Page 1

C M Y K

z Anul IX z nr. 483 z 25 noiembrie - 1 decembrie 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

SFÂNTUL ANDREI Apostolul Românilor ât de mare a fost pentru Andrei bucuria de a vesti fratelui sãu, Petru: „Am aflat pe Mesia, Care se tãlmãceºte Hristos!” (Ioan 1, 41) ei doi fraþi: Petru ºi Andrei, dimpreunã lucrãtori în ogorul Domnului Iisus Hristos, cu cei zece apostoli, erau fiii pescarului Iona, nãscut în Betsaida, localitate aºezatã pe þãrmul lacului Ghenizaret – Marea Galileii – din cunoscuta provincie Galileea, în partea de nord a Þãrii Sfinte. um era ºi firesc, la evrei, ºi pe la noi din când în când, pruncii învãþau meºteºugul pãrinþilor. e la început, ei au fost ucenicii Sfântului Ioan Botezãtorul, care predica pocãinþa ºi sãvârºea botezul. Atunci când Ioan a rostit, vãzând pe Iisus: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatele lumii” (Ioan 1, 29). ºi-au întãrit convingerea cã Iisus Hristos era Mesia, Cel prezis cu secole înainte. Iar dupã botezul lui Iisus, sãvârºit de cãtre Ioan Botezãtorul, din nou s-a auzit rostindu-se de proorocul botezãtor: „Iatã Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 6). Auzind cei doi ucenici, Petru ºi Andrei, de îndatã au pornit cãtre Iisus pentru a-L cunoaºte mai îndeaproape. Vãzându-i cum se îndreaptã spre El, a cunoscut inima lor ºi ia întrebat: „Ce cãutaþi?”, iar ei rãspunzând i-au zis: „Învãþãtorule, unde locuieºti?” El le-a zis: „Veniþi ºi veþi vedea! (Ioan 1, 37-39) ei doi ucenici au stat uimiþi, ascultând o zi întreagã pe Iisus, Mesia, Cel mult aºteptat. Seara au plecat din nou cu tatãl lor, Iona, la pescuit. Vãzându-i Iisus le-a zis: „Veniþi dupã Mine ºi vã voi face pescari de oameni. Iar ei, îndatã lãsând mrejele, au mers dupã El.” (Matei 4, 18-20 ºi Marcu 1, 16-18) espre Sfântul Apostol Andrei, Evangheliile mai pomenesc doar de douã ori: la minunea înmulþirii pâinilor, unde el a spus lui Iisus Hristos: în mulþime se aflã un bãiat care are cinci pâini de orz ºi doi peºti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oarã cu Filip, dupã învierea lui Lazãr, au înºtiinþat pe Domnul Iisus cã „niºte elini” pelerini veniþi pentru sãrbãtorirea Paºtelui iudaic, la Ierusalim, doreau sã-L vadã. (Ioan 12, 20-22) upã o bunã vreme, Iisus Hristos trimite la propovãduire pe cei doisprezece apostoli: „Pe aceºtia doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea pãgânilor sã nu mergeþi ºi în cetatea de samarineni sã nu intraþi; ºi mai degrabã mergeþi la oile cele pierdute ale casei lui Israel. ªi mergând, propovãduiþi grãindu-le: S-a apropiat Împãrãþia Cerurilor! Pe cei bolnavi tãmãduiþi-i; pe cei morþi înviaþi-i; pe cei leproºi curãþiþi-i; pe demoni scoateþi-i afarã; în dar aþi primit, în dar sã daþi. Sã nu aveþi nici aur, nici argint, nici bani în cingãtorile voastre; nici traistã pe drum, nici douã haine, nici încãlþãminte, nici toiag; cã vrednic este lucrãtorul de hrana sa. ªi în orice oraº sau sat veþi intra, cercetaþi cine este vrednic în el ºi rãmâneþi acolo pânã ce veþi pleca. ªi intrând în casã, uraþi zicând: Pace casei acesteia! ªi dacã este casa aceea vrednicã, pacea voastrã sã vinã peste ea; dar de nu este vrednicã, pacea voastrã întoarcã-se la voi. Dacã cineva nu vã va primi, nici nu vã asculta cuvintele, ieºind din casã sau din cetatea aceea, scuturaþi praful de pe picioarele voastre!” (Matei 10, 5-14) upã cum se ºtie, toþi ucenicii Sãi, deci ºi Sfântul Andrei, au fost martori la minunile pe care le-a sãvârºit Iisus, au ascultat învãþãturile pe care le-a rostit în faþa mulþimilor, însoþindu-l pe Mântuitorul pe toate drumurile Þãrii Sfinte. A suferit alãturi de ceilalþi apostoli când Iisus Domnul a fost vândut, prins, judecat, chinuit ºi rãstignit pe cruce. S-a bucurat când a aflat de minunea învierii ºi L-a vãzut pe Domnul înviat în prima zi, la opt zile ºi în Galileea, când a primit porunca de a predica Evanghelia la toate neamurile. (Matei 28, 19) upã Pogorârea Duhului Sfânt ºi întemeierea Bisericii creºtine la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, Sfinþii Apostoli ºi ucenicii lor au început predicarea noii învãþãturi adusã pe lume de Mântuitorul Iisus Hristos.

C C

C D

upã învãþãturile unor istorici ºi teologi din primele veacuri creºtine, Sfântul Apostol Andrei a propovãduit Evanghelia la geto-daci, în Schythia Minor – Dobrogea de azi – în teritoriile dincolo de Prut, în nordul Mãrii Negre, Asia Micã ºi în spaþiile dintre Dunãre ºi Marea Neagrã. rebuie sã subliniem, cã în aceste teritorii locuite de strãmoºii noºtri geto-daci, prin secolele VII-VI î. Hr. s-au aºezat coloniºti greci. Ei au întemeiat cetãþi, în partea apuseanã a Mãrii Negre, precum sunt: Tyras (Cetatea Albã), Histria (Istria), Tomis (Constanþa), Callatis (Mangalia) etc. upã cum se ºtie, la sfârºitul secolului al IV-lea î.Hr. au venit triburile de sciþi, o populaþie nomadã de origine iranianã, fiind asimilaþi între timp de autohtoni. Aceºti sciþi, despre care pomeneºte ºi Sfântul Apostol Pavel, au dat numele de Sciþia, locurilor unde s-au aºezat. ai târziu, spaþiile de pe þãrmul apusean al Mãrii Negre, pânã la gurile Bugului, au fost cuprinse în statul Geto-

D T

D

M

D

C

M

D D

D

T

M

C

D

„sciþii” care au avut prilejul binecuvântat de a auzi cuvântul lui Dumnezeu. radiþia ne spune prin cãlugãrul Epifanie, secolul VIII, în Viaþa Sfântului Apostol Andrei, cã printre popoarele evanghelizate se numãrau ºi sciþii, despre care pomeneºte ºi Sfântul Apostol Pavel, iar în Sinaxarul Bisericii din Constantinopol se consemna cã Sfântul Apostol Andrei: „A predicat în Pont, Tracia ºi Sciþia” ºi cã a hirotonit pe Amplias, episcop de Odyssos sau Odessos – Varna de azi, Bulgaria, care este sãrbãtorit la 31 octombrie. e remarcat este faptul cã istoricii bisericeºti ruºi considerã cã Sfântul Apostol Andrei a predicat în nordul Mãrii Negre adicã „în pustiurile scitice”, þinut, fie aflat în Sciþia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie în Sciþia Micã sau Dacia Ponticã, locuite, deopotrivã, de greci, romani ºi getodaci, aºa cum menþioneazã scriitorul bizantin Nichifor Calist, în secolul XIV. ai în aproape, cãrturarul mitropolit al Moldovei ºi Sucevei, Sfântul Dosoftei, în Viaþa ºi petrecerea sfinþilor, scria: „Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorþi) Bitinia ºi pãrþile Propontului ºi Halcedonul ºi Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul), Tracia sau Macedonia, Tesalia ºi sosind la Dunãre, ce-i zic Dobrogea ºi altele ce sunt pe Dunãre ºi acestea toate le-a umblat.” redem cã Sfântul Apostol Andrei a fost întãrit de Duhul Sfânt în lucrarea sa de evanghelizare, nu doar în spaþiile pomenite mai sus, ci ºi în altele care nu s-au consemnat, nici atunci nici mai târziu în documentele care sã stea ca mãrturie, odihnindu-se în marile biblioteci ale lumii. ãrturii, ca mierea în fagure, gãsim în colinde, legende ºi obiceiuri. Þinuturi ca Dobrogea, Basarabia, Mãnãstirea Nãmãieºti de la cuvântul „Nemo est”, rostit parese de însuºi marele Apostol Andrei, precum ºi colindele care pomenesc pe „schitul” sau „mãnãstirea” lui Andrei, la care veneau ºi ascultau slujba, Decebal ºi Traian stau mãrturie. Se gãsesc, de asemenea, numiri de locuri ºi ape: „Pârâiaºul Sfântului Andrei”, „Apa Sfântului” sau cunoscuta „Peºtera Sfântului Andrei”, în hotarul comunei Ion Corvin, care poate fi cercetatã. a ºi Sfântul Apostol Pavel, în cãlãtoriile sale misionare, pe lângã împãrtãºirea cuvântului evanghelic, hirotonea diaconi, preoþi ºi episcopi pe care îi aºeza în cetãþi, aºa cum a fost ºi la Tomis (Constanþa de azi), urmaºii sãi apostolici, episcopii hirotoniþi de el au hirotonit ºi ei, la rândul lor, diaconi, preoþi ºi episcopi, pãstrând cu sfinþenie succesiunea apostolicã, pânã în zilele noastre. ºadar, geto-dacii ºi daco-romanii, strãmoºii noºtri, au avut încã de la începuturi propovãduitã învãþãtura curatã a credinþei în Iisus Hristos, prin predicã ºi botez. unãrea a fost întotdeauna ca un uriaº epitrahil întins din Munþii Pãdurea Neagrã pânã la revãrsatul ei în Marea Neagrã. Niciodatã acest fluviu nu a despãrþit Europa în douã, ci a unit-o, ea fiind un liant sau o punte de aur peste care au trecut în ambele pãrþi, apostolii lui Iisus, misionarii, ucenici ai apostolilor, preoþi ostenitori ºi diaconi slujitori. Iar semnele existenþei unui monahism sãnãtos se vãd ºi astãzi la Basarabi, în Dobrogea, în chiliile sãpate în piatrã, în Curbura Carpaþilor: zona Buzãului, Argeºului ºi Muscelului, Vâlcii ºi Gorjului. a mângâiere pentru inimã ºi ºtiinþã pentru suflet, putem vedea la Tomis bazilici de proporþii imense, din secolele IV-VI, obiecte cu înfãþiºare creºtinã, iar din anul 300 d. Hr., Inocenþiu de la Galaþi, care aºteaptã trecerea în rândul sfinþilor, pe care Episcopul Casian o va prezenta Sfântului Sinod cât mai curând.

C

Dac, condus de regele Burebista (†44 î.Hr.), cetãþile eline acceptând de nevoie protectoratul roman pentru o oarecare vreme; iar în anul 46 d. Hr. teritoriul dintre Dunãre ºi Marea Neagrã a fost cucerit de romani ºi anexat provinciei Moesia Inferior (Bulgaria rãsãriteanã de azi), iar în anul 297 a devenit provincie separatã sub numele de Schythia Minor, adicã Sciþia Micã. ceastã stare de lucruri a oferit condiþii prielnice pentru predica Sfântului Apostol Andrei, în atmosfera de culturã greacã, apoi romanã. radiþia despre predica Sfântului Apostol Andrei în Sciþia apare consemnatã în primele veacuri creºtine. Spre exemplu, Hipolit Romanul (249-251) ne-a lãsat o lucrare Despre Apostoli, iar Episcopul Eusebiu din Cezareea Palestinei (339-340), din ºtirile lãsate de Origen din Alexandria († 254), scrie: „Sfinþii Apostoli ai Mântuitorului, precum ºi ucenicii lor, au împrãºtiat în toatã lumea locuitã de atunci. Dupã Tradiþie, lui Toma i-au cãzut sorþii sã meargã în Partia, lui Andrei în Sciþia, lui Ioan în Asia …” u totul deosebitã este mãrturia, chiar din perioada apostolicã, când Sfântul Apostol Pavel pomeneºte, în Epistola cãtre creºtinii din Colose, (Coloseni 3, 11) despre

A T

C

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

A D

C

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XLIII)

Izgonirea slujnicei Agar ºi a fiului ei, Ismael a. Înþelepciunea Sarrei ªi a vãzut Sarra pe fiul Agarei, egipteanca, pe care i-l nãscuse lui Avraam, jucându-se cu Isaac, fiul ei. ªi a zis lui Avraam: Goneºte pe slujnica aceasta ºi pe fiul ei! Ca sã nu moºteneascã fiul slujnicei cu fiul meu Isaac. ªi greu i s-a pãrut lui Avraam cuvântul acesta despre fiul lui (Facere 21, 9-11). Dispoziþia ce pare a fi o cruzime din partea Sarrei, este de fapt o dovadã de circumspecþie, de precauþie maternã. Sarra se ºtia la adânci bãtrâneþi ºi vedea ºi bãtrâneþea patriarhului. De aceea, temându-se ca nu cumva murind ei pe neaºteptate, Ismail, din pricinã cã era fiul patriarhului, sã încerce sã punã mâna pe moºtenirea patriarhului, în defavoarea lui Isaac, cel ales de Dumnezeu, îi zice lui Avraam sã-l goneascã.

b. Supuºenia lui Avraam Iniþial, purtarea soþiei i s-a pãrut asprã patriarhului, neomenoasã. Cu atât mai împovãrãtoare, cu cât era mãsura dragostei de tatã pentru bãiatul Ismail, care crescuse mare. Ivitã o aºa situaþie, Stãpânul intervine spre a strânge legãtura înþelegerii dintre soþi, asigurându-l pe Avraam cã decizia Sarrei nu

e luatã sub influenþa sentimentelor, cât mai ales în baza unor prevederi inspirate ºi pe deplin raþionale ºi-i zice: Sã nu-þi fie greu cuvântul despre copil ºi slujnicã! Toate câte îþi va spune Sarra, ascultã de cuvântul ei! (Facere 21,12).

Ascultarea jertfelnicã era chiar ºi o datorie moralã faþã de soþia care îi arãtase atâta dragoste, punându-ºi viaþa nu numai o datã, ci de douã ori, dându-se pe ea drept sora sa pentru cruþarea lui, mulþumitã îndelungii ei rãbdãri, patriarhul întorcându-se cu atâta bogãþie din Egipt, iar mai târziu, tot datoritã ei, încãrcat de Abimelec cu atâta cinste. Dumnezeu confirmã cã intuiþia Sarrei consunã rânduielii divine: Cã întru Isaac cel nãscut din ea þi se va chema þie sãmânþa ºi el îþi va fi moºtenitor. ªi pe acest fiu al slujnicei îl voi face sã creascã ºi-l voi face neam mare, pentru cã este sãmânþa ta (Facere 21, 12-13). Promisiunea dumnezeiascã faþã de Ismail are darul de a ridica greutatea ce cãzuse pe inima lui Avraam. Astfel întãrit ºi liniºtit s-a sculat Avraam dimineaþa ºi a luat pâine ºi un burduf cu apã ºi le-a dat Agarei, i-a pus pe umerii ei ºi copilul ºi a slobozit-o (Facere 21, 14). Iatã cum se vãdeºte încã o datã, în cazul lui Avraam, scopul sãu iubitor de Dumnezeu! Când a auzit porunca Sarrei, a pus-o la-ndoialã, cuvintele ei pãrându-i-se rele, cãci îl iubea pe copilul Ismail. Dar când i-a poruncit Stãpânul, îndatã a uitat de dragostea fireascã, bãtrânul poruncind suveran tuturor patimilor sã tacã, fiindcã era încredinþat cã Cel ce porunceºte este Stãpânul firii.

c. Agar e mânatã în pustie sã-nveþe pronia divinã Luând, dar, slujnica pâinile ºi burduful cu apã, a plecat cu copilul. ªi când i s-a sfârºit hrana ºi apa, a lãsat copilul sub un brad, aºezându-se în preajma lui, ca la o aruncãturã de arc. Cã spunea în sinea ei: Sã nu vãd moartea copilului meu. ªi þipând copilul a plâns. Dar Dumnezeu a auzit glasul copilului, din locul în care era. ªi îngerul lui Dumnezeu din cer a chemat-o pe Agar ºi i-a zis: Nu te teme! Cã a auzit Dumnezeu glasul copilului tãu. Scoalã-te ºi ia-l ºi þine-l de mânã. Neam mare îl voi face. ªi a deschis Dumnezeu ochii tãi. Atunci Agar a vãzut fântânã de apã bunã de bãut, ºi s-a dus ºi ºi-a umplut burduful ºi a dat de bãut copilului. ªi era Dumnezeu cu copilul ºi a locuit ºi a crescut el în pustie (Facere 21, 14-20). Iatã cum dãruieºte Domnul ieºire din cãi fãrã de ieºire. Vãzând ce s-a fãcut cu Agar ºi cu fiul ei, înþelegem cã, dacã vrea Dumnezeu, fie de suntem în pustie, fie cã suntem în cele mai mari nenorociri, face El totul pentru noi. Când avem pe Dumnezeu binevoitor, chiar de suntem în pustie, vom fi mai în siguranþã decât cei care trãiesc în oraºe, fiindcã ajutorul lui Dumnezeu este cea mai mare siguranþã, este zid de nebiruit. Pr. Prof. Andrei CANUÞÃ

Molitfelnicul tâlcuit

Rânduiala binecuvântãrii ostaºilor ºi a armelor la vreme de apãrare a patriei Înainte de slujba propriu-zisã, se sãvârºeºte sfinþirea cea micã a apei. Dupã aceea, preotul îmbrãcat cu epitrahilul ºi felonul, tãmâiazã ºi începe slujba, dând Binecuvântarea micã. Dupã Rugãciunile începãtoare, urmeazã psalmul 34: „Judecã, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbãtate; luptã împotriva celor ce se luptã cu mine…” Inima rânduielii o constituie rugãciunea de binecuvântare a ostaºilor în care arhiereul (dacã slujeºte) sau preotul cere lui Dumnezeu „sã primeascã cu milostivire rugãciunile cele umilite ºi sã trimitã binecuvântarea Sa asupra ostaºilor ºi armelor acestora, care doresc a le purta spre întãrirea ºi apãrarea þãrii ºi a Bisericii Sale cele sfinte, a orfanilor ºi a vãduvelor.” Tot în cadrul acestei rânduieli avem inclusã ºi „Rugãciunea pentru autoritatea de stat ºi pentru oastea Þãrii în timp de rãzboaie ºi de neliniºte”. Rugãciunea este scrisã de Calist, patriarhul Constantinopolului. În rugãciune este rugat

Dumnezeu care atât de mult a ajutat în lupte poporul ales „sã trimitã din locaºul Sãu cel

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

sfânt ºi de la tronul slavei împãrãþiei Sale, stâlp luminos ºi strãlucitor, spre cãlãuzire

împotriva vrãjmaºilor vãzuþi ºi nevãzuþi, ºi biruinþã asupra vrãjmaºilor sã dãruiascã poporului nostru”. Se mai roagã pentru întãrirea ostaºilor în luptã, dar aºa cum este firesc, se mai roagã pentru „pacea lãuntricã ºi pace adâncã ºi netulburatã pe pãmânt”. Dupã aceea, preotul va lua apã sfinþitã ºi va stropi armele, zicând: „Binecuvântarea lui Dumnezeu, Celui slãvit în Sfânta Treime, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, prin stropirea cu aceastã apã sfinþitã, sã se pogoare ºi sã fie asupra armelor acestora ºi asupra celor care le vor purta, spre pãzirea ºi apãrarea adevãrului lui Hristos. Amin.” Iar în timp ce stropeºte ostaºii, va rosti: „Îmbãrbãtaþi-vã ºi sã se întãreascã inimile voastre, ca sã biruiþi pe vrãjmaºii voºtri, având nãdejde în Domnul, în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.” La final, preotul va da fiecãrui ostaº sã sãrute Sfânta Cruce. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Eveniment Simpozion dedicat Pãrintelui Constantin Galeriu la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti Pãrintele Galeriu a fost omagiat joi, 18 noiembrie, la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti. Dupã Sfânta Liturghie ºi slujba de pomenire, în Aula „Dumitru Stãniloae” s-au desfãºurat lucrãrile Simpozionului naþional „Pãrintele Galeriu - 7 ani de la plecarea la Domnul”. În sesiunea inauguralã, Preasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, a dat citire mesajului Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, intitulat „Pãrintele Constantin Galeriu - un misionar mãrturisitor al Jertfei ºi Învierii Mântuitorului Hristos”, adresat organizatorilor ºi participanþilor. Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti în colaborare cu Parohia „Sfântul Silvestru”, Asociaþia „Pãrintele Galeriu” ºi Asociaþia Studenþilor Teologi Ortodocºi. „ªi eu i-am fost ucenic, mi-a fost profesor, l-am admirat ºi am învãþat foarte multe de la dânsul în calitatea sa de desãvârºit slujitor al sfântului altar, de bun predicator, de bun teolog, în sensul autentic al cuvântului, acela care nu doar vorbeºte, ci care trãieºte ºi vorbeºte din experienþa sa despre tainele lui Dumnezeu”, a spus Preasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul Episcop-vicar patriarhal. „A fost profesor al facultãþii noastre, pe atunci Institut Teologic de grad Universitar. A venit aici la vârsta de 55 de ani, la o maturitate creatoare ºi pronia a rânduit sã vinã mai întâi în slujirea de preot spiritual. Este convingerea mea cã tocmai de aceea impactul asupra studenþilor a fost extrem de mare” a spus pãrintele prof. dr. ªtefan Buchiu, Decanul Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Bucureºti. Simpozionul a cuprins douã sesiuni de evocãri ºi

comunicãri. Pãrintele Constantin Galeriu va mai fi omagiat ºi duminicã, atunci când se vor împlini 92 de ani de la naºterea sa. www.basilica.ro

Pãrintele Constantin Galeriu – un misionar mãrturisitor al Jertfei ºi Învierii Mântuitorului Hristos Anul acesta s-au împlinit 7 ani de când Biserica Ortodoxã Românã a primit cu profundã durere în suflet

vestea trecerii din aceastã viaþã a Pãrintelui Prof. Constantin Galeriu, personalitate a vieþii bisericeºti din România. Simpozionul, organizat de Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul în colaborare cu Parohia Sfântul Silvestru ºi Asociaþia „Pãrintele Galeriu”, se constituie într-un act de aducere aminte ºi de omagiere a memoriei acestui vrednic slujitor al Mântuitorului Hristos, de la care pãstrãm vii în inimile noastre chipul sãu luminos ºi bunãtatea sa sufleteascã. Înzestrat de Dumnezeu cu nenumãrate daruri, Pãrintele Constantin Galeriu a fost unul din cei mai cunoscuþi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române. Ca sacerdot, însufleþit de dorul desãvârºirii, a slujit ºase decenii la Altarul Mântuitorului Hristos fãcându-L cunoscut pe „Cel ce stãpâneºte peste viaþã ºi peste moarte”, nu doar pãstoriþilor sãi, ci ºi nenumãraþilor credincioºi cãrora le-a oferit cuvânt ziditor prin intermediul televiziunii ºi radioului sau prin multe conferinþe þinute în România ºi peste hotare. Slujba de apostol ºi-a fãcut-o deplin. El a dialogat cu teologi ºi cu oameni de culturã laicã, cu Biserica ºi cu societatea, cu vârstnicii ºi tinerii. Profesor de Teologie, dãruit cu înþelepciune ºi creativitate, ne-a fost dascãl ºi sfãtuitor, vorbindu-ne mereu de darurile Învierii, de Jertfã ºi Rãscumpãrare, despre nesfârºita iubire a lui Dumnezeu. Pentru el, spiritualitatea a fost dimensiunea definitorie a umanului. Un profesor duhovnicesc, un om de dialog, un misionar neobosit, un mãrturisitor al Crucii ºi al Învierii lui Hristos, al frumuseþii spirituale a Ortodoxiei ºi a poporului român, Pãrintele Constantin Galeriu rãmâne în conºtiinþa tuturor celor care l-au cunoscut o fãclie de Paºti pentru suflete. Felicitãm pe toþi organizatorii simpozionului ºi binecuvântãm pe toþi cei care cultivã recunoºtinþa ºi preþuirea faþã de darurile lui Dumnezeu revãrsate în oameni ºi cultivate de aceºtia spre binele Bisericii ºi al societãþii. † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

SFÂNTUL ANDREI Apostolul Românilor - continuare din pagina 1 um vom mulþumi lui Dumnezeu pentru descoperirea, în 1971, a celor patru sfinþi martiri din 304: Zotic, Atal, Camasie ºi Filip în cripta de sub altarul bazilicii, uriaºã pentru vremea aceea, de la Niculiþel, martirion unic în România, Europa ºi chiar în lume! e cuvine ca fiecare român sã vadã acest martirion din Niculiþel, precum ºi sfintele moaºte ale celor patru martiri, care se aflã la Mãnãstirea Cocoº, în imediata apropiere a Niculiþelului Dobrogean. fântul Apostol Andrei a avut o arie uriaºã de evanghelizare în epoca apostolicã, întãrit de forþa dumnezeiascã a Duhului Sfânt. Valurile ºi furtunile Mãrii Negre, spaimele de înecare în adâncuri, primejdiile de pe uscat, cu iarnã, crivãþ ºi friguri mari, primejdii din partea tâlharilor ºi a pãgânilor, grija pastoralã pentru comunitãþile pe care le orânduia pe calea cea dreaptã a credinþei în Iisus Hristos, toate acestea s-au încununat cu moartea martiricã fiind rãstignit pe o cruce în formã de X, cunoscutã pânã azi „Crucea Sfântului Andrei”, pe care o cunoaºte toatã lumea care cãlãtoreºte, fiind semn internaþional la trecerea peste linia feratã. fântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, istoricii fixându-i anii martirajului 64-67 d. Hr. Se spune din Tradiþie, cã Sfântul Apostol Andrei, în anul 67 d. Hr., auzind de întemniþarea fratelui sãu Petru, la Roma, a coborât din Carpaþi spre Elada, pentru a pleca pe mare cu corabia la Roma. Nu avea sã mai ajungã acolo sã se vadã cu fratele sãu. În acelaºi an, 67, cei doi fraþi de o mamã erau rãstigniþi: Petru, la Roma, pe cruce, cu capul în jos, iar Andrei, tot pe cruce, în formã de X, în Patrasul Ahaiei – Grecia de astãzi. oaºtele sale n-au stat într-un loc, precum i-a fost ºi viaþa pãmânteascã. Din Patras, prin anii 356-357, au

oi îl considerãm pe Sfântul Apostol Andrei ca N apostol al românilor, iar Patriarhia de Constantinopol îl socoteºte chiar ca „întemeietor” al

C

Z

S

A

S

S

M

acestui „scaun apostolic”. iua de 30 noiembrie este ziua de care se bucurã românii pentru prãznuirea Sfântului Apostol Andrei „cel dintâi chemat la apostolat ºi propovãduitor al Evangheliei lui Hristos la strãmoºii noºtri; apostol al Ortodoxiei Româneºti, creºtinismul românesc fiind de origine apostolicã.” ceastã sãrbãtoare duhovniceascã a românilor este premergãtoare Zilei naþionale a unitãþii românilor de pretutindeni, împletindu-se în chip fericit sãrbãtoarea Bisericii cu sãrbãtoarea neamului strãmoºesc. u inima plinã de bucurie duhovniceascã ºi pioºenie, sã zicem: „Pe propovãduitorul credinþei la geto-daci ºi slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat sã-l lãudãm, cã pe strãmoºii noºtri i-a adus la cunoºtinþa lui Iisus Hristos, crucea în mâini þinând ºi izbãvind din înºelãciunea vrãjmaºului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bineprimit. Pe acesta, toþi românii sã-l lãudãm ºi sã-l cinstim, ca sã se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca sã ne fereascã de toatã rãutatea ºi sã mântuiascã sufletele noastre!” (Stihira glasului 6 la Utrenia din 30 noiembrie). uturor celor care poartã numele de Andrei ºi Andreea le dorim sãnãtate de la Dumnezeu, spor binecuvântat în toatã lucrarea, întru mulþi ºi buni ani!

C

fost aduse la Constantinopol, noua capitalã a Imperiului Roman de Rãsãrit, cu prilejul sfinþirii Bisericii „Sfinþilor Apostoli”. fântul Ambrozie (339-397), episcopul Mediolanului – Milanul de azi – scria cã Pãrticele din moaºtele sale au fost împãrþite la Milano, Nola, Brescia din Italia. n anul 1204, Constantinopolul fiind cucerit de cruciaþi ºi creându-se o „Patriarhie latinã” în locul celei ortodoxe, cardinalul Petru de Capua a hotãrât ca sfintele moaºte sã fie duse în Italia (Biserica Amalfi), iar în 1462 capul sãu a fost aºezat într-o bisericã din Roma. Din frãþietate creºtinã, aceste sfinte moaºte au fost returnate la Patras. ubliniem faptul cã Sfântul Apostol Andrei se bucurã de mare cinstire, mai ales în Rusia, Grecia ºi România, locuri unde a pãstorit apostolic în numele lui Iisus Hristos.

S Î S

T

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

3


Argeºul Ortodox

Dupã citirea Sfintei Evanghelii la Dumnezeiasca Liturghie, o sãrutã numai preotul slujitor sau este îngãduit sã o dãm spre sãrutare ºi mirenilor?

Liturgicã

Dupã rânduiala existentã astãzi, la Dumnezeiasca Liturghie, dupã citirea pericopei evanghelice, diaconul care a citit-o (sau preotul) sãrutã Evanghelia când este deschisã. Închisã, cartea sfântã este sãrutatã numai de cãtre preotul sau arhiereul care o primeºte între Uºile împãrãteºti.

Când sãrutã poporul Sfânta Evanghelie? Sãrutarea Evangheliei care se face în timpul cântãrii Psalmului 50 de la Utrenia de duminicã, a provenit probabil din mutarea sãrutãrii Evangheliei de la Dumnezeiasca Liturghie. Poate cã a existat aceeaºi practicã a sãrutãrii la ambele momente în care se citea Evanghelia (la Utrenie ºi Liturghie), dar sãrutarea s-a pãstrat numai la Utrenie, la Liturghie fiind opritã probabil din cauza tulburãrii provocatã de miºcarea credincioºilor.

Sãrutarea Sfintei Evanghelii dupã izvoare scrise Deºi sãrutarea ei de cãtre cel ce o citeºte nu este mãrturisitã în manuscrise, iar sãrutarea de cãtre preotul care o primeºte este mãrturisitã deja din secolul al XII-lea de cãtre codicele Sinai 1020: „ªi dupã terminarea (citirii Evangheliei) diaconul merge cãtre preot ºi preotul sãrutã Evanghelia”. La Liturghia arhiereascã acest gest este mãrturisit de asemenea ºi de manuscrise: dupã citirea Evangheliei arhiereul coboarã de pe tronul cel de sus (de unde, ºezând, a ascultat Evanghelia) „iar diaconul care a citit Evanghelia, coborând din amvon, merge la arhiereul deja coborât de pe tronul cel de sus ºi se apropie de sfânta masã ºi îi dã lui sã sãrute Evanghelia. Iar acela, sãrutându-o ºi spunând cãtre el Sã îþi fie spre mântuire! ºi binecuvântându-l, se aºeazã...” (Cod. Atena 754, Sf. Sava 362).

Cinstirea prin sãrutare a Sfintei Evanghelii de cãtre popor în diferite tradiþii liturgice În timp ce modul sãrutãrii Evangheliei de cãtre slujitor sau arhiereu este descris atât de amãnunþit de cãtre manuscrise, aºa cum am vãzut, nicãieri nu se vorbeºte despre sãrutarea ei ºi de cãtre popor. Oare Evanghelia nu se dãdea spre sãrutare ºi poporului dupã citirea ei? Singura mãrturie clarã ne este datã de lucrarea patristicã Cuvânt care cuprinde întreaga istorie ºi relatare amãnunþitã a tuturor celor sãvârºite în Dumnezeiasca Liturghie, care este pusã pe seama lui Sofronie al Ierusalimului: „Iar dupã citire, închizându-o pe aceasta („porunca”, adicã Evanghelia) cel ce a

Neajunsuri ºi argumente pentru acest obicei la Liturghie

citit-o, coboarã ºi o dã tuturor ca unor fii ca sã o sãrute” (cap. 17). Despre modelele liturgice ale Apusului avem multe mãrturii, cum deja din secolul al X-lea ºi pânã în secolul al XVIII-lea cel puþin, Evanghelia se sãruta dupã citirea ei, în afarã de slujitori ºi ceilalþi clerici, ºi de cãtre mirenii care erau prezenþi la Dumnezeiasca Liturghie. Acelaºi lucru se întâmplã ºi la Liturghia copþilor din Egipt. Evanghelia este sãrutatã de preoþi în timp ce este deschisã, iar de mireni înfãºuratã într-un acoperãmânt special. Toate acestea, puse în legãturã cu mãrturia lui Sofronie, aratã cã ºi în pãrþile noastre a fost valabil acelaºi regim, cel puþin local. O dovadã a acestui fapt este tradiþia vie care s-a pãstrat pânã în zilele noastre. Cei mai bãtrâni îºi amintesc cã în timpul citirii Evangheliei mulþi se apropiau de preot, îºi plecau capetele sau genunchii sub Evanghelie ºi dupã aceea toþi o sãrutau. Astãzi, mai ales la sate sau la Liturghiile particulare, continuã sã se întâmple acelaºi lucru, însã la o scarã mai micã. În oraºe a dispãrut aproape de tot.

Mulþi preoþi nu vãd cu ochi buni sãrutarea Evangheliei în timpul Dumnezeieºtii Liturghii, exact din pricina miºcãrii credincioºilor, a întârzierii produse, chiar ºi a întreruperii slujbei, provocatã de aceasta, de vreme ce în acel moment nu este prevãzutã cântarea vreunui imn, ca la Utrenia duminicilor, care sã acopere timpul necesar pentru sãrutarea Evangheliei. Problema, însã, nu este atât de accentuatã pe cât o cred unii, câtã vreme încet-încet se retrage de la sine ºi tinde treptat sã disparã. ªi acolo unde încã se mai pãstreazã, sunt atât de puþini cei care vin sã sãrute Evanghelia, încât pericolul întârzierii, al întreruperii sau al dezordinii este foarte mic. Nu cred cã ar fi indicat ca preotul sã refuze credincioºilor gestul acesta. Este o rãmãºiþã a unei practici vechi, pe care trebuie sã o privim cu condescendenþã. ªi, pe de altã parte, are rostul ei: este o manifestare a cinstirii ºi iubirii filiale, dupã cum am vãzut în tâlcuirea lui Sofronie („ca niºte fii o sãrutã”) ºi o atingere sfinþitoare a credincioºilor de Hristos, Cel înfãþiºat prin Evanghelie ºi Care grãieºte prin ea, de vreme ce prin ea credinciosul se pregãteºte ºi se curãþeºte de mai înainte „înainte de marea sfinþire a tainelor” (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieºtii Liturghii, 16 ºi 22) (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 390-392). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

DOGMÃ în ºtiinþã ºi în teologie Termenul dogmã capãtã o înþelegere diferitã în teologie ºi în ºtiinþã. Trãim în era îndoielii, în care certitudinea este tocmai aceea de a nu avea dogme. Totul este pus la îndoialã ºi este supus verificãrii. De aceea, ºtiinþa are un caracter antidogmatic, pentru cã pune permanent sub semnul întrebãrii fenomenele, fiind nemulþumitã de reprezentãrile curente. 1. În ºtiinþã, prin dogmatism se înþelege „ancorarea subiectivã în reprezentãri dovedite ca incomplete sau chiar eronate, inconsistente. Cu alte cuvinte, orice afirmaþie fãrã fundamentare demonstrativã care sã respecte mecanismul de verificare propriu ºtiinþei, deci neverificabilã ori simplu insuficient verificatã, cade inevitabil sub acuzaþia de a fi dogmaticã, adicã neºtiinþificã” (Adrian Lemeni, Teologie ortodoxã ºi ºtiinþã, p. 266). La nivelul ºtiinþei, dogma este perceputã ca un blocaj la nivelul de utilizare al raþiunii, ducând la o formã de imobilism care poate obstacula procesul cercetãrii ºtiinþifice.

4

2. Cu totul alt înþeles îl are dogma în spaþiul gândirii teologice, unde este înþeleasã ca adevãr de credinþã absolut, viu, neperisabil, care este enunþat, acceptat, aprofundat ºi mereu confirmat. Dogma nu cade sub raza raþiunii orizontale, de tip tehnico-ºtiinþific, ci este vorba de raþiunea iluminatã ºi fortificatã de lumina harului Duhului Sfânt. Dogma înseamnã în teologie viaþã, libertate, luminã, acces la realitatea spiritualã, verticalitate a cunoaºterii. Dogma, prin antinomiile sale are un caracter supraraþional, care atestã tocmai aspectul verticalitãþii cunoºterii spirituale. Dacã ºtiinþa cautã sã ofere repere care sã o delimiteze de pseudoºtiinþã, teologia face acest lucru prin delimitarea adevãratei învãþãturi de devierile eretice. Dogma este de aceea un îndeptar de viaþã ºi de cunoaºtere, care nu este rigid, aºa cum cred unii, ci este deschis cunoºterii ºi aprofundãrii în duh creºtin. Dogma este superioarã cunoºterii mundane, pentru cã este supraraþionalã ºi presupune o depãºire a raþiunii lumeºti ºi o

detaºare de aceasta, tocmai pentru a avea posibilitatea de a se înãlþa în regiunile eterate ale spiritului. Raþiunea ºtiinþificã rãmâne o cãutare în planul imanentului, pe când mintea teologului cautã sã se ridice spre planul transcendent, în mãsura în care transcendentul coboarã ºi se reveleazã în planul imanent. Am vãzut deci cât de diferite sunt conotaþiile pe care le primeºte termenul dogmã în teologie ºi în domeniul ºtiinþei. Pentru a pune mai bine în evidenþã diferenþa, se poate spune cã „dogma este fundamental deschidere pe vericalã, realizatã printr-un salt al minþii în afara puterilor ei naturale, cu ajutorul harului, este însã în acelaºi timp închidere pe orizontalã, adicã supune unei cenzuri categoriile minþii exercitate autonom” (Ibidem p. 270). Din contrã, ºtiinþa se afirmã prin deschidere pe orizontalã dar ºi închidere pe vericalã. Raportul este acum mai bine înþeles, în mãsura în care este vorba de domenii diferite, în care termenul dogmã capãtã în mod inevitabil conotaþii diferite, dar asta nu înseamnã cã este vorba de o prãpastie între cele douã domenii, odatã ce acelaºi progres al aprofundãrii se produce ºi în ºtiinþã, prin dezvoltarea teoriilor, ºi în teologie, prin aprofundarea dogmelor. Astfel, în ºtiinþã avem schema ipotezãdefiniþie-teorie, iar în teologie calea opinie teologicã-teologumenã-dogmã. Prof. Alexandru BRICHIUª


Argeºul Ortodox

Sãrbãtorirea a 350 de ani de la sfinþirea Mãnãstirii Hlincea din Iaºi Mãnãstirea Hlincea a sãrbãtorit duminicã, 21 noiembrie, împlinirea a 420 de ani de la ctitorire ºi a 350 de ani de la prima sfinþire. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost oficiatã de Înaltpreasfinþitul Teofan, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, alãturi de Preasfinþitul

FAMILIA „biserica din casã”

Calinic Botoºãneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaºilor, înconjuraþi de un sobor de preoþi ºi diaconi. În cuvântul de învãþãturã adresat credincioºilor prezenþi la sãrbãtoare, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Teofan a subliniat importanta Mãnãstirii Hlincea pentru credincioºii din zona Iaºului. „Care este rostul unei mãnãstiri? De a-l îndemna pe om sã fie sãrac întru pãcate ºi bogat în Dumnezeu ºi fapte bune. Ce a împlinit aceastã mãnãstire timp de trei veacuri ºi jumãtate decât sã îmbogãþeascã pe zecile, sutele, poate chiar miile de cãlugãri care au vieþuit aici timp de trei veacuri ºi jumãtate. Rolul mãnãstirii a fost ºi acela sã îmbogãþeascã pe cei din Iaºi, pe cei care au venit aici s-au închinat, au venit sãraci ºi au plecat bogaþi în Dumnezeu”, a spus Înaltpreasfinþia Sa. www.basilica.ro

UN VIS FRUMOS ÎN PLINÃ MATURITATE… Anul acesta, de Sfântul Dumitru, Liceul Teoretic „Ion Barbu” din Piteºti a sãrbãtorit 39 de ani de existenþã. Evenimentul, care a marcat deschiderea, a fost un minispectacol cu tentã folcloristicã susþinut de câþiva elevii sub îndrumarea profesoarelor Elena Smaranda, Virginia Ionescu, Simona Fortini, Daniela Dumitru, Iuliana Griga ºi Gabriela Bãdescu. Într-un cadru adecvat momentului, participanþii, îmbrãcaþi în costume populare specifice zonei Argeºului ºi Muscelului, au cântat, au dansat, au povestit despre tradiþii ºi obiceiuri de Sumedru, servindu-i pe cei prezenþi – la Hanul simbolic al Ancuþei – cu nuci, mere, covrigi, struguri, ceai ºi cafea. Elevii au participat ºi la un concurs de prezentãri Power Point, unde s-au întrecut sã ne ofere informaþii despre Sãrbãtoarea Sfântului Dumitru. Juriul – constituit ad-hoc din profesoarele Iulia Burlacu, Iuliana Griga ºi Cristina Mutu (profesor – bibliotecar) – a decis sã premieze elevele participante astfel: locul I – Alexandra Stancu, locul II – Mãdãlina Teodorescu, locul III – Denisa Radu ºi menþiune – Ana – Maria Þicu. Elevele doamnei prof. Claudia Constantinescu ne-au purtat într-o cãlãtorie plinã de imagine ºi culoare a caselor þãrãneºti din zona Muscelului ºi a domeniului boierilor Goleºti – devenit astãzi frumosul ºi renumitul „Muzeu al pomiculturii ºi viticulturii de la Goleºti”, perceput ca un muzeu al satului. Cadrele didactice le-au oferit propriilor elevi

un moment inedit, prin prezenþa doamnei conf. univ. dr. Adriana Rujan – invitata de suflet a acestei sãrbãtori. Domnia sa le-a vorbit tinerilor despre tradiþii ºi obiceiuri de Sumedru precum ºi despre aspectul religios al sãrbãtorii. Manifestãrile legate de aniversarea liceului au continuat o sãptãmânã întreagã. Fiecare elev a reuºit sã-ºi valorifice, astfel, propriul talent, pus în slujba artei cuvântului, a cifrei ºi a miºcãrii. Alãturi de invitaþii speciali, domnul director al Liceul Teoretic „Ion Barbu”, prof.

Constantin Biriboiu ºi doamna dir. adj. prof. Carmen Mustocea i-a încurajat ºi le-a susþinut, de fiecare datã, talentul ºi dãruirea artisticã ºi sportivã. Drd. Amalia Elena CONSTANTINESCU

Este consideratã beneficã renunþarea totalã la televizor? Se poate observa din ce în ce mai mult cã televizorul ne furã timpul, ne distruge imaginaþia, face foarte platã înþelegerea lumii ºi ne preocupã mai mult decât relaþia cu oamenii reali, pe care trebuie sã-i vedem ºi cãrora trebuie sã le acordãm timpul nostru. Dacã membrii familiei se pot hotãrî sã renunþe total la televizor ºi nimeni din cei ai casei nu este oprimat prin aceasta, mãsura nu poate fi decât beneficã. Altfel se pune problema atunci când noi (sau cineva din familie) nu avem curajul sã renunþãm la televizor. În acest caz, trebuie sã mergem pe calea limitãrii raþionale, care poate lua diverse forme. Nu ne referim aici la persoanele care, din motive profesionale, urmãresc programele de televiziune. Este de preferat sã devenim independenþi faþã de televizor pentru ca statul în faþa acestuia sã nu devinã precum patima fumatului sau alcoolismul, care ne pot subjuga ºi ne ocupã timpul fãrã voia noastrã. Ce sã facem atunci? Recomandabil ar fi sã închidem televizorul mãcar în perioadele de post, precum ºi miercurea ºi vinerea (în perioadele de dulce). Aceastã înfrânare îi va elibera pe cei ataºaþi de seriale, însã, chiar dacã ar fi vorba de evenimente sportive mult mediatizate (Campionate mondiale, turnee de tenis sau Liga Campionilor), în caz cã a început postul, se cuvine sã închidem televizorul. Creºtinul nu procedeazã duhovniceºte atunci când, întro zi de post, îºi permite sã urmãreascã un meci, considerat important, sau un episod dintr-un serial fãrã sfârºit. În asemenea momente, televizorul trebuie sã se transforme

doar într-un aparat de primire a informaþiilor, în situaþia în care dorim sã aflãm ultimele ºtiri ºi nu ne împrãºtiem sufleteºte. Nu poate fi pãcat dacã privim la televizor în afara posturilor, urmãrind o emisiune preferatã, poate chiar ziditoare, în cazul în care acest aparat „magic” nu ne acapareazã toatã viaþa. Uneori ne spunem cã vom sta seara, bând un ceai, când ne cam doare capul ºi nu putem citi o carte, iar rugãciunea de searã o facem mai târziu, petrecându-ne o orã sau douã în faþa televizorului. Dar nu ne putem rãspunde de ce anume trebuie sã facem aceasta... O astfel de dependenþã trebuie negreºit îndepãrtatã din viaþa noastrã. Putem susþine, desigur, cã televizorul, ca sistem tehnic-material, nu este pãcãtos în sine ºi nici cã televiziunea este demonicã, dar în felul în care se prezintã astãzi, ea este asociatã cu pãcatul în proporþie de 99 la sutã. Într-adevãr, un om înþelept, care poate extrage din emisiunile TV procentul rãmas curat, nu are nimic de pierdut. Dacã este reþinut ºi poate urmãri transmisiunile de pe TV TRINITAS sau alte emisiuni folositoare, spre exemplu, iar atunci când emisiunea se terminã nu schimbã canalul cãtre un talkshow consumator de timp ºi energie sufleteascã, acesta poate folosi televizorul cu discernãmânt. Dar, de obicei, omul care dobândeºte o astfel de înþelepciune nu mai are nevoie de televizor... (Pr. Maxim Kozlov, Familia, ultimul bastion, Ed. Sophia, Bucureºti, 2009, pag. 261-263). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

Postire, veghere, citire, pocãinþã, ascultare Trebuie sã biruim pofta pântecelui ºi sã ne uºurãm sufletul nu numai prin postiri, ci ºi prin vegheri, citiri ºi cãinþã deasã a inimii în care sã plângem la amintirea amãgirilor ori a înfrângerilor noastre. Astfel, inima ni se aprinde când de groaza pãcatelor, când de dorinþa desãvârºirii ºi sfinþeniei, încât, cuprinºi

ºi stãpâniþi deopotrivã de griji ºi meditaþii de acest fel, recunoaºtem cã hrana ne este îngãduitã nu atât spre plãcere, cât impusã ca povarã. Pentru pãstrarea curãþiei duhului ºi trupului nu-i îndestulãtoare numai înfrânarea de la mâncare, fãrã alãturarea ºi a celorlalte virtuþi

sufleteºti. De aceea, mai înainte de toate trebuie învãþatã umilinþa prin practicarea ascultãrii, supunând trupul la obosealã printr-o muncã istovitoare. (dupã Sfântul Ioan Casian) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Iubiþi Lumina! „Acolo unde domneºte întunericul, încolþeºte pãcatul. Vinovatul nu e acela care pãcãtuieºte, ci acela care-l þine în întuneric” (Victor Hugo)

DE LA ÎNSTRÃINARE LA APROPIERE Cu o sãptãmânã în urmã am primit un telefon de la o prietenã care, încântatã, voia sã-mi povesteascã despre descoperirea pe care a fãcut-o. Ea a nãscut cu aproximativ o lunã de zile în urmã o fetiþã care nu mai contenea cu plânsul din pricina colicilor. Informându-se despre aceastã problemã, prietena mea a aflat cã în triburile africane unde femeile îºi poartã copiii la piept cât e ziua de lungã vreme de mai multe luni de la naºtere, nu existã noþiunea de „colici”. Motivul este, dupã cercetãrile psihologice, faptul cã protecþia oferitã copilului de iubirea permanentã a mamei, manifestatã prin neînstrãinarea pruncului, îi conferã acestuia cadrul unei dezvoltãri sãnãtoase atât din punct de vedere fizic, cât ºi afectiv. Aflând acestea, prietena despre care vorbeam mi-a spus cã a început a pune în practicã cele aflate, iar copila ei nu mai ºtie sã plângã decât atunci când îi e foame sau altceva trecãtor o deranjeazã. Desigur, unii ar putea spune cã aplicarea acestei metode este anevoioasã ºi, în plus, poate provoca copilului o dependenþã nedoritã. Totuºi, observaþiile aratã faptul cã dependenþele ce urmeazã acestei practici sunt foarte rare. ªi nu ar putea fi decât o dependenþã bunã, aceea de iubire. Decât sã îþi ajungã copilul un strãin, mai bine sã ajungã iubitor; decât un om cu potenþialitãþi de brutã, datorate înstrãinãrii, mai bine cu cel mai înalt potenþial de umanitate. Fenomenul prezentat e semnul cel mai timpuriu ce indicã beneficiile iubirii omului faþã de om, indicã forþa tãmãduitoare a iubirii, nu desprinsã din basme, ci din experimentare. Acela care are dragoste, simte cã ea este o putere care lucreazã asupra lumii, dar în special asupra celui iubit. ªi cel iubit simte cã dragostea este o putere care iese din celãlalt ºi lucreazã asupra sa, transformându-l. Dacã rãul se prinde de om oricum, binele se prinde cu mare trudã. Dacã vrei sã înveþi pe un om sã fie rãu, nu trebuie decât sã-i sugerezi, iar el începe un proces de transformare. Aceasta pe de o parte din pricina firii cãzute, plinã de slãbiciuni, iar pe de altã parte din pricina duhului mândru ºi invidios care îi dã omului târcoale încã de când acesta a ieºit din mâinile Creatorului. Pare straniu cum aºa de lesne poate cãdea omul 10 trept deodatã, în vreme ce cu foarte anevoie abia urcã câte una. Ar putea Dumnezeu sã-l apuce de guler si sã-l ducã direct în vârful virtuþilor, însã pentru cã El e însãºi Nobleþea, nu ar trage de om ca sã-l aducã unde acesta poate nu voieºte sau nu voieºte destul. Dumnezeu nul vrea pe om aºa cum o fi, doar pentru a nu-l pierde, ci îl vrea cu talantul înmulþit, îl vrea educat, îl vrea dornic, îl vrea iubitor. De aceea a înainta spre bine e întotdeauna o trudã, un permanent efort de voinþã; doar aºa ajunge omul demn de Dumnezeu, ajunge sã fie în act o cununã a creaþiei. Dacã vrei sã înveþi pe un om sã fie bun, atunci trebuie sã ai faþã de el dragoste, pentru cã nevoia de dragoste este pentru el una ontologicã. De la dragoste sau de la lipsa ei pleacã tot binele ºi sãnãtatea, sau tot haosul ºi dezechilibrul. Dar dragostea presupune, dupã cum am vãzut în cazul copilului, rãmânere aproape, ne-separare de celãlalt. Separarea se poate face în nenumãrate feluri, dar în primul rând prin judecare. În momentul în care ai judecat omul, te-ai rupt de el ºi te-ai aºezat deasupra lui. Iar de la înãlþime nu-l mai poþi ajuta, pentru cã nu-l iubeºti. Dacã vrei sã aduci pe cineva de la rãu la bine, trebuie sã i te faci aproape, dupã exemplul biblic al celui ce „s-a fãcut aproapele” omului cãzut între tâlhari. „Sã te faci”, adicã sã devii ceea ce nu erai, sã poþi participa la viaþa lui fãrã ca sã te înrobeºti, ci ca sã-l dezrobeºti. Toþi oamenii sunt precum copiii mici, iar colicile lor sunt slãbiciunile lor, suferinþele, tristeþile, dezamãgirile, neputinþele, neºtiinþa. De aceea, „Tot ce facem- rugãciune, sfat, mustrare- sã facem cu iubire. Fãrã iubire, rugãciunea nu foloseºte, sfatul rãneºte, mustrarea îl vatãmã ºi- nimiceºte pe celãlalt, care simte dacã îl iubim sau nu, ºi rãspunde pe potrivã. Iubire, iubire, iubire! Iubirea fratelui ne pregãteºte sã-L iubim mai mult pe Hristos. Nu-i frumos?” (Ne vorbeºte pãrintele Porfirie ,pag. 302) ªi mai mult, mai adânc sfãtuieºte pãrintele Porfirie pe aceia care doresc sã trãiascã viaþa omului deplin, singurul mod autentic ºi sãnãtos de viaþã: „Sã rãspândim iubirea noastrã tuturor, dezinteresat, fãrã a cãuta la starea lor. Când vine înlãuntrul nostru harul lui Dumnezeu, nu ne va mai pãsa dacã ne iubesc sau nu, dacã ne vorbesc cu bunãtate. Vom simþi noi nevoia de a-i iubi pe toþi. Este egoism sã vrem ca ceilalþi sã ne vorbeascã cu bunãtate. Sã nu ne strâmtoreze cele potrivnice. Sã-i lãsãm pe toþi sã ne vorbeascã aºa cum simt. Sã nu cerºim iubirea. Sã urmãrim a iubi ºi a ne ruga din tot sufletul pentru aceia. Atunci vom vedea cã toþi ne vor iubi fãrã sã urmãrim aceasta, fãrã sã le cerºim deloc iubirea. Ne vor iubi liber ºi sincer din adâncul inimii lor, fãrã sã-i silim. Atunci când iubim fãrã sã urmãrim a fi iubiþi, se vor aduna toþi împrejurul nostru ca albinele. Asta e valabil pentru noi toþi” (Ibidem, pag. 302). Iuliana Gabriela POPA

6

La fiecare pas pe care îl facem, observãm cât de norocoºi suntem cã avem un cer deasupra capului, flori ºi copaci care ne lumineazã viaþa ºi o casã unde sã locuim. Ne minunãm de cele mai multe ori de propria noastrã existenþã, de tot ceea ce se întâmplã în jurul nostru. Suntem niºte furnici locuind pe un pãmânt bogat… ªtim cã existã un Dumnezeu care ne-a dat viaþã, care ne-a binecuvântat existenþa cu cele mai frumoase lucruri, care ne-a oferit lumina ºi ne-a arãtat calea cea bunã… Dar, cu toate acestea, încã ºovãim, nu mulþumim cum se cuvine ºi trãim de cele mai multe ori în întuneric. Suntem oameni, deci greºim… ªi totuºi… Soarele ne lumineazã ºi sufletele ºi cerul. Am fi orbi în întuneric. Iubim lumina. Suntem ca ºi florile care tânjesc dupã luminã, dar nu

suntem conºtienþi. Ne izolãm în peºteri misterioase ºi adânci, în care domneºte întunericul, uneori lipsite de razele luminii ºi asta ne face rãu. De ce? Nici noi nu ºtim. Ne gândim cã am obþinut totul pe cont propriu ºi acum trebuie sã ne lãudãm cu aceasta, uitãm de Dumnezeu. Începem sã pãcãtuim, poate la început fãrã sã realizãm unde vom ajunge. Gândul, întâi de toate, cuvântul ºi apoi fapta. E ruºinos cum ajungem încet-încet sã ne pierdem calitãþile, sã se instaureze dictatura pãcatului. Rãtãcim pe cãile vieþii fãrã un scop anume ºi ne pierdem. Devenim ºi noi captivi printre umbre, ajungem de la eros la thanatos. Ne pierdem sufletele. Pentru ce? Ne complãcem cu pãcatul, trãim în plãcere ºi uitãm de Creator. O sãmânþã aruncatã între spini ajunge ºi ea o buruianã, un om trãind în întuneric se sãlbãticeºte. Pãcatul este ca o sãmânþã ce creºte, creºte ºi iar creºte, pânã ce devine o închisoare care ajunge sã ne placã, sã ne încânte, dar care, în realitate ne este foarte dãunãtoare. Cu ce preþ însã? Ne pierdem libertatea, uitãm de poruncile divine, uitãm cã trãim cu un scop. Ne înrobim sufletele ºi le supunem chinului veºnic… Dar, se poate ca uneori sã existe un om luminat, mai presus decât noi, care sã cunoascã adevãrata cale ce duce spre mântuire ºi sã tacã… De ce nu ia atitudine? Nici el nu ºtie… ªi totuºi, ar trebui sã ne îndrume, sã ne

readucã speranþa, sã ne poarte paºii spre Luminã. Toþi îl laudã, el devine mândru, sau poate nu, ºi uitã ca are un frate care cere ajutor. Astfel, ºi el ajunge sã îºi vândã sufletul ºi sã piardã o parte din ceea ce i se cuvenea. Alegem de cele mai multe ori cãi pe care, mai târziu, le schimbãm. „Încurcate sunt Cãile Domnului”, e adevãrat. Vãzând un om în întuneric, noi trebuie sã-l sprijinim, sã-i redãm nãdejdea ºi sã îl ajutãm sã se ridice. „Dar, dacã el se ridicã, atunci eu ce-am sã fac?” Sã nu credeþi cã, dacã el se lumineazã, atunci vã ia locul ºi devine mai mare ca voi. Nu. Numai ajutându-l pe el veþi reuºi sã vã înãlþaþi ºi voi. Sfãtuiþi pe cel aflat în cumpãnã, cãci nu veþi ºti niciodatã dacã aþi fi putut sã-l salvaþi de pãcat. Nu ocoliþi pe nimeni care pare sã vã cearã ajutorul. Dovediþi cã vã pasã! Poate cã vã va ocoli el pe voi, dar, încercaþi sã îl întoarceþi pe calea cea dreaptã oferindu-i propriul vostru exemplu. Încercaþi, întru numele Domnului sã îl luminaþi, rugaþi-vã pentru el. Plecaþi-vã ochii ºi asupra rãtãciþilor, cãci dacã îi ignoraþi, existã posibilitatea ca ºi voi sã vã pierdeþi. Sunt multe exemple de acest fel în literaturã, ºi chiar în viaþa noastrã de zi cu zi, numai cã noi nu privim dincolo de aparenþe. Am sã vã ofer un singur exemplu: Jean Valjean, din romanul „Mizerabilii”, scris de Victor Hugo, a ajuns ocnaº prin simplul fapt cã a furat o pâine pentru a oferi hranã familiei sale, el fiind sãrac. Ispãºindu-ºi pedeapsa la ocnã, o pedeapsã cu mult prea mare pentru fapta sa, ajunge sã trãiascã în întuneric, sã-i urascã pe toþi ºi el, la rându-i, ajungând sã fie urât de ceilalþi. Ajuns în casa unui episcop, dupã ce fusese alungat de oameni ºi de animale, este primit cum se cuvine, în ciuda reputaþiei sale. În timpul nopþii, în urma unei lupte lãuntrice, el furã obiectele de preþ ale episcopului, fiind prins, în cele din urmã de autoritãþi. Confruntat cu episcopul, acesta din urmã îi oferã alte obiecte de preþ, douã sfeºnice, negând cã Jean Valjean i-ar fi furat argintãria. „Jean Valjean, fratele meu, tu nu mai eºti în stãpânirea rãului, ci a binelui. Îþi cumpãr acum sufletul; þi-l smulg din gheara gândurilor negre ºi a duhului pierzãrii ºi-l dãruiesc Domnului.” Acestea au fost cuvintele episcopului. De ce sã nu procedãm ºi noi la fel? Aºadar, sã ne înãlþãm spre culmile Paradisului. Sãdiþi pretutindeni, deci, iubirea pentru Dumnezeu ºi plecaþi privirea spre pãcãtos. Depãrtaþi-vã de pãcat ºi iubiþi Lumina! Maria – Nicoleta TIRICà C.N.L. „Zinca Golescu”, Piteºti


Argeºul Ortodox

PREÞUL ASCULTÃRII DE DUMNEZEU Dumnezeu este vrednic de încredere întotdeauna, îndeosebi în perioadele de instabilitate socialã ºi în situaþiile grele. ªtirile din lume ne amintesc zi de zi cã viaþa pe pãmânt rãmâne haoticã, imprevizibilã ºi ameninþatã continuu. Invaziile militare, cãderea instituþiilor financiare, foametea rãspânditã, proliferarea nuclearã ºi alte „titluri de primã paginã“ lasã loc prea puþin pentru mulþumirea de sine. Dezintegrarea moralã înghite societatea modernã, în timp ce aisbergurile financiare rãspândesc frica printre liderii internaþionali. A considerat oare Baruc cã soliile proorocului Ieremia erau mai potrivite ca oricând în vremea aceea? Baruc a slujit ca scrib al proorocului Ieremia în timpul celei mai tulburi perioade din istoria lui Israel. Totul se prãbuºea în jurul lor. Babilonul zdrobea ca un tãvãlug popoarele care i se împotriveau. Iuda a cãzut în faþa competenþei militare a Babilonului. În aparenþã, conducãtorii lui Iuda erau fiecare câte un „Toma necredinciosul“, nereuºind sã înþeleagã faptul cã Dumnezeu era cu adevãrat demn de încredere. De aceea ºi-au pus încrederea în alianþele politice cu alte naþiuni, a cãror capacitate de a înfrânge Babilonul era aproximativ egalã cu aceea a unor furnici de a cãra zgârie-nori! Noi în cine ne punem încrederea în vremuri de tulburãri sociale sau în situaþii dificile? Probabil cã a ne pune încrederea în noi înºine sau în abilitãþile noastre de a comunica, în relaþiile noastre politice sau în rezervele noastre financiare demonstreazã mai puþinã inteligenþã decât a avut Iuda, când ºi-a pus încrederea în Egipt. Totuºi, dincolo de orizontul tulbure, Dumnezeu rãmâne sigur, neschimbãtor, demn de încredere ºi preocupat îndeaproape de încercãrile omeneºti ºi de situaþiile din lume. Încrederea în El este hotãrârea cea mai importantã a omenirii în zilele noastre. În Vechiul Testament, scribul apare pentru prima datã ca fiind o persoanã aflatã în conducere (Ieremia 5, 14). în perioada monarhiei (secolele XI - X î.Hr.), scribul era un oficial înalt, care se ocupa de finanþe, legi ºi administraþie (IV Regi 22, Ieremia 36, 10). Baruc, asociatul proorocului Ieremia, era un scrib (Ieremia 36, 32). În civilizaþiile din vechime, când scrisul era limitat, scribii alcãtuiau o clasã profesionala foarte respectatã. Statutul lor educaþional ºi specializarea lor în domeniile economic, juridic, guvernamental ºi religios le ofereau un loc privilegiat în societate. Perspectivele lui Baruc erau mult mai înalte decât cele ale unui iudeu de rând. Seraia, fratele lui, era un oficial înalt la curtea lui Zedechia (Ieremia 51, 59). Acest statut sugereazã cã asocierea lui Baruc cu proorocul Ieremia, care era marginalizat din punct de vedere politic, indicã faptul cã el a luat o decizie spiritualã personalã. În aparenþã, asemenea lui Moise cu multe generaþii în urmã, el a refuzat avantajele curþii regale, alegând mai degrabã „sã sufere împreunã cu poporul lui Dumnezeu, decât sã se bucure de plãcerile de o clipã ale pãcatului“. Astfel de sacrificii sunt admirabile oriunde, dar par de douã ori mai admirabile în anii dezastruoºi ai sfârºitului existenþei lui Iuda, când nesiguranþa predomina. El a înþeles cã „trãdarea“ lui Iuda în favoarea Babilonului nu fãcea decât sã-i punã viaþa în pericol. Aflaþi în mijlocul tulburãrilor ºi nesiguranþei naþionale, Baruc ºi contemporanii lui s-au confruntat cu o dezintegrare rapidã a „stâlpilor” societãþii lui Iuda. Fortificaþiile Ierusalimului se dovediserã a fi incapabile sã opreascã mãcelul babilonian. Serviciile de închinare de la templu, barometrul spiritual pentru Israel, se cufundaserã în pãgânism. Ironic, aceastã închinare pãgânã fusese înlãturatã doar cu câþiva ani în urmã de reformele radicale ale lui Iosia. Reformele lui restabiliserã sfinþenia în respectarea instrucþiunilor levitice pânã la niveluri care nu mai fuseserã vãzute de multe generaþii. Pentru cã nu mai era sub ocrotirea lui Dumnezeu, þara era devastatã de foamete ºi alte dezastre naturale. În loc sã asculte chemarea la pocãinþã adresatã de proorocul Ieremia, conducãtorii lui Iuda ajunseserã chiar mai sfidãtori, apãrând nelegiuirile, persecutându-i ºi chiar ucigându-i pe profeþi ºi adâncindu-se ºi mai mult în închinarea idolatrã. O comparaþie a problemelor contemporane cu situaþia lui Iuda ar trebui sã ne inspire speranþã. Dacã Dumnezeu ªi-a împlinit fãgãduinþele cu Iuda, atunci ar trebui sã ne aºteptãm sã facã la fel ºi în zilele noastre, faþã de toþi cei care sunt dispuºi sã creadã. Lumea pe care o cunoºtea Baruc se apropia de sfârºit. Ierusalimul ºi Iuda îºi trãiau ultimele clipe. Asiria, care dominase Orientul Apropiat din Antichitate mai bine de douã sute de ani, era angajatã într-un rãzboi civil ºi îºi pierdea puterea asupra statelor vasale. între timp, la orizont se afla o nouã superputere: Babilonul. Iuda a avut un scurt timp de rãgaz ºi, sub Iosia (640609 î.Hr), care a fost un rege bun, a reuºit sã-ºi extindã teritoriile ºi sã-ºi înnoiascã angajamentul de închinare la Dumnezeul cel adevãrat. Cu toate acestea, odatã cu schimbãrile rapide care au avut loc spre sfârºitul secolului al VII-lea î.Hr, timpul sfârºitului se apropia pentru Ierusalim. Împãratul Iosia a murit în rãzboiul cu egiptenii (IV Regi 23, 29). Fiii lui, care au domnit dupã el, nu au fost ca tatãl lor ºi s-au rãzvrãtit de repetate ori împotriva Babilonului, iar aceasta a fost o greºealã fatalã. În cele din urmã, în anul 586 î.Hr, Ierusalimul a fost cucerit, templul a fost nimicit ºi mulþi iudei au fost luaþi în robie. Baruc a trãit în acest timp de schimbãri ºi pierderi mari. Totuºi, chiar dacã lumea lui se destrãma, el a lãsat o moºtenire pe care niciun împãrat ºi niciun rãzboi nu puteau sã o nimiceascã. Ce putem oare învãþa astãzi de la Baruc ? Lumea lui Baruc era construitã în jurul realitãþilor politice, economice ºi religioase care existau la data aceea. Din punct de vedere politic, þara lui Iuda era exasperatã sub jugul babilonian. Curentele naþionaliste puternice afectau toate cercurile societãþii. Oamenii voiau sã fie eliberaþi de sub dominaþia Babilonului. Din punct de vedere economic, lucrurile mergeau destul de bine, cel puþin pentru o parte a populaþiei, care se îmbogãþea prin exploatarea celor sãraci. Desigur, în Iuda exista un sistem religios care ar fi trebuit sã stea la temelia societãþii. Numele lui Baruc înseamnã „Un om binecuvântat“, iar Baruc pare sã fie binecuvântat. El era scrib, ceea ce înseamnã cã era un om foarte educat. Se pare cã provenea dintr-o familie de scribi ºi avea relaþii de familie bune. Nu ni se spune cu exactitate cum a ajuns Baruc în slujba preotului ºi proorocului

Ieremia. Probabil cã a fost atras de legãtura fermã a proorocului Ieremia cu Dumnezeu. Într-adevãr, idealul social, politic ºi economic pe care îl propovãduia proorocul Ieremia avea la bazã descoperirea lui Dumnezeu. Lui Ieremia nu îi era fricã sã stea de partea Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacã faptul acesta era considerat incorect din punct de vedere politic. Prin viziunile lui, proorocul Ieremia avea o înþelegere pãtrunzãtoare ºi unicã a lipsei de temeinicie a structurilor în care se încredea societatea lui ºi a fost chemat de Dumnezeu sã-i avertizeze pe oameni cu privire la urmãrile faptelor lor, dacã nu aveau sã îºi schimbe cãile. Probabil cã dorinþa de a lua parte la lucrarea aceasta 1-a determinat pe Baruc sã-ºi îndeplineascã rolul lui special. Cartea lui Ieremia ne oferã câteva informaþii unice în legãturã cu procesul de scriere a Bibliei. Baruc, scribul lui Ieremia, participã realmente la transmiterea ºi pãstrarea Cuvântului lui Dumnezeu. In Ieremia 36, 4, proorocul îl cheamã pe Baruc ºi, în timp ce dicteazã un mesaj pentru popor, Baruc îl scrie pe un pergament. Aceasta este o ilustraþie excelentã a felului în care funcþioneazã inspiraþia. În primul rând, Dumnezeu nu preia controlul fizic asupra profetului Ieremia ºi nu îi miºcã mâna, în timp ce scrie. Mai degrabã, Dumnezeu îi dã proorocului Ieremia viziuni ºi mesaje. Apoi, proorocul ar trebui sã formuleze mesajul ºi sã îl scrie, însã în acest caz, nu proorocul Ieremia scrie, ci el îi dicteazã lui Baruc, iar acesta scrie. De asemenea, Baruc transmite mesajul în public. Din cauzã cã proorocul Ieremia nu este privit favorabil la curte ºi pentru cã îi este interzis sã intre în templu, Baruc este cel care citeºte mesajul profetic în templu, într-o zi de

sãrbãtoare. Baruc nu pretinde niciodatã cã vorbeºte în numele lui ºi nici chiar în numele proorocului Ieremia, ci el spune cã mesajul vine de la Dumnezeu. Mesajul lui Dumnezeu nu flateazã opinia publicã ºi nici nu se adapteazã la aceasta. El nu este întotdeauna, nici mãcar adesea „corect din punct de vedere politic“. Mesajul lui Dumnezeu nu se contrazice. Interpretãrile omeneºti ale mesajului ar putea sã fie contradictorii, dar mesajul în sine, niciodatã. Ideea este cã Dumnezeu nu ne-a dat numai Cuvântul Sãu, ci ºi motive foarte bune de a ne încrede în acest Cuvânt, chiar dacã ajungem la pasaje pe care nu le înþelegem sau care ne ofenseazã. În cele din urmã, poporul iudeu pare sã înþeleagã tot mai bine gravitatea situaþiei. În cartea proorocului Ieremia 36, 9, poporul s-a adunat la Templu pentru o zi de post înaintea Domnului. Prin relaþiile lui profesionale cu alþi scribi, Baruc reuºeºte sã obþinã un loc public potrivit, în chilia lui Ghemaria, la intrarea în Templu. Aici, Baruc începe sã citeascã sulul pe care i-1 dictase proorocul Ieremia. Dupã ce Baruc citeºte mesajul, oficialii de la curte îi cer sã îl citeascã în particular pentru ei. Dupã ce întreabã de unde vine mesajul, oficialii hotãrãsc sã-1 aducã în atenþia împãratului. Pentru o clipã, se pare cã solia aceasta ar fi putut sã aducã o schimbare în þara lui Iuda. Este un moment de speranþã pentru Baruc. Dacã lucrurile s-ar schimba, ar însemna cã a meritat sã-1 susþinã pe proorocul Ieremia. În reforma care ar fi putut sã aibã loc, el ar fi putut sã fie un om important, poate chiar într-o poziþie din guvern. Sulurile erau fãcute din papirus ºi erau scumpe. Ele trebuiau sã fie copiate cu mâna. Din acest motiv, fiecare sul era ceva rar ºi preþios. Sulul acesta conþinea mesajul lui Dumnezeu pentru împãratul Ioiachim. Prin faptul cã au tãiat sulul în bucãþi ºi l-au ars, împãratul ºi slujitorii lui L-au insultat intenþionat pe Dumnezeu. Dar arderea sulului însemna pierderea multor ore de muncã grea pentru Baruc. Baruc, care a sperat probabil o poziþie onorabilã la curte, îºi dã seama acum cã nu a susþinut pe cine trebuia ºi ºi-a sabotat efectiv viitorul ca scrib la curtea regalã din Ierusalim. De asemenea, el 1-a înfuriat pe omul cel mai puternic din împãrãþie. Aici este o situaþie clarã, în care cel care stã de partea Domnului trebuie sã plãteascã un preþ. În aceste condiþii, Baruc este un proscris, alãturi de proorocul Ieremia. Slujitorii împãratului îi cautã pe cei doi pretutindeni în oraº. Pe calea lui Dumnezeu nu existã loc pentru laºi sau pentru oameni care vor sã se foloseascã de Dumnezeu pentru a face carierã. Viaþa solului lui Dumnezeu nu este condusã de ambiþii personale, ci, mai degrabã, el lasã voia lui Dumnezeu sã se descopere în viaþa sa oricât ar costa. Uneori, preþul poate sã fie foarte mare. Domnul avea o solie specialã pentru Baruc (Ieremia 45). Dacã luãm în considerare circumstanþele, nu este de mirare. Mai întâi, referinþa istoricã la cel de-al patrulea an al lui Ioiachim. Este foarte probabil cã proorocul Ieremia se afla în închisoare, iar perspectiva unei înviorãri religioase printre conducãtorii lui Iuda nu mai pare a fi probabilã. În al doilea rând, cel puþin din perspectivã pãmânteascã, viitorul lui Baruc pare, în cel mai bun caz, întunecat. Prin urmare, aºa cum declarã cartea proorocului Ieremia 45, 3, Baruc are ceea ce se poate numi „o zi proastã”. Desigur, a ne simþi respinºi, triºti, sau dispreþuiþi este o parte fireascã din existenþa noastrã omeneascã pe un pãmânt cãzut. Existã multe motive pentru un astfel de simþãmânt ºi nimeni nu ar trebui sã creadã cã este o greºealã sau un pãcat sã se simtã aºa.

Dacã luãm în considerare circumstanþele, ar pãrea nefiresc sã nu avem ºi astfel de trãiri. Desigur, o mulþime de personaje biblice au trecut prin momentele lor de disperare. Dacã avem impresia cã noi vom reuºi sã le evitãm, ne înºelãm singuri. Cel mai important pentru noi este ca, în perioadele de tulburare emoþionalã ºi tristeþe, sã ne amintim cã faptul acesta nu înseamnã cã Dumnezeu ne-a pãrãsit. Înseamnã doar cã, asemenea tuturor oamenilor din aceastã lume cãzutã, ºi noi suferim în viaþã. Faptul cã suferinþa este sau nu din cauza noastrã nu conteazã. Ce conteazã este ca, atunci când suferim, sã nu-1 lãsãm pe cel rãu sã se foloseascã de întristarea noastrã pentru a ne îndepãrta de Domnul ºi pentru a ne face sã avem resentimente faþã de El. Important este sã cerem împlinirea fãgãduinþelor de iertare, de vindecare, un viitor mai bun ºi o viaþã nouã pe noul pãmânt. Baruc este trist, îndurerat, neliniºtit ºi istovit. Baruc vede cum lucrarea vieþii lui este distrusã ºi toate visurile lui se risipesc ca o ceaþã. Dar ºi inima lui Dumnezeu este îndureratã. El S-a îngrijit de Israel ºi 1-a ocrotit cu duioºie. Asemenea unui pãrinte care suferã din cauza copilului lui încãpãþânat ºi rãzvrãtit, Domnul 1-a avertizat pe poporul Sãu ºi 1-a rugat sã se întoarcã la El timp de o mie de ani. Durerea ºi tristeþea lui Baruc sunt doar o reflectare vagã a durerii lui Dumnezeu. Probabil cã de aceea inima lui Dumnezeu este miºcatã întotdeauna de necazurile noastre. Noi nu plângem niciodatã singuri. Dumnezeu, care cunoaºte „numãrul firelor’ de pãr“ din capul nostru, îºi ia timp sã-i vorbeascã scribului descurajat, îl încurajeazã ºi îi dã speranþã. În timpul pedepsei care va veni curând asupra lui Israel, Baruc va fi salvat. Dumnezeu îi va pãstra viaþa. Expresia din versetul 5 („þie îþi voi da ca pradã de rãzboi viaþa ta”) poate sã fie regãsitã ºi în alte pãrþi ale cãrþii lui Ieremia (Ieremia 21, 9; 38, 2 ºi 39, 18). Ea evocã imaginea unui soldat care îºi scapã viaþa dupã o bãtãlie pierdutã. Paradoxal, mântuirea vine numai prin înfrângere. Iisus Hristos a câºtigat biruinþa prin umilinþa ºi înfrângerea aparentã de la Cruce. Noi putem sã gãsim siguranþa, numai când suntem dispuºi sã încetãm sã luptãm ºi sã ne predãm viaþa, planurile ºi viitorul în mâinile lui Dumnezeu. În cartea proorocului Ieremia 45, Dumnezeu îi aminteºte lui Baruc ce este important cu adevãrat. În Sfânta Evanghelie dupã Matei la capitolul 6, Iisus Hristos ne aminteºte cã viaþa este mai importantã decât proprietãþile pãmânteºti. Dintre toate visurile lui de mãreþie, tot ce a contat cu adevãrat pentru Baruc în ceasul dezastrului a fost propria viaþã. Ironic, chiar dacã din cauza loialitãþii lui faþã de proorocul Ieremia, Baruc a ratat un mare viitor pe scena politicã a Ierusalimului, faptul acesta i-a salvat realmente viaþa ºi i-a dat o moºtenire mult mai mare decât orice ar fi putut sã viseze. Luând un alt sul, proorocul Ieremia 1-a dat lui Baruc, care a scris în el, dupã spusele proorocului Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împãratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adãugate la ea. Mânia omului cãutase sã opreascã lucrãrile prorocului lui Dumnezeu; dar chiar mijloacele prin care împãratul Ioiachim se strãduise sã limiteze influenþa slujitorului lui Dumnezeu au dat o altã ocazie pentru a face clare cerinþele divine. Duhul de împotrivire faþã de mustrare, care a dus la prigonirea ºi întemniþarea proorocului Ieremia, existã ºi astãzi. Mulþi refuzã sã ia seama la avertizãrile repetate, preferând sã-i asculte pe cei, care le linguºesc vanitatea ºi trec cu vederea faptele lor rele. Slujitorii aleºi ai lui Dumnezeu trebuie sã întâmpine cu rãbdare ºi curaj încercãrile ºi suferinþele care vin asupra lor prin mustrare, neglijare ºi prezentare greºitã. Sã continue sã se achite cu credincioºie de lucrarea pe care Dumnezeu le-a dat-o de fãcut, amintindu-ºi mereu cã prorocii din vechime ºi Mântuitorul lumii Iisus Hristos, împreunã cu Sfinþii Apostoli, au suferit ocarã ºi persecuþie din pricina Cuvântului sfânt. Este foarte important sã ne amintim cum a condus Dumnezeu istoria. Totuºi ar fi lipsit de înþelepciune sã ne încredem în simbolurile întipãrite în istoria aceea, fãrã sã le corelãm cu o relaþie activã cu Dumnezeu. Cei din þara lui Iuda au fãcut greºeala aceasta. Atitudinea lor poate fi exprimatã astfel: „Gândiþi-vã la Templul acesta frumos. O asemenea grandoare demonstreazã cu claritate favoarea divinã faþã de noi, poporul ales de Dumnezeu. Atâta vreme cât ne bazãm pe simbolul acesta, siguranþa noastrã nu este ameninþatã de nimic. Chiar dacã am fost rãi ºi nu am þinut poruncile lui Dumnezeu, chiar dacã am fost aroganþi cu semenii noºtri ºi am umblat dupã plãceri nesfinte, Dumnezeu ne va ocroti ºi ne va menþine identitatea culturalã ºi naþionalã”. Proorocul Ieremia a avut misiunea din partea lui Dumnezeu de a mustra aceastã stare de mulþumire de sine, iar Baruc avea rolul de purtãtor de cuvânt al proorocului Ieremia. Prins în focul încruciºat al conflictelor politice, Baruc s-a confruntat cu nevoia de a alege între credincioºia faþã de Dumnezeu ºi compromisul fãcut din considerente politice. Cât de dispuºi suntem oare ºi noi astãzi sã ne jertfim ambiþiile pãmânteºti în favoarea principiilor sfinte creºtineºti, spirituale ? Cu toþii dorim ca lucrurile sã meargã bine, dorim o existenþã mai bunã aici ºi acum. Totuºi, adesea, lucrul acesta nu se întâmplã sau cel puþin nu se întâmplã aºa cum ne imaginãm sau am dori noi. De aceea, este important ca, oricare ar fi situaþiile prin care trecem, sã nu uitãm speranþa cea mare care ne aºteaptã îndatã ce experienþa îngrozitoare a pãcatului, a suferinþei ºi a morþii se va încheia pentru totdeauna. „Cãci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arãtat tuturor oamenilor. Învãþându-ne pe noi sã lepãdãm fãrãdelegea ºi poftele lumeºti ºi, în veacul de acum, sã trãim cu înþelepciune, cu dreptate ºi cu cucernicie. ªi sã aºteptãm fericita nãdejde ºi arãtarea slavei marelui Dumnezeu ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca sã ne izbãveascã de toatã fãrãdelegea ºi sã-ªi curãþeascã Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” ( Tit, 2, 11-14). „Doamne Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat ºi noaptea înaintea Ta. Sã ajungã înaintea Ta rugãciunea mea; pleacã urechea Ta spre ruga mea, Doamne” (Psalmii 87, 1-2). Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI Patriarhul României la Hramul Mãnãstirii Snagov Cea mai veche mãnãstire din Arhiepiscopia Bucureºtilor, Mãnãstirea Snagov ºi-a serbat hramul duminicã, 21 noiembrie, în ziua sãrbãtorii „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului”. Cu prilejul hramului sfântului lãcaº, Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiatã de Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi. În cuvântul sãu de învãþãturã Preafericirea Sa a explicat credincioºilor de ce este necesar sã devenim mai milostivi: „Într-o lume lacomã dupã îmbogãþire, în care oamenii sunt aproape obsedaþi dupã cele materiale, în care nu mai este respect pentru persoanã, nu mai conteazã persoana, ci doar profitul, dorinþa de a acumula bunuri materiale în jur, chiar dacã ne dezumanizãm ºi ne pierdem sufletul din punct de vedere spiritual, este o mare ispitã. Criza economicã prin care trecem astãzi este rezultatul lãcomiei unora care ºi-au pus prea mare nãdejde numai în bogãþiile materiale trecãtoare”. De asemenea Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române a vorbit ºi despre pregãtirea duhovniceascã din timpul postului: „Sãrbãtoarea Intrãrii în Bisericã sau în Templu a Maicii Domnului este o sãrbãtoare veche. Ea a început sã se rãspândeascã în Bisericã începând cu secolul al VIII-lea dupã ce în secolul al V-lea ºi al VI-lea a început practica observãrii acestui post de 6 sãptãmâni al Naºterii Domnului sau al Crãciunului. Acest post necesitã o pregãtire deosebitã de a primi pe Fiul lui Dumnezeu care se face om din iubire pentru oameni ºi pentru mântuirea lor. De aceea, Biserica a rânduit

ca în acest post care începe în data de 15 noiembrie ºi se terminã în 24 decembrie sã existe o sãrbãtoare închinatã Maicii Domnului pentru cã Maica Domnului îl naºte pe Fiul lui Dumnezeu ca Om ºi Maica Domnului s-a pregãtit ca sã primeascã pe Fiul lui Dumnezeu în ea ºi sã –L nascã prin lucrarea Duhului Sfânt ca Om în lume. Aceastã pregãtire de la vârsta de trei ani pânã la vârsta de 15 ani ne aratã cã ºi noi trebuie sã pregãtim sã ne sfinþim viaþa ca sã-l putem primi pe Hristos în Peºtera Betleemului ºi care doreºte sã se nascã duhovniceºte în peºtera sufletului nostru”. Totodatã, Întâistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române a adresat credincioºilor un îndemn la rugãciune, bunãtate ºi milostenie pentru a putea primi cu bucurie Naºterea Domnului. La finalul slujbei, Patriarhul României le-a mulþumit tuturor celor care au ajutat mãnãstirea ºi, în mod special, constructorilor pasarelei pietonale peste lacul Snagov, lucrare executatã într-un timp foarte scurt, prin care aºezarea monasticã, izolatã pentru multã vreme, este redeschisã pentru pelerini. În semn de preþuire pentru activitatea rodnicã de aici Preafericitul Pãrinte Daniel a oferit pentru Mãnãstirea Snagov mai multe cãrþi. Pãrintele Patriarh a primit o frumoasã icoanã cu Maica Domnului din partea pãrintelui arhim. Varahiil Bãnãþeanu, stareþul mãnãstirii Snagov care i-a mulþumit pentru ajutorul acordat în ridicarea pasarelei de la Mãnãstire. Prima atestare documentarã a mãnãstirii Snagov dateazã din a doua jumãtate a secolului al XIV-lea, din timpul domnitorilor Tãrii Româneºti Dan I (1383-1386) ºi Mircea cel Bãtrân (1386-1394 ºi 1397-1418). În anul 2008, Mãnãstirea Snagov a serbat 600 de ani de existenþã documentarã (14082008).

Pasarela pietonalã de la Mãnãstirea Snagov a fost sfinþitã ºi inauguratã Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfinþit sâmbãtã, 20 noiembrie, pasarela pietonalã de la Mãnãstirea Snagov. La slujbã au participat numeroºi credincioºi, printre care s-au numãrat Guvernatorul Bãncii Naþionale, Mugur Isãrescu ºi Ministrul Turismului, Elena Udrea.

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, 25 de ani de arhierie

punã suflet în tot ceea ce realizeazã. ÎPS Calinic a fost ºi este dãruit de Dumnezeu argeºenilor, fiind ierarhul potrivit vremurilor!”, a spus pr. consilier Ioan Dudaº. Acestã aniversare încheie seria de evenimente desfãºurate în ultimii doi ani în cadrul eparhiei, începând cu ridicarea episcopiei la treapta de Arhiepiscopie, continund cu canonizarea sfinþilor locali ºi terminând cu aniversarea celor 25 de ani de arhierie, toate arãtând bogata activitate desfãºuratã de Înaltpreasfinþitul Calinic din 17 noiembrie 1985 pânã în prezent.

Sfinþirea clopotniþei bisericii parohiale Petreºti din protopopiatul Mioveni În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului parohia Petreºti din protopopiatul Mioveni a îmbrãcat duminicã, 21 noiembrie 2010, haine de sãrbãtoare. Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, împreunã cu un important sobor de preoþi ºi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie arhiereascã, în biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, Sfânta Cuvioasã Parascheva ºi Sfântul Mucenic Gheorghe. Dupã Sfânta Liturghie arhiereascã a fost oficiatã slujba de sfinþire a clopotniþei acestei biserici construitã în perioada 2005-2007. Totodatã a fost sfinþit ºi un praznicar ridicat lângã bisericã pentru mesele obºteºti. Biserica din parohia Petreºti este declaratã monument istoric fiind construitã în anul 1775.A fost resfinþitã în urmã cu 24 de ani în urma unor lucrãri de restaurare. Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, a sãrbãtorit 25 de ani de arhierie, fiind hirotonit în data de 17 noiembrie 1985 ca episcop vicar al Râmnicului ºi Argeºului. Momentul festiv a fost marcat în cadrul unei slujbe arhiereºti oficiatã în catedrala arhiepiscopalã din Curtea de Argeº, de chiriarhul locului împreunã cu un important sobor de preoþi ºi diaconi. La eveniment au participat profesori de la Facultatea de Teologie Sfânta Muceniþã Filofteia din Piteºti, Seminarul Teologic Neagoe Vodã Basarab din Curtea de Argeº ºi foarte mulþi credincioºi. De asemenea, la eveniment a fost prezent ºi Corul Seminarului Teologic condus de drd. Codruþ Dumitru Scurtu. Un moment special l-a reprezentat hirotonirea diaconului Eduard Nicolae Ivaºcu ºi a preotului Laurenþiu Georgian Slabu. La slujba religioasã a participat ºi o delegaþie oficialã din Austria, mai precis ºeful Parlamentului austriac, însoþit de ambasadoarea României la Viena, Silvia Davidoiu. În cuvântul de învãþãturã Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic a mulþumit celor care au sprijinit prin lucrarea lor toate activitãþile desfãºurate în cadrul eparhiei în aceºti 25 de ani. Un scurt rezumat al principalelor realizãri din cei 25 de ani de arhierie a fost prezentat de pãrintele Ioan Dudaº, consilier economic în cadrul eparhiei. „Este greu sã vorbim despre personalitatea complexã a ÎPS Calinic, care a ºtiut ºi ºtie sã În cuvântul adresat dupã sfinþire, Preafericirea Sa a spus: „Începând de astãzi, Mãnãstirea Snagov iese din izolare ºi uitare, ea poate fi mai uºor ºi mai des vizitatã. Noua pasarelã pietonalã poate fi numitã Podul Maicii Domnului de la Snagov, sau Podul rugãciunii, sau Podul pelerinilor, mai ales cã el este sfinþit ºi inaugurat pe 20 noiembrie, în ajunul sãrbãtorii hramului acestei mãnãstiri: Intrarea în

Bisericã a Maicii Domnului (21 noiembrie). Podul, puntea sau pasarela au în acelaºi timp o funcþie practicã ºi o valoare simbolicã. Podul ajutã pe om sã treacã peste un obstacol ce se aflã în în drumul sãu: o apã, o prãpastie, o vale adâncã, o diferenþã de nivel. Dar întrucât podul leagã sau apropie douã puncte îndepãrtate sau diferite, el devine simbol al comunicãrii ºi comuniunii, cale de apropiere ºi de întâlnire între oameni, între regiuni, între popoare. În chip spiritual, podul este simbol al medierii, al mijlocirii, chiar al rugãciunii care uneºte pãmântul cu cerul, pe om cu Dumnezeu, uneºte pe cei vii cu cei trecuþi sau mutaþi la Domnul.” La final, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a oferit distincþii celor care s-au îngrijit de ridicarea pasarelei pietonale de la Mãnãstirea Snagov. De astãzi, aceasta va permite credincioºilor sã ajungã mai uºor la sfântul lãcaº pânã acum accesul a fost fãcut cu barca. Biserica Mãnãstirii Snagov cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” este ctitoria Sfântului Voievod Neagoe Basarab ºi este cea mai veche Mãnãstire din Arhiepiscopia Bucureºtilor. www.basilica.ro

Argesul Ortodox  

Anul IX, nr. 483, 25 noiembrie - 1 decembrie 2010

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you