Issuu on Google+

C M Y K

z Anul IX z nr. 455 z 13 - 19 mai 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena

Cei întocmai cu Apostolii acã istoricul Eusebiu de Cezareea (sec. IV otãrât lucru, dacã azi Sfântul Constantin d.H.) nu ne-ar fi lãsat în Istoria D H este prãznuit în întreaga lume alãturi de Bisericeascã însemnãrile sale preþioase, acum am sfânta mamã Elena, aceasta se datoreazã, mai fi mult prea sãraci în cunoaºterea adevãrurilor din primele veacuri creºtine. Duhul Sfânt, Carele pretutindeni este ºi pe toate le împlineºte, ºi-a întins aripile Sale ocrotitoare peste toate veacurile. ªi asupra lui Eusebiu de Cezareea, plinirea Duhului Sfânt a fost excepþionalã. rintre preþioasele date istorice, un capitol special cuprinde viaþa Sfântului Constantin cel Mare ºi a mamei sale Elena. Ei nu sunt sãrbãtoriþi ca regi sau împãraþi, ci ca pilde vii de smerenie ºi viaþã vrednicã de urmat. Dupã cum se ºtie, n-au fãcut parte din ierarhie ºi nici din tagma monahalã. Ceea ce a aureolat viaþa de sfinþenie a fost apostolatul lor prin decretarea libertãþii Bisericii creºtine ºi recunoaºterea ei ca instituþie spiritualã a lumii. Dupã cum se ºtie, Sfânta Elena, mama Împãratului Constantin cel Mare, era din neamul nostru traco-dac, iar Constanþiu Clor era roman din familie împãrãteascã. El moare de tânãr, în anul 306, iar fiul sãu Constantin este ales împãrat în locul tatãlui sãu. flãm din sfintele istorii cã Elena împãrãteasa era o mare luptãtoare ca militar. De aceea a fost singura femeie care a purtat „virtutea militarã”. Dar nu numai aceasta era virtutea ei cea mai mare. Citim cu admiraþie cum ºi-a eliberat toþi sclavii ºi a desfiinþat de la curte suita de doamne ºi domniþe, care huzureau în lux, intrigi ºi lucruri nefolositoare. Se îngrijea de familiile sãrace, de orfani ºi bolnavi, fiind consideratã o adevãratã mamã, nu numai împãrãteasã ºi doamnã. Fiind botezatã creºtinã din fragedã copilãrie, gândul ei era mereu la pacea imperiului ºi mai ales la libertatea religioasã. Cuprinsã de mare iubire pentru Hristos Domnul, a sãpat pe Golgota ºi a gãsit crucea pe care a fost rãstignit. rucea Mântuitorului a fost înãlþatã la 14 septembrie 327, eveniment epocal care a determinat întãrirea în credinþa creºtinã ortodoxã. Sfârºindu-se firul vieþii pãmânteºti a fost aºezatã în biserica Sfinþii Apostoli din Constantinopole, ctitoria Sfinþilor Împãraþi, apoi a fost dusã la Roma. Tronul ei ºi o parte din sicriu se aflã expuse la Muzeul Vatican. Sfântul Constantin cel Mare, fiul cel preaiubit al mamei sale Elena, a avut o mare binecuvântare de la Dumnezeu ca sã fie oblãduit de sfânta sa mamã cea mai mare parte a vieþii sale.

P

ales, cã a ascultat ºi a împlinit sfaturile preþioase ale mamei sale. Sfântul Constantin cel Mare, dupã ce ajunge împãrat, înainte de a se lupta cu Maxenþiu, vede pe cer chipul luminos al Crucii lui Hristos cu inscripþia: „În acest semn vei învinge!”, vedenie avutã, se pare, prin pãrþile noastre româneºti, la Dervent-Ostrov, în anul 312. Dupã ce învinge pe pãgânul Maxenþiu, dimpreunã cu Liciniu, dau Edictul de la Milano, în 313, recunoscând libertatea mult aºteptatã a Bisericii creºtine. Din 18 septembrie 324, Sfântul Constantin ajunge singur stãpânitor al Imperiului de Rãsãrit ºi Apus, începând mari reforme. Între

A

C

goþii care ocupaserã populaþia daco-romanã; - Convoacã primul Sinod Ecumenic la Niceea, în anul 325, unde s-au strâns 318 Sfinþi Pãrinþi dând cele 7 articole din Simbolul de credinþã; - Construieºte noul oraº pe care-l va numi Constantinopol, inaugurat la 11 mai 330, cu o grandioasã prãznuire. asã prin testament Imperiul Roman de Rãsãrit ºi Apus fiilor sãi: a) Constantin al II-lea – Britania, Galia ºi Spania; b) Constans – Italia, Iliricum ºi Africa; c) Constanþiu (Dalmatius) – Peninsula Balcanicã ºi Asia. nainte de a muri are o vedenie care l-a determinat sã doreascã botezul creºtin. Episcopul Eusebiu de Nicomidia, la reºedinþa imperialã din Nicomidia îi sãvârºeºte Sfânta Tainã a Botezului, despre care Eusebiu de Cezareea a scris pe larg în Istoria sa bisericeascã. La 21 mai 337, marele Împãrat al Rãsãritului ºi Apusului, Constantin cel Mare ºi Sfânt, pãºeºte spre zãrile albastre ale Cerului, iar trupul lui a fost aºezat în biserica Sfinþilor Apostoli din iubitul sãu oraº, Constantinopol. Peste veacuri, Sfinþii Împãraþi, întocmai cu Apostolii, Constantin ºi Elena, primesc cinstirea dupã cuviinþã a tuturor creºtinilor din lume. n România sunt numeroase biserici închinate Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena. Catedrala Patriarhalã este pusã sub patronajul sfânt al Sfinþilor Împãraþi ºi aceasta nu în mod întâmplãtor. red nestrãmutat cã Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena au cãlcat cu piciorul lor nu numai pe Dunãre cu corãbiile în cetatea Celei, ci, trecând peste podurile fãcute, au ajuns ºi în pãrþile noastre argeºene. Încã mai era cetatea Argesis! finþilor Împãraþi Constantin ºi Elena, vã rugãm sã ne întãriþi în credinþã ºi sã fim statornici!

L Î

Î

reformele întreprinse se înscriu cu precãdere: - La anul 318 decreteazã înfiinþarea justiþiei ºi a instanþelor episcopale; - Întãreºte graniþele imperiului pânã în pãrþile noastre. Îl gãsim la Romula-Molva, însoþit de episcopul locului, ªtefan; - În anul 321 dã un decret pentru organizarea Bisericii creºtine ºi orânduieºte prãznuirea Duminicii în întreg imperiul; - În acelaºi an 321 începe lupta împotriva carpilor, triburi de daci liberi, care atacau imperiul, ºi învingându-i, împãratul ia ºi numele de „Maximus Carpicum”, dupã cum a ridicat un arc de triumf la Roma; - Reface trei poduri impresionante peste Dunãre: Sucidava (Celei), Drobeta Turnu Severin ºi Cernavodã pentru a organiza rezistenþa împotriva popoarelor migratoare; - În anul 322 învinge pe sarmaþi, iar în 323 pe

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

C S

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

Omenirea se înalþã cu Hristos Hristos S-a pogorît din cer ca Fiu Veºnic al Tatãlui, dar când S-a dus sã ºadã în scaunul cinstei ºi slavei, de-a dreapta lui Dumnezeu, a luat cu El firea noastrã omeneascã. El S-a întors la Tatãl Sãu ca Dumnezeu-Om. Deci firea noastrã în întregul ei, afarã de pãcat, a fost aºezatã de-a dreapta lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât ca sã fie unul dintre noi ºi S-a înãlþat ca sã ne facã în stare sã ne înãlþãm împreunã cu El. Prin înãlþarea ºi înscãunarea lui Hristos, întreaga fire omeneascã s-a aºezat de-a dreapta

Tatãlui. Întrucât omenitatea lui Hristos a fost ridicatã la locaºurile cereºti, se va ridica ºi omenitatea noastrã. Înãlþarea Domnului este dovada cã omul a fost fãcut pentru cer, iar nu pentru mormânt; pentru slavã, iar nu pentru stricãciune. Sfântul Apostol Pavel nu ºovãie sã-i descrie pe creºtini ca fiind puºi „a ºedea întru cele cereºti întru Hristos Iisus”. (dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XV)

Scoaterea primilor oameni din Rai Am vãzut ce mare rãu e trândãvia ºi cum aceasta a fost cauza cãderii primilor oameni. Ne-am minunat ºi de judecata plinã de bunãtate pe care a fãcut-o Dumnezeu protopãrinþilor, precum ºi de deosebirea pedepselor rânduite. Pentru a ne convinge cã Stãpânului îi este strãinã rãzbunarea, citim mai departe Scriptura. a. Numirea femeii- Eva ªi a pus Adam numele femeii sale Eva, adicã Viaþã, cã ea avea sã fie mama tuturor celor vii. Tot în mod profetic. Deºi pierduse harul, chipul lui Dumnezeu în Adam s-a întunecat numai, nu s-a distrus cu totul. Ca o reminiscenþã a celui mai înalt dar primit în rai- darul profeþiei, Adam mai gãseºte resurse prin care scruteazã viitorul, numindu-ºi femeia Viaþã, pe potriva rostului ei: de rãdãcinã ºi temelie a ºirului de oameni de dupã ea. b. Pregãtirea protopãrinþilor pentru noile condiþii de existenþã ªi a fãcut Domnul Dumnezeu lui Adam ºi femeii lui îmbrãcãminte de piele ºi i-a îmbrãcat. Dumnezeu n-a trecut cu vederea pe cei creaþi de El, ajunºi într-o atât de mare ruºine ºi goliciune. Ca un tatã iubitor i-a miluit ºi-n cãderea lor. Cãci vãzându-i despuiaþi de slava împãrãteascã, acoperiþi de multã ruºine, neºtiind ce sã facã pentru a nu mai fi goi ºi urâþi, le-a fãcut El îmbrãcãminte de piele, ca semn veºnic al neascultãrii lor. Diavolul, dupã ce i-a umplut de ruºine ºi necinste, i-a lãsat sã zacã în batjocurã. Dar Dumnezeu nu i-a ocolit, ci a ridicat aceastã fiinþã cugetãtoare, hotãrând ca omul sã nu trãiascã gol ºi dezbrãcat ca dobitoacele. ªi a îngãduit hainele, ca sã ne fie continuã aducere aminte de pierderea bunãtãþilor din rai. Privind acest act în esenþã, Pãrinþii Bisericii gãsesc de cuviinþã sã ridice tâlcuirea de la stadiul literal - la sensul ei anagogic. Ei socotesc îmbrãcarea protopãrinþilor cu hainele de piele ca pe o pregãtire pentru scoaterea din rai, în sensul unei lucrãri speciale prin care Dumnezeu procedeazã la o acomodare a trupurilor lor la noile condiþii ale existenþei de dupã cãdere. Astfel, trupurile protopãrinþilor, odinioarã alcãtuiri subtile, diafane, pnevmatizate în slava raiului, care nu erau o piedicã pentru comuniunea cu duhurile sfinte, sunt îngroºate acum în plan simþual, carnal, pentru a funcþiona ca o pavãzã protectoare pentru omul intrat în robia duhurilor rãutãþii. De aceea Dumnezeu îi scoate pe oameni din rândul fãpturilor cereºti ºi îi aºeazã într-un plan inferior, pe faþa pãmântului, în rândul dobitoacelor. Pentru ca stãpânirea diavolului sã se exercite oarecum în mod indirect. Iar omul cãzut, mulþumitã negrãitei îngroºãri a trupului ºi a simþurilor, care nu mai pot sesiza duhurile, sã nu resimtã robia în intensitatea ei chinuitoare (Vezi Ierom. Serafim Rose, Sufletul dupã moarte, cap. 5, Lumea din vãzduh a duhurilor, Ed. Sofia, bucureºti, 2007, p. 67- 72). c. Scoaterea din rai ªi a zis Dumnezeu: Iatã Adam a ajuns ca unul din Noi,

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

cunoscând binele ºi rãul. ªi acum ca nu cumva sã îºi întindã mâna lui ºi sã ia din pomul vieþii, sã mãnânce ºi sã trãiascã în veci. De aceea l-a scos pe el Domnul Dumnezeu din raiul desfãtãrii, ca sã lucreze pãmântul din care a fost luat. Când Dumnezeu zice iatã Adam a ajuns ca unul din Noi, sesizãm o adâncã amãrãciune la adresa înºelãrii omului, dar ºi o dozã de ironie mustrãtoare la adresa celui care a îndrãznit la o aºa neascultare. Preocuparea ca omul cãzut sã nu mãnânce din pomul vieþii, aratã cã ºi scoaterea lui Adam din rai este o faptã a purtãrii de grijã, nicidecum de mânie respingãtoare. E dovada proniei, ca omul sã nu mãnânce din pomul vieþii, ca sã nu se înveºniceascã în pãcãtuire. d. Pedagogia noilor rânduieli Nu fãrã rost Adam a fost pus a lucra pãmântul din care a fost luat. Ci ca sã-ºi aducã aminte de starea ºi obârºia lui umilitã. Dumnezeu l-a pus pe Adam sã locuiascã totuºi în faþa raiului desfãtãrii. Aºezarea celor cãzuþi în faþa raiului este încã un semn de bunãtate ºi de iubire de oameni. Asta ca sã provoace pocãinþa. Ca sã-i doarã inima la vederea locului tuturor bunãtãþilor. Dar necontenita privire a raiului era pentru cel îndurerat ºi o mare întãrire pentru viitor. ªi a pus heruvimi ºi sabie de flacãrã vâlvâitoare, sã pãzeascã intrarea. Avem aici garanþia cã Dumnezeu se îngrijeºte ca nicio ispitã sã nu se facã peste puterile omului (I Corinteni 10, 13). Din capul locului Dumnezeu închide poarta raiului ca sã anuleze orice preocupare a diavolului de a-i împinge pe Adam ºi Eva la o îndrãznealã mai mare decât cea dintâi. Iar Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui. Iatã legea unirii trupeºti, care se dã abia dupã scoaterea din rai. Înainte de cãlcarea poruncii au dus viaþã îngereascã, nefiind deloc vorba de unire trupeascã. Înþelegem totodatã ce bun înalt ºi mare a virtutea fecioriei, dacã ea a fost întreþinutã în Rai numai prin harul cel de sus! Cã n-a fost unire trupeascã în Rai ºi cã nici nu va fi ne învaþã Însuºi Mântuitorul când îi mustrã pe saducheii care nu înþelegeau bine învierea, zicându-le: Rãtãciþi, neºtiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. La înviere nici nu se însoarã, nici nu se mãritã, ci sunt ca îngerii (Matei 22, 25-30). e. Dumnezeu dã naºterea de prunci lui Adam ºi Evei ca imagine a învierii. Cain ºi Abel ªi Eva, zãmislind, a nãscut pe Cain. Înþeleptul Dumnezeu, rânduind dãinuirea nemului omenesc ºi dupã cãdere, a îngãduit ca oamenii sã se înmulþeascã prin unire trupeascã. ªi a zis Eva: Am dobândit om prin Dumnezeu. Iatã cum pedeapsa a fãcut-o mai înþeleaptã pe femeie. Nu socoteºte copilul nãscut datoritã firii, ci lui Dumnezeu, ºi acum îºi aratã faþã de El recunoºtinþa ei. ªi a mai nãscut ºi pe Abel, fratele lui. Naºterea de moºtenitori a fost pentru protopãrinþii cãzuþi cea

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

mai mare mângâiere pentru pierderea nemuririi. Dumnezeu a smuls masca înfricoºãtoare a morþii, dãruindu-le celor dintâi oameni urmaºi. S-ar putea spune cã prin asta Dumnezeu a schiþat o imagine a învierii, rânduind ca în locul celor morþi sã se nascã alþii. f. Cain ºi Abel ªi a fost Abel pãstor de oi, iar Cain a fost lucrãtor de pãmânt. ªi dupã zile, Cain a adus Domnului jertfã din roadele pãmântului. ªi Abel a adus ºi el din cele întâi nãscute ale oilor lui. Iniþiativa jertfei observatã la cei doi, aratã cum Creatorul firii a pus în om conºtiinþa ºi ideea de Dumnezeu. ªi a cãutat Dumnezeu spre Abel ºi spre darurile lui, iar la Cain ºi la jertfele lui nu s-a uitat. Scriptura surprinde deosebirea numind daruri cele aduse de Abel, din moment ce el n-a adus jertfa la întâmplare, ci din cele întâi nãscute ale oilor ºi din pãrþile cele mai de preþ, din grãsimea lor. Iar roadele pãmântului aduse de Cain le numeºte simplu jertfe, din moment ce el nu ºi-a dat silinþa sã aleagã pe cele mai de preþ. Numai deosebirea gândului cu care a adus fiecare jertfa ºi trândãvia voinþei au fãcut ca jertfa unuia sã fie primitã ca dar, iar a celuilalt nesocotitã. g. Lepãdarea lui Cain. Dragostea lui Dumnezeu faþã de Cain ªi s-a întristat Cain foarte ºi s-a mâhnit faþa lui. Scriptura aratã, zicând astfel, cã supãrarea lui Cain a fost îndoitã. S-a supãrat nu numai cã a fost respins, ci ºi pentru cã a fost primit darul fratelui lui. Când Dumnezeu vede tulburarea peste mãsurã a lui Cain, îi aratã ºi lui, celui nerecunoscãtor, aceeaºi iubire de oameni, zicându-i: De ce te-ai întristat ºi pentru ce s-a mâhnit faþa ta? N-ai fi pãcãtuit dacã ai fi adus drept; dar n-ai împãrþit drept! Liniºteºte-te! Spre tine întoarcerea lui ºi tu îl vei stãpâni! Deci vãzându-l asaltat ºi îmbolnãvit de patima invidiei, Dumnezeu Se grãbeºte sã-i dea leacurile potrivite. Întâi îi motiveazã lepãdarea jertfei. Apoi îl încredinþeazã cã are posibilitate sã aducã jertfe curate. Îl îndeamnã la liniºte spre potolirea tulburãrii, ca nu cumva sã cadã la un pãcat ºi mai greu decât cel al invidiei. Cãci Dumnezeu ºtia de mai înainte ce are sã-i facã lui Abel, de aceea cãuta sã-l înduplece pe Cain sã se întoarc�� de la gândul ce-i încolþise în minte. Mai mult decât aceasta, Dumnezeu îl povãþuieºte stãruitor, fãgãduindu-i pe mai departe întâietatea asupra fratelui sãu ºi recunoaºterea dreptului de întâi nãscut. Cãci aºa este Stãpânul. Când vede pe careva dintre oameni gata de sãvârºirea vreunui rãu cautã degrab sã-l înduplece ºi sã-l întoarcã de la pierzare. Dar ºi dupã o atât de mare purtare de grijã, Cain n-a câºtigat nimic, alegând voinþa proprie ºi rãutatea covârºitoare. Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Canonizare PÃRINTELE IUSTIN POPOVICI a fost trecut în rândul sfinþilor Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a decis, la 29 aprilie, trecerea în rândul sfinþilor a pãrintelui Iustin Popovici. Sinodul respectiv a fixat ca zi de prãznuire a sa data de 1 iunie, sub numele Sfântul Cuvios Iustin de la Mãnãstirea Celie. În aceeaºi zi, acelaºi sinod a hotãrât ºi canonizarea unui alt pãrinte cu viaþã sfântã, Simeon, fost stareþ al Mãnãstirii Daibabe de lângã localitatea Podgoriþa (1854-1941). Slujba de proclamare a canonizãrii celor doi cuvioºi a avut loc la 2 mai, în Catedrala Sfântul Sava din Belgrad, ºi au participat atât arhiereii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât ºi reprezentanþi ai autoritãþilor de stat ºi, bineînþeles, mulþi creºtini ortodocºi sârbi. Sfântul Iustin Popovici (1894-1979) este cunoscut românilor, prin operele sale traduse ºi la noi ºi apãrute la diferite edituri creºtine. Sfântul Iustin a fost arhimandrit la Mãnãstirea Celie, doctor în teologie, profesor al Universitãþii din Belgrad ºi mai ales un mare duhovnic. Nãscut la Vranje, în ziua de Buna Vestire a anului 1894, viitorul monah Iustin a primit la botez numele Blagoje, dupã denumirea sârbeascã a marelui praznic creºtin. Pãrinþii sãi se numeau Spiridon ºi Anastasia; erau fii de clerici ºi oameni foarte credincioºi. Blagoje era cel de-al treilea copil al familiei, nãscut în urma fratelui mai mare Stoiadin ºi a surorii Stoina.

Refuzând sã fie episcop Tânãrul Blagoje a urmat cursurile de nouã ani ale Seminarului Teologic din Belgrad. În timpul Primului Rãzboi Mondial, pe când era student la seminar, a fost de ajutor la spitalul militar din Niº. În 1916, i-a cerut binecuvântarea mitropolitului Dimitrie, viitorul patriarh sârb, sã fie tuns în monahism. Dupã tundere a urmat exilul în Anglia, apoi la Petrograd, unde s-a înscris la Academia Teologicã, dar în curând, dupã Revoluþia bolºevicã, a mers din nou în Anglia, înscriindu-se la cursurile de teologie la Universitatea din Oxford. Teza de doctorat, scrisã în aceastã perioadã, „Religia ºi filosofia la Dostoievski“, a iscat controverse în mediul academic, fãcându-l pe cãlugãrul Iustin sã revinã, în 1919, acasã, fãrã diplomã. La scurt timp dupã întoarcerea în Serbia, patriarhul Dimitrie l-a trimis în Grecia, unde a continuat studiile teologice. La Atena, pãrintele Iustin a obþinut diploma de doctor în teologie, cu disertaþia „Problema personalitãþii ºi a cunoaºterii în învãþãturile Sf. Macarie Egipteanul“, pe care a susþinut-o în 1926. În 1921 s-a întors în Serbia ºi a fost desemnat profesor la Seminarul din Carloviþ. A predat Noul Testament, Dogmatica ºi Patrologia. La Seminarul din Carloviþ a fost hirotonit ieromonah. În timpul revenirii multor locuitori ai Cehoslovaciei la ortodoxie, Sinodul Bisericii Sârbe l-a trimis pe pãrintele Iustin ca vicar al episcopului Iosif Cvijovici. Ulterior, sinodul a decis hirotonirea sa în treapta de episcop, dar pãrintele Iustin a refuzat cinstea episcopalã, spunând cã nu este vrednic de aceasta. Într-o zi superbã ºi binecuvântatã de Dumnezeu, pe 27 aprilie 2010, a avut loc la Topoloveni, cu binecuvântarea ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, o acþiune internaþionalã cu ecouri locale, patronatã de Catedrala „Sfântul Gheorghe” sub conducerea pãrintelui protopop Daniel Turturoiu ºi a doamnei profesoare Liliana Turturoiu. Acþiunea a avut ca scop mediatizarea relaþiilor interpersonale dintre elevii ºi studenþii din Zonele Judeþului Argeº. La aceastã acþiune au participat elevii Liceului Teoretic „Ion Mihalache” ºi copiii Centrului de zi „ªi copiilor le pasã” din Topoloveni sub îndrumarea doamnei profesoare Liliana Turturoiu, elevii Colegiului Naþional Liceal „Al. Odobescu” sub îndrumarea noastrã, cât ºi invitaþi din Curtea de Argeº, elevii de la Colegiul Naþional Pedagogic din Gãeºti, profesori de religie ºi preoþi din localitate. Invitaþii au sosit în jurul orelor 11.00 unde au fost primiþi de cãtre gazdele simpozionului ºi de cãtre invitaþii speciali: Fratele James ºi Killian din Comunitatea internaþionalã Taize din Franþa. Dupã masa de prânz de la Centrul de zi „ªi copiilor le pasã” toþi invitaþii au mers în interiorul catedralei „Sfântul Gheorghe” unde au participat la studiul biblic „Pilda Bunului Samarinean” urmatã de o dramatizare ºi de anumite work-shop-uri cu temele: „Iubire

Arestat de comuniºti Din 1934 a fost numit profesor la Facultatea de Teologie din Belgrad ºi, împreunã cu Branislav Petronievici, a pus bazele Societãþii filosofice sârbe (1938). A tradus literaturã teologicã ºi asceticã ºi a scris cele douã volume ale Dogmaticii. Dupã timpul tulbure al celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pãrintele Iustin a vieþuit mai mult la mãnãstirile din zona canionului OvcarKablar, unde a ºi fost arestat de autoritãþile comuniste. În 1948, dupã petrecerea unei luni în închisoarea din Belgrad ºi eliberarea sa, urmare mijlocirii patriarhului Gavriil, pãrintele Iustin s-a retras la mãnãstirea de maici Celie. De atunci ºi pânã la sfârºitul

în acelaºi timp, o forþã moralã creatoare, care, prin asemãnarea cu Dumnezeu, pe calea desãvârºirii ascetice ºi harice, înmulþeºte în om vederea ºi înþelegerea lui Dumnezeu ºi a lumii. Învierea prin Duhul Sfânt este singura artã care, dintr-o creaturã pestriþã ºi complicatã, îl face pe om personalitate asemãnãtoare cu Dumenezeu, dupã chipul lui Hristos. Cunoaºterea lui Dumnezeu, în Duhul Sfânt, este compusã, astfel, din acele adevãruri despre Dumnezeu, lume ºi om, numite de cãtre Biserica Ortodoxã dogme ale credinþei. De aceea, Dogmatica este ºtiinþa despre adevãrurile eterne ale lui Dumnezeu, care le sunt descoperite oamenilor, pentru ca aceºtia sã ºi le asume, efectiv, ºi prin aceasta sã atingã scopul veºnic al existenþei lor, cãlãtoria martiricã de la nefiinþã la Atotfiinþare...”.

„Vieþile sfinþilor”, în 12 volume Din 1972, arhimandritul Iustin a început sã publice o altã lucrare foarte importantã, în 12 volume, despre sfinþii Bisericii Ortodoxe, intitulatã Vieþile Sfinþilor. Odatã cu editarea Vieþilor sfinþilor, a cãror traducere Sfântul Iustin a început-o dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, au apãrut ºi ediþii separate ale vieþilor celor mai cunoscuþi sfinþi sârbi. Lucrarea a devenit normativã, iar obiectul de studiu aghiologie a fost introdus în rândul materiilor obligatorii ale seminarelor teologice din Serbia. Pãrintele Ilie Cleopa ºi Sfântul Iustin Popovici

vieþii, pãrintele Iustin a predicat cu neînfricare, fapt pentru care a fost aproape continuu urmãrit ºi persecutat. Sfântul Iustin este, prin scrierile sale, un critic la adresa miºcãrii ecumenice. De ziua Bunei Vestiri a anului 1979, pãrintele Iustin a adormit întru nãdejdea învierii, iar acum mijloceºte înaintea Tronului Celui Preaînalt pentru toþi creºtinii ortodocºi.

Cãlãtoria martiricã spre Atotfiinþare Pentru a pãtrunde în duhul teologhisirii arhimandritului Iustin Popovici, credem cã este util sã redãm câteva din gândurile sale, incluse în Dogmaticã, ºi sã descriem, pe scurt, lucrarea Vieþile sfinþilor. În precuvântarea la primul volum al Dogmaticii, Sfântul Iustin scria: „Miºcat din nefiinþã spre Atotfiinþare, omul, îmbrãcat în formele minunate ale materiei ºi duhului, cãlãtoreºte prin tainele minunate ale lui Dumnezeu. Cu cât mai departe este el de nefiinþã ºi, respectiv, mai aproape de Atotfiinþare, cu atât mai mult înseteazã dupã nemurire ºi nepãtimire, dupã nepãtruns ºi veºnic. Numai cã ºi cãtre nefiinþare omul este atras în mod tiranic, pãcatul ºi moartea voind cu nesaþ sã-i fure sufletul. Toatã înþelepciunea vieþii constã în învingerea nefiinþãrii din interior ºi din exterior ºi afundarea în Atotfiinþare. Despre aceastã înþelepciune ne învaþã Sfântul Duh, Care este înþelepciune ºi cunoaºtere... gândul la Dumnezeu ºi la Duhul Sfânt reprezintã,

Adâncurile metafizice Sfântul Iustin spunea cã sfinþii sunt întrupãri vii ale adevãrurilor revelate de Dumnezeu, purtãtori, propovãduitori ºi mãrturisitori ai acestor adevãruri, iar dogmatistul ortodox trebuie sã apeleze, în scrierile sale, la sfinþi, sã înveþe de la ei, sã fie împreunã cu ei în rugãciune, post ºi trezvie duhovniceascã, fiindcã doar astfel munca lui va fi o lucrare înþeleaptã. Sfântul Iustin scria cã ontologia personalitãþii umane înseamnã asemãnarea cu Dumnezeu a acesteia. Prin aceasta omului îi sunt descoperite toate puterile dumnezeieºti. „Valoarea omului se dovedeºte prin ceea ce reprezintã lumea sa interioarã, care are atingere, în virtutea inconprehensibilitãþii sale, cu Realitatea Absolutã, purtãtorul Cãreia se ºi face. Menþinând o astfel de legãturã, adicã asumându-ºi infinitatea împãrãþiei duhovniceºti, creºtinul, în virtutea creºterii sale spirituale, devine fãrã sfârºit, deºi nu este fãrã început. ªi, într-adevãr, cine poate cerceta adâncurile metafizice ale omului? Duhul omului tinde, firesc, sã înþeleagã tainicul”. Având în vedere ºi componenta naturalã, Sfântul Iustin a rãspuns în felul urmãtor marii provocãri a antropologiei: „Se poate conchide cã omul este om anume pentru cã este purtãtor al darului suprafiresc personal, care se manifestã sub forma desãvârºirii, creaþiei, activitãþii mentale”. Astfel, Sfântul Iustin scria cã tendinþa umanã spre eternitate ºi nemurire aparþine însãºi firii sufletului omenesc. „Adevãrata devenire a omului constã în biruinþa asupra morþii ºi transfigurarea finalã a sufletului ºi a trupului, eliberarea de pãcat ºi rãu, care sunt sursele morþii”. www basilica. ro

„Iubire ºi toleranþã” în adevãr ºi toleranþã între generaþii”, „Iubire ºi toleranþã interconfesionalã” ºi „Iubire ºi toleranþã între naþiuni”. Aici atmosferã studenþeascã, de rugãciune, de meditaþie, de reflecþii biblice, muncã voluntarã, ºi alte activitãþi culturale: muzicã, desene pe asfalt pentru copiii de la centru. Atmosferã deschisã, cu un tonus verbal deosebit, cu un program destul de variat ºi bine organizat. Aici gãsim un nou stil de viaþã, o nouã experienþã utilã pentru noi toþi. Dupã ceaiul de la ora 16.00, la orele 16.30 au fost premiaþi câºtigãtorii Concursului „Crezul meu”. Redãm mai jos unul dintre eseurile premiate, aparþinând elevei Adriana Vlaicu de la Liceul Teoretic „Ion Mihalache” – clasa a VII-a din cadrul Parohiei Ciocãneºti, Comuna Cãlineºti: Mã descopãr ca fiind aceeaºi persoanã, dar un alt “eu”, ce îºi cautã menirea, ce îºi cautã sinele, într-o lume ce aleargã dupã concreteþe, dovezi, uitându-ºi instinctele, înãlþarea, ºi mai presus credinþa. Orbiþi de mãreþia ºtiinþei,

aflaþi în cãutarea rãspunsurilor, ale cãror întrebãri nu au fost puse niciodatã, lãsãm în urmã cuvântul lui Dumnezeu ce ar trebui sã ne conducã cãtre noi înºine, un noi mai pur, un noi sacru. Privim în jur: oameni, suflete, cãldurã, vise, apã, zbor, înalt… Cum? Cum de toate astea nu constituie elementele in nuce ale unor întrebãri ce ezitã sã capete concreteþe? Cum de misterul propriei noastre existenþe nu ne face sã ne îndreptãm privirea spre cer ºi sã conºtientizãm cã acolo sus, se aflã El. În spatele fiecãrui lucru se aflã El. Ne dã cuvânt, ne dã vis, ne dã speranþã, ne dã o lume. Însã spiritul uman oscileazã între credinþã oarbã ºi nevoia de dovezi, nevoie ce ne defineºte, pânã la urmã ca om, om care pãcãtuieºte însã tindem sã spunem din tot sufletul „Cred întrUnul Dumnezeu…”, Cred, cred în existenþa Lui, cred cã tainele, istoria, miracolele sunt indicii cãtre adevãrata credinþã, cãtre Împãrãþia Sa. Suflet cald, iertare, bucurie, înãlþare, înger. Cum pot fi ele numite doar cuvinte? Nu! Pentru

mine sunt emoþii, emoþii vibrante ce se înalþã cãtre cer… Îmi deschid aripile, încerc sã ating albastrul. Norii mã sufocã, iar înaltul mã ameþeºte. Când nu ai nimic, atunci când simþi cã lumea se prãbuºeºte, ºi nu mai ai nimic clar în care sã speri, îþi rãmâne credinþa, credinþa cã poþi mai mult, credinþa cã Dumnezeu este Dumnezeu ºi are El un plan pentru toate. El este speranþa care te ajutã sã înaintezi, puterea care te lasã sã crezi, El este lumina care te îndrumã cãtre locul unde gãseºti pace… din nou. Aºa cã nu înþeleg cum de putem rãmâne impasibili ºi sã nu fim atinºi de toate astea? Poate clama furtuna, dã pace, ne þine de mânã în drumul nostru prin viaþã. Nu voi lãsa realitatea sã îndepãrteze de ceea ce conteazã cu adevãrat: credinþa… ultimul lucru care rãmâne într-un tãrâm atins de rãu ºi imposibilitatea de spera. El este tot ce avem nevoie, iar sufletul nostru nu este altceva decât jertfã pentru împlinirea idealului de uniune cu Dumnezeu. Sperã ºi crede, ºi nu uita cã mereu vei fi ajutat!... Aceastã festivitate s-a încheiat prin participarea tuturor invitaþilor la Slujba de Vecernie ºi la rugãciunile de mulþumire cãtre Dumnezeu, cât ºi la un moment de liniºte totalã, preþ de 10 minute, în care fiecare dintre noi am avut rãgaz sã ne adunãm gândurile ºi sã adresãm rugãciunile noastre cãtre Dumnezeu… Prof. Ion-Valeriu HIU

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã

Pãstrarea ºi citirea cãrþii Apostolului

Situaþia necorespunzãtoare în care se aflã în anumite biserici cartea Apostolului ºi lipsa de evlavie cu care este folosit de cãtre unii cântãreþi contravine normelor de pãstrare ºi citire cu sfinþenie a acestei cãrþi de cult ce conþine texte inspirate ºi sfinte, la fel ca ºi pericopele Sfintei Evanghelii.

Ce este „Apostolul“? „Apostolul“ cuprinde Faptele Apostolilor ºi Epistolele cuprinse în Noul Testament ºi din care se citesc pericope înainte de citirea Evangheliei, în timpul slujbei Sfintei Liturghii. „Apostolul“ este o carte care aparþine stranei ºi cuprinde prochimenele, aliluiarele, chinonicele ºi antifoanele de la Sfânta Liturghie.

Cum îngrijim „Apostolul“? Aceastã carte de cult este sfântã, întrucât fragmentele de citit pe care le cuprinde sunt sfinte, ca de altfel fiecare lecturã sau cântare care se face la Sfânta Liturghie. Acest ultim fapt ne obligã la o pãstrare îngrijitã ºi atentã a acestei cãrþi de cult. Se va evita folosirea cu neatenþie, deteriorarea sau manipularea neglijentã a paginilor sau a coperþilor cãrþii. De asemenea se va cãuta ca amplasarea acesteia sã se facã în în stranã sau într-un dulap special pentru a feri „Apostolul“ de praf sau alte neajunsuri.

Folosirea în cult. Ordinea citirii în Sfânta Liturghie Cartea Apostolului este folositã la slujbele ce au în rânduiala lor lecturarea de pericope apostolice. În ritualul Sfintei Liturghii, citirea cãrþii Apostolului este rânduitã dupã cântarea Trisaghionului ºi înainte de lecturarea pericopei evanghelice a Sfintei Evanghelii. Am putea întreba în mod firesc: De ce nu se citeºte mai întâi Evanghelia? Pentru cã

cele grãite de Domnul Însuºi ne înfãþiºeazã arãtarea Lui mai lãmurit decât cele spuse de Apostoli... De aceea este potrivit sã se citeascã Apostolul înaintea Evangheliei, vrând sã se arate astfel cã manifestarea Domnului în lume s-a fãcut treptat. Tot pentru acest motiv, lucrurile care amintesc arãtarea Lui deplinã sunt pãstrate pentru partea de la urmã a slujbei (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieºtii Liturghii, 22, 4-5).

Biserica veche se citea la Sfânta Liturghie ºi pericopa sau pericopele din Vechiul Testament, aºa cum se face ºi la Liturghia noastrã din ajunul marilor praznice ºi alte câteva cazuri. Acestea precedau lecturile din Noul Testament. Aveam, cu alte cuvinte, o scarã ascendentã: Vechiul TestamentEpistole- Evanghelie. Aºa cum Hristos i-a trimis pe Apostoli „înaintea feþei Lui” (Luca 10, 1), tot aºa ºi lectura apostolicã se face „înaintea feþei” Evangheliei. ªi în aceleºi mod în care la procesiunile bisericeºti cei ce au rangurile cele mai mici merg înainte ºi sunt urmaþi de preoþi ºi de episcopi, tot aºa ºi lectura evanghelicã vine la urmã în ºirul lecturilor.

Pentru ce motiv „Apostolul“ precedã Sfânta Evanghelie? Cum trebuie sã se Întreaga ordine transmisã în Liturghia noastrã este pregãteascã citeþul? întemeiatã pe baze teologice foarte tari. Lectura apostolicã ºi „Apostolul“ se pune în mod voit pe locul al doilea faþã de lectura evanghelicã ºi de Evanghelie. Aceasta nu înseamnã cã nu sunt amândouã cãrþi ale Noului Testament ºi în mod egal inspirate. Pãrinþii care au rânduit cele din cultul nostru nu erau mai puþin ortodocºi decât noi. Lectura apostolicã se pune înaintea celei evanghelice în toate cazurile liturgice. Acest lucru pare incoerent din punct de vedere istoric, deoarece în ºirul transmis al cãrþilor Noului Testament sunt puse întâi Evangheliile ºi deoarece mai întâi a predicat Hristos ºi dupã aceea Apostolii. Însã în afara faptului cã ºi din punct de vedere istoric cele mai vechi cãrþi ale Noului Testament sunt Epistolele Apostolilor ºi în cultul dumnezeiesc au intrat mai întâi lectura Epistolelor ºi dupã aceea a Evangheliilor, Apostolul se citeºte înaintea Evangheliei pentru a se arãta importanþa celei de-a doua. În

Ar fi ideal ca cel ce urmeazã sã citeascã Apostolul sã îl studieze în prealabil acasã. Citirea de mai înainte a pericopei apostolice de cãtre citeþ separat este de dorit înaintea citirii sale publice în cadrul solemn al Sfintei Liturghii. Preotul trebuie sã aibã iniþiativa aceasta ºi din duminica anterioarã sã stabileascã cine va citi „Apostolul“ în duminica urmãtoare ºi sã îi dea în grijã cartea pentru ca acela sã studieze pericopa. În felul acesta se vor evita erorile de citire, care, din nefericire, sunt des întâlnite. Însã cel puþin o citire fugarã înainte de citirea publicã ar fi foarte folositoare. De ce? Întrucât nu toþi citeþii nu sunt citeþi de profesie cu pregãtirea corespunzãtoare ºi, într-un oarecare fel, ar trebui sã citeascã pericopele apostolice care sunt uneori mai dificile de lecturat decât cele evanghelice.

Aspecte practice Promovarea ºi valorificarea citirii apostolice se impune fãcutã, însã în cadrele prevãzute ºi hotãrâte de tradiþia liturgicã. Modul cel mai serios de abordare a cerinþei acesteia ar fi sã urmãrim îmbunãtãþirea modului de citire, precum ºi interpretarea acestor texte. Cu alte cuvinte, atunci când citirea este fãcutã melodic de persoanele potrivite, în modul tradiþional, dar curat ºi dupã înþeles, fãrã erori de citire ºi demonstraþii vocalistice care schimbã „citirea” în cântare lipsitã de vlagã. Aceastã lucrare este extrem de serioasã ºi urgentã deoarece, sã nu ne înºelãm, foarte puþini din popor înþeleg fie ºi parþial textele apostolice. (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 147-154). Diac. Prof. Gabriel FIRUÞÃ

MAEªTRII AI PICTURII BISERICEªTI din Þara Româneascã a celui de-al XVI-lea veac (II) -Continuare din numãrul trecutÎn tratatele de istorie, apare frecvent o reproducere dupã cel mai reprezentativ tablou votiv al operei lui Dobromir din Târgoviºte. Acesta înfãþiºeazã pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab cu soþia sa Despina Miliþa, în veºminte domneºti, cu coroanã pe cap, în mâinile lor susþinând mânãstirea de la Curtea de Argeº, la scarã redusã, având pe cei ºase copii în faþa lor. Personajele sunt monumentale, solemne, cu atitudini majestuoase. Chipurile acestora, uºor distante, posedã o nobleþe ºi o seninãtate aparte. Desenul este ferm ºi paleta de culori vie, subtil armonizatã. Maestrul utilizeazã cu precãdere albastrul, verdele ºi roºul, iar pentru a conferi somptuozitate întregului ansamblu, adaugã aurul. Lucrarea era executatã în tempera pe lemn. Deºi se respectau canoanele iconografice tradiþionale, Dobromir încearcã o desprindere de pictura bizantinã ºi de autohtonizare a ei. Alte tablouri votive redau pe domniþa Ruxandra, fiica Sfântului Voievod, cãsãtoritã cu Radu Vodã de la Afumaþi sub domnia cãruia s-au finalizat lucrãrile de zugrãvire a ctitoriei Basarabene; pe Nicolae Alexandru, pe Mircea cel Bãtrân al cãrui chip a fost copiat dupã cel de la Cozia; pe Radu cel Mare ºi pe cneazul sârb Lazãr. A pictat figuri de sfinºi militari, scena Deisis cu cele trei personaje: Mântuitorul, Preasfânta Feciorã Maria ºi Sfântul Ioan Botezãtorul înaripat; pe regele Solomon, figuri

4

de îngeri. De la Dobromir cel Bãtrân avem ºi o icoanã ce-l înfãþiºeazã pe Sfântul Ierarh Nicolae binecuvântând. Cu ocazia restaurãrii din anii 1875-1885, panouri din fresca originalã de la Argeº, aparþinând secolului al XVIlea, au fost strãmutate, prin grija lui Grigore Tocilescu, la Muzeul Naþional de Antichitãþi din Bucureºti (prin anii ’80 se pãstrau la Muzeul de Artã al României, secþia Artã veche româneascã, precum ºi în Muzeul de Istorie al României). Voind sã dãruiascã ºi ucenicilor sãi din preaplinul iscusinþei lui, Dobromir cel Bãtrân, în calitate de ºef al atelierului domnesc de picturã, s-a dovedit a fi un veritabil îndrumãtor de ºcoalã în primele decenii ale celui de-al XVI-lea veac. Al doilea Dobromir, zis ºi „cel tânãr”, probabil fiu al lui Dobromir zugravul, a fost, ca ºi mentorul sãu, un merituos reprezentant al

renumitei ºcoli de picturã de la Târgoviºte, a cãrei rodnicã activitate s-a desfãºurat pânã cãtre jumãtatea secolului al XVII-lea. Dobromir cel Tânãr este principalul autor al frescelor de la biserica Mânãstirii Snagov, executate cu mãiestrie în anul 1563, în vremea domniei lui Petru cel Tânãr (15591568), fiul ºi urmaºul lui Mircea Ciobanul. Încã se respectã, în mare, vechile canoane în stilul iconografic. Astfel, în pronaos sunt redate Acatistul Maicii Domnului, scene din vieþile sfinþilor ºi sinoadele ecumenice. Tablourile votive înfãþiºeazã figurile domnilor munteni: Neagoe Basarab cu fiul sãu Teodosie, Mircea Ciobanul cu trei fii ºi Doamna Chiajna. Deºi restaurate în

decursul veacurilor, picturile Mânãstirii Snagov impresioneazã prin rafinamentul compoziþiei, prin calitatea desenului ºi prin echilibrul cromatic al ansamblului. La porunca vornicului Nedelcu Bãlãceanu, Dobromir cel Tânãr realiza, în anul 1564, picturile pronaosului bisericii Mânãstirii Tismana ridicatã de ieromonahul Nicodim, cu sprijinul domnitorului Radu I, reconstruitã de Radu cel Mare la începutul secolului al XVIlea. Tânãrul maestru Dobromir a fost capabil de o rarã fantezie în redarea fizionomiilor, în expresivitatea atitudinilor, dar ºi în diversitatea amãnuntelor de costumaþie. În anul 1574, Dobromir cel Tânãr picta altarul ºi naosul bisericii Mânãstirii Bucovãþ (Craiova). În altar sunt reprezentate Liturghia arhiereascã ºi împãrtãºirea apostolilor. În naos apare tabloul votiv al lui Alexandru al II-lea Mircea, al soþiei sale Ecaterina Salvaressi ºi al fraþilor sãi, Milaº ºi Petru ªchiopul. Tot aici sunt zugrãvite: Duminica tuturor sfinþilor, scene din ciclul Patimilor, Adormirea Maicii Domnului, figuri de sfinþi. Prin siluetele graþioase ºi prelungi ale personajelor, prin vigoarea desenului, prin ºtiinþa îmbinãrilor de culoare, ansamblul de la Bucovãþ se înscrie ºi el în suita frescelor demare valoare alesecolului al XVI-lea. Amalia CORNÃÞEANU


Argeºul Ortodox

FAMILIA „biserica din casã”

Jugul pretenþiilor pãrinþilor pe grumazul copiilor. Adolescenþii (III) Adolescentul zilelor noastre a devenit posomorât, înrãit ºi închis în sine? Refuzã toate manifestãrile exterioare ale credinþei (posturile, rugãciunile alãturi de familie, mersul la bisericã etc.)? Care sã fie cauza ºi cum trebuie îndrumaþi pãrinþii pentru depãºirea acestui neajuns? Cine este de vinã: pãrintele sau copilul? Pãrinþii ar fi trebuit sã se aºtepte la aºa ceva încã din prima zi în care au vãzut plictisealã ºi întristare în ochii copilului, ca rãspuns la îndemnurile lor de a se ruga, merge la bisericã º.a.m.d. I se vorbeºte despre mângâierile harice care trebuie sã înlocuiascã pentru sufletul credinciosului bunãtãþile pãmânteºti. Dar pânã la mângâierile harice trebuie sã creºti, sã ajungi la statura cuvenitã! Duhul lui Dumnezeu trebuie agonisit! Trebuie biruite lãuntric înclinaþiile rele, iar luptãtorul trebuie sã aibã în primul rând înþelepciune. ªi tocmai înþelepciune n-are copilul. De aceea, „jugul” religiei îl apasã ºi îl zdrobeºte dacã a fost pus asupra lui din copilãrie ºi fãrã prudenþã, ci cu exigenþe din cale afarã de stricte. Trebuie sã ne temem mai mult de pericolul „sãrãrii” excesive decât de cel al „sãrãrii” insuficiente. Nu poþi altoi cu de-a sila harul în suflet. Pãrinþii au trebuinþã de înþelepciune de ºarpe, pentru primirea cãreia ar trebui sã se roage lui Dumnezeu cu osârdie ºi cãldurã. Nu poþi aborda întotdeauna doar prin ºabloane problema educaþiei copiilor. Trebuie luatã în calcul ereditatea ºi faptul cã pãrinþii înºiºi sunt oameni pãcãtoºi. Sunt tot felul de cãrþi despre educaþie scrise de parcã pãrinþii ar fi deja sfinþi ºi odraslele lor ar trebui, prin urmare, sã fie tot sfinte. De fapt, pãrinþii înºiºi cad fãrã încetare în pãcat, ºi copiii vãd încã din scutece pãcatul în jurul lor... Ca atare, atenþia fundamentalã a pãrinþilor trebuie îndreptatã asupra propriei creºteri duhovniceºti, asupra educãrii de sine. Cine nu s-a educat pe sine, oare cum va putea sã educe un alt suflet? Pãnã la vârsta de ºapte ani, când copilul nu înþelege de vorbã bunã, poate fi silit sã se supunã prin întrebuinþarea pedepsei; asupra adolescenþilor trebuie sã se acþioneze însã doar prin convingere, altfel rezultatele vor fi negreºit rele: se va termina cu prietenia dintre educatori ºi copii, se va termina, în general, cu înrâurirea adulþilor. Dacã copilul nu-ºi iubeºte tatãl ºi mama, degeaba se strãduiesc aceºtia sã-i aleagã cãrþile, anturajul etc. De aceea trebuie în primul rând pãstrate dragostea ºi respectul copiilor. Odatã ce ei au pierdut acestea, îi vei pierde ºi pe copii. Ca atare, se cuvine uneori sã fie coborât nivelul exigenþelor faþã de aceºtia, adicã trebuie sã fim îngãduitori faþã de ei ºi sã îi iertãm, aºa cum ºi Hristos ne iartã pe noi. Pãrinþii trebuie sã þinã seama de faptul cã vrãjmaºul seamãnã tot timpul neghine în sufletul neîntãrit, nechibzuit, influenþabil al copilului... Principalul este contactul cu copiii ºi conºtiinþa curatã înaintea lui Dumnezeu. (Viaþa de familie, Sfaturile unei preotese cu privire la creºterea copiilor, Ed. Sophia, Ed. Cartea Ortodoxã, Bucureºti, 2009, pag. 95-99). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXI)

Plecarea capetelor ºi rugãciunea înainte de ridicarea darurilor Dupã Tatãl nostru urmeazã rugãciunea plecãrii capetelor. Pace tuturor!, zice preotul. ªi duhului Tãu!, rãspunde poporul. Pacea trebuie sã stãpâneascã în inimile noastre ale tuturor (preot ºi credincioºi) ºi nu conºtiinþele tulburate ºi gândurile rãvãºite, nu patima, rãutatea, cearta, viclenia, necredinþa, îndoiala, indiferenþa ºi, în general, pãcatul. Cuvintele preotului: Pace tuturor! se aseamãnã cu „Pace vouã!” ale lui Hristos Cel înviat cãtre Apostolii înfricoºaþi. În continuare preotul zice: „Capetele noastre Domnului sã le plecãm”! Poporul rãspunde: Þie Doamne! Preotul rosteºte acum în tainã rugãciunea: Mulþumim Þie, Împãrate nevãzut, Cel ce toate Le-ai fãcut cu puterea Ta cea nemãsuratã, ºi cu mulþimea milei Tale din nefiinþã la fiinþã toate Le-ai adus. Însuþi, Stãpâne, cautã din cer spre cei ce ºi-au plecat Þie capetele lor; cã nu le-au plecat trupului ºi sângelui, ci Þie, înfricoºãtorului Dumnezeu. Tu deci, Stãpâne, cele puse înainte nouã tuturor, spre bine le tocmeºte, dupã trebuinþa deosebitã a fiecãruia: cu cei ce cãlãtoresc pe ape, pe uscat ºi prin aer, împreunã cãlãtoreºte, pe cei bolnavi îi tãmãduieºte, Cel ce eºti Doctorul sufletelor ºi al trupurilor noastre. Cu harul ºi cu îndurãrile ºi cu iubirea de oameni a Unuia nãscut Fiului Tãu, cu Care eºti binecuvântat, împreunã cu preasfântul ºi bunul ºi de viaþã fãcãtorul Tãu Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Poporul: Amin! Sfântul Nicolae Cabasila, explicând Rugãciunea plecãrii capetelor spune cã aceasta: „cheamã pe credincioºi sã-L recunoascã pe Dumnezeu, ca pe Domnul lor ºi sã arate faþã de El ascultare, precum robul faþã de stãpân”. Atunci credincioºii pleacã capul, nu doar pentru cã este din fire Domn, Creator ºi Dumnezeu, dar ºi cã fiind robi, au fost rãscumpãraþi de El prin Sângele Unuia nãscut Fiului Sãu ºi au devenit fii, pentru cã acelaºi Sânge al lui Hristos le-a desfiinþat robia ºi le-a dat înfierea. ªi în timp ce toþi înclinã capul, preotul în tãcere îºi exprimã recunoºtinþa faþã de Dumnezeu pentru întreaga creaþie ºi se roagã pentru cele ce sunt de folos tuturor, pomeneºte pe Dumnezeu ºi numele Unuia Nãscut Fiului Lui, harul ºi iubirea Lui de oameni, ca sã dobândeascã împlinirea cererilor. Dupã aceea adaugã doxologia, ca ea sã fie ascultatã de credincioºi, ºi sã-i facã astfel, pãrtaºi laudei Sfintei Treimi. Deci, rugãm pe

Domnul sã ne izbãveascã de greutãþi ºi piedici, sã ne dea ceea ce trebuie ºi ceea ce este necesar existenþei noastre, trupeºti ºi sufleteºti. Îl mai rugãm sã cãlãtoreascã cu toþi aceia ce cãlãtoresc pe mãrile învolburate, prin aer ºi pe uscat, sã-i mângâie pe cei îndureraþi ºi sã-i vindece pe cei bolnavi, El, Iubitorul de oameni ºi Doctorul sufletelor ºi al trupurilor noastre. ... slujitor smerit era ºi pãrintele Grigorie duhovnicul. Odatã, aºa cum povestea el însuºi, era Joia Mare. La sfârºitul Sfintei Liturghii, în mica lui bisericuþã a venit un tânãr cãlugãr care þinea o candelã aprinsã. A intrat în Sfântul Altar ºi i-a zis pãrintelui Grigorie: - Pãrinte duhovnic, sã nu consumi, te rog, toatã Sfânta Împãrtãºanie pentru cã trei fraþi care stau mai sus au nevoie de Împãrtãºanie. De aceea am venit sã te iau. A fãcut ascultare imediat ºi, fãrã sã întrebe nimic pe cãlugãr, l-a urmat. Tânãrul mergea în faþã iar pãrintele Grigorie cu preacuratele Taine, în spatele lui. Cu tot urcuºul abrupt, potecile strâmte de prin munþi ºi vârsta lui înaintatã, fãrã sã simtã obosealã sau nemulþumire, a ajuns la o peºterã mai largã unde îl aºteptau cei trei pustnici înaintaþi în vârstã. Ia împãrtãºit cu preacuratele Taine, iar aceia dupã ce i-au mulþumit, i-au zis rugãtor: „Sã vii ºi la anul pãrinte în Joia Mare sã ne împãrtãºeºti, însã fãrã sã spui cuiva despre ce-ai vãzut aici”. Le-a promis, fãrã sã-i întrebe absolut nimic ºi întovãrãºit de tânãrul cãlugãr, s-a întors. La intrarea în bisericuþã tânãrul a depus metanie, a sãrutat Sfântul Potir ºi i-a zis cu glas dulce, cã va veni anul viitor. Plecând, pãrintele Grigorie s-a întors sã-l vadã urcând cãrarea, dar nu l-a vãzut nicãieri. Toate acestea l-au înfricoºat, dar pãzind porunca, n-a spus nimãnui. Aceasta s-a repetat în acelaºi mod urmãtorii doi ani. Se apropia al patrulea an de Paºte. În sâmbãta lui Lazãr, toþi pãrinþii schitului fãceau priveghere pentru Duminica Floriilor. Dupã ce s-a încheiat privegherea s-au adunat sã mãnânce, ºi se întrebau dacã mai existã vechii anahoreþi sau ceata puþinilor Fericiþi. Cei mai mulþi spuneau cu convingere cã au trecut acele vremuri bune, ºi cã acum cãlugãria a decãzut (era în jurul anului 1890). Deodatã, pãrintele Grigorie, fie din neluare aminte, fie din voia lui Dumnezeu a zis: - Existã ºi astãzi, cu harul lui Dumnezeu. - Unde? l-au întrebat. - Uite aici, deasupra Emonului, care este înainte de

Athon, ºi a arãtat cu mâna. Mãrturisirea lui i-a miºcat pe toþi, dar n-au zis niciun cuvânt. Pãrintele Grigorie s-a întors la coliba lui din pustiu, necãjit ºi amãrât pentru aceastã descoperire nesãbuitã. Dupã patru zile a apãrut acelaºi cãlugãr ºi i-a fãcut semn, iar el a luat Sfintele Daruri ºi l-a urmãrit în peºtera unde erau cei trei Fericiþi pustnici. Dupã ce i-a împãrtãºit cu preacuratele Taine cel mai bãtrân dintre ei i-a zis: - Pentru ce pãrinte duhovnic ai încãlcat porunca ºi ne-ai descoperit fraþilor? Pãrintele Grigorie n-a rãspuns.... - Pentru aceastã sporovãialã, sã nu mai vii la anul cu Sfintele Taine. Dacã însã vei veni, ne vei gãsi aºa cum va vrea Bunul Dumnezeu. ªi iar te rugãm, sã nu mai vorbeºti despre noi... A plecat zdrobit ºi umilit. A înþeles însã, cã avea de-a face cu bãrbaþi sfinþi, cu anahoreþi Fericiþi ºi dumnezeieºti, pe care îi gãseºti rar, chiar ºi printre cãlugãri. În anul urmãtor nu s-a mai dus sã-i împãrtãºeascã, dar nici n-a mai venit tânãrul cãlugãr. Luând însã, dupã un timp anafura ºi aghiasmã, s-a urcat cu foarte multã greutate pânã la peºteri, i-a cãutat ºi i-a gãsit pe cei trei anahoreþi morþi. Peºtera avea o mireasmã nemaiîntâlnitã. Erau întinºi ºi cu mâinile încruciºate pe piept. A îngenuncheat ºi a sãrutat mâinile ºi frunþile lor ºi s-a îmbãtat de mireasma dumnezeiascã a sfintelor moaºte. De la uscãciunea lor ºi-a dat seama cã au adormit imediat dupã Sfânta împãrtãºanie din Joia Mare a anului trecut. Tânãrul cãlugãr care îl îndrumase cu candela era îngerul Domnului care-i slujise pe aceºti trei fericiþi anahoreþi. Existã sfinþi chiar ºi în zilele noastre care se roagã pentru noi, ne ocrotesc ºi mijlocesc mântuirea noastrã (lângã puþina verdeaþã se mântuieºte ºi uscãciunea cu toate cã de obicei, lângã cele uscate se ard ºi cele verzi. În viaþa duhovniceascã însã se întâmplã exact invers. Verdeaþa mântuieºte ºi uscãciunea). Pe noi cei pãcãtoºi, care suntem foarte mulþi, ne mântuiesc sfinþii, prin sãnãtatea lor duhovniceascã, viaþa sfinþitã, privirea fericitã ºi mintea luminatã. Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 413-419

Molitfelnic tâlcuit

Rânduiala binecuvântãrii casei noi, în care urmeazã a locui cineva pentru întâia oarã Cum trebuie sã ne pregãtim pentru aceastã slujbã? În primul rând, recomandãm ºi povãþuim ca toþi cei care doresc sã locuiascã în casa în care se va sãvârºi aceastã slujbã sã se spovedeascã. Pentru slujbã, credinciosul va aºeza o masã orientatã spre rãsãrit pe care va aºeza: un vas cu apã curatã (dacã preotul va sãvârºi sfinþirea cea micã a apei), un pahar cu ulei curat, un beþiºor înfãºurat la unul din capete cu vatã, trei lumânãri, tãmâie ºi busuioc. Pe aceeaºi masã, preotul va aºeza Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce ºi Agheasmatarul. Ca preotul sã-i pomeneascã pe toþi cei care vor locui în noua casã ºi pe cei apropiaþi acestora, credinciosul trebuie sã pregãteascã ºi un pomelnic (o listã) cu numele de botez ale acestora. Cei care vor fi prezenþi la sãvârºirea acestei slujbe, vor sta în spatele preotului, ca la bisericã, iar preotul în faþa mesei amenajate special, fiind toþi cu faþa spre rãsãrit.

Slujba propriu-zisã… Slujba începe cu binecuvântarea micã, rugãciunile începãtoare ºi apoi se citeºte Psalmul 90 („Cel ce locuieºte în ajutorul Celui Preaînalt…”) ºi se cântã troparul „Precum casei lui Zaheu s-a fãcut mântuire…”. Dupã aceea, preotul citeºte o rugãciune în care cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste noua casã ºi peste cei care vor locui acolo, „pãstrând totdeauna viaþa lor nebântuitã ºi dãruindu-le lor cu îndestulare toate bunãtãþile lui Dumnezeu spre folos prin binecuvântarea Sa”. Apoi preotul va citi în tainã o rugãciune tot de binecuvântare a credincioºilor, luând ca model casele binecuvântate din Vechiul Testament: casa lui Laban, a lui Putifar, a lui Abiadar sau a lui Zaheu. Dupã rugãciune, preotul face de trei ori semnul sfintei

cruci peste untdelemnul pregãtit, zicând de fiecare datã „În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.” ªi citeºte o rugãciune de sfinþire a untdelemnului. Preotul ia apa sfinþitã ºi stropeºte toþi pereþii casei de jur împrejur ºi toate camerele, zicând urmãtoarea formulã: „În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, prin stropirea cu aceastã apã sfinþitã, sã se depãrteze toatã lucrarea diavoleascã cea vicleanã. Amin.” ªi dupã ce a stropit peste tot, ia un beþiºor la cãpãtâiul cãruia a înfãºurat vatã sau bumbac, îl înmoaie în untdelemnul sfinþit ºi face cu el semnul Sfintei Cruci pe pereþii camerelor, zicând: „Se binecuvânteazã casa aceasta, cu ungerea cu acest untdelemn sfinþit, în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.” Urmeazã citirea pericopei evanghelice de la Luca din capitolul al XIX-lea, primele zece versete. Este vorba de momentul în care Mântuitorul a intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameºilor ºi bogat foarte. Zaheu s-a pocãit pe loc, dând jumãtate din averea sa la sãraci ºi întorcând împãtrit celor pe care i-a nãpãstuit cu ceva. Domnul nostru Iisus Hristos a zis „Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia”. La fel, nãdãjduim ºi noi cã, „precum casei lui Zaheu s-a fãcut mântuire”, la fel ºi casei cãreia i se face slujbã sã se bucure de pacea ºi binecuvântarea lui Dumnezeu. Urmeazã citirea Psalmului 100, „Mila ºi judecata Ta voi cânta Þie, Doamne…”, timp în care preotul va tãmâia toatã casa. Dupã aceea, preotul va rosti o ectenie întreitã cu cereri speciale în care vor fi pomeniþi cei de pe pomelnicul despre care am amintit mai sus. Aºadar, binecuvântarea casei noi, în care urmeazã a locui cineva pentru întâia oarã, este o slujbã deosebit de importantã ºi folositoare pentru creºtini, conþinutul rugãciunilor, solemnitatea ºi bogãþia de cereri converg spre sublinierea acestei realitãþi. Pr. Florin IORDACHE

5


Argeºul Ortodox

Întoarcerea lui Israel la Hristos Adresându-se romanilor, Sfântul Apostol Pavel le dezvãluie acestora tainele noii învãþãturi pe care le-a primit direct de la Hristos prin Duhul Sfânt. Optimismul propovãduirii apostolului este fundamentat pe învãþãtura despre universalitatea mântuirii în Hristos ºi prin Hristos. Nu doar poporul lui Israel este chemat la mântuire ci toate neamurile pãmântului. Cu toate cã poporul lui Israel nu l-a primit pe Hristos, totuºi Dumnezeu nu l-a lepãdat pe el. Nu l-a lepãdat fiindcã l-a cunoscut din veºnicie ºi l-a ales pentru o misiune specialã ºi anume pregãtirea lumii pentru venirea lui Mesia. „Mântuirea din iudei este” (Ioan 4, 22) cãci Iisus Hristos dupã trup este de neam iudeu iar Sfântul Apostol Pavel lamentându-se de starea lui Israel: „Cãci ºi eu sunt israelit, din urmaºii lui Avraam, din seminþia lui Veniamin” (Romani 11, 1). În Vechiul Testament a existat o tensiune permanentã între profeþi ºi Israel. Prin profeþi Dumnezeu a pregãtit poporul Israel pe linie genealogicã în vederea venirii lui Mesia, Mântuitorul lumii. Principala greºealã a poporului faþã de Dumnezeu era înclinaþia lui spre politeism. Ispita politeismului ca o consecinþã a pãcatului era atât de mare încât Dumnezeu a acceptat pedepsirea sângeroasã a preoþilor lui Baal de cãtre profetul Ilie Tesviteanul. Dumnezeul Vechiului Testament nu este Deus otiosus, cum l-au etichetat unii specialiºti în istoria ºi filosofia religiilor. Radicalitatea atitudinii profetului Ilie Tesviteanul izvorãºte din infinita superioritate a Dumnezeului lui Israel faþã de divinitãþile celorlalte popoare, un Dumnezeu personal, unul ºi unicul, transcendent lumii, dar prezent în ea prin lucrãrile Lui ºi prin profeþi, proorocii ºi împãraþi. Sfântul Apostol Pavel sesizeazã ºi descrie într-un mod extrem de ingenios raportul atât de profund între elecþia divinã, lucrare a lui Dumnezeu, ºi libertatea oamenilor cu care El însuºi i-a investit. Alegerea divinã fãrã sã atenteze asupra libertãþii personale pãstreazã neºtirbitã ºi nealteratã legãtura ziditoare cu destinaþie profeticã între Dumnezeu ºi poporul lui Israel. În urma plângerii lui Ilie în legãturã cu faptele abominabile ale celor care s-au îndepãrtat de El ºi s-au închinat lui Baal, Dumnezeu îi rãspunde: „Mi-am pus deoparte ºapte mii de bãrbaþi, care nu ºi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal” (Romani 11, 4). Însã acum, spune Sfântul Apostol Pavel, mai mult decât atunci, fraþii lui iudei de un neam cu el s-au îndepãrtat de Dumnezeu neprimindu-L pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui. Cu toate acestea în vremea de acum, ca ºi atunci, „este o rãmãºiþã aleasã

6

prin har” (Romani 11, 5). Sfântul Apostol Pavel distinge cu grijã între cei aleºi de Dumnezeu care au dobândit ceea ce cãutau, iar ceilalþi s-au împietrit. Au dobândit ceea ce cãutau cei care-L cãutau pe adevãratul Dumnezeu. Cei care-L cãutau pe Dumnezeu au fost aleºi. Ceilalþi nu au fost aleºi fiindcã nuL cãutau pe Dumnezeu Cel adevãrat. Sfântul Apostol Pavel nu identificã preºtiinþa ºi elecþia (alegerea) lui Dumnezeu cu predestinaþia, aºa cum au învãþat ºi cum învaþã unii teologi creºtini comentatori ai Sfintei Scripturi. Celor care nu-L cãutau prin libertatea ºi voinþa lor pe adevãratul Dumnezeu au primit de la El „duh de amorþire, ochi ca sã nu vadã ºi urechi ca sã nu audã pânã în ziua de azi” (Romani 11, 8).

poporul lui Israel ºi neamuri. Mai întâi alege poporul lui Israel pentru o misiune specialã, apoi pentru ridicarea ºi îmbogãþirea neamurilor, îndepãrteazã pe Israel ºi prin aceasta sporeºte râvna lui faþã de neamuri. În al doilea rând poporul lui Israel rãmâne „rãdãcinã”, „pârgã” sau baza planului iconomiei divine în lume, iar neamurile „frãmântãtura” sau „ramuri” ale aceluiaºi plan. Dacã ramurile naturale au fost tãiate ºi îndepãrtate ºi pe rãdãcina naturalã a fost altoit mãslinul sãlbatic, adicã neamurile, acestea din urmã nu trebuie acum sã se mândreascã în faþa ramurilor naturale ºi sã nu se îngâmfe fiindcã s-ar putea sã cadã (Romani 11, 20). De remarcat faptul cã ramurile naturale, adicã cei din neamul lui Israel n-au fost tãiate aleatoriu sau

Însã poticnirea majoritãþii poporului lui Israel, afirmã Sfântul Apostol Pavel nu a fost spre cãderea lui definitivã ci „prin cãderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel sã-ºi întãrâte râvna faþã de ele” (Romani 11, 11). Universalitatea mântuirii în Hristos ºi prin Hristos ca realizarea efectivã a ei în oameni putea sã fie împiedicatã, spune Sfântul Apostol Pavel, de „superbia” poporului lui Israel, de lipsa lui de consideraþie ºi, mai ales, de râvna faþã de neamuri. Dacã greºeala lor a fost bogãþie pentru lume ºi micºorarea lor bogãþie a neamurilor, ce va însemna pentru lume venirea sau întoarcerea întregului popor al lui Israel la Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel. Venirea întregului Israel la Hristos va îmbogãþi lumea într-un mod greu de înþeles ºi de exprimat. Sfântul Apostol Pavel se bucurã de calitatea lui de apostol al neamurilor, o ºi slãveºte, însã rãmâne înrãdãcinat nu numai în originea sa etnicã ci mai mult decât atât, este plin de optimism anticipând primirea lor la loc. Dacã îndepãrtarea lor a însemnat o îmbogãþire a lumii, revenirea lor, spune Sfântul Apostol Pavel, va fi o adevãratã înviere din morþi. Aceastã afirmaþie poate fi înþeleasã în mai multe feluri. În primul rând Dumnezeu echilibreazã raportul dintre

discreþionar, ci din cauza necredinþei lor. Iar mãslinul sãlbatic altoit, adicã neamurile, sã nu se îngâmfe ca sã nu cadã. În al treilea rând întoarcerea întregului popor al lui Israel la Hristos se va petrece în apropierea sfârºitului lumii, învierii tuturor morþilor ºi a judecãþii obºteºti. Acest adevãr este strâns legat de profeþia pe care Sfântul Apostol Pavel o face despre semnele sfârºitului lumii ºi a celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. astfel împietrirea lui Israel s-a fãcut ºi va rãmâne pânã când Evanghelia lui Hristos va fi propovãduitã la toate neamurile ºi pânã când toate neamurile vor intra în Biserica lui Hristos. Dupã ce toate neamurile vor intra în Biserica lui Hristos atunci va intra întreg poporul lui Israel ºi se va mântui. În legãturã cu acestea Sfântul Apostol Pavel zice: „ªi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: «Din Sion va veni Izbãvitorul ºi va îndepãrta nelegiuirile de la Iacov; ºi acesta este legãmântul Meu cu ei, când voi ridica pãcatele lor». Cât priveºte Evanghelia, ei sunt vrãjmaºi din pricina voastrã, dar cu privire la alegere ei sunt iubiþi, din cauza pãrinþilor” (Romani 11, 26-28). Pr. prof. dr. Ion POPESCU Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia”

Luminare prin bucurie

Întâlnirea cu „altul” Întâlnirea cu un om e întâlnirea cu „altul”. Cu mai mulþi, e sau pierdere ºi anulare, sau întâlnire cu sine. (Constantin Noica, Jurnal de idei) A te întâlni cu altul e prilej de a-l descoperi ºi de a te descoperi înaintea lui, în atenþia pe care o ai faþã de el ºi el faþã de tine. ªi aceastã descoperire reciprocã este o îmbogãþire a fiecãruia prin celãlalt, este un fapt atât de propriu umanului, ºi abia atunci când îl realizezi îþi dai seama ce bine e sã fi om. Întâlnirea cu mai mulþi nu dã rãgaz interesului faþã de taina personalã a fiecãruia, nu în sensul aflãrii de secrete despre el, ci în sensul înþelegerii intimitãþii sale sufleteºti cu scopul primirii lui în tine, care te-ai deschis cãtre el, dintr-un interes care te face mai uman. Deºi întreaga noastrã viaþã este un univers al întâlnirilor, parcã singurul bine care ne vine de la ele este alungarea plictiselii, a urâtului care ne cuprinde uneori, amânarea întâlnirii cu noi înºine. ªi preferãm sã întâlnim mai mulþi oameni deodatã nu pentru ca, fiind între ei, sã ne interesãm de ei, sau sã luãm seama la noi înºine, realizând astfel acea „întâlnire cu sine”, ci pentru „pierdere ºi anulare”. Astfel realizãm zilnic întâlniri de dimineaþa pânã seara, dar fãrã a avea o întâlnire realã cu celãlalt, indiferent cine ar fi el. Este aici o deteriorare a legãturilor între oameni, o sãrãcire a conþinutului comunicãrii, un dezinteres faþã de cei cu care ne-am putea înfrumuseþa viaþa. Atitudinea noastrã obiºnuitã faþã de ceilalþi este de a-i cerceta critic, de a-i studia descompunându-i, de a ignora totalitatea persoanei în favoarea pãrþilor constitutive. Astfel, admirãm un om pentru eleganþa hainelor pe care le poartã, pe altul pentru frumuseþea zâmbetului, pe altul pentru sinceritatea lui, pe altul pentru cã se poartã frumos cu noi; ºi tot astfel criticãm pe cei cu însuºiri opuse celor ce ne plac nouã. ªi aºa îi sãrãcim ºi pe unii ºi pe ceilalþi, cãci i-am redus la concepte. Procedãm aºa ºi faþã de prieteni, faþã de rude, faþã de soþi ºi soþii, faþã de oameni în general. Faþã de oameni în gereral, o facem pentru cã nu ne punem problema iubirii de strãini; faþã de cei apropiaþi nouã, pentru cã nu ne punem problema iubirii neegoiste. ªi aºa rãmânem faþã de unii strãini ºi respingãtori, iar faþã de ceilalþi aproape strãini. Rãmânem astfel lipsiþi de o cunoaºtere a celuilalt în adevãrul lui, câtã vreme cunoaºterea se realizeazã doar prin iubire ºi ea e „o cunoaºtere indefinitã a întregului „tu” (Pr. D. Stãniloae, Ascetica ºi mistica). Atenþia îndreptatã doar asupra unor pãrþi din celãlalt, e semn cã existã o voinþã de subordonare a lui faþã de cugetarea noastrã ºi prin aceasta o transformare a sa în obiect. Aceasta pentru cã În iubire te experiez pe tine dincolo de orice însuºire precizatã în concepte. Când înceteazã iubirea, rãmân cu însuºirile tale; când te iubesc, nu vãd decât lumina din tine, nu ºi umbrele. Însuºirile le vãd când încep sã judec asupra însuºirilor tale (Ibidem). Nu este vorba aici despre a iubi cu ochii

închiºi, în mod iraþional, ci de o strãduinþã raþionalã de a înþelege cã valoarea persoanei e dincolo de însuºirile sale ce cad sub incidenþa simþurilor ºi care ar putea lesne provoca împãtimirea. ªi din perspectivã creºtinã, valoarea persoanei stã în calitatea ei de a fi chip al Logosului divin, adicã de a purta în sine potenþe ale binelui ce îºi aºteaptã actualizarea. Dezbinarea omului cu sine ºi cu ceilalþi este lucrarea pãcatului, iar efectul dezbinãrii este întunecarea, lipsa de bucurie a întâlnirii, lipsa iubirii. Din acest motiv, oamenii duºmãnoºi sunt întunecaþi (Ibidem). Aceastã duºmãnie care nu înseamnã neapãrat urã, ci închidere faþã de ceilalþi, fiind cauzatã de pãcat, este o deviere de la firescul lucrurilor. Cãci însuºi pãcatul înseamnã stricarea ordinii, pocirea sensurilor obiective ºi înlocuirea lor cu unele subiective, egoiste; înseamnã anormalitate. Iar fiinþa în normalitatea ei este armonie, ºi armonia radiazã luminã. Dar de normalitatea unei fiinþe þine ºi integrarea ei în ansamblul existenþei. De aceea ansamblul lucrurilor din afara noastrã îl numim „lume”, pentru faptul cã a apãrut strãmoºilor noºtri ca luminã (lat. lumen). Întrunericul e produs de nonexistenþã, sau de o dezordine ºi deci de o slãbire a fiinþei(Ibidem. Bucuria manifestatã în zâmbet a întâlnirii cu celãlalt ia chipul luminii ce izvorãºte din acela care priveºte nepãtimaº ºi neegoist. Când nu-l mai fãrâmi pe altul în concepte, atunci vezi lumina din el: În clipa de întâlnire a ta ca întreg, îmi eºti luminã (Ibidem). Posibilitatea de a experia lumina întâlnirii stã deschisã fiecãruia dintre noi ºi se realizeazã atunci când dobândim bucuria întâlnirii. A te bucura sincer de vederea celuilalt ºi a-l primi cu gând bun, înseamnã a-l iubi deja într-o oarecare mãsurã. Iar iubirea sporeºte pe mãsura strãduinþei personale spre desãvârºire, prin despãtimire ºi prin Întâlnirea cu Cel Desãvârºit. Aceasta din urmã este cea dintâi ºi cea mai înaltã dintre întâlnirile pe care le poate realiza omul; ºi orice întâlnire din dragoste este o regãsire. Dacã firea creatã iradiazã luminã, cu cât mai strãlucitoare luminã trebuie sã iradieze fiinþa necreatã, inepuizabilã în existenþã ºi perfectã în comuniune treimicã (Ibidem). Iubirea desãvârºitã ºi bucuria din interiorul Sfintei Treimi, a Persoanelor distincte care realizeazã cea mai deplinã comuniune, ia chipul Luminii. ªi aceasta este lumina nematerialã ºi necreatã cu care se uneºte mintea celui care a cunoscut nepãtimirea ºi s-a aprins de iubirea dumnezeiascã: Zâmbetul lui Dumnezeu ºi al omului, întâlniþi în extazul dragostei, umple toate de luminã (Ibidem). Extazul, adicã ieºirea din sine spre altul constituie pentru om un semn al creºterii sale întru deplinãtate, cãci, ontologic, persoana este deschidere. Pentru cã întâlnirea marcheazã viaþa omului ºi-i pecetluieºte devenirea, e important ca ea sã nu fie prilej de întunecare, ci de luminare prin bucurie. Iuliana Gabriela POPA


Argeºul Ortodox In memoriam

TEODOR TEODORESCU

COMPOZITOR, PROFESOR ªI DIRIJOR (†1920) -continuare din numãrul trecut-

a) Creaþia bisericeascã Melodia psalticã din liturghia sa, este îmbrãcatã într-o armonie potrivitã cu structura ei melodicã. Polifonizarea este fãcutã prin armonizare ºi în unele cazuri prin contrapunctare (ex. Sfinte Dumnezeule, gls. I; Crucii Tale, gls. II; Catavasiile, gls. III; Heruvicul, ºi Ca Pre împãratul, gls. V). În aceste lucrãri ca ºi în altele, compozitorul mânuieºte cu abilitate cele douã procedee tehnice cunoscute în muzicã ºi folosite cu multã competenþã ºi de contemporanul sãu la Bucureºti, compozitorul D. G. Kiriac în armonizarea axionului Îngerul a strigat gls. V. De asemeni se observã la Teodorescu o frecventã dublare a vocilor în special tenor ºi sopran, care duce la scoaterea în relief a firului melodic psaltic ºi totodatã la realizarea unor admirabile sonoritãþi: ex. Crezul, gls. V, p. 392, sistemul 3, mãsura a 2a, precum ºi Fericirile, gls. VIII, p. 316, sistemul 3, mãsura a 2-a. O altã caracteristicã a armonizãrii psaltice fãcutã de Teodorescu este ºi frecventa excludere a terþei din acord ºi în schimb, dublarea sau chiar triplarea cvintei (ex. Catavasiile, gls. III, p. 455, sistemul 1, mãsura a 2-a). Observãm apoi continua întrebuinþare a mãsurilor alternative, care provine din cauza accentelor neregulate, precum ºi arãtarea acestora (2, 3, 4 timpi) la începutul fiecãrei cântãri. La aceste piese corale, dirijorul trebuie sã aibã o grijã deosebitã întrucât este necesar sã observe la timp felurita lor alternare. În ce priveºte armonizarea glasurilor II ºi VI, (prin excelenþã cromatice) Teodorescu foloseºte alteraþiile pe parcursul cântãrii ºi nu ca armurã constitutivã aºa cum se utilizeazã în transcrierile dupã psaltichie realizate ulterior. Atât armonizãrile sale fãcute melodiilor bisericeºti tradiþionale cât ºi motetul Fericit bãrbatul, gls. al VIII-lea, pot fi luate ca exemplu de polifonizare a textului unei melodii psaltice modale, prin care realizeazã „o amplã ºi frumoasã paginã coralã, cu bogate sonoritãþi obþinute printr-o laborioasã împletire a vocilor” (Vezi Lazãr Octavian Cosma, Hronicul muzicii româneºti, Vol. VIII. Edit. Muzicalã, Bucureºti, 1986, pag. 286).

b) Creaþia laicã. ªi în acest domeniu, compozitorul Teodor Teodorescu s-a arãtat a fi adânc atras de cântecul popular românesc. Iatã ce spune dirijorul ºi compozitorul D.D. Botez privitor la activitatea sa componisticã: „Preþuirea pe care o acordã el cântecului popular ºi cântãrilor bisericeºti tradiþionale, precum ºi convingerea cã acestea meritã ºi pot fi folosite în muzicã cu deplin succes prelucrate, dezvoltate ºi transformate în lucrãri de amploare, înaltã în ochii posteritãþii, deºi la începutul secolului nostru asemenea afirmaþii erau privite cu neîncredere (Remarca fãcutã asupra compoziþiei lui Teodor Teodorescu, s-a luat din Programul de radio, din 1.IV.1969). De asemeni în 1905 în prefaþa uneia din culegerile sale

Teodorescu spune: „Existã în sânul poporului român o nepreþuitã comoarã de cântece dintre care prea puþine au fost colecþionate pânã acum. O explorare naþionalã ºi conºtiincioasã a cântecelor populare ar fi o operã nepieritoare, ºi cel care ar întreprinde-o ar avea dreptul la o meritatã recunoºtinþã din partea generaþiilor viitoare” (Citat dupã Programul de radio din 1.IV.1969). Din cele de mai sus reiese cã neþãrmurita dragoste a compozitorului faþã de cântecul popular, i-a fost imbold în întreaga sa activitate componisticã. În aceastã direcþie a preocupãrilor sale se înscriu inspiratele compoziþii: Doina, Eu mã duc, codrul rãmâne; Limba româneascã; Cântecul lui Iancu; Ce te legeni codrule; Ca o zi de primãvarã etc. O altã laturã a creaþiei sale laice este cea a cântecului patriotic. Teodorescu ca discipol apropiat al lui Gavriil Musicescu compozitorul Celor 12 cântece naþionale, nu putea sã rãmânã departe, de avântul patriotic al maestrului, redat cu amploare în majoritatea cântecelor sale laice. Astfel, încã din timpul Primului Rãzboi Mondial compozitorul fiind concentrat la cercul de recrutare Iaºi, este des solicitat de autoritãþi. Asemenea marelui Enescu, Teodor Teodorescu dã concerte cu corul bisericii Sfântul Spiridon pentru strângerea de fonduri dând un ajutor substanþial bolnavilor din spitale, care gemeau sub durerile loviturilor rãzboiului. Dragostea compozitorului pentru patrie este adânc oglinditã în lucrãrile sale ca: România, þara mea; Mama lui ªtefan cel Mare; Drum bun; Astãzi fraþilor romani; Deºteaptâ-te romane; Un, doi; Cântecul lui ªtefan Vodã; Stâng-drept; Nou drapel; O! România; Dochia etc. Desigur, compozitorul Teodor Teodorescu nu s-a simþit atras de formele mari ale muzicii simfonice ºi dramatice. El adânceºte însã, problema armonizãrii modale a cântecului popular ºi întrezãrind virtualitãþiie polifonice ale melodiei noastre populare, creeazã un câmp de experienþã pentru prelucrarea contrapuncticã a muzicii monodice tradiþionale. În activitatea sa de dirijor ºi compozitor Teodorescu nu s-a mulþumit numai cu colecþionarea de melodii populare, ci a cãutat sã le dea veºmântul armonic propriu fiecãreia, lucru, pe care l-a realizat cu multã competenþã ºi în cântarea bisericeascã tradiþionalã. De aceea compoziþiile sale inspirate din cântecul nostru popular, se remarcã prin lirica lor delicatã (ex. Limba noastrã, Doina) prin muzicalitate (Ca o zi de primãvarã) ºi printr-o perfectã cunoaºtere a sonoritãþilor corale. Tot o preocupare de seamã a lui Teodorescu a fost ºi armonizarea diferitelor colinde în care se reflectã trãsãturile esenþiale ale neamului românesc dragostea faþã de patrie, dragostea faþã de muncã, vânãtoarea, ospitalitatea, etc. În culegerea

cântecelor precum ºi a colindelor, Teodor Teodorescu a preþuit deopotrivã atât folclorul literar, cât ºi pe cel muzical; primul pentru a-i servi ca izvor poetic corurilor sale, celãlalt pentru transpunerea sonorã a versurilor populare. Aºa avem cântecul popular pentru cor bãrbãtesc: Eu mã duc, codrul rãmâne scris în gama mi minor melodic, în tempoul lento mãsura 4/4, care prin dialogul folosit în partea I a cântecului între bas, bariton ºi tenor I ºi II, compozitorul realizeazã acea atmosferã de adâncã nostalgie dupã locul pãrãsit. Ex. Eu mã duc, codrul rãmâne plângã frunza dupã mine. Chiar de-oi fi fãcut vr-un bine. Asta nu-i pese la nime. Dublarea vocilor la acest cântec (Ex. dublarea basului) folositã cu multã mãiestrie, este o reminiscenþã în tehnica lui Teodorescu, a isonului din cântarea bisericeasca. În partea a II-a a cântecului, scrisã în mãsura 3/4 (deci alternare de mãsuri) autorul prin fixarea unui nou tempou allergretto, precum ºi prin folosirea unui alt procedeu armonic decât cel folosit în partea a I-a, reuºeºte sã redea întocmai ideea textului: Ex. Dupã mine plângã nime, cã n-am fãcut nici un bine, tra la la la... Iar de-oi fi fãcut vr-un rãu, tra la la la... Mi l-oi trage singur eu, tra la la la... Un alt cântec în care se observã îmbinarea perfectã a textului cu melodia creatã în stil, este cântecul popular: Mândruliþã din cel sat. ªi aici autorul împarte cântecul în douã pãrþi cu douã ritmuri ºi nuanþe bine distincte: partea I Andante, mãsura 3/4 ºi partea a II-a Allegretto, scrisã în mãsura 2/4 potrivit ideii textului. Ex. Mândruliþa din cel sat (Forte) Ce-ai cerut ºi nu þi-am dat (Piano). Text din partea a I-a a cântecului, la care se rãspunde în partea a II-a scrisã tot în mãsura 2/4 cu textul: Ai cerut faguri de miere, Eu þ-am dat buzele mele Allegretto - ritm ºi Mf. - nuanþã. ªi-ai cerut o floricea, Eu þ-am dat guriþa mea (Piano). Dacã facem o scurtã privire a procedeelor folosite de Teodorescu atât în armonizarea cântecului popular românesc cât ºi a cântecului bisericesc tradiþional, observãm cã el a fost primul compozitor român care a sesizat identitatea de nuanþe, ritmuri ºi alternarea de mãsuri, existente în cele douã creaþii paralele. Astfel, ºi în acest cântec, ca ºi în altele de acest gen, gãsim alternarea mãsurilor 3/4 cu 2/4 sau 4/4 cu 3/4 sau 2/4, cu 4/4, de asemeni ºi alternarea nuanþelor Forte - Piano ºi invers. Aceastã frecventã alternare de mãsuri ºi nuanþe, precum ºi potrivirea ideii cu textul (prozodie) este foarte des întâlnitã la compozitorii clasici de muzicã bisericeascã ºi în cântecul popular românesc. Din aceste scurte observaþii se poate trage concluzia cã autorul ºi-a câºtigat tehnica armonicã ºi polifonicã în armonizarea cântecului bisericesc tradiþional ºi apoi a aplicat-o cu mult succes în cântecul unde a gãsit terenul propice

POSIBILITATEA CÃLÃTORIEI ÎN TIMPjudecatã prin prisma ºtiinþei ºi a teologiei Se vorbeºte astãzi din ce în ce mai mult de cãlãtoria în timp ca posibilitate accesibilã fiinþei umane. Dincolo de bogata literaturã de anticipaþie, care cautã sã trateze fenomenul ca unul deja realizat, se fac ºi tentative ºtiinþifice de a înþelege problema. În faþa omului se întind douã bariere, ambele legate de materie, ºi anume spaþiul ºi timpul. Fizica a demonstrat la nivelul particulelor cã teleportarea, ca dematerializare temporarã dintr-un loc ºi rematerializare spontanã în alt loc, este posibilã. Acest lucru este valabil pentru corpusculi, dar nu pentru oameni, pentru cã dematerializarea corpului uman ar afecta grav funcþionarea acestuia chiar ºi dupã rematerializare. Deci, bariera spaþialã rãmâne o fortãreaþã redutabilã, dar cum putem asalta bariera temporalã? Fizicienii spun cã este imposibil ºi argumenteazã astfel: 1. Dacã ar fi posibilã cãlãtoria în trecut, atunci am putea afecta în mod ireversibil viitorul (ºi invers).

2. Dacã am cãlãtori în timp, am genera un univers paralel cu universul în care trãim, deci s-ar produce o suprapunere de planuri (imposibilã de altfel). 3. Einstein presupunea cã dacã am atinge cu un vehicul ideal viteza luminii, am putea realiza întoarcerea în trecut, dar nu putem atinge viteza luminii, pentru cã masa noastrã ar deveni infinitã. Pe scurt, ne pierdem într-o mulþime de paradoxuri irezolvabile. Acestea sunt limitele ºtiinþei de astãzi, dar teologia atacã problema dintr-o perspectivã diferitã. Dacã spaþiul ºi timpul sunt create de Dumnezeu, este clar cã nimic nu este imposibil Creatorului. Dovezi de acest fel abundã în Scripturã, astfel aflãm cã încãlzirea gobalã a fost vestitã de Apostolul Ioan atunci când privea cerul în insula Patmos. Viziunea prezentatã în Apocalipsã indicã venirea unor timpuri de mare încercare, dominate de cutremure, încãlzire globalã, cãderi de asteroizi (Steaua Absintos), poluare, rãzboaie etc. Ori, cum

acestui procedeu. Din succinta prezentare a vieþii ºi activitãþii profesorului, dirijorului ºi compozitorului Teodor Teodorescu, sperãm a se fi înþeles contribuþia sa la îmbogãþirea creaþiei muzicale româneºti, ºi drumul parcurs în armonizarea cântãrii bisericeºti tradiþionale în stil propriu. Dar pentru a ne face o imagine ºi mai clarã asupra personalitãþii marcante a lui Teodor Teodorescu ºi asupra locului pe care îl ocupã în istoria muzicii româneºti ºi universale, vom da mai jos aprecierile profesorului, dirijorului ºi compozitorului D. D. Botez: „Din nefericire, tocmai atunci când se afla în plinãtatea forþelor sale creatoare, muzica româneascã ºi universalã îl pierde pe Teodor Teodorescu, aºa cum prea de timpuriu i-a pierdut pe Mozart, pe Schubert, Pergolesi, Mendelshon Bartholdy ºi alþii” (Ibidem). Astfel, contribuþia lui Teodorescu la crearea ºi armonizarea cântecului popular românesc este de o certã valoare. Melodia compoziþiilor sale este de o acurateþe ºi o vioiciune pur româneascã, încât veºmântul armonic cu care este îmbrãcatã, nu-i altereazã cu nimic frumuseþea. Piesele sale corale, laice ºi bisericeºti, sunt alcãtuite melodic ºi armonic într-un fel propriu. Ritmica lucrãrilor sale, melodia sau efectul sonor al armoniilor sunt într-o continuã înlãnþuire. Aceastã miºcare continuã lasã impresia unor sonoritãþi care se deapãnã fãrã întrerupere. Experienþa câºtigatã de compozitor - în special spre sfârºitul vieþii - o aplicã deopotrivã în armonizarea cântecului popular ºi a cântãrii bisericeºti, în acest sens, foarte puþin se deosebeºte ca tehnicã armonicã, o piesã coralã popularã, de una bisericeascã. Din acest lucru, se poate trage concluzia cã Teodor Teodorescu aprecia la justa valoare atât cântecul popular cât ºi cântarea bisericeascã tradiþionalã. Arta polifonicã, aplicând-o mai întâi în armonizarea cântãrii bisericeºti ºi apoi în cea a cântecului popular. Mãiestria cu care a folosit tehnica armoniei ºi a contrapunctului, în cele douã laturi ale creaþiei sale (laice ºi bisericeºti) a fãcut ca Teodorescu sã fie numit „Creator al ºcoalei ieºene de polifonie” (Ibidem). În concluzie, se poate afirma cã, Teodor Teodorescu prin activitatea sa (deºi de scurtã duratã) componisticã, dirijoralã ºi didacticã, meritã a sta alãturi de creatorii de seamã ai poporului român: Kiriac, Cucu, Vidu, Musicescu, Mandicevschi ºi alþii, precum ºi alãturi de clasicii amintiþi mai sus, ca fiind un iscusit maestru în arta polifoniei, fapt ce a determinat pe mulþi muzicieni de prestigiu sã reliefeze valoroasa contribuþie pe care a adus-o muzicii româneºti în general ºi repertoriului coral liturgic al Bisericii Ortodoxe Române în special (Vezi Vancea, Zeno. Creaþia muzicala româneascã, sec XIX-XX, Vol. I, Bucureºti, Edit. Muzicalã 1968; Lazãr Octavian Cosma. op.cit., pag. 88; Cosma, Viorel Muzicieni Români. Lexicon. Edit. Muzicalã a Uniunii Compozitorilor Români, Bucureºti, 1970 pag. 421). Pr. Prof. Univ. Dr. Marin VELEA

ar fi reuºit sã vadã Apostolul aceste lucruri dacã nu i-ar fi fost dat darul vederii în viitor, care se poate asemãna cu o veritabilã cãlãtorie în timp? Limitele continuumului spaþio-temporal au fost depãºite ºi atunci când profetul Ilie a fost luat la cer într-un car de foc de Dumnezeu. Deci bariera spaþio-temporalã poate fi depãºitã atunci când Tatãl Ceresc doreºte acest lucru. Slava Domnului l-a dus ºi pe proorocul Iezechiel departe de râul Chebar ºi de limitele strâmte ale lumii noastre, iar în capitolul 3 versetul 14, el afirma: ªi Duhul Domnului m-a luat ºi m-a dus. ªi am mers eu amãrât ºi cu sufletul întristat, dar mâna Domnului lucra puternic asupra mea (Iezechiel 3, 14). Putem vorbi aici de senzaþia de imponderabilitate simþitã de un om care este ridicat la cer, pentru cã asemenea cãlãtorie s-a efectuat nu numai în spaþiu, ci ºi în timp. Concluzia acestui articol poate fi oferitã de Apostolul Petru, care afirmã în Epistola sa cã : o singurã zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani ºi o mie de ani ca o singurã zi (II Petru 3, 8). Cred cã este exemplul cel mai elocvent de cunoaºtere a teoriei relativitãþii timpului conþinut în Scripturã. Ce ne separã pe noi, oameniii secolului XXI de aceste adevãruri? Cititorul este în mãsurã sã o spunã. Prof. Alexandru BRICHIUª

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

Actualitate eparhialã Colocviul internaþional

BISERICA ÎN LUMINA SFINTEI SCRIPTURI În perioada 6-7 mai 2010, s-a desfãºurat la Curtea de Argeº colocviul internaþional Biserica în lumina Sfintei Scripturi. Organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, a treia ediþie a acestei manifestãri internaþionale, a adus în actualitate adevãrurile despre Bisericã din perspectiva Sfintei Scripturi ºi a Tradiþiei Apostolice: „Sfânta Scripturã s-a nãscut în Bisericã. Ea este a Bisericii. Biserica pãstreazã Scriptura ºi o interpreteazã neîncetat pe baza Tradiþiei Apostolice.” Anul acesta, Cetatea Basarabilor a reunit teologi ºi istorici, ortodocºi, romanocatolici ºi protestanþi din România, Italia ºi Germania. Rugãciunea participanþilor ºi imnurile religioase înãlþate Bunului Dumnezeu de cãtre grupul vocal Credo condus de pãrintele lector dr. Gheorghe Neacºu, din cadrul Facultãþii de Teologie din Piteºti, au deschis manifestarea. Pãrintele conf. univ. dr. Nicolae Brânzea, Vicarul Arhiepiscopiei ºi ªeful de Catedrã al Facultãþii de Teologie din Piteºti a prezentat participanþii drept o familie a dialogului ºi a comuniunii ºi a prezentat volumul al II-lea conþinând comunicãrile din anul 2009.

O funie a Duhului Sfânt, împletitã în credinþã, nãdejde ºi dragoste

Mulþumim lui Dumnezeu cã ceea ce s-a decis anul trecut s-a împlinit întocmai, mulþumim cã ne-a dat viaþã ºi ne-a adus la acest colocviu internaþional, Mulþumim celor care vor comunica învãþãtura de credinþã într-un mod nou, accesibil timpurilor noastre! Aceasta este o funie a Duhului Sfânt, împletitã în credinþã, nãdejde ºi dragoste. Vom aduna toate prezentãrile într-un nou volum. A urmat comunicarea Prof. univ. dr. Radu ªtefan Vergatti, Biserica, universitãþile ºi ereziile care a subliniat efervescenþa societãþii din secolul al XIIIlea, trecerea de la mediul rural la cel urban ºi rolul universitãþilor în combaterea ereziilor. Prin universitãþi s-a creat un nou tip de om – intelectualul, a apãrut un nou instrument de studiu – manualul, un nou mod de predare care a dus la cuantificarea cercetãrii ºtiinþifice. Istoria universitarã din þara noastrã a fost prezentatã succint. Concluzia este cã slujitorii Bisericii au fost cei care au creat acest boom al civilizaþiei prin intermediul universitãþilor. În cadrul celor opt sesiuni, moderate de Pãrintele prof. dr. Ion Popescu, Pãrintele prof. dr. Roberto Giraldo, Pãrintele prof. dr. George Petraru, Pãrintele prof. dr. Adrian Niculcea, Pãrintele prof. dr. Tecle Vetrali, Pãrintele prof. dr. Ioan Stancu, Pãrintele prof. dr. Marco Nobile ºi Pãrintele conf. dr. Nicolae Brânzea, au fost abordate teme biblice ºi patristice referitoare la Bisericã, dintre care amintesc: Descrizioni delle immagini neotestamentarie della Chiesa nei Padri (Don

În cuvântul adresat, Înaltpreasfinþitul Arhiepiscop Calinic a mulþumit Bunului Dumnezeu pentru ajutorul pe care ni-l dã în fiecare zi, pentru cele douã volume tipãrite conþinând comunicãrile din primii doi ani ºi a subliniat însemnãtatea deschiderii colocviului chiar în ziua Sfântului ºi Dreptului Iov: În calendarul Creºtin Ortodox, astãzi se prãznuieºte Sfântul ºi Dreptul Iov. Citind din Cartea Iov doar trei versete, ne dãm seama cã totul este în mâna lui Dumnezeu: „Cine nu cunoaºte din toate acestea cã mâna Domnului a fãcut aceste lucruri? În mâna Lui El þine viaþa a tot ce trãieºte ºi suflarea întregii omeniri. La Dumnezeu se aflã înþelepciunea ºi puterea; sfatul ºi pãtrunderea sunt ale Lui.” (Iov 12, 9,10,13).

Triplã sãrbãtoare româneascã

Parastas pentru eroii neamului

Celestino Corsato), Mãrturia eclezialã ca necesitate misionarã (Pr. prof. dr. Mihai Himcinschi), Dimensiunea euharisticã a misiunii ecleziale ortodoxe (Pr. lect. dr. David Pestroiu), Fundamentele trinitare ale Bisericii (Pr. prof. dr. Ion Popescu), Unitatea Bisericii între deziderat ºi împlinire. Pericolul disoluþiei sectare (Pr. prof. dr. George Istodor, Eclesiologii în Noul Testament (Pr. prof. dr. Ioan Stancu), Problematica euharisticã în Biserica primarã. Actualizare (Pr. prof. dr. Adrian Niculcea), Însuºirile Biericii în lumina Sfintei Scripturi (Pr. conf. dr. Nicolae Brînzea), La chiesa alla luce della Sacra Scrittura (Prof. Jorg Lauster) etc. Organizat cu sprijinul Consiliului Judeþean Argeº, Administraþiei Fondului Cultural Naþional ºi a Domnului Sorin Voicu, în cadrul comunicãrilor subtematice, au fost prezentate ºi materiale despre viaþa Bisericii creºtine, a învãþãmântului teologic, a vieþii social ºi politice din perioada medievalã ºi din cea modernã în Apus ºi Rãsãrit, Învãþãtura lui Neagoe Basarab despre Bisericã, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române etc. Organizatorii colocviului, Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului, Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filofteia” ºi Institutul de Studii Ecumenice „San Bernardino” din Veneþia, au fundamentat tematica din acest an pe adevãrul dumnezeiesc revelat cuprins în Sfânta Scripturã ºi în Sfânta Tradiþie. Centrul de gravitate al tematicii este Tradiþia Apostolicã. Astfel, în vederea continuãrii ºi dezvoltãrii dialogului ecumenic bilateral între Ortodoxie ºi Romano-Catolicism, la orice nivel ºi în orice problemã teologicã, este nevoie de o întoarcere la izvoarele creºtine comune, în special la Tradiþia Apostolicã. Dupã Mântuitorul Iisus Hristos, cel dintâi exeget al Sfintei Scripturi, Sfinþii Apostoli sunt cei care au înþeles ºi au explicat în mod infailibil Sfânta Scripturã. Astfel, considerã organizatorii, contribuþia teologicã a Pãrinþilor Bisericii din Rãsãrit ºi din Apus, precum ºi a Tradiþiei bisericeºti pânã în prezent, poate sã fie o altã bazã de pornire în vederea regãsirii unitãþii pierdute a Bisericii creºtine. (Argumentul Colocviului internaþional Biserica în lumina Sfintei Scripturi). Preot Daniel GLIGORE

Concursul de oratorie creºtinã

CREZUL MEU

Anul acesta, la 9 mai s-au împlinit 133 de ani de când România ºi-a câºtigat Independenþa. Proclamarea independenþei de stat ºi consfinþirea ei prin purtarea rãzboiului din 1877- 1878, au înscris un moment culminant spre spirala dezvoltãrii României. Intratã în rãzboi, în primãvara lui 1877, Armata românã a triumfat pe câmpul de luptã, cucerind pe rând redutele otomane de la Plevna, Griviþa, Opanez, Smârdan ºi Vidin. Câºtigatã cu jertfa a peste 10.000 de ostaºi, independenþa þãrii avea sã reprezinte un imbold moral pentru înfãptuirea Marii Uniri. Ziua de 9 mai a mai fost declaratã ºi Ziua Victoriei, de cãtre Uniunea Sovieticã, dupã înfrângerea Germaniei naziste în 1945, fiind sãrbãtoritã cu mare fast ºi în România pânã în 1989. Pierderile armatei române în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial (1939- 1945) au fost de peste 850 de mii de militari morþi - rãniþi ºi dispãruþi, iar din 1944- 23 august pânã la 25 octombrie acelaºi an 62.000 militari, pagube materiale ºi mari distrugeri comise de armatele germane ºi hortiste ungare. Totodatã, 9 mai a fost declaratã ºi Ziua Europei, deoarece în aceastã zi, în anul 1950, s-a fãcut primul pas pentru realizarea Uniunii Europene. În 1985, când proiectul construcþiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea datã Comunitatea Europeanã, au hotãrât ca ziua de 9 mai sã devinã Ziua Europei. Pe 9 mai, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Calinic, un sobor de preoþi argeºeni au înãlþat rugãciuni pentru sutele de mii de români-eroi care s-au jertfit. Slujba de parastas a avut loc la Monumentul eroilor din Piteºti de pe strada Crinului, fiind urmatã de ceremonia depunerii de coroane de flori de cãtre oficialitãþile locale. Veºnicã recunoºtinþã celor care ºi-au jertfit vieþile pentru libertatea ºi demnitatea noastrã! A consemnat Pr. Florin IORDACHE

În cadrul programelor pastoral-misionare ºi culturaleducaþionale, organizate cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, în cadrul proiectului „Hristos împãrtãºit copiilor”, miercuri, 5 mai, la Centrul Eparhial, s-a desfãºurat faza finalã a concursului de oratorie creºtinã „Crezul meu”, dedicat „Anului omagial al Crezului Ortodox ºi al Autocefaliei Româneºti” la nivelul Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului. Cu binecuvântarea ºi sub preºedinþia Înaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului cei mai buni copii cu vârsta

între 10-14 ani, clasificaþi pe locul I la nivelul protoieriilor, au susþinut eseuri. Comisia de evaluare a lucrãrilor, formatã din reprezentanþii Sectorului Teologic Educaþional, a desemnat câºtigãtorii concursului de oratorie creºtinã: Locul I – Velicaru Ana, din parohia „Sfânta Treime” - Piteºti, elevã în clasa a V-a la Colegiul Naþional „Zinca Golescu” din Piteºti. Locul II – Duiculeasa Costin Cristian, din parohia „Sfântul Gheorghe” – Curtea de Argeº, elev în clasa a VIII-a la ªcoala Generalã nr. 4 din Curtea de Argeº Locul III – Bãdiloiu Irina Gabriela, din parohia Zgripceºti din Topoloveni. Eleva Ana Velicaru va reprezenta Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului la faza naþionalã a concursului, ce va avea loc în perioada 20-21 mai la Catedrala Patriarhalã din Bucureºti. În Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului au participat 250 de elevi la acest concurs care au primit de la Ierarhul Argeºului ºi Muscelului diplome ºi premii. În Paraclisul Sfântul Calinic ºi Sfânta Filofteia din cadrul Centrului Eparhial, concursul s-a încheiat cu rugãciune ºi cuvinte duhovniceºti de bucurie ºi împliniri. Inspector Eparhial Biroul de Catehizare Tineret, Preot dr. Anton DICU


Argesul Ortodox Anul IX nr. 455 - 13 - 19 mai 2010