Issuu on Google+

C M Y K

z Anul IX z nr. 470 z 26 august - 2 septembrie 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Tãierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul n istoria lumii s-au consumat, deopotrivã, fapte demne de laudã, dar ºi nenorociri de tot felul. Acum vom aminti de tragedia consemnatã de Biblie ºi prãznuitã întru pioasã aducere aminte: Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul! Ioan s-ar traduce din limba ebraicã: Dumnezeu a avut milã – compus din Iahve (forma scurtã Jo) + hanan „a avea milã”. fântul Ioan Botezãtorul a influenþat – ca nimeni altul – onomastica creºtinã ºi în calendarul creºtin ortodox are mai multe zile de pomenire. Despre el a spus Iisus: „Adevãrat zic vouã: Nu s-a ridicat între cei nãscuþi din femei unul mai mare decât Ioan Botezãtorul!” (Matei 11, 11). eamintim cã naºterea Sfântului Ioan a fost vestitã de înger: „Nu te teme, Zaharia, pentru cã rugãciunea ta a fost ascultatã ºi Elisabeta, soþia ta, îþi va naºte un fiu ºi-l vei numi Ioan!” (Luca 1, 13). Pânã la 30 de ani a stat la Templu întru creºtere în legea Domnului, potrivit rânduielilor ºi doar dupã aceastã vârstã a ieºit la propovãduire dupã care, retrãgându-se în pustia Iordanului, se întãrea întru rugãciune ºi post, hrãnindu-se doar cu lãcuste ºi miere de albine. El propovãduia pocãinþa ºi iertarea pãcatelor celor care se mãrturiseau cu pãrere de rãu. l a fost martorul lui Hristos nu numai cu naºterea sa, dar ºi cu moartea sa ºi precum Hristos a pãtimit pentru pãcatele noastre, Înaintemergãtorul Sãu, Ioan, a îndurat moarte muceniceascã, pentru fãrãdelegile lui Irod. Acest Irod, care se numea Antipa, era fiul lui Irod cel Mare, despre care citim în Sfintele Scripturi cã a ucis pruncii din Betleem. El a luat de soþie pe fiica lui Areta, împãratul Arabiei. Dar dupã o vreme, aprinzându-se de patimã pentru Irodiada, soþia fratelui sãu Filip, a alungat pe soþia sa legitimã ºi a luat-o pe aceasta, împotriva legii, fãcându-se

Î

rãpitor, desfrânat ºi amestecãtor de sânge. ãzând aceasta, Sfântul Ioan Botezãtorul, îl mustra pe faþã pe Irod, înaintea tuturor, zicând: „Nu-þi cade þie sã ai de soþie pe femeia lui Filip, fratele tãu!” (Matei 14, 4). La porunca lui Irod Antipa, Sfântul Ioan este închis în temniþã, în palatul sãu de

V

S

R

E

la Maherus, de lângã Marea Moartã. El se gândea sã punã capãt vieþii lui Ioan: „ªi voind sã-l ucidã s-a temut de mulþime, cã-l socotea pe el ca prooroc. Iar prãznuind Irod ziua lui de naºtere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc ºi i-a plãcut lui Irod. De aceea cu jurãmânt i-a fãgãduit sã-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnatã fiind de mama sa, a zis: „Dã-mi aici pe tipsie capul lui Ioan Botezãtorul. ªi regele s-a întristat, dar, pentru jurãmânt ºi pentru cei care ºedeau cu el la masã, a poruncit sã i se dea. ªi a trimis ºi a tãiat capul lui Ioan, în temniþã. ªi capul lui a fost adus pe tipsie ºi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. ªi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui ºi l-au înmormântat ºi s-au dus sã dea de ºtire lui Iisus. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur în loc pustiu!” (Matei 14, 5-13).

fântul Ioan Gurã de Aur spune despre Irod Antipa: „Cã nu era împãrat al popoarelor, ci al desfãtãrilor ºi rob al patimilor. El nu numai Legea lui Dumnezeu o strica, ci ºi ucidere pe nedrept fãcea. ªi pe cine a ucis? Pe un bãrbat drept, decât care, mai mare între cei nãscuþi din femei, nu s-a ridicat, precum ºi Domnul a mãrturisit. Pe un bãrbat care locuia în pustiu, nu fugind de neamul oamenilor, ci de faptele cele rele ºi scârnave ale lor”. Iar Sfântul Grigore, scriind despre mânia care a cuprins pe Irodiada, mânie care sã nu ne cuprindã pe nici unul dintre noi, a zis: „Drept aceea, pãrãseºte iuþimea ºi lasã mânia, ca nu cumva împreunã cu Irodiada, sã te osândeºti, cã ea se mânia mult asupra lui Ioan Botezãtorul, care voia sã o mântuiascã pre dânsa. Cã ea auzind de minunile ce se fãceau de el, îºi astupa urechile, ca o aspidã surdã, pânã ce aflând vreme prielnicã, l-a tãiat pe Ioan. Iar pe sine s-a fãcut blestematã, de cãtre cele patru margini ale pãmântului. Pentru cã diavolul face voia plãcuþilor sãi, ca sã-ºi sãvârºeascã rãutatea mâniei, aici lãudându-se cu pãcatele, iar acolo sã fie duºi, fãrã de pocãinþã, la osândã. Cã ce a fãcut mânia Irodiadei? Tãind pe Ioan, l-a trimis pe el în Împãrãþia Cerurilor, iar pe sine la osânda cea fãrã de sfârºit. e aceasta, temându-ne sã ne silim a nu þine mânia între ºi întru noi!”. ªi aºa, vremea de scãdere moralã, a pus în balanþã, viaþa ºi capul Sfântului Ioan Botezãtorul, cu viaþa de dezmãþ ºi desfrâu a lui Irod împãratul cu casa lui plinã de fãrãdelegi. i azi, amintirea întru slujbã ºi rugãciune a pomenirii Sfântului Prooroc Ioan Botezãtorul, cade ºi ca o mustrare peste viaþa noastrã ce se luptã între sfinþenie ºi pãcat! Dumnezeule, Milostiv fii nouã, pãcãtoºilor!

S

D ª

Mesajul Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel la Duminica românilor migranþi (22 august 2010):

Când ne aflãm în strãinãtate sã nu ne înstrãinãm de noi înºine! A devenit deja o tradiþie ca prima duminicã dupã sãrbãtoarea Adormirea Maicii Domnului (15 august 2010) sã fie dedicatã românilor migranþi, potrivit Hotãrârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin care se aratã preþuirea ºi grija spiritualã a ierarhilor Bisericii noastre faþã de fiii ºi fiicele duhovniceºti, plecaþi din diferite motive în afara graniþelor þãrii. Este evident faptul cã, dupã anul 1989, un numãr impresionant de români au emigrat cãtre alte þãri europene sau continente mai îndepãrtate. Se constatã însã cã românul adevãrat când se aflã în alte þãri, chiar dacã este mai împlinit din punct de vedere material, trãieºte permanent cu dorul de casã, de neam ºi de tradiþiile strãmoºeºti, care s-au imprimat adânc în fiinþa sa. Þinând seama de nevoile spirituale ale românilor de pretutindeni, Patriarhia Românã a înfiinþat mai multe eparhii ºi numeroase parohii pentru românii ortodocºi care pãstreazã cu fidelitate comuniunea lor cu Biserica mamã, iar Centrul de presã Basilica oferã aproape zilnic informaþii privind viaþa românilor din diaspora, considerând astfel cã, prin credinþã ºi rugãciune, prin comuniune ºi solidaritate frãþeascã, greutãþile inerente ale acestei vieþi vor fi trecute mai uºor, iar bucuriile vor fi mai intense. Cunoscând faptul cã este foarte greu sã trãieºti departe de þarã ºi, în special, de cei dragi (soþ sau soþie, copii, pãrinþi, fraþi, surori, bunici), Biserica Ortodoxã Românã se roagã pentru poporul român de pretutindeni ºi îndeamnã la rugãciune, la comuniune ºi conlucrare frãþeascã pe toþi românii ortodocºi aflaþi în diaspora. Mulþumim tuturor românilor din diaspora care au contribuit în diferite forme la ajutorarea sinistraþilor afectaþi de inundaþiile recente din România. Ne rugãm Preamilostivului Dumnezeu sã dãruiascã sãnãtate ºi mântuire, bucurie ºi mult ajutor tuturor românilor emigranþi, iar ºederea ºi activitatea lor în strãinãtate sã se împlineascã în bunã înþelegere cu cetãþenii þãrilor în care se aflã acum, pãstrând, totodatã, credinþa ortodoxã ºi identitatea româneascã, pentru a nu se înstrãina spiritual de ei înºiºi ºi de poporul român.

Cu aleasã preþuire ºi pãrinteºti binecuvântãri, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXX)

Avram- model de smerenie a. Cel pogorât întru necinste se întoarce întru slavã Depãrtându-se de la faraon, Avram s-a suit din Egipt în pustie, el ºi femeia lui ºi toate cele ale lui ºi Lot cu el. Avram era bogat foarte în dobitoace, în argint ºi aur. ªi au mers de unde au venit în pustie pânã la Betel, pânã la locul în care a fost mai înainte cortul lui, între Betel ºi Anghe, la locul altarului pe care l-a fãcut acolo la început ºi a chemat acolo Avram numele Domnului Dumnezeu (Facere 13, 2-4). Scriptura spune pentru prima oarã lucrul acesta, cã Avram era foarte bogat, ca sã arate cât de mare este purtarea de grijã a lui Dumnezeu faþã de bineplãcuþii Lui. Omul acesta care nu avea cu ce trãi în Cananea, care, mânat de foamete s-a dus în Egipt unde era sã cadã în nãpastã, a ajuns dintr-o datã bogat; ºi nu un bogat oarecare, ci foarte bogat, nu numai în dobitoace, ci ºi în argint ºi în aur. Bunãstarea însã nu îl moleºeºte pe Avram, ci recunoºtinþa îl mânã spre locul unde i se arãtase Domnul, la altarul din pustie, din Betel. Iatã cât de îndrãgostit era patriarhul de liniºte ºi de slujirea necontenitã lui Dumnezeu. Cugeta înaintea psalmistului: Ales-am a fi lepãdat în casa Dumnezeului meu, mai vârtos decât a locui în locaºurile pãcãtoºilor (Psalm 83, 11). b. Avram ocoleºte ispita duhurilor posesiei: „al meu” ºi „al tãu” ªi Lot care mergea împreunã cu Avram avea ºi oi ºi boi ºi dobitoace. ªi nu-i încãpea pe ei pãmântul ca sã locuiascã împreunã, pentru cã averile lor erau multe.

ªi s-a fãcut ceartã între pãstorii vitelor lui Avram ºi pãstorii lui Lot. Iar canaaneii ºi ferezeii locuiau atunci pãmântul acela (Facere 13, 5-8). Iatã cã Scriptura aratã cum mulþimea averilor ajunge îndatã pricinã de neînþelegere ºi de despãrþire. Mulþimea averilor stricã unirea, rupe legãtura rudeniei. Dar ºi acum se aratã sufletul iubitor de

Dumnezeu al patriarhului. Prin blândeþea lui cautã sã stingã vãpaia ce avea sã se nascã. ªi a zis Avram lui Lot: Sã nu fie sfadã între mine ºi tine, între pãstorii mei ºi pãstorii tãi, cã suntem fraþi (Facere 13, 9). În locul mustrãrii, justificatã prin vârstã ºi prin autoritatea gradului de rudenie, Avram alege, ca un filosof, covârºitoarea smerenie, ºi el, omul bãtrân, îl numeºte frate pe cel tânãr, pe nepotul sãu, dându-i

aceeaºi cinste ºi sã-i întoarcã posibilitatea alegerii, ca o venire în fire cu recunoºtinþã faþã de pãrul alb al unchiului. Dar pentru cã era tânãr, mânat de pofta de a avea mai mult, sare asupra pãmântului celui mai bun, dupã cum i se pãrea, ºi alege el primul. ªi Lot a vãzut toatã împrejurimea Iordanului, cã toatã era udatã de ape, înainte de a distruge Dumnezeu Sodoma ºi Gomora, ca raiul lui Dumnezeu ºi ca pãmântul Egiptului, pânã la Zogora. ªi ºia ales Lot tot þinutul cel dimprejurul Iordanului ºi s-a tras înapoi Lot de la rãsãrit ºi s-a despãrþit fiecare de fratele lui. ªi s-a aºezat Avram în pãmântul Canaan; iar Lot în cetatea care era în þinuturile din jurul Iordanului, în Sodoma. Iar oamenii din Sodoma erau rãi ºi pãcãtoºi înaintea lui Dumnezeu foarte (Facere 13, 11-13). Lot s-a uitat la atât: numai ca pãmântul sã fie bun. N-a þinut seama de rãutatea locuitorilor. Bogãþia te orbeºte. Aºa ajunge sã-ºi facã vecini pe cei rãi ºi atât de pãcãtoºi, pânã înaintea lui Dumnezeu. Adicã pãcatele acelora erau mari ºi rãutatea lor covârºitoare încât sãvârºeau cele este vorba de „al meu” ºi „al tãu”, acolo strigãtoare la cer. Din lãcomie, Lot, care a ales pãmântul domneºte desãvârºit buna înþelegere ºi pacea. Dreptul Avram, dacã n-ar fi fost cel mai de frunte, n-a avut niciun folos de filosof, ar fi fost îndreptãþit sã-l mustre pe pe urma lui, iar Avram, care a ales pe cel Lot care-i datora tot ce avea. Însã patriarhul mai prost, cu încredere în pronia lui a urmãrit un singur lucru: sã stingã cearta. Dumnezeu, a ajuns din zi în zi mai strãlucit, Iar dovada acestui lucru e cã-l lasã pe Lot mai respectat de toþi, iar averea lui i-a crescut mereu. Cel ce se smereºte pe sine, sã facã alegerea. Ar fi trebuit ca nepotul, vãzând atâta se va înãlþa ... Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ bunãtate, sã rãspundã patriarhului cu aceeaºi cinste pe care el însuºi o avea, fãrã a face nicio deosebire între el ºi celãlalt, nici mãcar aceea care se impune prin gradul rudeniei. Iatã, spune Avram, tot pãmântul este înaintea ta! Desparte-te de mine! De o iei tu la stânga, eu o iau la dreapta; de o iei la dreapta, o iau eu la stânga (Facere 13, 10). Acolo unde este vorba de „al meu” ºi „al tãu”, acolo e tot felul de ceartã. Unde nu

Moliftelnicul tâlcuit

Rugãciune la aducerea darurilor de pârgã Rugãciunea la aducerea darurilor de pârgã face parte din rugãciunea de mulþumire adusã de cãtre om Milostivului Dumnezeu pentru toate binefacerile cereºti ºi pãmânteºti primite de la El. În primul rând, omul este dator a-I mulþumi lui Dumnezeu pentru cã de la El a primit viaþa ºi tot de la El primeºte neîncetat nenumãrate daruri care întreþin aceastã viaþã. Cain ºi Abel reprezintã exemplele grãitoare ce ne amintesc de jertfele pe care ei le aduceau Creatorului drept mulþumire pentru roadele pãmântului. În practica vechi-testamentarã, o parte din cereale sau animale, înainte de a fi utilizate în scopuri proprii, erau aduse la Templu ºi afierosite, dãruite Domnului. Era o formã prin care oamenii mulþumeau lui Dumnezeu. O rânduialã practicatã de foarte mulþi credincioºi în legãturã cu anumite sãrbãtori din cursul anului bisericesc pãstreazã ºi astãzi caracterul recunoºtinþei îndreptate cãtre

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC Argeºului ºi Muscelului al

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

Dumnezeu. Aºa cum am vãzut, în ziua Schimbãrii la Faþã existã tradiþia sã fie aduse la bisericã diferite prinoase (îndeosebi struguri, poame) pentru a fi binecuvântate. Acest fapt se leagã de primele roade ale pãmântului, ce sunt dãruite lui Dumnezeu ca pârgã, adicã un început bun al noului rod. Pentru faptul cã binecuvântarea acestor prinoase are loc într-un cadru liturgic, se conferã acestor daruri o însemnãtate deosebitã. Aºa cum reiese ºi din rugãciunea consacratã în acest scop în „Molitfelnic”, „darurile de pârgã” sunt o datorie fireascã a credinciosului care nu face decât sã întoarcã cele primite tot în dar de la Dumnezeu la acelaºi Dumnezeu care le-a dãruit: „Stãpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit fiecãruia dintre noi sã-Þi aducem Þie, dupã putinþã, ale Tale dintru ale Tale; Care dãruieºti, ca rãsplãtire pentru acestea, bunãtãþile Tale cele veºnice; Cel ce cu bunã plãcere ai primit darul cel dupã putere al vãduvei, primeºte ºi cele aduse acum de robul Tãu (ºi i se specificã numele) ºi-l învredniceºte ca acestea sã fie socotite în vistieriile Tale cele veºnice…” Aºadar, rugãciunea la aducerea darurilor de pârgã are o deosebitã importanþã, fiind semnul vãzut de recunoºtinþã ºi mulþumire al credinciosului faþã de Dumnezeu. De aceea se consacrã un loc aparte în cultul divin public ortodox, fiind aºezatã la Sfânta Liturghie la Rugãciunea amvonului. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Biserica Ortodoxã Românã între identitate concretã ºi autocefalie rodnicã În introducere, vom sublinia cã vorbind despre Bisericã ºi în Bisericã – despre rolul ºi importanþa ei, ori despre slujitorii, activitãþile ºi acþiunile ei, am ajuns la multe definiþii ce i se dau Bisericii, cu alte cuvinte am ajuns la o teoretizare, la o nuanþare a detaliilor... Nu ºtiu, în schimb, în ce mãsurã, împlinim în practicã cunoºtinþele teoretice pe care le cunoaºtem despre Bisericã ºi dacã le împlinim în Bisericã – acolo unde le este locul ºi rostul!... Biserica, în calitatea sa de extensie în lume a Trupului înviat al lui Iisus Hristos, nu duce o existenþã în solitudine ci se constituie într-o realitate socialã fãcându-ºi simþitã prezenþa în lume faþã de care are o seamã de îndatoriri, îndatoriri provenind din faptul cã ambele, ºi Biserica ºi lumea, sunt creaþii ale lui Dumnezeu, prima fiind Împãrãþia Harului dumnezeiesc, iar a doua fiind Împãrãþia legilor naturale (Vasile Coman, Episcopul Oradiei, Prezenþa Bisericii în lume, în „Mitropolia Ardealului”, Nr. 1-3/1982, p. 93). Lumea este pentru Bisericã mediul în care îºi desfãºoarã activitatea, mediul în care aduce la îndeplinire comandamentele primite de la Întemeietorul ºi Capul sãu Iisus Hristos, este realitatea care trebuie recapitulatã ºi îndumnezeitã pentru a putea fi înfãþiºatã lui Dumnezeu în unire cu omenirea deja restauratã de Iisus Hristos. De cealaltã parte, Biserica este pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup, este realitatea constituitã în puntea de legãturã între Dumnezeu ºi lume. Asupra lumii acþioneazã însã ºi societatea umanã, cãci trebuie sã facem aceastã distincþie între lume ca loc teologic, loc, spaþiu în care fiecare lucru, fiecare realitate fizicã are locul ei bine stabilit, locul ei în care ºi din care îºi realizeazã menirea, locul pe care se aflã centratã, ºi societate ca summum de indivizi, comunitate umanã, care îºi manifestã acþiunea asupra lumii transformând-o, cu pretenþia de a o eficientiza ºi, nu de puþine ori, deplasândo din locul pe care se aflã centratã prin acþiunile pe care le exercitã asupra elementelor ei. În aceastã ordine de idei, dacã întru începuturi Biserica se putea identifica într-o mare mãsurã cu societatea prin aceea cã membrii Bisericii erau în acelaºi timp ºi, într-o foarte mare mãsurã, elemente ale societãþii, în vremea noastrã Biserica nu mai poate fi identificatã cu societatea fiindcã prin procesul de secularizare, centrul de greutate în viaþa cetãþii s-a deplasat din zona autoritãþii Bisericii în zona autoritãþii societãþii umane luatã ca realitate autonomã. Autoritatea Bisericii în viaþa cetãþii nu trebuie perceputã în sens absolut ci nuanþat în direcþia autoritãþii iniþiale asupra membrilor ei care constituiau în acelaºi timp ºi societatea. În contemporaneitate însã, consecutiv modificãrilor apãrute în conºtiinþa maselor odatã cu revoluþia francezã, cu dezvoltarea filozofiei pozitiviste, cu dezvoltarea ºtiinþei, se constatã un hiatus între Bisericã ºi societate. Marele vis al Bizanþului a fost acela de a crea o societate creºtinã universalã, administratã de Împãrat ºi cãlãuzitã spiritual de Bisericã, ceea ce însemna o îmbinare între universalismul roman ºi cel creºtin într-un program socio-politic unic (John Meyendorf, Teologia Bizantinã, trad. de Al. I. Stan, Editura Institutului Biblic ºi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1996, p. 283). Aceastã idee pleca de la premisa cã omul este o fiinþã teocentricã în toate laturile vieþii sale deci ºi societatea era firesc sã fie teocentricã, teonomã ºi dacã omul este responsabil pentru întreaga creaþie, societatea ca extensie umanã poartã aceastã responsabilitate. Momentul convertirii lui Constantin cel Mare a coincis cu debutul entuziast al acceptãrii de cãtre Bisericã a protecþiei Imperiale ºi de-a lungul timpului nu s-a încercat o reflecþie serioasã asupra acestei probleme a „simbiozei“ dintre stat ºi Bisericã, reflecþie care sã aducã necesarele corecþii în ceea ce priveºte rolul statului ºi al societãþii laice în viaþa umanitãþii cãzute. Credinþa cã un stat întreg ar putea - prin aceastã simbiozã - deveni creºtin s-a dovedit a fi fãrã suport ºi s-a constituit în final în marea tragedie a Bizanþului (Ibidem, p. 284). S-a dovedit cã „simfonia“ gânditã de Împãratul Justinian a fost o utopie, Bizanþul nereuºind sã devinã un imperiu creºtin universal aºa cum s-a dorit, de aceea, dacã în planul ideatic cel puþin, Biserica ºi societatea se puteau identifica, în plan real ele au fost ºi au rãmas realitãþi separate între care s-au dezvoltat de-a lungul timpului o seamã de raporturi. Atât societatea civilã cât ºi Biserica, luatã ca instituþie, au evoluat de-a lungul timpului ºi între ele s-au dezvoltat o seamã de relaþii, de la cele mai bune în epoca medievalã, la cele mai neproductive - în epoca socialistã de aceea se cuvine sã facem o seamã de precizãri în ceea ce priveºte natura raporturilor Bisericii Ortodoxe cu societatea contemporanã. În altã ordine de idei, cronologic ºi istoriceºte vorbind, acum în an jubiliar – cu prilejul împlinirii a 125 ani de la dobândirea Autocefaliei ºi a 85 ani de la ridicarea Bisericii noastre la rang de Patriarhie, vom susþine cã Actul Unirii Transilvaniei, Basarabiei ºi Bucovinei, cu vechea Românie în anul 1918 - prin care s-a creat statul român unitar, a dus ºi la o serie de prefaceri în viaþa Bisericii. Dupã anul 1918, statul a preluat mai cu seamã în Transilvania, multe din atribuþiile ce reveneau pânã atunci Bisericii (de pildã, în domeniul învãþãmântului), rolul ei limitându-se de acum înainte mai mult la probleme spirituale. Ierarhii din

þinuturile alipite au intrat în componenþa Sfântului Sinod din Bucureºti, iar la 18/31 decembrie anul 1919, în scaunul de mitropolit primat a fost ales transilvãneanul Miron Cristea, pânã atunci episcop de Caransebeº, unul din marii luptãtori pentru Unire. Imediat au început lucrãrile de unificare bisericeascã, încheiate la 6 mai anul 1925, când s-a promulgat Legea ºi Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, cu aplicarea principiilor Statutului Organic ªagunian. La 4 februarie anul 1925, Sfântul Sinod a hotãrât sã înfiinþeze Patriarhia Ortodoxã Românã, iar mitropolitul primat sã fie ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înfiinþarea Patriarhiei a fost promulgatã la 25 februarie anul 1925, iar la 1 noiembrie anul 1925 a avut loc investitura ºi înscãunarea primului patriarh Miron Cristea (1925 - 1939). Urmaºul sãu a fost patriarhul Nicodim Munteanu (1939 - 1948), autor a numeroase lucrãri teologice originale, traducãtor din literatura teologicã rusã. Sub aceºti doi patriarhi s-au înfiinþat câteva eparhii noi (Oradea, Cluj, Constanþa, Maramureº, Timiºoara ºi o Episcopie misionarã pentru românii ortodocºi din America). În ajunul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, Patriarhia Românã avea urmãtoarea organizare administrativ-teritorialã: I. Mitropolia Ungrovlahiei cu urmãtoarele eparhii sufragane: Bucureºti, Râmnic-Noul

Severin, Buzãu, Argeº, Tomis (Constanþa); II. Mitropolia Moldovei ºi Sucevei, cu eparhiile: Iaºi, Roman, Huºi, Dunãrea de Jos (Galaþi); III. Mitropolia Ardealului, cu eparhiile Sibiu, Arad, Caransebeº, Oradea, Cluj; IV. Mitropolia Bucovinei, cu eparhiile: Cernãuþi, Hotin (Bãlþi), iar din anul 1938 ºi Maramureº (Sighet); V. Mitropolia Basarabiei: cu eparhiile Chiºinãu ºi Cetatea Albã (Ismail). Exista apoi o Episcopie a Armatei, din anul 1921 (cu sediul în Alba-Iulia) ºi Episcopia Misionarã pentru românii din America (cu sediul în Detroit) din anul 1934. Dintre ierarhii acestei perioade consemnãm pe Nicolae Bãlan, mitropolitul Ardealului (1920 - 1955), unul din militanþii de seamã pentru realizarea statului naþional unitar, pentru organizarea unitarã a Bisericii Române întregitã, pentru promovarea ecumenismului creºtin, reorganizatorul ºcolii teologice sibiene, ridicatã la rang de Academie. În Moldova, Irineu Mihãlcescu (1939 - 1947), fost profesor la Facultatea de Teologie din Bucureºti (1904 - 1939), autor a sute de lucrãri de teologie. În Bucovina menþionãm pe mitropolitul Nectarie Cotlarciuc (1924 1935), fost profesor la Facultatea de Teologie din Cernãuþi, participant la câteva congrese ºi întruniri ecumenice, iar în Basarabia mitropolitul Gurie Grosu (1920 - 1937). Dintre episcopii acestei perioade amintim pe Roman Ciorogariu de la Oradea (1920 - 1936) ºi Nicolae Ivan de la Cluj (1921 - 1936), amândoi militanþi pentru emanciparea politico-socialã a românilor transilvãneni, Grigorie Comsa de la Arad (1925 - 1935), încercat misionar, autor a numeroase volume de predici ºi broºuri de apãrare a Ortodoxiei, Iacob Antonovici de la Galaþi (1923 - 1924) ºi Huºi (1924 - 1931), autor de lucrãri istorice, toþi membri de onoare ai Academiei Române. S-a dezvoltat învãþãmântul teologic: Facultãþi de Teologie la Bucureºti (din anul 1881), Cernãuþi (1875) ºi Chiºinãu (1927), Academii teologice în Sibiu, Arad, Caransebeº, Cluj ºi Oradea ºi o serie de seminarii cu 8 clase. Dintre profesorii acestor Facultãþi s-au remarcat o seamã de teologi de prestigiu, ca Ioan Irineu Mihãlcescu, Nichifor Crainic, Teodor Popescu, Niculae Popescu, Haralambie Roventa, ªerban Ionescu, Petre Vintilescu, Grigorie Cristescu, Vasile Ispir la Bucureºti; Vasile Tarnavschi, Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos, Vasile Loichiþa, Valerian ªesan, Simion Reli la Cernãuþi; Grigorie Piºculescu (cu numele de scriitor Galaction), Vasile Radu, Iuliu Scriban, Ioan Savin, Toma Bulat, fraþii Valeriu ºi Cicerone Iordãchescu la Chiºinãu; Nicolae Colan, Dumitru Stãniloae, Nicolae Terchilã la Sibiu; Ilarion Felea la Arad, Liviu Galaction Munteanu la Cluj, ªtefan Lupºa la Oradea etc. Toþi au publicat lucrãri deosebit de valoroase în cadrul specializãrii lor. O serie de preoþi

au fost prezenþi în viaþa culturalã a þãrii: prozatorii Gala Galaction ºi Ion Agârbiceanu, arheologul Constantin Mãtasã, întemeietorul Muzeului din Piatra Neamþ, istoricii Gheorghe Ciuhandu, Candid Muslea, Constantin Bobulescu, Dumitru Furtuna s. a., folcloriºtii Teodor Balaºel din Vâlcea, Gheorghe Dumitrescu din Bistriþa-Mehedinþi, specialistul în muzicã bizantinã Ioan Petrescu de la biserica Visarion din Bucureºti etc. Au apãrut o serie de noi periodice Bisericeºti, pe lângã cele vechi: „Biserica Ortodoxã Românã” ºi „Studii Teologice” la Bucureºti, „Candela” la Cernãuþi, „Revista Teologicã” la Sibiu, „Luminãtorul” ºi „Misionarul” la Chiºinãu, buletine eparhiale pentru fiecare episcopie. S-a dezvoltat arta bisericeascã cu toate ramurile ei, îndeosebi arhitectura ºi pictura, prin bisericile monumentale ridicate într-o serie de oraºe ale þãrii, mai ales în Transilvania (Catedralele Alba Iulia, Cluj, Timiºoara, biserici în Târgu Mureº, Sighiºoara, Turda, Reºiþa, Satu Mare, Zalãu, Craiova, Buzãu, Constanþa, Galaþi, Piatra Neamþ, Bãlþi etc.); s-au refãcut ori s-au ridicat din temelie câteva mãnãstiri. S-au întãrit legãturile cu celelalte Biserici Ortodoxe ºi cu alte Biserici creºtine. Astfel, Biserica Ortodoxã Românã ºi-a trimis delegaþi la Conferinþele panortodoxe de la Constantinopol (1923), Mãnãstirea Vatoped din Muntele Athos (1930), la prima Conferinþã a profesorilor de teologie din Balcani, þinutã la Sinaia în România (1924), la primul Congres al profesorilor de teologie ortodoxã la Atena (1936). Patriarhul Miron a fãcut câteva vizite unor ierarhi ortodocºi de peste hotare ºi a primit vizite la Bucureºti. Biserica Ortodoxã Românã a participat ºi la câteva Congrese ale celor trei mari ramuri ale miºcãrii ecumenice care au activat în perioada interbelicã: Creºtinism practic (Stockholm 1925, Berna 1926), Credinþã ºi organizare (Lausanne 1927) ºi Alianþa Mondialã pentru înfrãþirea popoarelor prin Bisericã (Praga 1928, Faris Bad Larvik în Norvegia 1938). Cea din urmã a þinut mai multe conferinþe regionale, unele chiar în România (Sinaia 1924, Bucureºti 1933, Râmnicu-Vâlcea 1936). S-au încheiat legãturi strânse cu Biserica anglicanã, mai ales dupã recunoaºterea hirotoniilor anglicane de cãtre Sfântul Sinod din Bucureºti în anul 1935. Dupã anul 1944 Biserica a fost înlãturatã treptat din viaþa statului. În anul 1948 a fost eliminat învãþãmântul religios din ºcoli, s-au interzis slujbele în spitale, azile ºi cazãrmi, au fost suprimate periodicele bisericeºti ale eparhiilor, au fost desfiinþate Facultatea de Teologie din Suceava (fosta la Cernãuþi), patru Academii teologice din Ardeal ºi Banat, precum ºi seminariile teologice ale eparhiilor din Muntenia ºi Moldova, s-a oprit catehizarea tineretului. Curând dupã anul 1944 peste o mie de preoþi ortodocºi (la care se adaugã ºi cei romano-catolici, greco-catolici ºi protestanþi) au fost arestaþi, aruncaþi în închisori, trimiºi sã lucreze la canalul Dunãre-Marea Neagrã, unii deportaþi chiar în Siberia; unii au murit acolo, iar cei mai mulþi au fost eliberaþi abia în 1964. Între cei aruncaþi în închisori, se numãrau ºi teologi de mare prestigiu, ca: Nichifor Crainic, Ioan Savin, Dumitru Stãniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion Felea, Ion V. Georgescu (deportat în Siberia) ºi mulþi alþii; câþiva preoþi ortodocºi au fost împuºcaþi. Fostul mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu a fost condamnat la moarte, în contumacie (decedat în anul 1964, în Franþa). În anul 1959 au fost desfiinþate un numãr de schituri ºi mânãstiri, sute de cãlugãri ºi cãlugãriþe au fost scoºi din ele în mod brutal ºi trimiºi în familiile lor sau în fabrici de cãtre organele de stat. În ultimii ani ai dictaturii comuniste au fost demolate peste 20 de lãcaºuri de închinare din Bucureºti (mãnãstirile Cotroceni, Vãcãreºti, Pantelimon, bisericile Sfânta Vineri, Sfântul Spiridon Vechi, Alba-Postãvari, Enei, Spirea Noua Izvor, Sfânta Treime Dudeºti etc.). Autorizaþiile pentru ridicarea sau repararea unor biserici se obþineau cu multã greutate. Preoþimea ortodoxã, în totalitatea ei, era supravegheatã ºi controlatã în permanenþã, prin aºa-numiþii „inspectori de culte“ ºi ofiþeri de Securitate, prezenþi mereu în toate instituþiile bisericeºti. La 4 august anul 1948 s-a publicat Legea pentru regimul general al Cultelor (înlocuitã cu actuala lege: nr. 489/2006 privind „Libertatea religioasã ºi regimul general al cultelor”). Erau recunoscute 14 culte: ortodox, romano-catolic, armeano-gregorian, creºtin de rit vechi (lipovean), reformat (calvin), evanghelic-luteran C.A., sinodoprezbiterian, unitarian, mozaic, musulman, baptist, adventist de ziua a ºaptea, penticostal ºi creºtin dupã Evanghelie, toate având organizarea lor specificã ºi lãcaºuri de cult. La 19-20 octombrie anul 1949, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a votat Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat apoi ºi de Ministerul Cultelor (are la bazã principiile Statutului Organic al lui Andrei ªaguna). Potrivit acestuia, Biserica noastrã avea un numãr mai redus de eparhii, în comparaþie cu perioada precedentã: I. Mitropolia Ungrovlahiei, cu eparhiile: Arhiepiscopia Bucureºtilor, Arhiepiscopia Tomisului ºi Dunãrii de Jos (cu sediul la Galaþi), Episcopia Buzãului; II. Mitropolia Moldovei ºi Sucevei, cu Arhiepiscopia Iaºilor, Episcopia Romanului ºi Huºilor; III. Mitropolia Ardealului, cu Arhiepiscopia Sibiului, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului, Episcopia Alba-Iuliei (înfiinþata în 1975), Episcopia Oradiei; IV. Mitropolia Olteniei, cu Arhiepiscopia Craiovei ºi Episcopia Râmnicului ºi Argeºului; V. Mitropolia Banatului, cu Arhiepiscopia Timiºoarei ºi Caransebeºului ºi Episcopia Aradului. Se prevede ºi acum participarea laicilor la conducerea Bisericii, în Adunãrile ºi Consiliile parohiale, Adunãrile ºi Consiliile eparhiale ºi Adunarea Naþionalã Bisericeascã (pentru întreaga Patriarhie), în proporþia cunoscutã: 1/3 clerici ºi 2/3 mireni. - va urma Material documentar realizat de cãtre Stelian GOMBOª

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã

„Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, mântuieºte-ne pe noi!“

În timpul Ecteniei mari ºi a celei mici, atunci când diaconul sau preotul spun „Pe Preasfânta...”, unii cântãreþi intervin ºi cântã „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, mântuieºte-ne pe noi!”. Este corect? Nu trebuie sã se zicã „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu miluieºte-ne subliniindu-se acest atribut, spre a se combate dioprosopismul (nestorianismul); aceastã pe noi”?

Numirea de Nãscãtoare de Dumnezeu Sfânta Fecioarã Maria a fost numitã Nãscãtoarea de Dumnezeu (Teotokos) la Sinodul al III-lea ecumenic (Efes 431)

erezie a lui Nestorie susþinea cã deoarece în fiinþa lui Hristos existã douã persoane deosebite- omeneascã ºi dumnezeiascã- Sfânta Fecioarã Maria nu a nãscut decât pe Omul Hristos, ºi deci nu poate fi numitã ºi Nãscãtoare de Dumnezeu, ci numai Nãscãtoare de om (Antropotokos) sau cel mult, Nãscãtoare de Hristos. Condamnând erezia lui Nestorie, sinodul a formulat doctrina marialã ortodoxã (adevãratã) a Bisericii creºtine, ºi anume, cele douã atribute ale Sfintei Fecioare: (Teotokia= Nãscãtoare de Dumnezeu (a nãscut pe Dumnezeu-întrupat) ºi (Aeipartenia= „pururea fecioria“, rãmânând „pururea Fecioarã“, prin harul lui Dumnezeu.

„Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, mântuieºte-ne pe noi” Referitor la corectitudinea inserãrii cuvintelor „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, mântuieºte-ne pe noi” în Ectenie facem urmãtoarele precizãri: „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, mântuieºte-ne pe

Foloasele tãcerii în viaþa de obºte a creºtinului ortodox „Tot ce creeazã tace. Natura-ºi deschide florile ei în cea mai adâncã tãcere. Numai distrugerea vrea gãlãgie. Nu e rãzboiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pãmânt?” (Al. Vlahuþã, Gânduri). Mulþi se vor întreba ce rost mai are tãcerea într-o lume a comunicãrii prin cele mai sofisticate mijloace? De la prima orã a dimineþii pânã târziu în noapte, în marile aglomeraþii urbane nu gãseºti un minut de tãcere, de liniºte deplinã, iar lumea de acolo parcã ar fi un zgomotos furnicar dependent de muncã ºi de distracþii. Cine îºi mai rezervã astãzi timp pentru a-ºi cerceta cugetul în tãcere meditativã? Pe bunã dreptate spunea cineva, afirmând cã tot ce este tãcut are în sine o fãrâmã de divinitate. Oare virtuþile creºtine nu se lucreazã în tãcere? Faptele de milostenie le sãvârºeºti fãrã sã te lauzi, suferinþele ºi lipsurile sunt rãbdate de adevãratul creºtin fãrã a se tângui, iar smerenia nu poate fi separatã de numeroase momente de tãcere. Din iubire, deseori renunþi sã spui lucruri care i-ar putea rãni pe semeni. Nicolae Iorga spunea: „tãcerea are glasul ei de înþelepciune, ascult-o”. Aºa cum pâinea cea mai gustosã se preparã din aluatul cel mai bine dospit, în acelaºi mod ºi vorba cea mai înþeleaptã se naºte dintr-o îndelungã cugetare sãvârºitã în tãcere. „Pregãteºte cuvântul tãu ºi aºa vorbeºte” (Ben Sirah, Cartea înþelepciunii). Rugãciunea nu o poþi rosti decât în momente de liniºte. Pentru a-i oferi sufletului libertatea de a se dedica cu totul rugãciunii, va fi necesar sã urmãm îndemnul lansat cândva de Pãrinþii pustiei: „Fugi, taci, liniºteºtete!” Numai aºa se va putea realiza cea mai mare lucrare a sufletului nostru. Dacã pãcatul sãvârºit cu gândul poate fi lesne cunoscut de Dumnezeu, cu atât mai mult rugãciunea rostitã în gând va fi ºi ea ascultatã de Tatãl nostru ceresc. La slujbele din bisericã trebuie pãstratã o tãcere desãvârºitã. Manifestarea zgomotoasã a evlaviei îi stânjeneºte pe ceilalþi credincioºi, poate fi fãþarnicã sau înºelãtoare cu privire la starea sufleteascã a celui ce se roagã astfel.

4

noi”, care se cântã, aºa cum se ºtie, nu numai la Ectenii, ci ºi în loc de versetul-stih (de obicei biblic) de dinainte de troparele Nãscãtoarei din canoane, sau chiar ºi în alte situaþii, este socotit de mulþi cântãreþi ºi preoþi care au fãcut teologie ca inexact din punct de vedere dogmatic ºi, din aceastã cauzã, de eliminat. Unii îl diortosesc în „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieºte-ne pe noi”. Aºa îl auzim în anumite biserici ºi uneori ºi în transmisiunile radio-TV, în special în timpul slujbei Imnului Acatist sau al Paraclisului Maici Domnului.

Pomenirea numelui Maicii Domnului în cult În ceea ce priveºte inserarea cuvintelor „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, mântuieºte-ne pe noi“ la ectenii, atunci când se rosteºte de cãtre diacon, sau, în lipsa diaconului, de cãtre preot, numele ei cu epitetele de laudã care o însoþesc. În niciun manuscris sau tipãriturã nu apare aceastã inserþie. Aceasta aratã cã este vorba despre un obicei târziu, neîndreptãþit de tradiþia noastrã liturgicã. De ce se spune? Este uºor de

Din înþelepciunea Sfântului Voievod Neagoe Basarab aflãm cã tãcerea este primul pas pe calea cãtre apropierea de Domnul. Iatã pasajul: „Cã mai întâi de toate este tãcerea, iar tãcerea face oprire, oprirea face umilinþã ºi plângere, iar plângerea face fricã ºi frica face smerenie, smerenia face socotealã de cele ce vor sã fie, iar acea socotealã face iubire ºi iubirea face sufletele sã vorbeascã cu îngerii. Atoncea va pricepe omul cã nu este departe de Dumnezeu (Învãþãturile lui Neagoe Basarab, III). Lacordaire, în Cugetãrile sale spunea: „Tãcerea este a doua putere a lumii, dupã cuvânt”. Însã existã ºi pericolul de a folosi aceastã putere nu spre câºtigul, ci spre osânda sufletului nostru. Astfel, unii folosesc tãcerea drept paravan în spatele cãruia îºi ascund gândurile vrãjmaºe faþã de cei asemenea lor. Avva Pimen, un pãrinte al pustiei din Schete (390-460), spunea astfel despre acest gen de tãcere: „Este un om care se pare cã tace, dar inima lui osândeºte pe alþii. Unul ca acesta, chiar tãcând, totdeauna grãieºte. ªi este altul care de dimineaþa pânã seara grãieºte ºi tãcere þine, adicã fãrã de folos, nimic nu grãieºte (Patericul, Pentru Avva Pimen, 27). Omului îi sunt necesari doi- trei ani pentru a învãþa sã vorbeascã. Însã a învãþa sã taci asupra lucrurilor care nu

trebuiesc spuse ºi sã suporþi nedreptatea în tãcere, dureazã uneori o viaþã întreagã. „Vorba este de argint, dar tãcerea e de aur” (Rivarol, Note, cugetãri ºi maxime). O mare tãrie de caracter e sã suferi în tãcere greºeala altuia ºi sã nu te molilpseºti de greºeala lui; dar o tãrie ºi mai mare este sã ispãºeºti în tãcere greºeala altuia cu suferinþa ta, iar pãcatele altuia sã le îndreptezi cu faptele tale. Aceasta ar fi arta tãcerii maninfestatã atât spre folosul tãu, cât ºi spre al celorlalþi. Amalia CORNÃÞEANU

explicat. Evlavia faþã de Nãscãtoarea de Dumnezeu a fost ºi este mare în poporul nostru. ªi foarte corect. La auzul numelui ei, credincioºii fãceau semnul crucii ºi ziceau în sine scurta rugãciune obiºnuitã în alte situaþii liturgice. Astfel a început ºi la Dumnezeiasca Liturghie inserarea acestei expresii de laudã în momentul pomenirii numelui ei la începutul dipticelor de dupã sfinþirea Cinstitelor Daruri, care s-a ºi impus într-un final. Ceva paralel avem ºi la „Mântuieºte, Dumnezeule, poporul Tãu...” de la Utrenie unde, ºi pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu ºi pentru ceilalþi sfinþi, se insereazã de cãtre psalþi invocãri asemãnãtoare. Nici în acest caz, nici în finalurile ecteniilor nu este corect sã se rosteascã tare aceste cuvinte. Sau cel puþin ele nu sut îndreptãþite de tradiþie ºi de rânduiala corectã liturgicã. În afarã de asta, ea întrerupe printr-o inserare nejustificatã cuvintele de îndemn ale diaconului cãtre popor, umbrind astfel întregul înþeles al lor ºi mutând greutatea de la Hristos ºi faptul de a-i da lui toatã viaþa noastrã, la rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 293-299). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Teoria proiectului inteligent (Intelligent Design) Philip Johnson, unul dintre adepþii darwinismului teologic, a pãrãsit poziþia sa iniþialã, criticând faliile teoriei pe care o apãrase. În primul rând, el a criticat conceptul naturalismului metafizic, care arãta cã natura ar fi un sistem închis de cauze ºi efecte, în care niciun factor exterior nu ar putea interveni. Johnson a arãtat ca darwinismul ºi naturalismul nu pot explica totul prin cauze naturale, ºi de aceea este nevoie de revenirea la explicaþii prin cauze supranaturale. Insuficienþa teoriei lui Darwin consta deci în incapacitatea de a explica diversitatea lumii vii ºi este posibil ca anumite fenomene sã nu mai aibã explicaþii stict cauzale, ci sã aibã la bazã un factor exterior naturii. Astfel, lupta dintre evoluþionism ºi creaþionism continuã ºi acum, prin iniþierea teoriei „Proiectului Inteligent” (Intelligent Design). Pe scurt, aceastã teorie aratã cã anumite structuri organice foarte complexe nu se pot explica decât prin existenþa unei cauze transcendente inteligente. Chiar Darwin a afirmat în „Originea speciilor” cã dacã era posibil sã se demonstreze cã un organism nu se putea forma printr-o suitã de mici modificãri selecþionate, atunci teoria sa ar colapsa. Omul de ºtiinþã Michael Behe a arãtat cã unele sisteme biologice prezintã un grad de complexitate ireductibilã, lucru care le face inexplicabile în termenii teoriei darwiniste. Aceste sisteme complexe se caracterizeazã prin faptul cã orice parte le-ar fi luatã, acestea nu ar mai putea funcþiona. În acest mod, structurile biologice devin indicii clare ale lucrãrii divine. Conform partizanilor teoriei „Intelligent Design”- ului existã destule sisteme în lume care nu pot fi explicate prin cauze naturale, ci prin ideea de proiect inteligent, lucru care nu a fost negat de Darwin. Dar autorul „Originii speciilor” considerã cã nu este nevoie de a recurge la un Creator pentru a explica diversitatea lumii vii, crezând cã minunile naturii se pot explica prin cauze naturale. Chiar dacã nu a fost admisã pentru a fi predatã în ºcoli, teoria Proiectului Inteligent a arãtat necesitatea de a introduce explicaþii teiste, creaþioniste în cadrul limitat al ºtiinþei naturalistdarwiniste. Astfel explcaþiile adepþilor darwinismului nu sunt suficiente ºi nu acceptã ideea de raþionalitate transcendentã care stã la baza vieþii. Alãturi de creaþionism, teoria Proiectului Inteligent se înscrie pe calea deschisã spre liberalizarea ºtiinþei oficiale care se poate deschide spre explicaþii teologice pertinente. Prof. Alexandru BRICHIUª


Argeºul Ortodox

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXXV)

„...Osândind pe acei preoþi m-ai osândit pe mine...“ În fiecare dupã-amiazã se sãvârºeºte în sfintele biserici VECERNIA, o slujbã specialã care ne pregãteºte pentru Utrenia ºi Sfânta Liturghie din ziua urmãtoare. Intrând în biserica goalã, toate sunt tãcute, iar lãcaºul se aseamãnã cu lumea dinaintea creaþiei, cu un gol imens în care exista doar Dumnezeu, Dãtãtorul de Viaþã. Prin intrarea preotului în bisericã, începe ºi crearea lumii: „La început a fãcut Dumnezeu cerul ºi pãmântul...”. Astfel, se aprind lumânãrile, candelele ºi cãdelniþa, ºi biserica dobândeºte uºor viaþã. Este crearea lumii materiale. Când preotul îºi pune epitrahilul ºi felonul, închipuie în mod simbolic crearea omului, în primul lui veºmânt þesut de Dumnezeu, veºmântul sfinþeniei ºi al lipsei pãcatului, al Harului ºi al frumuseþii dumnezeieºti. De aceea când Adam, primul creat a deschis ochii, s-a vãzut pe sine, în colimvitra (cazanul de Botez) fãrã margini, în lãcaºul necuprins al universului dãruit cu frumuseþi dumnezeieºti fãrã numãr ºi a strigat cu glas puternic: Binecuvânteazã, suflete al meu pe Domnul... La fel ºi preotul, începând Vecernia zice cu glas tare: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor”. Cântãreþul citeºte imediat psalmul introductiv: Binecuvânteazã suflete al meu pe Domnul. Doamne Dumnezeul meu, mãritu-Te-ai foarte...”. Prin acest psalm ne introducem în slava cea veºnicã a lui Dumnezeu ºi în crearea universului. El este „Cel ce se atinge de munþi ºi fumegã..., Cel ce priveºte spre pãmânt ºi-l face pe el de se cutremurã”. Dumnezeu face toate acestea pentru cã omul a pãcãtuit. Adam, primul nãscut nu a fãcut ascultare faþã de Creatorul sãu. Adam ºi Eva au cãzut în pãcat ºi odatã cu ei întreaga fãpturã care ofteazã, cerând mila lui Dumnezeu. Pentru aceasta, în continuarea rânduielii Vecerniei se spune Psalmul 140: „Doamne strigat-am cãtre Tine auzimã..., Sã se îndrepteze rugãciunea mea ca tãmâia înaintea Ta...”. Adam a trãit frumuseþea raiului, dar ºi cãderea ºi urâþenia înfricoºãtoare a acestei lumi. Din cãdere se naºte ºi nãdejdea ºi promisiunea pe care Dumnezeu a facut-o femeii: „Din aceasta se va naºte Mântuitorul lumii, Izbãvitorul, Mesia“ (pe care-L numeºte „sãmânþa femeii”). Despre Mesia, Izbãvitorul aºteptat, au vorbit neîncetat profeþii, mii de ani. De multe ori, slujbele de searã cuprind vestirile profeþilor ºi scrierile lor despre venirea Izbãvitorului, în lumea întunericului ºi a pãcatului. Biserica, ne anunþã cã a venit Lumina, Hristos: Luminã linã, a sfintei slave, a Tatãlui ceresc, Celui fãrã de moarte, Celui Sfânt ºi fericit, Iisuse Hristoase... Hristos este Lumina Tatãlui care a venit în lume. Cãderea lui Adam ºi întunericul provocat de neascultarea lui; sunt simbolizate de Sfintele Uºi care se închid la Sfârºitul Vecerniei. Lumânãrile, candelele ºi luminile se sting, iar preotul îºi scoate veºmintele. Toate acestea prefigureazã dezbrãcarea lui Adam de haina nemuririi ºi a nepãcãtoºeniei, pierderea frumuseþii de la început ºi nãvala întunericului. În faþa raiului, izgonit ºi muritor, tânguindu-ºi „goliciunea ruºinoasã, înºelat de duhul cel viclean, care l-a furat ºi l-a îndepãrtat de slavã”, Adam a primit speranþa care i s-a dat prin femeia cãzutã ºi care s-a împlinit. Hristos S-a nãscut „de la Duhul Sfânt ºi din Maria Fecioara”.

Vecernia cuprinde trei realitãþi: slava creaþiei, ruºinea cãderii ºi promisiunea izbãvirii. Cândva, un preot cãsãtorit, þinându-ºi de mânã copilul mic de cinci ani, a mers la bisericã sã facã Vecernia. Micuþul, cum mergea cu tatãl sãu, spunea multe ºi printre altele i-a pus tatãlui o întrebare neaºteptatã: - Tãticule, de ce la Sfânta Liturghie, în timp ce sfinþeºti pâinea ºi vinul plângi într-una? ªi de ce urci la cer ºi iar cobori având multã luminã pe mâinile tale? ªi de ce pui pâinea în Sfântul Potir peste vin? ªi cum de nu te arzi? Am vãzut mâinile tale fãrã rãni! Preotul s-a oprit mut de uimire ºi dupã aceea, cutremurat, l-a întrebat pe copil: Când ai vãzut toate acestea copile? Alaltãieri, Duminicã, a rãspuns copilul. Atunci preotul i-a zis copilului foarte serios: - Sã ºtii cã, nu ai voie sã spui nimãnui lucrurile acestea, pânã nu mor eu! Ai auzit? Da, tãticule, uite îmi fac cruce ºi sãrut ºi cruciuliþa. Aceste lucruri mi le-a povestit copilul de atunci, care acum este bãrbat de 50 de ani, despre tatãl sãu. Când a încheiat povestirea, fiul a adãugat:

Pãrinte ªtefane, în aceste zile am pãcãtuit, osândind doi preoþi pentru niºte lucruri rele pe care le-am auzit despre ei. Mai mult, i-am înjurat ºi i-am comparat cu tatãl meu. Ieri searã însã, l-am visat pe tata luminos ca un soare care m-a privit cu asprime ºi mi-a zis: Nu ºtii cã osândind pe acei preoþi m-ai osândit pe mine, tatãl tãu? Nu sãvârºim toþi greºeli? ªi sã ºtii, fiule, cã atunci când judeci pe oricare dintre preoþi, þi-am spus de multe ori, judeci pe Însuºi Dumnezeu! Atunci, fiul acelui preot sfânt, a început sã plângã, iar eu am rãmas mut de uimire. I-am cerut voie sã povestesc, fãrã sã-i spun numele, aceastã experienþã liturgicã înfricoºãtoare. Dumnezeu sã ne miluiascã pe toþi ºi pe mine nevrednicul care am scris aºa de multe în cartea aceasta, pentru cã „cel ce ºtie ºi nu face, mult va fi bãtut“. Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 489-490; 508- 509.

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

Mai lasã-l încã o vreme Un pãrinte a spus odatã pilda aceasta: Un proprietar a venit cãutând rod într-un smochin ºi, neaflând, a zis cãtre grãdinar: „Taie-l. Pentru ce pãmântul sã-l cuprindã în zadar?” Grãdinarul a rãspuns: „Doamne, lasã-l ºi în acest an, pânã-l voi sãpa împrejur ºi voi pune gunoi. Poate va face roadã anul viitor”. Mai lasã-l încã puþin! Mai dã-i un an! Dumnezeu ne dã mereu încã un an ºi

FAMILIA „biserica din casã”

cu fiecare an ajungem mai aproape de acea zi când Îl vom vedea faþã cãtre faþã. Fiecare an ne aduce mai aproape de Împãrãþie, mai aproape de veºnicie, când rãbdãtorul grãdinar, Dreptul Judecãtor ºi Domn al Universului, va veni sã caute roade în pomul nostru. Dar atunci nu ni se va da un nou prilej. Va fi prea târziu. Sfârºitul va fi sosit. Nu va mai fi încã un an, un alt prilej sã ne pocãim ºi sã aducem roadã pentru Dumnezeu. Acum este prilejul, vremea pentru pocãinþã ºi mântuire! (dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Jucãria „programeazã” o r t a mfoarte e n tserios u l cpsihicul o p icopilului l u l u iºi cJucãria o m pinfluenþeazã dezvoltarea personalitãþii acestuia. Pentru orice micuþ jucãria este ceva viu ºi adevãrat, lucru care nu poate fi contestat de cãtre adulþi. Prin pasiunea faþã de jucãrie, copilul se identificã cu aceasta, cu „trãsãturile” ºi cu esenþa ascunsã a ei. Este sau nu este periculos acest rol al jucãriei în vremurile de acum, când rãul este amestecat cu binele pentru a bulversa minþile fragede? Este periculoasã acestã identificare a copilului cu jucãria, dacã acest lucru se produce în jocul cu un erou negativ. Pericolul constã în faptul cã tot ceea ce este pierdut, în joc, de cãtre copil, se regãseºte reflectat în viaþa realã. Astfel, dacã cel mic se comportã uman, milostiv ºi cu grijã în joacã, înseamnã cã are în minte un model a ceea ce trebuie sã facã. ªi, dimpotrivã, dacã cel mic este agresiv, grosolan, dur, atunci un astfel de comportament va fi transpus, cu siguranþã, în realitate. Jucãria „programeazã” comportamentul copilului, de aceea este foarte important sã înþelegem felul în care aceasta acþioneazã, ce fel de „program” are. În lume existã bine ºi rãu, ideal ºi antiideal, iar jucãria poate fi ºi o antijucãrie. Jucãriilemonºtri, atât de iubite de mulþi copii, deþin o putere distructivã. Acestea pot provoca la copii disfuncþii psihice. Specialiºtii considerã cã jucãria este purtãtor de informaþii pentru copil, la fel ca ziarul sau internetul pentru adult.

Ce fel de jucãrii cumpãrãm copiilor? Magazinele sunt pline de roboþi transformeri, Batmani, Spidermani ºi gormiþi. Aceºti eroi provoacã la copii fantezii agresive, care sunt transpuse în realitate vizavi de cei mai slabi: animale sau copii. S-ar pãrea cã jocurile de masã nu au nimic agresiv. Vechile cuburi cu imagini din poveºti, mozaicurile sau constructoarele pentru copii, care ºi-au demonstrat, de-a lungul vremii, utilitatea, dezvoltând intelectul, învãþând copiii sã rabde ºi sã se miºte, toate acestea nu mai sunt la fel. Uitaþi-vã doar la denumirile lor: „Piraþii”, „Stãpânul universului”, „Cuceritorul” etc. Spre ce anume îi îndreaptã aceste jocuri pe copiii noºtri? Spre manifestarea mândriei ºi a slavei deºarte. Poveºtile sunt înlocuite de lumea fantasy, cu eroi extratereºtri ºi monºtri. Acum sunt foarte populare jocurile de-a afacerile, de-a banii ºi bãncile. Ce îi învaþã acestea pe copii? Din pãcate le întãrâtã dorinþa de înavuþire, minciunã ºi manipulare. ªi încã un exemplu: Jocul „Concurs de frumuseþe” – instrucþii pentru fetiþe cum sã se pregãteascã pentru un astfel de concurs. Jocul învaþã cum trebuie sã-þi arãþi corpul ºi cum sã lupþi împotriva concurentelor. Iar mamele ºi taþii cumpãrã aceste jocuri, dupã cum spun vânzãtorii, cu mare ardoare. Copiilor le place constructorul de tip „Lego”. Într-adevãr aceasta este o jucãrie viu coloratã ºi ecologicã; cu ajutorul ei poþi construi diverse peisaje sau scene. Dar ce fel de scene? „Catastrofe mondiale”, „Extratereºtrii”, „Fantome”, „Rãzboinici galactici”, „Piraþi” – aceasta este tematica lor principalã astãzi. Existã jucãrii bune ºi „inteligente”. Pãrinþii trebuie sã le aleagã cu grijã. Pentru copiii mai mari acum se pot cumpãra diferiþi constructori de corãbii, avione sau bãrci. Chiar dacã pare desuet, pentru fetiþe se pot cumpãra seturi de cusut rochiþe la pãpuºi, iar pentru bãieþi instrumente de teslar sau strungar. Acestea învaþã copiii sã fie independenþi, muncitori ºi grijulii faþã de cei din jur. (Dr. Dmitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia ºi problemele ei; perspectiva psihiatrului ortodox, Ed. Sophia, Bucureºti, 2010, pag. 90-92). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Falsele adevãruri ale societãþii contemporane (III) –

„Luptã ca sã câºtigi” Competitivitatea este cuvântul cheie în orice democraþie capitalistã. Competitivitatea în sinea ei nu este rea ci, din contrã, un factor de progres general. Competitivitatea este definitã ca fiind o ºansã mai mare de succes într-un anumit domeniu datoritã unor proprietãþi superioare / calitãþi specifice. Din pãcate, cam uitãm sã definim ºi acele „proprietãþi superioare / calitãþi specifice” Dictonul modern din spatele competitivitãþii este „luptã ca sã câºtigi”. „ªi, care e problema?” mã vei întreba cu siguranþã. Ei bine, în primul rând discutãm de ceva incomplet. La bazã, dictonul din spatele definiþiei succesului era latinescul „ora et labora”, respectiv „roagã-te ºi munceºte”. Acest „roagã-te” presupunea ideea de Dumnezeu în toate, de eticã ºi moralitate. Munca presupunea efortul propriu al fiecãrui individ. Dacã scoatem pe Dumnezeu, moralitate, eticã, rãmânem cu actualul „luptã ca sã câºtigi” Valorile capitalismului, banul ºi puterea, nu sunt în sinea lor rele, ele fiind mijloace prin care se poate creºte, dezvolta, ajuta ºi progresa, când se aflã în mâna omului priceput ºi cumpãtat. Tatãl minciunii ne învaþã cã în capitalism succesul înseamnã numai ceva mãsurat în bani ºi putere, indiferent pe calea pe care sunt obþinute. ªi aici este sofismul, învãþãtura greºitã. Fiindcã rezultatul final este bun numai dacã este obþinut pe mijloace bune ºi dacã omul potrivit obþine lucrul potrivit lui însuºi. ªi, iatã, acum trãim într-o societate care se aflã într-o profundã crizã, financiarã ºi de direcþie, care se datoreazã în primul rând unei crize morale, unei crize de Dumnezeu fãrã precedent. Astfel am reuºit sã ajungem aici întrucat „competitivi” nu au fost oamenii oneºti ºi buni, ci cei care au ºtiut sã fure, sã pãcãleascã, sa fie aroganþi ºi hulitori. Majoritatea firmelor de succes au ajuns acolo datoritã unei serii de licitaþii ºi contracte obþinute în baza diverselor fraude... de moralitate. Politicienii care ne conduc sunt acolo nu fiindcã au fost ceruþi de popor, ci fiindcã au ºtiut sã joace un joc murdar de culise pentru a fi puºi pe liste ºi susþinuþi electoral. Managerii de instituþii au ajuns acolo, în special pe criterii politice, sau mai pe româneºte fiindcã au avut abilitatea sã se facã acceptaþi într-un sistem în care nu conteazã competenþa ºi capacitatea de a oferi „ºefului” ºpãgi ºi garanþii cât mai mari. Iar aceastã crizã, vrem sau nu vrem sã credem, are de a face cu religia. Toate sondajele efectuate în ultimul an au arãtat faptul cã a

6

crescut mica infracþionalitate („sã nu furi”) ºi s-au înmulþit cazurile de depresii (dovadã a lipsei de credinþã ºi nãdejde) etc. ªi cu toþii suntem vinovaþi pentru ceea ce se întâmplã, fie cã vrem sau nu sã credem. Sunt de vinã cei care au obþinut putere economicã sau de decizie prin furt ºi acþiuni imorale. Sunt de vinã cei care fãrã sã se gândeascã în perspectivã au fost necumpãtaþi ºi au cheltuit ce nu aveau strict în dorinþa unui trai cu satisfacþii materiale mai mari. Sunt de vinã cei care au demolat „siguranþele” sistemelor financiare, ca ºi cei care au ascuns faptele reale ale unor iluzorii „creºteri”. Sunt de vinã cei care au ajuns sã fie angajaþi ca specialiºti în baza unor note pe care le-au obþinut copiind sau oferind plocoane. Sunt de vinã cei care nu au luat atitudine împotriva risipei. Nu continui, lista fiind extrem de lungã. Iar toate acestea se datoreazã unei mentalitãþi de „a avea” fãrã „ a merita”, de a obþine pe orice cale un rezultat final chiar dacã este nemeritat. Referitor la faptul cã trebuie

sã te rogi mai întâi ºi sã îl ai pe Dumenzeu în tot ceea ce faci ºi ceea ce doreºti, Iisus ne spune urmãtoarele (Matei 7): 7. „Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi afla; bateþi ºi vi se va deschide. 8. Cã oricine cere ia, cel care cautã aflã, ºi celui ce bate i se va deschide. (…) 11. (…) Tatãl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El”. Câþi dintre noi cerem de la Dumnezeu cu sârguinþã ºi sinceritate înainte de a dori sã obþinã orice? Câþi dintre noi, dacã nu obþin ceea ce îºi doresc, nu sunt dispuºi sã întreprindã acþiuni imorale? Subliniez „dacã nu obþin” deoarece de multe ori nu ºtim ce cerem, suntem naivi, lipsiþi de înþelepciune, ºi vrem lucruri care de multe ori nu ne ajutã. Iar Iisus nu spune cã Dumnezeu va da tot ce I se cere, ci cã „Tatãl vostru Cel din ceruri vã da cele bune”. Este o mare diferenþã. Puþini sunt cei care sunt dispuºi sã renunþe la cele lumeºti cu seninãtate ºi sã ne resemnãm

în faþa lipsurilor, precum Iov spunea mai demult: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”. Suntem obiºnuiþi sã avem comori în conturi, în ziduri sau acte, nu în împãrãþia veºnicã a lui Dumezeu. Luptãm ºi facem orice ca sã câºtigãm sã dobândim, sã avem, chiar dacã lupta pe care o ducem este imoralã ºi nejustificatã. Iar când faci lucruri imorale, începi sã iubeºti acele obiceiuri ºi sã le urãºti pe cele bune. Sã îl iubeºti pe tatãl imoralitãþii ºi sã-L urãºti pe creatorul bunãtãþii. Sau, cum spunea Iisus: „Nimeni nu poate sã slujeascã la doi domni, cãci sau pe unul îl va urî ºi pe celãlalt îl va iubi, sau de unul se va lipi ºi pe celãlalt îl va dispreþui; nu puteþi sã slujiþi lui Dumnezeu ºi lui mamona.” Pentru a încheia articolul întro manierã pragmaticã, te provoc la un calcul. Adunã pe deoparte „investiþiile” de timp ºi de bani în „cele lumeºti”. Apoi adunã „bogãþia” de timp ºi bani pe care o ai ca ºi „comoarã neîmpuþinatã în ceruri”, însemnând acte caritabile, ajutor dat celor care

aveau nevoie, timp de rugãciune etc. Cele douã nu trebuie sã fie egale, fiind clar cã trebuie totuºi sã petrecem un timp mai mare pentru traiul ºi cheltuielile cotidiene. Mãsura veche între cele douã era pentru cele materiale de 1 la 10, (periodic omul aducea zeciuialã la templu) ºi 1 la 7 pentu timp (sau mai precis o zi pe sãptãmânã). Iisus nu cere a ºaptea sau a zecea parte, nu pune limite, nu ne obligã sã dãm lunar ºi nici nu ne „executã silit”. Poate mãsurile vechi sunt cam grele, poate acum ni se cere mai puþin. Dar cât de puþin? Te las pe tine sã decizi, dar pun un pariu: rezultatul final pe care tu îl ai e mult mai mic decât 1 la 10.. sau 1 la 30... sau 1 la 100. Dacã însã în eforturile pe care le faci ca sã obþii ceva îþi faci timp pentru o micã rugãciune, iar dacã dupã ce îl obþii faci sacrificiul ºi rupi o parte din ce ai pentru a ajuta pe aproapele tãu… cred cã te vei apropia de mãsura cerutã de Iisus. Andrei DUMITRICÃ

Moartea omului vechi, naºterea omului nou Sufletul gol ºi însetat al omului a ajuns sã fie acoperit cu o mascã a desfãtãrilor lumeºti ºi a tuturor plãcerilor efemere. Plãcerea lumeascã a devenit o piesã de teatru arhaicã, o piesã a viciilor ºi a patimilor, în care omului i se acordã rolul principal. ªi astfel acesta se supune cercului vicios al distracþiilor ºi al tuturor lucrurilor trecãtoare ºi vremelnice. Toate plãcerile acestei vieþi alcãtuiesc un preludiu spre pãcat. Iar pãcatul este boalã ce duce spre moarte. Tot ce facem ni se pare la început bun, însã mai târziu ne dãm seama cã ne-am înºelat amarnic. Unele pãcate, ca minciuna sau invidia, ni se par prea mici pentru a fi luate în seamã, de aceea nici nu le mãrturisim la Taina Spovedaniei. Alcoolul sau tutunul nu se mai ia în considerare, ,,o viaþã avem ºi trebuie sã o trãim din plin”, nu? Problema este cã deseori îi judecãm pe pãcãtoºi, în loc sã judecãm pãcatul. Îl judecãm pe celãlalt, dar nu privim niciun minut la noi înºine. Cãci minciuna ºi invidia, tot în interiorul nostru se gãsesc. Noi ne desfãtãm în alcool ºi în tutun. Iar în loc sã ne iubim unii pe alþii, dupã porunca Mântuitorului, noi ne urâm ºi ne batjocorim unii pe alþii. De aici se formeazã omul cel vechi, pentru cã sufletul lui este învechit, înnecat ºi cãzut în genunea morþii. Din aceastã prãpastie ne salveazã Însuºi Mântuitorul care spune: ,,N-am venit sã chem pe drepþi, ci pe pãcãtoºi la pocãinþã” (Matei 9, 13). Iar pocãinþa este un preludiu spre Viaþa Veºnicã. Am vorbit despre omul cel vechi, cel însãlbãticit, cel neînduhovnicit ºi fãrã Hristos. Poate acum vã întrebaþi cum se naºte omul cel nou. Mã gândeam zilele trecute ce cautã, de fapt, omul în tot acest cerc bizar al carnalitãþii. Am ajuns la un rãspuns simplu ºi cât mai concret: nimic. Dacã omul ar cãuta ceva cu un singur scop, ar gãsi cu siguranþã. Poate sunã ca un paradox, dar ceea ce cautã acesta în afara lui Hristos formeazã un nimic. Omul indiferent de vârstã, nu poate trãi decât întru Mântuitorul Hristos Care este Viaþa vieþii noastre veºnice. Fãrã aceastã Viaþã, omul care se hrãneºte din plãcerile lumeºti este mort sufleteºte. Devine nimic pentru cã foamea ºi setea lãuntricã sunt prea mari ca sã se sfârºeascã, ca sã conteneascã. Sufletul nu acceptã, nu primeºte hrana lumeascã, nu se saturã. Cum nu poþi stropi o plantã cu o singurã picãturã de apã, aºa nu poþi stropi nici ariditatea sufleteascã cu aceastã picãturã a fãrãdelegilor. ªi cu oricât de multe ,,picãturi” lumeºti l-ai stropi, sufletul are nevoie de picãtura Vieþii. Aceasta nu doar cã îl hrãneºte, ci îl ºi vindecã de toatã neputinþa ºi întristarea sufleteascã. Mai mult de atât, îi dãruieºte nemurirea. Din omul îmbrãcat în haina deºertãciunilor lumeºti izvorãºte întunericul; din cel îmbrãcat în haina cea noua a nemuririi izvorãºte Lumina. ,,Am vãzut Lumina cea adevãratã, am vãzut Duhul cel Ceresc”. Aceastã Luminã Mântuitorul o aduce înlãuntrul nostru pentru ca ochii cei orbiþi de mulþimea pãcatelor sã-ºi recapete vederea. Acest Duh, Tatãl Îl trimite nouã pentru a ne curãþi de întinãciunea sufleteascã ºi trupeascã. Dezbrãcând haina trecãtoare a plãcerilor lumeºti, omul se îmbracã practic, cu Lumina cea adevãratã, cu frumuseþea ºi unirea Treimicã: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. Atunci nimicul capãtã existenþã: nimicul se transformã în trãire; iar trãirea nu poate fi decât în Dumnezeu. Moartea ºi tot ce este pieritor se transformã în nepieire, în eternitate. Moartea sufleteascã este biruitã, moare omul cel vechi ºi astfel se naºte omul cel nou, împãrtãºit cu singurul Dãtãtor de Viaþã Veºnicã. Omul cel nou este omul care reintrã în poruncile si în plinirea faptelor celor bineplãcute lui Dumnezeu; este omul care consimte cu intenþie dumnezeiascã din momentul creãrii, care l-a vrut sã fie spre lauda mãririi Sale. Omul cel nou se naºte din Lumina faptelor sale, aºa încât lumea sã vadã faptele cele bune ºi sã slãveascã pe Tatãl Cel din ceruri. Sã ne îmbrãcãm atât tineri cât ºi bãtrâni în haine ºi în veºminte de ,,sãrbãtoare”, cãci fiecare zi a vieþii este câte o sãrbãtoare ºi câte un prilej pentru a ne îmbrãca cu haina cea nouã a veºniciei. Sã lepãdãm omul cel vechi ºi faptele sale, ºi sã ne îmbrãcãm cu cel nou dupã cum spune Sfântul Apostol Pavel: „V-aþi dezbrãcat de omul cel vechi, cu faptele lui, ºi v-aþi îmbrãcat cu omul cel nou” (Coloseni 3, 9-10).” Sã ne îmbrãcãm în haina cea nouã a adevãratei credinþe întru Hristos Domnul. Ionela Georgiana TOFOLEANU


Argeºul Ortodox

A adera la Înþelepciune... Sã nu treci prin lume cu ochii închiºi ºi cu mintea în propriile-þi limite ºi interese mãrunte, sã poþi arunca o privire dincolo de cele ce te privesc imediat ºi de cele ce þi se înfãþiºeazã, sã te apleci spre lucruri pentru a le cunoaºte, sã te ridici peste tine pentru a te cunoaºte, sã cauþi rosturi ºi sã gãseºti legãturi acolo unde nu par a fi, sã te situezi în ordinea lumii fiind totodatã în afarã de lume; sã îþi conºtientizezi infinita valoare ºtiindu-te totuºi nimic, sã ºtii cã deºi nu eºti centrul universului, eºti centrul creaþiei, sã îþi vezi micimea, dar sã vrei sã creºti mereu, sã înþelegi cã în toate se aflã urmele providenþei ºi cã lumea toatã se pune în slujba ta ca sã cunoºti Ziditorul ºi sã te faci apt de a te uni cu El. Acestea sunt condiþii ale posibilitãþii de a învãþa câte ceva din fiecare lucru prezent în lume, în virtutea desãvârºirii prezentã în diferite grade în creaþie. „Învaþã de la nufãr sã fii mereu curat”, cãci curãþia aduce starea de fericire prin deschiderea posibilitãþii de a-L vedea pe Dumnezeu. A fi curat de vicleºug, de rãutate, de invidie ºi de tot ce dãuneazã în grad mai mare sau mai mic relaþiei cu celãlt sau relaþiei cu Dumnezeu, înseamnã a dobândi o stare de transparenþã, astfel încât sã poþi fi vãzut ca ceea ce eºti, ºi nu în mod disimulat. Înseamnã a putea sta descoperit înaintea lui Hristos ºi înaintea lumii fãrã sã te ruºinezi de tine. Curãþia inimii este curãþia minþii, iar aceasta din urmã este gândul bun faþã de toþi ºi de toate, susþinut de rugãciune, condiþionat de despãtimire. Curãþirea se realizeazã prin arderea egoismului din care ies toate patimile ºi rãutãþile: „Învaþã de la flãcãri ce-avem de ars în noi”. „Învaþã de la apã sã nu dai înapoi” arãtându-te slab în voinþã, cãci „împãrãþia cerurilor se ia prin strãduinþã ºi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12). Binele se dobândeºte prin stãruinþa în bine, prin hotãrâre, iar nu prin moleºealã sufleteascã ºi delãsare. Hristos nu apreciazã slãbiciunea, ci curajul

omului de a-ºi asuma absurdul, de a practica iubirea duºmanului, de a se da pe sine pentru altul. „Învaþã de la umbrã sã fii smerit ca ea. Învaþã de la stâncã sã-nduri furtuna grea”. Dar cine poate sta precum stânca atunci când furtuna necazurilor, a dezamãgirilor, a rãutãþilor, a neîmplinirilor, vine peste el, de ajunge a nu se mai ºti pe sine, a nu-ºi mai înþelege viaþa? Pericolul dezechilibrului pândeºte pe oricine, prin prisma condiþiei umane cãreia nu ne putem sustrage. Nu ne putem sustrage ºi totuºi putem sã ne asumãm curajul de a o depãºi înspre condiþia dumnezeiascã. Dacã ºtiu cã sunt chip al lui Hristos, ºtiu cã Îl port pe Hristos în mine. Iar El e stânca pe care eu mã zidesc ºi cu care încep sã mã asemãn prin relaþia iubitoare pe care o accept cu Creatorul meu. Iubindu-L, Îl las sã creascã în mine, iar eu mã micºorez renunþând la egoism. Comuniunea aceasta cu Dumnezeu mã îndumnezeieºte ºi îmi transferã din tãria stâncii, astfel cã pot ajunge sã vãd cã „toate le pot în Hristos care mã întãreºte” (Filipeni, 4, 13). „Învaþã de la soare ca vremea sã-þi cunoºti Învaþã de la stele cã-n cer sunt numai oºti”. Devenind transparent pentru Hristos, dobândeºti o perspectivã duhovniceascã asupra situaþiilor ºi asupra creaþiei în general. Mintea ridicatã deasupra celor sensibile începe sã vadã peste tot simboluri ale unor realitãþi nevãzute. În aceastã perspectivã, lumea îºi vãdeºte adevãrata valoare ºi infinita bogãþie. „Învaþã de la greier când singur eºti, sã cânþi”. Cântarea este, de regulã, expresia bucuriei. Armonia produce o ordine lãuntricã, iar a cânta înseamnã a tinde spre ordine, spre frumos, spre echilibru. Sã cânþi, adicã sã nu te împovãreze singurãtatea, ci sã te bucuri. Iar singurãtatea poate sã nu fie o povarã decât atunci când nu eºti singur, ci împreunã cu Cel

mâhnindu-te ºi rãzvrãtindu-te pentru situaþia în care te afli. Câtã vreme eºti om, poþi ajunge oricum, oricât de jalnic ºi oricât de fericit. Nimic nu te îndreptãþeºte pe tine mai degrabã decât pe altul la o situaþie favorabilã. Conºtientizând aceasta, nu te vei mai mâhni pentru starea în care te gãseºti, ci vei fi mulþumitor cã nu eºti în una mai rea. Binele în care te afli se vãdeºte la contactul pe care îl ai cu cei mai nefericiþi decât tine. Iar binele sau rãul þin în general de percepþia pe care o ai asupra lucrurilor, de gândul cu care priveºti. „Învaþã de la floare sã fii gingaº ca ea, Învaþã de la oaie sã ai blândeþea sa”.

Prezent care este sursa armoniei, este armonia desãvârºitã. „Învaþã de la lunã sã nu te înspãimânþi” de nimic, pentru cã „Domnul este apãrãtorul vieþii mele, de cine mã voi înfricoºa?” (Ps. 26, 2). Când nu pui preþ pe cele deºarte, când nu-þi pui nãdejdea în cele supuse schimbãrii ºi morþii, ci Îl ai pe Hristos drept cale ºi þintã ºi înþelegi cã aceastã viaþã oricum se pierde, cã binele pe care-l dobândeºti e relativ, atunci se diminueazã pânã la anulare lucrurile care te sperie ºi dobândeºti curajul de a înfrunta orice, cãci nu poþi pierde nimic din cele cu valoare realã care se regãsesc deplin în Logosul dumnezeiesc. „Învaþã de la vulturi când umerii þi-s grei“ „ªi du-te la furnicã sã vezi povara ei”. Dute adicã la cei ce poartã poveri mai mari decât ei înºiºi, adicã mai mari decât þi se pare cã poate duce un om. Nu îþi îndrepta atenþia doar spre cei lipsiþi de greutãþi, tânjind sã fii ca ei,

DESCOPERÃ OBICEIURI CARE SCHIMBÃ VIAÞA!(II) Ce ne învaþã Sfânta Scripturã despre dãruire? Dãruirea ta dovedeºte faptul cã Dumnezeu este Proprietarul. În cartea Deuteronomului la capitolul 8 citim: Când vei mânca ºi te vei sãtura, sã binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tãu, pentru þara cea bunã pe care þi-a dat-o. Nu fac altceva decât sã recunosc: „Doamne, îþi dau ceva ce oricum este al Tãu.” Doresc sã te provoc ºi pe tine sã faci la fel. Pune-L pe Dumnezeu la încercare. Chiar Dumnezeu spune: „Puneþi-Mã la încercare.” În Maleahi 3:8-10 citim: „Se cade sã înºele un om pe Dumnezeu, cum Mã înºelaþi voi?“ Dar voi întrebaþi: „Cu ce Te-am înºelat?“ Cu zeciuielile ºi darurile de mâncare. Sunteþi blestemaþi, câtã vreme cãutaþi sã Mã înºelaþi, tot poporul în întregime! Aduceþi însã la casa vistieriei toate zeciuielile, ca sã fie hranã în Casa Mea; puneþi-Mã astfel la încercare, zice Domnul oºtirilor, ºi veþi vedea dacã nu vã voi deschide zãgazurile cerurilor, ºi dacã nu voi turna peste voi belºug de binecuvântare.” Puneþi-L pe Dumnezeu la încercare. Dãruirea voastrã dovedeºte dreptul lui Dumnezeu de proprietate. Dovedeºte faptul cã Îl pui pe El pe primul loc. Dãruirea dovedeºte faptul cã avem încredere în capacitatea lui Dumnezeu de a înmulþi. Prin ceea ce faci, mãrturiseºti: „Doamne, ºtiu cã Tu poþi sã îmi dai mai mult.” Cinsteºte pe Domnul din averea ta, ºi din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitniþele tale se vor umple de grâu ºi mustul va da afarã din teascurile tale. (Pilde 3, 9-10). ªtiþi ce înseamnã „pârga roadelor tale” sau „cele dintâi roade”? Înseamnã partea „cea mai bunã.” Înseamnã cã atunci când vine vorba de dãruire faþã de Dumnezeu, nu îmi plãtesc toate facturile ºi apoi spun: „Bine Doamne, ce rãmâne Îþi dau Þie.” Dã-i Lui cea mai bunã parte. Dã-i Lui cele dintâi roade. Uitã-te la inima ta (cu bucurie). Aºadar, când dãruieºti... dãruieºte cu bucurie. Dã dintr-o inimã curatã. În II Corinteni 9 citim: Fiecare sã dea cum socoteºte cu inima sa: nu cu pãrere de rãu, sau de silã, cãci

Dumnezeu iubeºte pe cel care dã cu voie bunã. Încercuieºte „cu bucurie.” În alte cuvinte: „Da, Doamne, Îþi dau aceºti bani pentru cã Îþi aparþin Þie. Este dovada dragostei mele pentru Tine. ªi ºtiu cã mã vei rãsplãti”. Sã dai cu bucurie. Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus conducãtorilor religioºi: „Dar vai de voi, fariseilor! Pentru cã voi daþi zeciuialã din izmã, din rutã ºi din toate zarzavaturile, ºi daþi uitãrii dreptatea ºi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia sã le faceþi, ºi pe celelalte sã nu le lãsaþi nefãcute.” Sã citim împreunã pasajul descris în Sfânta Evanghelie dupã Marcu 12, 41: Iisus ºedea jos în faþa vistieriei Templului, ºi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulþi, care erau bogaþi, aruncau mult. A venit ºi o vãduvã sãracã, ºi a aruncat doi bãnuþi, care fac un gologan. Atunci Iisus a chemat pe ucenicii Sãi, ºi le-a zis: „Adevãrat vã spun cã aceastã vãduvã sãracã a dat mai mult decât toþi cei ce au aruncat în vistierie; cãci toþi ceilalþi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sãrãcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rãmãsese ca sã trãiascã.” Dacã dai, dã cu bucurie, dã cu toatã inima ta. Aºteaptã binecuvântãrile lui Dumnezeu. Aºteaptã binecuvântarea Domnului, pentru cã va veni. Luca 6: „Daþi, ºi vi se va da.” Aceasta este o promisiune. Dacã dai cu bucurie, poþi sã aºtepþi binecuvântãrile lui Dumnezeu. Daþi, ºi vi se va da; Turna-vor în sânul vostru o mãsurã bunã, îndesatã, clãtinatã ºi cu vârf, cãci cu ce mãsurã veþi mãsura, cu aceeaºi vi se va mãsura. Dacã dai puþin, vei primi o binecuvântare mai micã. Dacã dai mult, binecuvântãrile vor fi pe mãsurã. ªi reþineþi: nu are de a face cu avantajele ce îi revin bisericii în care dãruiþi. Are de-a face cu inima voastrã. Puneþi-L pe Dumnezeu la încercare. Mulþi dintre noi suntem supuºi consumerismului. Ne plac lucrurile noi. Oare cum ar arãta viaþa noastrã, dacã ne-am gestiona banii conduºi de Duhul Sfânt? Banii sunt importanþi, însã dragostea pentru Dumnezeu este cea mai importantã. Nicio slugã nu poate sã slujeascã la doi stãpâni. Fiindcã sau pe unul va urî ºi pe celãlalt îl va iubi, sau de unul se va þine ºi pe celãlalt îl va dispreþui. Nu puteþi sã slujiþi lui Dumnezeu ºi lui mamona (Luca 16,

Gingãºia, delicateþea, blândeþea nu sunt, aºa cum se considerã adesea, caracteristici ale omului slab ºi incapabil, ci constituie trãsãturi ale aceluia care a înþeles cã trebuie sã te porþi cu oamenii aºa cum ai vrea sa se poarte ei cu tine. ªi nimãnui nu-i place sã fie întâmpinat cu nepãsare, cu brutalitate, cu vulgaritate, cu asprime. Nu poþi aºtepta ca alþii sã fie aºa cum tu însuþi nu eºti. Delicateþea sufleteascã o are cel care se deschide cãtre ceilalþi cu interes pentru binele lor, cel care nu s-a fãcut opac prin patimi egoiste, neprefãcut ºi sincer, cel pe care îl simþi prieten. Delicateþea în cel mai înalt grad o are acela care s-a fãcut transparent pentru Dumnezeu ºi din care iradiazã binele în virtutea comuniunii sale cu Binele Suprem. Se vede, pe de o parte, nevoia detaºãrii de cele materiale luate ca scopuri în ele însele; pe de altã parte, nevoia ataºãrii de cele nemateriale, nesupuse stricãciunii ºi a ataºãrii celei mai înalte de Dumnezeu, singura dependenþã care nu are efecte negative. Prin aceasta înveþi sã nu fii „grosolan”, sã sesizezi mãreþia fãpturii ºi sã te bucuri. Sã zbori cu mintea spre cele de aceeaºi naturã cu ea, aderând la Înþelepciune. „Învaþã de la pãsãri sã fii mai mult în zbor, Învaþã de la toate, cã totu-i trecãtor”. Iuliana Gabriela POPA

13). Banii îmi dau o anumitã putere, însã dragostea pentru bani mã fac neputincios. Cã iubirea de argint este rãdãcina tuturor relelor... (1 Timotei 6,10). Banii îmi aduc anumite împliniri, însã dragostea de bani îmi aduce durere. Cã iubirea de argint este rãdãcina tuturor relelor ºi cei ce au poftit-o cu înfocare, au rãtãcit de la credinþã, ºi s-au strãpuns cu multe dureri (1 Timotei 6,10). Banii îmi dau o anumitã siguranþã, însã dragostea de bani mã face nesigur. Nu te osteni sã ajungi bogat; nu-þi pune iscusinþa ta în aceasta. Oare vrei sã te uiþi cu ochii cum ea se risipeºte; Cãci bogãþia face aripi ca un vultur, care se înalþã cãtre cer (Pilde 23, 4-5). Adevãrul despre bani. Dãruirea dovedeºte faptul cã Îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind proprietarul de drept. Când însã vei mânca ºi te vei sãtura, sã binecuvântezi pe Domnul Dumnezeul tãu pentru þara cea bunã pe care þia dat-o (Deuteronom 8, 10). Dãruirea dovedeºte cã Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc în viaþa mea. Iar Iisus a zis: Daþi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. ªi se mirau de El. (Marcu 12, 17); Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi dreptatea Lui ºi toate acestea se vor adãuga vouã (Matei 6, 33). Dãruirea dovedeºte faptul cã am încredere în capacitatea lui Dumnezeu de a înmulþi. Iatã ce spune Sfânta Scripturã: Cinsteºte pe Domnul din averea ta, ºi din pârga tuturor roadelor tale. Atunci jitniþele tale se vor umple de grâu ºi mustul va da afarã din teascurile tale (Pilde 3,9-10): Aduceþi toate zeciuielile la vistierie ºi sã fie merinde în casa Mea ºi puneþi-Mã ºi pe Mine la încercare zice Domnul Savaot ºi veþi vedea cã voi deschide, la dorinþa voastrã, stãvilarele cerului ºi voi vãrsa din belºug binecuvântarea, spre binele vostru (Maleahi 3, 10). Când dãruieºti... Uitã-te la inima ta (cu bucurie). Fiecare sã dea cum socoteºte cu inima sa: nu cu pãrere de rãu, sau de silã, cãci Dumnezeu iubeºte pe cel care dã cu voie bunã (II Corinteni 9, 7). Respinge recunoaºterea (dãruieºte în secret). Ca milostenia ta sã fie într-ascuns; ºi Tatãl tãu, Care vede în ascuns, îþi va rãsplãti þie (Matei 6, 4). Aºteaptã binecuvântãrile lui Dumnezeu. Daþi, ºi vi se va da; Turnavor în sânul vostru o mãsurã bunã, îndesatã, clãtinatã ºi cu vârf, cãci cu ce mãsurã veþi mãsura, cu aceeaºi vi se va mãsura (Luca 6, 38). Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI afectaþi de inundaþii. Pe parcursul a trei sãptãmâni, în reþelele de librãrii „Pro Noi” din toatã þara vor fi plasate 20 de boxe speciale pentru colectarea rechizitelor ºcolare. La încheierea acþiunii, rechizitele adunate vor fi transmise, prin intermediul parohiilor locale, copiilor din localitãþile afectate de inundaþii.

Searã de poezie creºtinã la Birmingham

Concert de muzicã bizantinã la Varºovia Grupul psaltic „Stavropoleos“ a susþinut vineri, 20 august, un concert de muzicã bizantinã în Biserica Dominicanã din oraºul Varºovia. Concertul a fost organizat de cãtre Institutul Cultural Român de la Varºovia, în colaborare cu Fundaþia Capella Cracoviensis, cu prilejul celei de-a XXXV-a ediþii a Festivalului Internaþional „Muzicã în vechea Cracovie“, informeazã site-ul Institutului Cultural Român de la Varºovia. Festivalul Internaþional de la Varºovia este unul dintre principalele festivaluri ale celei de-a doua capitale culturale a Poloniei. Derulat în fiecare an începând cu 1975, festivalul „Muzicã în vechea Cracovie“ este unul dintre cele mai prestigioase ºi vechi festivaluri de muzicã din Polonia. Se reunesc soliºti, coruri, formaþii camerale ºi orchestre din întreaga lume. Concertele au loc timp de 17 zile în diverse locuri din oraº, precum biserici, muzee, curþi interioare ale unor clãdiri istorice sau în mine de sare, în funcþie de caracterul muzicii. Anul acesta, printre participanþi se numãrã muzicieni din: Elveþia, Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, România, Rusia ºi Statele Unite ale Americii. Grupul psaltic „Stavropoleos“ a fost înfiinþat în anul 1994 ºi a susþinut concerte în multe oraºe din þarã ºi strãinãtate (Cipru, Polonia, Grecia, Franþa, Austria, Germania, Italia, dar ºi America ºi Japonia). De asemenea, grupul psaltic a participat la festivaluri ºi congrese de muzicã sacrã, precum cele de la Czestochowa, în 1995; Timiºoara, în 1998; BielskoBiala, în 2002; Bucureºti, în 2002; Kiev, în 2004; Wroclaw, 2005). Grupul „Stavropoleos“ a înregistrat numeroase casete audio ºi compact-discuri, alte cântãri fiind apãrute pe douã antologii ce grupeazã mai mulþi interpreþi, produse de casa de discuri Musica Sancta din Israel ºi de Fundaþia Syndesmos din Paris.

„Bunãtatea ta e drumul meu spre ºcoalã” – acþiune de colectare de rechizite ºcolare pentru copiii afectaþi de inundaþii Mitropolia Basarabiei împreunã cu reþeaua de librãrii „Pro Noi” a lansat acþiunea de colectare a rechizitelor ºcolare „Bunãtatea ta e drumul meu spre ºcoalã”. Scopul acþiunii este asigurarea accesului la studii a copiilor

Parohia ortodoxã românã „Sfântul Andrei“ din Birmingham va organiza sâmbãtã, 28 august, la ora 18:00, împreunã cu Fraternitatea Tinerilor Ortodocºi NEPSIS din Marea Britanie, o „Searã de poezie creºtinã“, informeazã site-ul parohiabirmingham.org.uk, citat de „Ziarul Lumina”. Evenimentul se va desfãºura la Universitatea „Chaplaincy“ din Birmingham. Sunt invitaþi românii aflaþi în aceastã parte a Angliei, iar cei care sosesc din localitãþi îndepãrtate ºi care doresc sã participe la slujba Sfintei Liturghii de duminicã pot fi gãzduiþi peste noapte.

Tabãrã de varã la Emlenton, Pennsylvania Arhiepiscopia Ortodoxã Românã a celor douã Americi organizeazã, în perioada 21 august - 4 septembrie, a ºaptea ediþie a taberei ortodoxe pentru copii la Emlenton, Pennsylvania, informeazã site-ul romarch.org, citat de „Ziarul Lumina”. Vor participa aproximativ 80 de copii, cu vârsta minimã de 4 ani. Tematica taberei va fi ‘Viaþa Mântuitorului Iisus Hristos. „Poruncã sau îndemn? - Lãsaþi copiii sã vinã la mine!“.

Programul include participarea la slujba de dimineaþã ºi searã, pictarea de icoane pe sticlã, ore de muzicã, lecturã ºi discuþii deschise ºi activitãþi sportive ca înot, volei, fotbal ºi drumeþii. Copiii participanþi la tabãrã se vor bucura de prezenþa Înalt Preasfinþitului Arhiepiscop Nicolae Condrea al Arhiepiscopiei (foto) celor douã Americi ºi a Preasfinþitului

Congres Naþional „Hristos împãrtãºit copiilor” la Palatul Patriarhiei La Palatul Patriarhiei va avea loc la începutul lunii septembrie al treilea Congres Naþional „Hristos împãrtãºit copiilor”. Vor participa inspectorii eparhiali pentru catehezã din fiecare eparhie, reprezentanþi din Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, din Organizaþia World Vision, ai Secretariatului de Stat pentru Culte, informeazã Radio TRINITAS.

Congresul Naþional „Hristos Împãrtãºit Copiilor” îºi propune o dezbatere pe tema eficienþei acestui proiect, soluþii la o parte din problemele cu care preoþii s-au confruntat pânã în acest moment. De asemenea va fi prezentat proiectul „Alege ºcoala 2” care îºi propune prevenirea ºi scãderea abandonului ºcolar. www.basilica.ro

Nou-nãscuþii care au supravieþuit în incendiul de la „Maternitatea Giuleºti” au fost botezaþi Opt copii dintre cei care au fost arºi în incendiul de la „Maternitatea Giuleºti” au fost botezaþi, dupã cum a declarat pãrintele Tudorel Peiu, preotul de caritate al acestei unitãþi sanitare. ªapte dintre aceºtia se aflã în prezent internaþi la Spitalul Clinic de Urgenþã pentru copii „Grigore Alexandrescu”, Secþia Neonatologie, din Capitalã. Pãrintele Tudorel Peiu a precizat faptul cã nou-nãscuþii au fost aduºi în noaptea de 16 spre 17 august la Spitalul Clinic de Urgenþã pentru copii, „Grigore Alexandrescu”. Astfel, primul copil a fost botezat în regim de urgenþã la miezul nopþii, deoarece se afla într-o stare foarte gravã, decedând la scurt timp. Urmãtorii trei copii au fost botezaþi în jurul orei 03:00 dimineaþa. Ceilalþi patru nou-nãscuþi au primit Sfânta Tainã a Botezului în cursul aceleaºi zile de 17 august. Preacucernicul Pãrinte a mai spus cã Biserica este pregãtitã ºi acordã consiliere spiritualã ºi întãrire sufleteascã pãrinþilor care au avut de suferit. De asemenea, pãrintele Tudorel Peiu a precizat cã în ce priveºte pruncii care au murit nebotezaþi nu existã în rânduiala Bisericii vreo slujbã, dar preoþii, dacã sunt solicitaþi, pot face o slujbã de mângâiere, care sã întãreascã ºi sã mângâie familia. Incendiul de luni, 16 august, de la Maternitatea Giuleºti din Capitalã s-a soldat cu moartea a 4 nou-nãscuþi, iar alþi ºapte sunt internaþi cu prognostic rezervat la Spitalul „Grigore Alexandrescu”.


Argesul Ortodox Anul IX, nr. 470, 26 august - 2 septembrie 2010