Page 1

C M Y K

z Anul IX z nr. 466 z 29 iulie - 4 august 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Post trupesc, post sufletesc

Postirea, temelia solidã a unei adevãrate vieþi duhovniceºti Temelia solidã a unei adevãrate vieþi duhovniceºti este postirea. Iatã ce ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „Postul este începutul ºi temeiul pentru lucrarea duhovniceascã. Oricare ar fi virtuþile pe care le zideºti pe temelia postului, ele vor fi toate nezdruncinate ºi neclintite, ca unele ce au fost întemeiate pe piatra cea tare. Iar când vei înlãtura aceastã temelie, adicã postul, ºi în locul lui vei pune îmbuibarea pântecelui ºi alte pofte necuvioase, atunci toate virtuþile vor fi zdruncinate ºi spulberate de cugetele cele rele ºi de un noian de patimi ºi aºa precum se împrãºtie nisipul de vânt, tot aºa se prãbuºeºte întreaga lucrare a virtuþii”. Cei

care din diferite motive (reale ºi nu închipuite!) nu pot sã posteascã, vor întreba: noi cei ce nu putem posti din cauza sãnãtãþii ºubrede, ce sã facem sã nu ne pierdem puterea de a lucra virtuþile creºtineºti? Rãspuns potrivit este. Dacã stomacul ne este bolnav sau alte organe ale trupului nostru sunt în suferinþã, atunci este necesar sã ne orânduim regimul alimentar în aºa fel încât sã nu sufere trupul nostru. În locul postului trupesc vom pune postul sufletesc. Acest post al sufletului îl alimentãm cu porþii bogate de rugãciune ºi meditaþie. Aºa se va împlini lucru minunat, ºi vom înþelege ceea ce spune Sfântul Ioan Scãrarul: „Postul este stãpânirea cugetelor viclene, eliberarea de vise urâte, curãþia rugãciunii, fãclia sufletului, paza minþii, nimicirea asprimii inimii, uºa umilinþei, smerita suspinare, înfrângerea îmbucurãtoare, oprirea vorbirii multe, pricina tãcerii, pãzitorul ascultãrii, liniºtea somnului, sãnãtatea trupului, dezlegarea pãcatelor ºi fericirea cereascã!”. Aºadar, chiar dacã unii dintre noi nu pot sã facã efort pentru abstinenþã alimentarã, au marea bucurie de a folosi mai mult puterea rugãciunii care ne dã tãria de a învinge toate ispitele ºi a ne întãri sufletul ºi a ne tãmãdui ºi trupul încercat de slãbãnogire. Dumnezeu atoatevãzãtorul ºtie exact ce neputinþe avem ºi ne dã putere ºi mângâiere tãmãduitoare. El nu se uitã doar la puterea postului de bucate, care, de altfel, are o putere secundarã, ci se uitã mai ales la dragostea pe care o avem de a împlini poruncile lui Dumnezeu. Dacã, de exemplu, noi cerem în rugãciune ajutorul lui Dumnezeu de a

birui patimile trupului ºi ale sufletului, atunci orice grijã a postului dispare. Locul gol îl ocupã în fiinþa noastrã puterea Duhului Sfânt, Care este „Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorul de viaþã!”. Dar trebuie sã fim campioni ai rugãciunii efective, curate ºi dinamice! Sfinþii Pãrinþi ne sfãtuiesc ºi ne îndeamnã la o postire adevãratã, aºa cum scrie ºi Sfântul Vasile cel Mare: „Pentru postirea adevãratã nu este de ajuns numai înfrânarea de la mâncare. Adevãratul post este îndepãrtarea de la rãu, înfrânarea limbii, înfrânarea mâniei, lepãdarea poftelor, defãimãrii, minciunii, cãlcãrii jurãmântului!”. Vedem bine, cã Sfântul Pãrinte Vasile cel Mare, aici pune accent mai ales pe un cod duhovnicesc de care trebuie sã nu se uite nici o clipã. Am spune cam aºa: Nu poþi posti din diferite motive, dar rãu de ce faci? Limba de ce n-o înfrânãm? Iar dacã n-o putem înfrâna mai bine sã ne mâncãm propria limbã? S-o strunim ºi sã nu mai supãrãm pe nimeni cu vorbele noastre rebele ºi distrugãtoare de pace, de suflet, de onoare! Nu putem posti de mâncare? Dar de mânie de ce nu putem a ne lepãda zicând rugãciuni ºi meditând la cât rãu semãnãm în viaþa oamenilor ºi a noastrã mai întâi?!? Nu putem posti, dar sã ne lãsãm de minciuni, de apucãturile necuviincioase ºi de alte defãimãri, nu putem? Iatã cum vine Sfântul Ioan Gurã de Aur sã ne lumineze ºi în aceastã bucurie a postului: „Cuvine-se nouã sã procedãm aºa! Sã nu strãbatem fãrã noimã sãptãmânile postului, ci sã ne cercetãm conºtiinþa, sã ne ispitim cugetele ºi sã purtãm grijã de ceia ce am reuºit sã facem, într-o sãptãmânã, în alta … Tot aºa sã vedem ce lucru nou ne încumetãm sã atingem în alta care urmeazã, ºi care sunt patimile, de care ne-am îndreptat. Dacã noi nu ne vom îndrepta în acest timp ºi nu vom dovedi o astfel de grijã pentru sufletul nostru, atunci nu vom avea nici un fel de folos de la postul ºi nevoinþa cãreia ne impunem!”. Adicã: ne-am lãsat de fumat? E bine ºi de folos! Ne-am lãsat de bãut peste mãsurã? E bine foarte! Ne-am lãsat de desfrânare? E o mare biruinþã! Ne-am lãsat de hoþii ºi minciuni? E o biruinþã categoricã! Ne-am lãsat de defãimãri ºi rãutãþile zilnice? Ne-am biruit pe noi înºine! ªi tot aºa, sã ne lepãdãm în fiecare zi ºi sãptãmânã de câte o neputinþã trupeascã ºi sufleteascã! Toþi avem de lucru cu noi înºine! Sã începem fãrã cruþare! Doamne, ajutã-ne!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Patriarhul României la 59 de ani Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a împlinit joi, 22 iulie, 59 de ani. La Catedrala patriarhalã, în cadrul Sfintei Liturghii au fost înãlþate rugãciuni de mulþumire cãtre Dumnezeu pentru binefacerile revãrsate asupra Bisericii Ortodoxe Române, a poporului român ºi a Preafericirii Sale. Patriarhul Daniel s-a nãscut în satul Dobreºti, comuna Bara, judeþul Timiº, ca al treilea copil în familia învãþãtorului Alexie ºi Stela Ciobotea. A studiat Teologia la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu, frecventând, în perioada 1974-1976, cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureºti, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stãniloae. ªi-a continuat studiile în strãinãtate: doi ani la Facultatea de Teologie a Universitãþii de ªtiinþe Umane din Strasbourg (Franþa) ºi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolicã (Germania). În 1987, a intrat în viaþa monahalã la Mãnãstirea Sihãstria, cu numele Daniel, avându-l ca naº de cãlugãrie pe arhimandritul Cleopa Ilie. La 4 martie 1990 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timiºoarei, cu titlul de Lugojanul ºi a fost hirotonit arhiereu. La puþin timp (7 iunie 1990) a fost ales Arhiepiscop al Iaºilor ºi Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, demnitate în care a stat pânã în 2008. La 12 septembrie 2007, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în funcþia de Arhiepiscop al Bucureºtilor, Mitropolit al Munteniei ºi Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române ºi Locþiitor al Tronului Cezareei Capadociei. Întronizarea Preafericitului Patriarh Daniel a avut loc duminicã, 30 septembrie 2007, la Catedrala patriarhalã din Bucureºti. Patriarhul nostru deþine mai multe funcþii ºi onoruri, între care aceea de membru titular al Academiei Internaþionale de ªtiinþe Religioase de la Bruxelles, ºi a obþinut mai multe titluri ºi distincþii. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universitãþi din þara noastrã, precum ºi al Universitãþii Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut, SUA. La 30 septembrie 2007, când a fost întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a primit din partea preºedintelui Traian Bãsescu Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Patriarhul Bisericii noastre a fondat mai multe publicaþii ºi a participat la peste 100 de simpozioane, congrese, conferinþe, colocvii ºi întruniri naþionale ºi internaþionale, fiind, de asemenea, autorul mai multor volume de scrieri. A publicat peste 1.000 de articole, studii, cuvântãri ºi prefeþe atât în românã, cât ºi în limbile francezã, englezã ºi germanã.

Realizãri ºi perspective În activitatea Sa de pânã acum, Patriarhul Daniel s-a remarcat ca fondator de instituþii, publicaþii, organizator de simpozioane, colocvii, congrese ºi expoziþii, precum ºi iniþiator, sprijinitor ºi coordonator a numeroase programe sociale, culturale ºi educative. A înfiinþat ºi susþinut mai multe instituþii de învãþãmânt teologic, mai multe asociaþii social-filantropice ºi centre culturalpastorale, atât în Moldova, cât ºi în Arhiepiscopia Bucureºtilor. A arãtat o grijã deosebitã pentru monahism, numãrul mãnãstirilor ºi schiturilor crescând considerabil. În timpul arhipãstoririi Sale, au fost canonizaþi mai mulþi sfinþi români, au fost înfiinþate sau reactivate eparhii, iar mai multe episcopii istorice din þarã au fost ridicate la rangul de arhiepiscopie. A efectuat o vizitã irenicã la Constantinopol, vizite pastorale în Austria, Franþa ºi Spania, precum ºi vizite canonice în mai multe arhiepiscopii ºi episcopii din þarã. La Bucureºti, Patriarhul Daniel a pus bazele primului Centru de Presã al Bisericii Ortodoxe Române, BASILICA, în cadrul cãruia funcþioneazã Radio TRINITAS, TV TRINITAS, Ziarul Lumina, Agenþia de ºtiri BASILICA ºi Biroul de presã al Patriarhiei Române. Cu purtarea de grijã a Preafericirii Sale, s-au fãcut toate demersurile pentru demararea lucrãrilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului. www basilica.ro

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXVI)

Sfârºitul istorisirii vieþii lui Noe a.Noe- descoperitorul lucrãrii viþei-de-vie. Primul om care a bãut vin. ªi a început Noe a fi lucrãtor de pãmânt; ºi a sãdit vie ºi a bãut vin ºi s-a îmbãtat. Când auzim cã Noe, omul cel desãvârºit, a bãut ºi s-a îmbãtat, nu ne vine sã credem. Dar sã nu ne smintim. Cãci el n-a pãcãtuit din pricina neînfrânãrii, ci mai degrabã din neºtiinþã, fiind, dupã cum îi ia apãrarea Scriptura, primul om care a bãut vin. Decia ajuns sã se îmbete din pricina marii lui neºtiinþe ºi din pricinã cã nu ºtia cât trebuie sã bea. Mai ales cã Noe s-a îmbãtat pe fondul unei anumite stãri sufleteºti. El a voit sã gãseascã în vin mângâierea marii lui tristeþi care-i stãpânea sufletul. Dupã cum zice Solomon: Daþi vin celor ce sunt în supãrãri, daþi vin sã bea celor ce sunt în dureri (Pildele lui Solomon 31, 6), înþelegem din Scripturã cã nu existã un leac mai bun pentru triteþe ca folosirea vinului, cãci vinul veseleºte inima omului (Psalm 103, 16). Numai lipsa de mãsurã sã nu vatãme folosul vinului. Noe era adânc întristat vãzându-se singur pe lume, într-o pustietate ca aceea, ºi vãzând cã pãmântul ajunsese mormântul obºtesc al tuturora. E în obiºnuinþa drepþilor ºi profeþilor sã plângã pentru toþi ceilalþi oameni, dupã cum vedem cã au fãcut ºi Moise, sau Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Avacum, marele Pavel ºi alþii. Cert este cã Noe nu s-a îmbãtat din slãbiciune pãtimaºã, ci din neºtiinþã. Dacã ar fi fãcut acel lucru din slãbiciune, s-ar mai fi îmbãtat ºi altãdatã, dar n-a mai fãcut-o. Dacã s-ar mai fi îmbãtat, Scriptura n-ar fi tãcut, ci ar fi spus. Cãci Scriptura nu trece cu vederea nici virtuþile drepþilor, dar nu cunoaºte nici pãrtinirea, încât sã le ascundã pãcatele. Dimpotrivã, ne pune în faþã toate faptele lor, fãrã menajamente, ca sã ne fie atât spre imbold, cât ºi spre învãþãturã cu mustrare. Oricum, din ce s-a întâmplat cu Noe înþelegem cã nu e atât de cumplit sã pãcãtuim; cumplit e când continuãm sã pãcãtuim. Iar el s-a îmbãtat o datã. Iar a doua oarã n-a mai fãcut-o! Dincolo de aspectul personal al faptei lui Noe, întâmplarea aceasta surprinde ºi o logicã mult mai înaltã în pedagogia scripturisticã. Scriptura nu la întâmplare ne aratã cã abia dupã potop s-a folosit vinul, ci tocmai ca sã înþelegem cã înainte de descoperirea vinului oamenii alunecaserã în covârºitoarea desfrânare. Aceasta ca sã nu dãm vina pe vin ci

pe voinþa cu totul stricatã a oamenilor acelor vremuri. Cãci vinul n-are cusur, mai ales cã prin el se sãvârºeºte temeiul mântuirii noastre. Apoi viticultura de care s-a preocupat Noe, aratã pe mai departe aºezarea umanitãþii cu ajutorul înþelepciunii insuflatã de Dumnezeu în vederea descoperirii a tot felul de arte ºi

împinsese sã facã copii pe vremea cumplitã a potopului, îl împinge ºi acum sã îl facã de ocarã pe tatãl sãu. E adevãrat cã Noe, beat, s-a dezgolit. Dar Scriptura nu la întâmplare precizeazã cã s-a dezgolit în casa lui. Asta incrimineazã ºi mai mult pe neruºinat. Ce cãuta sã tragã cu ochiul în aºternut pãrintesc? De ce nu-ºi vedea de propria lui casã?

c. Evlavia lui Sem ºi Iafet

meserii, folositoare vieþii pe faþa pãmântului. Adam descoperã agricultura, Abel- pãstoritul, Iabal- creºterea vitelor, Iubal- muzica, cimpoiul ºi chitara, Tubalcain- lucrarea fierului ºi a aramei (Facere 4, 20-22), iar Noe - lucrarea viþei de vie. Negreºit, viþa-de-vie a fost creatã de la început din ziua a treia, cunoscut era ºi rodul eistrugurele. Numai cã nu era cunoscutã folosirea viþei-de-vie. Abia dupã potop ºi dupã stricarea tãriei cerului, soarele mângâie direct cu razele sale strugurii, pregãtind cu repeziciune prin arºiþa lui pârga lor spre facerea vinului. Apoi trebuie înþeles ºi faptul cã existã o legãturã între dezlegarea la carne ºi aceea de a bea vin.

b. Ham îl ocãrãºte pe Noe Noe s-a îmbãtat ºi s-a dezgolit în casa lui. ªi a vãzut Ham, tatãl lui Canaan, goliciune tatãlui lor ºi ieºind afarã a spus celor doi fraþi ai lui (Facere 9, 22-23). Scriptura subliniazã încã o datã cã Ham era tatãl lui Canaan, ca sã aflãm cã ºi-a conceput odrasla în vreme de post, în corabie, pe timp de grea cumpãnã, când mintea ar fi trebuit sã-i stea la rugãciune. Deci ca sã aflãm cã era un neînfrânat, un neruºinat. Aceeaºi pornire ce-l

Sem ºi Iafet, luând o hainã, au pus-o pe cei doi umeri ai lor ºi s-au dus cu spatele înainte ºi au acoperit goliciune tatãlui lor; ºi feþele lor cãutau înapoi ºi n-au vãzut goliciunea tatãlui lor (Facere 9, 23). Mare a fost evlavia acestor fii! Luând-o înainte cu buna cuviinþã, au împlinit prin legea sãditã în fire de Dumnezeu, cele legiuite în Lege: Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mamam ta, ca sã-þi fie þie bine (Ieºire 20, 12) ºi Cel ce va grãi de rãu pe tatã sau pe mamã, cu moarte sã moarã (Ieºire 21, 16). Bunãtatea lor se vede ºi din aceea cã ºi-au înºtiinþat tatãl de cele întâmplate, nu din dorinþa de a-l pârî pe Ham, ci din grija de a reclãdi onoarea tatãlui, arãtându-i cum s-au petrecut lucrurile, ca sã-i dea un leac potrivit beþiei.

d. Certarea lui Ham. Pentru ce s-a blestemat copilul sãu? ªi s-a trezit Noe din vin ºi a cunoscut câte ia fãcut lui fiul sãu cel mai tânãr. ªi a zis: Blestemat sã fie Canaan copilul, sã fie slugã fraþilor lui (Facere 9, 24-25). Nu Ham era fiul lui Noe cel mai tânãr, ci al doilea. ªi totuºi de ce-l numeºte Scriptura aºa? I-o spune în derâdere, pentru a surprinde uºurãtatea ºi puþinãtatea minþii, fiindcã s-a arãtat a fi cel mai mic cu înþelegerea, dintre fraþii lui. Ajungem acum la întrebarea pe care ºi-o pun mulþi: pentru ce Noe a blestemat pe nepotul Canaan, din moment ce tatãl lui, Ham, a pãcãtuit, trâmbiþând goliciunea? Rãspunsul e cã Noe a evitat sã-l blesteme pe Ham, ca sã nu fie vãtãmatã binecuvântarea lui Dumnezeu. Cãci Dumnezeu îi binecuvântase deopotrivã când au ieºit din corabie. Deci Noe, ca sã nu parã cã blesteamã pe cel ce odatã primise binecuvântarea lui Dumnezeu, blesteamã pe fiul aceluia. ªi din aceasta observãm evlavia, cucernicia ºi discreþia bãtrânului.

Apoi ºtiut este cã mult mai greu îi vine cuiva, când îºi vede odrasla pedepsitã, decât atunci când însuºi pãrintele ar fi pedepsit. Deci s-a fãcut aºa pentru ca Ham sã sufere o ºi mai mare durere.

e. Binecuvântarea de rãmas bun. Sfârºitul lui Noe. Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeul lui Sem; ºi-i va fi Canaan slugã. Înmulþeascã Dumnezeu pe Iafet ºi sã locuiascã în locaºurile lui Sem; ºi sã-i fie Canaan slugã (Facere 9, 26). Binecuvântarea aceasta este ºi o profeþie. Prin binecuvântarea lui Sem se vesteºte chemarea iudeilor la slujirea lui Dumnezeu, ca popor ales. Iar prin binecuvântarea lui Iafet se vesteºte chemarea neamurilor celor multe, care, prin credinþã, vor lua locul aleºilor, ºi vor ajunge sã locuiascã în locaºurile lui Sem, ceea ce aratã cã neamurile se vor bucura de cele pregãtite ºi fãgãduite iudeilor. ªi Canaan sã fie slugã. Nu e absurd blestemul dat. Noe chiar era un tatã care îºi iubea copiii. Dar prin osânda datã voia sã curme pentru viitor rãul, pentru cã trecutul îi cerea asta. De fapt, ce i se întâmplã lui Ham ºi copilului sãu, s-a întâmplat dintru început cu femeia Eva. Era de aceeaºi cinste cu bãrbatul. Dar pentru cã nu s-a folosit bine de cinstea datã, de aceea i s-a luat puterea ºi a auzit: Cãtre bãrbatul tãu întoarcerea ta, ºi el te va stãpâni (Facere 3, 16). Aºa ºi acum Ham, cel aflat de la început în rândul fraþilor sãi ºi în binecuvântarea lui Dumnezeu, e scos din cinste ºi pus sub robia propriilor fraþi. Cât despre Canaan, spunem cã n-a pãtimit nicio nedreptate, cãci blestemul aruncat asupra lui a fost tot în chip profetic. Dovada cã ºi copilul acesta era din aluatul neruºinãrii lui Ham, ºi cã era rãu chiar prin el însuºi ºi cã toþi urmaºii lui au fost niºte ticãloºi ce au înclinat spre pãcat, o confirmã Scriptura, când face din numele lui Canaan o mãsurã a rãutãþii: Tatãl tãu amoreu ºi mama ta din sãmânþa lui Canaan (Iezechiel 16, 3); ºi iarãºi un alt profet îi ocãrãºte: Sãmânþa lui Canaan ºi nu a lui Iuda (Istoria Suzanei 56). ªi a trãit Noe dupã potop trei sute cincizeci de ani. ªi au fost toate zilele lui Noe nouã sute cincizeci de ani, ºi a murit (Facere 9, 27-28). ªi cuvântul acesta nu stã scris la întâmplare, ci ca sã vedem ºi înfrânarea lui de dupã potop. Cã deºi a trãit un numãr mare de ani dupã ce a ieºit din corabie, totuºi n-a mai vrut sã facã copii. Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Moliftelnicul tâlcuit

Rânduiala binecuvântãrii la începutul semãnatului Pentru aceastã rânduialã, preotul va lua apã sfinþitã ºi grâu binecuvântat de la litie ºi va merge la ogoarele unde are sã semene. Aici îºi va pune epitrahilul ºi, stând cu faþa spre rãsãrit ºi spre seminþele ce vor fi semãnate, va da Binecuvântarea micã. Urmeazã rugãciunile începãtoare ºi se va citi Psalmul 64 în care este vorba despre Dumnezeu care chiverniseºte tot pãmântul spre hrana omului: „Cercetat-ai pãmântul ºi l-ai adãpat pe el, bogãþiile lui le-ai înmulþit; (…) Vei binecuvânta cununa anului bunãtãþii tale ºi câmpiile Tale se vor umple de roade bogate.” Rânduiala se continuã cu o rugãciune în care preotul se roagã lui

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Dumnezeu, printre alte multe cereri, „sã porunceascã pãmântului sã rãsarã ºi sã creascã ºi sã dea sãmânþã semãnãtorului ºi pâine spre mâncare.” Se mai roagã „sã depãrteze de la credincioºii Sãi tot ce nimiceºte rodul pãmântului ºi sã trimitã îndurãrile Sale cele bogate peste poporul Sãu.” Apoi preotul va lua grâul cel binecuvântat ºi-l va amesteca cu seminþele, zicând: „Binecuvânteazã, Doamne, cununa anului cu bunãtatea Ta; câmpiile Tale sã se sature de belºug ºi vãile sã înmulþeascã grâul.” Dupã aceea va lua agheasmã ºi va stropi cu ea seminþele, zicând o altã binecuvântare: „Binecuvântarea Domnului sã se Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

pogoare asupra acestor seminþe ºi sã le facã sã creascã ºi roadã multã sã aducã; în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.” Apoi preotul va stropi ºi arãtura pe care se va semãna, rugându-se ca Dumnezeu sã cerceteze pãmântul ºi sã-l adape ºi sã-l îmbogãþeascã. La final va lua seminþe ºi le va arunca în chipul crucii pe arãturã ºi va zice: „În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.” Iar Molitfelnicul precizeazã: „Aºa vor începe toþi a semãna, în numele Domnului, preotul fãcând sfârºitul slujbei…” Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Ce mai rãmâne când viaþa se nãruie? Se vor ivi situaþii de urgenþã în viaþa voastrã în care veþi avea nevoie de mai multã putere decât cea pe care o aveþi în mod obiºnuit. ªi se poate ca nevoia sã nu fie mereu de putere fizicã. Vor fi momente în care sã aveþi nevoie de o supranaturalã tãrie a voinþei ca sã biruiþi ispita. În viaþa voastrã vor mai fi ºi momente de mare tristeþe care vã vor solicita toatã puterea emoþionalã. Oricare va fi problema, Dumnezeu vã poate da puterea cu care sã-i faceþi faþã. ªi dacã viaþa ni se surpã, ce mai putem face? Nu vã încurajez sã credeþi cã viaþa are sã vi se surpe. Mulþi trãiesc cu groaza a ceea ce li s-ar putea întâmpla ºi multã energie este irositã cu grija pentru ceea ce are sã se întâmple. Cineva spunea: „Astãzi este ziua în care sã ne îngrijorãm pentru ziua de ieri.” Unii ºi-au fãcut un aºa idol din fericirea personalã, astfel încât au nevoie de tehnici speciale pentru a face faþã nefericirii. Fiecare dintre noi poate da mãrturie cã au fost ocazii în care viaþa pãrea cã se nãruie. Mi-a fost dat sã vãd sau sã aud în viaþã astfel de tragedii. Logodnica unui tânãr, o splendidã domniºoarã, a fost ucisã într-un accident de automobil. Pentru tânãrul acela viaþa s-a nãruit. Fiul cel mare al unor soþi exemplari i-a dezamãgit prin purtarea lui iresponsabilã care pânã la urmã a dus la moartea accidentalã a unuia dintre colegii lui. Pentru pãrinþii aceia viaþa s-a nãruit. O tânãrã soþie a fost lovitã cu paralizie aproape totalã din pricina poliomielitei. Ca ºi cum nu ar fi fost de-ajuns, soþul a pãrãsit-o ºi pentru ea ºi copilul lor, viaþa s-a nãruit pentru a doua oarã. Un bãrbat de 50 de ani ºi-a pierdut serviciul ºi din cauza vârstei nu a mai putut sã câºtige pâinea familiei, ºi viaþa lui s-a nãruit. Un tânãr soldat a fost mutilat îngrozitor ºi iremediabil în timp ce îºi salva un camarad º.a. Ce veþi face când moartea va veni ºi vã va lua tovarãºul de viaþã? Cum aþi reacþiona dacã aþi afla cã soþul sau soþia au fost necredincioºi legãmântului de cãsãtorie? Dacã copiii vã îndurereazã inima, vã aduc dezamãgiri ºi poate ruºine, cum veþi aduna cioburile rãmase dupã ce cerurile s-au nãruit ºi pãmântul a fugit de sub picioare? Deseori am auzit spunându-se cã e prea târziu sãþi mai faci asigurare dupã ce casa þi-a fost mistuitã de foc. Aºa cum fermierul îi spunea fiului sãu, este prea târziu sã închizi poarta dupã ce toate vitele au ieºit afarã ºi au luat-o la fugã pe câmp. La fel, dacã vrem sã dãm piept cu viaþa, cu încredere ºi curaj, atunci trebuie sã facem anumite pregãtiri pentru situaþia în care viaþa ni s-ar nãrui. Fiecare dintre noi trebuie sã recunoascã faptul cã putem fi responsabili de o astfel de situaþie. Multe dintre tragediile ºi problemele care ne sâcâie sunt doar consecinþa logicã a judecãþilor greºite sau a alegerilor greºite pe care le-am fãcut fãrã sã ne fi gândim unde aveau sã ducã toate acestea. Astãzi vom zãbovi asupra pregãtirilor pe care le putem face în vederea necazurilor care s-ar putea abate asupra noastrã ºi care nu intrã sub controlul nostru.

I. Viaþa trãitã prin credinþã Sfântul Apostol Pavel spunea: Toate le pot întru Hristos, Cel care mã întãreºte. Filipeni 4:13. Astfel, Sfântul Apostol Pavel, a crezut ºi a demonstrat cã omul poate fi biruitor asupra împrejurãrilor care îl lovesc, cu condiþia sã trãiascã cu o credinþã curajoasã ºi statornicã. Avem nevoie de o credinþã care sã ne susþinã ºi sã ne întãreascã în timpuri de crizã. Sã nu ne mulþumim cu o credinþã care are nevoie de proptele. O credinþã completã este o credinþã care recunoaºte cã pietatea veritabilã nu ne face imuni la suferinþã ºi durere. Cumva trebuie sã recunoaºtem cã viaþa ni se poate nãrui chiar ºi atunci când ne numãrãm printre cei mai buni copii ai lui Dumnezeu. A. Trebuie sã avem credinþã sã credem cã Dumnezeu este un Dumnezeu bun ºi cã toate planurile Sale pentru noi sunt planuri de iubire. El, Care pe Însuºi Fiul Sãu, nu L-a cruþat, ci L-a dat morþii, pentru noi toþi, cum nu ne va da, oare, toate împreunã cu El? (Rom. 8:32) Diavolul îºi va câºtiga biruinþa lui când viaþa se va nãrui, dacã ne va

putea face sã credem cã Dumnezeu nu este un Dumnezeu bun. ªi aceasta este ceea ce el a cãutat sã facã încã de la începutul istoriei omeneºti, înºelând pe strãmoºii noºtri. Noi trebuie sã credem cã Dumnezeu este bun, chiar ºi atunci când lucrurile par sã confirme contrariul. Dumnezeu nu este vrãjmaºul nostru. El doreºte sã reverse asupra noastrã belºug de dragoste cereascã. B. Trebuie sã avem credinþã sã nu ne îndoim cã în lucrurile întâmplate Dumnezeu e la lucru pentru binele nostru. ªi ºtim cã Dumnezeu toate le lucreazã spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sînt chemaþi dupã voia Lui (Rom. 8:28). Mulþi au citat greºit aceste verset scripturistic. Alþii l-au interpretat ca spunând „toate lucrurile se întâmplã cum e mai bine”. Dar nu aºa ºi este. Multe lucruri se întâmplã pentru rãul nostru cãci ele clatinã ºi ruineazã ºi aduc agonie în vieþile oamenilor. Mai sunt ºi unii care înþeleg din acest verset cã tot ce se întâmplã este voia lui Dumnezeu, ceea ce nu este adevãrat, pentru cã atunci Dumnezeu ar fi responsabil pentru rãu. Nu El este responsabil pentru rãu, iar noi nu ar trebuie sã Îl învinovãþim pentru faptul cã uneori viaþa se nãruie asupra noastrã. Acest verset exprimã credinþa Apostolului cã Dumnezeu va fi la lucru în toate ce se întâmplã celor ce Îl iubesc, ca sã salveze ºi sã refacã ºi sã dea naºtere la orice bine posibil din ceea ce pare o catastrofã ºi un

dezastru total. Ne putem baza pe Dumnezeu cã va fi prezent pe câmpul de bãtãlie, ca sã ne ajute cu problemele, poverile, întrebãrile ºi suferinþele noastre. C. Trebuie sã avem credinþã, sã nu ne îndoim cã Dumnezeu nu va îngãdui ca poveri imposibile sã vinã asupra noastrã. Nu v-a cuprins ispitã care sã fi fost peste puterea omeneascã. Dar credincios este Dumnezeu. El nu va îngãdui ca sã fiþi ispitiþi mai mult decât puteþi, ci odatã cu ispita va aduce ºi scãparea din ea, ca sã puteþi rãbda (I Cor. 10:13). Sfânta Scripturã în întregime dã mãrturie despre faptul cã Dumnezeu va fi alãturi de noi ca sã ne dea putere ºi înþelepciune suficiente ca sã ducem povara vieþii. Nicãieri în Sfânta Scripturã nu ni se promite imunitate totalã la necaz, nici chiar de avem credinþã, ci ne este promisã tãria prezenþei Lui. Credinþa Sfântului Apostol Pavel era cã Dumnezeu se va îngriji de toate nevoile noastre prin Iisus Hristos: Iar Dumnezeul meu sã împlineascã toatã lipsa voastrã dupã bogãþia Sa, cu slavã, întru Hristos Iisus (Fil. 4: 19). D. Trebuie sã avem credinþã cã în unele dintre suferinþele noastre poate fi o þintã mântuitoare. Sfântul Apostol Pavel vorbeºte despre ghimpele, þepuºul misterios, care era o cauzã de neîntreruptã agonie pentru el. S-a rugat cu toatã inima, de cel puþin trei ori, ca acest ghimpe sã fie îndepãrtat. ªi pentru ca sã nu mã trufesc cu mãreþia descoperirilor, datu-mis-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, sã mã batã peste obraz, ca sã nu mã trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sã-l îndepãrteze de la mine (II Cor. 12.7-8). ªi cum se lupta cu aceastã problemã, a descoperit cã în spatele necazului sãu se afla un plan binevoitor. ªi mi-a zis: Îþi este de ajuns harul Meu, cãci puterea Mea se desãvârºeºte în slãbiciune: Deci, foarte bucuros, mã voi lãuda, mai ales întru slãbiciunile mele, ca sã locuiascã în mine puterea lui Hristos (II Cor. 12: 9).

Se cuvine sã cãutãm sã învãþãm tot ce este de învãþat din experienþele noastre. Proorocul Osea este un caz ilustrativ. Puterea lui pentru Dumnezeu ºi contribuþia sa la descoperirea divinã au izvorât din rana ce i-a fost fãcutã de cãderea moralã ºi spiritualã a soþiei sale. Doar printr-o credinþã adevãratã în mãreþia lui Dumnezeu putem nãdãjdui sã biruim lumea ºi sã triumfãm chiar ºi în mijlocul a ceea ce este tragic.

recunoºtinþã. Cãutaþi lucrurile care aduc bucurie ºi mulþumire în inimã. E. Viaþa trebuie trãitã zi de zi. Nu vã îngrijoraþi cu privire la ziua de mâine. Vrãbiile ne-ar putea spune o predicã puternicã pe aceastã temã. Ele muncesc ºi nu se îngrijoreazã. Viaþa s-ar putea sã nu se nãruie ºi atunci la ce sã ne facem grijã cu privire la ceva ce poate nici nu se va-ntâmpla?

Cineva scria: „Nu vorbi despre necazurile tale ºi nu le povesti iarãºi ºi iarãºi. Lumea va ajunge sã creadã cã îþi plac ºi atunci îþi va da ºi mai multe.” Uneori tragedia poate fi accentuatã de modul greºit în care ne raportãm la ea. Sunt anumite moduri greºite de raportare la tragedii, care trebuie evitate. În multe situaþii, persoana în cauzã trebuie sã recunoascã faptul cã este parþial responsabilã de faptul cã viaþa i s-a nãruit. Acceptarea propriei responsabilitãþi este ceva sãnãtos, însã cu condiþia sã nu lãsãm ca sentimentele de vinovãþie ºi auto-condamnare sã ne distrugã. Este imposibil sã schimbãm evenimentele zilei de ieri. Nu putem decât sã ne ocupãm de consecinþele zilei de ieri. În loc sã cultivãm un sentiment de vinovãþie printr-o continuã auto-condamnare, trebuie sã pãºim în iertarea lui Dumnezeu pe care El ne-o oferã fãrã platã. Când Dumnezeu iartã ceva, El nu mai pãstreazã nimic împotriva noastrã ºi reface întru totul relaþia. Nu numai cã trebuie sã avem parte de experienþa iertãrii lui Dumnezeu, dar trebuie ca ºi noi sã ne iertãm. Nu este nici creºtineºte, nici logic sã continuãm sã ne condamnãm pentru greºelile fãcute în trecut. A. Nu trebuie sã reacþionãm la tragedie nici cu resentiment, nici cu urã. Este uºor sã urâm ºi sã pãstrãm resentimente în inimã faþã de cineva responsabil de tragediile sau dezamãgirile din viaþa noastrã. B. Este normal ca cineva sã se compãtimeascã ºi sã se simtã deprimat atunci când este lovit de tragedie. În viaþa fiecãruia a fost un timp când ia fost milã de el însuºi. ªi vor mai fi ocazii în care ne vom compãtimi, însã ceea ce trebuie sã recunoaºtem este faptul cã nu acesta este modul optim de a ne raporta la tragedie. Adevãrul este cã trebuie sã ne biruim depresia ºi compãtimirea. C. Unii recurg la alcool, droguri. În loc sã alunecãm pe cãi greºite de raportare la tragedie, sã privim la Dumnezeu. Psalmistul spunea: Ridicat-am ochii mei la munþi, de unde va veni ajutorul meu ? Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a fãcut cerul ºi pãmântul (Psalmii 120: 1-2).

Întrebarea care ar trebui sã ne preocupe pe fiecare este pe ce temelie clãdim? Avem privilegiul de a lucra pentru viaþa veºnicã ºi este de mare însemnãtate sã sãpãm adânc, îndepãrtând tot gunoiul, ºi sã clãdim pe Stânca cea tare, Iisus Hristos. El este temelie sigurã. Cãci nimeni nu poate pune altã temelie, decât cea pusã, care este Iisus Hristos (ICor. 3:11). Numai în El avem mântuire. ªi întru nimeni altul nu este mântuirea, cãci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie sã ne mântuim noi (Fapte 4:12). În infinita sa înþelepciune, Dumnezeu a ales piatra de temelie ºi El Însuºi a aºezat-o. El a numit-o „temelie sigurã”. Lumea întreagã îºi poate aºeza deasupra ei toate poverile ºi durerile: le poate duce pe toate. În deplinã siguranþã pot construi pe ea. Hristos este „piatra încercatã”. Pe cei ce se încred în El nu-i dezamãgeºte niciodatã. El a trecut toate testele. El a îndurat presiunea vinei lui Adam ºi vina posteritãþii acestuia ºi a ieºit mai mult decât biruitor peste puterile rãului. El a purtat poverile aruncate asupra Lui de fiecare pãcãtos pocãit. În Hristos, inima vinovatã a gãsit alinare. El este temelia sigurã. Toþi cei ce-ºi pun încrederea în El se odihnesc în siguranþã deplinã. Aceasta este singura temelie pe care putem construi în siguranþã. Este suficient de largã pentru a ne cuprinde pe toþi ºi suficient de solidã pentru a susþine greutatea ºi povara întregii lumi. Pãzeºte-te de a spune: „Eu aveam dreptate. Nu a fost drept ca eu sã sufãr aceasta. Nu aveau nici un drept sã mã trateze astfel”. Dumnezeu sã ne izbãveascã din astfel de dreptãþuri. Iar când suntem onoraþi, lãudaþi ºi trataþi frumos, sã ne întrebãm cu ce drept avem parte de acestea (Teresa d’Avila (15151582). Dumnezeu este un maestru artist. ªi sunt aspecte ale vieþii ºi caracterului tãu, lucruri de calitate, pe care El le doreºte observate de ceilalþi. ªi astfel, fãrã trucuri flagrante sau ºmecherii evidente, Dumnezeu aduce în viaþa ta contrastul rece, întunecos al suferinþei. Acest contrast, aºezat alãturi de caracterul de aur al lui Hristos în tine va atrage atenþia...la El. Luminã alãturi de întuneric. Frumuseþe alãturatã necazului. Bucurie alãturatã întristãrii. Un duh dulce, rãbdãtor alãturat durerii ºi dezamãgirii – contraste majore care au darul de a atrage atenþia. Tu eºti pânza pe care El picteazã adevãruri glorioase, împãrtãºind frumuseþe ºi inspirându-i pe ceilalþi. Pentru ca astfel oamenii sã Îl vadã pe El. Modul în care tu ºi eu ne comportãm în încercãrile mici ºi mari face lumea sã se opreascã în loc din goana ei febrilã. Rãspunsul nostru evlavios la acele piedici ºi cumpene din vieþile noastre literalmente spulberã pavãza psihologicã a minþii sceptice. Necredinciosul nu mai poate refuza sã vadã realitatea credinþei noastre (Joni Eareckson Tada). Cheia secretã la uºa fericirii se gãseºte în capacitatea, dispoziþia ºi hotãrârea noastrã de a fi dãtãtori de bucurie ºi fericire la semeni în orice împrejurare. Putem trãi o viaþã curajoasã ºi victorioasã dacã luãm hotãrârea sã fim mereu dãtãtori, cu ajutorul lui Dumnezeu. Unele dintre cele mai bogate binecuvântãri ale lumii au venit prin cei a cãror viaþã s-a nãruit. Toate le pot întru Hristos, Cel care mã întãreºte (Fil. 4,13). Dumnezeu ne spune sã ne ridicãm ºi sã mergem înainte. Oricare greºelile sau eºecurile trecutului, cu ajutorul Domnului ne putem ridica deasupra lor. Împreunã cu Sfântul Apostol Pavel, putem spune: Fraþilor, eu nu socotesc sã o fi cucerit. Dar una fac: uitând cele ce sînt în urma mea ºi tinzând cãtre cele dinainte, alerg la þintã, la rãsplata chemãrii de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus (Fil. 3: 13, 14). Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

IV. Preocupare pentru II. Moduri greºite de raportare formarea unui caracter la tragedie creºtin

III. Creºterea unei credinþe care ne poate susþine: A. Trebuie sã devenim împlinitori ai Cuvântului, ºi sã nu rãmânem simpli auzitori ai Cuvântului. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele ºi le îndeplineºte... (Mat. 7:24). Trãirea unei vieþi de credinþã ne furnizeazã resursele potrivite pentru timpul de încercare. B. Trebuie sã întâmpinãm încercãrile zilei cu bucurie. Sfântul Apostol Iacov spunea în Epistola sa Soborniceascã faptul cã: Mare bucurie sã socotiþi, fraþii mei, când cãdeþi în felurite ispite. (Iac. 1:2). Acest tip de bucurie este cu putinþã doar pentru cei care au credinþã cã Dumnezeu este prezent în toate împrejurãrile vieþii. Fiecare timp de crizã ne oferã ocazie de creºtere ºi slujire. C. Trebuie sã ne raportãm la probleme cu inima pe genunchi. Sfântul Apostol Iacov spunea: ªi de este cineva din voi lipsit de înþelepciune, sã o cearã de la Dumnezeu, Cel ce dã tuturor fãrã deosebire ºi fãrã înfruntare ºi i se va da. Sã cearã însã cu credinþã, fãrã sã aibã nici o îndoialã... (Iac. 1: 5). Cei mai mulþi dintre noi avem insuficientã înþelepciune ºi suntem încurajaþi sã cerem de la Dumnezeu cãlãuzire ºi pricepere divinã. Înþelepciunea este disponibilã pentru cei care se încred în Dumnezeu ºi îi cer cãlãuzire. D. Trebuie sã ne bucurãm de binecuvântãrile lui Dumnezeu în fiecare azi. Cultivaþi o atitudine de

3


Argeºul Ortodox

Familia creºtinã în contextul lumii contemporane În aproape fiecare cãsnicie, la un moment dat, existã un conflict în legãturã cu banii ºi corecta lor gestionare. Mai ales acum în vremuri de restriºte economicã se produc uneori adevãrate tragedii cauzate de imposibilitatea soþilor de a rezolva problemele financiare ale familiei. Dacã pânã mai ieri întrebãrile frecvente într-o familie obiºnuitã erau: Sã cumpãrãm o maºinã nouã? Cât de spaþioasã sã fie casa pe care o cumpãrãm ºi cât de mare împrumutul pe care sã-1 facem? Sã cumpãrãm lucruri pe credit? Dacã da, ce rate ne permitem? Sã economisim banii aceºtia sau sã-i cheltuim? Ne trebuie un televizor mai mare? În ultima perioada, mai ales în familiile în care unul din soþi ºi-a pierdut locul de muncã, întrebãrile au cãpãtat o altã nuanþã, rãmânând însã în continuare sursã de conflict. Ne ajung banii de întreþinere? De unde putem achiziþiona mâncare mai ieftinã? De unde tãiem din cheltuieli? ªi lista posibilelor întrebãri ºi a posibilelor conflicte poate continua... Care este viziunea ortodoxã corectã asupra banilor ºi finanþelor? Cum sunt ei priviþi de cãtre Dumnezeu ºi Bisericã? Cum poate o familie, sã preia controlul asupra finanþelor, pentru a nu le lãsa pe ele sã îl controleze? Atât de multe întrebãri ºi atât de puþine rãspunsuri. În Sfânta Scripturã cuvântul bani apare în 73 de versete din 58 de capitole, majoritatea din Vechiul Testament. În Noul Testament episodul cel mai tulburãtor face referire la Anania ºi Safira, soþii care hotãrâserã ca prin minciunã sã ascundã o parte din banii pe care trebuiau sã îi doneze Bisericii. În cele mai multe versete banii nu sunt vãzuþi ca ceva binefãcãtor : ,,Din pricina banilor, mulþi au pãcãtuit ºi cine cautã sã se îmbogãþeascã îºi întoarce ochiul de la dreptate.’’ Ecclesiasticul XXVII, 1. Totuºi, societatea este deprinsã sã foloseascã aceastã modalitate de schimb în viaþa de zi cu zi. Banii provoacã însã adesea neînþelegeri în lume ºi în familie. Foarte adesea, neînþelegerile în privinþa banilor apar din înþelegerea diferitã a scopului lor. In mod normal, oamenii tind sã priveascã banii în douã moduri. Unii vãd în ei siguranþã. Banii trebuie cheltuiþi cu grijã, pe lucruri necesare, iar restul trebuie economisiþi pentru „zile negre“. Alþii considerã cã rolul banilor este acela de a aduce plãcere ºi relaxare. O parte din ei sunt economisiþi pentru cazuri de urgenþã, dar restul îi cheltuim astfel încât sã ne simþim bine. Mulþi uitã însã o parabolã din Noul Testament în care se aratã cã omul este doar un administrator al bunurilor materiale, bunuri de care nu îi folosesc cu adevãrat decât dacã le pune ºi în slujba altora. ,,Cel ce priveºte averile ca pe niºte daruri de la Dumnezeu... ºi ºtie cã le posedã de dragul altora este binecuvântat de Dumnezeu ºi sãrac cu duhul. Sfântul Clement al

Alexandriei În familia ortodoxã atitudinea faþã de bunurile materiale trebuie sã fie consensualã. Abordãrile diferite privind aceastã problemã pot crea conflicte. Putem analiza situaþia posibilã a doi tineri, recent cãsãtoriþi. El este unul dintre aceia care vãd în bani plãcerea, iar ea, siguranþa. Când tânãrul are în buzunar câteva zeci de lei în plus, el se opreºte sã îi ia ceva soþiei sale. De cele mai multe ori, el alege ceva ce nu îi este necesar, dar care iar putea face plãcere - flori, bomboane etc. De fiecare datã când vine acasã ºi o surprinde prin aceste cadouri, el vede cã ea nu prea este impresionatã de gestul sãu. De obicei îl întreabã de

unde a fãcut rost de banii pentru a le cumpãra. La început, este tulburat. Pe mãsurã ce situaþia continuã, el se întristeazã ºi se revoltã: „Nu mã iubeºte? Nu îmi vrea dragostea? Vrea sã mã controleze? ªi, la urma urmei, ai cui sunt banii? Nu are încredere cã pot lua decizii bune?“ În timp ce se luptã cu aceste gânduri ºi sentimente, soþia sa se chinuie cu altele. Considerând cã banii aduc siguranþã, ea nu înþelege de ce el îi tot cheltuie pe lucruri de care nu are nevoie. „Nu ºtie cã ne va trebui în curând bani pentru copilul ce îl aºteptãm? Nu vede cã trebuie fãcute reparaþii în

Liturgicã Când preotul spune „Binecuvântatã este împãrãþia...”, înainte de a însemna cu ea în semnul crucii, cum „înalþã/ridicã” Evanghelia? O înalþã deasupra capului? Consemnãrile din vechile manuscrise ºi cãrþi bisericeºti Manuscrisele ºi vechile Molitfelnice ºi Liturghiere tipãrite nu ne spun nimic referitor la acest lucru. Faptul ciudat este cã nici Rânduiala Dumnezeieºtii Liturghii a Patriarhului Filotei, deºi reþine cu de-amãnuntul rânduiala liturgicã a acelei epoci (secolul al XIV-lea), nu spune nimic în plus la acest moment faþã de manuscrisele vechi: „Preotul (spune sau spune cu glas înalt): Binecuvântatã este împãrãþia...”.

Însemnarea Sfintei Mese cu Evanghelia la începutul Sfintei Liturghii Nu se vorbeºte nici despre înãlþarea

4

casã? Cum crede cã vom plãti toate astea dacã el aruncã banii pe aceste lucruri prosteºti?“ ªi teama ei creºte, ca ºi lipsa de încredere în capacitatea soþului de a întreþine familia. Ea începe sã-1 cicãleascã în legãturã cu modul în care cheltuie el banii. Partea cea mai tristã este cã nu e necesar sã fie aºa. Atât el, cât ºi ea aplicã destul de des la o astfel de înþelegere a lucrurilor, cãci amândoi vor sã-ºi arate iubirea. Soþul încearcã sã ºi-o arate prin cheltuirea banilor pentru a aduce plãcere soþiei lui ºi nu sieºi. Înainte de a se cãsãtori, el îºi lua de banii aceia unelte de pescuit. Acum cumpãrã flori. Soþia încearcã sã-ºi arate iubirea veghind asupra bunãstãrii ºi prosperitãþii viitoare a familiei. Nu vrea banii pentru ea însãºi, îi vrea pentru copilul lor. Dar nici unul nu este în stare sã vadã dragostea celuilalt. El crede cã ea este o cicãlitoare ºi cã nu are încredere cã el poate avea grijã de familie. Ea considerã cã el este nepãsãtor în privinþa adevãratelor lor nevoi. Cum poate fi rezolvatã aceastã situaþie? Pentru început, atât soþul, cât ºi soþia trebuie sã încerce sã se înþeleagã reciproc înainte de a se judeca. Dacã înþelegem de ce celãlalt acþioneazã într-un anumit fel, atunci nu îi atribuim false motive. Aceasta ne ajutã sã apreciem intenþia, chiar dacã nu suntem de acord cu fapta. In al doilea rând, amândoi trebuie sã-ºi lãrgeascã propria viziune asupra banilor, în care sã se contopeascã ambele perspective. Aceasta este perspectiva ortodoxã: banii sunt pentru slujire! Dumnezeu ne dã resursele lumii acesteia pentru ca noi sã îi slujim pe ceilalþi. Nu existã rãspunsuri uºoare când se discutã problemele financiare ale familiei. Dar având acelaºi principiu de bazã, cã ceea ce avem este dat de la Dumnezeu nu pentru folosul personal ci al celorlalþi, vã va ajuta sã vã pãstraþi armonia, chiar dacã aveþi moduri diferite de a aplica acest principiu în viaþa de familie. Probabil cã astfel de situaþii putem întâlni în foarte multe familii. Ele sunt doar rampa de lansare a adevãratelor conflicte ce se adâncesc pe mãsurã ce comunicarea între soþi, pe astfel de probleme, se diminueazã tot mai mult. Uneori, banii, deºi suficienþi provoacã tensiune, conflict ºi animozitãþi doar din cauza lipsei aplecãrii asupra soluþiilor ce s-ar putea gãsi Cântãriþi adevãrul cãsãtoriei creºtine: bãrbatul ºi femeia sunt un singur trup! Aceasta nu înseamnã cã trebuie sã-ºi punã averile în comun? ªi cu toate acestea, voi doi vã târguiþi asupra lor! De ce? Din cauza unor vorbe! Dacã nu vã veþi strãdui numaidecât sã dobândiþi o dragoste iubitoare întru voi, fãrã speranþã este orice încercare de a aduce orânduialã ºi bunãstare în treburile comune. Pr. Prof. Roberto- Cristian VIªAN

Liturgicã

Momentul începerii Dumnezeieºtii Liturghii Evangheliei, nici despre pecetluirea cu semnul crucii cu ea a Sfintei Mese care este mãrturisitã de tipãriturile mai noi. În câteva manuscrise mai noi se subliniazã modul special sãrbãtoresc în care trebuia rostitã binecuvântarea de început: preotul o rostea „cu glas luminos, cu fricã” sau „în chip luminos ºi cu glas mare” sau „înãlþând glasul” (vezi codicele Bibliotecii Naþionale din Atena 749, 751, 765, 766, 770, º.a.). ªi preoþii comentatori ai Sfintei Liturghii accentueazã exact importanþa teologicã a acestui început sãrbãtoresc, dar nu aduc vorba despre înãlþarea Evangheliei sau pecetluirea prin ea a altarului. În orice caz, pecetluirea prin Evanghelie se face pretutindeni, lucru care aratã cã este vorba despre un obicei destul de vechi, care cu elementele pe care le avem la îndemânã nu este posibil sã se determine când s-a introdus exact. Dimpotrivã, înãlþarea Evangheliei, aºa cum se face de cãtre unii preoþi astãzi, nu este mãrturisitã nici de tradiþia legatã de începutul Liturghiei, nici nu s-a impus îndeobºte.

„Înalþã” - „ridicã” Termenul „înalþã” (Evanghelia), care apare în cãrþile de cult mai noi, trebuie interpretat în lumina rânduielii transmise, pe care o codificã aceastã prevedere tipiconalã. „Înalþã” trebuie sã aibã înþelesul de „ridicã” „þine în mâini” Evanghelia care este aºezatã în acel moment pe Sfânta Masã, nu pentru alt motiv, ci pentru a însemna cu ea în chipul crucii peste Sfânta Masã sau peste antimisul închis. O înãlþare realã a Evangheliei, „perpendicular pe vârful capului” preotului, aminteºte ºi adoptã, din motive de evlavie, cu siguranþã, fericitul pãrinte Ghervasie Paraschevopoulos, Privire ermineuticã asupra Dumnezeieºtii Liturghii, Patras 1958, pag. 40. Este cu siguranþã un caz de interpretare greºitã evlavioasã. „Înalþã” din rânduielile tipiconale ale manuscriselor se referã la tonul vocii preotului ºi nu la Evanghelie (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 289-290). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ


Argeºul Ortodox

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXXII)

Rugãciunile de dupã Sfânta Împãrtãºanie ºi Rugãciunile de mulþumire Imediat, preotul sau diaconul rosteºte puternic (ca ºi cum ar porunci): Drepþi primind dumnezeieºtile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereºtile ºi de viaþã fãcãtoarele, înfricoºãtoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sã mulþumim Domnului. Cuvântul „Drepþi” se referã la cei care s-au împãrtãºit ºi s-au întors imediat la locurile lor ºi stau în liniºte, cufundaþi în rugãciune, laudã ºi mulþumire, pentru cã s-au învrednicit de darurile Sfintei Împãrtãºanii. În vremurile vechi, pentru cã toþi se împãrtãºeau, momentul acesta dura vreme îndelungatã, se întorceau ºi se aºezau la locurile lor ºi aºteptau sfârºitul slujbei în tãcere deplinã. La îndemnul preotului: „Drepþi”, ei se ridicau în picioare. Adjectivele care urmeazã dupã acest cuvânt ne asalteazã duhovniceºte, spunându-ne cã Tainele cu care ne-am împãrtãºit de puþin timp sunt dumnezeieºti, sfinte, preacurate, nemuritoare (dãruiesc viaþã veºnicã), cereºti (provin din împãrãþia Cerurilor), fãcãtoare de viaþã ºi înfricoºãtoare (nu te poþi juca cu ele, „Dumnezeul nostru este foc mistuitor”). Ectenia se încheie: „...cu vrednicie sã mulþumim Domnului”, adicã avem datoria sã-I mulþumim, nu aºa cum o facem noi, ci precum meritã Dumnezeu. Nu existã alt mod sã-i înapoiem recunoºtinþa noastrã pentru darurile mari ºi folositoare ale Sfintei Euharistii. În continuare apar douã cereri pe care deja le-am analizat: „Apãrã, mântuieºte, miluieºte ºi ne pãzeºte pe noi, Dumnezeule cu harul Tãu” ºi „Ziua toatã desãvârºitã, sfântã, în pace ºi fãrã de pãcat cerând...”. Aici se interpune rugãciunea de mulþumire, pe care, de obicei, preoþii o spun în tainã. Ea ar trebui rostitã însã cu voce tare, pentru cã cei care se împãrtãºesc sunt mulþi: „Mulþumim Þie, Stãpâne, iubitorule de oameni, dãtãtorule de bine al sufletelor noastre, cã ºi în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cereºtile ºi nemuritoarele Tale Taine, îndrepteazã calea noastrã, întãreºte-ne pe noi, pe toþi, întru frica Ta; pãzeºte viaþa noastrã, întãreºte paºii noºtri, pentru rugãciunile ºi mijlocirile mãritei Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi pururea Fecioarei Mãria ºi pentru ale tuturor sfinþilor Tãi”. Mulþumirea noastrã pentru Sfânta Liturghie ºi pentru Sfânta Împãrtãºanie continuã. Rugãciunea aceasta de mulþumire, ne aminteºte de gestul pe care l-au fãcut ucenicii la Cina cea de Tainã: „ªi dupã ce au cântat laude au ieºit la Muntele Mãslinilor”. Domnul a mulþumit înainte sã dea ucenicilor Trupul Sãu, ca sã mulþumim ºi noi la rândul nostru; ºi dupã ce le-a dat, iar a mulþumit ºi a lãudat, ca sã facem ºi noi la fel. Credincioºii care au luat parte la Cina cea de Tainã a Bisericii vãd inima lor încãlzindu-se de iubirea dumnezeiascã pe care au primit-o. Sfântul Dionisie Areopagitul scrie cã: „Prin iniþierea sfântã a Tainelor dumnezeieºti, cei învãþaþi vor cunoaºte bine harul nemãrginit al acestor Taine ºi cu cât vor analiza mai adânc ºi cu mai multã evlavie adâncimea ºi lãþimea dumnezeirii, vor lãuda cu recunoºtinþã bunãtãþile cereºti

începãtoare de Viaþã”. Cerem Domnului sã ne þinã întru frica Lui cea sfântã, sã ne acopere cu aripile iubirii Lui dumnezeieºti, pentru cã El este pãzitorul, scãparea, sprijinul ºi siguranþa noastrã. Pe toate acestea le cerem prin mijlocirile, rugile ºi rugãciunile Preacuratei Maicii Sale, Nãscãtoarea de Dumnezeu ºi ale tuturor sfinþilor. Singurul lucru care ni se cere este pregãtirea cuvenitã, adicã pocãinþa, curãþenia, cunoaºterea ºi împlinirea credinþei, sentimentul pãcãtoºeniei ºi al nevredniciei noastre ºi zdrobirea inimii. Ceea ce ne împiedicã de la toate acestea sunt patimile ºi slãbiciunile noastre, nimic altceva.

Epoca noastrã este stearpã, spunem multe cuvinte, fãrã fapte. Mintea ne este plinã de cunoºtinþe ºi de înþelepciune lumeascã, dar lucrãrile sunt lipsite de har ºi de binecuvântarea lui Dumnezeu. Desigur, suntem rãzboiþi în primul rând de noi înºine, de slãbiciunile ºi de moºtenirea noastrã cea rea, dar ºi de diavol. Ce vom face dar? Vom birui rãul prin bine ºi vom altoi gândurile ºi cugetele noastre cu harul ºi binecuvântarea pe care o primim prin Sfânta Liturghie. ªi ne vom schimba, ne vom transforma, vom preface gândurile rele, ruºinoase, murdare, desfrânate ºi blasfemiatoare în cugete bune, drepte ºi cereºti. Schimbarea se va întâmpla întâi în sufletul nostru ºi apoi se va arãta în afarã. Pentru cã oamenii de astãzi nu de cunoºtinþe sunt lipsiþi, ci de trãirea vieþii creºtine adevãrate, trebuie sã vedem cu ochii sufletului Lumina cea adevãratã, de fiecare datã când venim în lãcaºul Lui Dumnezeu. Mãrturia Sfântului martir Iacov Aghioritul (a cãrui pomenire o facem la 1 noiembrie)

Familia- „Biserica din casã”

Ce urmeazã dupã o carierã de succes? Tinerii, în general, sunt orientaþi pentru obþinerea unei slujbe remunerate bine, unei cariere de succes. Pãrinþii sunt cei care induc copiilor lor, voluntar sau involuntar, aceste aspiraþii. Cât de mântuitoare sunt aceste traiectorii de viaþã, cât de fericiþi sunt cei care le urmeazã, vom încerca sã descoperim cu ajutorul unor psihologi ortodocºi ruºi de notorietate. „Am obþinut în viaþã tot ceea ce mi-am dorit. Am un serviciu excelent, un salariu mare. De aceea, nu am alte scopuri în viaþã. Ce ar trebui sã fac mai departe?” (Elena P.) Scrieþi cã aþi obþinut tot ce aþi dorit. În înþelegerea dumneavoastrã, aceasta înseamnã sã aveþi un serviciu cu salariu mare. Dacã vom merge mai departe cu raþionamentul acesta, înseamnã cã pentru dumneavoastrã nu conteazã decât cumpãrãturile scumpe, maºina, bijuteriile, cãlãtoriile º.a. Sunt convins totuºi cã pentru o femeie deºteaptã scopul vieþii nu poate fi doar acesta, deoarece este prea meschin. Judecând dupã scrisoarea pe care mi-aþi trimis-o, banii nu

v-au fãcut prea fericitã. Sufletul nu vã lasã sã vã liniºtiþi, deoarece nu poate fi satisfãcut de o cinã copioasã la cel mai bun restaurant. El are nevoie de un altfel de hranã: duhovniceascã. Dacã aþi pus aceastã întrebare înseamnã cã simþiþi cã mergeþi pe o cale greºitã ºi cã sunteþi pregãtitã în interior pentru schimbare. Strãduiþi-vã sã înþelegeþi cã bunãstarea materialã este temporarã. Aceasta poate dispãrea într-o clipã. E drept însã cã se poate diminua ºi cu timpul. De aceea trebuie sã tindem spre veºnicie, spre ceea ce nimeni nu vã poate lua. Sensul vieþii omului este dat de credinþã. Pentru dumneavoastrã este timpul sã vã reanalizaþi viaþa. Sunteþi în cãutare ºi, probabil, Dumnezeu S-a atins lin de sufletul dumneavoastrã. Dacã Îi veþi deschide inima, atunci veþi descoperi scopul înalt al vieþii ºi veþi fi fericitã. Sã vã ajute Dumnezeu! (Dr. Dmitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia ºi problemele ei; perspectiva psihiatrului ortodox, Ed. Sophia, Bucureºti, 2010, pag. 25-26). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

relatatã de ucenicul sãu Marchian, constituie o pildã vie de credinþã despre cele sãvârºite la Sfânta Liturghie: Cândva, pãrintele Iacov, sfântul martir, dupã ce-ºi fãcea închinãciunile, a intrat în Sfântul Altar ca sã se îmbrace cu veºmintele ºi sã sãvârºeascã Sfânta Liturghie. A cãzut în extaz ºi cu ochii sufletului a vãzut, în timp ce-ºi punea veºmântul preoþesc, cã a venit la el o luminã strãlucitoare, purã, ca zorii curaþi, înainte de rãsãritul soarelui. Era lumina îngerilor care-l urmau oriunde se ducea. Când pregãtea pâinea ºi vinul, la proscomidiar, biserica s-a umplut de îngeri care s-au împãrþit în patru cete mari, fiecare dintre ele mergând în cele patru colþuri ale bisericii, iar o altã ceatã îi slujea în Sfântul Altar. Încheind Proscomidia, a acoperit Cinstitele Daruri cu acoperãmintele care s-au umplut de o luminã curatã, nematerialã. Aºa cum ne învaþã Biserica noastrã, acoperãmintele închipuie scutecele Pruncului dumnezeiesc, dar ºi Lumina spiritualã a Schimbãrii la faþã a dumnezeirii. Lumina a rãmas la Proscomidiar pânã la Vohodul Mare, când l-a acoperit deplin, atât pe preot, cât ºi Darurile. Ajuns în mijlocul bisericii, tot naosul a fost acoperit de luminã. Când s-a întors în Sfântul Altar ºi a pus Cinstitele Daruri pe Sfânta Masã, lumina l-a înconjurat ca pe o lunã nouã. În mijlocul ei erau Darurile, iar în afara cercului luminos stãtea mulþimea îngerilor cu multã evlavie, fãrã sã îndrãzneascã sã se apropie mai mult. Este o minune faptul cã îngerii doresc sã se aplece asupra Darurilor dar nu cuteazã. Persoana preotului era scãldatã în luminã, la fel ºi veºmintele lui, iar din gurã-i ieºeau raze de luminã, atunci când citea Evanghelia ºi rostea rugãciunile liturgice. Aceleaºi raze ieºeau ºi din degetele lui când binecuvânta poporul. Cel mai înspãimântãtor a fost cã l-a vãzut pe Domnul aºezat ca Prunc pe Sfântul Disc, în lumina aceea mai strãlucitoare decât soarele..., o luminã neapusã ºi neînseratã, paradisiacã, dulce ºi nematerialã, necreatã, ºi dãtãtoare de pace. În timp ce împãrþea Sfântul Agneþ în patru a vãzut Sfântul Sânge curgând în Sfântul Potir, din care se împãrtãºea ºi el ºi poporul. Iar la cuvintele „Înalþã-Te peste ceruri Dumnezeule”, a privit Pruncul dumnezeiesc întreg, împreunã cu ostile îngereºti, urcând la ceruri întru slavã multã. Aceasta a fost vedenia Sfântului Iacov, lucrare vie a iconomiei lui Dumnezeu, care se repetã din Joia Mare pânã în zilele noastre. Aceste experienþe duhovniceºti sunt trãite în anumite stãri de sfinþenie ºi curãþenie ale preotului ºi credincioºilor. Rugãciunea de mulþumire se încheie cu ecfonisul treimic: „Cã Tu eºti sfinþirea noastrã, ºi Þie slavã înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor”. Cuvintele Domnului din Sfânta Scripturã ne învaþã cã scopul vieþii noastre este sfinþirea, adicã lepãdarea de omul cel vechi ºi dobândirea celui nou, despãrþirea de rãutate, mândrie, viclenie ºi egoism, într-un cuvânt, de pãcat. Vom trãi o viaþã în Hristos ºi conform Evangheliei Lui, izbãvindu-ne din robia diavolului ºi din frica morþii. Urmarea acesteia va fi dobândirea statutului de cetãþean al raiului. Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 470- 473.

Vitamine duhovniceºti

August, luna Maicii Domnului Pentru creºtinii ortodocºi luna august este o lunã sfântã- o lunã ce începe cu un simþãmânt de adâncã cinstire. Este luna binecuvântatei Nãscãtoare de Dumnezeu. Cãci la 15 august Biserica Ortodoxã prãznuieºte cea mai mare sãrbãtoare a Maicii Domnului, adicã Adormirea ei. În primele cincisprezece zile ale lunii se þin slujbe deosebite. Este un rãstimp de post asemãnãtor Postului Mare. Familiile ortodoxe sunt chemate sã ia parte la slujbe ºi sã þinã postul rânduit. La pomenirea sfinþilor sãi Biserica nu þine ziua naºterii lor, ci ziua morþii. Pricina acestui lucru este, fireºte, credinþa noastrã cã ziua morþii este adevãrata noastrã naºtere. Ea înseamnã intrarea noastrã în adevãrata sferã de existenþã, adicã în viaþa veºnicã ºi nestricãcioasã. Iatã deci pricina pentru care þinem la 15 august Adormirea Maicii Domnului. ªi þinem acest praznic cu bucurie, fiindcã Învierea Domnului nostru ne-a arãtat cã moartea nu este sfârºitul, ci începutul vieþii. (dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Poezia Vechiului Testament

CÂNTAREA CÂNTARILOR – o carte biblicã ºi literarã de o frumuseþe inegalabilã Teologia este regina tuturor stiintelor fiindcã cuprinsul ei e cea mai sublimã tainã ce se poae cugeta ºi posedã siguranþa cea mai mare, deoarece îºi trage originea din lumina ºtiinþei divine.Iar sufletul teologiei este cunoaºterea Sfintei Scripturi, care, conform doctrinei Sfintei noastre Biserici, este primul izvor al Revelatiei Divine. Dar mai ales din Sfânta Scripturã teologul trebuie sã evidenþieze cuprinsul ºi sensul învaþãturii Cuvantului divin.Potrivit Sfinþilor Pãrinþi, Sfânta Scripturã formezã tezaurul nesfârºit al adevãrurilor dumnezeeºti, chiar o putem asemãna cu o minã de aur, al cãrei avuþii sunt mai preþioase decât tot aurul, un paradis renumit prin florile cele mai plãcute ºi fructele cele mai delicioase, care ar desfãta ºi ar hrãni sufletul nostru. De aceea Fericitul Augustin, recomandã ca ficare sã citeascã neîncetat cãrþile Vechiului ºi Noului Testament tocmai pentru reîmprospãtarea credinþei ºi spre întãrirea nãdejdii. Biserica a rânduit ca acest tezaur preþios sã nu rãmânã neglijat. Ea recomandã ca Sfânta Scripturã sã fie cititã integral de cãtre slujitorii altarului, teologi, credincioºi, dar explicarea ºi interpretarea acesteia sã fie fãcutã în cadrul Bisericii, pentru a-I pregãti ºi îndruma pe credincioºi cãtre Ierusalimul cel Ceresc, adicã Împãrãþia Cerurilor. Teologia Vechiului Testament, înseamnã prezenþa lui Dumnezeu în lumea credincioºilor prin împlinirea voii lui Dumnezeu, prin credinþã tare dar ºi statornicã ºi fapte bune, cãci ,, cheia de boltã a întregului edificiu al teologiei este viaþa’’ (Pr.Prof.Dr. Nicolae Neaga – Mitropolia Olteniei, pag.186) Cãrþile canonice ale Vechiului Testament cuprind: scrieri istorice, profetice, didactico-poetice. Cãrþile scrise sub aceastã formã poeticã sunt urmãtoarele: ,, Psalmii, Cartea Proverbelor, Cartea Iov, Cântarea Cântãrilor, Eclesiastul ºi Plângerile lui Ieremia’’ (Studiul Vechiului Testament – Manual pentru Instituþiile Teologice, E.I.B.M.B.O.R. Bucureºti, 1985, Pag.324) Dupã o scurtã introducere liricã, cu caractere general cântatã de Cor.(I,1-4) poetul ne aratã pe Israel, la ieºirea din Egipt. Fiindcã mireasa lui Israel a fost necredincioasã faþã de Dumnezeul ei, ea a fost pedepsitã de egipteni. Scãpând din robia egipteanã merge în pustie ca sã caute pe Iahve, pãstorul ei, care va face legãmânt cu ea ºi o va lua-o de soþie (I, 5-8). Ea primeºte legea (I, 9-11) dupã care Dumnezeu stabileºte locuinþa sa în cortul sfânt (I-16, II-7). În urmãtoarele douã capitole vedem cum Iahve dã poruncã evreilor sã iasã din pustie ca sã intre în Palestina (II, 8-17) unde vor nimici pe cananeeni, chiar dacã arca sfântã este smulsã de filisteni (III,1) Israel o regãseºte ºi este strãmutatã cu mare alai în templul lui Solomon (III, 9-11). Acestea sunt evenimentele prezentate pe scurt prin care a trecut poporul evreu. Partea a doua, capitolele (V-2, VIII-14) aratã cum Israel a fost necredincios, Ierusalimul este dãrâmat, poporul evreu ajungând sã fie cucerit de unele popoare mai puternice. Mireasa infidelã, cuprinsã de durere, porneºte sã-ºi caute mirele cerându-l de la neamuri (V, 10-16). Iahve îi dã harul ºi o face iar frumoasã cum a fost (VI, 4-10) primind harul, mireasa se va întoarce în Palestina fiind sãrbãtoritã de neamuri (VI-11,VII-6). Dar miresa primeºte de la Iahve iarãºi întreaga sa iubire (7-11) dar ea se roagã sã fie însoþitã de El ºi în Palestina (12-14) ºi ar mai vrea sã vadã pe dumnezeiescul sãu Mire, ajungând pentru ea ,,ca un frate” (8,1-4). Dupã ce se întoarce din exil, Iahve o aºeazã din nou în Ierusalim ºi în templu, cerându-i o credinþã nepieritoare. Aºadar putem observa cã, Israel fiind o naþine profund religioasã este evident cã acest poem care cântã raporturile istorice ale lui Iahve cu poporul Israel ,,este nu numai o operã religioasã dar ºi naþionalã; la fel ca toate poemele naþionale, Cântarea Cântãrilor este scrisã întru slava neamurilor,, (P.Join ,,Le Cantique des Cantiques,, p. 1011). Sfinþii pãrinþi ºi scriitorii bisericeºti au considerat întotdeauna acest poem drept izvor de taine ºi de progresivã descoperire spiritualã. Multe din imaginile ºi situaþiile descrise au fost înþelese ºi apropiate de realitãþile mistice din Biserica Mântuitorului care este o continuare a Bisericii Vechiului Testament. Dacã ideea vechilor exegeþi evrei, considerând acest poem o multiplã alegorie, care preamãreºte legãtura dintre Iahve ºi Israel, nu trebuie trecutã cu vederea niciodatã cã sub toate întâmplãrile, ipostazele durerile ºi zbuciumurile poporului lui Israel stau ascunse simbolic ºi proferic, caracterele, evenimentele ºi gloria noului Israel inaugurat de Hristos ºi de Biserica creºtinã. Datoritã sublimitãþii acestei opere, unii oamen de artã au încercat sã evidenþieze însemnãtatea scenicã a acestei cãrþi, promovând ideea punerii ei în scenele teatrale; deºi toþi pãrinþii bisericeºti n-au avut aceastã idee, cum cã ,,Cântarea Cântãrilor a fost scrisã pentru scenã” (Comentariu- Patriarhul Nicodim Munteanu). În ,,Cântarea Cântãrilor” existã o unitate organicã deplinã ºi vie a ideii fundamentale, care se desfãºoarã în tot cuprinsul ei: sã apere aceastã unitate a cãrþii împotriva acestor artiºti ºi a acelor partizani care spun cã aceastã carte ar reprezenta un ºir întreg de fragmente

6

fãrã legãturã. Unitatea ºi integritatea cãrþii se dovedeºte indiscutabil din urmãtoarele date: prin unitatea persoanelor care sunt în lucrare; nu numai persoanele principale - mirele ºi mireasa, Solomon ºi Salomeea, dar ºi persoanele secundare, cum ar fi ficele Ierusalimului, sunt prezentate în toate pãrþile cãrþii cu aceleaºi caractere, tendinþe ºi þeluri. Deºi exegeþii ortodocºi acceptã cuprinsul general al cãrþii, totuºi cu privire la determinarea formalã a ei nu existã înþelegere între ei divergenþele fiind destul de pronunþate cu privire la ,,împãrþirea Cântãrii care depinde de descrierea formei ºi a cuprinsului”. (Prof. Dr. Vasile Tarnavschi, Cernãuþi, 1928). În final, atât Sfinþii Pãrinþi cât ºi aproape toþi cei care au comentat aceastã carte au admis cã cuprinsul cântãrii este unirea misticã a lui Iisus Hristos cu Biserica Sa.

Locul pe care-l ocupã cartea ,, Cântarea Cântãrilor” în Sfânta Scripturã ,,Cântarea Cântãrilor” a pus multe probleme, atât exegeþilor Vechilor Testament cât ºi celor ai Noului Testament, dar ºi a celor care, dealungul timpurilor, au fost preocupaþi de aceastã carte, cauza fiind sublimitatea ei cât ºi modul în care trateazã cuprinsul sãu datoritã acestor fapte, pentru care au existat foarte multe controverse cu privire la locul pe care-l ocupã aceastã lucrare în Sfânta Scripturã. Din toate scrierile, atât a exegeþilor ºi a Sfinþilor Pãrinþi cât ºi a renumiþilor profesori, care au combãtut cu multã vehemenþã toate criticile adresate acestei cãrþi ºi au scris studii din care ni se relateazã cã aceastã lucrare ,,cuprinde un loc cu totul deosebit între cãrþile Sfintei Scripturi, datoritã profunzimii cât ºi a interpretãrii alegorice, adicã a legãturii dintre Iahve ºi poporul lui Israel, din Vechiul Testament, iar în Noul Testaemnt legãtura dintre Iisus Hristos ºi Bisericã”. Ibidem). Din cuprinsul acestei cãrþi putem observa cãnu este amintit ,,numele de Dumnezeu, de revelaþie, de sfinþenie, de iubire transfiguratã” (Biblia sau Sfânta Scripturã, Traducere, note ºi comentarii de I.P.S. Bartolomeu Anania, ediþia jubiliarã a Sfântului Sinod Bucureºti, 2001) ci, dimpotrivã, totul se pare cã se desfãºoarã, într-un univers al erosului, ceea ce I-a fãcut pe foarte mulþi care au studiat aceastã carte sã afirme cã este doar un epitalan, o scenã teatralã, iar în zilele noastre Petru Creþia îi dã acestei cãrþi ,, o intrepretare priofanã” (Petru Creþia ,,Cântarea Cântãrilor” tradusã ºi comentatã ed. Humanitas, 1995, pg. 8). Pentru cei care n-au înþeles în profunzime aceastã carte, textul este uneori atât de laic încât pentru unii care au studiat-o au avut reþinere dar ºi unele îndoieli considerând ,,Cântarea Cântãrilor” pur ºi simplu o carte laicã. 33 . (I.P.S. Antonie Plãmãdealã , ,,Cântarea Cântãrilor” 3000 de ani de frumuseþe, Sibiu, 2000, pg. 110) chiar dacã cele douã personaje principale, mirele ºi mireasa, strãbat întregul poem în ipostaze diferite: de dorinþã, de cãutare, de ºoaptã, strigãt, apropiere, dar cu toate acestea nu existã nimic întinat, nimic care sã atenueze frumuseþea ºi demnitatea fiinþei umane. Iatã, deci, cã existã multe oãpinii referitoare la aceastã carte, fiind înþeleasã în mod diferit, aºa încât mulþi ºi-au pus înrebarea: ce cautã aceastã carte în Biblie? Din moment ce nu este amintit numele de Dumnezeu ºi alte cuvinte din care sã reiasã cã este o carte sfântã. Din toate documentele ºi scrierile pe care le mai avem nu se ºtie exact când anume a fost introdusã ,,Cântarea Cântãrilor” în canonul Vechiului Testament. Desigur cã decizia n-a fost uºoarã ºi dupã cum am mai amintit n-au lipsit nici controversele. Dar, odatã ce a fost introdzusã în canon, ea ºi-a menþinut locul ei aparte, din generaþie în generaþie, înlãturându-se ideea cã ar fi o operã profanã, acordându-Ise creditul dea fi o carte inspiratã care trebuie cititã ºi interpretatã alegoric

Poziþia cãrþii în Canonul iudaic Pãrerile cu privire la cuvântul ,,canon” sunt împãrþite, dupã unii autori provenind de la ebraicul: (cone) care înseamnã, în sens propiu, mãsurãtori sau îndreptar iar în sens figurat înseamnã model sau normã. În Sfânta Scripturã se cuprind: ,,rânduielile, normele de viaþã

creºtineascã, atât pentru credinþã cât ºi pentru moralã” (Studiul Vechiului Testament – Manual pentru Institutele Teologice), totalitatea învãþãturii biblice se numeºte canon aºa cum afirmã Sfântul Irineu, Origen, Sfântul Ioan Gurã de Aur ºi alþi scriitori bisericeºti care au adus o contribuþie importantã pentru pãstrarea canonului biblic. Dar în zilele noastre prin canon înþelegem lista cãrþilor declarate de Bisericã drept cãrþi de îndreptare creºtineascã ºi inspirate, aceste cãrþi numindu-se canonice. Cãrþile se numesc canonice, normative pentru viaþa creºtineascã pentru cã sunt de origine dumnezeiascã ºi sunt scrise sunt inspiraþia Duhului Sfânt. În privinþa canonului iudaic din informaþiile pe care le Avem din acest domeniu reiese faptul cã din istoria canonului iudaic ºi biblic în general a fost de scurtã duratã, au trecut mulºþi ani pânã s-a fãcut deosebire între cãrþile inspirate ºi operele literaturii profane. Profesorul Vasile Tarnavschi, într-un studiu al sãu, ne relateazã unele informaþii referitoare la fixarea canonului Vechiului testament, cum tradiþia iudaicã aratã cã Sinagoga cea mare, adicã un colegiu de 120 de membrii care sã fi fost instituit în anul 444 î.Hr. ºi care sã fi existat 250 de ani ,,Ar fi fost autoritatea ce a fixat canonul Vechiului Testament. (Prof.Dr. Vasile Tasrnavschi). Toate cãrþile de origine divinã, care au fost încredinþate poporului iudeu, au fost adunate ºi pãstrate într-un loc de cãtre persoane cu autoritate în acest domeniu. Aceste persoane care au adunat, au pãstrat ºi s-au îngrijit de aceste cãrþi, au fost preoþii iar locul de pãstrare a fost Templul , partea cea mai sfântã ,,Sfânta Sfintelor, alãturi de Chivotul Legii”. (Studiul Vechiului Testament – Mnual pentru Istituþiile Teologice). Primele colecþii care s-au pãstrat au fost cãrþile lui Moise adicã Pentateuhul, acest fapt relatându-l Sfânta Scripturã în Deuteronom – 31, 26 ,,Luaþi cartea aceasta ºi o puneþi lângã Chivotul Legãmântului Domnului Dumnezeului vostru ca sã-þi fie mãrturi împotriva Ta”. Cãrþile scrise mai târziu s-au pãstrat în acelaºi loc împreunã cu cele istorice, cele ale profeþilor mari dar ºi cele din grupa cãrþilor didactico-poetice, din care face parte ºi ,,Cântarea Cântãrilor” . Din cele prezentate observãm cã aceste cãrþi acnonice sunt pãstrate într-un loc cu totul special, ceva ce ne face sã înþelegem cã aceste cãrþi de origine divinã au fost pãstrate cu multã sfinþenie de cãtre iudei tocmai datoritã faptului cã aceste cãrþi conþin Cuvântul lui Dumnezeu. ,,Cântarea Cântãrilor” fiind înþeleasã în diferite moduri ºi-a pãstrat aceastã poziþie de a fi o carte canonicã ,,chiar dacã textul se pare a fi laic” (Antonie Plãmãdealã - ,,Cântarea Cântãrilor” – 300 de ani de frumuseþe), ceea ce ar fi trebuit sã ducã la excluderea cãrþii din canonul iudaic. Fãrã îndoialã cã pomenim de canonul cãrþilor sfinte, a acestei cãrþi, care se datoreazã acelui înalt înþeles religios a conþinutului sãu ºi care i se dã numai de interpretarea alegoricã a ei. Existã ºi unele mãrturii istorice conform cãrora : ,,Ezdra a încheiat canonul iudaic” (Studiul Vechului Testament – Manual pentru Studiile Teologice). De o importanþã deosebitã sunt cuvintele scriitorului iudeu Iosif Flaviu în lucrarea sa : ,,Contra Apionem” (I, 8) unde spune cã ,,Iudeii timpului venereazã douãzeciºidouã de cãrþi sfinte pe care el le împarte în patru categorii: cinci cãrþi ale lui moise, treisprezece cãprþi ale Profeþilor ºi patru cãrþi care cuprind laude pentru Dumnezeu ºi reguli morale pentru oameni, acestea din urmã fac parte din grupa cãrþilor didactico-poetice. La acestea mai adaugãa patra categorie care spune el cã nu meritã aceiaºi credinþã cu cele dinainte”. (Ibidem, pg. 31). O altã mãrturi foarte importantã cu privire la poziþia cãrþii la canonul iudaic ne relateazã tradiþia iudaicã, printre multe discuþii de cãtre unii rabini care au vrut sã excludã din rândul cãrþilor inspirate unele cãrþi care au trebuit sã fie în canonul iudaic cum sunt: ,,Cântarea Cântãrilor, Iezechiel, Eclezaistul, aratã indirect cã au fost în canon, altfel nu aveau de unde sã fie scoase”. (Ibidem, pg. 32). Dar aceastã mãrturie rãmâne fãrã argument ºi este o pãrere greºitã a rabinilor despre punerea în canon a acestor cãrþi dar mai ales ,,Cântarea Cântãrilor” fiindcã alcãtuitorii canonului ,,Cântarea Cântãrilor” Vechiului Testament pentru punerea în canon a acestei cãrþi se pun douã condiþii indispensabile – conþinutul religios ºi sfinþenia, întemeiatã pe inspiraþia divinã. Aceste douã condiþii aratã înaltul sens al cãrþii, le satisface pe deplin, dupã cum afirmã Rabi Achiba ,,Fereascã Dumnezeu, nimeni în Israel n-a vorbit contra faptului cã ,,Cântarea Cântãrilor” spurcã mâinile cãci toatã lumea nu poate preþui cât acea zi în care i-a fost datã lui Israel ,,Cântarea Cântãrilor” cãci toate cãrþile sunt sfinte iar ,,Cântarea Cântãrilor” este sacrosantã”. (Fernard Conte ,,Cãrþile Sfinte”, pg. 159). Cu acest canon al iudeilor este în deplin acord ºi canonul Bisericii Ortodoxe cum s-a stabilit de sfinþii pãrinþi ºi prin hotãrârile sinoadelor. Aºadar Biserica Ortodoxã recunoaºte 39 de cãrþi canonice ale Vechiului Testament pe care le au ºi azi iudeii în canonul lor. - va urma Drd. Stelian GOMBOª


Argeºul Ortodox

Melos

George I. Mugur (1851-1889) O altã personalitate de prim rang a muzicii corale româneºti laice ºi religioase ce s-a afirmat plenar în a doua jumãtate a secolului al XlX-lea a fost George I. Mugur. S-a nãscut în Bucureºti la anul 1851 din pãrinþi români Ion ºi Teodora, oameni modeºti ºi cu situaþie financiarã precarã. Fiind un copil înzestrat muzical, tatãl sãu Ion Mugur îl dã la ªcoala de muzicã bisericeascã psalticã condusã de reputatul profesor ºi compozitor ªtefanache Popescu. Dupã absolvire, ocupã postul de canonarh la Biserica „Sfinþii Apostoli” din capitalã, apoi cel de cântãreþ bisericesc, în timpul cãrora urmeazã ºi gimnaziul Gheorghe Lazãr. Aici rãmâne pânã când Epitropia Bisericii Amzei, îl aduce la aceastã bisericã, în calitate de cântãreþ la strana bisericii din dreapta. Nu rãmâne nici aici mult timp, întrucât profesorul, dirijorul ºi compozitorul Alexandru Podoleanu, îl aduce ca ajutor al sãu la cor ºi la strana Bisericii „Domniþa Bãlaºa”. La îndemnul lui Podoleanu urmeazã ºi Conservatorul de Muzicã ºi Artã dramaticã nu demult înfiinþat de Alexandru Ioan Cuza, unde are ca profesori pe: Ion Cartu, Alexandru Flechtenmacher ºi Eduard Wachmann, mari personalitãþi ale muzicii corale ºi simfonice româneºti. În 1881, este numit ºi profesor de muzicã vocalã la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Capitalã ºi totodatã obþine ºi conducerea corului Bisericii „Sfântul Nicolae (Kreþulescu)” - foto, post rãmas vacant „prin moartea regretatului Teodor Georgescu, unde o mulþime de aspiranþi s-au prezentat pentru ocuparea lui” (Vezi Lyra românã, anul I, Nr. 33, din 27 august 1880 pag. (262)). ªi tot Lyra românã anunþã cã „La Biserica Creþulescu, în urma concursului pentru postul de diriginte, pe care l-am anunþat într-unul din numerele trecute, s-a numit domnul G. I. Mugur, dirigintele corului de la Radu-Vodã. Îl felicitãm pentru noua funcþie ce a luat pentru meritele sale” (Vezi Lyra românã, amil I, Nr. 37, Bucureºti, 1880 (pag. 294)). Dar George I. Mugur s-a afirmat ºi ca un talentat violoncelist. Iatã ce scrie presa cu privire la apariþia sa în public în aceastã posturã:„Domnul G. I. Mugur, debutând în aceastã ocazie (este vorba de concertul din 31 mai 1880 organizat de Lyra românã) ne-a arãtat cã a fãcut studii serioase pe violoncel, cã are cele mai fericite dispoziþii ºi multã iubire pentru acest dulce instrument. În serenada de Braga, unde însoþea vocea, a avut un adevãrat triumf ºi publicul s-a grãbit a-l încorona cu numeroasele ºi viile sale aplauze. În solo pentru violoncel a fost asemenea admirat. Îl felicitãm pentru acest prim succes” (Vezi Lyra românã, anul I Nr. 24, Bucureºti, 1880 pag. (191)). Un alt succes al acestui talentat muzician al cãrui nume a trecut graniþele þãrii este consemnat ºi de profesorul ºi muzicologul Mihail Grigore Posluºnicu, care scrie urmãtoarele: „În turneul sãu concertato-celist ajunge la Nervi, unde leagã prietenie cu Ciprian Porumbescu, apoi la Genua viziteazã pe marele G. Verdi, de la care obþine cuvinte autografe de omagiu pe lucrarea sa „Fantezia nebunului” (Vezi Posluºnicu Gr. Mihail Istoria musicei la români. Editura Cartea Româneascã, 1928, pag. ). Iar muzicologul Viorel Cosma ne spune cã: „s-a gãsit o partiturã cu autograf recent tipãritã în 1878 la Editione G, Orlandini din Napoli, care confirmã prezenþa lui Mugur la Giuseppe Verdi” (Vezi Cosma Viorel. Un compozitor bucureºtean la Verdi. Art în: Informaþia anul XXVI, Nr. 7991, din 2 iunie Bucureºti 1979 pag. 4). O altã activitate a sa, este aceea de profesor, în virtutea cãreia G. I. Mugur publicã o metodã de învãþare a muzicii, liniare ce se preda în toate liceele ºi ºcolile normale din Bucureºti ºi din þarã. Iatã ce scrie presa timpului cu privire la aceastã activitate a sa: „Se anunþã apariþia metodei de învãþare a musicei de cãtre G. I. Mugur întrucât experienþa ºi solidele sale cunoºtinþe atât în

Starea actualã a omului modern ºi a lumii ne face sã ne gândim la cauzele care au determinat-o. Legile date de Dumnezeu în univers, legile fizice ºi cele morale nu mai sunt respectate de om, care le calcã în mod deliberat, chiar în numele liberului arbitru! ªtiinþa modernã interpreteazã concretul, realul, doar din punct de vedere abstract, matematic, pierzând astfel esenþa ºi reducând omul la nivelul individului. Aceeaºi depersonalizare se simte ºi la nivelul societãþii, omul fiind redus la statutul de atom social. Nerespectarea legilor naturii cauzeazã poluarea, creºterea globalã a temperaturii, gãurile din stratul de ozon etc. Pe plan filosofic, marii gânditori au avut întotdeauna ca repere principale Fiinþa Divinã, omul ºi lumea. Iatã însã cã Nietzsche proclamã inexistenþa lumii spirituale, pentru

þarã cât ºi în strãinãtate puse cu rigurozitate în serviciul Metodei de învãþãmânt muzical ºi biografia autorului, ce voieºte sã dea la luminã, ne îndeamnã a anticipa, un deplin succes autorului” (Vezi Doina, Bucureºti, anul I, duminicã 26 februarie, 1884, Nr.6, pag. 4). Menþionãm de asemenea cã în urma acestei febrile activitãþi de dirijor la corurile bisericilor: Amza, Domniþa Bãlaºa, Radu Vodã ºi-n ultimii ani la Sfântul Gheorhe, George I. Mugur care era deja suferind, la 4 aprilie 1889 s-a stins din viaþã la vârsta de 38 de ani, vârstã, la care unii abia încep sã se afirme ca muzicieni.

În continuare, menþionãm câteva din lucrãrile sale didactice nelipsite din programele de învãþãmânt ale ºcolilor din acel timp. 1. Metodã pentru uºoara învãþãturã a cântului, împãrþitã în lecþiuni ºi urmatã de o serie de cântece pentru uzul pensioanelor, ºcolilor normale ºi gimnazelor din þarã Bucureºti, 1884; 2. Ediþia aII-a 1886; 3. Imnele serviciului divin pentru douã ºi trei voci aprobate de Sf. Mitropolie prin adresa Nr. 1914, din 28 septembrie 1885, Bucureºti, 1887; 4. Piese corale pentru folosul claselor de ansamblu din ºcolile secundare, Bucureºti, 1887; 5. Muzica copiilor, carte didacticã pentru folosul clasei a II-a ºi a III-a primarã, Bucureºti, 1888. Tipografia G. Luis. O menþiune pe care o gãsim în presa timpului, este aceea cã poezia genialului poet român Mihai Eminescu „Mai am un singur dor” - a cãrei melodie a fost compusã de George Mugur, iar partitura acestei compoziþii dateazã din 1877, o cântã cucoanele în saloanele Bucureºtiului” (Vezi Georgescu, N. art. în: Luceafãrul, Bucureºti, Nr. 24, din 14 iunie, 1986, pag. 3). 6. Imne religioase. Tot presa timpului ne încunoºtiiþeazã cã George I. Mugur va publica Imnele serviciului divin pentru douã ºi trei voci egale. „Autorul este cunoscut în lumea muzicalã prin producþiile sale, din care unele sunt publicate; iar în literatura didacticã prin cunoscuta-i „Metodã” practicã pentru studierea

musicei de cãtre începãtori” (Vezi Familia, anul XXI, Nr. 42 Bucureºti, 1885, pag. 503). Mergând pe firul creaþiei corale religioase a lui George I. Mugur, menþionãm cã privitã istoric ea se prezintã ca stare evolutivascendentã atât ca mijloace de realizare artisticã cât ºi ca tematicã cu influenþele timpului ale muzicii, germane, ruse ºi italiene de necontestat. Menþionãm mai jos lucrãrile sale corale-religioase, unele dintre ele ºi azi executate de formaþiile corale bisericeºti. 1) Imnele serviciului divin pentru 2 ºi 3 voci, Bucureºti. Tipografia Dor. P. Cucu, 1885 ºi urmãtoarele lucrãri pentru cor mixt tipãrite în Repertoriul Coral alcãtuit de Ioan Bunescu; 2) Troparul Adormirii Maicii Domnului (15 august) în „Sol major”, mãsura 4/4. Tempo „Moderato”, cu modulaþii pasagere în tonalitãþi apropiate; 3) Sfinte Dumnezeule nr. 1 în gama „Sol major” mãsura de 6/8 cu modulaþii în tonalitãþi apropiate; 4) Sfinte Dumnezeule nr. 2 în gama „Fa major”, mãsura 2/4 cu inflexiuni modulatorii în tonalitãþi apropiate; 5) Crucii Tale, în gama „Fa major”, mãsura de 2/4, cu inflexiuni modulatorii în tonalitãþi apropiate; 6) Câþi în Hristos, în gama „Fa major” mãsura de 2/4, fãrã modulaþii; 7) Heruvicul nr. 1 în gama „Do major” mãsura de 3/4 cu modulaþii pasagere în tonalitãþi apropiate; 8) Ca pre împãratul în gama „do minor natural”, mãsura de 4/4, Tempoul „Largo”; 9) Ca pre împãratul nr. 2 în gama „Sol major“, mãsura de 4/4. Tempoul „Moderato”; 10) Heruvicul nr. 2 în gama „mi minor natural”, mãsura de 4/4. Tempoul „Largo”; 11) Rãspunsuri mari în gama „La major”, mãsura de 4/4 cu modulaþii pasagere ºi chiar definitive în tonalitãþi apropiate ºi apoi definitive; 12) Pre Tine te lãudãm nr. 1, în gama „la minor” mãsura de 4/4 cu modulaþii în tonalitãþi îndepãrtate. Tempo „Rar ºi gânditor”; 13) Pre Tine te lãudãm nr. 2, în gama „Sol major”, mãsura de 4/4. Tempo. „Miºcare lentã”. Modulaþii armonice ºi melodice în tonalitãþi apropiate ºi îndepãrtate; 14) Cuvine-se cu adevãrat. Axionul duminical în gama „mi minor natural” mãsura de 4/4. Tempoul „Moderato”. Modulaþii melodice în tonalitãþi îndepãrtate; 15) Concert duminical în gama „Sol major”, mãsura de 4/4. Tempoul „Maestoso”. Modulaþii armonice ºi melodice în tonalitãþi apropiate ºi îndepãrtate; 16) Imnul mirilor în gama „La major”, mãsura de 4/4. Tempoul „Maestoso”. Este lucrarea de largã respiraþie melodicã în care autorul utilizeazã la maximum cunoºtinþele armonice ºi contrapunctice dobândite în timpul anilor de ºcoalã. Concluzionând asupra prezentãrii creaþiei corale laice ºi religioase a lui George I. Mugur, se poate spune cã „în toate scrierile sale se vede o imaginaþiune vie, o inspiraþiune totdeauna fericitã, poezie religioasã ºi laicã ºi o adâncã cunoºtinþã a legilor armonice ºi ale compoziþiunei” (Vezi lonescu, T., George 1 Mugur, Art în: Lyra românã, anul I, nr. 27, 29 iunie 1880 pag. 211).9 Activitatea sa - scurtã dar fructuoasã - de dirijor al corului bisericii Radu Vodã din Bucureºti (1871-1880), al corului bisericii „Nicolae Kreþulescu” din Bucureºti (1880-1882); (1884-1889) ºi al corului Seminarului „Nifon Mitropolitul” din Bucureºti, i-au creat posibilitatea sã lase posteritãþii lucrãrii corale laice ºi religioase de o certã ºi autenticã valoare artisticã. Lucrãrile sale de impunãtoare ºi largã respiraþie melodicã sunt folosite ºi în prezent de corurile bisericeºti cu posibilitãþi vocale deosebite. Stilul armonic puþin încãrcat al compozitorului care umbreºte oarecum pe cel contrapunctic, nu impieteazã cu nimic calitatea artisticã a lucrãrilor corale laice ºi religioase ale acestui „genial” compozitor mort prea timpuriu. Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

ÎNDEPÃRTAREA OMULUI DE DUMNEZEU un flagel contemporan care poate fi remediat a da mai multã importanþã lumii materiale, cãzând în acea uitare de Fiinþã, proprie nihiliºti. Ori, lipsa de repere a afectat atât gândirea filosoficã, încât dupã Nietzsche a fost proclamat „Divorþul oficial” dintre filozofie ºi teologie. Drept consecinþã, însãºi noþiunea de transcendenþã a fost eludatã în favoarea unei forme de imanenþã reþelare. Acum totul este vãzut ca o vastã reþea informaticã, fãrã a înþelege cã existã ºi planuri mult mai profunde ale realitãþii, în sensul planului spiritual. Avântul pragmatic

contemporan face ca sã se treacã de la vechea atitudine contemplativã la hiperagitaþie, lucru foarte dãunãtor, pentru cã se pierde tocmai esenþa observãrii fenomenelor. Omul agitat devine sclavul propriilor neliniºti, un om robot, care nu mai are timp sã priveascã cerul, fiind pierdut în totalitatea grijilor materiale. Nerespectarea legilor universale duce la teamã, pentru cã natura ne dã semne clare de dezechilibru, care se pot concretiza în catastrofe. De aceea, spaima apocalipticã marcatã de repere ca anii 1999-2012 se

înstãpâneºte tot mai mult, evlavia fiind înlocuitã prin teamã. Toate aceste suferinþe au drept cauzã îndepãrtarea deliberatã a omului de Dumnezeu, ºi de aceea singurul remediu eficient îl constituie reîntoarcerea la credinþã ºi rugãciune, prin înþelegerea faptului cã nu noi am creat lumea, ci am primit-o în dar de la Dumnezeu ºi suntem rãspunzãtori de starea ei fizicã, dupã cum suntem rãspunzãtori ºi de þinuta noastrã moralã. O întreagã serie de argumente fondate pe bunul simþ ºi pe logica sãnãtoasã ne demonstreazã clar existenþa lui Dumnezeu ºi prezenþa legilor Sale în lumea creatã, încât nu putem face abstracþie de ele ºi trebuie sã înþelegem cã numai în acord cu Adevãrul se poate dezvolta bunul mers al societãþii ºi al universului. Prof. Alexandru BRICHUIª

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

ORTODOXIA LA ZI Biserica „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din incinta Spitalului Municipal din Câmpulung Muscel a fost sfinþitã Pacienþii ºi personalul Spitalului Municipal din Câmpulung Muscel au acum un lãcaº de închinare. Biserica „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”, construitã în curtea instituþiei medicale, a fost sfinþitã duminicã, 25 iulie, de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. La eveniment au participat reprezentanþi ai instituþiilor locale ºi peste 2000 de credincioºi. Dupã slujba de sfinþire a Bisericii, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic a oficiat Sfânta Liturghie pe o scenã special amenajatã în imediata apropiere a noului lãcaº de cult: „Dumnezeu sã vã binecuvânteze de rãbdare ºi de dragoste ºi sã ne întâlnim la Câmpulung Muscel ºi cu alte prilejuri ca ºi astãzi de bucurie ºi de binecuvântare. Toþi cei care aþi pus dragoste, cuvânt bun sã aveþi binecuvântarea din plin de la Dumnezeu ºi sã vã rãsplãteascã pentru ostenealã”, a spus Înaltpreasfinþia Sa. Realizarea Bisericii a fost posibilã prin grija Sectorului Patrimoniu ºi Construcþii al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, al Primãriei oraºului Câmpulung Muscel ºi al Secretariatul de Stat pentru Culte, al Spitalului Municipal, precum ºi al simplilor credincioºi.

moaºtele sfântului, a fost oficiatã cu acest prilej Sfânta Liturghie arhiereascã. Mai multe informaþii despre acest eveniment a oferit pãrintele Cristian Necula, purtãtor de cuvânt al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului: „Sfânta Liturghie arhiereascã a fost oficiatã astãzi de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi în Biserica închinatã Sfinþilor Români, metocul Mãnãstirii Cetãþuia. Acest nou aºezãmânt bisericesc care se aflã în construcþie este ridicat pe frumoasa vale a râului Dâmboviþa la poalele muntelui care adãposteºte peºtera în care au fost descoperite moaºtele Sfântului Cuvios Ioanichie. Pentru prima datã, dupã proclamarea localã a canonizãrii sfântului, moaºtele acestuia au fost purtate în procesiune de la Mãnãstirea Cetãþuia Negru Vodã fiind aºezate spre cinstire în Biserica metocului.”. „Prin hotãrârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a fixat prãznuirea sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel pe 26 iulie ºi bucuria noastrã a fost foarte mare, deoarece când noi ne gândeam care sã fie titlul sãrbãtorii Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a spus cã ar fi cel mai potrivit Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel ºi aºa a rãmas ºi s-a scris în calendar. Anul acesta pregãtirile pentru cinstirea sfântului ne-am gândit sã fie special, în sensul cã spaþiul de slujbã va fi la poalele muntelui, la Valea Chiliilor unde a vieþuit Sfântul pentru a nu mai urca la schit sus, deoarece este primejdios”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel este unul dintre cei mai renumiþi sihaºtri care au trãit ºi s-au rugat în Valea Chiliilor, în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Proclamarea canonizãrii Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a avut loc anul trecut, pe 26 septembrie, odatã cu ridicarea eparhiei Argeºului ºi Muscelului la rangul de Arhiepiscopie.

În Biserica Ortodoxã Românã a fost cinstit Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel Ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, luni, 26 iulie, a fost prilej de mare sãrbãtoare pentru credincioºii Eparhiei Argeºului ºi Muscelului. La Mãnãstirea argeºeanã Cetãþuia, acolo unde se pãstreazã

50 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ioan Iacob de la Neamþ Pe 23 iulie 1913 s-a nãscut unul dintre cei mai cunoscuþi sfinþi români, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamþ. Anul acesta, pe 5 august, ziua de prãznuire a Sfântului, se împlinesc 50 de ani de la mutarea sa la cele veºnice. Sfântul Ioan Iacob, originar din Moldova, mai este cunoscut ºi sub numele de Hozevitul dupã numele pustiei unde s-a nevoit în ultima parte a vieþii sale pãmânteºti. „Din punct de vedere cronologic este cel mai nou sfânt pe care l-a odrãslit neamul românesc ºi cu atât este mai impresionantã viaþa lui, cu atât este mai mobilizator exemplul lui cu cât el a fost contemporan cu foarte mulþi dintre cei care trãim astãzi. În vara aceasta pe 5 august se împlinesc 50 de ani de mutarea sa la viaþa veºnicã. Prin urmare, nevoinþele sale ascetice dateazã dintr-o perioadã în care omenirea se pregãtea sã pãºeascã pe lunã, umanitatea dobândise în domeniul ºtiinþelor, al tehnologiilor progrese de neimaginat ºi totuºi, într-o astfel de modernitate Sfântul Ioan Iacob a reuºit sã reediteze o viaþã contemplativã asceticã asemãnãtoare marilor pãrinþi din perioada de aur a monahismului rãsãritean, din Palestina, Siria, Þara Sfântã sau cei din Egipt”, a spus Preasfinþitul Pãrinte Varlaam Ploieºteanul, Episcop-vicar patriarhal. Cei care au o evlavie deosebitã faþã de Sfântul Ioan Iacob pot merge într-un pelerinaj la moaºtele sfântului de la Mãnãstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul” din pustiul Hozeva, în Israel, dar ºi în þarã, în locurile unde acesta a trãit în prima parte a vieþii. „În þarã sunt ºi aici multe locuri de pelerinaj legate de numele Sfântului Ioan Iacob cum este Mãnãstirea de la Neamþ, unde Sfântul Ioan a intrat în monahism. Însã, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, dupã ce Sfântul Ioan Iacob a fost proclamat în mod oficial de cãtre Biserica noastrã ca sfânt, a luat mai multe mãsuri de promovare a cultului Sfântului Ioan Iacob, mai ales în Moldova, ºtiind cã Sfântul s-a nãscut în judeþul Botoºani. Astfel, a organizat în casa în care s-a nãscut Sfântul, în satul sãu natal, un muzeu cu obiecte care au aparþinut familiei ºi obiecte din perioada copilãriei sale. De asemenea, la Seminarul Teologic de la Mãnãstirea Neamþ, tot din iniþiativa ºi sub îndrumarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel s-a înãlþat în ultimii 15 ani o mãreaþã catedralã de o frumuseþe cu totul deosebitã închinatã Sfântului Ioan Iacob. Aici, se pãstreazã într-o raclã un fragment dintr-un deget care a fost oferit de cãtre Patriarhia Ortodoxã a Ierusalimului Mãnãstirii Sfântul Ioan Iacob din cadrul Seminarului Teologic. Se pãstreazã, de asemenea, camilafca ºi metaniile Sfântului care au fost oferite Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei de cãtre ucenicul Sfântului Ioan Iacob, pãrintele Ioanichie”, a mai spus Preasfinþitul Pãrinte Varlaam Ploieºteanul. Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamþ a fost canonizat de Biserica Ortodoxã Românã în 1992. www. basilica.ro

Hramul Bisericii „Sfântul Pantelimon” din incinta Spitalului Judeþean Argeº Personalul Spitalului Judeþean Argeº a participat marþi, 27 iulie, la slujba Sfintei Liturghii oficiatã în Biserica „Sfântul Pantelimon” din incinta Spitalului. La hramul lãcaºului au mai fost prezenþi reprezentanþi ai instituþiilor locale ºi peste 1000 de credincioºi. Slujba a fost oficiatã de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. „Sfântul Mucenic Pantelimon sã ajute tuturor în

rugãciunile cãtre Dumnezeu ºi sã ajute tuturor bolnavilor din lume. Sã ne binecuvânteze Dumnezeu pentru rãbdare, pentru dragoste ºi pentru credinþa pe care aþi manifestat-o ºi o manifestaþi în continuare. Oricât de pãcãtoºi am fi, sã credem cã Dumnezeu ne salveazã”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic. Pr. Ciprian NECULA, inspector Mass Media

Argesul Ortodox Anul IX, nr. 466 - 29 iulie - 4 august 2010  

Saptamanal teologic, bisericesc si de atitudine al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului