Page 1

C M Y K

z Anul IX z nr. 446 z 25 februarie - 3 martie 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

ORTODOXIA - calea spre Dumnezeu e cele mai multe ori, când se aude cuvântul D ortodox sau ortodoxie, mintea unora se duce la ideea cã este vorba despre ceva înþepenit, învechit, iar cei care se numesc ortodocºi ar fi niºte înapoiaþi sau, în cel mai bun caz, niºte conservatori fundamentaliºti. ceste judecãþi atinse de boarea inepþiei sunt din cauza faptului cã nu se cunoaºte ce este Ortodoxia în esenþa ei ºi ce înseamnã acest cuvânt. rtodoxia vine de la cuvântul grecesc: orthos + doxa, care se traduce exact: dreaptã credinþã ºi închinare adevãratã, iar noi, cei care credem în Sfânta Treime, Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, ne numim cu minunata ºi adevãrata sintagmã: dreptmãritori creºtini! tunci când noi auzim buna adresare, dreptmãritori creºtini, de cãtre ierarhi, de Crãciun, Paºte, predici duminicale, la sãrbãtori, Sfinte Taine ºi alte slujbe, trebuie sã înþelegem cã ne aflãm în Biserica cea Una a lui Hristos, Ortodoxia fiind calea spre Dumnezeu. postolul Toma, auzea pe Iisus Hristos zicând cã merge la Dumnezeu Tatãl pentru a gãti loc tuturor celor ce cred cu adevãrat, adicã drept, fãrã strâmbãturi omeneºti. Când Iisus a spus: „ªtiþi unde Mã duc, ºi ºtiþi ºi calea într-acolo”, Toma întreabã: „Doamne, nu ºtim unde te duci; cum putem sã ºtim calea într-acolo”, Iisus i-a zis: „Nimeni nu vine la Tatãl, decât prin Mine”. uvintele acestea au o mare însemnãtate mântuitoare pentru orice om venit pe lume. ªtim, altfel, cã Iisus Hristos este Calea care duce spre Dumnezeu, Adevãrul care este Iisus ce ni-L descoperã pe Dumnezeu, pe înþelesul tuturor ºi Viaþa, model desãvârºit, trãit dupã chipul dumnezeiesc. oi, din mila lui Dumnezeu, ne numim creºtini ortodocºi, creºtini dreptmãritori sau drept credincioºi, fiindcã mergem pe Calea arãtatã nouã de Hristos Împãratul ºi Dumnezeul nostru, al tuturora, iar cine dintre noi merge pe Calea cea descoperitã nouã, înseamnã cã þine credinþa cea adevãratã. otdeauna, trebuie sã-I mulþumim lui Dumnezeu, cã ne-am nãscut de la începutul creºtinismului în credinþa cea adevãratã ºi cã de douã milenii mãrturisim pe Hristos ºi nu ne-am abãtut nici la stânga, nici la dreapta, potrivit îndemnului Sfintei Scripturi: „Ceea ce aveþi, þineþi pânã ce voi veni”, zice Domnul (Apocalipsã 2, 25); „Luptaþi pentru credinþa datã sfinþilor odatã pentru totdeauna” (Iuda, 3); „Fii credincios pânã la moarte ºi îþi voi da cununa vieþii” (Apocalipsã 2, 10); ºi „celui care va birui îi voi da sã mãnânce din pomul vieþii, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apocalipsã 2, 7). ste necesar, ca ºi de Duminica Ortodoxiei, sã ne amintim mereu cã: - Ortodoxia cea sfântã, este ºtiinþa despre Dumnezeu, despre omul ºi lumea creatã din iubire; - Ortodoxia este învãþãtura care are continuitate directã ºi neîntreruptã cu tradiþia apostolicã, pe care s-a zidit teologia patristicã ºi neopatristicã, formând credinþa comunã a Bisericii Universale, nedespãrþitã, pânã în anul 1054; - Ortodoxia, mama noastrã duhovniceascã, a fost pecetluitã cu sângele mucenicelor, în vremea celor douãzeci de veacuri, când milioane de eroi ai credinþei ºi sfinþi mãrturisitori, din arenele Romei pânã în lagãrele de exterminare, au dovedit cã învãþãtura creºtinã este adevãr ºi viaþã fãrã de moarte; - Ortodoxia, prin puterea Duhului Sfânt s-a împodobit ca o mireasã cu rânduiala bisericeascã, Sfintele Taine ºi, mai ales, Sfânta Liturghie, înfãþiºate prin Jertfa Dumnezeului – Om, la care venim mereu sã ne ospãtãm

A O

duhovniceºte din Trupul ºi Sângele lui Hristos; - Ortodoxia, punctul arhimedic în spaþiu ºi timp, este iubirea de oameni. De la înãlþimea gândirii ºi scrisului, plin de sfântã dogmatisire, apostolii, cei ºapte diaconi, Sfinþii Pãrinþi, episcopii, preoþii ºi creºtinii iubitori de Hristos, au gãsit timp ºi pentru „Masa dragostei” ºi „Bucuria ajutorului pentru cei sãraci”, cum s-ar spune: de la ortodoxie la ortopraxie, adicã, de la dreapta credinþã la dreapta lucrare; - Ortodoxia înseamnã calea împãrãteascã a Evangheliei lui Hristos, care a pãstrat Duhul drept al creºtinismului în faþa ereziilor din Rãsãrit, a cezaro-

Dumnezeu, Cel întrupat este „chipul lui Dumnezeu cel nevãzut” (Coloseni 1, 15); „icoana fiinþei Lui” (Evrei 1, 3); „Cel ce M-a vãzut pe Mine, a vãzut pe Tatãl, zice Iisus” (Ioan 12, 45; 14, 9), iar Duhul Sfânt s-a arãtat „în chip trupesc ca un porumbel” (Luca 3, 27) ºi în „chipul limbilor de foc” (Faptele Apostolilor 2, 4). entru acestea la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din anul 787, în privinþa cinstirii Sfintei Cruci ºi a Sfintelor Icoane, s-a hotãrât: „Dupã cum proorocii au primit, upã cum apostolii au învãþat,

P

Dupã cum Biserica a învãþat Dupã cum Hristos a decretat, aceasta decretãm: Doi definim cu toatã grija ºi preciziunea cã Ncinstitele ºi Sfintele Icoane sunt aºezate în acelaºi fel ca ºi chipul scumpei ºi de viaþã fãcãtoarei

A A

Cruci. Cinstirea datã icoanelor trece la originalul lor, iar cine se închinã icoanei, se închinã persoanei zugrãvitã pe ea”. ãrturia Sfântului Sinod Ecumenic ne dã liniºtea cinstirii Sfintei Cruci ºi a Sfintelor Icoane, noi crezând nestrãmutat, ca ºi Sfinþii Pãrinþi cã: „cinstirea icoanei se înalþã la chipul cel dintâi”. iciodatã noi n-am auzit ca cineva sã zicã: icoanã ajutã-mã, ci, în faþa icoanelor, cu evlavie, ne rugãm: Doamne, Iisuse Hristoase, ajutãmã! Maica Domnului, nu mã lãsa! Sfinte Calinic, Sfântã Filoteea, roagã-te pentru noi pãcãtoºii…..! redem cã aºa este bine sã învãþãm pe cei care ºi azi desconsiderã cinstirea Sfintei Cruci ºi a Sfintelor Icoane ºi cã Duminica Ortodoxiei ne reaminteºte de biruinþa credinþei drepte ºi mântuitoare de suflet ºi trup tãmãduitoare. atã cã anul acesta se împlinesc 1.167 de ani de când Ortodoxia Universalã prãznuieºte biruinþa cultului Sfintei Cruci ºi a Sfintelor Icoane. ot cu acest prilej este bine sã ºtim cã, Duminica Ortodoxiei nu are doar un înþeles biblic sau istoric, dupã cum aþi auzit, ci ºi unul mistic, adicã lupta pentru icoana curatã a sufletului nostru creºtin, care este împodobit atât cu misterul cerului cât ºi cu misterul pãmântului. rebuie sã mãrturisim din adâncul inimii, cã Ortodoxia este Biserica Mântuitorului Hristos pe pãmântul nostru strãmoºesc. Ortodoxia este izvorul culturii noastre naþionale, sinteza fericitã ºi binecuvântatã dintre suflet ºi trup, dintre spirit ºi materie, dintre religie ºi naþionalitate, fiind concepþia noastrã de viaþã, neobositã ºi neadormitã. ã ne amintim cu grijã de misiunea noastrã eternã pe pãmânt, de idealul nostru de popor creºtin aici ºi în veºnicie ºi de a lupta împotriva necredinþei în Dumnezeu ºtiind cã Ortodoxia este Biserica martirilor, luptãtoare pentru viaþa ºi comorile ei istorice ºi duhovniceºti. ã ne rugãm cu credinþã: „Pune, Doamne, Bisericii Tale, în sânul cãreia ne aflãm ºi noi, întãrire în Duhul Sfânt, ca sã fie izbãvitã de valurile eresurilor ºi sã trãiascã în veacul veacurilor, bucurându-ne ºi mulþumindu-Þi, cã ne-ai nãscut creºtini ortodocºi pentru acest pãmânt binecuvântat al României!”

M

C

N C

N

I T

T

E

itind însã cu mare atenþie în Sfânta Scripturã, C vedem cã omul este zidit: „dupã chipul (icoana) lui Dumnezeu” (Facere 1, 27); Iisus Hristos, Fiul lui

papismului latin ºi a subiectivismului raþionalist al protestantismului; - Sfânta noastrã Ortodoxie a binecuvântat omul, natura, înþelepciunea, arta, cultura, ºtiinþa, sfinþenia; - Ortodoxia neamului românesc este viaþã, creaþie, mãsurã ºi armonie duhovniceascã; - Ortodoxia este o mare bucurie ºi o pace deplinã în Duhul Sfânt, este marele nostru ideal, este sfânta nãdejde a mântuirii noastre! um vom lãuda, oare, eroismul mãrturisitor al credinþei în Hristos, dus de cele mai multe ori de creºtini pânã la mucenicie? rtodoxia sau Mucenicia s-a arãtat biruitoare ºi în lupta pentru apãrarea cultului sfintelor icoane. Aceastã prigoanã a þinut, cu mici întreruperi, peste o sutã de ani (726-843). rãjmaºi ai adevãrului dumnezeiesc învinuiau pe creºtini cã, cinstind Sfânta Cruce ºi icoanele, se încalcã porunca a doua din Decalog sau cele 10 porunci (Ieºire 20, 4), închinându-se la idoli. Marea lor greºealã venea din faptul cã nu puteau face deosebire între idol ºi icoanã. Se ºtie cã în Sfânta Scripturã sunt cuvinte aspre la adresa idolilor, dar nici un singur cuvânt nu gãsim împotriva icoanelor. În bibliile tipãrite de neoprotestanþi se gãseºte înlocuit cuvântul idol cu acela de icoanã, pentru a-ºi susþine învãþãtura împotriva cinstirii icoanelor, asemenea împãratului Leon III Isaurul.

C O V

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

T S S

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (VII)

Facerea omului (1) Dupã ce a fãcut cerul ºi pãmântul, Dumnezeu a fost auzit poruncind: Sã se facã luminã, Sã se facã tãrie în mijlocul apelor, Sã se adune apa într-o adunare ºi sã se arate uscatul, Sã scoatã apele ori pãmântul vieþuitoare…

a. De la poruncã- la sfat. Facerea omului, un act cu totul special în creaþie. Deci numai cu cuvântul a fãcut Domnul zidirea creatã. Iatã acum, când vine vorba de facerea omului, câtã deosebire, cãci n-a mai spus: Sã se facã om, ci Sã facem om… ªi aceasta întrucât omul e mai de preþ decât toate fiinþele. Dumnezeu nu-ºi ascunde preþuirea faþã de fãptura Sa aleasãomul. Mai mult, o aratã vãdit: - prin fapte - ºi prin cuvinte. Prin fapte, aratã preþuirea prin aceea cã-l face pe om la urmã, dupã ce a adus la fiinþã toate vãzutele: cerul, pãmântul, marea, verdeaþa, soarele, luna, stelele, târâtoarele, dobitoacele ºi toate vietãþile. S-a pregãtit mai întâi minunatul palat împãrãtesc, unde este aºezat locuitor omul- împãrat ºi stãpânitor peste lume. ªi prin cuvinte, cãci cine este omul acesta pentru a cãrei zidire Creatorul cade întâiaºi datã la sfat? Iar gândind atâta, hotãrãºte: Sã-l facem dupã chipul Nostru!

b. Cu Cine S-a sfãtuit Stãpânul? De i-am întreba pe iudei aceasta, ne-am sminti, pentru cã ei spun cã aceste cuvinte au fost adresate îngerului sau arhanghelului. Ce nebunie! Exclamã indignat Sfântul Ioan Gurã de aur: „Cum poate

gândi cineva ca Stãpânul sã se sfãtuiascã cu îngerul, Creatorul cu creatura? Da, se vede treaba cã iudeii au scrierile lui Moise, dar noi avem înþelesul lor!” Mai întâi lãmuritã fie treaba cã nu este îngãduit îngerilor sã stea la sfat cu Dumnezeu. O spune iudeilor însuºi Isaia: Am vãzut heruvimii stând în dreapta lui Dumnezeu ºi serafimii; ºi îºi acopereau feþele lor ºi picioarele cu aripile (Isaia 6, 2). Creaturile stau înaintea lui Dumnezeu cu fricã ºi cu cutremur. Cine este însã Acela cãruia Dumnezeu Tatãl I-a zis: Sã facem om ?… E Îngerul de mare sfat, Sfetnicul minunat, Domn puternic, Domn al pãcii, Pãrintele veacului ce va sã fie (Isaia 9, 6), Unul-Nãscut Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinþã cu Tatãl ºi cu Duhul, Cel prin care s-au adus toate la fiinþã (Ioan 1, 3). Tatãl n-a spus poruncitor: Fã!, ca unui inferior, sau ca unuia mai mic dupã fiinþã, ci ca Unuia Care este de aceeaºi cinste: Sã facem. Iar cuvintele dupã chipul ºi asemãnarea Noastrã aratã clar identitatea fiinþei, desfiinþând erezia lui Arie.

c. Noþiunea „dupã chip” surprinde „modul de a fi”, nu „forma de a fi”

rãstãlmãcesc spre a lor pierzare spusa dupã chipul Nostru, îndrugând despre Dumnezeu cum cã ar avea o oarecare formã sau chip. Dar cum sã cobori la chip omenesc pe Cel fãrã formã, fãrã chip, neschimbãtor, ºi sã dai Celui fãrã de trup, forme ºi mãdulare? Sfântul Ioan susþine ideea cã „prin cuvântul «chip» trebuie înþeles «stãpânire», ºi nimic altceva, în sensul cã aceastã noþiune a chipului face referire la «modul de a fi», iar nu la «forma de a fi»”. Deci la capacitatea raþionalã a omului, creat dupã chipul Raþiunii supreme. Dacã ereticii se încãpãþâneazã a înþelege prin „chip”- forma, atunci înseamnã cã nu numai bãrbatul, ci ºi femeia este dupã „chipul” lui Dumnezeu, rezultând aiurea, cã forma amândurora (masculinul ºi femininul) se regãseºte în El. Dar explicaþia aceasta n-are raþiune. Sfântul Apostol Pavel spune clar: Bãrbatul este chip ºi slavã a lui Dumnezeu, iar femeia e slavã a bãrbatului (I Corinteni 11, 7). Dacã noþiunea de „chip” ar avea înþelesul de „formã”, iar nu pe acela de „stãpânire”, de ce i-ar despãrþi apostolul zicând cã bãrbatul e chip al lui Dumnezeu, pe când femeia e slavã a bãrbatului, dintru care a fost luatã? Ori acelaºi Apostol Pavel avertizeazã: Nu trebuie sã socotim cã Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau ciopliturii meºterului ºi nici mãcar gândului omului (Faptele Apostolilor 17, 29). Iatã cã noþiunea de „chip” nu se referã nicidecum la vreo formã, câtã vreme nici mãcar gândirii omului nu-i este permis a îndrãzni sã-ºi închipuie cum e Dumnezeirea, plãsmuindu-ºi idoli despre El.

Sfântul Ioan Gurã de Aur atrage atenþia cã mulþi eretici se nãpustesc în a pângãri dogmele Bisericii, smintindu-se când

Molitfelnic tâlcuit

Dezlegãri ºi molitfe În Molitfelnic, urmãtorul capitol este denumit Dezlegãri ºi molitfe. La nevoie, credinciosul poate chema preotul pentru a sãvârºi urmãtoarele rugãciuni: Rugãciunea pe care o citeºte arhiereul sau preotul pentru iertarea tuturor pãcatelor celor de voie ºi celor fãrã de voie ºi pentru tot jurãmântul ºi blestemul; Rugãciunea pentru cei ce sunt în blestem ºi pe ei înºiºi cu jurãmânt s-au legat; Rugãciune pentru dezlegarea de blestem; Rugãciunea pentru împãcarea celor învrãjbiþi; Molitfele Sfântului Vasile cel Mare; Molitfele Sfântului Ioan Gurã de Aur. Ca definiþie, dezlegarea este un serviciu divin redus ca lungime, alcãtuit din rugãciuni pe care preotul le citeºte pentru diferite scopuri sau nevoi din viaþa credincioºilor. Cuprinsul dezlegãrii constã într-o formulã de binecuvântare, rugãciuni introductive ºi o formulã de încheiere, otpust sau apolis. Rugãciunea pe care o citeºte arhiereul sau preotul

pentru iertarea tuturor pãcatelor celor de voie ºi celor fãrã de voie ºi pentru tot jurãmântul ºi blestemul este una dintre cele mai cuprinzãtoare dezlegãri este adresatã Mântuitorului nostru Iisus

Hristos, Cel care a dãruit vindecare celor neputincioºi la trup, dar a dãruit iertare ºi

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

celor care aveau sufletele împovãrate de pãcate. Lui se roagã arhiereul sau preotul ca sã uºureze, sã lase ºi sã ierte pãcatele, nelegiuirile ºi greºelile credinciosului care, cu voie sau fãrã voie, cu ºtiinþã sau cu neºtiinþã, a sãvârºit pãcate. Urmeazã o lungã înºiruire de pãcate în care creºtinul ar fi putut sã cadã; sunt pãcate legate de suflet: mândria, jurãmântul, blestemul, mânia, invidia, slava deºartã, grãirea în deºert etc., dar ºi pãcate legate de trup sau de materie: lãcomia pântecelui, desfrânarea, vãtãmarea, arghirofilia etc. Pentru toate acestea ºi multe alte asemenea acestora se roagã arhiereul sau preotul ca sã se ierte celui care vine cu smerenie ºi pãrere de rãu înaintea Arhiereului Hristos, Cel singur fãrã de pãcat ºi care are putere a ierta pãcatele. O altã rugãciune este pentru cei care sunt în blestem, care s-au blestemat pe sine sau cu jurãmânt s-au legat. Noi ºtim cã încã din Legea Veche Dumnezeu a urât blestemul, poruncind numai

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

binecuvântarea. În Legea cea Nouã, ºi mai adânc, Domnul nostru Iisus Hristos, împlinind legea, a poruncit sã binecuvântãm chiar ºi pe vrãjmaºi, respectiv chiar ºi pe cei care ne blesteamã. Aºadar, blestemul sub orice formã este interzis: nu avem voie sã blestemãm pe nimeni ºi, se înþelege, nici pe noi înºine. Dar, din slãbiciune sufleteascã, din nebãgare de seamã, din neºtiinþã sau din neputinþã omeneascã, omul greºeºte, se blesteamã, se jurã ºi încalcã jurãmântul. În asemenea situaþii, creºtinul vine la preot sã fie dezlegat, adicã sã i se citeascã rugãciuni în care este invocatã milostivirea lui Dumnezeu, iertarea ºi bunãtatea Sa pentru a nu rãmâne creºtinul încãrcat cu asemenea pãcate. O altã rugãciune este cea pentru împãcarea celor învrãjbiþi. Din textul acesteia reiese faptul cã ne rugãm Dumnezeului celui în Treime lãudat, care, prin Fiul Sãu, a strica peretele cel din mijloc al vrajbei ºi Care a dat pace neamului omenesc. Unui asemenea Dumnezeu-Iubire ne rugãm ca sã îndepãrteze dintre cei care sunt în certuri, toate îndemnurile spre dezbinare ºi toatã vrajba. În încheiere, subliniem cã este foarte important sã se citeascã asemenea dezlegãri celor care se regãsesc în situaþiile amintite, dar, la fel de necesar ºi de important este sã meargã credinciosul sã se ºi spovedeascã duhovnicului sãu pentru o deplinã iertare ºi împãcare cu sine, cu semenii ºi, nu în ultimul rând, cu Dumnezeu, care este îndelung milostiv ºi iubitor de oameni. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Precizãri privind organizarea ºi desfãºurarea OLIMPIADEI DE RELIGIE pentru CLASELE VII - XII, Cultul Ortodox, anul ºcolar 2009 – 2010

Seminarul „Copii fãrã identitate” Cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Arhiepiscop Calinic al Argeºului ºi Muscelului, am luat parte în ziua de joi, 18 februarie 2010, la Seminarul intitulat „Copii fãrã identitate”, ce a fost organizat de Biroul Teritorial Argeº al Avocatului Poporului ºi s-a desfãºurat la Biblioteca Judeþeanã Argeº. La întâlnire, au participat reprezentanþi ai multor instituþii ce pot avea un rol important în rezolvarea acestei probleme a copiilor fãrã identitate. În discuþiile purtate, cã principalele cauze ce favorizeazã existenþa unor astfel de copii sunt: sãrãcia, iresponsabilitatea, analfabetismul, lipsa de comunicare ºi respect faþã de autoritate, precum ºi lacune în legislaþie. Mediile în care apar astfel de situaþii sunt: comunitãþile de rromi, comunitãþile de oameni ai strãzii, familii dezorganizate. Pentru reducerea numãrului copiilor fãrã identitate, s-a cãzut de acord cã este necesar sã se punã accent pe simplificarea procedurii

de înregistrare a naºterii, pe eventuala înregistrare a mamei dinainte de a naºte sau, de ce nu, pe aplicarea ºi la noi a modelului francez al „naºterii anonime”. În cuvântul nostru, am arãtat cã, în Eparhia Argeºului ºi Muscelului, se acordã o mare atenþie comunitãþilor de rromi existente. În acest sens, s-a hotãrât înfiinþarea de parohii, construirea de biserici ºi numirea de preoþi în aceste comunitãþi, care sã contribuie la îmbunãtãþirea vieþii lor din punct de vedere religios- moral. Pe viitor, vom avea în vedere ca, la conferinþele preoþeºti, sã-i determinãm pe preoþii din eparhia noastrã sã se implice, fiecare, în parohia sa, în descoperirea unor astfel de copii fãrã identitate ºi intrarea lor în legalitate. Pr. Victor GRIGORE, Consilier învãþãmânt teologic ºi religios

Olimpiada de Religie reprezintã un concurs de excelenþã care se adreseazã elevilor cu aptitudini, înclinaþii ºi interese deosebite pentru disciplina Religie, din clasele VII-XII. Pentru o cât mai bunã desfãºurare a Olimpiadei de Religie s-au stabilit datele ºi ºcolile organizatoare. Etapa localã a Olimpiadei de Religie se va desfãºura în data de 27 februarie 2010, dupã cum urmeazã: - zonele Piteºti, Mioveni, ªtefãneºti ºi Costeºti- ªcoala Nr. 19 – Piteºti, persoanã de contact: prof. Vicenþiu Pascu – Colegiul Naþional „I.C.Brãtianu” tel. 0724.219409 - zona Câmpulung - Colegiul Naþional „Carol I”, persoanã de contact: Pr. Prof. Marian Frigurã - Colegiul Naþional „Carol I” – Câmpulung-Muscel, tel. 0745.916382 - zona Topoloveni - ªcoala Nr. 1 – Topoloveni; persoanã de contact prof. Mirela Catrina tel 0720.106686 - zona Curtea de Argeº, - Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Neagoe Vodã Basarab“, persoanã de contact: prof. Valentin Retevoi, tel 0724.212591. La etapa localã a Olimpiadei de Religie pot participa maxim cinci elevi/an studiu de la fiecare ºcoalã, care au obþinut minim nota 9 (nouã) la etapa pe ºcoalã. Fiecare ºcoalã participantã la etapa localã a Olimpiadei de Religie va transmite instituþiei organizatoare, pânã la date de 22 februarie 2010, tabelul nominal cu elevii participanþi ºi profesorul însoþitor, dar ºi numele profesorului desemnat ca evaluator. Etapa judeþeanã a Olimpiadei de religie se va desfãºura pe data de 20 martie 2010 la Liceul Teoretic „Ion Barbu” din Piteºti, iar etapa naþionalã se va desfãºura în perioada 6 – 10 aprilie 2010 la Suceava, judeþul Suceava. Informaþii suplimentare referitoare la organizarea ºi desfãºurarea Olimpiadei de religie pentru clasele VII – XII, cultul ortodox, anul ºcolar 2009 – 2010 se pot gãsi pe site-ul: http://www.edu.ro/index.php/met_rep_reg_ins_etc/c154/?startnum=2 1 sau pe site-ul I.S.J. Argeº

Viaþa ca un carnaval -Mãrturii din Maastricht, OlandaDupã cum se ºtie, þãrile în care catolicismul are o influenþã considerabilã împãrtãºesc tradiþia Carnavalului. Mai exact, Carnavalul reprezintã acele zile de sãrbãtoare în care oamenii se deghizeazã, mascheazã ºi participã împreunã la o paradã a costumelor. Parada este încheiatã de un car mare de lemn, care simbolizeazã repetiþia constantã a sãrbãtorii. În principiu, Carnavalul se sãrbãtoreºte în luna februarie sau în martie, înainte de începutul postului pentru catolici (în Miecurea Cenuºie), durând, deci, trei zile : de sâmbãtã noaptea - de la ora 24 - pânã marþi la miezul nopþii. Conform ritului Ambrozian, în Italia Carnavalul se terminã în sâmbãta de dupã Miercurea Cenuºie. Etimologia termenului „carnaval” este disputatã. O explicaþie rezidã fie în expresia latinã carne vale, fie în cea italianã carne levare, care indicã luarea de rãmas bun de la carne, începutul postului. O altã explicaþie are rãdãcinile în Carrus Navalis, numele festivalului roman de celebrare a zeiþei egiptene Isis, când imaginea ei era transportatã pânã la þãrmurile mãrii pentru a binecuvânta vasele romane. Dincolo de aceste explicaþii etimologice ºi folclorice, plasate sub semnul întrebãrii, cert este cã ºi în anul acesta, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, în Maastricht a început Carnavalul. Întrucât acest oraº, cel mai vechi din Olanda, este destul de puternic influenþat de catolicism, Carnavalul are o tradiþie impresionantã. Pregãtirile sunt vizibile pe strãzi cu o lunã înaintea evenimentului propriu-zis, iar, în timpul acestuia, nimeni nu lucreazã. Deºi Carnavalul se celebreazã ºi în celelalte oraºe din Olanda, sãrbãtoarea nu are aceeaºi amploare, fiind etichetatã ca þinând prea mult de tradiþie. Centre precum Amsterdam sau Rotterdam preferã sã se îndrepte spre modernitate ºi sã dea la schimb carnavalul pe parada homosexualilor… Chiar ºi aºa, datând din vremurile de demult, ce am vãzut anul acesta în Maastricht mi s-a pãrut o expresie hidoasã a degradãrii umane. Dincolo de aspectul (grav ºi înfricoºãtor) cã sãrbãtoarea este plasatã exact la începutul Postului Ortodox,

parada nu a fost altceva decât o etalare a celor mai bizare, absurde ºi ºocante costume, care contrariazã morala, religia ºi bunul simþ. La modã au fost costumele negre, de reprezentanþi ai întunericului, acompaniate, desigur, de topoare, sãbii, mãciuci sau caschete roºii. Nu au lipsit nici opþiunile de diavoli (de toate mãrimile, culorile, aspectele…). Din belºug au fost ºi papii, preoþii, cãlugãrii sau cãlugãriþele, cu o alãturare ingenioasã a crucilor ºi a… corniþelor. Evident, nu puteau lipsi reprezentãrile animalelor ieºite din comun sau a personajelor literare. Astfel, strãzile Maastrichtului s-au umplut de un puhoi de oameni pestriþi, zgomotoºi, dar ºi extrem de ameþiþi din cauza alcoolului servit din belºug. Singurul inconvenient a fost, desigur, vremea, care a alungat mulþimea din stradã în baruri, care s-au dovedit neîncãpãtoare pentru afluxul de oameni. Aºadar, douã realitãþi contrastante. Douã lumi : cea care este ºi cea care ar trebui sã fie. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, începutul Postului marcat de pocãinþã ºi de o introspecþie

amãnunþitã, pregãtirea pentru Patimile ºi Învierea Domnului, pentru Patimile ºi Învierea noastrã, pace, tãcere ºi meditaþie, pe de o parte. Pe de alta, mãºti, imagini funambuleºti, chipuri pictate, copii schimonosiþi ºi pervertiþi, alcool, veselie exacerbatã, muzicã ºi dans, ouã roºii, intitulate ouã de carnaval ( !). Dupã izgonirea lui Adam din Rai, dupã cãderea în pãcat, se pare cã omul nu a reuºit sã pãstreze dulceaþa amintirii lui Dumnezeu în sine. Pe mãsurã ce trece timpul, Chipul Acestuia se înceþoºeazã, înãbuºit fiind de mulþimea patimilor ºi ambiþiilor noastre lumeºti. Ne-am rãtãcit pe calea cãutãrii drumului înapoi în Paradis ºi, gãsind din întâmplare anticamera carnavalului, ne-am abandonat total acesteia. Ne-am transformat întreaga viaþã într-o paradã a carnavalului, în care ne etalãm hainele, achiziþiile, chipurile pictate pentru ca lumea sã le vadã ºi sã le admire. Apoi, laolaltã, petrecem în muzicã ºi în desfãtãri pânã la chemarea cea de pe urmã, pânã la Judecata în care toate chipurile pictate se vor ºterge, toate lucrurile ascunse ale inimii vor ieºi la ivealã, atunci când ne vom aminti de adevãrata destinaþie a cãlãtoriei noastre. Atunci va fi cu adevãrat ultima ºi poate cea mai dureroasã izgonire din rai, atunci fiii lui Adam vor înþelege preþul nesocotinþei Jertfei Fiului lui Dumnezeu. Sã nu fim naivi ºi sã credem cã asemenea sãrbãtori sunt plasate întâmplãtor înaintea perioadelor de reculegere ºi de pocãinþã. Sã nu credem cã este o simplã tradiþie suprapusã peste obiceiurile religioase. Istoria ne aratã cã una din cele mai eficiente strategii de decreºtinare este golirea evenimentelor religioase de conþinutul lor prin alãturarea acestora de simboluri sau petreceri pãgâne. Acelaºi lucru se întâmplã ºi astãzi cu Naºterea Domnului (umbritã de moda lui Moº Crãciun), Sfântul Vasile (de mult detronat de practica revelionului), pomenirea morþilor (înlocuitã cu succes de Halloween), Paºtele (marcat, într-o oarecare mãsurã, de Iepuraº ºi, mai nou, dupã cum am vãzut, de “ouãle de carnaval“). Aºadar, astãzi mai mult decât oricând, sã luãm aminte pe cine ºi cum slujim ºi în mijlocul cui stãm. „Vezi dar, suflete al meu, sã nu te prinzi în cursele celor fãrã de lege, ci degrab îmbrãþiºeazã pocãinþa” (Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul). Tot astfel, “Fericit bãrbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioºilor ºi în calea pãcãtoºilor nu a stat ºi pe scaunul hulitorilor n-a ºezut,/ Ci în legea Domnului e voia lui ºi la legea Lui va cugeta ziua ºi noaptea” (Psalmul 1). Avocat Adina RÃDUCANU

3


Argeºul Ortodox

Sãrbãtorirea Praznicelor sau a unui sfânt cu polieleu în timpul Postului Mare Sfântul ºi Marele Post este rânduit pentru curãþirea sufletului prin ajunare, rugãciune, milostenie, spovedanie ºi împãrtãºirea cu Sfintele Taine. Tocmai de aceea zilele acestuia sunt zile de ajunare, doliu ºi pocãinþã ele precedând Jertfa cea mare a Domnului din Sãptãmâna Patimilor. În acest sens în zilele de rând ale Postului Mare, se sãvârºeºte Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite, slujbã ce are un caracter penitenþial mai pronunþat, fiind lipsitã de fastul Dumnezeieºtilor Liturghii a Sfântului Ioan Gurã de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, ce se sãvârºesc în zilele de sâmbãtã ºi duminicã ale Pãresimilor.

Ce se întâmplã în aceastã perioadã cu sãrbãtorirea praznicelor sau a sfinþi cu polieleu? În perioada Postului Mare pot cãdea prãznuirile Sfântului Haralambie (10 februarie), a Sfântului Teodor Tiron (17 februarie), prima ºi a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezãtorul (24 februarie), a sãrbãtorii Aflãrii Cinstitei Cruci (6 martie), a Sfinþilor 40 de Mucenici (9 martie), sãrbãtoarea Buneivestiri (25 martie), a Sfântului Ioan Scãrarul (30 martie), a Sfintei Maria Egipteanca (1 aprilie), Sfântul Evanghelist Marcu (25 aprilie). Pentru a vedea modul în care se poate face prãznuirea acestor sãrbãtori trebuie sã avem în vedere douã canoane ale Sinodului de la Laodiceea: 1. Canonul 49 care interzice sãvârºirea Sfintei Liturghii în zilele de rând ale Postului Mare: Cã nu trebuie în Postul cel Mare sã se aducã jertfa de pâine, decât doar sâmbãta ºi duminica ºi 2. Canonul 51 care menþioneazã mutarea praznicelor martirilor în zilele de sâmbãtã ºi duminicã ale Postului Mare: Cãci nu trebuie sã se sãvârºeascã zilele de naºtere ale martirilor în Postul cel Mare, ci prãznuirea sfinþilor martiri se face în sâmbete ºi duminici. Având în vedere prevederile acestor douã canoane ale Sinodului mai sus amintit în practica liturgicã a Bisericii au fost

instituite ca zile de prãznuire ale unor sfinþi sâmbete ºi duminici ale Postului Paºtelui apropiate de momentul sãrbãtorilor cu datã fixã a Sfinþilor: prima sâmbãtã a Postului- prãznuirea Sfântul Teodor Tiron, duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Crucisãrbãtorirea Aflãrii Cinstitei Cruci, duminica a patra a Postului Mare- prãznuirea Sfântului Ioan, autorul lucrãrii „Scara”, în duminica a cincea, a sfintei Maria Egipteanca.

Învãþãturile liturgiºtilor Faptul cã prin termenul: „naºtere” canonul nu înþelege aniversarea naºterii, ci ziua morþii, reiese nu numai din expresia „ziua de naºtere”, care întotdeauna, în terminologia bisericeascã veche însemna ziua martiriului, sau a sãvârºirii în Hristos a sfântului (de exemplu, „sãvârºirea zilei de naºtere a martiriului acestuia”, Martiriul lui Policarp, 18, 2), ci ºi din acelaºi canon, care foloseºte cuvântul: „prãznuiri”, ca sinonim pentru „zile de naºtere”. Balsamon pare sã facã distincþie între „zile de naºtere” ºi „prãznuiri”, dar tâlcuieºte corect semnificaþia canonului: „Aºa grãindu-se, cã nu trebuie a se opri în tot Postul Mare sã se sãvârºeascã prin Jertfã prãznuirile sfinþilor martiri, ca unele care nici pricinuitoare de bucurii nu sunt, ci oprindu-se doar zilele de naºtere ale acestora, ca pricinuitoare de bucurii ºi de sãrbãtorire, Sfinþii Pãrinþi au rânduit ca nici prãznuirile, nici zilele de naºtere ale martirilor sã nu se prãznuiascã prin Jertfa în timpul Postului Mare, ci doar în sâmbete ºi duminici sã se facã pomenirile acestora”. Acelaºi lucru în cuvinte mai puþine îl repetã ºi Ariston: „în Postul cel Mare, în afarã de sâmbete ºi duminici nici prãznuirile martirilor nu se sãvârºesc”.Caracteristicã pentru acrivia ei este o notã explicativã a Sfântului Nicodim Aghioritul în Pidalionul lui, pentru termenul: „zile de naºtere” („ziua de naºtere este numitã moartea martirilor, pentru cã prin moartea aceasta trecãtoare s-au nãscut la viaþã”) precum ºi tâlcuirea lui la canonul de mai sus: „Cãci dãtãtoare de bucurie ºi dezlegãtoare de postire fiind zilele de naºtere ºi sãrbãtorile acestora, este nepotrivit ca ele sã aibã loc în zilele de ajunare ale Postului celui Mare, ci cuviincios este a se sãvârºi ºi bucuria acestei zile în zilele de dezlegare care sunt sâmbãta ºi duminica” (Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. III, pag. 93-94).

Excepþii de la reglementãrile canonice amintite ºi modul sãvârºirii slujbei Totuºi avem ºi sãrbãtori care sunt prãznuite la o datã fixã: sãrbãtoarea Buneivestiri, care nu este mutatã, conform vechilor tipice, chiar dacã se întâmplã sã cadã ºi în Vinerea Mare, ºi aceasta pentru ca zãmislirea Domnului trebuia neapãrat sã fie prãznuitã exact cu nouã luni înainte de Naºterea Lui (25 decembrie), prãznuirea sfântului Haralambie (10 februarie), prima ºi a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezãtorul (24 februarie) ºi a sfinþilor 40 de Mucenici (9 martie), care dacã picã în zilele de rând ale Postului Mare, sãvârºim Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite. În ceea ce priveºte modul sãvârºirii slujbei, Vecernia ºi Utrenia se vor uni cu slujba din Triod, cu Mãrimurile sfântului, Evanghelia Utreniei ºi Doxologia Mare. La Ceasuri se va pune troparul ºi condacul sfântului. La Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite din ziua praznicului se vor cânta troparele Vecerniei sfântului, din nou unite cu troparele Triodului, Mãrimurile sfântului, Vohodul se va face cu Evanghelia, dupã „Sã se îndrepteze...”, se vor citi Apostolul ºi Evanghelia sfântului ºi la sfârºit, în loc de Chinonicul „Gustaþi ºi vedeþi...” al Liturghiei Darurilor mai înainte sfinþite, se va cânta Chinonicul sfântului. Aºadar, pe baza vechii practici a Bisericii ºi pentru raþiunile de mai sus, prãznuirile sfinþilor din Minei ale perioadei Postului Mare fie sunt mutate în sâmbete ºi duminici (Teodor Tiron, Aflarea Sfintei Cruci, Ioan Scãrarul, Maria Egipteanca), fie li se mutã prãznuirea într-o zi din Sãptãmâna Luminatã (Sfântul Gheorghe, Evanghelistul Marcu), fie sunt lipsite de fastul prãznuirii Liturghiei Sfântului Ioan Gurã de Aur prin sãvârºirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinþite, în cazul sãrbãtorilor cu datã fixã a cãror celebrare nu se mutã. Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Cuvintele rostite de Hristos de pe braþele crucii (II) 2. „Femeie, iatã fiul tãu!” Apoi a zis ucenicului: „Iatã mama ta!” (Ioan 19, 26-27). Vãzând cu câtã urã Îl înconjurau vrãjmaºii, Hristos a simþit doar milã faþã de ei pentru cã erau orbiþi de patimã ºi incapabili sã realizeze ceea ce fãceau. Dacã pentru aceºti oameni fãrã minte Domnul S-a milostivit, îngrijindu-Se de iertarea lor, cu atât mai mult L-a impresionat durerea Sfintei Sale Mame, care era prezentã lângã crucea rãstignirii. Preasfânta Nãscãtoarea de Dumnezeu, deºi avea inima înecatã de suferinþã, a gãsit totuºi puterea de a veni pe Golgota, devenind martorã ºi participantã sufleteºte la cele din urmã chinuitoare ore din viaþa pãmânteascã ale Fiului Sãu. Venise vremea când se împlinea proorocia dreptului Simeon: „Iar prin inima ta va trece sabie” (Luca 2, 35). Mântuitorul nu S-a adresat Preasfintei Fecioare Maria cu apelativul „mamã” pentru a nu-i sfâºia ºi mai tare inima deja frântã de durere. De aceea, El o numeºte „femeie”, cu scopul de a nu-i mai aminti cã Cel rãstignit era Însuºi Fiul ei Preasfânt ºi Bun. Aceasta este una din explicaþiile pe care ne-a lãsat-o Sfântul Ioan Gurã de Aur. Pe de altã parte, Iisus Hristos o numeºte pe mama Sa „femeie” spre a ne face sã înþelegem o distincþie grãitoare. ªi anume, dupã cum Eva a fost cea din care s-au nãscut fiii cei trupeºti, Preasfânta Fecioarã Maria avea sã fie femeia din care se nãºtea biruitorul ºarpelui ºi care astfel devenea Mama omenirii îmbunãtãþite.

4

Dupã trup, noi suntem stãnepoþii Evei. Dupã sfinþenia sufleteascã, dobânditã prin Botezul întru Hristos, noi suntem strãnepoþii Mariei (dupã interpretarea Arhimandritului I. Scriban, 1925).

Dupã cum ºtim din Sfânta Evanghelie, la locul rãstignirii se afla ºi Ioan, ucenicul cel mai apropiat de suferinþa lui Hristos pe cruce. Ridicându-ºi privirea ºi vãzându-l alãturi de Maica Sa, ºi pe acest ucenic, Mântuitorul a

rostit: „Femeie, iatã fiul tãu!” Spunând acestea, Iisus Domnul a dovedit iubirea fiului care, deºi se afla în culmea suferinþei, nu a uitat-o pe cea care I-a dat naºtere într-un chip mai presus de fire. În acele momente, El a încredinþat-o pe a Sa Mamã ucenicului care I-a arãtat dragoste ºi credinþã neclintitã pânã în ultimele Sale clipe de pe pãmânt. Taina Întrupãrii ºi lucrarea rãscumpãrãrii sufletelor noastre din apãsarea pãcatului se încheiau acum, Hristos urmând a Se duce la Tatãl în ceruri. A rãmâne pãrinte stingher pe pãmânt fãrã de fiii în care trãieºte inima ta, este o situaþie tristã. Prin vorbele amintite mai sus, Hristos a voit sã o încredinþeze pe Maica Sfântã de grija Lui de a nu o lãsa fãrã sprijin, Ioan rãmânând sprijinul ei pãmântesc. Dupã ce a privit cãtre Mama Sa, Hristos S-a uitat cãtre ucenicul Sãu iubit ºi i-a spus: „Iatã, mama ta!” Dar pentru ce o numeºte pe Preasfânta Nãscãtoare a de Dumnezeu „mamã” a lui Ioan? Nu cumva pentru cã Se despãrþea de dânsa în viaþa pãmânteascã ºi nu mai voia sã o cunoascã drept mamã a Sa? Nici pe departe, fiindu-I îndeajuns jalea Maicii Sale încât sã-i mai pricinuiascã ºi altã supãrare. Mântuitorul S-a exprimat astfel spre a-l îndemna pe Ioan sã aibã o dragoste filialã faþã de Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu. Aºa cum Preasfânta Fecioarã Maria înfãþiºa în acele împrejurãri nu numai pe Mama Mântuitorului, ci ºi pe mama întregii omeniri rãscumpãrate, tot astfel Ioan îi reprezenta pe toþi cei care aveau sã primeascã darul creºtinismului, devenind fii ai lui Hristos

Dumnezeu. Iatã, înfierea duhovniceascã a omului era înfãptuitã. Dãruindu-ne o astfel de mamã cereascã,mai dulce decât fagurele de miere ºi mai sfântã decât toþi sfinþii, Hristos a oferit omenirii pãcãtoase tot ce avea mai scump pe acest pãmânt. ªi-a rãpit Sieºi orice mângâiere, pentru a da totul acestei lumi. „Iatã fiul tãu... Iatã mama ta!” În aceste cuvinte se regãseºte legãtura veºnicã pe care Fiul Domnului a statornicit-o între noi ºi Preasfânta Lui Maicã. Ce jertfã poate fi mai mare decât aceasta? Ce anume se putea face mai mult pentru pãcãtoºii fii ai Evei, pe care Mântuitorul voia sã-i vadã fii ai Mariei? Pentru suferinþele ei cele mari, mult poate rugãciunea Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu înaintea Pãrintelui Ceresc. Astfel, toþi creºtinii, ca fii ai ei, au o bunã ocrotitoare pentru viaþa lor. Aºa cum un copil se uitã rugãtor spre mama sa, tot astfel ºi noi sã ne ridicãm privirea ºi sufletul cãtre icoana Maicii Domnului, cerându-i sprijin ºi ocrotire în orice situaþie dificilã. Vom simþi atunci alinare, probând cu a nostrã inimã adevãrul cuvintelor nemuritoare: „Fiule, iatã mama ta!” De aici reiese ºi îndemnul de a nutri o iubire filialãmaternã reciprocã ce nu poate lipsi din inima adevãratului creºtin. Apostolul neamurilor scria: „Dacã cineva nu poartã grijã de ai sãi ºi mai vârtos de cei ai casei sale, de credinþã s-a lepãdat ºi mai rãu este decât cel necredincios” (I Timotei 5, 8). „La piciorul crucii Mântuitorului, auzind cuvintele cãtre Maica Sa ºi cãtre ucenicul Sãu iubit, sã cuprindem în cugetul nostru învãþãturi care deschid drumul spre cer ºi înþelepþesc mersul pe pãmânt” (Arhimandrit I. Scriban, Tratat de pietate ºi tâlcuire biblicã). - va urma – Amalia CORNÃÞEANU


Argeºul Ortodox

FAMILIA „biserica din casã”

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LII)

Pânã unde trebuie sã rabde soþia?

Dumnezeiasca Împãrtãºire

Pãrintele Paisie Aghioritul este foarte categoric când vine vorba de familie: oricare ar fi problemele, soþii trebuie sã rabde, sã se roage ºi sã se poarte cu bunãtate unul cu celãlalt. Nu existã alte cãi mai comode pentru soþi. Este ca ºi cum ai ocoli mântuirea. Dumnezeu îþi trimite prilej de cãlãtorie în Rai ºi tu refuzi pentru cã vrei sã pleci la plajã ... Vreau sã vã povestesc un alt caz. Un tânãr oarecare a simpatizat o tânãrã, care trãia duhovniceºte. ªi pentru ca sã-l simpatizeze ºi ea, încerca ºi el sã trãiascã duhovniceºte, sã meargã la bisericã etc. În cele din urmã s-au cãsãtorit. Însã, dupã câþiva ani, bãrbatul acesta ºi-a început din nou viaþa sa lumeascã de mai înainte. Deºi avea copii mari – un bãiat la facultate ºi douã fete, una la liceu ºi cealaltã la gimnaziu – el continua sã trãiascã o viaþã destrãbãlatã. Avea o întreprindere mare ºi câºtiga mulþi bani, dar cei mai mulþi îi cheltuia cu viaþa sa desfrânatã. Sãrmana lui soþie þinea casa prin economiile ce le fãcea ºi copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatãl copiilor, pentru ca ei sã nu se îngreþoºeze de el ºi astfel sã se rãneascã sufleteºte, dar ºi pentru a nu fi atraºi ºi ei de o astfel de viaþã. Noaptea târziu, atunci când acesta se întorcea acasã, soþia lui uºor îl putea justifica în faþa copiilor, spunându-le cã are treburi, dar la amiazã când mergea acasã cu câte o prietenã, ce putea sã le mai spunã? Dar ce fãcea acest om fãrã fricã de Dumnezeu? Cu toate cã nu meritã sã fie numit om, pentru cã nu avea deloc omenie. Îi telefona femeii sale sã-i pregãteascã mâncarea ce o prefera ºi venea la amiazã, la masã cu una dintre prietenele lui. Sãrmana mamã îi primea cu bunãtate, pentru a nu intra la gânduri copii ei. Dãdea impresia cã aceea este o prietenã a ei ºi cã tatãl copiilor a trecut pe la ea pe acasã ºi a adus-o la ei cu maºina. Îi trimitea pe copii în camerele lor sã înveþe, pentru cã se temea ca nu cumva sã vadã vreo scenã ruºinoasã, deoarece, din pãcate, bãrbatul ei nu se ferea ºi fãcea lucruri necuviincioase ºi în casã. Iar aceasta se întâmpla în fiecare zi la amiazã. ªi acesta atât de des îºi schimba prietenele, încât copiii au ajuns s-o întrebe pe mama lor: „Mamã, dar câte prietene ai?”. „Ne cunoaºtem de mai demult”, le spunea aceea. Pe lângã toate acestea, acela o trata pe sãrmana femeie mai rãu decât pe o servitoare, deoarece se purta cu ea cu multã barbarie. Gândiþi-vã, aceastã mamã sã slujeascã în fiecare zi la douã dobitoace, care îi necinsteau casa, iar ea sã punã mereu gânduri bune în mintea copiilor ei! ªi nu ºtia dacã povestea aceasta se va termina vreodatã, ca sã poatã spune: „Voi face rãbdare” ºi astfel sã aibã puþinã mângâiere. Iar povestea aceasta a durat mulþi ani. ªi fiindcã dãduse ticãlosul multe drepturi diavolului, era firesc sã primeascã înfricoºãtoare înrâuriri diavoleºti. Era ca un nebun, nu se putea controla, nimic nu-i convenea. Într-o zi, alergând ca un nebun cu maºina ºi fiind ameþit de beþia poftei trupeºti, a deviat de pe un drum ºi a cãzut într-o prãpastie. Maºina s-a zdrobit cu totul, iar el s-a rãnit grav. L-au dus la spital, iar, dupã o perioadã de internare, a fost adus acasã schilodit. Dar nici o prietenã de a lui nu a venit, pentru cã acum nu mai avea bani mulþi, iar faþa lui era mutilatã. Atunci devotata lui soþie ºi mama cea bunã îl îngrijea cu multã bunãtate, fãrã sã-i aminteascã nimic din viaþa lui cea desfrânatã. Fapta aceasta a ei l-a miºcat mult ºi l-a schimbat duhovniceºte. S-a cãit cu sinceritate ºi s-a spovedit. A trãit creºtineºte câþiva ani, în pace sufleteascã, apoi s-a odihnit în Domnul. Dupã moartea tatãlui, fiul sãu a preluat munca aceluia ºi întreþinea familia. ªi împreunã cu surorile lui au trãit în dragoste, pentru cã primiserã învãþãturi bune de la buna lor mamã. Aceastã mamã a fost o eroinã. A bãut ea toate otrãvurile, numai ca sã nu i se destrame familia ºi sã nu i se amãrascã copiii, a ºtiut sã þinã corect cârma familiei, l-a mântuit ºi pe bãrbatul ei, agonisindu-ºi pentru toate acestea multã rãsplatã în ceruri. Dumnezeu o va aºeza pe aceastã femeie în locul cel mai bun din rai. Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

Monahia Salomeea, cu numele mirean de Nicoleta Kodelaina, a vizitat mãnãstirea Tuturor Sfinþilor din Kalimno ºi ne-a relatat urmãtoarea povestire: La aceastã mãnãstire slujea pãrintele Sava, care mai târziu a fost trecut în rândul sfinþilor, cu denumirea de Sfântul Sava din Kalimno. Doamna Nicoleta de atunci, a intrat în bisericã în timpul Sfintei Liturghii. A mers în partea stângã, la uºa diaconeascã a Sfântului Altar, care era deschisã ºi l-a vãzut pe pãrintele Sava, sãvârºind Sfânta Proscomidie. A auzit ºi cuvintele lui: „ªi unul dintre ostaºi, cu suliþa coasta Lui a împuns, ºi îndatã a ieºit sânge ºi apã...”, ºi în acelaºi timp a pus în Sfântul Potir conþinutul a douã sticluþe, una cu vin ºi alta cu apã. ªi, o, minune!, „a vãzut” cu ochii sufletului ei, cã Sfântul Potir s-a umplut cu sânge adevãrat. Pe loc, Sfântul Altar, s-a umplut de cete nenumãrate de îngeri, iar sfântul Sava a început sã se înalþe de la podea, de parcãl þineau îngerii. Peste puþin timp, vedenia dumnezeiascã a pierit, dar doamna Nicoleta n-a spus nici un cuvânt. Dupã încheierea Sfintei Liturghii, a cerut sã se mãrturiseascã sfântului. Acela a primit-o ºi doamna a povestit ceea ce i-au vãzut ochii. Sfântul Sava, smerit dar convingãtor i-a zis: „O, fiicã, pentru Dumnezeu, sã nu spui nimãnui”! ªi a tãcut. Dupã adormirea lui, a mãrturisit tot ºi s-a consemnat în cartea „Despre viaþa Sfântului Sava”. Celelalte detalii le-am primit personal de la surorile vieþuitoare, când am vizitat mãnãstirea. Aceeaºi minune mi-a spus-o ºi stareþa mãnãstirii Sfânta Treime din Eghina, maica Hristodula. ªi pãrintele Gheorghe Cassaras, care a slujit de multe ori la Eghina cu sfântul Sava, a vãzut aceeaºi minune din timpul Sfintei Liturghii. Când i-a descoperit

pãrintelui ceea ce vãzuse, sfântul Sava i-a rãspuns: „Fiule, pentru Dumnezeu, aceste lucruri nu se spun”! Altã datã, tot dupã Sfânta Liturghie, pe când urcau sã se odihneascã, pãrintele Gheorghe a sesizat cã sfântul Sava mesteca continuu. Atunci l-a întrebat: „Pãrinte Sava, ce mesteci”? Acela fãrã sã spunã nimic, a coborât ºi a mers ºi s-a spãlat la chiuveta Proscomidiarului.

La sfârºitul Ecteniei, preotul rosteºte cu voce joasã rugãciunea urmãtoare, consideratã pregãtitoare pentru Sfânta Euharistie: Þie, Stãpâne, Iubitorule de oameni, îþi încredinþãm toatã viaþa ºi nãdejdea noastrã ºi cerem ºi ne rugãm ºi cu umilinþã cãdem înaintea Ta: învredniceºte-ne sã ne împãrtãºim cu cuget curat, cu cereºtile ºi înfricoºãtoarele Tale Taine ale acestei Sfinte ºi duhovniceºti Mese..., spre lãsarea pãcatelor, spre iertarea greºelilor, spre împãrtãºirea Sfântului Duh, spre moºtenirea Împãrãþiei Cerurilor, spre îndrãznirea cea cãtre Tine, iar nu

spre judecatã sau spre osândã. Pentru ca Sfânta Euharistie sã aibã roadele pentru care preotul se roagã în continuare, prima ºi unica condiþie este sã ne împãrtãºim cu conºtiinþa curatã, adicã cu iubire faþã de Dumnezeu ºi aproapele. Credinþa ºi iubirea sunt caracteristicile conºtiinþei curate. Ultimele cereri, împreunã cu rugãciunea, pot fi considerate o recapitulare a Ecteniei, dar, totuºi, oricâte am cere în rugãciunile noastre, nu le putem cuprinde pe toate. Jertfa ºi Sfânta Masã sunt înfricoºãtoare, de aceea cerem fãrã rãgaz cele care ne fac vrednici de Sfânta împãrtãºanie. În Biserica veche a martirilor, toþi cei care se aflau la Sfânta Liturghie, se împãrtãºeau cu Sfintele Taine, pentru cã, de fapt, acesta este ºi scopul sãvârºirii dumnezeieºtii Liturghii. Lipsa credincioºilor de la împãrtãºirea din Sfântul Potir înseamnã dispreþ faþã de Tainã. Din nefericire, însã, astãzi mulþi dintre cei care asistã dar nu se împãrtãºesc, au impedimente serioase. Sau pregãtirea necesarã li se pare prea obositoare, sau ignorã cu bunã-ºtiinþã problemele credinþei. La sfârºitul rugãciunii, preotul rosteºte Ecfonisul, care nu mai este doxologic ca la celelalte ectenii, ci constituie o ultimã cerere, ca Dumnezeu sã ne învredniceascã sã-L numim Tatã ºi Sã-i adresãm Rugãciunea Domneascã, pe care ne-a învãþat-o chiar Domnul Iisus Hristos. Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 386-388.

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

„El a venit la mine…” Scriitorul rus Boris Pasternak ºi-a povestit suferinþele în romanul „Doctor Jivago”. Ca evreu rus ce se convertise la Ortodoxie, a avut parte de multe suferinþe. Ceea ce l-a susþinut se poate rezuma în urmãtoarele cuvinte: „Nu aº fi putut îndura dacã nu L-aº fi descoperit pe Iisus Hristos. El a venit la mine…”. Hristos vine ºi astãzi la noi. Dacã avem trebuinþã de mai multã luminã, El vine sã risipeascã întunericul nostru. Dacã avem trebuinþã de mai multã pace, El vine, fiind Pacea noastrã. Dacã avem trebuinþã de întãrire, de puterea de a ierta, de puterea de a iubi cele de neiubit, El vine, Cel ce este Pantocratorul, Atotþiitorul, vine sã ne dea puterea, sã

ne împuterniceascã, sã ne ridice, sã ne mântuiascã. El a venit ºi vine. „ªi se vor chema numele lui Emmanuil, ce se tãlmãceºte: Cu noi este Dumnezeu”. El a venit ºi la un tatã ce-ºi pierduse fiul într-un accident. Acesta a spus: „Când am aflat de moartea fiului meu, am simþit cã am trei cãi. Puteam sã mã las pradã deznãdejdii. Puteam sã-mi înec necazul în bãuturã. Sau puteam sã mã întorc cãtre Dumnezeu. M-am întors cãtre Dumnezeu ºi în El am aflat puterea de a birui ºi a trece dincolo de necazul meu”. (Dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Mântuirea prin credinþã ca dar al dreptãþii lui Dumnezeu în Iisus Hristos (I)

SIMBOLUL IERUSALIMITEAN În timpul Bisericii primare, Ierusalimul ºi Roma erau centrele politicoreligioase cele mai importante. Activitatea Apostolilor ºi ucenicilor Domnului nostru Iisus Hristos, desfãºuratã în cadrul acestor megalopolisuri ale antichitãþii, a dus la formularea oralã a unor adevãruri de credinþã, sub forma unor mãrturisiri baptismale ºi chiar simboluri. Chiar dacã unii teologi apuseni considerã cã sistematizarea învãþãturii de credinþã în sensul expunerii metodice a celor mai importante adevãruri de credinþã în cadrul unui simbol ar aparþine eminamente spiritului apusean, totuºi, trebuie sã aducem câteva argumente în favoarea celui oriental, în general, ºi Ierusalimului, în mod special: 1. Începutul drumului spre evanghelizarea neamurilor este Ierusalimul, chiar dacã toate drumurile duceau la Roma 2. Unii dintre apostoli studiaserã în ºcoli rabinice, în cadrul cãrora teologia abordatã sistematic nu era o necunoscutã, datã fiind influenþa elenismului asupra iudaismului; 3. În Ierusalim, apostolii au convenit la formularea unei mãrturisiri comune a adevãrului de credinþã, fapt susþinut ºi de Rufin de Aquileea în Commentarius in symbolum apostolorum, 4. În cadrul Sinodului apostolic de la Ierusalim (50) au existat cu siguranþã ºi reafirmãri ale mãrturisirii comune de credinþã, chiar dacã tema abordatã privea raportul dintre iudaism ºi creºtinism 5. Învãþãtura celor 12 Apostoli îºi are originea tot în Orient, dupã unii în Ierusalim, dupã alþii în Siria 6. Teologi precum Zahn, Andrutos ºi Ioan G. Coman susþin cu tãrie cã începutul expunerii simbolice a învãþãturii de credinþã creºtine îºi are originea în Orientul creºtin. Teologul român I. G. Coman, atunci când subliniazã paternitatea orientalã a Simbolului Apostolic, apeleazã la un important argument: lupta împotriva ereziilor (Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologia, vol. I, p. 90). Un alt argument în favoarea naºterii simbolismului creºtin la Ierusalim este Simbolul ierusalimitean, considerat a fi o altã formã a simbolului apostolic. Mãrturii despre acest simbol gãsim la Sfântul Chiril al Ierusalimului, acesta fiind ºi cel care l-a transcris în cadrul celebrelor sale Cateheze. Un studiu interesant asupra Simbolului ierusalimitean a scris J. G. Davies, An Addition to the Reconstituted Creed of Jerusalem. Simbolul ierusalimitean, aºa cum o aratã ºi textul reconstituit, se bucurã de o seamã de adaosuri ulterioare, adaosuri rezultate în urma deselor dispute cu ereticii. Dogma Sfintei Treimi, hristologia, ecclesiologia ºi pnevmatologia sunt expuse în aceeaºi manierã lapidarã, atributele ºi predicatele celor Trei Persoane Divine regãsindu-se întocmai. Subliniem doar întãrirea predicatului de creator al Tatãlui, prin adãugarea formulei ce se va regãsi în forma finalã a Crezului Niceeo-Constantinopolitan, ορατων τε παντων και αορατων (al celor vãzute ºi nevãzute), dar ºi pe cea a atributului Fiului de nãscut, τον σαρκωτεντα και ενανϑρωπησαντα. Πιστευπµεν εισ ενα ϑεον, πατερα παντοκρατορα, ποιητιν ουρανου και γησ, ορατων τε παντων και αορατων. Και εισ ενα κιριον, Ιησουν Χριστον, τον υιον του ϑεου τον µονογενη, τον εκ του πατρο γεννιϑεντα ϑεον αληϑινον προ παντωον τον αιωνων, δι ου τα παντα εγενετο, [τον σαρκωτεντα και] ενανϑρωπησαντα, [τον] σταυρωϑεντα [και ταϕεντα και] ανασταντα [εκ νεκρον] τη τριτη ηµερα, και ανελϑοντα ει του αυρανουσ, και καϑισαντα εκ δειον του πατρο, ερχοµενον εν δοη κριναι ζοντα και νεκρου, ου τη βασιλεια ουκ εσται τελοσ. [και] ει εν αγιον πνευµα, τον παρακλιτον, το λαλισαν εν τοι προϕιτα, και ει εν βατισµα µετανοια ει αϕεσιν αµαρτιων, και εισ µιαν αγιαν καϑολικην εκκλησιαν και εισ σαρκο αναστασιν και ει ζωην αιωνιον. Pr. Dr. Nicolae Napoleon DABU

6

Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede. La începutul epistolei cãtre Romani, Sfântul Apostol Pavel îºi aratã calitatea de rob al lui Iisus Hristos, dar ºi calitatea de chemat de El ca Apostol rânduit spre vestirea Evangheliei lui Dumnezeu. Dintru început Apostolul face legãtura între fãgãduinþa prin prooroci despre Fiul lui Dumnezeu nãscut din sãmânþa lui David dupã trup ºi Evanghelie. Apostolul debuteazã în Epistola cãtre Romani cu afirmarea omenitãþii Fiului lui Dumnezeu, arãtând cã Iisus Hristos este rânduit în aceastã calitate întru putere dupã trup prin Duhul sfinþeniei ºi prin învierea Lui din morþi. Calitatea sa de Apostol este legatã de misiunea propovãduirii numelui lui Iisus Hristos la ascultarea credinþei la toate neamurile. Având conºtiinþa faptului cã a fost trimis ca Apostol de Dumnezeu la toate neamurile Apostolul Pavel propovãduieºte Evanghelia spre îndreptarea prin credinþã. Învãþãtura principalã cu care debuteazã Epistola cãtre Romani este îndreptarea din credinþã a neamurilor. Astfel se face deosebire de îndreptarea din faptele legii proprie iudeilor. El se adreseazã creºtinilor din Roma care primiserã deja pe Hristos prin credinþã cel mai probabil prin predica Sfântului Apostol Petru. În momentul adresãrii acestei epistole la Roma exista o comunitate creºtinã foarte puternicã. Astfel, legãtura cea mai puternicã între Evanghelia propovãduitã de el ºi destinatarii acesteia este credinþa sau îndreptarea prin credinþã. Fiindcã spune: „Cãci dreptatea lui Dumnezeu se descoperã în ea din credinþã spre credinþã, precum este scris: «Iar dreptul din credinþã va fi viu»” (1, 17). Apostolul Pavel nu vede nicio posibilitate de îndreptare a iudeilor ºi pãgânilor înainte de Hristos. Mânia în viziunea paulinã nu este în totalitate o categorie eshatologicã aºa cum afirmã unii teologi contemporani, ci este o manifestare a dreptãþii dumnezeieºti într-un raport antinomic cu mila dumnezeiascã în istorie înþeleasã ca prezent, trecut ºi viitor. Urmarea cea mai gravã a pãcatului strãmoºesc este transformarea nedreptãþii în adevãr. De aceea mânia lui Dumnezeu se descoperã din cer peste toatã fãrãdelegea ºi peste toatã nedreptatea oamenilor care þin nedreptatea drept adevãr (1, 18). Mânia lui Dumnezeu care se descoperã lovind actual în omenire înþeleasã ca trecut ºi prezent este cu atât mai îndreptãþitã, pentru cã Dumnezeu Însuºi le-a descoperit

oamenilor ceea ce se poate cunoaºte despre El: „Pentru cã ceea ce se poate cunoaºte despre Dumnezeu este cunoscut de cãtre ei; fiindcã Dumnezeu le-a arãtat lor. Cele nevãzute ale Lui se vãd de la facerea lumii, înþelegându-se din fãpturi, adicã veºnica Lui putere ºi dumnezeire” (1, 19-20). Caracterul obiectiv al descoperirii cât ºi cel subiectiv al cunoaºterii celor descoperite sunt în viziunea paulinã anulate de urmãrile pãcatului care i-au fãcut pe oameni neînþelepþi. Nu necunoaºterea lui Dumnezeu, ci identificarea ºi confundarea fãpturilor cu Dumnezeu Cel adevãrat a dus la pãcatul idolatriei. Pãcatul a întunecat gândurile ºi inimile oamenilor. Pierderea cunoaºterii adevãratului Dumnezeu, întunecarea gândurilor ºi a inimii i-au fãcut pe oameni necuraþi înaintea lui Dumnezeu. Urmarea cea mai gravã a pierderii cunoºtinþei de Dumnezeu, întunecarea minþii ºi a gândurilor, este abominabilul pãcat al homosexualitãþii care exprimã

schimbarea cea mai dureroasã din punct de vedere religios-moral a rânduielii dupã fire. Cei care nu au încercat sã Îl aibã pe Dumnezeu în cunoºtinþã, cu toate cã Dumnezeu li S-a descoperit, sunt lãsaþi de El sã facã ce nu se cuvine (1, 29-31). Atât cât Dumnezeu li S-a descoperit ei au avut posibilitatea sã cunoascã ºi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, însã nu au încercat sã-L cunoascã pe Dumnezeu ºi sã îºi însuºeascã aceastã cunoaºtere. Ei au rãmas la o cunoaºtere raþionalã a lui Dumnezeu prin revelaþia naturalã, deci o cunoaºtere neînsuºitã ºi nefãcutã roditoare prin fapte. Sfântul Apostol Pavel împarte istoria mântuirii în trei pãrþi: de la Adam pânã la Moise (perioadã în care oamenii au pãcãtuit, dar fãrã

cunoaºterea legii), de la Moise la Hristos (în care poporul evreu a cunoscut legea lui Dumnezeu) ºi de la Hristos pânã la sfârºitul lumii. Sfântul Apostol Pavel dã o prioritate iudeilor în faþa elinilor pornind de la legea moralã naturalã pe care o evidenþiazã; el aratã cã orice om este capabil de sãvârºirea binelui: „dar mãrirea ºi cinstea ºi pacea se cuvine oricui face binele: iudeului mai întâi, ºi elinului” (2, 10). Optimismul Sfântului Apostol Pavel în ceea ce priveºte pe pãgâni, în ciuda faptului cã denunþã decadenþa lor moralã ºi învârtoºarea inimii lor, mai ales a acelora care nu L-au primit pe Dumnezeu în cunoºtinþã este evidenþiatã din cuvintele: „Cãci, când pãgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceºtia, neavând lege, îºi sunt loruºi lege, ceea ce aratã fapta legii scrisã în inimile lor, prin mãrturia conºtiinþei lor ºi prin judecãþile lor, care îi învinovãþesc sau îi ºi aparã” (2, 1415). Referitor la primele douã etape (de la Adam la Moise ºi de la Moise la Hristos) Pavel aratã cã ºi cei care au pãcãtuit fãrã sã aibã lege vor pieri, la fel vor pieri ºi cei care au lege, dar nu o împlinesc. El însuºi fiind iudeu avanseazã învãþãtura cã adevãrata respectare a legii este cea în spirit, ºi nu în literã. Dacã iudeul cunoaºte legea dar o încalcã, nu este cu adevãrat iudeu. Dacã se taie împrejur dar încalcã legea este ca ºi cum nu s-ar fi circumcris. Pe de altã parte cel care nu este circumscris dar pãzeºte hotãrârile legii netãierea lui împrejur va fi socotitã ca tãiere împrejur (2, 26). La fel, cel netãiat împrejur care împlineºte legea îl va judeca pe cel care având legea nu o împlineºte în spiritul ei. Cãci nu este iudeu care se aratã pe dinafarã în trup, ci cel care este întru ascuns, în inimã. Arãtând faptul cã iudeii sunt la fel de pãcãtoºi ca ºi pãgânii scoate în evidenþã importanþa inimii fiindcã adevãrata tãiere împrejur este aceea a inimii, în duh ºi nu în literã. Prin aceastã învãþãturã Sfântul Apostol Pavel încearcã ºi reuºeºte în chip magistral sã concilieze, prin interiorizarea credinþei, prin duhul sau spiritul ei, deosebirile dintre iudei ºi pãgâni ºi posibilitatea unirii lor în Hristos. Pr. Prof. Dr. Ion POPESCU Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia”


Argeºul Ortodox

POSTUL ÎN SFÂNTA SCRIPTURà Durata de 40 de zile a Postului Paºtilor se întemeiazã pe o tradiþie vechi-testamentarã, subliniatã ulterior ºi de alte momente profunde din punct de vedere religios: potopul care trebuia sã spele pãmântul de pãcate - a þinut 40 de zile ºi 40 de nopþi (Facere 7, 11-17); 40 de ani au mâncat evreii mana în pustie, înainte de a ajunge pe pãmântul fãgãduinþei (Deuteronom 7, 7; 29, 5-6); Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea (Ieºire 34, 28); ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocãi (Iona 3, 4-10); Iisus a postit în munte 40 de zile ºi 40 de nopþi înainte de începerea activitãþii Sale mesianice (Matei 4, 1-2; Luca 4, 1-2). Sfânta Scripturã abundã de referinþe cu privire la post. l Aceasta e cea mai mare zi de odihnã pentru voi ºi sã smeriþi sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veºnicã. l În scrisori însã ea scria aºa: „Vestiþi tuturor sã posteascã post ºi puneþi pe Nabot înaintea poporului. l Au vestit post tuturor ºi au pus pe Nabot înaintea poporului. l ªi acolo, la râul Ahava, am rânduit post, ca sã ne smerim înaintea feþei Dumnezeului nostru ºi sã cerem de la El cãlãtorie bunã pentru noi ºi pentru copiii noºtri ºi pentru toatã avuþia noastrã. l Tot aºa ºi în fiecare þarã ºi loc, unde ajungea porunca regelui ºi scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere ºi bocet. Sacul ºi cenuºa erau aºternutul multora. l Ca ei sã pãzeascã cu tãrie aceste zile ale Purimului la vremea lor, precum le statorniciserã Mardoheu Iudeul ºi regina Estera, pentru ei ºi pentru urmaºii lor cu post ºi tânguire. l Iar eu, când mã supãrau ei, m-am îmbrãcat cu sac ºi am smerit cu post sufletul meu ºi rugãciunea mea în sânul meu se va întoarce. l ªi mi-am smerit cu post sufletul meu ºi mi-a fost spre ocarã mie. Genunchii mei au slãbit de post ºi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului l Pentru ce sã postim, dacã Tu nu vezi? La ce sã ne smerim sufletul nostru, dacã Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vã vedeþi de treburile voastre ºi asupriþi pe toþi lucrãtorii voºtri. l Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îºi smereºte sufletul sãu? Sã-ºi plece capul ca o trestie, sã se culce pe sac ºi în cenuºã, oare acesta se cheamã post, zi plãcutã Domnului? l În anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a opta, a vestit post înaintea feþei Domnului pentru tot poporul din Ierusalim ºi pentru tot poporul care venise la Ierusalim de prin oraºele lui Iuda. l Pe urmã, împãratul s-a dus în palatul sãu ºi a petrecut noaptea în post, iar somnul nu l-a mai prins. l ªi mi-am îndreptat faþa cãtre Domnul Dumnezeu, stãruind în rugãciune ºi în rugi fierbinþi, cu post, sac ºi cenuºã. l Postiþi post sfânt, strângeþi obºte de prãznuire, adunaþi pe bãtrâni, pe toþi locuitorii þãrii în templul Dumnezeului vostru ºi strigaþi cãtre Domnul rugându-L.

l Vesteºte la tot poporul þãrii ºi preoþilor: „Dacã aþi þinut post ºi v-aþi tânguit în luna a cincea ºi într-a ºaptea, vreme de ºaptezeci de ani, pentru Mine, oare, aþi postit voi? l Mai mult preþuieºte rugãciunea cu post ºi cu milostenie ºi cu dreptate, decât bogãþie cu nedreptate; mai bine sã faci milostenie, decât sã aduni aur. l ªi am fãgãduit acolo post din partea tinerilor, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cerând de la El bunã cãlãtorie ºi nouã ºi celor împreunã cu noi, fiii noºtri, ºi dobitoacele. l Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugãciune ºi cu post.

l El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieºi, decât numai cu rugãciune ºi cu post. l ªi ea era vãduvã, în vârstã de optzeci ºi patru de ani, ºi nu se depãrta de templu, slujind noaptea ºi ziua în post ºi în rugãciuni. Cuvântul post apare în 22 de versete în Vechiul ºi Noul Testament majoritatea evidenþiind rolul de pregãtire pentru un anumit eveniment. De asemenea se indicã necesitatea unirii postului cu rugãciunea stãruitoare ºi cu pocãinþa sau înfrângerea voii proprii. l Nu ºtiþi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeþi lanþurile nedreptãþii, dezlegaþi legãturile jugului, daþi drumul celor asupriþi ºi sfãrâmaþi jugul lor. l Sã nu vã lipsiþi unul de altul, decât cu bunã învoialã pentru un timp, ca sã vã îndeletniciþi cu postul ºi cu rugãciunea, ºi iarãºi sã fiþi împreunã, ca sã nu vã ispiteascã satana, din pricina neînfrânãrii voastre. În versetele anterioare sunt câteva reguli simple cu privire la post care vizeazã o modificare a comportamentului nu numai faþã de sine ci mai ales faþã de semeni. Postul care nu împlineºte porunca iubirii de semeni este inutil sau chiar fãþarnic. Postul alungã nedreptatea, asuprirea semenilor dar ºi tentaþia de a interpreta individual îndemnurile scripturistice. l Atunci toþi fiii lui Israel ºi tot poporul au plecat ºi au venit la casa Domnului ºi au postit în ziua aceea pânã seara ºi au adus arderi de tot ºi jertfe de împãcare înaintea Domnului.

Problema nivelurilor de realitate în ºtiinþã ºi în teologie Pentru omul de ºtiinþã contemporan se pune cu maximã acuitate problema nivelurilor de realitate. De exemplu, Heisenberg distingea trei asemenea planuri, ºi anume: 1. cel al fizicii clasice, 2. al fizicii cuantice ºi fenomenelor biologice ºi psihice, ºi în sfârºit, 3. cel al experienþelor artistice, filosofice ºi religioase. Înþelegând universul ca pe o totalitate a existenþelor, acest edificiu vast este structurat pe niveluri-paliere fiecare având propria sa lege de dezvoltare ºi evoluþie. Fizicianul Basarab Nicolescu defineºte nivelurile de realitate ca fiind un ansamblu de sisteme aflate mereu sub acþiunea unui numãr de legi generale. Astfel, entitãþile cuantice sunt supuse legilor cuantice, care diferã în mod fundamental de legile lumii macrofizice. Nivelul microfizic se înscrie în cel macrofizic, care este urmat de continuumul spaþio-temporal ºi, în final, de cel al inpercorzilor, considerat ca fiind scheletul universului. Ideea de gradare a planurilor se regãseºte ºi în filozofie, unde universul este vãzut ca o structurare a mai multe trepte: neantul inferior (sub-material), apoi treptele mineral, vegetal, animal, uman… . Toatã aceastã stratificare duce la o singurã idee: aceea cã universul are un Creator care a conceput aceastã structurã ierarhicã organizatã raþional. În acest punct, ºtiinþa consunã în mod armonios cu gândirea teologicã, ºi cu argumentele care demonstreazã existenþa lui Dumnezeu. Tot în acest domeniu se înscrie ºi descoperirea constantelor fundamentale care stau la baza structurãrii universului fizic ºi care pot fi considerate tot o formã de raþiune fundamentalã organizatoare a universului. Dacã pânã de curând se vorbea mai mult de dezordine ºi de hazard la nivel universal, se constatã cã de fapt nimic nu se produce în mod mecanic ºi întâmplãtor în univers, ci totul este guvernat de raþiune ºi numãr. Odatã cu progresul ºtiinþific al cunoaºterii, omul descoperã o multitudine de dimensiuni proprii universului, toate aceste trepte fiind dovezi ale grandioasei lucrãri pe care o conºtientizãm pas cu pas, realizând astfel ºi un progres spiritual, duhovnicesc. Prof. Alexandru BRICHIUª

l ªi s-au adunat la Miþpa ºi au scos apã, ºi au turnat înaintea Domnului ºi au postit în ziua aceea, zicând: „Greºit-am înaintea Domnului!” ªi a judecat Samuel pe fiii lui Israel în Miþpa. l Iar oasele lor le-au luat ºi le-au îngropat sub un stejar în Iabeº. Apoi au postit ºapte zile. l ªi au plâns ºi s-au tânguit ºi au postit pânã seara dupã Saul ºi dupã fiul sãu Ionatan, dupã poporul Domnului ºi dupã casa lui Israel, care cãzuserã de sabie. l ªi s-a rugat David Domnului pentru copil, a postit ºi, ducându-se deoparte, a petrecut noaptea întins pe pãmânt. l ªi i-au zis slugile: „Ce va sã zicã aceasta? Când copilul era încã în viaþã, ai postit, ai plâns ºi n-ai dormit; iar dupã ce copilul a murit, te-ai sculat, ai mâncat ºi ai bãut? l Câtã vreme copilul era viu, a zis David, am postit ºi am plâns, cãci socoteam: Cine ºtie, poate mã va milui Domnul ºi va trãi copilul. l Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început sã plângã, ºi-a rupt hainele sale, s-a îmbrãcat peste trupul sãu cu sac, a postit ºi a dormit în sac ºi a umblat trist. l S-au ridicat toþi oamenii de luptã, au luat trupul lui Saul ºi trupurile fiilor lui, le-au dus în Iabeº ºi au îngropat oasele lor sub un stejar în Iabeº ºi au postit ºapte zile. l ªi aºa am postit noi ºi am rugat pentru aceasta pe Dumnezeul nostru, ºi El ne-a auzit. l Auzind eu cuvintele acestea, am început sã plâng ºi am fost întristat câteva zile, am postit ºi m-am rugat înaintea Dumnezeului ceresc, zicând. l ªi Domnul a auzit glasul lor ºi a vãzut supãrarea lor, ºi poporul din toatã Iudeea ºi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faþa templului Domnului celui Atotputernic. l ªi au postit în ziua aceea ºi s-au îmbrãcat cu saci ºi cenuºã au pus pe capetele lor ºi ºi-au rupt hainele. Versetele anterioare, extrase din Vechiul Testament aratã cã postul nu era doar un act individual, ci colectiv adesea întregul popor ales postind una sau mai multe zile consecutive. În toate textele postul are un scop religios. Mai mult, vedem cã nu numai poporul evreu postea ci ºi popoarele contemporane lor. (Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au þinut post ºi s-au îmbrãcat cu sac, de la cei mai mari ºi pânã la cei mai mici) În Noul Testament avem mãrturie despre postul practicat încã din perioada primarã a Bisericii aspect consemnat în Faptele Apostolilor: „ªi pe când slujeau Domnului, ºi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiþi-mi pe Barnaba ºi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat”. Tot Sfânta Scripturã ne avertizeazã cã postul nu este un simplu act mecanic, cu efect purificator, deoarece el trebuie sã implice ºi o schimbare sufleteascã profundã: Eclesiasticul 34,28: „Aºa omul cel care posteºte întru pãcatele sale ºi iarãºi merge ºi face aceleaºi”. În ceea ce priveºte modul de postire Sfânta Scripturã nu ne precizeazã concret cum se face acest lucru, acest aspect fiind reglementat ulterior în scrierile patristice. Biserica creºtinã nu a preluat niciunul din posturile iudaice. Pr. Prof. Roberto VIªAN

POEÞI LA CEAS DE RUGÃCIUNE:

ECATERINA CONSTANTINESCU „Giulgiul zãpezii plutind a tãcere / Îmbrãþiºând a lumii durere. / Muguri de mãr înfloriþi în suspin, / Pe fruntea cea sfântã / Brãzdatã de spini, / Lacrimi de smirnã / Dogoare fierbinte / Sãrutând îndelung / Crinii tãlpilor sfinte. / Iartã-ne Doamne ºi ajutã-ne / … / Candele-aprinse gheþarii topind / Pãsãri de veghe cu ochi de rubin! / … / Doream sã fi fost cu privirea acolo, / Când Glasul rãsunã silit Ecce Homo!” În vibraþia acestor versuri Rãstignirea este o îmbrãþiºare a lumii, o durere divinã pentru un pãcat omenesc. Candela pe care poeta Ecaterina Constantinescu o aprinde din ruga cuvintelor, transformã gândul într-o realitate duhovniceascã. Absolventã de Teologie ºi profesoarã de religie, Ecaterina Constantinescu încearcã sã cuprindã ºi sã redea în versul sãu adevãrul ºi profunzimea trãirii creºtine. Astfel în ceasul Rãstignirii Mântuitorului, peste întunericul mulþimilor, în „aripa ascuþitã /A heruvimilor / Flãcãrile s-au schimbat” ºi prin „izvorul zvâcnit / Din coasta strãpunsã / A Mirelui de argint” apare ca o metamorfozã : pãcatul ce devine lacrimã omeneascã. Poeta ne vorbeºte în versurile sale despre frumuseþea ºi puritatea vieþii sfinþilor: Teodora de la Sihla, Sava Gotul, Epictet ºi Astion, Sfântul Apostol Andrei înfãþiºând, încã o datã, lumii slava martirilor creºtini – „Sub genunchii de rug / Aspru-aprins / Pãmântul se face / Miel roditor”. În poezia Ecaterinei Constantinescu, sentimentul religios este învãluit de adevãrul dogmatic ºi de mirul rugãciunilor trãite în cuvânt… Amalia Elena CONSTANTINESCU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

Ortodoxia la zi ªedinþã de formare a preoþilor ºi profesorilor de religie implicaþi în Proiectul „Alege ºcoala”

La sfârºitul Sfintei Liturghii din Duminica Ortodoxiei Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a prezentat cartea „Despre credinþã ºi crez” În acest an, la Editurile Patriarhiei Române, vor apãrea mai multe volume dedicate „Anului omagial al Crezului Ortodox ºi al Autocefaliei româneºti”. Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a prezentat în acest sens duminicã, 21 februarie, dupã oficierea Sfintei Liturghii, cartea cu titlul „Despre credinþã ºi crez”, apãrutã la Editura Institutului Biblic ºi de Misiune Ortodoxã a Patriarhiei Române: „Dumnezeu ne-a ajutat ca în aceastã duminicã a Ortodoxiei sã prezentãm o tâlcuire la Crezul Niceo - Constantinopolitan ºi la Crezul Apostolic, foarte popular în Biserica Latinã, în Biserica Apuseanã a Fericitului Augustin. Fericitul Augustin a trãit în a doua jumãtate a secolului al IV-lea ºi în prima jumãtate a secolului al V-lea ºi a trecut la Domnul în anul 430. Este prãznuit Fericitul Augustin împreunã cu Ieronim în data de 15 iunie în calendarul ortodox. Deci, el este un Sfânt Pãrinte al Bisericii Apusene, dar fãcea parte din Biserica nedespãrþitã. ªi cartea aceasta, numitã «Despre credinþã ºi crez», «De fide et simbolo», a fost tradusã recent, pentru prima datã în limba românã de familia Tãtaru Cazaban. ªi anume, de doamna Miruna Tãtaru Cazaban, care este aici prezentã, ºi domnul Bogdan Tãtaru Cazaban, care este consilier prezidenþial. Cu toate acestea, a mai gãsit timp sã traducã opere ale Sfinþilor Pãrinþi”. Volumul este o traducere a scrierii Fericitului Augustin de la sfârºitul secolului al IV-lea. Scrierea a avut la bazã o cuvântare solemnã þinutã de cãtre Fericitul Augustin la sinodul de la Hipona, din Nordul Africii, în anul 393. De asemenea, Preafericirea Sa a evidenþiat importanþa acestei cãrþi: „Aceastã carte este foarte folositoare, deoarece ea a fost scrisã, mai întâi a fost rostitã ca un cuvânt de tâlcuire al Crezului ºi acest mare pãrinte al bisericii apusene ºi al Bisericii universale, Fericitul Augustin explicã Crezul ortodox de la Niceea ºi Crezul apostolic din Apus, care e mai scurt, dar are acelaºi conþinut. Fericitul Augustin ne aratã în aceastã carte cum trebuie sã pãstrãm credinþa ortodoxã ºi tot aici el combate toate ereziile din timpul sãu, care rãtãceau pe oameni de la credinþa apostolicã” Cartea „Despre credinþã ºi crez” va putea fi achiziþionatã, în curând, de la toate pangarele ºi librãriile Patriarhiei Române.

La Mãnãstirea Cernica a avut loc luni, 22 februarie, întrunirea de formare a preoþilor ºi profesorilor de religie din protopopiatul 1 Capitalã, implicaþi în Proiectul educaþional „Alege ºcoala”. În cadrul ºedinþei au fost prezentate metode ºi practici de integrare în comunitate a copiilor monoparentali sau care prezintã unele forme de izolare. Proiectul „Alege ªcoala”, demarat de Sectorul Teologic Educaþional al Patriarhiei Române are ca scop prevenirea abandonului ºcolar ºi cultivarea virtuþilor creºtine. Proiectul prevede organizarea a 92 de sesiuni de formare, pentru 1206 preoþi din 10 judeþe ale þãrii. În prezent, proiectul este implementat în Mitropolia Munteniei ºi Dobrogei, precum ºi în Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei. Sesiunea de formare a preoþilor din Protopopiatul I Capitalã va continua ºi mâine. Mai multe detalii privind acest proiect a oferit pãrintele Gheorghe Holbea, consilier patriarhal: „Noi trebuie sã descoperim firescul creºtin al vieþii omului pornind tocmai de la aceastã educaþie a copiilor. Mai mult decât atât omul are ca vocaþie primordialã - omenia. În ciuda unei societãþi care ne propune sã ne standardizãm În Duminica Ortodoxiei, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, devenind mijloace de producþie, adicã fiecare sã-ºi Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, a sãvârºit Sfânta Liturghie la formeze o anumitã aptitudine de specialist într-un anumit Mãnãstirea Sfântul Ioan Botezãtorul-Antoneºti, construitã în comuna domeniu, sau de meseriaº, noi spunem nu. Toate acestea Corbeni, judeþul Argeº, trasmiþându-le credincioºilor urmãtorul mesaj: nu sunt decât auxiliare ale unei vocaþii primordiale ºi „Este foarte important nu numai sã credem în Dumnezeu, dar sã credem anume aceea de oameni. Pentru noi creºtinii vocaþia drept. Când vorbim de credinþa dreaptã, imediat mintea noastrã ni se primordialã este aceea de oameni dupã chipul ºi duce la Ortodoxie. A fi creºtin ortodox este un lucru foarte important ºi asemãnarea lui Dumnezeu, adicã în comuniune. În foarte nobil. Este o mare bucurie, pentru cã ortodox în traducere aceastã comuniune nu trebuie sã urmãrim sã ne detaºãm înseamnã «dreaptã mãrire»”. Construirea acestei mãnãstiri argeºene a de ceilalþi, sã ne deosebim de ceilalþi, ci fiecare sã venim început în anul 1943 ºi a rãmas nefinalizatã, sfântul lãcaº servind multã cu nota noastrã personalã realizând aceastã comuniune în vreme ca staul pentru oile localnicilor. Dupã 1989, la iniþiativa armonie la care ne cheamã Dumnezeu”. De asemenea, Înaltpreasfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Calinic, au început lucrãrile de pãrintele diacon George Jambore, inspector patriarhal, a reconstruire, lucrãri terminate în anul 2004. subliniat importanþa acestui proiect: „Era nevoie de acest Pr. Ciprian NECULA proiect deoarece noi oferim o alternativã creºtinã copiilor aflaþi în situaþii de risc. Cu alte cuvinte noi le oferim la adevãrul ortodoxiei. Sperãm ca prin intermediul soluþia ºcolii de duminicã, noi le oferim cadrul ecclesial, televiziunii sã educãm religios tineretul“, a mai spus arhim. Biserica, ca ºi alternativã pentru stradã, droguri, televizor ºi Arsenie. Echipa televiziunii are doar 15 membri, dar se va pentru celelalte lucruri dãunãtoare asupra vieþii copilului. extinde odatã cu mãrirea numãrului de ore de emisie. Postul Aceastã alternativã oferitã îl va ajuta pe copil sã se integreze emite deocamdatã doar în limba bulgarã. într-o comunitate pentru cã Biserica pune accent pe www. basilica.ro comuniune”, informeazã TRINITAS TV.

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic a sãvârºit Sfânta Liturghie la Mãnãstirea Sfântul Ioan Botezãtorul-Antoneºti

Prima televiziune ortodoxã Conferinþa „Ortodoxia în faþa lumii contemporane” la online din Bulgaria Mitropolia de Plovdiv a lansat prima televiziune ortodoxã Biblioteca Judeþeanã online din Bulgaria, anunþã postul naþional de radio de la Sofia, BNR, citându-l pe arhimandritul Arsenie, directorul „Dinicu Golescu” postului nou-înfiinþat, informeazã cotidianul „Ziarul Lumina”. Televiziunea îºi propune sã fie un sprijin pentru bulgarii din afara þãrii, dar ºi sã aducã Biserica mai aproape de societate. Prima transmisiune a avut loc pe 11 februarie, Sfânta Liturghie din biserica „Sfântul Haralambie“ din oraºul Septemvri. „Proiectul a început odatã cu venirea Episcopului Nicolae, acum trei ani“, a declarat arhimandritul Arsenie. „Poate cã nu este întâmplãtor cã postul a început sã emitã cu puþin înainte de începutul Postului Paºtelui“, urmând sã fie prezentate informaþii pentru tineri legate de aceastã perioadã. „Se va explica cum trebuie sã posteascã cineva, precum ºi sensul spiritual al abstinenþei. Prin acest mijloc, încercãm sã atragem oamenii

Biblioteca Judeþeanã Argeº „Dinicu Golescu” în parteneriat cu Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteea” din Piteºti vã invitã vineri, 26 februarie 2010, ora 14: 00, la Conferinþa publicã „Ortodoxia în faþa lumii contemporane”. Manifestarea are loc cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului Invitat special: Pr. Prof. Univ. Dr. Ion Popescu, decanul Facultãþii de Teologie Ortodoxã din Piteºti. Manifestarea se va desfãºura în Sala de Conferinþe a Bibliotecii Judeþene.

Examen de Capacitate Preoþeascã În conformitate cu prevederile Statutului pentru Organizarea ºi Funcþionarea Bisericii Ortodoxe Române, art. 123, aliniatul 1 ºi în lumina normelor Metodologiei pentru obþinerea gradelor profesionale nr. 545/2003, revizuitã în cadrul lucrãrilor Comisiei Speciale de la Patriarhia Românã, din data de 1 aprilie 2008 ºi aprobatã de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ºedinþa Sa din 9-10 iulie 2008, prin Hotãrârea de pe temei nr. 1199/2008, privind organizarea

Examenului de Titularizare (Capacitate Preoþeascã), facem cunoscut calendarul desfãºurãrii examenului în cadrul Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, sesiunea martie 2010: - Depunerea dosarelor de înscriere se face la Cancelaria Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, pânã la data de 1 martie 2010 - 16 martie 2010 – examen scris - 17 martie 2010 – examen oral - 18 martie 2010 – afiºarea rezultatelor Documentele necesare sunt: Cerere, C.V., copie

dupã Diploma de Licenþã, Foaia Matricolã, adeverinþã care atestã cã nu existã impedimente canonice pentru hirotonie. Tematica pentru examen este cuprinsã în Ghidul Practic pentru Examenul de Capacitate Preoþeascã, tipãrit cu binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Daniel. Ghidul Practic se gãseºte la Secretariatul Centrului Eparhial, tel. 0248/72223. Consilier Administrativ Bisericesc, Preot Dan Florin OBROCEA

Argesul Ortodox - Anul IX - Nr. 446 - 25 februarie - 3 martie 2010  

Saptamanal teologic, bisericesc si de atitudine al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului