuare în numãrul viitor Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

OPINII PERSONALE ASUPRA MONUMENTULUI BRÂNCOVENESC MÃNÃSTIREA HUREZI Profit de pe urma împlinirii a 320 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mãnãstirii Hurezi (1690) pentru a exprima unele puncte de vedere personale în legãturã cu acest lãcaº. Fiind cea mai mândrã ºi mai valoroasã ctitorie a domnului sfânt ºi martir Constantin Brâncoveanu (28 octombrie 1688 – 14 aprilie 1714), cred cã se impune sã se releve câteva aspecte puþin ºtiute ºi discutate. În primul rând este necesar sã se arate cã locul a fost ales cu grijã de domn. S-a procedat de asemenea manierã deoarece terenul viitorului aºezãmânt ecleziastic trebuia sã fie plat sau aplatizat. Astfel se evitau vechile situaþii din timpul lui Matei Basarab (1632-1654) spre pildã, când clãdirile unui complex monastic trebuiau sã urmeze suiºurile ºi coborâºurile terenului pe care se aflau. Constantin vodã Brâncoveanu, influenþat de unchiul sãu, stolnicul Constantin Cantacuzino, a folosit un principiu al arhitecturii Renaºterii italiene, preluat de la romani. A subordonat terenul voinþei ºi necesitãþilor omului. Numai în acest mod a reuºit sã creeze la Hurezi un complex unde clãdirile sunt armonios dispuse. Biserica mãnãstirii era destinatã sã devinã necropolã a familiei lui Constantin Brâncoveanu. Dovadã în acest sens este sarcofagul de marmurã albã aºezat în naos pentru a-l primi pe domn. Bordura lespezii sarcofagului, frumos ornatã prin dãltuire cu motive zoomorfe ºi fitomorfe, denotând influenþa Renaºterii central-europene, aratã clar intenþia ºi dorinþa domnitorului. Neîndoielnic ar fi fost bine ºi creºtineºte dacã s-ar fi adus la Mãnãstirea Hurezi cel puþin o parte din moaºtele domnului sfânt ºi martir. Un element aparte îl constituie pictura muralã din interiorul bisericii. Impresioneazã, apriori, pãrãsirea canoanelor erminiilor bizantine. Aici, prin ºcoala lui Constantinos ºi a elevilor sãi, Ioan, Andrei, Neagoe, Ioachim, Stan, s-au adus elemente noi. În primul rând s-a remarcat cã în ºcoala lui Constantinos, asemeni aceleia creatã de contemporanul sãu Pârvu Mutu Zugravu, meºterii zugravi au pãrãsit hieratismul chipurilor personajelor. A apãrut expresia umanã a fiecãrui chip. S-a ajuns astfel la o individualizare a fiecãrui individ pictat. În cazul în care se priveºte portretul de grup al ctitorului ºi al familiei sale, se surprind uºor aspecte ale caracterului oamenilor ºi ale relaþiilor dintre ei. Desigur, figura dominantã este cea a domnului. Pictorul a surprins cu artã ºi cu tact relaþiile lui Constantin vodã Brâncoveanu cu unchii sãi Constantin Cantacuzino stolnicul ºi Mihai Cantacuzino spãtarul. Primul dintre cei doi, stolnicul, are chipul întors de la domn, figura marcatã de supãrare ºi gura arcuitã într-un rictus mustrãtor, dispreþuitor. Cel de-al doilea unchi, spãtarul, are ºi el figura oarecum întoarsã de la nepotul sãu, domnul. Nici el nu-l priveºte direct pe vodã Brâncoveanu. Are pe chip, asemeni fratelui sãu, stolnicul, o expresie mustrãtoare. Foarte probabil, artistul pictor portretist a redat ceea ce se ºtia atunci la curtea domnului: raporturile între nepot ºi unchi erau în curs de rãcire. Desigur, a fost un act de curaj din partea artistului care a redat, a prefigurat acea situaþie, deoarece domnul era comanditar, plãtea lucrarea ºi avea puterea de a lua hotãrâri. Modul în care se exprima o situaþie, o idee, un îndemn, prin picturã, era foarte însemnat în epocã pentru oamenii care nu ºtiau sã scrie ºi sã citeascã, dar înþelegeau exprimarea din pictura muralã. Oamenii de ºtiinþã îºi pun astãzi din ce în ce mai mult întrebarea dacã existã Dumnezeu. Întrebarea vizeazã atât cercetarea universului, ca rod al creaþiei divine, cât ºi investigarea misterelor creierului uman. Raportat la creier, problema s-a pus pornind de la constatarea cã de-a lungul istoriei umane, credinþa în Dumnezeu nu a pãrãsit omenirea. De aici s-a emis ipoteza cã ar trebui sã existe în creier anumite structuri care sã susþinã ºi sã motiveze aceastã credinþã. În scopul decelãrii acestor „zone-alecredinþei” a fost elaboratã ºi o aºa numitã „cascã a lui Dumnezeu”, un dispozitiv dotat cu un emiþãtor electromagnetic, folosit pentru a stimula emisfera dreaptã într-un anumit loc. Subiecþii care au testat casca au raportat diverse senzaþii stranii: levitaþie, simþul unor prezenþe invizibile, stranii desprinderi de sol, sentimente puternice, entuziasm, extaz. Rezultatele obþinute au fost coroborate cu fapte istorice, de exemplu Martin Luther ºi-a început predica dupã ce a fost la un pas de a fi lovit de fulger, eveniment care l-a marcat pe parcursul întregii lui existenþe agitate. Aceste ipoteze materialiste câºtigã azi din ce în ce mai mult teren, dar

Legat de pictura muralã de la Hurezi s-a afirmat cã imaginea de grup a familiei ctitorului, un portret votiv colectiv, ce îmbinã membrii familiilor Brâncoveanu ºi Cantacuzino, ar fi o noutate. Este o eroare. În realitate, portretul votiv reprezentat de un grup, de o familie, redã o idee care circula în epocã. Ea a fost materializatã de cei doi mari pictori ai vremii ºi de ºcolile lor. Cele mai cunoscute exemple sunt ale lui Pârvu Mutu Zugravu la Filipeºtii de Târg, unde apare grupul celor 55 de membri ai familiei Cantacuzino, dominaþi de postelnicul Constantin Cantacuzino ºi al lui Constantinos, cu portretul votiv de la Hurezi ºi cel din Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Curtea Domneascã din Târgoviºte. Mãnãstirea Hurezi are meritul ca, în calitate de ctitorie domneascã

majorã, sã fie un exemplu pentru celelalate biserici ridicate din porunca lui Constantin vodã Brâncoveanu. Cel mai grãitor caz este al Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Bucureºti, o copie a Mãnãstirii Hurezi, transpusã în mediul urban. Un element original, singular în pictura muralã bisericeascã din tot Evul Mediu, în Þara Româneascã, îl constituie reprezentarea ctitorului de douã ori. În primul rând apare în cadrul portretului votiv. În al doilea rând, este reprezentat copil, având o coroanã simbolicã, princiarã, plutind deasupra capului. Normal, pictorul, foarte probabil în urma sugestiei domnului, a încercat sã îndemne privitorul sã creadã cã din pruncie Brâncoveanu a fost destinat ocupãrii tronului. În niciun alt caz ctitorul nu este reprezentat de douã ori în aceeaºi bisericã ºi nu sugereazã cã el va ocupa tronul. S-ar putea crede cã prin acest mesaj al picturii se forþeazã anunþarea cunoaºterii predestinãrii divine, a preºtiinþei divine de cãtre

domn. Este o viziune de o îndrãznealã cutremurãtoare. Mãnãstirea Hurezi a mai constituit o atracþie ºi prin biblioteca ei. Crearea unei biblioteci într-o mãnãstire nu era o noutate. Sigur, s-ar putea duce gândul la biblioteca din Mãnãstirea Bistriþa, ctitorie a strãmoºilor îndepãrtaþi ai Brâncoveanului, boierii Craioveºti. Ceea ce este deosebit, demn de remarcat, constã în aducerea la Hurezi, în flux continuu, a unei serii de lucrãri valoroase. Crearea acestei biblioteci deschise, cu caracter teologic, are extremã importanþã pentru activitatea domnului în domeniul dezvoltãrii civilizaþiei româneºti. Desigur, exemplul unchiului sãu, stolnicul Constantin Cantacuzino ºi al bibliotecii acestuia a fost crucial pentru domn. Nu trebuie sã se uite însã cã Brâncoveanu a mers mai departe. Pe lângã propria sa bibliotecã umanistã, din palatul domnesc bucureºtean, pe lângã donaþiile fãcute Academiei Domneºti, aceasta din urmã fiind susþinute de eforturile bogatului unchi stolnic, domnul a dezvoltat ºi tipul de bibliotecã telogicã, model în aceastã direcþie fiind Hurezi. Neîncetat, domnul a îmbogãþit ºi fondul de carte din Þara Româneascã, în general ºi de la Mãnãstirea Hurezi în special, prin tipografii. În epoca brâncoveneascã în Þara Româneascã au fiinþat cinci tipografii la Bucureºti, Snagov, Buzãu, Râmnic ºi Târgoviºte. Ele au fost completate prin imprimerii dãruite de domn la Alep ºi la Tbilisi, adevãraþi „ambasadori” ai cãrþii ºi culturii româneºti. Pe aceeaºi linie s-a înscris ºi tipãrirea, în anul 1701, în Snagov, a Praschinatarului Ierusalimului ºi a toatã Palestina. Lucrarea, realizatã cu ajutorul monahilor de la Mãnãstirea Hurezi, se pare cã a fost prima din sud-estul Europei tipãritã în limba turcã osmanã, cu alfabet osman, deoarece religia islamicã interzicea folosirea ºi rãspândirea tiparului în Sublima Poartã. ªi acest act a dovedit un curaj remarcabil al domnului care înfrunta clericii islamului. Legãtura monahilor din Mãnãstirea Hurezi cu intelectualii medievali români este vãditã ºi de viaþa ºi faptele lui Andronache postelnic, fiul lui Pascale vornicul din Târgoviºte. Acest postelnic Andronache a fost un produs tipic al burgheziei româneºti, moºtenitor al unei averi imense, dobânditã rapid de tatãl sãu Pascale vornicul. Amintirea i se pãstreazã în capitala de varã a Þãrii Româneºti prin ctitoria sa, Biserica Geartoglu, situatã vis-à-vis de Mãnãstirea Stelea. La îndemnul domnului care, în anul 1710, a refuzat sã primeascã pentru el darurile oferite de Andronache postelnicul, acesta, în anul urmãtor, 1711, a donat cea mai mare parte a imensei sale avuþii Mãnãstirii Hurezi. Apoi, tânãrul orãºean târgoviºtean a plecat pentru studii la Veneþia. Acolo, în condiþii neclare, ºi-a pierdut banii lichizi. În acea situaþie, s-a cãlugãrit sub numele de Athanasie, în micul schit Stavronichita de la Sfetagora (Muntele Athos). Legãtura acestui orãºean bogat cu Mãnãstirea Hurezi, daniile lui, explicã pe de o parte care erau izvoarele bogãþiei sfântului lãcaº, ele nelimitându-se numai la ofrande domneºti, pe de alta – profunzimea credinþei existentã la toate nivelurile populaþiei. Desigur cã ar putea fi date încã multe exemple pe aceastã linie deschisã, a credinþei creºtine ºi a unei ample devoþiuni faþã de complexul monastic Hurezi. Dar, deoarece timpul ºi spaþiul îmi sunt limitate, îmi rezerv dreptul ºi obligaþia de a face noi dezvãluiri despre Hurezi cu alt prilej, când voi completa observaþiile personale expuse aici. Prof. univ. dr. Radu ªtefan VERGATTI

De ce revelaþia nu poate fi redusã la nivelul creierului uman pot ele sã explice în totalitate fenomenele cruciale care stau la baza întemeierii unei religii? Studiul structurilor cerebrale este

fãrã îndoialã un început bun, dar nu-L putem reduce pe Dumnezeu la o simplã proiecþie a creierului uman. Dumnezeu, ca realitate transcendentã, Se poate manifesta în imanenþa creierului, dar în acest caz activitatea cerebralã este doar un intermediar între El ºi om. Cu alte cuvinte, creierul este mijlocul material de care se foloseºte spiritul spre a comunica. Pe de altã parte, mijloacele noastre de mãsurare, pur cantitative, nu pot decela transformãrile calitative intime care se produc în creier. Fãrã o ipotezã de lucru care sã ia în calcul ºi existenþa spiritului alãturi de materie, nu putem explica asemenea fenomene. Creierul poate fi stimulat ºi cu anumite halucinogene, fãrã ca viziunile

respective sã aibã ceva divin, ci fiind din contrã, demonice. Pe scurt, nu putem reduce fenomenul revelaþiei la simplu chimism, pentru cã am rãmâne numai la suprafaþa tainei, când, de fapt, lucrurile sunt mult mai complexe. Desluºirea acestei taine aparþine numai aleºilor care trec pragul purificãrii ºi al iluminãrii spirituale. Chiar dacã se poate realiza iluzia primirii unei revelaþii, prin mijloace chimice, electromagnetice, aceasta nu se poate suprapune peste adevãrata deschidere spre Dumnezeu. De aceea, creierul uman, este mãrginit la a rãspunde prin senzaþii la niºte stimuli, pe când revelaþia presupune ridicarea spiritului deasupra minþii ºi a simþurilor, spre a vedea lumina divinã suprafireascã. Prof. Alexandru BRICHIUª

3


Argeºul Ortodox

CUM Sà FACI FAÞà ÎNGRIJORÃRII Sfânta Scripturã este plinã de versete în care se gãsesc cuvinte precum fricã, îngrijorare, mânie, spaimã ºi groazã. Multe texte se referã la lucrurile cu privire la care oamenii îºi fac griji sau de care le este fricã; altele cuprind fãgãduinþele lui Dumnezeu pentru cei cãrora le este fricã sau pentru cei care sunt îngrijoraþi. Mesajul „Nu te teme“ este subliniat, iar ºi iar, în întreaga Sfântã Scripturã. ªi de ce nu? în definitiv, frica ºi îngrijorarea fac parte din existenþa omului încã de la apariþia pãcatului pe pãmânt. Îngrijorarea sau teama cu privire la ce s-ar putea întâmpla se numãrã printre emoþiile care ne pun cel mai mult în primejdie sãnãtatea psihicã ºi fizicã. O legendã medievalã vorbeºte despre un drumeþ care, într-o searã, în cãlãtoria lui spre Londra, s-a întâlnit cu Frica ºi cu Nenorocirea, care îºi propuseserã sã ucidã zece mii de oameni. Drumeþul a întrebat Nenorocirea dacã avea sã facã singurã toate acele victime. „O, nu, i-a rãspuns Nenorocirea. Eu voi ucide numai câteva sute, însã prietena mea, Frica, îi va ucide pe ceilalþi." Materialul acesta are menirea sã încerce sã ne ajute sã înþelegem cum putem sã ne eliberãm de fricã ºi de îngrijorare. Încrederea în Dumnezeu ºi mulþumirea sunt factorii-cheie care ne ajutã sã privim viitorul cu încredere. Citind cartea Facerii 3, 6-10 descoperim prima întâlnire a omului cu frica. Este dificil sã înþelegem ce au simþit protopãrinþii noºtri Adam ºi Eva în momentul în care au cunoscut frica pentru prima datã, întrucât niciunul dintre noi nu ne mai amintim când am trãit pentru prima datã aceastã emoþie. Psihologii au confirmat cã bebeluºilor le este fricã încã din primele zile de viaþã, în principal de foame ºi de zgomotele puternice. Copiii mai mari ºi adolescenþii au temeri diverse: le este teamã de animale, de întuneric, de singurãtate; de diverse lucruri legate de ºcoalã, de despãrþirea de pãrinþi; le este teamã cã nu vor creºte sau cã vor fi respinºi de colegii lor. ªi adulþii au neliniºtile lor, legate în general de împrejurãrile specifice vieþii lor: le este teamã cã nu vor gãsi un partener de viaþã potrivit, cã nu vor gãsi un loc bun de muncã, le este fricã de atacuri teroriste, de boli cronice sau fatale, de violenþa fizicã, de moarte etc. Dupã ce Adam a mâncat din fructul interzis, „gândul pãcãtuirii 1-a umplut de groazã” ºi cã temperatura blândã din Eden pãrea acum cã îngheaþã perechea vinovatã. In suflet, le-a rãmas „simþãmântul pãcatului, o teamã pentru viitor, o goliciune a sufletului". Frica ºi îngrijorarea sunt frecvent întâlnite. Ele sunt niºte emoþii distructive ºi dureroase. între simptomele obiºnuite ale îngrijorãrii se includ neliniºtea, spaima, insomnia, tremurãturile, încordarea, durerile de cap, extenuarea, ameþeala, palpitaþiile, respiraþia greoaie, transpiraþia, dificultatea de concentrare ºi hipervigilenþa. îngrijorarea poate fi însoþitã ºi de atacuri de panicã. Dumnezeu vrea sã ne elibereze de aceste simþãminte nedorite ºi ne invitã sã ne încredem în El. Care sunt lucrurile de care îþi este fricã cel mai tare? De ce? Este frica ta întemeiatã? Ce paºi practici poþi face pentru a îndepãrta din viaþa ta lucrurile de care îþi este fricã sau pentru a reduce sentimentul de fricã? Dumnezeu 1-a chemat pe pãrintele nostru Avram ºi i-a fãgãduit cã îl va face un neam mare, însã anii treceau ºi, neavând un moºtenitor, Avram a început sã se frãmânte, devenind extrem de îngrijorat. Facerea 15, 2-3 ne dezvãluie temerea lui principalã: „cã iatã eu am sã mor fãrã copii...De vreme ce nu mi-ai dat fii, iatã sluga mea va fi moºtenitor dupã mine.” Atitudinea aceasta era urmarea fireascã a dorinþei noastre de perpetuare, a dorinþei de a avea urmaºi prin care influenþa noastrã sã dãinuie. Rãspunsul lui Dumnezeu la îngrijorãrile lui Avram a fost acesta: „Nu te teme; Avrame cã Eu sunt scutul tãu ºi rãsplata ta va fi foarte mare” (Facerea. 15,1). Viitorul vieþii noastre ºi chiar

4

viitorul de dupã moartea noastrã se aflã în mâinile Tatãlui nostru ceresc. El ºtie cã una dintre cele mai mari nevoi ale noastre este eliberarea de îngrijorare, iar dorinþa Sa este sã fim mulþumiþi în prezent ºi sã privim viitorul cu încredere. Îngrijorarea este o stare de neliniºte cu privire la necunoscut, cu privire la evenimente presupuse a se întâmpla în viitorul apropiat sau mai îndepãrtat. Aceste presupuse evenimente nu existã deocamdatã decât în mintea noastrã. Cu toate acestea, simptomele îngrijorãrii sunt foarte reale, atât din punct de vedere emoþional, cât ºi psihic, ºi pot fi foarte dureroase. Nu este de mirare cã Domnul nostru vrea sã ne elibereze de ele! Oare cum poþi sã aplici cuvintele Domnului: „Nu te teme!”, în orice situaþie prin care treci? Cum poþi sã-þi aduci aminte mereu cã, indiferent de problemele cu care te confrunþi, Dumnezeu este mai puternic ºi mai mare ºi te iubeºte foarte mult ? Domnul nostru Iisus Hristos i-a încurajat pe ucenici spunându-le „Sã nu se tulbure inima voastrã...” (Ioan 14, 1-2). Cuvintele acestea ne inspirã încredere în Tatãl nostru ceresc ºi în Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca sã nu ne mai îngrijorãm de relele care ni s-ar putea întâmpla în viitor. Domnul nostru Iisus Hristos a îndreptat atenþia ucenicilor spre împãrãþia pe care o pregãtea pentru ei. Orice ni s-ar întâmpla aici ºi oricare ar fi necazurile prin care trecem, ne aºteaptã o împãrãþie veºnicã, de aceea, aveþi încredere în Mine ºi în fãgãduinþele Mele, spunea Iisus Hristos. Tot acesta este ºi mesajul Sãu pentru noi astãzi! În ºedinþele de consiliere, pacienþilor care apeleazã la acest gen de servicii, li se cere sã arate ce ar face în anumite situaþii concrete de viaþã pentru a-ºi pãstra încrederea ºi respectul faþã de ei înºiºi. Ei învaþã cum sã-ºi stãpâneascã gândurile, când au tendinþa sã se îngrijoreze, ºi sã le îndrepte spre subiecte care inspirã încredere, precum ºi diferite tehnici de relaxare ºi de respiraþie, pe care sã le aplice în situaþiile critice. Strategiile acestea se bucurã de un oarecare succes, însã ele se bazeazã pe ideea câºtigãrii încrederii în noi înºine pentru reducerea anxietãþii. Dar lucrul cel mai important, soluþia realã, este ca noi copiii lui Dumnezeu, sã învãþãm sã ne încredem în Dumnezeu Tatãl nostru. Oamenii sunt capricioºi ºi nestatornici, însã Dumnezeu nu Se schimbã ºi nu îºi ia cuvântul înapoi. Sfânta Scripturã spune cã: „Mai bine este a te încrede în Domnul, decât a te încrede în om.” (Ps. 117, 8.) Copiii mici trebuie sã înveþe sã se încreadã în mama lor sau în persoana care îi creºte. Atunci, vor fi mulþumiþi de lumea din jur ºi încrezãtori în viitor. Domnul ne cere sã ne raportãm la El aºa cum se raporteazã un copil la mama lui: sã îl lãsãm sã ne mângâie ºi sã ne arate dragostea Sa. Cum te ajutã experienþele tale din trecut, situaþiile în care Dumnezeu þi-a ascultat rugãciunile ºi þi-a purtat de grijã, sã ai o încredere sporitã în El când treci prin încercãri ºi eºti ispitit sã te îngrijorezi? Din Predica de pe Munte (Mat. 6, 25-33), pe lângã îndemnurile de a nu ne îngrijora, gãsim ºi alte învãþãminte legate de îngrijorare. Aici, Domnul ne transmite o serie de principii care, dacã sunt urmate cu seriozitate, îl pot scuti pe credincios de multe necazuri: Pune preþ pe lucrurile cu adevãrat valoroase (vers. 25). Programul aglomerat ne poate determina sã pierdem din vedere lucrurile care conteazã cu adevãrat. Rutina zilnicã ne poate abate atenþia de la ceea ce este esenþial. Dumnezeu ne-a dat viaþã. Dumnezeu ne-a dat un trup. Dacã El are puterea ºi dorinþa sã facã aceste lucruri, oare va uita sã ne dea hranã, ca sã ne susþinã viaþa? Nu va avea El grijã sã ne ofere îmbrãcãminte cu care sã ne îmbrãcãm? Lasã-te încurajat de lecþiile simple transmise de naturã (vers. 26, 28-30). Vrãbiile ºi crinii se gãsesc pretutindeni pe glob. Iisus a fãcut referire

la ele pentru cã sunt atât de comune, în comparaþie cu complexitatea fiinþelor omeneºti. Vrãbiile nu se îngrijoreazã pentru ziua de mâine, iar crinii nu depun eforturi sã se îmbrace dupã ultima modã. Cu toate acestea, Dumnezeu are mare grijã de ele. Oare „nu vã va îmbrãca El cu mult mai mult pe voi"? (vers. 30) Îngrijorarea nu are niciun rost (vers. 27). Este util sã analizãm problemele, ca sã gãsim soluþiile posibile, însã îngrijorarea de dragul de a ne îngrijora nu ne ajutã sã rezolvãm situaþia, ci amplificã gândurile negre. Stabileºte-þi prioritãþile (vers. 33). De multe ori, creºtinii sunt absorbiþi de valul materialismului sau de alte lucruri ºi uitã care sunt cele mai importante lucruri în viaþã. De aceea, Domnul Iisus Hristos le reaminteºte:

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui, ºi toate acestea se vor adãuga vouã”. W. Churchill a spus: „îmi aduc aminte de o poveste în care un bãtrân a mãrturisit pe patul de moarte cã a avut parte de multe necazuri în viaþã, dintre care cele mai multe nu s-au întâmplat niciodatã.” Identificã lucrurile care îþi produc îngrijorare ºi apoi îngenuncheazã ºi roagã-te, cerându-I lui Dumnezeu sã primeascã toate îngrijorãrile tale. Cât din rezolvarea problemelor þine de tine? Ce anume nu þine de tine ºi depãºeºte puterea ta de a interveni? Acþioneazã atât cât îþi stã în putinþã ºi apoi cereI Domnului sã îþi dea încredere cã El Se va ocupa de restul. Atât de frumos prezintã Domnul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelia dupã Matei 6, 34 „Nu va îngrijiþi de ziua de mâine, Cãci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei rãutatea ei.” Oare cum putem sã aplicãm în viaþa noastrã îndemnul Sãu? ªi de ce este lucrul acesta atât de important? Aplicarea mesajului din Sfânta Evanghelie dupã Matei 6,34 ar aduce multã liniºte oamenilor. Domnul nu spune cã nu e necesar sã ne facem planuri ºi nici nu ne îndeamnã sã stãm nepãsãtori, ci ne sfãtuieºte sã nu ne îngrijorãm de ceea ce s-ar putea întâmpla, sã nu ne frãmântãm cu gânduri de genul: „Dacã mã îmbolnãvesc?", „Dacã pierd locul de muncã?", „Dacã mi se întâmplã un accident?", „Dacã se îmbolnãveºte bãiatul meu?", „Dacã voi fi atacat?" etc. Iatã mai jos câteva realitãþi legate de îngrijorare. Ne îngrijorãm: 50% de evenimentele care nu se vor întâmpla niciodatã. 25% de evenimentele trecutului care nu mai pot fi schimbate. 10% de criticile pe care credem cã ni le-au adus alþii. 10% de starea noastrã de sãnãtate. 5% de problemele reale cu care ne vom confrunta. Unii se tem cã se vor îmbolnãvi ºi cã vor

muri, deºi nu au niciun motiv real sã creadã acest lucru; alþii suferã într-adevãr de o boalã care îi imobilizeazã ºi care e foarte probabil cã le va curma viaþa. Alþii trec prin altã situaþie care le pune viaþa în primejdie. Iacov „s-a spãimântat foarte mult ºi 1-a apucat groaza” (Facerea 32, 7) înainte de a se întâlni cu fratele sãu Esau. Fraþii lui Iosif au „încremenit” de fricã (Facerea 45, 2) atunci când Iosif ºi-a dezvãluit adevãrata identitate. Iov a declarat: „De ceea ce mã tem, aceea mi se întâmplã ºi de ceea ce mi-e fricã tocmai de aceea am parte!” (Iov 3, 25) Putem sã tragem concluzia cã unele temeri sunt un fel de „preziceri" care se adeveresc? Altfel spus, dacã ne îngrijorãm permanent cu privire la un anumit lucru, ajungem sã avem parte exact de ceea ce ne-am temut? Gândeºte-te la toate lucrurile în privinþa cãrora þi-ai fãcut griji ºi care nu sau întâmplat. Ce poþi învãþa din aceste experienþe Sfântul Apostol Pavel spunea: „N-o spun ca ºi cum aº duce lipsã, fiindcã, eu m-am deprins sã fiu îndestulat cu ceea ce am. ªtiu sã fiu ºi smerit, ºtiu sã am ºi de prisos: în orice ºi în toate m-am învãþat sã fiu ºi sãtul ºi flãmând ºi în belºug ºi în lipsã.” (Fil. 4, 1112.) Unul dintre secretele unei vieþi liniºtite este mulþumirea, un antidot eficient împotriva îngrijorãrii. Mulþumirea nu este o atitudine pe care o moºtenim, ci este o trãsãturã pe care putem sã ne-o dezvoltãm. Sfântul Apostol Pavel spunea: „m-am deprins sã fiu sãtul ºi flãmând, sã fiu în belºug ºi sã fiu în lipsã” (vers. 12). În vremea de acum, când ne confruntãm cu atât de multe probleme, avem nevoie sã ne formãm o atitudine de mulþumire pentru ceea ce avem în prezent ºi sã nu ne îngrijorãm cu privire la viitor. Iisus Hristos a zis: „Vã las pacea, vã dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea. Sã nu vi se tulbure inima, nici sã nu se înspãimânte” (Ioan 14, 27). Noi, oamenii, punem deseori piedici planului lui Dumnezeu pentru viaþa noastrã, prin lipsa noastrã de încredere în El. Dacã lãsãm ca frica sã ne conducã viaþa, consecinþele pot fi dezastruoase. Din copilãrie ºi pânã la maturitate, cu toþii trãim sentimente de teamã, îngrijorare, neliniºte ºi celelalte emoþii negative înrudite cu acestea. Nu ne stã în fire sã avem încredere. Trebuie sã ne deprindem sã avem încredere. Dupã cum bebeluºul învaþã sã aibã încredere în pãrinþii lui, tot la fel ºi noi trebuie sã învãþãm sã avem încredere în Dumnezeu. Este nevoie sã facem zilnic un efort conºtient de a ne încrede în El, nu numai în lucrurile mici („Te rog, Doamne, ajutã-mã sã ajung cu bine la serviciu”), ci ºi în lucrurile mari („Doamne mi-am pierdut serviciul, casa, copiii au nevoie de haine, hranã ºi taxe...”) Nu munca ucide, ci îngrijorarea. Singura cale însã de a evita îngrijorarea este sã aducem fiecare problemã la Iisus Hristos ºi s-o mãrturisim înaintea Lui. Sã nu privim la lucrurile negative. Sã cultivãm seninãtatea sufleteascã. Adevãrul este cã dacã noi ne-am educa sufletele sã aibã mai multã credinþã, mai multã dragoste, o rãbdare mai mare, o încredere desãvârºitã în Tatãl nostru ceresc, am avea mai multã pace ºi fericire în mijlocul conflictelor vieþii. Domnul nostru nu este mulþumit când ne temem, ne îngrijorãm ºi ne desprindem astfel din braþele Sale. El este singura sursã a oricãrui har, împlinirea oricãrei promisiuni, îndeplinirea oricãrei binecuvântãri. Dacã nu L-am avea pe Iisus Hristos, am fi cu adevãrat singuri în peregrinajul nostru. „Nu vã voi lãsa orfani” (Ioan 14, 18), ne spune El. Sã preþuim cuvintele Sale, sã credem în fãgãduinþele Sale, sã le repetãm ziua ºi sã meditãm la ele noaptea ºi sã fim fericiþi. Doamne ajutã-ne ! Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU


Argeºul Ortodox Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

Întâmpinarea Pruncului Iisus († 2 februarie) Cea dintâi întâlnire a Domnului cu poporul Sãu Când Iisus este adus la templu de cãtre Fecioara Maria ºi dreptul Iosif, El κi întâlneºte norodul ales în persoana lui Simeon ºi a Anei. În aceste douã persoane întregul Vechi Testament strigã cu tãrie cã prorociile de veacuri despre Mesia s-au împlinit: Cel fãgãduit, a Cãrui venire fusese vestitã, Cel ce este „Luminã spre descoperirea neamurilor” ºi „slava” poporului lui Dumnezeu, Mesia- acum a venit! Dar cum se face cã, dintre toþi oamenii de atunci, numai Simeon ºi Ana au fost în stare sã-L recunoascã pe Pruncul Iisus ca fiind Mesia cel Fãgãduit? Oameni de rugãciune ºi slujire, drepþii ºi cucernicii Simeon ºi Ana aºteptau amândoi cu înfrigurare „mângâierea lui Israel”, adicã venirea lui Mesia. Amândoi

cercetaserã Scripturile; amândoi se rugaserã ºi aºteptaserã venirea lui Mesia ca plinire a prorociilor. Iatã de ce amândoi L-au recunoscut pe Mesia în pruncul Iisus, sub

FAMILIA „biserica din casã”

cãlãuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeu S-a descoperit întotdeauna pe Sine celor pregãtiþi sã-L primeascã, celor ce Îl aºteaptã cu dorire. Dacã cerul este un loc pregãtit pentru oameni pregãtiþi, descoperirile lui Dumnezeu sunt ºi ele descoperiri pregãtite pentru cei pregãtiþi sã le primeascã. Dumnezeu vorbeºte doar celor ce ascultã cu dorire, celor ce vin la El cu adâncã smerenie ºi credinþã. Drepþii Simeon ºi Ana erau doritori, aºteptau, ascultau, râvneau, erau credincioºi ºi smeriþi. De aceea lor le-a descoperit Dumnezeu pe Pruncul Iisus ca fiind Mesia. (Dupã Pr. Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Bucurie ºi responsabilitate în relaþiile dintre tineri Se spune deseori cã trebuie sã vorbeºti tinerilor pe limba lor, cãci numai aºa poþi ajunge la inima acestora. Aºa mãrturiseºte ºi Sfântul Apostol Pavel: „Cu cei slabi mam fãcut slab, ca pe cei slabi sã-i dobândesc; tuturor toate m-am fãcut, ca, în orice chip, sã mântuiesc pe unii” (I Corinteni 9, 22). De ce, spre exemplu, sunt cãutate articolele, imaginile ºi studiile pe teme de sexualitate? Pentru rãspunsurile oferite sau pentru îndulcirea cu pãcatul? Desigur cã sunt ºi unii tineri care adreseazã întrebãri doar pentru frumuseþea întrebãrii lor „încuietoare”, iar un rãspuns la obiect mai mult îi irita decât sã-i bucure, aºa cum ar fi firesc. Totuºi, se cuvine a rãspunde, tãcerea fiind interpretatã ca „neºtiinþã” sau poate naºte în sufletul tânãrului suspiciunea cã învãþãtura creºtinã nu are rãspunsuri viabile ºi consistente în ceea ce priveºte viaþa intimã. Se teme Biserica sã discute cu tinerii astfel de probleme? Îi este teamã de duhul lumii de azi? Nicidecum! Tentaþia lumii de astãzi însã, în special a tinerilor este aceea de a manifesta o oarecare reticenþã faþã de limbajul bisericesc sau faþã de cuvintele cu încãrcãturã religioasã, preferând un rãspuns bazat pe argumente profane. Realizarea unui dialog este cu atât mai dificilã cu cât unii tineri dornici de lãmuriri nu au nici cele mai elementare cunoºtinþe religioase. Efectul unui astfel de demers este determinat de interpretarea materialã a tuturor sensurilor vieþii, chiar ºi a vieþii sentimentale. Rezumarea dragostei la simple acte trupeºti nu are nici o legãturã cu învãþãtura creºtinã. Examinarea învãþãturii ortodoxe despre dragostea adevãratã se face în mod facil dacã avem înainte permanent textul de la I Corinteni cap. 13, 1-13. Sexualitatea, dorinþele, poftele trupeºti par sã devinã un laitmotiv al tuturor domeniilor vieþii. Tinerii preocupaþi de aceste aspecte ale vieþii par sã ducã o luptã împotriva tuturor celor care încercã sã le arate cã accentuarea numai a vieþii trupeºti poate avea consecinþe dezastruoase. Adevãrata bucurie, trãitã dupã preceptele scripturistice presupune în mod inevitabil responsabilitate: ,,Dar este cu neputinþã sã ajungã la deprinderea dragostei cel ce e împãtimit de ceva din cele pamânteºti”. Ancorarea numai în senzaþiile imediate,

detaºarea de orice fel de nuanþã imaterialã îl separã pe tânar de orice urmã de religiozitate, efectul pe termen lung putând sa ducã chiar la pacate împotriva iubirii de Dumnezeu, din care amintim numai necredinþa. Sfinþii Pãrinþi sunt chiar mai exigenþi când vorbesc despre cei care acordã o prea mare grijã numai trupului: ,,Dacã sufletul e mai bun decât trupul ºi dacã Dumnezeu, care a fãcut lumea, e neasemanat mai bun decât lumea, cel ce cinsteºte trupul mai mult decât sufletul ºi lumea ziditã de Dumnezeu mai mult decât pe Dumnezeu

nu se deosebeste întru nimic de închinatorii la idolii”. Asadar, o ,,dragoste” bazatã doar pe unirea trupeascã poate avea ca efect pe termen lung despãrþirea de Dumnezeu. Deturnând sensul creºtin al dragostei, unii tineri se aflã în faþa unei dileme: pot sã relaþionez cu ceilalti tineri fãrã sã omit învãþaturile bisericeºti, fãrã sã mã despart de dragostea de Dumnezeu? Rãspunsul îl dã chiar Mântuitorul Iisus Hristos: ,,Cel ce iubeºte pe tata ori pe mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine…” (Matei 10, 37). Acest lucru ne aratã cã dragostea faþã de Dumnezeu trebuie sã treacã înainte de toate prin dragostea de semeni, sã se construiascã pe iubirea de aproapele. Cel ce iubeºte pe Dumnezeu nu poate sã nu iubeascã ºi pe tot omul ca pe sine însuºi. Cel ce vede în inima sa vreo urma de urã faþã de un om oarecare, pentru vreo anumitã greºealã, e cu totul strãin de iubirea de Dumnezeu, deoarece iubirea de Dumnezeu nu sufera câtuºi de puþin ura faþã de om. Trebuie sã iubim aºadar pe oameni indiferent cã este vorba de familie, de prieten, sau de orice om din orice loc. Rareori însã dragostea experimentatã de tineri se rezumã la partea spirituala a ei.

Nevoia de comuniune, înteleasã doar în sens trupesc, îi oferã tânarului la început de drum pe cãrãrile iubirii capcane nebãnuite, în care odatã prins ºansele unei redresãri spirituale se împuþineazã. Tot mai mulþi tineri încep sã adere la curentele moderne ºi sã resimtã în gândirea lor efectele unei lumi tot mai secularizate: ,,castitatea nu este o podoabã sau nu mai este o virtute, cãsãtoria de proba este o teorie acceptabilã, familia nu îºi mai gãseºte rostul astãzi, mariajul deschis sau maternitatea independentã pot fi o solutie, concepte care sapã la însuºi temelia relaþiilor interpersonale bazate pe dragoste”. Daca în legatura intima dragostea nu mai are nici un sens, ci totul se bazeazã pe relaþionare construitã pe afecte utilizate negativ, pe placeri farã mãsurã ºi pe pofta trupeascã aceastã aºa numita ,,dragoste” nu este decât desfrânare. Cu toate acestea ºi afectele devin bune în cei ce se strãduiesc, ºi anume atunci când, desfacându-le cu întelepciune de lucrurile trupeºti, le folosesc spre câºtigarea bunurilor cereºti. De pildã: pofta o pot preface în miºcarea unui dor spiritual dupã cele dumnezeieºti; plãcerea, în bucuria curatã pentru conlucrarea de bunã voie a minþii cu darurile dumnezeieºti. Tânarul are impresia cã este invulnerabil, intangibil, le ºtie ºi le întelege pe toate, orice discuþie care vizeazã viaþa lui interioarã, mãrginindu-i personalitatea. Adesea rabufnirile, conflictele, autosuficienta au ca efect îndepãrtarea de familie ºi construirea unor relaþii defectuoase cu ceilalþi tineri. Biserica precizeaza clar ca Dumnezeu nu voieºte moartea pãcãtosului, ci îndreptarea lui, de aceea prin este permanent deschisã unui dialog care vizeazã problemele tinerilor, inclusiv cele de naturã intimã. Lucrurile de preþ se dobândesc sau se pãstreazã întotdeauna cu efort de aceea trebuie sã punem început bun vieþii noastre spirituale, meditând dacã viaþa noastrã este înscrisã pe traiectoria corectã, dacã dragostea faþã de ceilalþi nu este una bazatã pe patimi ºi pofte. Iresponabilitatea acþiunilor transformã viaþa într-un act mecanic, repetitiv, golit de orice urmã de bucurie realã. Pr. Prof. Roberto-Cristian VIªAN

2011 – Anul Sfintei Cununii

PROTOTIPUL MAMEI CREªTINE Familia a fost binecuvântatã în Rai (cf. Facere 1, 28), sfinþitã prin Naºterea Pruncului Iisus din Fecioara Maria ºi preþuitã prin prezenþa lui Hristos la nunta din Cana Galileii, unde a sãvârºit minunea prefacerii apei în vin. Prin urmare, familia trebuie sã fie mereu în centrul atenþiei Bisericii. Din acest motiv, la propunerea noastrã, Sfântul Sinod al BOR a hotãrât ca anul 2011 sã fie numit Anul Omagial al Sfântului Botez ºi al Sfintei Cununii (fragment din scrisoarea pastoralã a Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române). În zilele noastre îi auzim adesea pe pãrinþii copiilor spunând: „Noi dorim neapãrat sã-i facem o situaþie în viaþã copilului nostru”. De aceea îi vedem strãduindu-se din rãsputeri sã adune averi, adesea cu nedreptate, sã le asigure studii înalte exclusiv în meserii care sã le aducã copiilor cel mai mare confort trupesc ºi cele mai mari beneficii. ªi asta o fac oamenii care îºi zic Creºtini! Dar ei fac aºa pentru cã ideile lor despre adevãratul confort ºi adevãratele beneficii sunt complet greºite. Sã ascultãm o adevãratã mamã creºtinã, ºi sã auzim cu ce cuvinte l-a pregãtit ea pentru adevãrata viaþã pe fiul ei! Iatã cum i-a grãit Cuvioasa Eufrosina, pe când se afla pe patul de moarte, fiului ei în vârstã de doisprezece ani: „O, fiul meu, cinste voiesc sã am de la tine, când voi fi trecut din aceastã viaþã! Fiul

meu, cu curaj sã trãieºti întru apãrarea Credinþei în Hristos ºi pentru Sfânt Numele Lui sã nu pregeþi nici viaþa sãþi dai! Cãci nãdãjduiesc tare cã va înflori cununa biruinþei pe creºtetul tãu, spre cinstea vieþii mele ºi mântuirea multora. Sã nu te înfricoºezi de ameninþãri, de tãierea cu sabia, de orice schingiuire, de orice rãni, de orice foc. Nimic sã nu te despartã de Stãpânul Hristos, ci tu aþintit sã fii cu toatã fiinþa ta la cer, de unde sã aºtepþi fãrã ruºinare veºnica ºi bogata rãsplatã a Dumnezeului nostru. Teme-te de mãreþia lui Dumnezeu! Teme-te de înfricoºata Sa Judecatã, ºi cutremurã-te de Ochiul Sãu Atoatevãzãtor, cãci cei care se leapãdã de El în lumea aceasta moºtenesc veºnica osândã ºi viermele neadormit în veacul vecilor! Cu aceasta sã rãsplãteºti jertfa maicii tale, o dulcele meu fiu, cu aceasta chinurile în care te-am adus pe lume ºi cu aceasta toate grijile cele fãrã numãr pe care nu am pregetat a le cheltui pentru creºterea ta aleasã! Cu aceasta sã-mi rãsplãteºti, ca sã mã învredniceºti a mã numi mamã de mucenic! Sângele pe care din mine l-ai primit, nu pregeta sã-l verºi pentru Hristos, pentru ca ºi eu cinstea lui sã primesc! Chinurile cu care pentru Domnul vei fi chinuit, nu pregeta a le primi, pentru ca ºi eu, maica ta, prin acest sânge sã mã mântuiesc, ca fiind unul care însãmi prin tine jertfã Mântuitorului îl aduc!” (Cugetare din Proloagele de la Ohrida, Sfântul Nicolae Velimirovici, vol. I, Ed. Egumeniþa, 2005, pag. 102). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Cum se þin Cinstitele Daruri în Liturgicã timpul Vohodului Mare? În timpul Vohodului Mare, cum trebuie sã ridicãm ºi sã þinem Cinstitele Daruri, adicã cu care mânã Sfântul Disc ºi cu care Sfântul Potir? Dacã le luãm aºa cum sunt la Proscomidiar, întorcându-ne cãtre popor, se schimbã poziþia lor, dreapta devine stânga, ºi stânga devine dreapta. Nu trebuie ca acestea sã se înfãþiºeze poporului ca ºi nouã?

Poziþionarea Sfintelor Vase variazã în diferite momente liturgice La Proscomidiar, Sfântul Disc se aflã în dreapta Potirului, dar în partea stângã a preotului. La Vohod, din nou, când

slujeºte ºi diaconul, Sfântul Disc merge înainte, þinut însã de diacon. La fel ºi poziþia lor pe Sfânta Masã, Sfântul Disc este în dreapta Potirului, însã în stânga preotului, invers decât potirul. De ce, însã, sã cãutãm sã acordãm cinstire specialã celor ce sunt pe Sfântul Disc? ªi Sfântul Disc ºi Sfântul Potir conþin „preînchipuiri”, ale Sfântului Trup ºi ale Sângelui Domnului, dupã expresia rugãciunii Anaforalei Sfântului Vasile cel Mare. Doar la Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite ar putea sã aparã aceastã problemã, deoarece Sfântul Disc conþine Darurile mai înainte sfinþite, în timp ce Potirul, înainte sã se uneascã, conþine vin nesfinþit ºi apã. Cu toate acestea, ºi la aceastã Liturghie, dupã Tradiþie, se pãstreazã poziþia lor obiºnuitã. La fel, ºi în timpul Sfintei Liturghii, dupã împãrtãºirea preotului ºi punerea Sfântului Trup în Potir, cu toate cã discul este gol, continuã sã rãmânã în dreapta potirului.

Cum s-a stabilit aºezarea Sfântului Disc ºi a Sfântului Potir? Probabil cã poziþia Cinstitelor Daruri ºi modul þinerii lor în timpul Vohodului s-au hotãrât din motive practice. Adicã, mai ales când nu are postamentul apãrut ulterior, discul necesitã ajutorul mâinii drepte, ca sã fie þinut bine, atât el, cât ºi acoperãmintele. Dimpotrivã, Potirul a avut întotdeauna ºi un postament, iar þinerea ºi transportarea lui nu prezenta nici un fel de dificultate. Faptul cã poporul priveºte într-o poziþie inversã Sfintele Vase în timpul Vohodului nu reprezintã ceva nelalocul lui (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. I, pag. 257-258). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Arma electromagneticã (III)

Radiaþiile electromagnetice ºi efectele lor asupra sãnãtãþii În zilele noastre nocivitatea radiaþiilor electromagnetice este cu atât mai periculoasã cu cât ele sunt invizibile, incolore, inodore, având acþiune permanentã asupra organismului uman, iar rãspândirea lor în þãrile industrializate este foarte rapidã. Localitãþile urbane sunt din ce în ce mai expuse la radiaþii dar, din pãcate, pentru omul contemporan acestea au devenit o prezenþã cotidianã fãrã de care greu îºi poate desfãºura activitãþile sale zilnice.

Varietatea mijloacelor de producere ºi de rãspândire a radiaþiilor electromagnetice Astãzi fiecare persoanã este expusã la douã tipuri de radiaþii electromagnetice: a. De frecvenþã extrem de joasã- ELFprovenite de la aparate ºi dispozitive electrice ºi electronice ºi linii de înaltã tensiune; b. Radiaþii de radio frecvenþã de la aparatele fãrã fir- WIRELESS- (tastaturã fãrã fir, mouse fãrã fir, telefoane fixe fãrã fir), telefoane mobile, antene ºi piloni de telefonie celularã, turnurile de televiziune etc. Printre sursele de radiaþii electomagnetice se numãrã emiþãtoarele radio- TV, cuptoarele cu microunde (care modificã nutrienþii alimentelor transformându-le în produse toxice ºi cancerigene), aparatele electrocasnice ºi electronice (maºina de spãlat rufe, maºina de spãlat vase, aspiratorul, computerul, televizorul etc.), aparatele de ras, uscãtoarele de pãr (sunt total neindicate copiilor deoarece le afecteazã sistemul nervos), pãturile electrice (pot provoca femeilor însãrcinate avort spontan, cancer sau leucemie pentru nou-nãscut), ceasurile electrice (emit permanent cu o putere de 5-10 mG la un metru distanþã), lãmpile cu neon, tehnologia wireless, instalaþiile RADAR, pilonii ºi antenele de telefonie mobilã ºi lista poate continua. Radiaþia electromagneticã artificialã a tuturor aparatelor electronice de pe planetã depãºeºte nivelul câmpului geomagnetic

6

total al pãmântului de 1 miliard de ori! susþin specialiºtii de pe www.torser.com/ro.

Riscurile la care suntem expuºi Raportul Bioinitiative în justificarea pentru un punct de vedere biologic bazat pe expunere publicã standard pentru câmpurile electromagnetice (ELF ºi RF), publicat în august 2007, a dovedit cã existã o serie de efecte negative ale expunerii la radiaþii. Acesta a fost alcãtuit de cãtre ºase somitãþi recunoscute internaþional în domeniu bioelectromagnetismului ºi se referã la 1500

de lucrãri publicate ºi necontestate în ultimii zece ani. S-a dovedit cã expunerea la radiaþiile electromagnetice presupune: distrugerea etanºeitãþii sânge-creier; perturbarea producerii de melatoninã (cu rol în reglarea ciclului de somn); perturbarea mecanismelor de reglare membranarã a celulelor; vãtãmãri genetice prin rupturi ireversibile ale ADN-ului, altereazã activitatea sistemului imunitar ºi a

sistemului nervos ºi declanºeazã, pe termen lung, tumori cerebrale, cancere, leucemia infantilã, Alzheimer. „Prof. Leif Salford, eminent om de ºtiinþã, a declarat: «Un adolescent care þine un telefon mobil la cap o jumãtate de orã sau mai mult pe zi va avea Alzheimer la 30 de ani» (Lect. Univ. Dr. Ing. Andrei Drãgulinescu, Idolii „fãrã fir”: telefonia mobilã ºi poluarea electromagneticã, Editura Christiana, Bucureºti, 2010, pag. 157). Oamenii care lucreazã în câmpul electromagnetic al cablurilor de înaltã tensiune au ºanse de 5-8 ori mai mari de a se îmbolnãvi de leucemie. La muncitorii care deservesc radarele sau antenele creºte de 8-12 ori riscul de a se îmbolnãvi de polisitemie – o boalã a sângelui, care se caracterizeazã prin surplus de globule roºii. S-a demonstrat cã celulele canceroase supuse unei radiaþii de numai 60 Hz (ca normã - 10Hz) încep sã creascã de 6 ori mai repede, în comparaþie cu ritmurile obiºnuite. Primele simptome ale stãrii de disconfort, care apar în cazul deteriorãrii câmpului informaþional ºi energetic a omului, sunt comune pentru toate cele patru tipuri de acþiune patogenã. Aceste simptome sunt: fatigabilitatea [(tendinþã spre) obosealã] rapidã, cãderea memoriei, oboseala generalã, starea de somnolenþã sau insomnia, durerile de cap cronice, ameþelile, depresiile, psihozele ºi nevrozele cu sentimentul de neîncredere, refugiul „în sine”. Acestea sunt deosebit de periculoase la vârsta copilãriei ºi cea a adolescenþei. Dezvoltarea în continuare a acestei stãri primare de „preboalã” conduce la

dezorientarea sistemului imunitar, cu toate urmãrile ce decurg de aici: procese tumorale, bolile sistemului endocrin, urogenital, cardiovascular etc. (http://www.torser.com/ro).

Cum ne protejãm. Soluþii propuse de doctorul Jean Pilette 1. Sã nu fim de acord cu instalarea antenelor ºi pilonilor de telefonie mobilã în vecinãtatea locuinþei. Este mai uºor sã împiedicãm instalarea unei antene decât sã înlãturãm o antenã deja instalatã (Ibidem, pag. 210). 2. Sã nu þinem în locuinþã, mai ales în dormitor obiecte cu suprafeþe metalice mari, oglinzi mari ºi structuri metalice prea voluminoase pe care se reflectã microundele deoarece sporesc densitatea câmpurilor electromagnetice. 3. Orice structurã metalicã trebuie sã aibã o legãturã la pãmânt. 4. Patul sã fie amplasat la distanþã de ferestre. 5. Patul sã aibã armãturã de lemn ºi nu metalicã. 6. Instalaþia electricã sã aibã cabluri blindate ºi legãturi la pãmânt. 7. Sã purtãm haine din fibre naturale (lânã, bumbac, mãtase, in, cânepã etc) pentru a evita acumularea de electricitate staticã în corp. 8. Ferestrele duble cu film metalic, obloanele ºi storurile metalice oferã o protecþie mai bunã împotriva radiaþiilor exterioare. Dacã în casã se gãsesc surse de radiaþii cu microunde atunci efectul este total invers. 9. Amplasarea între antenele sau pilonii de telefonie ºi locuinþã a arborilor fiindcã aceºtia din urmã absorb microundele. 10. Este bine ca locuinþa sã aibã ziduri groase ºi pivniþã. 11. Evitaþi apartamentele cu antene de telefonie pe acoperiº sau la aceeaºi înãlþime cu o antenã. 12. Casa sã fie situatã la o distanþã cât mai mare de antenele ºi pilonii de telefonie, turnurile de televiziune etc. Prof. Dorina FIRUÞÃ


Argeºul Ortodox

Dirijorul, profesorul ºi muzicologul Jean Lupu

Melos

Între statornicii ºi talentaþii slujitori ai artei dirijorale contemporane, Diaconul profesor Jean Lupu ocupã un loc deosebit în peisajul artistic românesc atât prin pregãtirea sa profesionalã (teologicã ºi muzicalã) cât ºi prin prestaþiile sale de dirijor al reputatului „Cor de copii ºi tineret „Symbol”, care cu timp ºi fãrã timp, direct sau indirect, rãspândeºte în þarã ºi strãinãtate floarea poeziei ºi muzicii româneºti. S-a nãscut la 7 martie 1940 în satul Vãleni, comuna Brâncoveni, judeþul Olt, din pãrinþii Ion ºi Gheorghiþa de la care a primit o educaþie moralã ºi religioasã aleasã care-i va cãlãuzi întreaga carierã de profesor, dirijor ºi compozitor de cântece pentru copii ºi tineri ºcolari. Tatãl sãu Ion, pe lângã tradiþionala ocupaþie de agricultor, mai avea ºi o diversitate de îndeletniciri ca: tâmplar, rotar, dogar, iar în duminici ºi sãrbãtori cântãreþ statornic al bisericii din satul Vãleni. ªcoala generalã o urmeazã Jean Lupu în satul natal ºi în comuna Osica de sus, unde învãþãtorul Alexandru Marcu (profesor de muzicã al acelei ºcoli) îi remarcã virtuþiile muzicale native ºi îl îndeamnã stãruitor sã ºi le cultive. Dupã absolvirea ªcolii Generale în 1955, tânãrul Jean Lupu crescut în familie de creºtini ortodocºi cu fapta, se îndreaptã spre Seminarul Teologic din Craiova-Mofleni, cu dorinþa fierbinte de a deveni preot. În 1961 dupã absolvirea cursurilor Seminarului Teologic ºi impulsionat de pasiunea faþã de muzicã câºtigatã în acel Seminar datoritã profesorilor de muzicã Arhidiaconul Ioasaf Ganea ºi Diaconul Marin Brânaru, Jean Lupu frecventeazã ºi cursurile Liceului „Radu Greceanu” din Slatina între anii (1962-1964) a cãrui Diplomã îi va permite sã frecventeze cursurile Facultãþii de Muzicã din Timiºoara între anii (1964-1967), ca ºef de promoþie. Pregãtirea muzicalã superioarã o va continua însã la Conservatorul de Muzicã „Ciprian Porumbescu” din Bucureºti între anii (1967-1971), dupã care va ocupa diverse funcþii în învãþãmântul preuniversitar ca: profesor de muzicã la Liceul Pedagogic din Bucureºti; profesor de muzicã la Liceul pentru Industria Alimentarã Bucureºti; Director al ªcolii de Muzicã din Slatina; Inspector de specialitate pe capitalã etc. În aceastã calitate profesorul Lupu desfãºoarã ºi o activitate publicisticã prin lucrãri care-i contureazã personalitatea sa psiho-pedagogicã ºi de metodicã, dupã cum urmeazã: I. Manuale de muzicã pentru clasele: IV; VII; VIII; IX; X. II a) Manuale de muzicã pentru clasa a IX-a Licee E.D.P., Bucureºti, 1981; b) Idem pentru clasa a IX-a. ªcoli Normale, E.D.P., Bucureºti, 1997; c) Idem pentru clasa a VIII-a. Editura Corint, Bucureºti, 1999; d) Idem pentru clasa a X-a, Editura Corint, Bucureºti, 2000; e) Manual ºi CD. pentru clasa a IV-a. Editura Corint, Bucureºti, 2006. II. Culegeri de Cântece a) Pentru preºcolari, 128 pag; b) Pentru clasele I-IV, 216 pag; c) Pentru adulþi „Du-mã, du-mã dorule”, 346 pag; d) Jocuri muzicale pentru copii mari ºi mici, 140 pag; e) Gâze ºi flori, carte cu cântece personale, 64 pag; f) Dicþionarul universal de muzicã, 432 pag; IV. Publicã de asemenea diverse studii ºi articole de specialitate în revistele: „Tribuna învãþãmântului”; „Actualitatea muzicalã”; ziarul „Oltul”; revista „Glasul Bisericii”; revista „Almanahul bisericesc”; ziarul „Lumina”; revista „Chemarea Credinþei”; Educarea auzului muzical dificil, Editura Muzicalã,

126 pag. Ca dirijor, profesorul Jean Lupu desfãºoarã o amplã ºi impunãtoare activitate dirijoralã în fruntea urmãtoarelor formaþii corale: „Ciprian Porumbescu” din Slatina (1968-1975); „Liceul Pedagogic” din Bucureºti (1976-1990); „Lirica din Slatina” (1972-1975); „Cantata” (19781990) ºi „Symbol” (1990) din Bucureºti, pânã în prezent. În urma acestei susþinute activitãþi concertistice Jean Lupu a primit urmãtoarele aprecieri: a) Diplomã de excelenþã din partea Ministerului

Educaþiei ºi Cercetãrii; b) Diplomã din partea Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România; c) Diplomã din partea A.N.C.R. etc. În aceastã calitate de dirijor al formaþiilor corale amintite, Jean Lupu a concertat în diferite locaþii ºi biserici din þarã ºi din strãinãtate la diverse concursuri ºi festivaluri obþinând distincþii ºi premii dupã cum urmeazã: în Franþa la biserica Sfântul Donatien din oraºul Nantes; la festivalul de muzicã din Cantomigros din Spania, iulie, 1996; - în Germania la Kempen; Krefeld; Diesser ºi Andreas; - la Cantomigros în Spania obþine Premiul I ºi Premiul de popularitate; - la Carditza în Grecia (1991), obþine Premiul I; - a concertat de asemenea în: Rusia, Belgia, Republica Moldova, Elveþia, Austria (Viena) etc. A mai primit urmãtoarele aprecieri: - Diploma ca dirijor „pentru 40 de ani de activitate” din partea Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor 2000; - Crucea Patriarhalã ºi distincþia de Iconom Stavrofor cu ocazia a 10 ani de activitate a corului „Symbol” în anul 2000; - Diplomã A.N.C.R., pentru educarea muzicalã a elevilor - 2002; - Idem, a elevilor - 2004; Diplomã pentru promovarea creaþiei compozitorilor români în Europa - 2004;

- Diploma Fundaþiei Naþionale, „Henri Coandã pentru sprijinirea tinerilor supradotaþi” 2004; - Diploma de excelenþã a Asociaþiei Culturale „România în lume”; A publicat portrete ale unor prestigioºi muzicieni în ziarele: „Oltul” (1983); „Feþele Culturii” (1995); „Metrobus” (2000); „Niculescu”; „Melos”; „Popas în lumea copilãriei”; „România Mare”; „Lumina”; „Chemarea Credinþei” etc. A publicat de asemenea articole ºi studii de specialitate ca: - Muzica, factor de educaþie în viaþa tinerilor; - Muzica ºi sãnãtatea omului; - Muzica ºi inteligenþa copiilor; - Muzica ºi sufletul omului; - Folclorul- ºtiinþa poporului; - Cântecul care zideºte; -Muzica ºi medicina; - Credinþe ale educaþiei muzicale în ºcoalã. A elaborat urmãtoarele discuri cu casete ºi C.D.-uri cu casete: - Mândru-i jocul românesc cu Liceul Pedagogic; Bucureºti, 1982; - ªlagãrele copilãriei (VoL. I ºi II) casete audio. - Discul cu formaþia coralã „Cantata” Bucureºti, 1983; - Idem, „Dulce Românie”, 1985; - Discul cu „Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur” 1993; - Idem „Iatã vin colindãtori”, 1995; - Caseta „Acestea zice Domnul”, 1997; - Idem „Steaua sus rãsare”, 1999; - C.D.-ul ºi caseta „Am venit sã colindãm”, 2001; A primit de asemenea aprecieri elogioase din partea unor proeminente personalitãþi religioase ºi ale muzicii româneºti ca: Prea Fericitul Teoctist -fostul Patriarh al B.O.R.; Preafericitul Daniel Patriarhul B.O.R.; muzicieni de prestigiu ca: Grigore Constantinescu; Stelian Olariu; Irina Odãgescu, Petre Crãciun; Rodica Sava; Prof. Univ. Dr. Alexandru Popescu-Mihãeºti ºi alþii. A editat de asemenea C.D.-uri, ca: „Lãudaþi pe Domnul”, anul 2005; „Hai vino”, 2005; „Pre Tine Te lãudãm”, anul 2008; „Bijuterii corale”, anul 2008 ºi altele precum ªlagãrele copilãriei, Vol. I ºi II (casete audio). În anul 2010, corul Symbol condus de Jean Lupu ºi Luminiþa Guþanu, a participat la cea de a 27-a ediþie a Concursului Coral Internaþional „Franz Schubert” de la Viena unde a obþinut urmãtoarele aprecieri ale juriului alcãtuit din proeminente personalitãþi muzicale ale lumii contemporane: - Aur la categoria „coruri de copii” ºi - Argint la categoria „coruri de muzicã sacrã”. Menþionãm de asemenea cã datoritã impunãtoarei prestaþii muzicale, Corului „Symbol” i s-a acordat privilegiul ca timp de 5 ani, sã intre direct, fãrã o selecþie prealabilã, în toate acþiunile ºi concursurile muzicale organizate de „Intercultur” ºi „Muzica Mundi”, douã foruri muzicale internaþionale de organizare ºi apreciere a formaþiilor corale participante la concurs. Ajungând la finalul prezentãrii vieþii ºi activitãþii complexei personalitãþi a lui Jean Lupu, ne facem o datorie moralã ºi de suflet de a-i ura septuagenarului dirijor, profesor ºi compozitor ani mulþi cu sãnãtate, deplinã bucurie, puteri sporite de muncã, alte impunãtoare realizãri profesionale, fiind un exemplu de urmat de generaþiile tinere care au obligaþia de a duce mai departe respectul ºi preþuirea pentru creaþia muzicalã româneascã laicã ºi bisericeascã, idealul tuturor generaþiilor trecute. Pr. Prof. Univ. Dr. Marin VELEA

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI Ziua Unirii Principatelor Române la Catedrala patriarhalã Cu ocazia împlinirii a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române (1859), act care a avut loc pe Dealul Patriarhiei, într-o clãdire a Bisericii situatã lângã Catedrala mitropolitanã de atunci (în prezent Catedrala Patriarhalã), luni, 24 ianuarie, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Catedrala Patriarhalã au fost pomeni?i domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropolitul Nifon al Þãrii Româneºti, Mitropolitul Sofronie Miclescu al Moldovei ºi ceilalþi fãuritori ai Unirii Principatelor Române. Tot cu aceastã ocazie, dupã Sfânta Liturghie, de la orele 12:00, a fost oficiatã de cãtre Preasfin?itul Pãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcopvicar patriarhal, Slujba Te Deum-ului, în prezenþa Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Preasfinþitului Pãrinte Varlaam Ploieºteanul, Episcop-vicar patriarhal ºi a membrilor permanenþelor Consiliului Naþional Bisericesc ºi Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureºtilor. La sfârºitul slujbei de Te Deum, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a rostit cuvântul cu titlul: UNIREA PRINCIPATELOR S-A FÃCUT PE DEALUL MITROPOLIEI DIN BUCUREªTI. Dupã rostirea acestui cuvânt, Preafericirea Sa a oferit celor prezenþi în Catedrala Patriarhalã o carte poºtalã tipãritã la Tipografia Institutului Biblic ºi de Misiune Ortodoxã, reprezentând tabloul din Palatul Patriarhiei în care este reprodusã Unirea Principatelor (1859) – copie, dupã tabloul din Paris, executatã de C. Ioan Vasilescu, la Mitropolie, Bucureºti, 1908. www. basilica.ro

Aniversarea Unirii Principatelor, în Cetatea Basarabilor La Casa de Culturã ,,George Topârceanu” din Curtea de Argeº a fost aniversat luni, 24 ianuarie, momentul istoric al Unirii Principatelor Române. La solemnitate a fost prezent ºi Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. „Este necesar sã cinstim aceste momente extraordinare, sã ne pregãtim, sã ne rugãm la Dumnezeu pentru ei ºi pentru cei care vor veni ºi sã mulþumim tuturor celor care ne înlesnesc astfel de întâlniri minunate”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic. Festivitatea, care se aflã la a V-a ediþie, este rezultatul unui parteneriat între Seminarul Teologic Liceal ,,Neagoe Vodã Basarab” ºi Grupul ªcolar Auto din Curtea de Argeº. Elevii Seminarului argeºean au susþinut un program artistic. Astfel de evenimente sunt organizate frecvent la Curtea de Argeº sub înaltul patronaj al Arhiepiscopiei. Pr. Ciprian NECULA

Înmormântarea pãrintelui profesor Alexie Buzera, la Craiova

A trecut la cele veºnice miercuri, 19 ianuarie, pãrintele prof. univ. dr. Alexie Buzera, renumit muzicolog,

compozitor ºi profesor la Seminarul Teologic ºi apoi la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Craiova. Slujba de înmormântare a fost oficiatã vineri, 21 ianuarie, la Biserica Hârºu din Craiova, de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu, Mitropolitul Olteniei. Pãrintele profesor a fost înmormântat la cimitirul Roboaica. „Pãrintele profesor a învãþat pe ucenicii sãi ºi pe toþi cei care l-au ascultat în bisericã, iar astãzi ne învaþã ºi pe noi aceastã filozofie a vieþii care nu înseamnã decât grija pentru lumea de dincolo sau grija pentru momentul trecerii noastre”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu. Membru al Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România din 1990, pãrintele Alexie Buzera este autorul a numeroase prelucrãri din folclorul oltenesc, articole, studii ºi recenzii apãrute în revistele de specialitate. De asemenea, este autorul Manualului de muzicã liniarã pentru Seminariile Teologice ºi coautor al mai multor manuale de religie. www. basilica.ro

Unirea de la 1859 sãrbãtoritã la Iaºi Fãuritorii Unirii Principatelor Române au fost pomeniþi luni, 24 ianuarie, la Mãnãstirea „Sfinþii Trei Ierarhi” din Iaºi. Invitaþii prezenþi la sãrbãtoarea Unirii de la Iaºi au participat la Slujba Parastasului oficiatã de Înaltpreasfinþitul Teofan, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, la mormântul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În cuvântul de învãþãturã, Înaltpreasfinþia Sa a evocat personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza: „L-am amintit la rugãciune nu doar pe voievodul Alexandru Ioan Cuza, ci ºi pe ceilalþi doi mari voievozi ai Moldovei, ale cãror rãmãºiþe pãmânteºti întru nãdejdea învierii odihnesc aici: Vasile Lupu voievod ºi Dimitrie Cantemir. Se împlinesc 152 de ani de la Marea Unire. În acelaºi timp, se cuvine sã amintim cã acest an este un prilej potrivit pentru a ne aduce aminte ºi de alte trei momente legat de cei trei voievozi. Se împlinesc 152 de ani din anul în care Alexandru Ioan Cuza semneazã proclamaþia Unirii, cãci evenimentul de graþie din 24 ianuarie 1859, dacã nu ar fi fost urmat ºi de înþelegerea sublimei Porþi, care a avut loc abia peste doi ani, probabil ar fi fost multe piedici în calea desãvârºirii actului din 24 ianuarie”. Amintim cã manifestãrile dedicate împlinirii a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române au început dimineaþã în Piaþa Unirii cu o slujbã de Te Deum oficiatã de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Teofan, dupã care a urmat citirea unei proclamaþii în care se solicitã recunoaºterea zilei de 24 ianuarie ca Zi Naþionalã legalã.

Argesul Ortodox  

Anul IX, nr. 488, 27 ianuarie - 2 februarie 2011