Issuu on Google+

C M Y K

z Anul IX z nr. 467 z 5 - 11 august 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

BUNÃTATEA, dar suprem ialogul dintre Iisus Hristos, Domnul, ºi Sfântul Apostol Petru, consemnat în D Evanghelia dupã Sfântul Apostol Matei, care se citeºte în toate bisericile ortodoxe ale Pãmântului în duminica numitã a „datornicului nemilostiv” ne duce cu mintea ºi inima în grãdina cu daruri alese, dintre care cel mai mare este bunãtatea. etru apostolul, apropiindu-se de Iisus, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greºi fratele meu faþã de mine ºi eu îl voi ierta? Oare pânã la ºapte ori?” Iisus i-a zis, de îndatã, „Nu-þi spun cã pânã de ºapte ori, ci pânã de ºaptezeci de ori câte ºapte”. ândindu-ne puþin ºi la înþelepciunea lumii, ne vom înmuia inima auzind: „ªi pe cei buni ºi pe cei rãi îi poartã pãmântul; ºi pe cei buni ºi pe cei rãi îi încãlzeºte soarele; ºi asupra celor buni ºi asupra celor rãi suflã vântul; ºi pe cei buni ºi pe cei rãi îi spalã apa; ºi celor buni ºi celor rãi

P

G

dinari – o sumã infimã (4 kg argint) faþã de cei zece mii de talanþi – ºi punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: „Plãteºte-mi ce eºti dator! ªi cãzându-i la picioare cel ce era slugã ca ºi el, îl ruga, zicând: Mai îngãduieºte-mi ºi-þi voi plãti … Dar el n-a vrut, ci mergând l-a aruncat în închisoare pânã ce va plãti datoria.” atã pânã unde duce lipsa bunãtãþii ºi a iertãrii dintre noi, copii egali ai lui Dumnezeu. Pe cât de mare i-a fost iertarea acordatã de Dumnezeu slugii sale, pe atât de micã a fost iertarea slugii pentru cel asemenea cu sine. ãzând celelalte slugi cele întâmplate, i-au spus stãpânului lor: „Atunci, chemându-l stãpânul sãu, i-a zis: Slugã vicleanã, toatã datoria aceea þi-am iertat-o, fiindcã m-ai rugat. Nu trebuia oare ca ºi tu sã ai milã de cel ce este slugã împreunã cu tine, aºa cum am avut eu milã de tine? ªi mâniindu-se stãpânul sãu, l-a dat pe mâna chinuitorilor, pânã ce-i va plãti toatã datoria.” (Matei 9, 31-34). roaza pe care l-a apucat pe pipernicitul la suflet ºi vaietele lui nu mai ajutau la nimic. Hotãrârea lui Dumnezeu de a pedepsi exemplar pe cei care îndrãznesc sã nu ierte pe cei asemenea loruºi este definitivã. Orice recurs este zadarnic! Fapta nemernicului neiertãtor este pecetluitã pentru totdeauna. este capetele noastre coboarã sabia neiertãtoare a dreptãþii divine, auzind pe Iisus Hristos, zicând: „Aºa va face vouã ºi Tatãl Meu Cel ceresc dacã nu veþi ierta fiecare fratelui sãu, din toatã inima” (Matei 9, 35). acã iertãm grabnic ºi definitiv cum rugãm pe Dumnezeu în rugãciunea Tatãl nostru: „mila Domnului este peste fiii fiilor celor care au crezut în El” (Psalmul 102, 18), ºtiind „cã bun ºi drept este Domnul, mult milostiv ºi mult îndurat” (Psalmul 102, 18). heile de la uºa Raiului sunt la noi. Se numesc: Bunãtatea, Mila ºi Iertarea! Sã nu le pierdem pe drum! ulþumim, Doamne Dumnezeule, pentru darurile de bunãtate ale iubirii Tale ºi ne dã bucuria nevoinþelor întru bucuria Sfinþilor Tãi, acum ºi în vremurile ce vor sã vinã!

I

V

G

le dã Dumnezeu darul vieþii ºi nãdejdea mântuirii” (Mahabharata). a sã înþelegem mai bine bunãtatea de care trebuie sã nu ne lipsim nicio clipã, Iisus Domnul ne spune pilda datornicului nemilostiv, lipsit de bunãtate. În faþa ochilor noºtri vedem pe Împãratul care cere evidenþa datornicilor Sãi. În faþa sa este adus un datornic cu zece mii de talanþi, o sumã fabuloasã (340.000 kg de aur) ºi neavând cu ce plãti: „Stãpânul sãu a poruncit sã-l vândã pe el, ºi femeia lui ºi pe copiii lui ºi toate câte are, ca sã plãteascã. Deci, cãzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: Doamne, mai îngãduieºte-mi ºi-þi voi plãti tot. Iar stãpânul slugii aceleia, milostivinduse de el, i-a dat drumul ºi i-a iertat datoria” (Matei 9, 25-27). ºa au înþeles ºi înþelepþii de peste veacuri sã gândeascã din înþelepciunea lui Dumnezeu: „Cel mai grandios lucru în univers este un om bun¸ care se luptã cu restriºtea; totuºi este unul mai mare, acesta-i omul bun care-þi vine în ajutor” (Galdsmith) pusul omului bun, din pãcate, este omul rãu, chiar ºi dupã ce a primit milã ºi iertare de la Dumnezeu. Deci: „ieºind sluga aceea a gãsit pe unul din cei ce slujeau împreunã cu el ºi care-i datora o sutã de

C

A

P

D

C M

O

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Mesajul Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la pomenirea de trei ani de la trecerea la cele veºnice a Pãrintelui Patriarh Teoctist Arãpaºu, 30 iulie 2010:

Patriarhul TEOCTIST, o candelã de înviere S-au împlinit trei ani de când Biserica Ortodoxã Românã ºi întreaga lume creºtinã au primit cu profundã durere în suflet vestea trecerii din aceastã viaþã a fericitului întru adormire Pãrintele Patriarh TEOCTIST († 30 iulie 2007). La ceas de pomenire, de aducere aminte ºi de omagiere a memoriei acestui vrednic Arhipãstor al Ortodoxiei româneºti, sunt încã vii în inimile noastre dragostea sa neþãrmuritã pentru Bisericã ºi popor, chipul sãu luminos ºi bunãtatea sa sufleteascã. Lucrarea sa pastoralã, misionarã, duhovniceascã, culturalã ºi socialã pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, reprezintã pentru noi cei de astãzi, ierarhi, cler ºi credincioºi, un prilej de a înþelege mai duhovniceºte istoria recentã a Bisericii noastre, care a avut de înfruntat multe încercãri ºi umiliri, dar a cunoscut ºi puterea ajutorului primit de la Dumnezeu spre a birui aceste încercãri. Ne reamintim acum cu emoþie de „Betleemul” patriarhului Teoctist, þinutul Botoºanilor din frumoasa Moldovã, unde a vãzut lumina zilei, unde a intrat în rândul monahilor devenind frate de mãnãstire la Vorona ºi unde i-au fost încredinþate primele rosturi în Bisericã. De acolo, din Moldova Sfântului Voievod ªtefan cel Mare, pânã la demnitatea de Patriarh, fericitului întru adormire Patriarhului TEOCTIST i s-au adãugat anii ºi vredniciile slujind lui Hristos ºi Bisericii Sale, timp de 57 de ani, numai în demnitatea arhiereascã, iar ca slujitor al Sfântului Altar, (ierodiacon, ieromonah, arhiereu) 70 de ani în total. Pãrintele Patriarh TEOCTIST a rãspândit în jurul sãu luminã din lumina lui Hristos, pentru cã a fost un ierarh evlavios ºi harnic. A pãstorit în vreme de opreliºti comuniste, dar ºi de libertate agitatã, totdeauna într-un context misionar care a cerut multã veghe ºi jertfelnicie, multã înþelepciune ºi luptã duhovniceascã. De aceea, experienþa rugãciunii i-a fost izvor de putere spiritualã, de curaj ºi înþelepciune, de bunãtate ºi iertare, de dialog ºi cooperare atât în vreme de necaz ºi suferinþã, cât ºi în timp de noi speranþe ºi multiple împliniri. Statornicia în credinþã ca tãrie sufleteascã l-a ajutat sã slujeascã Biserica în vremuri grele, urmând pilda Sfântului Apostol Pavel: „în multã rãbdare, în necazuri, în nevoie, în strâmtorãri, (…) în osteneli, în privegheri, în posturi, în curãþie, în cunoºtinþã, în îndelungã-rãbdare, în bunãtate, în Duhul Sfânt, în dragoste” (Cf. II Corinteni 6, 4 - 6). Pãrintele Patriarh TEOCTIST a fost un arhiereu harnic ºi înþelept care a lucrat pentru pãstrarea credinþei ºi a valorilor culturale româneºti inspirate de ea. Dupã anul 1990 Pãrintele Patriarh TEOCTIST a folosit libertatea pentru a urma tradiþiei româneºti privind prezenþa activã a Bisericii în societate. A rãspândit luminã ºi speranþã prin multele biserici construite din temelie, prin multe canonizãri de sfinþi români, prin reintroducerea religiei în ºcolile publice, prin reintegrarea învãþãmântului teologic în reþeaua de stat, prin reactivarea asistenþei religioase a preoþilor de caritate în unitãþile militare, în spitale ºi în penitenciare, prin înfiinþarea unor centre social-filantropice pentru persoanele defavorizate, precum ºi prin înfiinþarea de cabinete ori centre social-medicale. A adus bucurie multor români prin eparhiile reactivate sau nou înfiinþate în Þarã ºi în afara hotarelor actuale ale României. A cultivat comuniunea prin relaþii frãþeºti pline de luminã ºi cãldurã spiritualã cu toate celelalte Biserici Ortodoxe surori, dar ºi prin grija pãrinteascã pentru fraþii noºtri români de pretutindeni. Din sufletul sãu bun ºi paºnic a izvorât adesea îndemnul spre dialog ºi cooperare cu alte Biserici creºtine, fiind înþelept pãstrãtor al tradiþiei irenice a Ortodoxiei româneºti, care a evitat atât izolarea de alþi creºtini, cât ºi dizolvarea identitãþii proprii în întâlnirea sau coexistenþa cu aceºtia. - continuare în pagina 3 †DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXVII)

Turnul Babel a. Vestirea fãrãdelegii urmaºilor lui Noe Dupã ce Scriptura a terminat istoria vieþii lui Noe, începe genealogia urmaºilor lui ºi zice cã i s-au nãscut fii ºi lui Sem, tatãl tuturor fiilor lui Ever (Facere 10, 21). Observãm cã se prezintã întâi fiii lui Iafet ºi ai lui Ham, chiar dacã Sem era fratele mai mare, desfãºurarea prezentãrii urmaºilor lui fiind lãsatã intenþionat mai pe urmã, pentru cã se manifestã o atenþie sporitã pentru spiþa celui din care avea sã se ridice poporul ales. Iar lui Ever i s-au nãscut doi fii: iar numele unuia era Falec (sau Peleg), pentru cã în zilele lui s-a împãrþit pãmântul (Facere 10, 25). Dupã cum odinioarã punerea numelui lui Noe s-a fãcut în chip profetic, anunþându-se urgia potopului, tot aºa ºi acum prin punerea numelui Falec, ce înseamnã împãrþire, se prooroceºte separarea neamurilor ºi a limbilor pãmântului, ce avea sã se facã spre risipirea planului celor mândri.

b. Cele patru rele care stau la temelia zidirii turnului În vremea aceea era în tot pãmântul o singurã limbã ºi un singur grai la toþi. Purcezând de la rãsãrit, oamenii au gãsit în þara Senaar un ºes ºi au descãlecat acolo. Apoi au zis unul cãtre altul: „Haidem sã facem cãrãmizi ºi sã le ardem cu foc!” ªi au folosit cãrãmida în loc de piatrã, iar smoala în loc de var. ªi au zis iarãºi: „Haidem sã ne facem un oraº ºi un turn al cãrui vârf sã ajungã la cer ºi sã ne facem faimã înainte de a ne împrãºtia pe faþa a tot pãmântul!” (Facere 11, 1-4). 1. Scriptura amendeazã întâi de toate nestatornicia urmaºilor fiilor lui Noe - oameni care n-au vrut sã rãmânã în hotarele lor fireºti, care s-au dus cu gândul la lucruri care depãºeau vrednicia lor. Dacã Noe se sfia sã scoatã numai capul din corabie pentru a arunca o privire afarã, numai pentru aceea cã Dumnezeu încã nu-i

poruncise sã iasã din arcã, oamenii aceºtia au pãrãsit fãrã niciun scrupul locul în care li se rânduise sã locuiascã mai înainte ºi, de capul lor, când au vãzut un ºes s-au ºi mutat ºi au locuit acolo. 2. Autonomia este încã un lucru de condamnat. În „proiectul” lor nu l-au inclus pe Dumnezeu spre a-ºi agonisi binecuvântarea lucrãrii începute, ci a zis fiecare cãtre semenul lui: Veniþi sã facem cãrãmizi ºi sã le ardem în foc. Iatã aici preocuparea de a da trãinicie zidirii, însã nesocotind tocmai adevãrul cã de n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei care o zidesc (Psalm 126, 1). Autonomia lor este una declaratã ostentativ: Sã ne zidim nouã cetate. Nu lui Dumnezeu, ci nouã. 3. Adaosul ºi sã ne facem nouã nume surprinde rãdãcina pãcatului lor: mândria, trufia, slava deºartã. Ambiþia de a împlini fapta ºi lucrarea lor înainte de a se împrãºtia de pe faþa pãmântului aratã cã au cãutat pomenirea oamenilor, nu veºnica pomenire de la Dumnezeu. Doreau sã lase generaþiilor viitoare neîntreruptã amintire, numai pentru faima blestematã. 4. Grija de a ridica un turn al cãrui vârf sã fie pânã la cer dezvãluie vulnerabilitatea lor ºi o anumitã temere: aveau încã în urechi amintirea potopului! Dar lucrul ãsta îi incrimineazã ºi mai mult: pe de o parte, pentru cã n-au învãþat din greºelile celor de dinaintea lor, pe de altã parte, pentru cã nu ºi-au pus nãdejdea în promisiunea lui Dumnezeu cã nu va mai aduce potop pe pãmânt, nesocotind semnul curcubeului.

c. Dumnezeu împiedicã ridicarea turnului ªi S-a pogorât Domnul Dumnezeu sã vadã cetatea ºi turnul (Facere 11, 5). Iatã cã Dumnezeu nu opreºte de la început nebunia lor,

ci se foloseºte de multã rãbdare ca sã-i vãdeascã de pãcat într-o aºa mãsurã încât nimeni sã nu poatã zice cã i-a învinuit pe nedrept, ca sã nu poatã spune cineva cã ei au plãnuit, dar n-au înfãptuit cele hotãrâte. Dumnezeu aºteaptã ca ei sã-ºi împlineascã gândurile ºi atunci le aratã cã încearcã lucruri nebuneºti. ªi a zis Domnul: „Iatã, toþi sunt de un neam

ºi o limbã au ºi iatã ce s-au apucat sã facã ºi nu se vor opri de la ceea ce ºi-au pus în gând sã facã” (Facere 11, 6). Dumnezeu demonstreazã astfel cã intervenþia Lui e întotdeauna justificatã în raport cu gravitatea covârºitoare a pãcatului oamenilor. El atrage atenþia cã ce ºi-au pus în cap sã facã vor duce la împlinire. Aºa obiºnuieºte Scriptura: sã ne formeze convingerea cã Dumnezeu intervine justificat de fiecare datã, ca ºi atunci când a semnalat rãutatea oamenilor potopului ºi abia apoi a hotãrât pierzarea lor; ca ºi atunci când semnaleazã cã Adam, ajuns la cunoºtinþa binelui ºi rãului, nu se va da înapoi de la nebunia de a gusta ºi din pomul vieþii, ºi pentru a-l pãzi de la aceasta îl scoate din rai; tot aºa ºi acum zidarii care nesocoteau pe Ziditorul, sunt opriþi din nebunia lucrãrii lor, pentru a pricepe cã cetatea potrivitã omului nu este una pãmânteascã, iar înãlþimea spre care trebuie sã tindã fiecare este cea pusã de

Însuºi Dumnezeu Care a zidit raiul, o înãlþime care însumeazã nu cãrãmizi, ci virtuþi. Dumnezeu îi condamnã ºi pentru cã n-au vrut sã se foloseascã aºa cum trebuie de limba comunã pe care o vorbeau. De aceea îi foloseºte printr-un lucru contrar: împãrþirea limbilor. „Haidem, dar, sã Ne pogorâm ºi sã amestecãm limbile lor, ca sã nu se mai înþeleagã unul cu altul” (Facere 11, 7). Ce vor sã spunã cuvintele acestea? Cã întovãrãºirea la rãu e un simulacru al comuniunii. Cã orice uniune a oamenilor care se realizeazã în afara comuniunii cu Dumnezeu, e sortitã pieirii! Temelia oricãrei comuniuni este Însuºi Dumnezeu Cel în Treime lãudat: Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh. Nu la întâmplare se foloseºte pluralul: Haidem sã Ne pogorâm! Pentru ca sã înþelegem cã Dumnezeul comuniunii veºnice nu îngãduie înfãptuirea niciunei comunitãþi umane ce nu are la bazã mãrturisirea Dumnezeului Celui adevãrat, descoperit pe Sine drept Sfântã Treime. ªi i-a împrãºtiat Domnul de acolo în tot pãmântul ºi au încetat de a mai zidi cetatea ºi turnul (Facere 11, 8). Iatã cum iubirea de oameni a Stãpânului i-a adus pe aceia la neputinþa sãvârºirii rãului. Cãci pãreau ca niºte nebuni: unul poruncea una, celãlalt fãcea alta, aºa cã au încetat munca ºi osteneala lor cea nefolositoare. Sfântul Ioan spune un lucru interesant, pe firul tradiþiei, ºi anume cã Ever a continuat sã vorbeascã aceeaºi limbã pe care oamenii o vorbeau dintru început, pentru ca limba lui sã fie un semn vãdit al împãrþirii graiurilor. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru cã acolo a amestecat Domnul limbile a tot pãmântul ºi de acolo i-a împrãºtiat Domnul pe toatã faþa pãmântului (Facere 11, 9). Deci numele locului înseamnã Amestecare pentru cã acolo s-au amestecat limbile, dar ºi Împrãºtiere, pentru cã de acolo au fost împrãºtiate neamurile pãmântului. Pr. prof. Andrei C��NUÞÃ

Moliftelnicul tâlcuit

Rugãciune la arie Dintru început precizãm ce reprezintã cuvântul „arie” la care face referire rugãciunea de faþã. Prin „aria” unei suprafeþe înþelegem o mãsurã a cât de întinsã este acea suprafaþã. În cazul de aici, prin cuvântul „arie“ înþelegem glia pe care omul îºi îngrijeºte „pâinea cea de toate zilele“. Adesea cuvântul suprafaþã se utilizeazã cu sensul de aria suprafeþei. În matematicã, aria este un numãr real, în general pozitiv. În fizicã, inginerie, geodezie etc., aria este o mãrime fizicã ºi deci are asociatã o unitate de mãsurã. Unitatea de mãsurã pentru arie în Sistemul Internaþional este metrul pãtrat, având simbolul m². Rugãciunea de la arie este precedatã de sfinþirea cea micã a apei. În rugãciune, preotul cere ca Dumnezeu, „izvorul bunãtãþilor” fiind, sã

binecuvânteze aria la care se face slujbã pentru a da „roade robilor” Sãi care o cultivã ºi o muncesc. Se roagã pentru rod mãnos ºi sã fie pãziþi de orice ispitã ºi sã aibã sufletele luminate ca sã poatã sã-l cunoascã pe Dumnezeu ºi sã fie bineplãcuþi Lui: „Umple cãmãrile lor de tot rodul bun, de grâu, de vin ºi de untdelemn. Pãzeºte-i pe ei, împreunã cu toate ale lor, de orice ispitã. Lumineazã-i pe ei ca sã Te cunoascã pe Tine ºi, bineplãcuþi fãcându-se Þie, sã se învredniceascã de bunãtãþile Tale cele veºnice.” Aºadar, o rugãciune în care se cere ajutor ºi spor pentru cele vremelnice, trecãtoare, dar care au ca þintã finalã „bunãtãþile cele veºnice”. Tot sporul, toatã bunãstarea materialã trebuie tot timpul raportate la cele netrecãtoare ºi

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

nepieritoare, la cele veºnice „care nu se mai iau de la noi”. De asemenea, rugãciunea de la arie o putem înþelege în legãturã ºi cu rugãciunea de dinaintea ei din cadrul „rânduielii binecuvântãrii la începutul semãnatului”. Ambele, rugãciuni deosebit de necesare, fãrã de care strãbunii noºtri nu începeau munca la „arie”, la care ar fi bine sã ne întoarcem ºi noi, cei de astãzi, în ciuda tehnicelor agricole performante, dar mai mult sau mai puþin sãnãtoase, care au revoluþionat agricultura contemporanã. ªi, sã nu uitãm, existã Dumnezeu care „porunceºte pãmântului sã rãsarã ºi sã creascã”, El fiind Cel Care „înmulþeºte aria ºi binecuvânteazã cu roade pe robii Sãi”… Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Mesajul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de pomenire a Patriarhului Iustin Moisescu, la împlinirea a 24 de ani de la trecerea sa la Domnul:

Patriarhul IUSTIN un stâlp neclintit de furtunã Mesajul Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la pomenirea de trei ani de la trecerea la cele veºnice a Pãrintelui Patriarh Teoctist Arãpaºu, 30 iulie 2010:

Patriarhul TEOCTIST, o candelã de înviere Cele mai evidente roade ale vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureºti, în mai 1999, ºi a Pãrintelui Patriarh TEOCTIST la Roma, în octombrie 2002, sunt multele biserici romanocatolice din Italia ºi Spania oferite ca spaþiu de rugãciune pentru credincioºii celor aproape 200 de parohii ortodoxe româneºti, din aceste þãri, pânã când parohiile noastre îºi vor construi propriile lor lãcaºuri de cult. Aceasta ne aratã cã dialogul frãþesc ºi respectul reciproc sporesc omenia ºi bunãtatea, precum ºi cooperarea practicã între Biserici, deºi existã încã obstacole în refacerea unitãþii lor de credinþã ºi de viaþã eclesialã. Binecuvântata moºtenire pe care ne-a lãsat-o Preafericitul Pãrinte Patriarh TEOCTIST trebuie pãstratã ºi cultivatã în continuare cu înþelepciune ºi responsabilitate. Chiar la vârsta sa venerabilã, Pãrintele Patriarh TEOCTIST arãta o uimitoare tinereþe ºi o dinamicã viguroasã în receptarea ºi promovarea noilor ºanse pastorale ºi misionare ale Bisericii în societatea româneascã de azi. În acelaºi timp, era conºtient cã totdeauna mai sunt unele probleme de rezolvat potrivit cu nevoile concrete ale Bisericii. Sã ne gândim doar la dorinþa sa arzãtoare de a vedea construitã Catedrala Mântuirii Neamului. Dacã în rãstimpul de trei ani de la mutarea sa la locaºurile cele veºnice s-au fãcut paºi importanþi în pregãtirea proiectului de construire a acestei noi Catedrale, aceasta se datoreazã mai ales faptului cã eforturile noastre prezente sunt susþinute de rugãciunile sale din cer. În acest sens, am pãstrat locaþia aleasã de Preafericirea Sa pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului ºi am organizat concursul pentru proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului pe amplasamentul respectiv. Concursul a fost câºtigat de o firmã din Bacãu prezentând un proiect de catedralã inspirat din stilul catedralelor ortodoxe româneºti din secolul XX, o sintezã între stilul bizantin rãsãritean ºi stilul neoclasic occidental, mai ales cã românii, în istorie, au avut mereu vocaþia sintezelor, a arcadelor spirituale care unesc secole ºi spaþii diferite. Aceasta era ºi dorinþa Pãrintelui Patriarh TEOCTIST: o catedralã în stil arhitectural românesc. Prin tot ceea ce ne-a lãsat ca moºtenire spiritualã a personalitãþii ºi activitãþii sale bisericeºti ºi româneºti, Pãrintele Patriarh TEOCTIST rãmâne în memoria noastrã ca fiind un om înþelept, un pãstor rãbdãtor ºi un rugãtor interiorizat. Întrucât simþim astãzi cã, prin lumina vieþii ºi a faptelor sale pilduitoare, vrednicul de pomenire Pãrintele nostru Patriarh TEOCTIST este tainic prezent în Biserica noastrã ca o candelã de înviere, ca o cãlãuzã spiritualã, ne rugãm lui Hristos Domnul, Arhiereul Veºnic, sã aºeze sufletul lui în locaºurile sfinþilor Sãi slujitori, în bucuria îngerilor, în lumina ºi iubirea Preasfintei Treimi. Veºnica lui pomenire din neam în neam! †DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Anul acesta s-au împlinit 24 de ani de la trecerea la viaþa veºnicã a vrednicului de pomenire Pãrintele nostru Patriarh IUSTIN (†31 iulie 1986). Nãscut în data de 5 martie 1910, în satul Cândeºti, judeþul Argeº, orfan de rãzboi, se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de rãzboi din CâmpulungMuscel (1922-1930), pe care îl terminã ca premiant. Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenþii tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, ºi trimis cu o bursã de studii în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licenþiat cu aprecierea „magna cum laude“. Patriarhul Miron Cristea, urmãrindui vocaþia, l-a trimis pe tânãrul licenþiat în Grecia sã-ºi continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolicã din Strasbourg, Franþa (1934-1936). A susþinut doctoratul la Facultatea de Teologie din Atena, în anul 1937, cu teza: „Evagrie din Pont. Viaþa, scrierile ºi învãþãtura“, premiatã de Academia de ªtiinþe din Atena. A fost apoi profesor la Seminarul „Nifon Mitropolitul“ din Bucureºti (1937-1938), la Facultatea de Teologie Ortodoxã a Universitãþii din Varºovia (1938-1939), profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din CernãuþiSuceava. În anul 1946 a fost transferat ca profesor la Facultatea de Teologie din Bucureºti, iar din anul 1948, la Institutul Teologic Universitar din Bucureºti. Astfel, teologul Justin Moisescu s-a evidenþiat de-a lungul întregii sale vieþi, ca fiind un om cu o culturã temeinicã ºi vastã. Eleganþa ºi erudiþia sa academicã erau rodul unei vieþi dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit ºi patriarh, o personalitate cu o solidã formare universitarã de tip occidental, dar folosind ca bazã teologia Sfinþilor Pãrinþi. Timp de 17 ani ca profesor de teologie, un an ca Mitropolit al Ardealului (1956), 20 de ani ca Mitropolit al Moldovei ºi Sucevei (1957-1977) ºi 9 ani ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (19771986), Pãrintele Patriarh IUSTIN ºi-a dedicat viaþa slujirii lui Dumnezeu ºi oamenilor. Ca Mitropolit al Moldovei ºi Sucevei, într-o vreme de dictaturã comunistã plinã de restricþii ºi presiuni asupra vieþii Bisericii, acest distins ierarh român a reuºit, cu rãbdare constantã ºi înþelepciune practicã, sã pãstreze ºi sã promoveze credinþa creºtinã ºi cultura româneascã din Moldova pe mai multe planuri ale vieþii bisericeºti. Intelectual înzestrat cu un surprinzãtor spirit practic, ierarhul cãrturar a restaurat sau reparat, în plin comunism, aproape 70 de biserici ºi chiar a construit unele biserici noi, mai multe case parohiale, un Cãmin modern pentru elevii seminariºti ºi mai multe

sedii de protopopiate. De asemenea, a construit trei mari clãdiri - adevãrate monumente de arhitecturã - în incinta Centrului eparhial Iaºi. Tot ca mitropolit al Moldovei ºi Sucevei a restaurat, integral sau parþial, peste 20 de mãnãstiri ºi schituri: Putna, Suceviþa, Moldoviþa, Voroneþ, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovãþ, Cetãþuia, Râºca, Neamþ, Sihãstria, Secu, Bistriþa, Vãratic, º.a., iar la unele dintre acestea a înfiinþat muzee ºi colecþii de artã bisericeascã. În calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986) a continuat osteneala din Moldova ºi Bucovina desfãºurând lucrãri de restaurare sau reparaþii la mãnãstirile: Curtea de Argeº, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasãrea,

Tigãneºti, Caldãruºani, biserica Sfântul Spiridon Nou, biserica Sfântul Gheorghe Nou, Catedrala patriarhalã, ºi altele. Pãrintele Patriarh IUSTIN a acordat o atenþie deosebitã activitãþii editoriale. Conºtient de marele folos pe care l-ar avea pentru cititorii români traducerea în limba lor proprie a principalelor lucrãri teologice, istorice, liturgice ºi a tot ceea ce þine de trãirea ºi experienþa filocalicã a Sfinþilor Pãrinþi, a iniþiat marea colecþie patristicã intitulatã „Pãrinþi ºi scriitori bisericeºti“ (PSB), proiectatã în 90 de volume. Aceastã lucrare a fost reactualizatã recent începând cu anul 2007, ca o cultivare a moºtenirii spirituale luminoase pe care Preafericirea Sa ne-a lãsat-o. De asemenea, el a iniþiat colecþia „Arta creºtinã în România“, în 6 volume. A tipãrit o nouã ediþie sinodalã a Sfintei Scripturi (1982), o nouã ediþie a Noului Testament (1979), manuale pentru învãþãmântul teologic superior ºi pentru Seminariile teologice, multe cãrþi de cult, revistele teologice centrale ºi alte publicaþii bisericeºti. Prin bogata sa activitate

cãrturãreascã, pastoralã ºi internaþionalã, Pãrintele Patriarh IUSTIN ºi-a înscris numele în rândul ierarhilor români harnici ºi înþelepþi. Paralel cu bogata sa activitate administrativã, edilitarã ºi culturalmisionarã, ierarhul român a reprezentat, cu demnitate ºi competenþã teologicã, Biserica Ortodoxã Românã pe plan internaþional, la întruniri panortodoxe ºi interortodoxe sau la întruniri intercreºtine, fiind ales membru în conducerea Consiliului Mondial al Bisericilor ºi a Conferinþei Bisericilor Europene, iar ca patriarh a vizitat mai multe Biserici Ortodoxe surori, precum ºi comunitãþi ortodoxe româneºti din Occident (Suedia, Elveþia, SUA). Plin de întristare pentru bisericile din Bucureºti martirizate prin demolare sau umilite prin translare ºi izolare, îngrijorat de o eventualã demolare sau mutare a Reºedinþei ºi Catedralei Patriarhale de cãtre autoritãþile comuniste, dar ºi plin de milã pentru poporul român privat de libertate ºi înfometat de sãrãcie, Pãrintele Patriarh IUSTIN a trecut la Domnul în data de 31 iulie 1986, cu speranþa unor vremuri mai bune. A fost un Arhipãstor maiestuos ºi sobru ca un voievod, iar, în tãcere impusã, un neînfricat luptãtor pânã la moarte, ca un stâlp neclintit în mijlocul furtunii. Mai precis, când dictatorii comuniºti voiau sã mute sediul Patriarhiei la Mãnãstirea Vãcãreºti din capitalã, el a refuzat categoric. Era o îndrãznealã greu de tolerat din partea soþilor Ceauºescu. Pãrintele Patriarh IUSTIN rãmâne în memoria noastrã ca fiind un om echilibrat, un teolog erudit ºi un pãstor înþelept, prin fidelitatea sa faþã de tradiþia ortodoxã, patristicã, prin temeinica sa pregãtire academicã, prin sobrietatea sa în relaþiile umane, însã ºi prin bunãtatea ºi dãrnicia sa pãrinteascã, exprimate adesea discret, dar eficient. Cunoscând multa sa hãrnicie ºi dãruire jertfelnicã pentru Bisericã, moºtenirea spiritualã ºi culturalã lãsatã nouã celor de azi, precum ºi lumina înþelepciunii sale în relaþiile Ortodoxiei româneºti cu alte Biserici, în duh de pioasã recunoºtinþã ºi preþuire, aducem omagiu de pomenire ºi cinstire memoriei sale ca unui mare ierarh român, care a pãstorit în vremuri grele, când se demolau biserici ºi se chinuiau conºtiinþe creºtine. De aceea, ne rugãm azi Preamilostivului Dumnezeu sã aºeze sufletul lui în corturile Sfinþilor mãrturisitori jertfelnici, în comuniunea Sfinþilor Pãrinþi, mari Dascãli ai lumii ºi Ierarhi, în lumina ºi iubirea Preasfintei Treimi. Veºnica lui pomenire, în neam ºi în neam! †DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã Dupã rânduiala impusã astãzi, „Împãrate ceresc” se recitã de cãtre preot înainte de Ecfonisul de începere al Sfintei Liturghii, adicã înainte de „Binecuvântatã este împãrãþia...”.

Mãrturii despre folosirea rugãciunii „Împãrate ceresc” la Sfânta Liturghie Prima mãrturie despre aceasta existã în codicele Patmos 719 din secolul al XIII-lea ºi în Rânduiala Dumnezeieºtii Liturghii a Patriarhului Filotei de Constantinopol (secolul al XV-lea). În cea de-a doua lucrare aceastã practicã nu este prezentatã ca fiind complet îngheþatã, de vreme ce preotul avea posibilitatea sã aleagã între „Împãrate ceresc” ºi „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu” („stând împreunã (preotul ºi diaconul) înaintea Sfintei Mese, se închinã pânã la pãmânt de trei ori, rugându-se în sine ºi zicând: „Împãrate ceresc” sau „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu...”, de douã ori ºi „Doamne, buzele mele vei deschide...”, o datã“, Codicele Panteleimon 6277-770). De la codici mai vechi nu avem mãrturii referitoare la aceasta. Mai prescurtata Rânduiala a Dumnezeieºtii Liturghii, care se gãseºte în codicele Bibliotecii Naþionale din Atena la numãrul 662 (secolele XII-XIII), deºi descrie amãnunþit actele pregãtitoare ale preotului, nu vorbeºte deloc despre „Împãrate ceresc”.

Introducerea rugãciunii în cadrul Liturghiei Conform cu aceste date, „Împãrate ceresc” trebuie sã se fi introdus în acest moment al Sfintei Liturghii în jurul secoului al XII-lea ºi, desigur, nu generalizat. Introducerea lui s-a datorat tendinþei, care apare în acea perioadã aproximativ, de a adãuga la Sfânta Liturghie

Liturgicã

Se spune înainte de Ecfonisul „Binecuvântatã este împãrãþia...” „Împãrate ceresc...”?

diverse elemente de completare, cum ar fi versuri de psalmi, dialoguri între preot ºi diacon ºi tropare, care au în principal un caracter pregãtitor pentru preotul slujitor. Astfel de elemente existau dintru început ºi existã ºi astãzi în textul iniþial al Sfintei Liturghii, ca de exemplu rugãciunea „Nimeni nu este vrednic...” de dinaintea pãrþii de tainã a Sfintei Liturghii, rugãciunea de dinainte de „Tatãl nostru”, rugãciunea domneascã, rugãciunea plecãrii capetelor ºi „Ia aminte, Doamne...” înainte de Sfânta împãrtãºanie etc. Însã când aceste elemente din cauza folosirii continue ºi-au pierdut greutatea lor iniþialã, sau cãutat alte moduri de pregãtire, mai noi ºi prin urmare mai impresionante. Aceastã tendinþã a ajuns într-o perioadã de mare avânt, încât în multe manuscrise ulterioare textul iniþial al Sfintei Liturghii se supraacoperã de recitarea de tropare, rugãciuni, stihuri ºi alte elemente, a cãror inserare se fãcea uneori ºi nepotrivit, ca de exemplu inserarea troparului „Doamne, Cel ce pe PreaSfântul Tãu Duh...” înainte de Epiclezã. În textele tipãrite, din fericire, nu s-au pãstrat toate.

dinlãuntru ale mele... ºi Duhul Tãu cel sfânt nu-1 lua de la mine... ºi cu Duh stãpânitor mã întãreºte... Doamne, buzele mele vei deschide...” (vv. 12.13.14.17), începeau slujbele Miezonopticii, Utreniei ºi Pavecerniþei. „Împãrate ceresc” a intrat mai târziu la începutul Miezonopticii, al Utreniei, atunci când nu este legatã de Miezonopticã, la începutul Ceasului al III-lea ºi al IX-lea. Cu deosebirea cã acolo ºi-a gãsit loc dupã binecuvântarea de început, în timp ce la Sfânta Liturghie înainte de aceasta, deoarece mai mult ca sigur acest moment din Sfânta Liturghie era complet prelucrat ºi, în opoziþie faþã de celelalte slujbe pe care le-am amintit, nu era uºor sã sufere o nouã direcþionare.

Motivul introducerii „Împãrate ceresc” „Împãrate ceresc” în la slujba „timpului” locul altor rugãciuni Oricum, de reþinut cã de vreme ce „Împãrate În special, „Împãrate ceresc” s-a introdus ca o invocare cãtre Sfântul Duh, pentru ca preotul sã se învredniceascã prin harul Lui sã sãvârºeascã Taina. S-a aºezat, aºadar, înainte de binecuvântare, care ar fi marcat începerea sãvârºirii ei. Pentru aceleaºi raþiuni teologice „Împãrate ceresc” s-a pus, probabil în aceeaºi epocã, ºi înainte de începutul primei slujbe din fiecare grupã de slujbe ale ciclului unei zile, când s-a diminuat sau a dispãrut motivul pentru care iniþial se punea Psalmul 50 la începutul slujbelor, sau când, din cauza unor adaosuri ulterioare, acest psalm deja nu mai era la începutul slujbei. Astfel, prin Psalmul 50, care avea un caracter pregãtitor pentru sentimentul puternic de pocãinþã care domneºte în el, ºi prin invocarea Duhului Sfânt care este cuprinsã în psalm („ºi Duh drept înnoieºte întru cele

Mãrturii ale Sfinþilor Pãrinþi despre existenþa vãmilor vãzduhului (I) Transportul bunurilor materiale dintr-o þarã în alta implicã trecerea acestora prin vamã. Tot astfel, bunul nepieritor al omului, sufletul, în cãlãtoria lui inevitabilã din valea plângerii cãtre Þara luminii veºnice, dupã despãrþirea de trupul supus morþii, va fi nevoit sã treacã prin mai multe vãmi ale vãzduhului. Dar în acest caz, nu mai poate fi vorba de plata vreunei sume de bani, ci viza lui de trecere va fi datã de rugãciunile ºi de faptele bune sãvârºite pe acest pãmânt. Realitatea acestor vãmi a fost confirmatã atât de Sfântul Apostol Pavel, de Sfinþii Pãrinþi, cât ºi de aceea dintre noi cãrora Dumnezeu le-a oferit experienþa trecerii printr-o moarte clinicã cu o duratã de 36 de ore. Mãrturiile lor sunt cele mai bune argumente de prezentat celor care, deºi afirmã cã au credinþã în Domnul, totuºi ei nu cred în viaþa spiritualã de dincolo de mormânt. Învãþãtura despre vãmi aparþine Bisericii. La aceastã concluzie a ajuns ºi Sfântul Ignatie Briancianinov (1807- 1867): „O folosire atât de neîntreruptã, constantã ºi universalã în Bisericã a învãþãturii despre vãmi, mai cu seamã printre teologii secolului al IV-lea, dovedeºte indiscutabil cã a fost transmisã mereu de învãþãtori ºi povãþuitori ai secolelor anterioare ºi cã se bazeazã, astfel, pe tradiþia apostolicã”. Apostolul neamurilor se referã tocmai la vameºii vãzduhului atunci când se adreseazã efesenilor, zicând: „Lupta noastrã nu este împotriva trupului ºi a sângelui, ci împotriva începãtoriilor, împotriva stãpâniilor, împotriva stãpânitorilor acestui veac, împotriva duhurilor rãutãþii, care sunt în vãzduhuri” (Efeseni 6, 12; 2, 2).

Ce sunt vãmile vãzduhului? Din „Omilia despre ieºirea sufletului”, scrisã de cãtre Sfântul Chiril al Alexandriei, aflãm cã „vãmile pãzesc calea de la pãmânt la cer ºi opresc sufletul împiedicându-l sã urce înainte.

4

Fiecare vamã cerceteazã pãcatele cu care este însãrcinatã; fiecare pãcat, fiecare patimã îºi are proprii vameºi ºi supraveghetori”. Sfântul Efrem Sirul îi defineºte pe vameºii vãzduhului ca fiind cãpeteniile ºi dregãtorii puterilor potrivnice înãlþãrii sufletului. Ei sunt asemenea unor acuzatori, unor vameºi înfricoºãtori, unor perceptori care înscriu, examineazã ºi socotesc pãcatele ºi datoriile omului: ale tinereþii ºi ale bãtrâneþii, cele cu voie sau fãrã de voie, cele sãvârºite cu fapta, cu cuvântul sau cu gândul. Înfruntarea vãmilor dupã moarte nu este decât forma finalã a luptei în care este angajat orice suflet de creºtin de-a lungul existenþei sale în aceastã lume. Iar victoria sufletului în aceastã ultimã ºi decisivã încercare depinde de astã datã de fiecare biruinþã deja obþinutã în timpul peregrinãrii noastre pe pãmânt. Îngerul pãzitor ºi lumina Sfintei Euharistii, de care ne-am învrednicit aici, ne vor cãlãuzi sufletul în aceastã înfricoºãtoare probã pentru mântuire.

Sfinþii Pãrinþi mãrturisesc realitatea vãmilor vãzduhului Sfântul Ioan Gurã de Aur, descriind ce se întâmplã în ora morþii, ne învaþã: „Atunci vom avea trebuinþã de multe rugãciuni... de multe fapte bune, de multã mijlocire din partea îngerilor, de-a lungul întregii noastre cãlãtorii prin vãzduh”. Sfântul Isaia Pustnicul, pãrintele filocalic din secolul al VI-lea, scria: „Când sufletul iese din trup, îngerii îl însoþesc îndatã; puterile întunericului ies în întâmpinarea lui, voind sã-l reþinã ºi cãutând sã vadã dacã nu cumva gãsesc în el ceva ce le aparþine” (Omilia 17).

ceresc” se spune în timpul micii slujbe a „timpului”, care s-a prelucrat în perioade mai târzii, în principal pentru pregãtirea preotului pentru sãvârºirea Sfintei Liturghii, repetarea lui înainte de „Binecuvântatã este împãrãþia...”, ar fi nejustificatã din punct logic, în plus nu sar putea caracteriza ca un fel de anacronism liturgic. Adicã, deºi am adoptat slujba mai târzie a „timpului”, în care s-au adunat toate elementele pregãtitoare, prin urmare ºi „Împãrate ceresc”, noi continuãm sã repetãm ultima ei parte la momentul acela la care exista, înainte de a se fi introdus slujba „timpului” sau, cel puþin, înainte de fi fost cuprinsã în ea rugãciunea „Împãrate ceresc” (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 212-214). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Din „Octoihul” Sfântului Ioan Damaschin (secolul al VIIIlea) deducem cât de importantã este mijlocirea Maicii Domnului pentru ca sufletul sã treacã de vãmile vãzduhului cu bine: „Când sufletul îmi va fi eliberat de trup, mijloceºte pentru mine, o, Stãpânã Preacuratã, sã pot strãbate neatins printre dregãtorii întunericului sãlãºluiþi în vãzduh” (Glas 2, Sâmbãta, Cântarea 9). Mãrturii asemãnãtoare au adus Sfântul Macarie cel Mare, Sfântul Grigorie Dialogul ºi Sfântul Isihie Prezbiterul din Ierusalim (secolul V). Mulþi alþi Sfinþi Pãrinþi menþioneazã sau discutã despre aceste vãmi atât înainte, cât ºi dupã scrierile Sfântului Chiril al Alexandriei. Totuºi, aceastã experienþã a întâlnirii cu vameºii vãzduhului s-a dovedit a nu fi limitatã doar la perioada imediatã dupã moartea fizicã. Astfel, Sfântul Atanasie cel Mare istoriseºte ceea ce i s-a întâmplat odatã Sfântului Antonie: „la apropierea ceasului al nouãlea, dupã ce începuse deja sã-ºi spunã rugãciunea dinainte de masã, a fost rãpit de Duhul ºi dus de cãtre îngeri în tãria cerurilor”. Apoi se relateazã cum Sfântul Antonie a fost martor confruntãrii între îngeri ºi demoni, privind acuzele nefondate ale celor din urmã la adresa Sfântului. Cum n-au putut sã dovedeascã defãimãrile lor „demonii furã daþi la o parte, iar calea se deschise liberã înaintea lui Antonie; îndatã dupã aceasta îºi reveni în fire ºi se regãsi din nou în locul unde se ridicase pentru rugãciune” (Viaþa Sfântului Antonie cel Mare). ªi Sfântul Ioan Scãrarul relateazã o experienþã similarã a unui cãlugãr înainte de a-ºi da sufletul. Iatã o mulþime de mãrturii privind ceea ce se petrece la trecerea printre vãmile vãzduhului. Însã nimeni n-a mai reuºit sã se întoarcã, odatã ce a depãºit aceste vãmi ºi n-a mai avut cum sã ne spunã în ce mod se va sfârºi cãlãtoria sufletului în înãlþimile cereºti. Taina desãvârºirii sau cãderii veºnice a spiritului uman rãmâne sã o descopere fiecare dintre noi la timpul hotãrât de Domnul. Sã ne strãduim, asemenea sfinþilor, sã devenim încã de pe acum temple ale Duhului Sfânt, „durându-ne sãlaº cu bunã socotealã, astfel încât sã ajungã inaccesibil îngerilor cãzuþi”, dupã cum spunea episcopul Ignatie în scrierile sale (vol. III, pag. 158-159). - va urma Amalia CORNÃÞEANU


Argeºul Ortodox

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXXIII)

Rugãciunea Amvonului Cu pace sã ieºim..., Domnului sã ne rugãm! rosteºte preotul, iar poporul rãspunde: Doamne miluieºte, Doamne miluieºte, Doamne miluieºte, pãrinte binecuvânteazã. Sfânta Liturghie este o cale al cãrei scop ºi final este întâlnirea cu Hristos, cãlãtoria cu El pânã la Golgota ºi unirea prin Sfânta Împãrtãºanie. Acest scop s-a împlinit, am ajuns la capãtul drumului, am vãzut Lumina cea adevãratã ºi pe Domnul schimbat la faþã pe Muntele Taborului. Am trãit Patimile ºi învierea din morþi, înãlþarea dumnezeiascã ºi neam bucurat de limbile de foc ale Rusaliilor, când am cântat: Am primit duhul cel ceresc. Acestea toate le-am gustat prin Sfânta Euharistie, adicã bucuria, pacea, blândeþea, iubirea, îndelunga rãbdare, credinþa ºi atâtea alte bunuri „cãrora nu este numãr”, pe care le-am adus în casa ºi familia noastrã, în lucrarea ºi în viaþa noastrã. Suntem martorii vieþii celei noi în Hristos, în lume ºi printre oameni, prin neþinerea de minte a rãului ºi frica de Dumnezeu. Dupã Sfânta Liturghie ºi, în mod special, dupã Sfânta Împãrtãºanie, lumea vrea sã ne vadã bucuroºi, blânzi, buni, luminaþi, înduhovniciþi. (ªi noi sã ne bucurãm când vedem pe alþii astfel, sã ne împãrtãºim din bucuria lor ºi sã devenim ºi noi fericiþi. Sã ne împãrtãºim din blândeþea ºi dulceaþa lor ºi sã ne înseninãm ºi noi. Pentru aceasta zic cã orice tulburare dupã Sfânta împãrtãºanie, nu anuleazã validitatea ei). Aºadar, avem datoria sã ne nevoim mai mult ca sã rãmânã nestinsã Lumina dumnezeiascã pe care am primit-o. Ne-am bucurat de daruri, dar cum le vom pãstra? Prin smerenie ºi rugãciune multã, rãbdare, credinþã, trezvie ºi tãrie duhovniceascã. Porunca este „Þineþi ceea ce aþi primit”, adicã ceea ce Hristos v-a dat prin Evanghelie ºi Sfânta Jertfã, cãci sunt o moºtenire Sfântã. Iar ceea ce poþi sã dai fratelui spre folos, dãruieºte-i! Cu pace sã ieºim! Aceia care lasã grijile vieþii în afara bisericii ºi îºi predau inima întreagã Jertfei lui Hristos, percep uºor sensul acestui îndemn liturgic, cãci mintea lor a zburat la înãlþimea duhovniceascã a cerului. ªi cum sã se despartã de imnele de laudã, de Masa duhovniceascã ºi de Altarul cel sfânt ºi sã cadã iar în tulburarea inimii? Sã nu ne neliniºtim. Maica Bisericã, înainte de apolis, ne oferã rugãciuni ºi binecuvântãri multe care, împreunã cu rugãciunea Amvonului ne ajutã sã ne întoarcem la ale noastre întãriþi ºi folosiþi duhovniceºte. Pe Hristos pe care L-am primit sã-L arãtãm lumii. Pentru aceasta este necesarã o ultimã binecuvântare. Pentru cã în Biserica veche, amvonul era în mijlocul bisericii, preotul stãtea în spatele lui ºi rostea aceastã rugãciune. Acum însã, rugãciunea se rosteºte în mijlocul bisericii ºi, începând cu secolul al VII -lea, s-a adãugat ritualului Sfintei Liturghii. La Sfântul Munte, în zilele noastre, preotul începe rugãciunea în Sfântul Altar, iar când ajunge la Mântuieºte Dumnezeule poporul Tãu ºi binecuvânteazã moºtenirea Ta..., iese ºi binecuvânteazã cu mâna dreaptã poporul ºi continuã în faþa icoanei Mântuitorului Hristos. Rugãciunea Amvonului este urmãtoarea: Cel ce binecuvântezi, pe cei ce Te binecuvânteazã, Doamne, ºi sfinþeºti pe

cei ce nãdãjduiesc întru Tine, mântuieºte poporul Tãu ºi binecuvânteazã moºtenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale pãzeºte-o; sfinþeºte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceºtia îi preamãreºte cu dumnezeiascã puterea Ta; ºi nu ne lãsa pe noi cei ce nãdãjduim întru Tine. Pace lumii Tale dãruieºte, Bisericilor Tale, preoþilor (aici se pomeneºte cârmuirea þãrii, dupã îndrumãrile Sfântului Sinod) ºi la tot poporul Tãu. Cã toatã darea cea bunã ºi tot darul desãvârºit de sus este, pogorând de la Tine, Pãrintele luminilor, ºi Þie slavã ºi mulþumire ºi închinãciune înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Poporul: Amin! În primele veacuri Sfânta Liturghie se încheia la îndemnul diaconului „Cu pace sã ieºim” (nu se rostea Pentru rugãciunile sfinþilor Pãrinþilor noºtri...). Fraza aceasta înseamnã sfârºitul Sfintei Liturghii ºi slobozirea credincioºilor. Ea este caracteristicã Liturghiei Sfântului Iacob, fratele Domnului, care are o formulã asemãnãtoare: „Cu pacea lui Hristos sã mergem” ºi în continuare se spune de trei ori „Mergeþi în pace”. Aceastã formulã este înlocuitã astãzi cu „Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin”! Mãreþia netâlcuitã, darurile cereºti ºi tainele negrãite ale Sfintei Liturghii ni le descrie într-un mod unic Sfântul Nifon, episcopul Constanþiei, care a trãit în veacul al IV-lea ºi a fost învrednicit de Duhul Sfânt cu multe descoperiri dumnezeieºti ºi vedenii duhovniceºti. Cândva, la Sfânta Liturghie, când preotul a rostit „Binecuvântatã este împãrãþia...”, a vãzut coborându-se din cer o luminã dumnezeiascã, care a acoperit Sfântul Altar ºi pe preot, fãrã ca acela sã-ºi dea seama. Mai târziu, când la stranã se cânta „Sfinte Dumnezeule”, au coborât patru îngeri care cântau ºi ei împreunã cu cei din bisericã. La citirea Apostolului a apãrut Sfântul Apostol Pavel, care îl ajuta pe dascãl, iar la „Aliluia”, pe larg, dupã încheierea Apostolului, glasurile credincioºilor urcau la ceruri ca niºte limbi subþiri de foc. La fel, cuvintele preotului din timpul citirii Evangheliei erau asemenea limbilor de foc. Cu puþin înainte de Vohodul Mare, Sfântul Nifon a vãzut cerurile deschizându-se ºi în bisericã rãspândindu-se o mireasmã neobiºnuitã, din altã lume. Îngerii coborau din înãlþime, cântând Mielului Hristos, Fiul Lui Dumnezeu „Cel ce ridicã pãcatele lumii”. ªi deodatã, pe neaºteptate, s-a arãtat un Prunc dulce, nevinovat, mai strãlucitor decât soarele, pe care îl þineau pe mâini îngerii ºi Arhanghelii ºi care a fost aºezat pe Sfântul Disc, unde se aflã Cinstitele Daruri. În jurul Lui, era adunatã mulþime de tineri în veºminte albe, care strãluceau prin frumuseþea lor, dumnezeiascã. Preotul, dupã ce a tãmâiat Sfânta Masã, s-a apropiat sã ia în mâini Cinstitele Daruri (Sfântul Disc ºi Sfântul Potir), le-a înãlþat ºi le-a aºezat în dreptul frunþii, ridicând în acelaºi timp ºi Pruncul dumnezeiesc. Înainte mergeau doi Serafimi ºi doi Heruvimi, urmaþi de mulþime nesfârºitã de îngeri care cântau cu bucurie cântãri negrãite. Când preotul s-a întors cu Cinstitele Daruri ºi cu Pruncul la Sfânta Masã, mulþimea

îngerilor L-a acoperit cu aripile lor. Cei doi Heruvimi stãteau în dreapta preotului, iar cei doi Serafimi, în stânga lui. Preotul însã, nu vedea nimic din toate cele pe care le privea cu ochii sufletului Sfântul Nifon. A urmat Ectenia, apoi s-a spus Simbolul credinþei cu glas de tunet de cãtre mulþimea credincioºilor ºi de ceata îngerilor. S-a ajuns la momentul înfricoºãtor al Prefacerii Darurilor. Preotul le-a binecuvântat zicând: „...Prefãcându-le cu Duhul Tãu cel Sfânt. Amin. Amin. Amin”. ªi atunci Sfântul Nifon a vãzut un înger þinând în mâini o sabie cu care a junghiat Pruncul dumnezeiesc. Sfântul Sânge a curs în Sfântul Potir, iar Trupul Pruncului a fost împãrþit ºi aºezat pe Sfântul Disc. Dupã aceea, îngerul a rãmas lângã Sfânta Masã, cu evlavie ºi teamã. Sfânta Liturghie a continuat, ºi în momentul în care slujitorul a ridicat Sfântul Agneþ rostind: „Sã luãm aminte Sfintele sfinþilor”, unul dintre creºtinii din bisericã, care se afla lângã Sfântul Nifon, l-a întrebat în ºoaptã: - De ce, pãrinte, preotul zice: „Sfintele sfinþilor”? - Pentru cã se adreseazã nouã, tuturor, fiule, ºi ne spune: cine este sfânt sã se apropie de Sfânta Împãrtãºanie. ªi atunci acela l-a întrebat din nou: - ªi ce este sfinþenia? - Dacã ai firea cãzutã în poftele trupeºti ºi nu te-ai mãrturisit cu zdrobire de inimã ºi cu cãinþã adevãratã ºi dacã n-ai nici binecuvântarea duhovnicului sã te împãrtãºeºti, sã nu te apropii de aceastã Tainã înfricoºãtoare, pentru cã este „foc care-i arde pe cei nevrednici”. Dacã porþi duºmãnie vreunui semen al tãu sau l-ai supãrat, nu te apropia de Trupul Sfânt al lui Hristos. Dacã osândeºti ºi batjocoreºti pe aproapele tãu ºi, mai ales, dacã înjuri cele sfinte, sã nu îndrãzneºti sã te apropii. Dacã, însã, eºti virtuos ºi respecþi poruncile evanghelice, apropie-te de Sfântul Potir. În cazul în care te-ai cercetat pe tine ºi te-ai aflat întinat ºi nepocãit, fugi departe, cãieºtete adânc ºi mãrturiseºte-te. Când preotul a rostit: „Cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste apropiaþi-vã”, Sfântul Nifon lua seama la cei care se împãrtãºeau. Când primeau Trupul ºi Sângele lui Hristos, feþele unora se înnegreau precum catranul, în timp ce ale altora strãluceau ca soarele. Vãzând aceastã diferenþã, Sfântul a suspinat cu durere. Îngerii slujeau în chip nevãzut iar când se împãrtãºea un creºtin evlavios, îi puneau pe cap o coroanã strãlucitoare. Când însã se apropia un pãcãtos nepocãit, îºi întorceau faþa lor. Dupã Sfânta Împãrtãºanie, Sfânta Liturghie se încheie iar preotul împarte anafura ºi face apolisul. Dupã aceasta, se aratã iar Pruncul dumnezeiesc viu în mâinile deschise ale Heruvimilor, care-L înalþã la ceruri cu imne cereºti, aºa cum L-au ºi coborât. Cu aceste vedenii, negrãite ºi inaccesibile minþii omeneºti, s-a desfãtat Sfântul Nifon, la o Sfântã Liturghie. Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 475- 481.

FAMILIA „biserica din casã”

COPIII ÎNTRE FRICà ªI ISPITà Întâlnim în numeroase reviste ºi publicaþii mondene sfaturi cu privire la creºterea ºi educarea copiilor pentru a face faþã societãþii în care trãim. Dar este trist sã constatãm cã foarte puþine îndrumãri se referã la creºterea spiritualã a urmaºilor noºtri. Numai o personalitate sãnãtoasã moral se poate împotrivi agresiunii societãþii contemporane: „Fumeazã, nu sunt tari!”, „Bea, este scump!”, ..., „Omoarã, sunt strãini, nu sunt ai noºtri!”. De aceea, având în faþã dilema educaþionalã: „Sã-l cresc cinstit sau bogat ºi de succes?”, mulþi pãrinþi, sãtui de macabrul televiziunilor ºi de foamea spiritualã, cautã pentru copilul lor o soartã mai bunã, o cale dreaptã ºi o orientare corectã. În vacuumul spiritual, umplut de permisivitatea absolutã ºi uneori chiar de îndrãcire, te poþi sprijini doar pe o spiritualitate autenticã ºi pe setea de Luminã. Nu trebuie sã permitem ca fiul sau fiica noastrã sã creascã singur, ca o „buruianã” pe marginea drumului, fãrã sã înþeleagã unde este Dumnezeu ºi unde este întunericul, unde este binele ºi unde este rãul. Altfel, el va creºte devenind „buruianã” pentru bãtrâneþile pãrinþilor. De aceea, întâi de toate, sã ne concentrãm în misiunea noastrã de a nu permite pãcatului sã intre în copiii noºtri ºi, ferindu-i de spini ºi pãlãmidã, sã construim în prunci acele caracteristici care sunt plãcute lui Dumnezeu ºi care voar aduce folos societãþii. Pãcatul nu necesitã eforturi, de aceea sufletul slab se ºi dedã influenþelor negative. Existã multe variante ale dezvoltãrii înclinaþiilor pãcãtoase, dar se poate urmãri dinamica lor. Chiar ºi la un prunc se poate urmãri, spre exemplu, înclinaþia spre iubirea de avuþie. Astfel de copii au plãcerea de a deþine, întâi de toate, jucãriile ºi sã nu le împartã cu ceilalþi copii, cu frãþiorul sau surioara, pe mãsurã ce cresc, aceastã înclinaþie poate deveni la ei iubire de arginþi. Adolescenþii, mai ales cei din timpurile noastre „comerciale”, solicitã de la pãrinþi bani, cadouri scumpe ºi mulþi chiar se supãrã dacã dorinþele nu le sunt satisfãcute. În urma iubirii de arginþi vine ºi slava deºartã. Aceastã patimã are o mulþime de nuanþe ºi transformãri; se descoperã în asociere cu hainele la modã, bijuteriile, cosmeticele. Dorinþa de a plãcea celor din jur este, în cazul acestei patimi, supradimensionatã. Se pot determina, în acelaºi fel, ºi alte aspecte ale slavei deºarte: lãudãroºenia, iubirea de sine, mândria. În urma acestor patimi apare ºi lãcomia, adicã îmbuibarea, de la care provine orice fel de necurãþie trupeascã. „Tratarea” patimilor necesitã însã autocunoaºtere, pocãinþã sincerã ºi harul lui Dumnezeu. Copiii mici trebuie îmbisericiþi, învãþaþi cu rugãciunea ºi deasa Împãrtãºanie. Pãrinþii trebuie sã þinã minte cã evlavia lor ºi sãnãtatea spiritualã a copiilor se aflã într-o foarte strânsã legãturã. (Dr. Dmitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia ºi problemele ei; perspectiva psihiatrului ortodox, Ed. Sophia, Bucureºti, 2010, pag. 87-89). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox 2010 - Anul omagial al Crezului Ortodox

„Fãcãtorul cerului ºi al pãmântului, vãzutelor tuturor ºi nevãzutelor“ Cateheza a IX-a debuteazã cu o introducere amplã în cunoaºterea lui Dumnezeu, scopul fiind acela de a-l conduce pe catehumenul ierusalimitean cãtre înþelegerea Atotputerniciei divine ºi a predicatului Tatãlui de Creator. Primele patru paragrafe ale catehezei dau mãsura elocinþei unui ierarh creºtin oriental, care a reuºit sã sistematizeze în puþine rânduri raportul dintre fiinþa divinã ºi firea umanã, dintre energiile divine necreate ºi raþiunea umanã. Dacã omul nu poate cunoaºte natura divinã, adâncurile lui Dumnezeu, atunci ce poate cunoaºte omul în raport cu Dumnezeu? Fãcând distincþie între cunoaºterea naturalã ºi cea misticã, Sfântul Chiril rãspunde în cadrul paragrafului al II-lea cã omul nu poate cunoaºte fiinþa divinã în ea însãºi, ci doar energiile divine necreate, pe care le defineºte drept asemãnarea slavei lui Dumnezeu (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catehezele, Editura IBMBOR, Bucureºti, 2002, pag. 119), iar prima treaptã a urcuºului cãtre Dumnezeu este aceea a cunoaºterii naturale: „Este cu neputinþã deci sã vedem cu ochii trupului firea dumnezeiascã. Dar putem sã ne facem o imagine despre puterea Sa din lucrãrile Dumnezeieºti, potrivit celor spuse de Solomon: Din mãreþia ºi frumuseþea fãpturilor poþi sã cunoºti bine pe Fãcãtorul lor. N-a spus cã se contemplã Fãcãtorul din fãpturi, ci a adãugat: bine. Dumnezeu apare fiecãruia cu atât mai mult cu cât omul contemplã mai mult fãpturile. ªi când inima omului se ridicã la o contemplaþie mai înaltã, atunci cunoaºte mai bine mãreþia lui Dumnezeu” (Ibidem, pag. 120). Familiarizat cu raportul dintre om ºi Dumnezeu, prin prisma cunoaºterii naturale, catehumenului îi este expus apoi adevãrul de credinþã sistematizat în primul articol din Crezul Niceeo-Constantinopolitan: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatãl Atotputernicul, Fãcãtorul cerului ºi al pãmântului, vãzutelor tuturor ºi nevãzutelor, ca sã ne amintim cã acelaºi este Tatãl Domnului nostru Iisus Hristos ºi Acelaºi este ºi fãcãtorul cerului ºi al pãmântului, ca sã ne întãrim pe noi înºine din pricina abaterilor ereticilor fãrã de Dumnezeu, care au îndrãznit sã insulte pe prea înþeleptul Creator al întregii lumi ” (Ibidem, pag. 121). Dacã în cateheza anterioarã, Sfântul Chiril a reuºit sã realizeze o exemplarã exegezã a primei pãrþi a primului articol al Simbolului de credinþã, acum el explicã pe înþelesul catehumenului atributul atotputerniciei ºi predicatul de creator ale Tatãlui, aºa cum reies aceste calitãþi din cunoaºterea lumii vãzute. Evidenþa Atotputerniciei stã în viziunea ierarhului ierusalimitean atât în crearea universului ºi în purtarea de grijã faþã de acesta, dar ºi în aducerea la existenþã a omului, ca fiu creat al lui Dumnezeu. „Ce acuzaþie au adus creaþiei atât de mãreþe a lui Dumnezeu? Se cuvenea sã se minuneze la vederea bolþilor cerurilor! Se cuvenea sã se închine Celui care a pus cerul ca o cãmarã, Celui care din firea curgãtoare a apelor a fãcut tãria cerului[…] Aproape cã strigã ereticilor care nu au urechi, cã prin ordinea lor le spune cã nu este alt Dumnezeu decât Cel care a creat, a hotãrât ºi a orânduit totul.” (Ibidem, pag. 121) Aplecându-se cu mai mare atenþie asupra statutului Tatãlui de Fãcãtor al cerului ºi al pãmântului, Sfântul Chiril apeleazã la Scripturile Vechiului Testament, îndeosebi la miniaturalele tratate de cosmologie biblicã expuse în psalmii lui David, pentru a-i prezenta catehumenului în cea mai frumoasã luminã aceastã calitate a Tatãlui Ceresc de Creator, Ziditor sau Meºter. Ca un adevãrat Socrate, el reuºeºte sã tuºeze euristic frumuseþea lumii vãzute, astfel încât cunoºtinþele nou dobândite sã se fixeze adânc în sufletul ºi în inima viitorului creºtin: „Cine este Creatorul? Priveºte mãiestria lor! Din aceeaºi tulpinã a pomului iese, pe de o parte frunziºul, iar pe de altã parte feluritele fructe. ªi unul este Meºterul! Din acelaºi butuc de viþã avem o parte pentru foc, alta pentru vlãstare, alta pentru frunze, alta pentru cârcei, iar alta pentru struguri. Minuneazã-te ºi de îmbrãcãmintea deasã a nodurilor trestiei, pe care Meºterul a fãcut-o!” (Ibidem, pag. 125). Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

6

Vitamine duhovniceºti

Schimbaþi la faþã împreunã cu El Dacã Hristos, Capul Trupului, S-a schimbat la faþã, atunci ºi noi, mãdularele Trupului Sãu, ne vom schimba împreunã cu El. Orbitoarea luminã ce L-a strãluminat pe Hristos în Muntele Taborului nu este doar un lucru petrecut în trecut; este fereastra prin care putem privi spre a vedea adevãrul Împãrãþiei lui Dumnezeu nu numai în Hristos, ci ºi în noi. Fiind cuprinºi în Trupul lui Hristos prin credinþã ºi Sfintele Taine, ne preschimbãm treptat întru asemãnarea Lui: aceasta este schimbarea noastrã la faþã în Hristos. Nu suntem doar vase de lut supuse legii de obºte a morþii ºi stricãciunii. Aceste vase poartã o „mare comoarã”, cum zice Sfântul Pavel. Ele pot deveni nu doar purtãtoare de duh, ci purtãtoare de Dumnezeu, pãtrunse de prezenþa lui Dumnezeu. Ele sunt chemate sã se împãrtãºeascã de veºnica slavã a lui Dumnezeu. La Schimbarea la Faþã însãºi firea noastrã omeneascã s-a umplut de dumnezeiasca slavã, s-a fãcut dumnezeiascã ºi pãrtaºã slavei lui Dumnezeu. Gândiþi-vã la acest lucru în contrast cu oamenii ce pretind cã viaþa este lipsitã de sens. Dumnezeiasca luminã nu a strãlucit doar împrejurul lui Hristos, ci carnea Lui era ca o parã de foc. Chipul lui Dumnezeu în noi, care fusese întunecat de pãcatul lui Adam, strãlucea din nou în firea omeneascã a lui Hristos. Preschimbat ºi sfinþit prin harul lui Dumnezeu, trupul nostru omenesc poate cu adevãrat sã devinã o icoanã a omului îndumnezeit,

preschimbat ºi strãlucind cu lumina Sfintei Treimi. Din aceastã pricinã mulþi teologi ortodocºi socotesc praznicul Schimbãrii la Faþã ca ziua când se prãznuieºte îndumnezeirea (theosis) firii omeneºti în Hristos. (dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

SAVANTUL ROBERT BOYLE în luptã cu ateismul secolului XVII Perspectiva ateismului secolului XVII a ºocat multe spirite elevate. Printre acestea, se numãrã ºi savantul Robert Boyle, membru al Societãþii Regale londoneze. Ateismul încerca sã reducã întregul universal la atomi neînsufleþiþi, sau, în cel mai bun caz, transforma universul întro fiinþã însufleþitã, dar lipsitã de conºtiinþã ºi intelect. Pentru Boyle, care s-a dovedit un adevãrat savant creºtin, ateismul distruge nu numai mintea, dar ºi sufletul celui pe care îl cuprinde. De aceea, Boyle a elaborat câteva argumente axate pe cercetarea ºtiinþificã, pentru a demonstra existenþa lui Dumnezeu. Astfel, pornind de la ordinea ºi armonia care existã în cosmos, Boyle aratã cât de îndemânaticã este opera lui Dumnezeu, cosmosul, astfel cã, fixaþi pe contemplarea cauzelor secunde, putem avea acces la Cauza Primã, Creatorul Universului. Tocmai ºtiinþa demonstreazã acest lucru prin opera ei de cercetare. Boyle este chimist, ºi mã întreb cum un chimist din secolul al XVII-lea a fost atât de credincios ºi mulþi reprezentanþi ai ºcolii contemporane de chimie se declarã atei convinºi? Dupã cum arãta Boyle: „Cercetarea naturii ne duce la descoperirea principiilor esenþiale ale religiei naturale: existenþa lui Dumnezeu, a nemuririi sufletului, respectiv a

providenþei divine” (Perspective româneºti asupra ºtiinþei ºi teologiei, pag. 143). Privind lumea, Boyle constatã cã aceasta se constituie într-un frumos mecanism, care nu putea rezulta din purã întâmplare sau din haos, cum afirmau unele teorii antice.

Pentru a exista în aceastã formã, lumea are nevoie de o Cauzã mai presus de ea însãºi, care este o cauzã inteligentã. Toate structurile chimice studiate de Boyle prezentau aceleaºi caracteristici – simetria, ordinea,

coerenþa - neputându-se spune cã au apãrut din haos. ªi totuºi, lumea prezentã este departe de a fi perfectã, ºi aici apare argumentul providenþei, care aratã cã Dumnezeu nu-ºi abandoneazã opera, ci o echilibreazã ºi o conduce: „reglând astfel uluitor de rapidele miºcãri ale marilor globuri ºi ale altor mase de materie lumeascã, încât acestea sã nu mai producã, prin nicio neregularitate notabilã, vreo dezordine în marele sistem al universului” (Ibidem, pag, 143). În sfârºit, contra lui Voltaire, Robert Boyle aratã cã Dumnezeu ºi-a extins grija providenþialã dincolo de sistemul lumii, la creaturile particulare. Providenþa se aplicã ºi celui mai mãrunt fir de iarbã. Cât de bogat era cosmosul în viziunea lui Boyle, ºi cât de sãrac în obiectivul ºtiinþei moderne. Acum nu mai vedem decât corpuri moarte ºi vid interstelar, o formã de neant care afecteazã atât macrocosmosul cât ºi microcosmosul, adicã ºi omul. În loc sã ne deschidem spre viaþã în sensul ei cel mai înalt, ne apropiem de moarte, cu experimentul de la Geneva de exemplu. Este oare acesta progresul atât de mult trâmbiþat de ideologii ºtiinþei? Prof. Alexandru BRICHIUª


Argeºul Ortodox

„Precum Eu v-am iubit pe voi, sã vã iubiþi unul pe altul!“ Trebuie sã fim curtenitori faþã de toþi oamenii, binevoitori ºi înþelegãtori; pentru cã aºa era caracterul Domnului nostru Iisus Hristos manifestat pe pãmânt. Cu cât suntem mai aproape de caracterul Domnului nostru Iisus Hristos, cu atât mai amabili ºi mai buni vom fi unii faþã de alþii. Fariseii l-au încercat pe Domnul nostru Iisus Hristos cu o întrebare pusã de unul dintre cei mai inteligenþi dintre ei: „care este cea mai mare poruncã în Lege?” (pentru context vezi Sfânta Evanghelia dupã Matei 22:34-40): ªi auzind fariseii cã a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltã. Unul dintre ei, învãþãtor de Lege, ispitindu-l pe Iisus, L-a întrebat: Învãþãtorule, care poruncã este mai mare în Lege? El a rãspuns: Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu. Aceasta este marea ºi întâia poruncã. Iar a doua, la fel ca aceasta, este: Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. În aceste douã porunci se cuprind toatã Legea ºi proorocii. Întrebarea adresatã de învãþãtorul Legii, Domnului Iisus Hristos, nu era o întrebare simplã, nici una sincerã pornitã din dorinþa de a cãuta adevãrul, ci o capcanã isteaþã pentru a-l prinde în cursã pe Iisus. În tradiþia iudaicã au fost dezvoltate un numãr mare de legi care descriau toate poruncile pozitive sau negative din Tora. Pânã în secolul 3 d. Hr., Rabinul Simlai a adunat 613 de astfel de legi mitzvot. Unul din subiectele la modã printre studenþii din ºcolile rabinice era sã stabileascã pe cea mai importantã dintre acestea. Aºa cã la întrebarea rabinilor era aproape imposibil de rãspuns ºi avea doar ca scop dorinþa de a-l expune, umili ºi incomoda pe Iisus. Orice rãspuns primit stârnea controverse din partea acestora. Ceea ce nu ºtia acest expert în legea iudaicã era faptul cã stãtea înaintea Celui ce dãduse Legea. El era mintea din spatele Legii. Adevãrul este cã întrebarea aceasta i-a dat ocazia Domnului Iisus sã prezinte esenþa planului lui Dumnezeu pentru noi! Iubire în douã direcþii. Aºa cum un arhitect prezintã structura unei case dincolo de ceea ce se vede – la fel ºi Domnul nostru Iisus Hristos a oferit celor care îl ascultau, ºi nouã tuturor, o privire asupra structurii legii lui Dumnezeu. Aceastã perspectivã era necesarã pentru a schimba definitiv modalitatea în care creºtinii percep legea ºi rãspund faþã de ea. Rãspunsul Domnului cuprinde cele douã dimensiuni ale iubirii care sunt esenþa spiritualitãþii. În rãspunsul sãu din Evanghelia dupã Matei 22:3440, Domnul nostru Iisus Hristos, face trimitere la douã porunci din Vechiul Testament: iubirea faþã de Dumnezeu (Deuteronom 6:5): Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din toatã puterea ta. ºi iubirea faþã de aproapele (Levitic 19:18): Sã nu te rãzbuni cu mâna ta ºi sã nu ai urã asupra fiilor poporului tãu, ci sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi... Viaþa spiritualã implicã relaþia noastrã atât cu Dumnezeu cât ºi cu ceilalþi oameni. Cele douã pãrþi sunt inseparabile, precum cele douã feþe ale aceleaºi monede. Ca ºi trupul Domnului rãstignit pe cruce, El a refãcut legãtura dintre om ºi Dumnezeu, dar ºi între noi oamenii. În natura noastrã pãcãtoasã, este imposibil pentru noi sã îl iubim pe Dumnezeu ºi pe aproapele nostru. Dar Iisus l-a iubit pe Dumnezeu desãvârºit ºi la fel pe oameni. Prin primirea prin credinþã a Domnului nostru Iisus Hristos ca Mântuitor, cãpãtãm ºi noi aceeaºi putere de a iubi. Aproapele de acasã este cel de lângã tine. Sã ne uitãm cu mai multã atenþie la cuvântul „aproapele”. În înþelesul contemporan, „aproape” înseamnã cel care stã lângã tine cu casa sau locuinþa. Dar în înþelesul original, cuvântul are conotaþii mult mai intime, familiale. Aproapele este literal “cel care stã lângã tine”. Oamenii care îl ascultau pe Domnul nostru Iisus Hristos au înþeles prin „aproapele” cã se fãcea referire la familiile lor. Pentru a fi clar în exprimare, Domnul nostru Iisus Hristos citeazã din Levitic 19,17, unde sinonimul pentru „aproapele” este „fratele tãu”. Sã nu duºmãneºti pe fratele tãu în inima ta. Legãturile de familie sunt importante, spune Domnul nostru Iisus Hristos. În timp ce trebuie sã avem grijã de cei care locuiesc lângã noi, cei care locuiesc cu noi meritã o atenþie deosebitã. Aproapele din casa ta. Cel mai aproape „aproape” este cel care stã lângã noi. În familie, „cel mai aproape“ sunt soþii ºi soþiile. Atunci, cei care sunt cãsãtoriþi, citesc despre „aproapele” sã se gândeascã la soþul sau soþia care le stau alãturi. Atunci când cei cãsãtoriþi, citesc „sã ne iubim aproapele”, prima aplicaþie a acestei porunci trebuie sã se refere la partenerul de viaþã. Iubirea la centru. În fiecare dintre aceste douã porunci, Domnul nostru Iisus Hristos subliniazã cuvântul „iubire”: Matei 22:37-39. Iisus repetã de mai multe ori la ceea ce El denumeºte a fi o poruncã nouã: În Sfânta Evanghelie dupã Ioan 13:34, citim cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: Poruncã nouã dau vouã: Sã vã iubiþi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aºa ºi voi sã vã iubiþi unul pe altul, iar în capitolul 15:9-12 :Precum M-a iubit pe Mine Tatãl, aºa v-am iubit ºi Eu pe voi; rãmâneþi întru iubirea Mea. Dacã pãziþi poruncile Mele, veþi rãmâne întru iubirea Mea, dupã cum ºi Eu am pãzit poruncile Tatãlui Meu, ºi rãmân întru iubirea

Lui. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sã fie în voi ºi ca bucuria voastrã sã fie deplinã. Aceasta este porunca Mea: sã vã iubiþi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Accentul pe care îl pune Domnul nostru Iisus Hristos: pe iubire este esenþa mesajului Sãu. Mesajul despre dragoste este mesajul esenþial al lui Dumnezeu pentru poporul Sãu. Nu putem înþelege pãzirea Legii fãrã sã înþelegem ce este iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de semenul nostru.. Precum Eu v-am iubit pe voi. Declaraþia aceasta a Domnului nostru Iisus Hristos ar trebui sã ne intereseze în primul rând. Ioan era unul dintre ucenicii lui Iisus care a învãþat despre iubire de la Învãþãtorul sãu. Aºa cum am citit în Sfânta sa Evanghelia, el vorbeºte mult despre învãþãtura Domnului Iisus despre dragoste, reamintind din loc în loc apelul Domnului Iisus pentru ucenici de a se iubi unul pe altul. Astfel, Sfântul Apostol Ioan este cel care

clarificã în scrierile sale faptul cã iubirea este mesajul central al creºtinismului pentru cã natura lui Dumnezeu este iubirea. Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4:8, 16). Conºtienþa faptului cã suntem iubiþi de Dumnezeu ne motiveazã sã ne iubim ºi noi unii pe alþii. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcã El ne-a iubit cel dintîi. (1 Ioan 4:19). Sfântul Apostol Pavel ne spune acelaºi lucru: Cãci dragostea lui Dumnezeu ne stãpâneºte pe noi…” (2 Corinteni 5:14). Dragostea lui Hristos pentru noi este vestea cea bunã a Evangheliei. Suntem chemaþi sã iubim, dar porunca aceasta este întotdeauna precedatã de declaraþia teologicã: In aceasta este dragostea, nu fiindcã noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcã El ne-a iubit pe noi ºi a trimis pe Fiul Sãu jertfã de ispãºire pentru pãcatele noastre (1 Ioan 4:10). Ceea ce cere Dumnezeu ca oameni sã facã sau sã fie este întotdeauna bazat pe ceea ce Dumnezeu este ºi a fãcut! Dumnezeu este dragoste! El ne iubeºte! ªi Sfântul Apostol Pavel declarã: Dar Dumnezeu îºi aratã dragostea Lui faþã de noi prin aceea cã, pentru noi, Hristos a murit, când noi eram încã pãcãtoºi (Romani 5:8). Aceastã veste ar trebui sã ne sature sufletul însetat dupã iubire. Trebuie sã fim curtenitori faþã de toþi oamenii, binevoitori ºi înþelegãtori; pentru cã aºa era caracterului Domnului nostru Iisus Hristos manifestat pe pãmânt. Cu cât suntem mai aproape de Iisus Hristos, cu atât mai amabili ºi mai buni vom fi unii faþã de alþii. Iubire ºi angajament. Sã ne uitãm cu atenþie la iubire, mai ales în contextul iubirii faþã de aproapele, faþã de cei care sunt în casa noastrã – membrii familiei. Cuvântul pe care Domnul nostru Iisus îl foloseºte pentru iubire este agape. Acesta este cuvântul cel mai complex folosit de Noul Testament pentru iubire. În primul rând, aceastã dragoste este necondiþionatã, neschimbãtoare, sacrificialã, acea dragoste arãtatã de Dumnezeu în Hristos. Agape este iubirea sau dragostea care se angajeazã.

Urmaºii lui Hristos sunt chemaþi sã se iubeascã unul pe altul. Dacã vrem sã-i iubim pe cei de lângã noi – partenerii de viaþã sau ceilalþi membrii ai familiei – atunci înseamnã sã ne þinem promisiunile, sã fim fideli legãmântului fãcut de a iubi ºi a purta de grijã de partenerul de viaþã atât timp cât vom fi în viaþã: ªi de ziceþi: De ce? Din pricinã cã Domnul a fost martor între tine ºi femeia tinereþilor tale, faþã de care tu ai fost viclean, deºi ea era tovarãºa ta ºi femeia legãmântului tãu. (Maleahi 2:14). Cineva spunea cã cel mai bun lucru pe care îl poate face un tatã pentru copii lui este sã le iubeascã mama. Nimic nu este mai important pentru binele emoþional, relaþional ºi spiritual al copiilor care trãiesc într-o familie decât ca promisiunile sã fie þinute. Înþeleptul rege Solomon în Cântarea Cântãrilor 8:7, spunea cã: Marea nu poata stinge dragostea, nici râurile s-o potoleascã. De ar

da cineva pentru toate comorile casei sale, cu dispreþ ar fi respins acela. Dragostea ºi angajamentul oferã cuplului puterea de a face faþã provocãrilor pe care le vor întâmpina în încercarea lor de a rezolva problema diferenþelor, creºterea copiilor, schimbãrile rapide ºi tranziþiile atât de frecvente din societate, dar ºi pierderile de tot felul care apar în familie. Viaþa este asemenea unei maree – când suntem sus avem sentimentul cã nimic nu ne poate despãrþi, dar când dragostea se retrage, apare noroiul ºi ne întrebãm dacã mai existã ceva care sã ne þinã unul lângã altul. Dar mareele sunt fenomene ale marginilor oceanelor. Apele din care vin mareele sunt adânci ºi largi, constante în prezenþa lor – asemeni dragostei lui Dumnezeu. Din aceastã mare dragoste neschimbãtoare a lui Dumnezeu ne putem alimenta atunci când apare refluxul în relaþiile noastre. Dragostea sa este Sfântului Apostol Pavel spune cã : Dragostea îndelung rabdã; dragostea este binevoitoare; dragostea nu pizmuieºte, nu se laudã, nu se trufeºte. Dragostea nu se poartã cu necuviinþã, nu cautã ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeºte rãul. Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. Toate le suferã, toate le crede, toate le nãdãjduieºte, toate le rabdã. Dragostea nu cade niciodatã (1 Corinteni 13:4-8). Domnul nostru Iisus Hristos s-a rugat ca acest tip de dragoste sã fie ºi în noi (Ioan 17:26): ªi le-am fãcut cunoscut numele Tãu ºi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu carer M-ai iubit Tu sã fie în ei ºi Eu în ei. Prin prezenþa Duhului Sãu Sfânt în noi, rugãciunea Sa este împlinitã. Astfel citim în Epistola cãtre Romani 5:5. a Sfântului Apostol Pavel, cã : Iar nãdejedea nu ruºineazã pentru cã iubirea lui Dumnezeu s-a vãrsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dãruit nouã. Iubirea ºi sentimentele. Domnul nostru Iisus Hristos ne învaþã cã iubirea nu se referã doar la angajament, ci este caldã ºi afectuoasã. Uneori, angajamentul iubirii agape este prezentat ca fiind doar un act de voinþã care nu are de a face cu sentimentele. Dar iubirea sau dragostea adevãratã, deºi puternic ancoratã în voinþã, este exprimatã prin sentimente. Nu trebuie sã înþelegem iubirea ca fiind ceva de genul strânge-din-dinþi-ºi-rezistã. Dragostea lui Iisus era angajament, dar era de asemenea ºi grijã faþã de cei dragi. Scriptura foloseºte ºi alt cuvânt pentru dragoste – fileo – care descrie duioºia ºi afecþiunea pe care prietenii le au unul faþã de celãlalt. În Sfânta Evanghelie dupã Ioan 11:36 se foloseºte acest cuvânt în relaþia dintre Iisus ºi Lazãr. Când Domnul Iisus a plâns la mormântul lui Lazãr, cei care l-au vãzut au spus, “Iatã cât îl iubea de mult.” De mai multe ori, Sfântul Apostol Ioan se prezintã pe sine ca fiind unul dintre ucenicii Lui, pe care îl iubea Iisus (Ioan 13:23; 21:7,20). Dragostea care este demonstratã prin bunãtate, afecþiune ºi apreciere este vitalã pentru relaþiile apropiate. Domnul Iisus a simþit ºi a arãtat duioºie ºi afecþiune pentru oameni, prin lacrimi ºi atingere, prin contact vizual, atenþie ºi luându-ºi timp pentru a fi cu ei. Ca rezultat, oamenii erau ataºaþi de El ºi îl urmau. Cei care au studiat familiile puternice au arãtat rolul crucial al legãturii emoþionale în relaþia de cuplu. Când facem complimente sincere, când suntem generoºi în a arãta afecþiune, când facem daruri – în mod deosebit oferind timp – când demonstrãm grijã ºi respect pentru sentimentele celuilalt, când depunem eforturi sã ascultãm – nu doar cuvintele, dar ºi ceea ce nu se spune – acestea sunt lucruri care ne ajutã sã strângem legãtura emoþionalã dintre noi ºi sã pãstrãm vitalitatea relaþiei noastre.

Apropiindu-ne amândoi de Dumnezeu. Experimentând cãldura iubirii în familie, înþelegem mai bine iubirea lui Dumnezeu (cf. 1 Ioan 4:11-12). În planul lui Dumnezeu, familia este primul loc în care un copil experimenteazã iubirea ºi începe sã descopere iubirea lui Dumnezeu. Uneori este însã adevãrat cã în dragostea din familie descoperim pentru prima datã dragostea adevãratã. Vom putea astfel sã înþelegem mai bine cã Dumnezeu este dragoste. Aºa vom înþelege sfatul Sfântului Apostol Pavel, pentru cei care devin creºtini, sã rãmânã mai departe cãsãtoriþi cu partenerii necredincioºi. Cãci bãrbatul necredincios se sfinþeºte prin femeia credincioasã ºi femeia necredincioasã se sfinþeºte prin bãrbatul credincios. (1 Corinteni 7:14). Dar chiar ºi pentru soþii sau soþiile care au crescut în familii întregi ºi iubitoare, cãsãtoria – ca o experienþã a dragostei – este un element esenþial. Partenerii dintr-o cãsãtorie plinã de dragoste se apropie unul de celãlalt ºi împreunã de Dumnezeu. Aceasta explicã de ce soþiile abuzate sunt atât de devastate spiritual – ceea ce a fost gândit sã fie o imagine a dragostei divine a fost stricat ºi distrus. Experienþa noastrã cu privire la dragostea din familie ne ajutã sã înþelegem ºi sã reacþionãm faþã de metafora folositã de Scripturã cu privire la Dumnezeu ca partener plin de iubire al omenirii. Sau aceeaºi experienþã face aproape imposibil lucrul acesta, doar dacã existã o minune a harului ca sã putem sã-L percepem pe Dumnezeu ca iubire. Oamenii, prin natura lor, nu au iubirea lui Dumnezeu în ei (cf. Ioan 5:42), cu toate acestea, fiecare dintre noi tânjim dupã iubire. În Iisus Hristos vedem Iubirea adevãratã ºi desãvârºitã, mergând printre noi. Realizând cât de mult ne-a iubit Dumnezeu, inimile noastre sã fie atinse, înmuiate ºi fãcute receptive faþã de iubirea Sa. În aceste inimi receptive coboarã ºi Duhul Sfânt a lui Dumnezeu. ºi cu El vine ºi iubirea adevãratã. Doamne ajutã-ne s-o trãim în familiile noastre ºi alãturi de semenii noºtrii. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele... Aduce-þi Domnului slavã Numelui Sãu; închinaþi-vã Domnului în curtea cea sfântã a Lui. (Psalmii 37,22 ; 28, 2). Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI Gheorghe” din Suceava. Decizia de includere a Bisericii Mãnãstirii Suceviþa în patrimoniul mondial a fost luatã cu ocazia reuniunii Comitetului pentru patrimoniul UNESCO care se desfãºoarã, din 25 iulie pânã pe 3 august, în capitala Braziliei.

Slujbã de pomenire a fericitului întru adormire Pãrinte Patriarh Iustin Slujbã de pomenire a fericitului întru adormire Pãrinte Patriarh Teoctist la Catedrala Patriarhalã La Catedrala Patriarhalã din Bucureºti, vineri 30 iulie, a fost oficiatã o slujbã de pomenire a Pãrintelui Patriarh Teoctist, de la a cãrui trecere la Domnul se împlinesc trei ani. Slujba Parastasului a fost oficiatã, începând cu ora 11:00, cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, de cãtre Preasfinþitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi. La Slujba Parastasului au participat Preasfinþitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, preoþi, sute de credincioºi, dar ºi rude ale Pãrintelui Patriarh Teoctist. Preasfinþia Sa a dat citire mesajului Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mesaj adresat cu ocazia comemorãrii a trei ani de la trecerea la cele veºnice a Pãrintelui Patriarh Teoctist Arãpaºu, intitulat „Patriarhul TEOCTIST – o candelã de înviere“. De asemenea, dupã Slujba Parastasului a fost oficiat un Trisaghion la mormântul Pãrintelui Patriarh Teoctist aflat în incinta Catedralei Patriarhale.

La Catedrala Patriarhalã din Bucureºti, sâmbãtã 31 iulie, a fost oficiatã o slujbã de pomenire a Pãrintelui Patriarh Iustin, de la a cãrui trecere la Domnul se împlinesc douãzeci ºi patru de ani. Slujba Parastasului a fost oficiatã, începând cu ora 11:00, cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, de cãtre Preasfinþitul Varlaam Ploieºteanul, Episcop Vicar Patriarhal, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi. Preasfinþia Sa a dat citire mesajului Preafericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

O pãrticicã din moaºtele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul în procesiune la Seminarul Teologic Ortodox din Dorohoi O pãrticicã din moaºtele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, douã icoane ale sfântului ºi un veºmânt al acestuia au ajuns marþi, 3 august, la Seminarul Teologic Ortodox din Dorohoi. Aceste odoare au fost aduse de la Mãnãstirea „Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul“ din Republica Moldova ºi au fost aºezate spre închinare, credincioºilor, în capela seminarului. Aducerea sfintelor moaºte ºi ale icoanelor este prilejuitã de hramul Seminarului Teologic Ortodox din Dorohoi, care îl are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. În acest context, pe parcursul urmãtoarelor douã zile vor avea loc evenimente deosebite. Mai multe detalii cu privire la evenimentele ce vor avea loc a oferit pãrintele profesor Constantin Muha, directorul Seminarului Teologic Ortodox din Dorohoi: „Miercuri la ora 9:30 se va oficia Taina Sfântului Maslu cu sobor de preoþi. Între orele 12:00-14:00 va avea loc o sesiune de comunicare privitoare la persoana Sfântului Ioan Iacob, iar la ora 16:30 se va oficia Slujba Vecerniei de cãtre un sobor de preoþi. Joi, 5 august, se va oficia Slujba Utreniei la ora 7:30, dupã care Acatistul Sfântului Ioan Iacob ºi slujba Sfintei Liturghii. De asemenea, se va oficia ºi slujba de pomenire a ctitorilor, în final corul Seminarului Teologic va susþine un concert cuprinzând piese corale religioase”.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul cinstit de credincioºii din Piatra Neamþ

Biserica Mãnãstirii Suceviþa trecutã în patrimoniul UNESCO Biserica Mãnãstirii Suceviþa a fost adãugatã în patrimoniul UNESCO. Lãcaºul de cult se adaugã Bisericilor din Moldova, aflate în lista UNESCO încã din 1993. Pereþii ei interiori ºi exteriori sunt decoraþi în întregime cu picturi murale de la sfârºitul secolului al XVI-lea. Biserica este singura cu o reprezentare a scãrii Sfântului Ioan Scãrarul. Celelalte biserici din Moldova incluse pe lista patrimoniului mondial sunt cele de la Moldoviþa, Humor, Voroneþ, Probota, Arbore, Pãtrãuþi ºi Biserica „Sfântul

La Biserica „Sfântul Ioan Botezãtorul” - Mãrãþei din Piatra Neamþ au fost aduse vineri o pãrticicã din moaºtele Sfântului Ioan Iacob de la Neamþ. Timp de trei zile, sute de pietreni s-au rugat în timpul programului liturgic dedicat acestui eveniment. Pãrticica din moaºtele Sfântului Ioan Iacob de la Neamþ, care se aflã la Biserica „Sfântul Ioan Iacob” a Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mãnãstirea Neamþ, s-a aflat timp de trei zile la Biserica „Sfântul Ioan Botezãtorul” din Piatra Neamþ. Sfântul Ioan a fost întâmpinat vineri de mulþime de credincioºi cu prapuri ºi icoana Sfântului Ioan Botezãtorul, în glasul clopotelor ºi al cântãrilor specifice. „A fost o întâmpinare emoþionantã întrucât noi am perceput-o ca pe o întâlnire a Sfinþilor Ioan Iacob ºi Ioan Botezãtorul. Sf. Ioan Iacob a avut o mare evlavie la Sf. Ioan Botezãtorul, ca unul cãruia i-a purtat numele, strãduindu-se în viaþa lui sã urmeze pilda vieþii celui ce a fost glasul celui ce strigã în pustie ºi ca unul ce a fost egumen la schitul românesc de la Iordan, acolo unde Sf. Ioan Botezãtorul L-a botezat pe Mântuitorul

mesaj adresat cu ocazia comemorãrii a douãzeci ºi patru de ani de la trecerea la cele veºnice a Pãrintelui Patriarh Iustin Moisescu, intitulat „Patriarhul IUSTIN - un stâlp neclintit de furtunã”. De asemenea, dupã Slujba Parastasului a fost oficiat un Trisaghion la mormântul Pãrintelui Patriarh Iustin aflat în incinta Catedralei Patriarhale. www.basilica.ro Hristos”, a declarat pãrintele paroh Vasile Pãvãleanu. Programul a continuat cu citirea Acatistului Sfântului Ioan Iacob, la sfârºitul cãruia, pãrintele Ioan Mihoc, directorul Seminarului Teologic de la Mãnãstirea Neamþ, a vorbit despre viaþa Sfântului pomenit de Biserica noastrã pe 5 august, iar pãrintele Vasile Pãvãleanu a remarcat importanþa prezenþei sfintelor moaºte adãpostite de Biserica „Sfântul Ioan Iacob de la Neamþ” la Piatra Neamþ. „Am socotit acest pelerinaj ca pe un act providenþial întrucât, în drumul sãu spre Þara Sfântã, Sf. Ioan Iacob sa închinat în biserica noastrã”, a mai adãugat pãrintele Vasile Pãvãleanu.

„Credem cã râvna Sfântului, evlavia lui vor rãmâne în biserica noastrã” Pe parcursul zilelor cât sfintele moaºte au poposit la Biserica „Sf. Ioan Botezãtorul“ din Piatra Neamþ a fost sãvârºitã Sfânta Liturghie, Vecernia, Sfântul Maslu, iar slujba Acatistului s-a sãvârºit necontenit. „Credem cã râvna Sfântului, evlavia lui vor rãmâne mai departe în biserica noastrã ºi în rândul credincioºilor. Cu rugãciune ºi cu evlavie pãstrãm momentul acestui pelerinaj în inimile noastre, ale tuturor, ale celor care suntem din Piatra Neamþ. Am mare evlavie la Sf. Ioan Iacob, întrucât am vizitat Þara Sfântã în anul 1986. Apoi, fiind profesor la Seminarul Teologic de la Mãnãstirea Neamþ, unde se pãstreazã pãrticica din sfintele lui moaºte, îl cinstim necontenit pe Sf. Ioan Iacob; în cinstea lui a fost ridicatã ºi biserica din curtea seminarului. Venirea sfintelor moaºte a însemnat o întãrire a evlaviei faþã de Sf. Ioan Iacob a noastrã, a pãrinþilor care slujim la Biserica „Sfântul Ioan Botezãtorul din Piatra Neamþ“, a conchis pãrintele Vasile Pãvãleanu. www.basilica.ro


Argesul Ortodox, Anul IX, nr. 467, 5 - 11 august 2010