Page 1

C M Y K

l Anul VIII l nr. 444 l 11 - 17 februarie 2010 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Post trupesc, post sufletesc

Postirea, temelia solidã a unei adevãrate vieþi duhovniceºti emelia solidã a unei adevãrate vieþi duhovniceºti este postirea. Iatã ce ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „Postul este începutul ºi temeiul pentru lucrarea duhovniceascã. Oricare ar fi virtuþile pe care le zideºti pe temelia postului, ele vor fi toate nezdruncinate ºi neclintite, ca unele ce au fost întemeiate pe piatra cea tare. Iar când vei înlãtura aceastã temelie, adicã postul, ºi în locul lui vei pune îmbuibarea pântecelui ºi alte pofte necuvioase, atunci toate virtuþile vor fi zdruncinate ºi spulberate de cugetele cele rele ºi de un noian de patimi ºi aºa precum se împrãºtie nisipul de vânt, tot aºa se prãbuºeºte întreaga lucrare a virtuþii”. Cei care din diferite motive (reale ºi nu închipuite!) nu pot sã posteascã, vor întreba: noi cei ce nu putem posti din cauza sãnãtãþii ºubrede, ce sã facem sã nu ne pierdem puterea de a lucra virtuþile creºtineºti? Rãspuns potrivit este. Dacã stomacul ne este bolnav sau alte organe ale trupului nostru sunt în suferinþã, atunci este necesar sã ne orânduim regimul alimentar în aºa fel încât sã nu sufere trupul nostru. n locul postului trupesc vom pune postul sufletesc. Acest post al sufletului îl alimentãm cu porþii bogate de rugãciune ºi meditaþie. Aºa se va împlini lucru minunat, ºi vom înþelege ceea ce spune Sfântul Ioan Scãrarul: „Postul este stãpânirea cugetelor viclene, eliberarea de vise urâte, curãþia rugãciunii, fãclia sufletului, paza minþii, nimicirea asprimii inimii, uºa umilinþei, smerita suspinare, înfrângerea îmbucurãtoare, oprirea vorbirii multe, pricina tãcerii, pãzitorul ascultãrii, liniºtea somnului, sãnãtatea trupului, dezlegarea pãcatelor ºi fericirea cereascã!”. ºadar, chiar dacã unii dintre noi nu pot sã facã efort pentru abstinenþã alimentarã, au marea bucurie de a folosi mai mult puterea

T

Î

A

rugãciunii care ne dã tãria de a învinge toate ispitele ºi a ne întãri sufletul ºi a ne tãmãdui ºi trupul încercat de slãbãnogire. Dumnezeu atoatevãzãtorul ºtie exact ce neputinþe avem ºi ne dã putere ºi mângâiere tãmãduitoare. El nu se uitã doar la puterea postului de bucate, care, de altfel, are o putere secundarã, ci se uitã mai ales la dragostea pe care o avem de a împlini poruncile lui Dumnezeu. Dacã, de exemplu, noi cerem în rugãciune ajutorul lui Dumnezeu de a birui patimile

trupului ºi ale sufletului, atunci orice grijã a postului dispare. Locul gol îl ocupã în fiinþa noastrã puterea Duhului Sfânt, Care este „Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorul de viaþã!”. Dar trebuie sã fim campioni ai rugãciunii efective, curate ºi dinamice! Sfinþii Pãrinþi ne sfãtuiesc ºi ne îndeamnã la o postire adevãratã, aºa cum scrie ºi Sfântul Vasile cel Mare: „Pentru postirea adevãratã nu este de ajuns numai înfrânarea de la mâncare. Adevãratul post este îndepãrtarea de la rãu, înfrânarea limbii, înfrânarea mâniei, lepãdarea poftelor, defãimãrii, minciunii, cãlcãrii jurãmântului!”. edem bine, cã Sfântul Pãrinte Vasile cel Mare, aici pune accent mai ales pe un cod duhovnicesc de care trebuie sã nu se uite nici o clipã. Am spune cam aºa: Nu poþi posti din diferite motive, dar rãu de ce faci? Limba de ce n-o înfrânãm? Iar dacã n-o putem înfrâna mai bine sã ne mâncãm propria

V

limbã? S-o strunim ºi sã nu mai supãrãm pe nimeni cu vorbele noastre rebele ºi distrugãtoare de pace, de suflet, de onoare! Nu putem posti de mâncare? Dar de mânie de ce nu putem a ne lepãda zicând rugãciuni ºi meditând la cât rãu semãnãm în viaþa oamenilor ºi a noastrã mai întâi?!? Nu putem posti, dar sã ne lãsãm de minciuni, de apucãturile necuviincioase ºi de alte defãimãri, nu putem? Iatã cum vine Sfântul Ioan Gurã de Aur sã ne lumineze ºi în aceastã bucurie a postului: „Cuvinese nouã sã procedãm aºa! Sã nu strãbatem fãrã noimã sãptãmânile postului, ci sã ne cercetãm conºtiinþa, sã ne ispitim cugetele ºi sã purtãm grijã de ceia ce am reuºit sã facem, într-o sãptãmânã, în alta … Tot aºa sã vedem ce lucru nou ne încumetãm sã atingem în alta care urmeazã, ºi care sunt patimile, de care ne-am îndreptat. acã noi nu ne vom îndrepta în acest timp ºi nu vom dovedi o astfel de grijã pentru sufletul nostru, atunci nu vom avea nici un fel de folos de la postul ºi nevoinþa cãreia ne impunem!”. Adicã: ne-am lãsat de fumat? E bine ºi de folos! Ne-am lãsat de bãut peste mãsurã? E bine foarte! Ne-am lãsat de desfrânare? E o mare biruinþã! Ne-am lãsat de hoþii ºi minciuni? E o biruinþã categoricã! Ne-am lãsat de defãimãri ºi rãutãþile zilnice? Ne-am biruit pe noi înºine! ªi tot aºa, sã ne lepãdãm în fiecare zi ºi sãptãmânã de câte o neputinþã trupeascã ºi sufleteascã! oþi avem de lucru cu noi înºine! Sã începem fãrã cruþare! oamne, ajutã-ne!

D

T D

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Mesajul de felicitare al Preafericitului Patriarh Daniel cu ocazia împlinirii a cinci ani de apariþie a primului cotidian creºtin din România Luminã pentru creºtinul prezent ºi activ în societate - Cotidianul „Ziarul Lumina“, la cinci ani de la apariþie (2005-2010) În data de 7 februarie s-au împlinit cinci ani de la apariþia primului numãr al cotidianului „Ziarul Lumina“. Proiectul de editare a primului cotidian creºtin din istoria presei româneºti a fost deodatã rodul eforturilor pe care un grup de laici ortodocºi - jurnaliºti, oameni de culturã, oameni de afaceri -, l-a fãcut împreunã cu un grup de clerici implicaþi în activitatea mediaticã misionarã, pentru a oferi cititorilor de presã scrisã o alternativã cu accent deosebit pe aspectul formativ, nu doar pe latura informativã, care este specificã unei astfel de publicaþii. Completând, din punctul de vedere editorial, cotidianul „Ziarul Lumina“, articolele publicate de sãptãmânalul „Lumina de Duminicã“ reprezintã o necesarã punere în valoare a spiritualitãþii ortodoxe, prin comentarii la pericopele evanghelice ce se citesc în biserici duminica, prin incursiuni în istoria ºi spiritualitatea poporului român, prin reportaje despre mãnãstirile incluse în traseele de pelerinaj sau prin dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã, purtat de specialiºti în domeniu. Ideea acestui proiect jurnalistic inedit pentru întreaga Ortodoxie, cotidian ºi supliment cu apariþie sãptãmânalã, s-a conturat plecând de la trei aspecte sesizate în viaþa Bisericii noastre ºi a societãþii româneºti în general. Mai întâi s-a constatat cã dinamica vieþii bisericeºti din þara noastrã trebuia reflectatã într-o publicaþie cotidianã, ritmul de apariþie sãptãmânal sau lunar al unor reviste nefiind mulþumitor pentru cei care doreau sã primeascã mai prompt, într-o publicaþie scrisã, informaþii despre evenimentele religioase. În fiecare numãr editat de-a lungul acestor cinci ani de apariþie neîntreruptã, cotidianul „Ziarul Lumina“ a publicat ºtiri, reportaje, interviuri sau documentare despre activitãþile bogate ºi multiple pe care le desfãºoarã Biserica Ortodoxã Românã. În al doilea rând, credincioºii au resimþit nevoia de a citi zilnic un cotidian în care, alãturi de informaþiile religioase, sã gãseascã ºi informaþii despre evenimentele din societatea în care trãiesc, dar fãrã ca acestea sã fie marcate de partizanat politic sau goanã dupã senzaþional. În al treilea rând, presa scrisã din România avea nevoie ºi de o publicaþie care sã constituie un reper de normalitate, adicã un mod de abordare nepãtimaºã, echilibratã a aspectelor vieþii sociale ºi un spaþiu de promovare a speranþei în societatea româneascã. Aºadar, publicaþiile „Lumina“ ºi-au asumat rolul de a contribui la formarea conºtiinþei creºtinului implicat în viaþa bisericeascã, dar ºi activ în societatea de azi, deodatã fiu al Bisericii ºi cetãþean al Þãrii. Tuturor ostenitorilor, cititorilor ºi binefãcãtorilor acestor publicaþii le transmitem preþuirea Noastrã pentru lucrarea misionarã pe care o realizeazã spre slava Preasfintei Treimi ºi spre binele Bisericii ºi al poporului nostru. La mulþi ani, cu noi realizãri luminoase! Cu gratitudine ºi binecuvântare, † DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Ascultaþi RADIO TR I NI TA S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (V)

Ziua a patra

Fãcãtorul universului, dupã ce a împodobit urâþenia pãmântului cu ierburi, cu fel de fel de flori, plante ºi arbori, se îngrijeºte ºi de podoaba cerului.

a. Luminãtorii cerului. Soarele. ªi a fãcut Dumnezeu cei doi luminãtori mari; luminãtorul cel mare spre stãpânirea zilei ºi luminãtorul cel mic spre stãpânirea nopþii ºi stelele. Aºa a voit Ziditorul, ca fiecare zi în parte sã-ºi arate frumuseþea în strãlucirea proaspãtã a razelor pline de luminã a soarelui. Psalmistul David înfãþiºeazã frumuseþea soarelui: ªi el e ca un mire ce iese din cãmara lui, bucura-se-va ca un uriaº care aleargã drumul lui; de la marginea cerului ieºirea lui ºi oprirea lui pânã la marginea cerului (Psalm 18, 5-7). A lãudat atâta soarele, tocmai ca sã nu ne oprim cu admiraþia la el, ci sã ne ducem cu mintea la Fãcãtorul lui. Aceasta este în logica dumnezeieºtii Scripturi la care, cu cât va fi arãtatã mai mare stihia, cu atât este scoasã în evidenþã mai mult minunea Creatorului. Pãgânii însã, s-au oprit cu admiraþia la adresa soarelui ºi l-au idolatrizat. Pentru aceasta Fericitul Apostol Pavel a zis cã: au cinstit fãptura ºi i-au slujit ei în locul Fãcãtorului (Romani 1, 25). ªi cu atât mai gravã este rãtãcirea cu cât din dumnezeiasca Scripturã, explicã Sfântul Ioan Gurã de Aur, putem intui motivele pentru care soarele este arãtat mai tânãr decât plantele ºi decât lumina însãºi:

1. Pentru ca nimeni sã nu poatã spune cã fãrã lucrarea soarelui n-ar fi ajuns la desãvârºire cele de pe pãmânt, ºi sã nu considere prosteºte cã pricina vieþii este un astru ceresc. De aceea Scriptura aratã cã înainte de crearea soarelui în ziua a patra, pãmântul, de cu o zi înainte, era deja acoperit cu de toate, ca sã nu atribuim soarelui desãvârºirea roadelor, ci

Proniatorului. 2. E mãrturisitã crearea soarelui abia în ziua a patra pentru ca nici mãcar sã nu socotim cã datoritã lui avem ziua. Cãci fuseserã deja trei zile înainte de crearea soarelui, ºi acelea doar prin vrerea Stãpânului Dumnezeu. Aºadar, raportul dintre soare

ºi zi nu este unul ca de la cauzã la efect. Acestea sunt pricinile pentru care Sfânta Scripturã nu ne vorbeºte numai de frumuseþea, mãreþia ºi folosul soarelui, ci ne atrage atenþia ºi asupra slãbiciunii ºi nimicniciei lui, când spune: Ce este mai luminos decât soarele? Dar ºi acesta scade! (Înþelepciunea lui Isus Sirah 17, 26).

B. Luna. Stelele Acelaºi lucru putem sã spunem ºi despre lunã. Fuseserã deja trei nopþi înainte de facerea ei. Dar ºi luna adusã la fiinþã ne dã folosul ei, cãci împrãºtie bezna nopþii, astfel încât sã se dea putinþa oamenilor de a se îndeletnici cu uºurinþã de treburile lor chiar ºi în tihna nopþii. Stelele sunt oºtirea minunatã a lunii- stãpânitoarea nopþii, slujind la rãzbirea tenebrelor. Apoi se exprimã poetic Sfântul Ioan: „Gândeºte-te ce frumoasã e priveliºtea cerului înstelat în miez de noapte! E mai încântãtor decât multe livezi ºi grãdini cu flori!” Scriptura descoperã ºi rostul ºi foloasele pe care luminãtorii aceºtia, mari ºi mici, le aduc neamului omenesc. Cã a zis Dumnezeu: Sã fie spre semne, spre vremi, spre zile ºi spre ani. Adicã mersul acestora pe cer ne ajutã sã cunoaºtem vremile, schimbarea solstiþiilor, numãrul zilelor, drumul anului. ªi a vãzut Dumnezeu cã este frumos. Observãm cã de fiecare zi în parte ne aratã Scriptura cã i-au plãcut lui Dumnezeu cele ce fuseserã create, ca sã taie orice pricinã celor ce ar îndrãzni sã conteste cele fãcute de El. Cã acesta este scopul urmãrit de Scripturã se vede din repetarea acestor cuvinte pentru fiecare zi în parte, din cele ºase ale Facerii. N-ar fi fost de ajuns sã fi spus aceasta o singurã datã, la modul general, dupã ce ar fi creat totul, ci spune aceste cuvinte în fiecare zi, ca sã ne încredinþeze cã toate au fost aduse la fiinþã cu o deosebitã grijã ºi înþelepciune. Dar mai ales cu o nespusã iubire de oamenii care aveau sã fie. Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Molitfelnicul tâlcuit

Ce este parastasul? Urmãtoarele slujbe pe care Molitfelnicul ni le prezintã sunt cele legate de dupã înmormântare: rânduiala parastasului, litia micã pentru morþi, rugãciunea care se citeºte de cãtre preot la împãrþirea hainelor ºi a altor lucruri pentru cei adormiþi ºi rânduiala binecuvântãrii ºi sfinþirii crucii ce se aºeazã la mormânt. În cele ce urmeazã ne vom referi la toate aceste rânduieli, accentuând ceea ce trebuie sã cunoascã ºi sã sãvârºeascã credinciosul atunci când este pus în faþa unor asemenea evenimente. Astfel, Biserica ne învaþã cã viaþa omului nu se sfârºeºte o datã cu moartea trupului. De aceea, creºtinii nu-ºi uitã morþii dupã îngroparea lor, ci se preocupa de rugãciuni pentru ei ºi de pomenirea numelui lor. Soroacele de pomenire individualã a morþilor în Biserica Ortodoxa sunt urmãtoarele: la 3 zile dupã moarte (care coincide, de regula, cu ziua înmormântãrii), în cinstea Sfintei Treimi ºi a Învierii din morþi a Mântuitorului a treia zi. La 9 zile dupã moarte, ca rãposatul sã se învredniceascã de pãrtãºia cu cele 9 cete îngereºti ºi în amintirea ceasului al 9-lea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a fãgãduit tâlharului raiul pe care ne rugãm sãl moºteneascã ºi morþii noºtri. La 40 de zile

(sau ºase sãptãmâni), în amintirea Înãlþãrii la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupã Înviere, „pentru ca tot aºa sã se înalþe ºi sufletul rãposatului la cer”. La trei, ºase ºi nouã luni, în cinstea Sfintei Treimi. La un an, dupã exemplul creºtinilor din vechime care anual prãznuiau ziua morþii martirilor ºi a

sfinþilor, ca zi de naºtere a lor pentru viaþa de dincolo. În fiecare an, pânã la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creaþiei. Spre a nu greºi în privinþa pregãtirilor pentru aceste pomeniri, cel mai indicat este sã se ia legãtura, în

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

prealabil, cu preotul. Acest lucru este necesar întrucât trebuie stabilite, de comun acord, data ºi ora sãvârºirii pomenirii. De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a sãptãmânii, ci mai ales marþea, joia ºi sâmbãta. Foarte important de reþinut cã, dacã una din zilele de sãvârºire a parastasului cade într-o zi sau perioada în care, conform rânduielilor bisericeºti, nu se fac pomeniri de morþi, atunci este bine ca slujba respectivã sã se facã mai înainte pentru ca, atunci când vine sorocul respectiv, slujba sã fie deja sãvârºitã. Este deci indicat ca ea sã se facã înainte, iar nu dupã sorocul de pomenire. Referitor la acest fapt, aducem ca argument povãþuirile unui liturgist cu autoritate în Biserica Ortodoxã Românã (pr. prof. dr. Nicolae Necula): „Toate soroacele de pomenire a morþilor încep a se calcula din momentul morþii, ci nu de la înmormântare. Din momentul morþii, sufletul intrã în grija lui Dumnezeu Care rânduieºte, conform învãþãturii noastre de credinþã, judecata particularã: „...precum este rânduit oamenilor o data sã moara, iar dupã aceea sã fie judecaþi“ (Evrei 9, 27). Aceastã judecatã care priveºte mai ales sufletul, fiindcã trupul va fi judecat la învierea cea de obºte ºi la

Judecata Viitoare sau A Doua Judecatã, nu are în vedere dacã trupul este înmormântat sau nu. Aceasta þine de cultul morþilor ºi de grija ºi respectul pe care cei vii le aratã faþã de cei morþi. Parastasul de 40 de zile, care este ºi cel mai important dintre soroacele de pomenire a morþilor, se calculeazã totdeauna de la moartea credinciosului. În principiu este bine ca soroacele de pomenire a celor rãposaþi sã le sãvârºim exact în ziua în care ele se împlinesc, de la moartea celui pomenit. În situaþii speciale sau dacã familia doreºte sã facã pomenirea cu mâncare de dulce, iar sorocul cade în post, sau probleme de familie ne obligã sã nu putem sãvârºi pomenirea exact în ziua în care cade, atunci este bine ca slujba respectivã sã se facã înainte, ºi nu dupã trecerea sorocului. Cât priveºte parastasul de 40 de zile, care în tradiþia ortodoxã înseamnã ziua în care sufletul se prezintã la judecata particularã, acest soroc, dacã nu este îndeplinit chiar în a 40-a zi, este bine sã aibã loc mai înainte, pentru ca sufletul sã meargã înaintea lui Dumnezeu cu plusul nostru de rugãciune ºi de milostenie, care sã atârne în favoarea lui. Cãci acesta este rostul rugãciunii ºi al milosteniei pentru cei morþi, adicã de a mijloci pentru ei ºi a le uºura pãcatele, prin rugãciunile ºi faptele noastre de milã. Nu considerãm cã este o greºealã mare sau o pãgubire pentru cei rãposaþi, nici dacã sorocul se face dupã trecerea datei respective, cãci importante sunt rugãciunea ºi milostenia care se fac pentru cei plecaþi dintre noi, ºi mai puþin data. Mai grav este dacã nu ne rugãm deloc pentru ei, din nepãsare, neºtiinþã sau necredinþã. Dar pentru împãcarea conºtiinþei noastre, este bine sã sãvârºim pomenirea înainte de împlinirea sorocului.“ - va urma Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Precizãri privind organizarea ºi desfãºurarea OLIMPIADEI DE RELIGIE pentru CLASELE VII - XII, Cultul Ortodox, anul ºcolar 2009-2010 I. Disciplina de concurs ºi elevii participanþi Olimpiada de religie reprezintã un concurs de excelenþã care se adreseazã elevilor cu aptitudini, înclinaþii ºi interese deosebite pentru disciplina Religie, din clasele VII-XII. Participarea la aceastã olimpiadã este opþionalã ºi individualã. Elevii, indiferent de an de studiu, pot participa numai la olimpiada organizatã la nivelul clasei lor. II. Etapele desfãºurãrii olimpiadei ºi datele a. Etapa pe ºcoalã: decembrie 2009 b. Etapa localã: februarie 2010 c. Etapa judeþeanã: 20 martie 2010 d. Etapa naþionalã: 6 – 10 aprilie 2010, Suceava, jud. Suceava. III. Selecþia elevilor La etapa pe ºcoalã, decembrie 2009, nota minimã necesarã pentru calificarea elevilor la etapa urmãtoare ºi numãrul de elevi calificaþi sunt stabilite de cãtre inspectorii ºcolari de specialitate din inspectoratele ºcolare judeþene/al municipiului Bucureºti. La etapa localã, februarie 2010, nota minimã necesarã pentru selecþia elevilor la etapa urmãtoare ºi numãrul de elevi calificaþi sunt stabilite de cãtre inspectorii de specialitate din inspectoratele ºcolare judeþene sau al municipiului Bucureºti. De la etapa judeþeanã pentru etapa naþionalã se calificã pentru fiecare nivel de clasã (VII – XII) elevul clasat pe locul I, care a obþinut nota minimã 9 (nouã). În situaþia necalificãrii elevilor din cauza neobþinerii notei minime 9 sau a lipsei de concurenþi la un nivel de clasã, locurile rãmase neocupate nu se redistribuie pentru celelalte niveluri. În situaþia obþinerii de note egale, se va desfãºura obligatoriu o probã de baraj în vederea stabilirii ocupantului locului I, cu drept de participare la etapa naþionalã. IV 1. Realizarea subiectelor ºi a baremelor a. La etapa pe ºcoalã/localã, acestea se realizeazã de cãtre comisia de organizare ºi evaluare a olimpiadei pentru etapa pe ºcoalã/localã, în acord cu tematica generalã a disciplinei. b. La etapa judeþeanã, acestea se realizeazã la nivelul MECI, în acord cu tematica generalã a disciplinei. c. La etapa naþionalã, acestea se realizeazã la nivelul Comisiei centrale (MECI), în acord

cu tematica generalã a disciplinei. d. Pentru toate etapele, durata probelor este de 3 ore. 2. Tematica pentru olimpiadã (etapa judeþeanã) cuprinde materia studiatã în timpul celor 2 semestre, conform Programelor ºcolare în vigoare pentru disciplina Religie, încadrându-se între urmãtoarele repere: · Clasa a VII-a: Dumnezeu se descoperã oamenilor. Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie pânã la Faptele rele – încãlcãri ale voii lui Dumnezeu (inclusiv), Conform Programei ºcolare revizuite, aprobatã prin ordinul ministrului nr. 5097/ 09.09.2009 · Clasa a VIII-a: Crezul – sinteza învãþãturii creºtine pânã la Icoana – fereastrã spre cer (inclusiv), Conform Programei ºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr. 5097/ 09.09.2009 · Clasa a IX-a: Adorarea lui Dumnezeu pânã la Religiile în Antichitate (Grecia, Roma, Mesopotamia, Egipt) (inclusiv), Conform Programei ºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr. 5230 / 01.09.2008 · Clasa a X-a: Relaþia omului cu Dumnezeu pânã la Stiluri Arhitecturale Reprezentative (în lume ºi în þarã) (inclusiv), Conform Programei ºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr. 5230 / 01.09.2008 · Clasa a XI-a: Descoperirea lui Dumnezeu pânã la Semnificaþia aºezãrii sfintelor icoane în Bisericã (inclusiv), Conform Programei ºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr. 5230 / 01.09.2008 · Clasa a XII-a: Credinþa în înviere ºi viaþa veºnicã pânã la Protestantismul ºi neoprotestantismul (inclusiv), Conform Programei ºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr. 5230 / 01.09.2008 3. Tematica pentru etapa naþionalã cuprinde aceleaºi teme precizate mai sus (pentru etapa judeþeanã), la care se adaugã, pentru fiecare clasã, urmãtoarele teme: Clasa a VII-a: Iubirea prin fapte: ajutorarea celor aflaþi în suferinþã ºi Sfinþii Trei Ierarhi – modele ale iubirii faþã de semeni. Clasa a VIII-a: Cântarea religioasã – formã de rugãciune, Cãlãtorind cu Dumnezeu – pelerinajul la biserici ºi mãnãstiri, Rãbdare ºi încredere în Dumnezeu, Iubirea faþã de Dumnezeu ºi de aproapele, Imnul dragostei creºtine (I Corinteni 13). Clasa a IX-a: Viaþa religioasã oglinditã în creaþii populare, în datini ºi obiceiuri; Contribuþia Bisericii Ortodoxe la apariþia ºi dezvoltarea învãþãmântului românesc

V. Organizarea comisiilor Organizarea comisiilor la diferitele etape ale olimpiadei se realizeazã în conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare ºi desfãºurare a concursurilor ºcolare (OMEC 3109/28.01.2002), capitolul III Responsabilitãþi ºi atribuþii, articolele 9 - 13. VI. Evaluarea lucrãrilor Notarea lucrãrilor se realizeazã, de regulã, prin puncte de la 10 la 100, dupã baremele alcãtuite de comisie. Se acordã 10 puncte din oficiu. În cazul în care se constatã o diferenþã mai mare de un punct între notele acordate de cei doi evaluatori, preºedintele repartizeazã lucrarea spre reevaluare unui alt profesor, care stabileºte nota finalã a acesteia. Nota rezultatã în urma reevaluãrii este nota care se trece pe lucrare; sub notã vor semna cei trei evaluatori ºi preºedintele comisiei. VII. Rezolvarea contestaþiilor a. Rezolvarea contestaþiilor se realizeazã în conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare ºi desfãºurare a concursurilor ºcolare, art. 44 ºi 45. b. În cadrul diferitelor etape ale olimpiadei, sunt admise contestaþiile în cazul cãrora între nota iniþialã ºi nota de la contestaþii existã o diferenþã de cel puþin 10 puncte în cazul sistemului de notare de la 10 la 100 puncte, respectiv 1 punct în cazul sistemului de notare de la 1 la 10 puncte. Contestaþii sunt considerate admise atât prin creºtere cât ºi prin scãdere. Notele acordate de comisiile de contestaþii, la oricare etapã a olimpiadei, sunt definitive. VIII. Acordarea premiilor a. La etapa naþionalã, premiile ºi menþiunile se acordã în conformitate cu

Creator pentru cã de câte ori cade în mândria de a crede cã se poate dezvolta autonom se loveºte de cuvintele Mântuitorului care aminteºte cã „fãrã Mine nu puteþi face nimic”. Lucrare complexã ce trimite la cauzele spirituale ale bolilor, vorbeºte despre terapie, vindecãri miraculoase ºi mântuire cartea ar putea pãrea celor ce practicã medicina secularizatã o utopie. Pentru domnul dr. Pavel CHIRILÃ, însã, „actul medical e încãrcat de sacralitate. Cercetarea bolnavului se face cu rugãciune, sfialã, îngrijorare, respect, solicitudine maximã ºi uimire duhovniceascã.” Doctorul creºtin nu-ºi arogã meritele vindecãrii ci el ºtie cã este doar „slugã netrebnicã” pentru cã el doar trateazã „dar Dumnezeu vindecã”. Smerit în faþa lui Dumnezeu dar demn în faþa Cezarului, harismatic ºi excepþional medic ºi om, dr. CHIRILÃ îl

UN ALTFEL DE SPITAL, SPITALUL CREªTIN Din nou editura Christiana ne surprinde plãcut prin reeditarea (sub prestigioasa semnãturã a prof. univ. dr. Pavel CHIRILÃ ºi a pr. dr. Mihai VALICÃ) lucrãrii SPITALUL CREªTIN, lucrare pe care maestrul ºi demnul mãrturisitor al ortodoxiei Dan PURIC o considera ca unicã. Pentru a fi “cool” ºi “trendy” cum celor mai mulþi dintre noi ne place sã fim de când nu ne mai place sã fim români, cartea este un adevãrat “hit” ºi folosesc cuvântul atât în sensul de succes, cât ºi cu cel de loviturã. Ea este un succes al medicinii ortodoxe ºi o loviturã pentru cei ce cred cã actul medical poate fi desprins de legãtura tainicã ºi invizibilã, dar veºnic durabilã cu Dumnezeu. Recunoscându-ºi calitatea de fiinþã creatã omul nu poate (chiar dacã în mod regretabil încearcã) sã se desprindã de

(Veniamin Costachi ºi Andrei ªaguna), Muzica în viaþa tinerilor. Clasa a X-a: Iubire ºi dreptate, Rugãciune ºi reconciliere, Religiile orientale (hinduismul, budismul, confucianismul), Contribuþia mitropoliþilor români la dezvoltarea culturii naþionale (Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul). Clasa a XI-a: Jertfa euharisticã ºi iubirea jerfelnicã, Respectul faþã de lumea creatã (ecologie creºtinã), Iudaismul, Creºtinismul (Neînþelegerile din 1054, Reforma, Uniaþia. ªcoala Ardeleanã.), Islamul. Clasa a XII-a: Oameni de culturã români – promotori ai credinþei creºtine (N. Iorga, N. Crainic, V. Voiculescu, N. Steinhardt, P. Þuþea, D. Stãniloae, M. Eliade, C. Brâncuºi etc.).

prevederile Regulamentului de organizare ºi desfãºurare a concursurilor ºcolare, art. 47 ºi 48. b. La etapa naþionalã, se acordã câte un premiu I, II ºi III. Dacã pentru unul dintre cele trei premii se înregistreazã medii egale, subcomisia disciplinei va reevalua lucrãrile aflate în discuþie pentru departajarea acestora, astfel încât sã nu se depãºeascã numãrul de trei premii I, II ºi III prevãzut în Regulamentul de organizare ºi desfãºurare a concursurilor ºcolare. În conformitate cu prevederile art. 20 din Regulamentul de organizare ºi desfãºurare a concursurilor ºcolare, atribuþia verificãrii ºi avizãrii calitãþii evaluãrii lucrãrilor ce impun departajarea revine vicepreºedintelui comisiei respective. c. Precizãrile de la punctul b. sunt valabile ºi pentru situaþia similarã în ceea ce priveºte acordarea menþiunilor. d. Eventualele premii ºi menþiuni rãmase neacordate la una dintre clase nu se redistribuie pentru celelalte clase. e. Toþi elevii participanþi la etapa naþionalã primesc diplomã de participare din partea inspectoratului ºcolar organizator. IX. Dispoziþii finale Inspectorul de specialitate din fiecare judeþ are obligaþia de a transmite (în conformitate cu prevederile art. 10 din Regulamentul de organizare ºi desfãºurare a concursurilor ºcolare), în termen de cel mult 10 zile pânã la data limitã de 31 martie 2010, la Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii, prin fax la numãrul 021/313.55.47, în atenþia Inspectorului general pentru Religie, ºi la Inspectoratul ªcolar Judeþean Suceava, prin fax la numãrul 0230/520637, în atenþia Inspectorului de Religie, datele elevilor calificaþi pentru etapa naþionalã, în strictã conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare ºi desfãºurare a concursurilor ºcolare ºi ale prezentelor precizãri. Listele nominale ale elevilor calificaþi vor fi semnate de inspectorul ºcolar general ºi inspectorul de specialitate. Datele vor include: numele ºi prenumele elevilor, clasa (se precizeazã anul de studiu în care se aflã elevul), unitatea ºcolarã, nota obþinutã, profesorul care i-a pregãtit ºi profesorul care va însoþi lotul la etapa naþionalã, alte date de contact. Inspectorii de specialitate vor înainta ºi propuneri de profesori care sã facã parte din Comisia centralã a etapei naþionale, precizându-se numele ºi prenumele profesorilor ºi unitatea ºcolarã, totodatã respectându-se condiþia ca profesorii propuºi sã nu aibã elevi/rude în concurs calificaþi pentru etapa naþionalã. Listele nominale cu cadrele didactice propuse vor fi semnate de inspectorul ºcolar general ºi inspectorul de specialitate ºi transmise prin fax la numerele 021/ 313.55.47, 021/311.23.81, în atenþia Inspectorului general pentru Religie, pânã la data de 31 martie 2010. Inspector General, Prof. Cãtãlin PÎSLARU coboarã pe medic din condiþia de a se crede cineva pentru a-l ridica la nivelul de „slugã netrebnicã”. Dar când „sluga netrebnicã” este cea a lui Dumnezeu nici nu poate exista o condiþie mai înaltã. Cartea este un ghid al relaþiilor dintre medic ºi pacient, ea vorbeºte despre tainele Bisericii, despre vise vedenii, moaºte ºi false moaºte, despre condiþia spitalului creºtin, despre integritatea anatomicã ºi spiritualã a fiinþei umane constituindu-se într-un adevãrat îndreptar de medicinã creºtinã. Ea este deci un “hit” pentru cã loveºte, uimeºte, încântã sau vindecã dupã condiþia moralã a fiecãruia dintre noi. Deci dacã domnul doctor abordeazã cu sfialã pacientul, cu sfialã abordaþi ºi dumneavoastrã aceastã carte de excepþie care vã va uimi pentru a vã vindeca. Prof. Cãtãlin PETRESCU

3


Melos

Argeºul Ortodox

Doi ani de la trecerea în lumea veºniciei

Diaconul, Profesorul, Dirijorul, Folcloristul ºi Compozitorul Marin Brânaru (II)

- continuare din numãrul trecut În afara volumelor sale proprii de folclor muzical pe care le-am menþionat, Marin Brânaru a mai colaborat cu cântece populare la culegeri realizate de alþi confraþi ai sãi folcloriºti sau la anumite antologii colective. Menþionãm în acest sens urmãtoarele: 1) „Voioasã mi-e inima”. Culegere de cântece pentru soliºti vocali, Piteºti, 1964. În aceastã culegere Marin Brânaru este prezent cu piesa folcloricã „Oltule ce curgi la vale” (op.cit pag. 36-37); 2) „Comori”, Culegere de folclor editatã de Comitetul Judeþean Râmnicu-Vâlcea, 1969. La aceastã culegere, Marin Brânaru a contribuit cu douã piese de haiducie: „Toatã lumea-mi zice-aiduc”; „Mi-a dat frunza cât paraua” (pag. 60-61) ºi balada „Uncheºelul” (pag. 124-125). 3) Spectacolul munþilor. Monografie folcloricã de Ioan Meiþoiu. Lucrarea a fost publicatã de Casa Centralã a Creaþiei Populare, Bucureºti, în 1969. La aceastã monografie, Marin Brânaru a colaborat cu urmãtoarele piese folclorice: „Cântec la bãrbieritul ginerelui” (pag. 518-519); „Ia-mã bade, dupã tine” (pag. 521); „Lasã-mã-n casã nevastã” (pag. 522) ºi „Mãiculiþã sã nu mã dai” (pag. 522-523). În concluzie, din cele prezentate pânã acum, Marin Brânaru a publicat în volume proprii 929 de piese folclorice culese de pe teren, transcrise ºi înregistrate precum ºi 371 de piese folclorice publicate în colaborare cu alþi folcloriºti. Menþionãm de asemenea cã folcloristul mai are - potrivit afirmaþiilor sale urmãtoarele lucrãri nepublicate: 1) „Cântece de pe Olt” Vol. III 250 de cântece; 2) „Cântece populare lirice olteneºti ºi munteneºti” culese de Ion Nijloveanu. Lucrarea conþine 842 de cântece populare ºi 500 de melodii instrumentale de joc, toate transcrise de pe benzi magnetice ºi notaþia muzicalã realizatã de Marin Brânaru; 3) „113 Colinde religioase” cu notaþie muzicala paralelã - psalticã ºi liniarã; 4) „Jocuri muzicale din folclorul copiilor” - lucrarea este alcãtuitã din 50 de jocuri cu texte poetice ºi muzicale. Menþionãm de asemenea cã în afara acestei prodigioase activitãþi de culegãtor ºi valorificator de folclor muzical, Marin Brânaru a fost ºi membru activ al „Asociaþiei Folcloriºtilor Vâlceni”, organizaþie înfiinþatã la 9 februarie 1969, din iniþiativa profesorilor Gheorghe Deaconu ºi Ioan ªt. Lazãr ºi al cãrei scop era „stimularea cercetãrii ºi valorificarea creaþiei populare în totalitatea manifestãrilor ei (poezia popularã, muzica popularã, dansul popular ºi arta popularã)”, (op. cit. pag. 124). În cadrul manifestãrilor ºtiinþifice organizate de aceastã „Asociaþie”, Marin Brânaru a avut prilejul sã susþinã diverse comunicãri privind cântecul popular românesc precum ºi problematica valorificãrii lui în Vâlcea ºi în împrejurimi. O altã laturã a personalitãþii sale ºi ultima este aceea de compozitor. Pentru a înþelege mai bine ºi aceastã laturã a impunãtoarei personalitãþi a lui Marin Brânaru, îmi îngãdui a prezenta o scurtã istorioarã a începuturilor sale componistice, când, profesor la Seminarul din CraiovaMofleni fiind (1954-1956), a pregãtit cu noi elevii sãi o compoziþie a sa pe versuri proprii intitulatã „Slavã Î.P.S. Firmilian”. Lucrarea era o compoziþie la patru voci pentru cor bãrbãtesc ºi a fost Orice persoanã care are un dram de înþelepciune, poate aprecia valoarea inestimabilã a vieþii, a acestei comori pe care Domnul a lãsat-o pe pãmânt încã de la începuturi. Adam ar fi rãmas o pãpuºã de lut dacã Tatãl Ceresc nu l-ar fi însufleþit. Sunt atâþia oameni care suferã de boli incurabile. Ce nu ar face aceºtia pentru a-ºi prelungi cât mai mult cu putinþã limitata lor viaþã?! Atâtea mame trec prin chinurile facerii, pentru ca apoi sã se bucure, aducând pe lume un copil. Sau câþi nu ar vrea sã aibã douã vieþi pentru a realiza cât mai multe lucruri, materiale sau spirituale, doar spre binele ºi folosul altora?! Paralel cu aceste bune dorinþe, din nefericire, în cugetele unor semeni de-ai noºtri apar dorinþe sinucigaºe. ªi cu atât mai grav este, cu cât astfel de dorinþe se ºi consumã deseori în ultima vreme. Motivele acestor ucigaºi de sine sunt diverse ºi cunoscute opiniei publice, însã în nici un caz justificate pentru a se recurge la renunþarea din voinþã proprie la darul hãrãzit de Dumnezeu fiecãrui om. Cum îndrãznesc unii sã sfideze în acest fel mârºav voia Domnului ºi marea Lui dragoste pentru creaþia Sa?! De ce sã-l urmezi pe ucenicul trãdãtor, dacã îþi va fi mai bine ascultându-i pe iubitorii de Dumnezeu?! Dreptul la viaþã ne aparþine tocmai pentru a-l valorifica spre împlinirea menirii noastre în aceastã lume. Însã dreptul asupra începutului ºi sfârºitului traiului nostru pe pãmânt în are numai Bunul Dumnezeu.

4

prezentatã în primã audiþie absolutã la serbarea de sfârºit de an ºcolar a anului 1956. Atât Î.P.S. Firmilian Marin cât ºi cei prezenþi autoritãþi bisericeºti ºi civile- au fost încântaþi de prestaþia lui Marin Brânaru ca dirijor ºi compozitor, cu remarca însã fãcutã de Înaltul ierarh asupra textului „Slavã mitropolitului Firmilian” care între altele a spus: „Slavã numai lui Dumnezeu se cuvine sã-I cântãm; eu sunt un om ca toþi oamenii”. Menþionez cã lucrarea ca tehnicã muzicalã îndeplineºte întru totul condiþiile ºtiinþifice ºi artistice ºi se gãseºte în arhiva personalã a subsemnatului ºi va fi publicatã cu un alt text religios pe care îl vom gãsi potrivit acestei ample lucrãri corale. O altã menþiune a preocupãrilor lui Marin Brânaru privind compoziþia coralã este aceea cã el a fost aranjatorul la patru voci mixte a frumoasei lucrãri „Plaiuri pãrinteºti” a compozitorului Laurenþiu Profeta care în original era ºi este publicatã la trei voci egale (vezi op.cit pag. 76). Menþionãm cã prin bunãvoinþa de excepþie a Dlui Gheorghe Deaconu (fostul director al Casei Judeþene de Creaþie Râmnicu-Vâlcea) ºi a Dnei Elena Stoica directoarea Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vâlcea, am intrat în posesia lucrãrilor corale realizate de Marin Brânaru ºi publicate de aceastã instituþie de culturã ºi artã în douã volume „Cântã Lotrul” în anul 1970 ºi „Vâlcea vatrã de luminã” în anul 1976. Prezentãm aceste lucrãri cu analizele respective: 1) Oltule ce curgi la vale. Suitã coralã pentru cor mixt ºi solo bariton. Este o amplã prelucrare pentru cor mixt pe versuri populare împãrþitã în trei pãrþi bine conturate în felul urmãtor: Partea a I-a, tempoul este „Doinind” gama fa major cu modulaþie în relativa sa minorã (re). Partea a II-a, tempoul este „Andantino”, mãsura de 6/8 cu modulaþii în sol minor ºi în la major spre sfârºitul acestei pãrþi. Partea a III-a, are tempoul „Allegretto”, mãsura este de 2/4 cu revenirea la gama iniþialã fa major natural. Este o lucrare în care sunt redate cu maximã eficienþã ºi sensibilitate artisticã „Dorul” ºi „Dragostea”, cele douã coordonate ale cântecului popular românesc. Este o lucrare de mare întindere ºi autorul foloseºte cu multã dezinvolturã inflexiuni modulatorii care dau lucrãrii expresivitate, imaginaþie creatoare ºi sensibilitate artisticã deosebitã. 2) De s-ar face dealul ºes. Cor la trei voci egale pe versuri populare. Este o prelucrare de mai mare întindere. Tempoul „Moderato”, gama si bemol major cu modulaþii în mi bemol major ºi sol minor. ªi în aceastã lucrare „Dorul” ºi „Dragostea” fac obiectul acesteia pe care Marin Brânaru le prelucreazã mãiestrit prin mijloacele specifice tehnicii muzicale „armonia” ºi mai puþin „contrapunctul”, aceasta, pentru a nu impieta mesajul artistic al frumoaselor versuri populare. 3) Zboarã Dragã pãsãrea. Prelucrare la douã voci egale în gama sol major scrisã pentru grupuri vocale, Tempoul este „Moderato” mãsura de 2/4. Nu moduleazã în relativa sa minorã, în schimb are uºoare imitaþii care dau lucrãrii un colorit specific robusteþii psihice a cântecului popular românesc. Transmite aceastã lucrare un mesaj admirativ faþã de frumosul indirect sentiment patriotic. 4) Hai Murgule. Este o melodie popularã culeasã ºi prelucratã la

douã voci egale de Marin Brânaru. Tempoul este „Andantino”, gama Mi minor natural, relativa gamei Sol major. Este secþionatã în douã pãrþi mãsura de 6/8, mãsurã, pe care o pãstreazã pe tot parcursul lucrãrii. ªi aici autorul lucrãrii se strãduieºte ca prin mijloacele specifice tehnici muzicale sã redea mesajul artistic ºi indirect cei patriotic al versurilor populare. 5) Bate vânt de primãvarã. Culegere ºt prelucrare la trei voci pe versuri populare, în gama fa major mãsura de 2/4. Tempoul este „Allegro- tempo de sârbã”. Nu are modulaþii în game apropiate, dar are imitaþii care-i dau lucrãrii imaginea cântecului ºi jocului popular românesc care animã satul românesc în frumosul anotimp de primãvarã când „cântã ciocârliile de rãsunã vãile”. 6) Ieºi mãicuþã la portiþã. Culegere ºi prelucrare la trei voci în gama fa major, mãsura de 2/4. Este o lucrare în douã pãrþi bine conturate cu modulaþie la final în gama re minor natural, paralela sau relativa majorei. Lucrarea redã imaginea unei tinere care pãrãseºte casa pãrinteascã cãsãtorindu-se, al cãrei regret este redat prin frumoasa melodie popularã armonizatã în stilul adecvat cântecului popular de cãtre autor. 7) Ce frumoasã-i dragostea. Culegere ºi prelucrare pe versuri populare în gama la major natural cu modulaþii pe parcursul lucrãrii în relativa sa minorã fa # minor natural. Tempoul este „Allegro - tempo de sârbã”, mãsura 2/4. Cor la trei voci egale. Atât textul, linia melodicã popularã cât ºi armonizarea acesteia alcãtuiesc un adevãrat imn închinat dragostei de cãtre un tânãr ameninþat sã-ºi piardã dragostea, care nu poate fi opritã de nimeni întrucât acela care încearcã acest lucru, „Sã-i se tulbure mintea cum s-a tulburat º-a mea”. 8) Mai Lin Dorule. Culegere ºi prelucrare la trei voci pe versuri populare, mãsura de 6/8, tempoul „Andantino”. Este o lucrare în gama mi minor natural cu uºoare inflexiuni modulatorii ºi este cor la trei voci egale. Lucrarea este împãrþitã la douã pãrþi ºi redã tristeþea unei tinere pãrãsitã de iubitul ei care nu ºtie ce-i dragostea, „Ci de-ai ºti ce-i dragostea mi-ai alina inima” spune tânãra în amãrãciunea ei; 9) Frumos cântã cucu-n deal. Culegere ºi prelucrare pe versuri populare, în gama la major natural, mãsura de 6/8, tempoul „Andantino”. Este un cor la trei voci egale. Lucrarea este împãrþitã în douã pãrþi bine conturate partea a I-a în gama la major natural, iar partea a II-a moduleazã în omonima sa minorã la minorul natural. Atât textul popular cât ºi mijloacele tehnicii muzicale folosite de autor redau în ansamblu dorinþa unor tinere cãsãtorite care vor sã fie ocrotite mai mult de soþii lor, „Nu ma-n braþ sã le þie”. 10) Mugurel de sãlcioarã. Culegere ºi prelucrare pentru grup vocal scris în gama sol major, mãsura de 2/4, tempoul „Allegro - tempo de sârbã”. Atât linia melodicã cât ºi versurile populare redau dorinþa unei tinere fete de a fi împreunã cu iubitul ei care nu rãspunde sentimentelor sale a cãrui gurã este „plinã de foc cu miros de busuioc”. Menþionez cã potrivit afirmaþiilor autografe ale dlui prof. Gheorghe Deaconu în portofoliul muzical al Casei de Creaþie Râmnicu-Vâlcea mai existã ºi alte variante pentru cor mixt ale unora din lucrãrile prezentate care ulterior au fost retrase de cãtre autor precum ºi alte 7 lucrãri ºi ele retrase de cãtre acesta. Ajungând la finalul prezentãrii pe scurt a vieþii ºi activitãþii cultural artistice desfãºuratã cu timp ºi fãrã timp pe parcursul a 54 de ani de cãtre complexul muzician ºi om de culturã laicã ºi religioasã Marin Brânaru se cuvine ca acum la un an de la trecerea sa în lumea veºniciei unde nu este „durere, întristare ºi suspin”, sã-i aducem un cald ºi binemeritat omagiu pentru întreaga sa moºtenire artisticã lãsatã nouã celor de azi ºi generaþiilor viitoare care iubesc ºi preþuiesc cântecul ºi jocul popular românesc, mãrturii ale identitãþii noastre naþionale. Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

Între necredinþã ºi ingratitudine

Renunþarea voluntarã la primul dar de la Dumnezeu Sinuciderea este consecinþa disperãrii ºi a neîncrederii în ajutorul divin, dar în primul rând este un pãcat împotriva Duhului Sfânt ºi de viaþã dãtãtor. Pentru ce ne-a fost dãruitã viaþa? Ca s-o trãim cu bune ºi cu rele, dovedindu-ne astfel forþa ºi curajul de a trece cu cinste aceastã probã pentru veºnicie. „ªi ºtiu cã porunca Lui este viaþa veºnicã” (Ioan 12, 50). Recurgând la distrugerea propriei fiinþe pentru a se desprinde definitiv de greutãþile vieþii, sinucigaºul va ajunge direct în greul veºnic al iadului. Iatã în ce fel diavolul reuºeºte sã-l înºele pe omul slab în credinþã, iar în ultimul timp mai ales pe cei mai tineri semeni ai noºtri. Date fiind aceste condiþii, deosebit de necesarã ar fi o instruire psiho-religioasã privind realitatea deseori durã a vieþii, ºi aceasta încã de la o vârstã fragedã. Numai aºa individul zilelor noastre va ºti sã gãseascã soluþii pentru depãºirea greutãþilor existenþiale. ªi mulþi vor înþelege cã ºtreangul sau supradoza sunt unelte ale vrãjmaºului sufletelor noastre. Chiar dacã autodistrugerea irecuperabilã a omului nu are cum sã fie pedepsitã de legea umanã,

sinucigaºul nu va scãpa de aspra ºi dreapta pedeapsã divinã. Însã determinarea sau înlesnirea sinuciderii este sancþionatã ºi de legea penalã, mai ales când fapta se sãvârºeºte faþã de un minor sau faþã de o persoanã debilã psihic sau mintal. În cazul acesta, pedeapsa prevãzutã este închisoarea de la 3 la 10 ani (Art. 179, al. 2, Cod Penal). Vãzutã din perspectiva psihologului, sinuciderea reprezintã o formã specificã de conduitã deviantã, autodistructivã. Sinucigaºul nu urmãreºte atât moartea, desfiinþarea propriei persoane, cât urmãreºte fuga de viaþã, de modul în care se prezintã aceasta în condiþiile date. Sinuciderea nu se sãvârºeºte instantaneu, ci se premediteazã tainic, parcurgând trei faze distincte. În prima fazã apare ideea suprimãrii vieþii ºi a necesitãþii de a muri. Cauzele acestei faze pot fi patologice (tulburãri psihice) sau sociale (dezadaptarea). În cea de-a doua fazã se realizeazã tranziþia de la imaginea abstractã a morþii la decizia înfãptuirii actului suicidal. Au loc pregãtiri concrete date de cãutarea formelor ºi metodelor autodistructive. Faza culminantã este aceea de

transpunere practicã a modalitãþii sinucigaºe, comiterea actului în sine urmat sau nu de reuºitã (Paul Popescu Neveanu, Dicþionar de psihologie, Ed. Albatros). Apostazia vremurilor actuale a condus la înmulþirea cazurilor de sinucidere mai ales printre minori. Ce fel de mãsuri se pot lua pentru ca pãrinþii sã nu-ºi mai vadã copiii spânzuraþi sau otrãviþi de ei înºiºi? Combaterea acestor acte necugetate, pierzãtoare de suflet nu se poate face decât printr-un susþinut efort din partea familiei, a ºcolii ºi a Bisericii. Într-o þarã cu tradiþie creºtinã bimilenarã nu mai poate avea loc o asemenea mutilare a spiritului uman. Sinucigaºul nu este un erou cum se voieºte el a fi privit de posteritate, ci un inconºtient sau un dezechilibrat. ªi nu în ultimul rând, necredincios ºi un vrãjmaº de sine însuºi, deci ºi a lui Dumnezeu. Viaþa nu este doar o luptã cu încercãrile de tot felul, ci ºi o continuã cãutare ce implicã o gândire optimistã, prin credinþã ºi nãdejde, perseverenþã (rãbdare creºtineascã) ºi mai ales un mare interes pentru noi ºi aproapele nostru (iubire ºi dãruire spiritualã). Iar înainte de toate acestea sã-I fim recunoscãtori Domnului pentru darul cel mai de preþ pe care l-am primit de la El. „O luptã-i viaþa; deci te luptã/ Cu dragoste de ea, cu dor…/ Trãiesc acei ce vor sã lupte/ Iar ce fricoºi se plâng ºi mor” (George Coºbuc, Lupta vieþii). Amalia CORNÃÞEANU


Argeºul Ortodox

FA MILIA „bi se ri ca di n ca sã” Armonia familiei ºi deosebirea caracterelor „Nu mã înþeleg cu soþul/ soþia!” „Nu ne potrivim! Avem caractere deosebite”- spun majoritatea soþilor atunci când apar primele încercãri în familie. „Cum poate face Dumnezeu astfel de lucruri? Nu putea oare rândui niºte situaþii astfel încât sã se potriveascã soþii, ca sã poatã trãi duhovniceºte?” Pãrintele Paisie Aghioritul (foto) ne oferã un rãspuns clar, duhovnicesc. Nu înþelegeþi cã în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite cauzeazã armonia. Vai vouã, dacã aþi avea acelaºi caracter! Gândiþi-vã ce s-ar fi întâmplat dacã, de pildã, amândoi v-aþi mânia repede. Aþi fi dãrâmat casa. Sau, dacã amândoi aþi fi cu caractere blânde. Aþi fi dormit în picioare. Dacã aþi fi fost zgârciþi, v-aþi fi potrivit, dar aþi fi mers amândoi în iad. Iar dacã aþi fi fost amândoi cu dare de mânã, aþi fi putut þine casa? Aþi fi distrus-o ºi copiii voºtri ar fi umblat pe drumuri. Dacã un lemn strâmb ia tot un lemn strâmb, nu-i aºa cã nu se vor potrivi între ele? Ci se vor omorî într-o zi. Dar ia ascultaþi ce se întâmplã. Dumnezeu rânduieºte ca unul bun sã ia un lemn strâmb, ca sã-l ajute, pentru cã se poate ca acela sã aibã intenþie bunã, dar sã nu fi fost ajutat de mic.

Micile deosebiri ale caracterelor soþilor ajutã la crearea unei familii armonioase, pentru cã unul îl completeazã pe celãlalt. La maºinã este absolut necesarã acceleraþia, ca ea sã meargã, dar ºi frâna, ca sã se opreascã. Dacã maºina ar avea numai frânã, nu s-ar miºca din loc, iar dacã ar avea numai acceleraþie, nu s-ar mai opri. ªtiþi ce le-am spus unor soþi? „Fiindcã vã potriviþi, de aceea nu vã potriviþi”. Amândoi sunt sensibili. Dacã se va întâmpla ceva în casã, amândoi se vor pierde cu firea ºi vor începe: „Vai, ce-am pãþit!” va spune unul, „Vai, ce-am pãþit!” va spune celãlalt. Adicã unul îl ajutã pe celãlalt sã deznãdãjduiascã ºi mai mult. Nu-l poate întãri cât de puþin pe celãlalt, spunându-i: „Ia stai, nu este un lucru chiar aºa de grav ceea ce se întâmplã!”. Am vãzut aceasta la multe perechi de soþi. Atunci când soþii au caractere diferite pot ajuta mai mult ºi în educaþia copiilor lor. Unul frâneazã puþin, iar celãlalt spune: „Lasã-i pe copii puþin mai liberi”. Dacã amândoi îi vor constrânge pe copii, îi vor pierde. Iar dacã îi vor lãsa liberi amândoi, iarãºi îi vor pierde. În timp ce, în felul acesta, aflã ºi copiii un echilibru. Vreau sã spun cã toate sunt de trebuinþã. Dar, fireºte, nu trebuie sã întreacã mãsura, ci fiecare sã-l ajute pe celãlalt în felul sãu. Dacã, de pildã, mãnânci cava foarte dulce, simþi nevoia apoi sã mãnânci ceva care este puþin sãrat. Sã presupunem cã mãnânci mulþi struguri, dar vrei ºi puþinã brânzã, ca sã-þi taie dulceaþa. Sau verdeþurile, dacã sunt foarte amare, nu se pot mânca. Puþin amar, însã, ajutã, precum ºi puþin acru. Dar dacã cel care este acru va spune „Sã vã faceþi toþi acri ca mine”, cel care este amar „Sã vã faceþi toþi amari”, iar cel care este sãrat va spune „Sã vã faceþi toþi sãraþi”, atunci nu se va putea face sfat... Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (L)

Citirea Dipticelor Preotul, în timp ce se cântã Axionul, pomeneºte în Sfântul Altar viii ºi morþii din pomelnicele existente. Sfintele Diptice erau cataloage bisericeºti pãstrate în fiecare bisericã. În acestea erau înscriºi toþi membrii bisericii, vii sau morþi. Aceastã lucrare sfântã, specialã, de pomenire a fraþilor adormiþi s-a consacrat dintr-un duh de evlavie. Din nefericire, însã, în zilele noastre ele au fost desfiinþate. Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii ne vorbesc despre folosul mare adus în acest moment sufletelor celor vii ºi morþi de aceste pomeniri. Noi, cei care ne aflãm în bisericã, putem sã cerem pentru cei vii luminare, sãnãtate, credinþã vie, iubire lucrãtoare, pocãinþã adevãratã ºi rãbdare. Pentru cei morþi trebuie sã cerem odihnã în sânurile lui Avraam ºi rãspuns bun la Judecatã. „...Odihneºte-i Hristoase al meu, iartã-i, miluieºte-i ºi dãruieºte-le lor raiul...”. Prin pomenirile pentru cei adormiþi aducem mare mângâiere ºi folos sufletelor lor. Pomenirile celor adormiþi se încheie cu: ªi odihneºte-i pe ei Dumnezeul nostru, unde strãjuieºte lumina feþei Tale... . Pentru cã cine ºtie ce trag ºi suferã sufletele pânã ajung la destinaþie, la locul lor, la modul lor de existenþã. Sufletul se luptã, se chinuieºte, este îndurerat, suferã ºi aºteaptã ajutorul pe care nu-l pot oferi banii, moºtenirile, bogãþia, slava, stãpânirea lumeascã, cunoaºterea, pãrinþii, copiii, tovarãºul de viaþã, rudele ºi prietenii. Toþi rãmân neputincioºi. În ultima zi, înainte de plecarea din aceastã lume, pãrintele Daniel, marele pustnic care s-a nevoit în peºtera Sfântul Petru Athonitul, a cerut sã-l sprijine cineva, pentru cã nu mai putea din cauza bãtrâneþilor adânci ºi a nevoinþelor aspre, ca sã iasã puþin din chilia lui sãracã. A ieºit cu greu, cu multã ostenealã, s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, de jur împrejur, a oftat uºor ºi a zis: - Deºartã lume! Toate sunt deºertãciuni! Cine ne va ajuta pânã în sfârºit? Lucrarea virtuþii, postul, privegherea, rugãciunea, pocãinþa ºi, mai ales, Sfânta Împãrtãºanie, adicã mila lui Dumnezeu,..! ªi încet s-a întors la rogojina lui. Dupã puþine ore a plecat paºnic cãtre cerul pe care-l iubise atât de mult ºi pentru care se ostenise. Chipul bãtrânului pustnic, al pãrintelui Daniel, era plin de luminã ºi strãlucire. ªi cum se putea altfel, când îl însoþeau puterile îngereºti la Tronul lui Dumnezeu? Acesta a simþit bucurie în momentele de agonie ale morþii. Creºtinii de astãzi însã,

marea majoritate, nu ºi-au pavat drumul vieþii lor cu faptele credinþei ºi ale pocãinþei, nu sau curãþit în colimvitra (cazanul) Sfintei Spovedanii ºi a lacrimilor ºi n-au avut cârmã pe Dumnezeu. Astfel, în aceste momente ultime, tragice, sufletul îºi întoarce privirea în stânga ºi-l vede pe demon bucurându-se, amintindu-i pãcatele ºi o mulþime de greºeli de moarte nemãrturisite. Se întoarce în dreapta ºi vede îngerii, ºi doar sufletul cunoaºte dacã sunt triºti sau bucuroºi. Cere ajutor dar nu primeºte, cãci demonii, „potrivit Stãpânitorului puterii vãzduhului”, scot

vinovãþiile din adâncul sufletului ºi-l înfricoºeazã. Acesta este începutul durerilor pentru omul nepocãit. Îngerii prezenþi vin ca sã ia sufletul creºtinului ºi aceasta înseamnã cã are loc o luptã între duhurile întunericului ºi îngerii luminii pentru revendicarea sufletului. Este prima judecatã, Judecata îngerilor. Dacã aducem jertfa nesângeroasã pentru toþi sfinþii ºi pentru Maica Domnului, cu atât mai mult s-o facem pentru sufletele creºtinilor adormiþi care au atâta nevoie, preoþii înaintea Sfintei Mese ºi creºtinii în timpul Axionului, atunci când preotul sau diaconul zice: ªi pe fiecare pe care-l purtãm în gândul nostru ºi pe toþi ºi pe toate... Sufletele sunt ajutate în mod special, când pãrticelele celor adormiþi sunt unite ºi îmbibate în Sângele Mielului din Sfântul Potir, unde de asemenea, se amestecã ºi se unesc ºi cu Maica Domnului ºi cu ceata sfinþilor. De aceea la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, preotul este chemat dupã Prefacerea Darurilor sã spunã urmãtoarele: ªi pe cei pe care nu i-am pomenit din neºtiinþã sau uitare, sau pentru mulþimea numelor, Tu însuþi îi pomeneºte Dumnezeule, Cel ce ºtii vârsta ºi numirea fiecãruia, Cel ce ºtii pe fiecare din pântecele maicii lui. Noi îi uitãm sau nu-i cunoaºtem deloc, pentru cã sunt mii ºi milioane, cei care au

Vitamine duhovniceºti spre întãrirea sufletului

Postul Mare: primãvara sufletului Curând zãpada se va topi în þinuturile de la miazãnoapte. Iarba va înverzi, veveriþele ºi broaºtele se vor trezi din somnul lor de iarnã, lalelele vor înflori ºi pomii se vor acoperi cu boboci de floare. Pãmântul reînvie. Ce anume face pãmântul sã reînvie? Fireºte, primãvara! Marea tainã a primãverii este soarele. Primãvara este anotimpul de trecere, când pãmântul îºi schimbã poziþia, întorcându-se cu nordul cãtre marele nostru izvor de luminã ºi cãldurã, soarele. Deci primãvara nu e altceva

adormit ºi, omeneºte, este imposibil sã ni-i amintim ºi sã le spunem numele. Cum însã ºi pentru aceºtia se face Sfânta Liturghie, Dumnezeu îi cunoaºte pe toþi cei nãscuþi sau care se vor naºte pânã la sfârºitul veacurilor. El îi primeºte, chiar dacã pentru noi sunt cu desãvârºire necunoscuþi, de aceea la sfârºitul fiecãrei pomeniri trebuie sã adãugãm: „ªi pe toþi creºtinii ortodocºi, ºi toate sufletele de la Adam pânã astãzi”. Astfel, avem o participare completã la Sfânta Liturghie ºi faptul acesta trebuie sã ne umple de teamã ºi iubire, pentru cã facem cea mai mare milostenie. Cu siguranþã, de-a lungul veacurilor, au existat creºtini care nu au avut pe nimeni, n-au lãsat nici o rudã în urmã care sã-i pomeneascã ºi astfel sunt sãraci ºi pãrãsiþi de toþi. Îmi amintesc cã în anii 19681969, eram la cimitirul Învierii, ºi au adus un mort sãrac, îmbrãcat cu un pantalon ºi o flanelã, nimic altceva. Nimeni nu-l însoþea. Se gãsea acolo singur ºi lipsit, în ploaia care cãdea cu putere. Atunci unul dintre preoþi, pãrintele Ioan, a þinut sã-i slujeascã slujba de înmormântare toþi cei ºapte slujitori ai bisericii, l-au cântat toþi ºi l-au înmormântat cu solemnitate, însoþindu-l la groapã cu rugãciunile lor. Era cea mai mare milostenie pe care puteau s-o facã. Dumnezeu sã-l primeascã ºi sã-l ierte! Fericita Macrina de la schitul Maica Domnului Odighitria din Portaria, mi-a povestit cã o doamnã din Voios a gãsit pe drum un cerºetor oarecare, pãrãsit, l-a întrebat care îi este numele ºi l-a consemnat. Când unul dintre aceºti nenorociþi murea, aceasta se îngrijea de înmormântare ºi de toate parastasele! Arãta aceeaºi grijã faþã de toþi sãracii ºi pãrãsiþii. Câþi dintre cei care ne considerãm milostivi ºi credincioºi facem acest lucru? Câþi nenorociþi n-au plecat de aici cu desãvârºire singuri, uitaþi de toþi? Pentru toþi aceºtia, cunoscuþi doar de Dumnezeu, se aduce Jertfa nesângeroasã. Iubitorul de oameni îºi aminteºte de ei, primeºte Jertfa de pe Sfânta Masã ºi pentru cei pe care noi îi ignorãm, de care nimeni nu-ºi aduce aminte. Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 373-376.

decât timpul când soarele aduce o viaþã nouã în emisfera noastrã. Este semnificativ faptul cã Postul Mare coincide în pãrþile nordice ale planetei cu primãvara. Cred cã aceastã fericitã coincidenþã este o minunatã lecþie pentru noi. Postul Mare ar trebui sã fie pentru noi toþi un rãstimp când ne aºezãm astfel încât sã putem primi cele mai bune lucruri. Aceastã aºezare pentru creºtinii ortodocºi o reprezintã prezenþa lui Hristos, unde soarele dragostei ºi puterii Sale poate lumina sufletele noastre uscate, spre a sãvârºi o adevãratã trezire, o adevãratã primãvarã a sufletului. Postul Mare ar trebui sã fie pentru noi toþi un rãstimp al întoarcerii sufletului cãtre Izvorul puterii ºi al noii vieþi, prin rugãciune zilnicã, lecturi duhovniceºti, Sfânta Liturghie ºi celelalte Sfinte Taine. Triodul, cartea folositã la slujbele bisericeºti în aceastã vreme, numeºte acest rãstimp „primãvarã duhovniceascã ce înfloreºte cu roadele Duhului..., dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinþa, blândeþea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5, 22). (dupã Anthony Coniaris) Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

Anafora Euharisticã ºi Crez S I M B O L U L la Sfântul Vasile cel Mare (II) A P O S T O L I C Dupã Pogorârea Duhului Sfânt ºi întemeierea Bisericii la Ierusalim, Sfinþii Apostoli au urmat cuvântul Domnului Iisus Hristos ºi au purces la propovãduirea Evangheliei „în toatã lumea ºi la toatã fãptura” (Marcu 16, 15). Activitãþile ºi cãlãtoriile misionare ale apostolilor, zugrãvite cu mãiestrie de pictorul, doctorul ºi apostolul Luca în Faptele Apostolilor, apoi reiterate de episcopul Eusebiu de Cezarea Palestinei în Istoria Bisericeascã, vor duce la constituirea bisericilor ºi ierarhiilor locale. Deºi diverse sub aspect geo-politic ºi socio-cultural, comunitãþile de credinþã nou constituite se întemeiau pe învãþãtura Evangheliei ºi pe autoritatea Sfinþilor Apostoli. Nu se punea în acel moment de început problema unei sistematizãri a învãþãturii de credinþã, datã fiind ardoarea mãrturisirii lui Hristos cel înviat. Însã, atacurile venite din partea iudaismului ºi a culturii greco-romane, manifestãrile centrifuge ale unor neofiþi, dar ºi nevoia unei învãþãturi de credinþã simplã ºi cuprinzãtoare vor obliga pe Apostoli sã formuleze primul simbol de credinþã din istoria Bisericii, cunoscut ºi sub numele de Simbolul Apostolic. Deºi existã multe controverse cu privire la timpul ºi locul compunerii, Simbolul Apostolic este considerat a fi „cea mai veche mãrturisire a dogmelor creºtine” (Hr. Andrutos, Simbolica, p. 37) ºi totodatã prima

- continuare din numãrul trecut -

Funcþia mãrturisitoare publicã a Anaforalei este preluatã din secolul al VI-lea de Crez Inovaþia revoluþionarã a venit însã ceva mai devreme în Rãsãrit, unde Simbolul constantinopolitan devine ºi Crez recitat solemn în cadrul Liturghiei euharistice înainte de anafora. Pe lângã motivaþia misionarã, introducerea recitãrii Crezului în cadrul Liturghiei euharistice mai are o explicaþie. Ea este legatã de mutaþia generalizatã în secolul al VI-lea - în ciuda legislaþiei contrare a lui Iustinian din 546 ºi 565 - în modul sãvârºirii Euharistiei: piesa centralã a Liturghiei, marea rugãciune euharisticã sau anaforaua, începe sã fie cititã de protos cu glas scãzut (mystikõs) într-un altar izolat de credincioþi prin grilajuri þi perdele. În loc de o rugãciune a întregii comunitãþi, cum aratã pluralul ei, ea se metamorfozeazã într-o rugãciune sacerdotalã, rolul ei comunitar fiind luat acum de cântãri devenite un comentariu muzical al Liturghiei pentru credincioºi. Pentru a suplini funcþia mãrturisitoare ºi didacticã unicã a anaforalei - adevãrata mãrturisire de credinþã a Bisericii - scufundate în tãcere, s-a introdus în Liturghie recitarea rezumatului de origine baptismalã al acestei credinþe cuprins în Simbolul constantinopolitan. Introdusã prima datã la Antiohia în 484 de patriarhul monofizit Petru Fullo, iar la Constantinopol în 511 tot de monofiziþi, iar în 518 ºi de ortodocºii chalcedonieni - fiecare comunitate dorind sã-ºi reafirme prin aceasta fidelitatea faþã de primele Sinoade Ecumenice - aceastã practicã a fost oficializatã în 568 de împãratul Iustin II, care a dat ordin ca Simbolul constantinopolitan sã fie cântat în toate bisericile din imperiu.

Anaforaua, mijloc de realizare a comuniunii credincioºilor Iniþial, dupã Intrarea Mare episcopul sau preotul aºeza darurile pe altar ºi rostea rugãciunea de depunere (rugãciune din finalul proscomidiei de azi), dupã care iniþia dialogul cu credincioºii care prefaþa marea rugãciune euharisticã sau anaforaua. Aceasta era rostitã de episcop sau de protoprezbiter cu glas tare în auzul întregii comunitãþi, întreruptã doar de intervenþiile ºi reacþiile poporului ºi de îndemnurile diaconilor. Anaforaua constituia în acelaºi timp mãrturisirea de credinþã solemnã a comunitãþii ºi rãspunsul ei de laudã, evocare ºi invocare a lui Dumnezeu pentru creaþie, mântuire ºi Liturghie concentrate în ofranda euharisticã; transformatã în prezenþa tainicã a lui Hristos Cel rãstignit ºi preamãrit, ºi acceptatã ca sacrificiu ispãºitor suprem pentru întreaga Bisericã vãzutã ºi nevãzutã comemoratã deasupra lui, aceasta era oferitã apoi spre cuminecare credincioºilor nu atât ca premiu pentru evlavia lor individualã, ci ca mijloc de realizare ºi manifestare vãzutã a comuniunii lor corporative ca Bisericã catholicã deplinã ºi anticipare a împãrãþiei eshatologice a Sfintei Treimi. Aceastã înþelegere ºi practicã apostolicã a Liturghiei posibilã în cazul comunitãþilor mici, structurate în jurul unor elite spirituale de vocaþie, ale Bisericii minoritare din primele secole n-a mai fost cu putinþã în comunitãþile amestecate din marile oraºe cosmopolite ale Imperiului Roman târziu. Succesul cantitativ al Bisericii de mase fusese obþinut cu preþul relaxãrii exigenþelor spirituale ºi al cãderii dramatice a calitãþii vieþii creºtine urbane. Iar mãsurile luate pentru a stopa acest declin interior al unei Biserici în aparenþã înfloritoare ºi triumfãtoare au agravat criza în loc sã o remedieze.

6

Criza convertirii conºtiinþelor ºi renunþarea la cuminecarea euharisticã regulatã Acceptarea tacitã a cuminecãrii ocazionale de marile sãrbãtori sau chiar anuale, de Paºte, împotriva cãreia protesteazã deja Sfântul Ioan Hrisostom († 407), ºi generalizarea pentru laici a simplei asistenþe la Liturghie fãrã împãrtãºire era o recunoaºtere nemãrturisitã a eºecului convertirii conºtiinþelor individuale, iar soluþiile crizei de fapt au adâncit-o. Fiindcã Liturghia euharisticã s-a dedublat practic în douã rituri paralele: rugãciunile, în frunte cu anaforaua, riturile euharistice ºi cuminecarea clericilor se sacerdotalizeazã devenind privilegiu, drept ºi obligaþie a clericilor curaþi ºi sfinþi ºi se scufundã ca o atlantidã într-un ocean de tãcere, consumându-se dupã perdelele protectoare dincolo de privirile ºi auzul impure ale laicilor profani ºi þinuþi la distanþã; acestora din urmã li se rezervã, pe lângã câteva „ecfonise“, o dramaturgie ritualã dezvoltatã ºi o extindere a elementului coralmuzical: cântãrile ºi riturile perceptibile devin un comentariu aproximativ al misterului liturgic, o liturghie estetico-didacticã de substituþie pentru uzul laicilor, un spectacol vizual-muzical-dramatic care inundã practic toatã celebrarea. Celebrarea comunitarã de la un capãt la altul a unui Cuvânt evocat, convocat ºi cuminecat care era Liturghia apostolicã, devine acum spectacol de imagini, lumini ºi sunet într-o bazilicã devenitã în acelaºi timp teatru sacru antic ºi templu vechi-testamentar. Nici novelele autoritarului împãrat jurist Iustinian (123 din 1 martie 546 ºi 137 din 26 martie 565), care impun expres episcopilor rostirea cu voce tare (meta phones) a rugãciunii euharistice ºi a celei baptismale, n-au reuºit sã împiedice scufundarea inexorabilã a acestor continente euhologice în oceanul recitãrii „secrete“ (mystikõs), cu glas scãzut, cum apar în secolul al VIII-lea în Barberini gr. 336, cel mai vechi codice liturgic grecesc pãstrat. Odatã cu anaforaua aluneca însã în uitare sub aluviunile unei inflaþii de elemente secundare întreaga teologie ºi ecleziologie apostolicã ºi patristicã, esenþialul credinþei creºtine dintotdeauna - sinteza canonului biblic, dogmatic ºi liturgic al Bisericii Ortodoxe. Când oare vor avea oare ºi simplii credincioºi ortodocºi bucuria de a se întâlni nemijlocit cu Sfântul Vasile ºi în pacea cereascã a Liturghiei sale, nu doar în cumplitul rãzboi cu demonii invocat în Molitfe, ascultându-i maiestuoasa Anafora rostitã cu glas înþeles? (Ziarul „Lumina de Duminicã” din 31 ianuarie 2010)

Simbolul Apostolic

Cred în Dumnezeu Tatãl atotþiitorul ºi în Iisus Hristos, Fiul lui cel unul nãscut, Domnul nostru, care s-a nãscut din Duhul Sfânt ºi din Fecioara Maria pe vremea lui Pilat din Pont ºi s-a rãstignit ºi s-a îngropat ºi a înviat din morþi, a treia zi; s-a urcat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui, de unde va veni sã judece vii ºi pe morþi; ºi în Sfântul Duh, în Sfânta Bisericã, în iertarea pãcatelor, în învierea trupului. 1. Credo in Deum Patrem omnipotentem; Creatorem coeli et terrae. 2. Et in Jesum Christum, Filium ejus unicum, Dominum nostrum; 3. qui conceptus est de Spiritu Sancto, natus ex Maria virgine; 4. passus sub Pontio Pilato, crucifixus, mortuus, et sepultus; 5. descendit ad inferna; tertia die resurrexit a mortuis; 6. ascendit ad coelos; sedet ad dexteram Dei Patris omnipotentis; 7. inde venturus (est) judicare vivos et mortuos. 8. Credo in Spiritum Sanctum; 9. sanctam ecclesiam catholicam; 10. remissionem peccatorum; 11. carnis resurrectionem; 12. vitam oeternam. Amen. sistematizare a învãþãturii de credinþã creºtine, cãreia îi vor urma Simbolul niceo-constantinopolitan, simbolul lui Atanasie, mãrturisirile de credinþã ºi catehismul. Majoritatea teologilor, în special apuseni, au afirmat cã timpul compunerii Simbolului de credinþã este înainte de anul 200, pe când Hristos Andruþos susþine, asemenea teologului protestant Theodore von Zahn, cã „forma lui cea mai veche” trebuie cãutatã în vremea apostolilor. Textul grec al Simbolului Apostolic este gãsit în formã prescurtatã, pentru prima data, la Marcel al Ancirei (337-338), iar textul latin la Ambrozie al Mediolanului ºi la Rufin de Aquileea. Împãrþirea acestui simbol de credinþã în 12 articole, este atribuitã apostolilor. Potrivit tradiþiei, fiecãrui apostol i-a revenit sarcina de a expune un adevãr de credinþã. Astfel, întreg simbolul de credinþã apostolic graviteazã în jurul dogmei Sfintei Treimi, aºa cum era mãrturisitã în iniþierea baptismalã, unde Tatãlui îi este specificat atributul omnipotenþei, iar Fiului cel al naºterii. Deºi a cunoscut odatã cu trecerea timpului o seamã de adaosuri, pânã prin secolul al XV-lea, totuºi „Simbolul Apostolic este învãþãtura creºtinã din tradiþia apostolicã, pe care au þinut-o credincioºii, fãrã încetare, ºi a existat, de la început, într-o formã prescurtatã variabilã, cum aratã, de altfel, nu numai simbolurile lui Chiril al Ierusalimului, al lui Eusebiu de Cezareea, al martirului Lucian, care s-au pãstrat dinainte de sinodul de la Niceea ºi care erau în folosinþã bisericeascã, dar ºi Irineu, Ciprian, Tertulian, Origen, care dezvoltã regulam fidei, învãþãtura catolicã, regula Bisericii, predica adevãrului, credinþa apostolicã, corpul adevãrului” (idem, p. 42-43). Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU


Argeºul Ortodox

În prima sãptãmânã a Postului

Darul Pavecerniþei Mari cãtre creºtinii iubitori de pocãinþã În Sãptãmâna Brânzei, în zilele de marþi ºi joi seara, în biserici ºi mãnãstiri se sãvârºeºte Pavecerniþa Mare, a cãrei menire este aducerea în faþa credincioºilor în mod anticipativ a rânduielilor specifice Postului Mare. Ce este Pavecerniþa Mare? În aproape toate zilele Postului Pãresimilor, exceptând sâmbetele ºi duminicile, miercuri ºi vineri din sãptãmâna a cincea ºi miercuri, joi ºi vineri din Sãptãmâna Patimilor, creºtinii pot participa la slujba Pavecerniþei Mari, slujba de searã, încadratã în rândul laudelor bisericeºti, numitã ºi Dupãcinarea sau Noptânda. Ca rânduialã, Pavecerniþa Mare este alcãtuitã din trei pãrþi distincte, în care regãsim rugãciuni de mulþumire, penitenþa pentru pãcatele sãvârºite ºi rugãciuni de cerere. Darul cãtre creºtinii postitori Particularitatea acestei laude bisericeºti pentru prima sãptãmânã din Postul Paºtelui este

concretizatã în Canonul Sfântului Andrei Criteanul sau Canonul cel Mare, comoara pe care Sfânta Bisericã o înfãþiºeazã creºtinilor iubitori de pocãinþã ca model pentru o pregãtire conºtiincioasã ºi întãritã de harul Duhului Sfânt în vederea întâmpinãrii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Slujba Canonului se sãvârºeºte în primele patru zile ale Sfântului ºi Marelui Post ºi în sãptãmâna a cincea, miercuri. Numele atribuit canonului Creaþia Sfântului Andrei Criteanul, cea mai importantã ºi profundã creaþie imnograficã a literaturii creºtine, se numeºte Canonul cel Mare din douã motive: 1. cuprinde 250 de stihiri, spre deosebire de 30, câte are un canon obiºnuit; 2. înãlþimea ideilor ºi gândurilor ce le cuprinde, cãci într-adevãr alcãtuitorul lui este iscusit ºi l-a compus într-un chip nespus de

„Fiecare poartã asupra sa ordinea lumii“ «Mã uit la toþi în jurul meu ºi vãd cã pierd ºi ordinea în care au fost. ªi totuºi: fiecare poartã asupra sa ordinea lumii; dacã tu faci ce trebuie, pui în ordine ºi restul” (Constantin Noica, Jurnal de idei). Fiecare poartã asupra sa ordinea lumii în virtutea faptului de a fi persoanã, de a fi un microcosmos, adicã de a îngloba în sine totul existenþei, legând ºi unificând pãrþile, determinând mersul universului. Astfel se prezintã fiinþa umanã din perspectivã ortodoxã, însã înþelegerea palidã ºi nepotrivitã a acestei realitãþi fascinante a condus la teorii neconforme cu mãreþia omului, teorii ce vorbesc despre modul în care cosmosul determinã existenþa umanã ºi nu invers, elementele naturii fiind factori cauzali ai devenirii ºi destinului omenesc. Cu adevãrat, înglobând totul existenþei în sine, omul primeºte influenþa elementelor materiale, însã nu decisiv sau semnificativ, ºi doar pânã când gândirea lui începe sã se gândeascã pe sine, iar mintea ridicatã din cele ale materiei cãtre cele cu care se aseamãnã, începe a lucra structurând persoana care dobândeºte independenþã faþã de cauzalitatea lumii, devenind ea însãºi cauzã a celor între care existã. Acela care crede cã vreo stea de pe cer sau vreo pisicã de pe pãmânt îi pot influenþa cursul zilelor, acela într-adevãr va vedea petrecându-se lucruri conforme cu gândirea sa, dar nu pentru cã aceste influenþe ar fi reale, cãci cele ce nu au conºtiinþã nu au capacitatea de a interveni pozitiv sau negativ în viaþa omului, ci pentru cã el gãseºte legãturi ºi acolo unde nu existã, cãci slãbiciunea lui îl þine la nivelul materiei ºi îl leagã prizonier în propria incapacitate de a se manifesta ca persoanã liberã, care ºtie cã nu ea existã pentru lume, ci lumea existã pentru ea. Cel ce ºi-a asumat condiþia de Chip al Persoanei Supreme, nu mai primeºte în sine chipul celor ce-i sunt ontologic inferioare, ci le imprimã acelora propriul chip, pentru a duce întreg cosmosul la desãvârºire în mod raþional. Iar aceastã putinþã existã în mod real în virtutea raþionalitãþii întregii creaþii purtãtoare a gândului plasticizat al Creatorului. Dumnezeu sfinþeºte omul, iar „omul sfinþeºte locul”. Astfel, omul poartã asupra sa lumea ºi îi imprimã acesteia ordinea sau dezordinea în care el însuºi este. Când eu sunt în ordine, prin mine toate dobândesc o ordine, unele în mod sesizabil ºi în grad mai mare, altele în

tainã. Într-un anume sens, fiecare persoanã este un centru al universului. Aceastã ordine se realizeazã „dacã tu faci ce trebuie”, iar a face ce trebuie înseamnã a acþiona întotdeauna conform acelei legi morale obiective ºi universal valabile care duce la binele general, chiar dacã nu întotdeauna la plãcerea personalã. Încãlcarea legilor fireºti bate la poarta conºtiinþei stricând ordinea lucrurilor care ele însele îºi întorc faþa cãtre Creator, cãci obârºia le este ºi scopul final, devenind ostile omului. Din perspectivã creºtinã toate legile morale se însumeazã în cea a iubirii de Dumnezeul Personal ºi de oameni; aici îºi are originea firescul ºi de aici izvorãºte purtarea bunã de fiecare zi. Ne plângem cã lucrurile nu sunt aºa cum am vrea, cã oamenii nu sunt aºa cum ar trebui sã fie, suntem nemulþumiþi de toate ºi ne convingem cã viaþa e urâtã, cã lumea e plinã de nedreptate ºi neadevãr ºi cã suntem oropsiþii sorþii. Însã „oamenii sunt cei care vor sã te urâþeascã, sau urâþenia e în tine ºi îi iei pe ei ca pretext?” ( Ibidem). Este dezordinea lumii cea care te face nefericit, sau este propria dezordine lãuntricã? Frustrãrile provocate de robia propriilor patimi ce te urâþesc îþi creazã o falsã imagine despre cei din jur, îi vezi ostili ºi ajungi sã vezi în orice situaþie când vrei sã mergi spre ei, un refuz de a te primi. Dar chiar dacã oamenii nu te-ar primi deºi gândul tãu e bun, stãruind în credinþã gãseºti scuze pentru cel cãruia îi ceri ajutorul dar nu þi-l poate da când vrei tu; ºi ajungi sã te pozitivezi în Hristos, spunând cã dacã ar fi avut þi-ar fi dat, cã dacã i-ar fi fost bine cu el însuºi s-ar fi deschis spre tine, privindu-l ºi absolvindu-l cu îngãduinþã. În modul acesta, deºi el nu te primeºte, îl primeºti tu pe el în chip tainic ºi îl faci pãrtaº la propria-þi ordine interioarã Astfel devii frumos ºi rãspândeºti frumuseþea printre oameni, pe care îi poþi zidi numai prin propriul exemplu. Îþi vor plãcea toate când vei imprima în ele propria-þi ordine, cãci „Toate sunt curate pentru cei curaþi; iar pentru cei necuraþi ºi necredincioºi nimeni nu este curat cãci li s-au întinat lor mintea ºi cugetul” (Epistola cãtre Tit a Sf. Ap. Pavel, 1, 15). Nu existã ordine acolo unde nu existã bine. Iar binele se dobândeºte prin voinþã, prin înþelegere, în relaþie vie cu Binele Suprem, Dumnezeul Cel Viu. Iuliana Gabriela POPA

frumos. Structura Canonului celui Mare Canonul Sfântului Andrei Criteanul este structurat, întocmai celorlalte canoane, din nouã cântãri, sau pesne, tema centralã fiind sublinierea stãrii de pãcãtoºenie extremã a sufletului. Prima cântare condiþioneazã iertarea de lacrimile pocãinþei, a doua aratã cum pãcãtosul poate pune început bun, a treia avertizeazã sufletul sã nu urmeze pãcãtoºilor, a patra scoate în evidenþã lupta pãcãtosului cu pãcatul, a cincea dezvãluie urâciunea pãcatului, în contrast cu virtutea; a ºasea aduce în prim-plan modul în care se poate îndrepta pãcãtosul, a ºaptea laudã pe cei care au renunþat la pãcat, a opta reintroduce imaginea Înfricoºãtoarei Judecãþi, a noua se constituie într-un epilog al canonului, arãtând cum sufletul, având înainte imaginea Înfricoºãtoarei Judecãþi, dar ºi

numeroasele modele de drepþi ºi pãcãtoºi, rãmâne statornic în pocãinþã, nãzuind sã primeascã iertarea de la Judecãtorul ºi Mântuitorul sãu. Între cântarea a ºasea ºi a ºaptea se aflã Condacul Suflete al meu, care are menirea de a trezi conºtiinþa adormitã de pãcat, precum ºi de a întoarce sufletul la Hristos. Necesitatea Canonului Sfântului Andrei Criteanul Rolul ºi scopul Canonului celui Mare este sã ne descopere pãcatul ºi, astfel, sã ne conducã spre pocãinþã. Descoperirea sau arãtarea pãcatului se face însã nu prin definiþii ºi înºiruiri ale faptelor noastre, ci printr-o adâncã meditaþie asupra istoriei biblice, istorie a pãcatului, a pocãinþei ºi a iertãrii. Cu rugãciunea Sfântul Andrei Criteanul conºtientizãm, prin intermediul modelelor de pocãinþã, amplitudinea pãcatelor noastre ºi înstrãinarea faþã de Dumnezeu pe care ne-o aduc pãcatele. Aºadar, la început de drum al pocãinþei sã nu ne lipsim pe noi de însoþirea pe cale cu Sfântului Andrei Criteanul prin darul sãu, Canonul cel Mare, cântat în atmosfera de rugãciune a Pavecerniþei celei mari din primele patru zile ale Postului Paºtelui. Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Acþiune caritabilã care i-a vizat pe cerºetorii piteºteni

AJUTOR CALD PE TIMP DE GER A devenit un obicei pentru câþiva oameni din Piteºti sã-ºi ajute semenii aflaþi în dificultate. Pentru ceea ce fac nu cer nicio recompensã, se mulþumesc doar cu faptul cã respectã cuvântul lui Dumnezeu. Vorbim despre doi preoþi din Argeº care cum au simþit temperaturile extrem de scãzute din ultima perioadã ºi-au unit eforturile spre a le face o bucurie oamenilor fãrã un acoperiº deasupra capului, cãrora le-au împãrþit în miez de noapte ceai cald, haine ºi alimente Gestul lor a devenit deja tradiþie, fiind ani buni de când pãrintele Decebal Floroaica (director al Centrului de Tip Familial Gãvana) ºi pãrintele Ionuþ Neacºu (inspector în cadrul Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului) au mers în cartierul Tudor Vladimirescu pentru a depista persoanele fãrã adãpost ºi a veni în sprijinul lor. Cum era de aºteptat, pãrintele Decebal a implicat în acest proiect ºi 15 cei 43 de copii din aºezãmântul pe care îl coordoneazã, pentru ca micuþii sã aplice pe viu învãþãturile ortodoxe predicate cu drag de preotul lor. Cea mai recentã activitate s-a desfãºurat în zilele de 23, 24, 25 ºi 26 ianuarie când temperaturile au scãzut sub 10 grade Celsius. În fiecare dintre aceste nopþi, inspectori din cadrul DGASPC Argeº, prin biroul de Asistenþã Stradalã, ºi reprezentanþi ai Autoritãþii Teritoriale de Ordine Publicã Argeº au identificat persoanele fãrã adãpost din municipiul Piteºti pentru a le oferi ceai cald, sandviºuri ºi îmbrãcãminte groasã. Mai mult, oamenii strãzii au fost consiliaþi cu privire la problemele la care se expun ºi li s-a adus la cunoºtinþã cã se pot adãposti într-unul din locurile de cazare provizorii puse la dispoziþie de autoritãþi la Spitalul Judeþean Argeº. Cu toate acestea, la început, cerºetorii au fost destul de reticenþi la apelul fãcut de cei care îi vizitau ºi asta din pricina unui motiv care este pe cât de trist, pe atât de realist: se temeau ca nu cumva vreunul dintre colegi sã le ocupe locul în care se adãposteau.

Daruri din mâini de copil Acþiunile de ajutor pentru oamenii strãzii s-au desfãºurat în cartierul Craiovei, în spatele fostului cinematograf Dacia, în zona Tudor Vladimirescu ºi în centrul oraºului. Cei vizaþi au primit cu bucurie darurile venite din inimã, mai ales când acestea au fost date dintr-o mânã de copil: “Am fost ºi eu copil ºi ºtiu ce înseamnã sã faci ceva bine pentru cei din jur. Îmi place cã aceºti copii frumoºi s-au gândit la noi”, a spus un cerºetor dupã ce a ieºit din canal ºi ºi-a primit ceaiul aburind. Un altul, dupã ce s-a lãsat înduplecat de chemãrile micuþilor ºi a probat o hainã groasã, a spus cu ochii în lacrimi: “Trãiesc de mic prin canale, niciodatã nu am ºtiut cum e sã stai într-o casã. Am fost orfan ºi tare greu mi-a fost, dar mã bucur tare mult când îi vãd pe aceºti îngeraºi cum ne strigã ºi ne oferã ceva de mâncare”. Mâncarea ºi hainele au fost oferite de conducerea asociaþiei “Sprijin pentru viaþã” din Piteºti, organizaþie non-guvernamentalã care oferã servicii sociale pe segmentul copil ºi familie aflatã în dificultate. Mulþumit de receptivitatea de care s-a bucurat acest program de întrajutorare, pãrintele Ionuþ Neacºu ne-a declarat: “Aceste servicii primare oferite oamenilor strãzii, care asigurã doar nevoia fiziologicã de hranã, în micã mãsurã acoperã nevoile reale ale acestora. Însã ceea ce e important e puterea exemplului pentru copii, care învaþã astfel o lecþie de viaþã, învaþã cã întotdeauna cineva poate fi într-o situaþie mai defavorizatã decât ei ºi astfel vor preþui mai mult ceea ce au: familie, colegi, prieteni. Este, sperãm noi, ºi un semnal pentru cetãþenii care îi ajutã doar financiar pe aceºti oameni ai strãzii, lucru care nu este întodeauna cel mai potrivit, ba dimpotrivã: nevoile fiziologice de hranã ºi îmbrãcãminte ºi desigur cele de apartenenþã la un grup, sunt cele care primeazã, banii fiind de cele mai multe ori folosiþi în alte scopuri care sã le confirme pe deplin condiþia de oameni ai strãzii. Acþiunea s-a desfãºurat cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului. Raluca NICULA

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

Ortodoxia la zi ªedinþa anualã de lucru a Adunãrii Naþionale Bisericeºti a Bisericii Ortodoxe Române - 9 februarie 2010 Marþi, 9 februarie 2010, în Aula Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei, sub preºedinþia Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, s-a desfãºurat ºedinþa anualã de lucru a Adunãrii Naþionale Bisericeºti a Bisericii Ortodoxe Române, organismul central deliberativ pentru problemele administrative, sociale ºi culturale, economice ºi patrimoniale, format din membrii Sfântului Sinod ºi câte trei reprezentanþi – un cleric ºi doi mireni – ai fiecãrei eparhii. Începând cu ora 10,00, în Aula Magna a Palatului Patriarhiei a avut loc deschiderea lucrãrilor Adunãrii Naþionale Bisericeºti, la care au fost prezenþi Înaltpreasfinþitul Pãrinte Teofan, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale ºi de Nord, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Centrale ºi Meridionale, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviºtei, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzãului ºi Vrancei, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Casian, Arhiepiscopul Dunãrii de Jos, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor douã Americi, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Justinian, Episcopul Ortodox Român al Maramureºului ºi Sãtmarului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Ioan, Episcopul Covasnei ºi Harghitei, Preasfinþitul Pãrinte Corneliu, Episcopul Huºilor, Preasfinþitul Pãrinte Lucian, Episcopul Caransebeºului, Preasfinþitul Pãrinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Preasfinþitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului ºi Strehaiei, Preasfinþitul Pãrinte Vincenþiu, Episcopul Sloboziei ºi Cãlãraºilor, Preasfinþitul Pãrinte Galaction, Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului, Preasfinþitul Pãrinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinþitul Pãrinte Sebastian, Episcopul Slatinei ºi Romanaþilor, Preasfinþitul Pãrinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinþitul Pãrinte Petroniu, Episcopul Sãlãjului, Preasfinþitul Pãrinte Gurie, Episcopul Devei ºi Hunedoarei, Preasfinþitul Pãrinte Daniil, Episcop-locþiitor (administrator) al Daciei Felix (Serbia), Preasfinþitul Pãrinte Siluan, Episcopul Ortodox Român din Ungaria, Preasfinþitul Pãrinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfinþitul Pãrinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei ºi Portugaliei, Preasfinþitul Pãrinte Marie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar Patriarhal, Preasfinþitul Pãrinte Varlaam Ploieºteanul, Episcop-vicar Patriarhal, Preasfinþitul Pãrinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor, Preasfinþitul Pãrinte Calinic Botoºãneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaºilor, Preasfinþitul Pãrinte Andrei Fãgãrãºeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinþitul Pãrinte Irineu Bistriþeanul, Episcopvicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, Preasfinþitul Pãrinte Vasile Someºeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, Preasfinþitul

Pãrinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timiºoarei, Preasfinþitul Pãrinte Emilian Loviºteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinþitul Pãrinte Ioachim Bãcãoanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului, Preasfinþitul Pãrinte Marc Nemþeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, ºi peste 100 de membri ai organismului central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române. În deschiderea lucrãrilor, a avut loc un moment aniversar la împlinirea - în ziua de 4 februarie 2010 - a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (4 februarie 1925). Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a subliniat semnificaþia acestui act istoric ºi a evocat memoria

celor cinci fericiþi întru adormire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuþi la Domnul, Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu ºi Teoctist Arãpaºu. În continuare, þinând cont de faptul cã cei cinci patriarhi au avut ca desiderat comun construirea Catedralei Mântuirii Neamului, a fost prezentat filmul cu titlul „Catedrala Mântuirii Neamului”, un dar pentru eternitate, realizat de cãtre postul de televiziune TRINITAS al Patriarhiei Române. Filmul prezintã demersurile din ultimii doi ani ale Patriarhiei Române pentru realizarea proiectului în vederea construirii viitoarei catedrale patriarhale. Potrivit calendarului stabilit de cãtre sectorul de specialitate al Administraþiei patriarhale, lucrãrile pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului vor începe în luna august a acestui an, 2010, potrivit pliantului intitulat „CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI - UN DAR AL TÃU PENTRU ETERNITATE”, editat recent de Patriarhia Românã. Momentul aniversar s-a încheiat cu lansarea Enciclopediei Ortodoxiei Româneºti, apãrutã la Editura Institutului Biblic ºi de Misiune, din iniþiativa ºi cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel. Tipãritã în condiþii grafice de excepþie la Tipografia Institutului Biblic ºi de Misiune, lucrarea este o premierã pentru Biserica Ortodoxã Românã ºi a fost realizatã de cãtre un colectiv de profesori ºi alþi specialiºti sub îndrumarea Pr. Prof. univ. Mircea Pãcurariu, membru corespondent al Academiei Române. În cadrul ºedinþei, a fost examinat ºi aprobat Raportul general anual al Consiliului Naþional Bisericesc asupra activitãþii Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009, în ceea ce priveºte lucrarea pastoral-misionarã, social-filantropicã, organizatoricã, administrativã, construirea de noi locaºuri de cult, viaþã monahalã, învãþãmânt teologic ºi religios în ºcolile publice, patrimoniu cultural bisericesc, activitatea culturalmisionarã ºi editorial-tipograficã, relaþiile cu alte culte, grija pentru comunitãþile ortodoxe româneºti din strãinãtate, relaþiile bisericeºti ºi interreligioase. S-au bucurat de apreciere activitãþile multiple ale Bisericii Ortodoxe Române din anul 2009, între care au fost evidenþiate ridicarea a ºase eparhii la rangul de arhiepiscopie ºi acordarea rangului de arhiepiscop onorific la doi ierarhi, cele 19 vizite

canonice în eparhii ortodoxe româneºti din þarã ºi strãinãtate efectuate de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel ºi organizarea la Bucureºti a pelerinajului cu moaºtele Sfinþilor Vasile cel Mare, Grigore Teologul ºi Grigore de Nyssa, cu prilejul sãrbãtorii Cuviosului Dimitrie cel Nou (24-28 octombrie 2009). A mai fost evidenþiatã opera social-filantropicã din cuprinsul Patriarhiei Române în care funcþioneazã 394 aºezãminte social-filantropice, dintre care: 88 aºezãminte pentru copii, 89 aºezãminte pentru vârstnici, 65 de centre pentru asistenþa familiilor ºi persoanelor aflate în dificultate, 92 cantine ºi brutãrii sociale, 25 centre medico-sociale ºi policlinici, 14 centre de diagnostic ºi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoanele fãrã adãpost, 4 centre pentru victimele violenþei familiale ºi agresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane, 9 grãdiniþe ºi centre educaþionale etc. De serviciile ºi proiectele sociale desfãºurate în eparhii (335 programe sociale), în anul 2009 au beneficiat 629.459 persoane din care: 152.270 copii, 26.324 persoane cu dizabilitãþi, 333.882 persoane vârstnice ºi 116.979 familii sãrace etc. În anul 2009, pentru susþinerea activitãþilor socialfilantropice ºi sprijinirea celor asistaþi ºi a sinistraþilor, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 45.000.000 lei. Între activitãþile cultural-misionare a fost remarcatã lucrarea desfãºuratã de Centrul de Presã BASILICA al Patriarhiei Române format din Radio Trinitas, Televiziunea TRINITAS, publicaþiile Lumina, Agenþia de ºtiri Basilica ºi Biroul de Presã, care a devenit unul dintre cele mai importante ºi eficiente mijloace misionare ale Bisericii Ortodoxe Române în societatea de astãzi. În zilele de 10-11 februarie 2010, la Reºedinþa patriarhalã, sub preºedinþia Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a avut loc ºedinþa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pe ordinea de zi s-au aflat probleme de actualitate ale vieþii bisericeºti interne ºi externe. BIROUL DE PRESà AL PATRIARHIEI ROMÂNE

ªedinþele Colegiului Decanilor Facultãþilor de Teologie Decanii facultãþilor de Teologie din þarã s-au întâlnit luni, 8 februarie, la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Capitalã în cadrul ªedinþei Colegiului Decanilor. În cadrul întrunirii au fost discutate proiecte comune între facultãþi, precum ºi demararea de noi proiecte comune. Mai multe informaþii a oferit pãrintele ªtefan Buchiu, decanul Facultãþi de Teologie „Justinian Patriarhul”: „Pe ordinea de zi au fost mai multe subiecte printre care ºi analiza implementãrii hotãrârilor adoptate la Congresul Facultãþilor de Teologie Ortodoxã, desfãºurat în urmã cu doi ani. Am luat apoi în discuþie proiecte comune de cercetare pentru Facultãþile de Teologie Ortodoxã, ne-am oprit ºi asupra calendarului manifestãrilor ºtiinþifice dedicate Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române ºi Crezului Ortodox, douã teme ale acestui an. La nivelul fiecãrei facultãþi s-au prefigurat câteva programe de pregãtire continuã asupra conþinutului lor. Ne-am oprit ºi asupra analizei programelor de master ºi, nu în ultimul rând, am discutat despre pregãtirea Congresului Facultãþilor de Teologie Ortodoxã, care va avea loc la Bucureºti în luna septembrie a acestui an. La acestea s-au adãugat ºi alte probleme pe care le-au semnalat decanii, toate având în vedere ridicarea calitãþii învãþãmântului teologic universitar”. www.basilica.ro

Examen de Capacitate Preoþeascã În conformitate cu prevederile Statutului pentru Organizarea ºi Funcþionarea Bisericii Ortodoxe Române, art. 123, aliniatul 1 ºi în lumina normelor Metodologiei pentru obþinerea gradelor profesionale nr. 545/2003, revizuitã în cadrul lucrãrilor Comisiei Speciale de la Patriarhia Românã, din data de 1 aprilie 2008 ºi aprobatã de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ºedinþa Sa din 9-10 iulie 2008, prin Hotãrârea de pe temei nr. 1199/2008, privind organizarea Examenului de Titularizare (Capacitate Preoþeascã), facem cunoscut calendarul desfãºurãrii examenului în cadrul Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, sesiunea martie 2010: - Depunerea dosarelor de înscriere se face la Cancelaria Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, pânã la data de 1 martie 2010

- 16 martie 2010 – examen scris - 17 martie 2010 – examen oral - 18 martie 2010 – afiºarea rezultatelor Documentele necesare sunt: Cerere, C.V., copie dupã Diploma de Licenþã, Foaia Matricolã, adeverinþã care atestã cã nu existã impedimente canonice pentru hirotonie. Tematica pentru examen este cuprinsã în Ghidul Practic pentru Examenul de Capacitate Preoþeascã, tipãrit cu binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Daniel. Ghidul Practic se gãseºte la Secretariatul Centrului Eparhial, tel. 0248/72223. Consilier Administrativ Bisericesc, Preot Dan Florin OBROCEA

Argesul Ortodox  

Anul VIII nr. 444 11 - 17 februarie 2010

Advertisement