Page 1

C M Y K

l Anul VIII l nr. 441 l 21 - 27 ianuarie 2010 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

IOAN GURà DE AUR, Sfântul lui Dumnezeu în bucuria Sfintei Treimi umnezeiescul Ioan Gurã de Aur a fost patriarh al D Constantinopolei, pe vremea împãratului Arcadie (395-408) ºi a împãrãtesei Eudoxia, care, în urma intrigilor de la curte a influenþat pe împãrat ca sã-l trimitã pe Sfântul Martir, în surghiun, de mai multe ori scoþându-l din scaunul de arhipãstor, fiind supus la cumplite batjocoriri atât din partea confraþilor sãi, cât ºi a puterii politice de atunci, influenþatã de cei mult invidioºi. Ultimul drum l-a fãcut spre Armenia, la Comane unde ºi-a sfârºit cãlãtoria prin aceastã vale a Plângerii. Îndatã dupã aceastã nelegiuire, mulþime de nenorociri s-au abãtut asupra imperiului. Poporul credincios socotea cã aceastã stare este din cauza pedepsirii Sfântului Ioan de cãtre înverºunata ºi nedreapta împãrãteasã Eudoxia. La sfatul patriarhului Proclu, ucenicul Sfântului Ioan Gurã de Aur, împãratul Teodosie a hotãrât aducerea sfintelor sale moaºte la Constantinopole, ca un bun semn al împãcãrii. regãtindu-i-se un sicriu de aur, cu rugãciuni ºi cu toatã buna cuviinþã, dupã 31 de ani gãsind trupul întreg al Sfântului Ioan Gurã de Aur, l-au aºezat cu laude ºi mulþumire cãtre Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinþii Sãi. Pe întreg drumul a fost înconjurat de mulþime de credincioºi cu fãclii aprinse, mireasmã de tãmâie ºi cântãri duhovniceºti. Ajungând la Constantinopole, însuºi Împãratul Teodosie a îngenuncheat, rugându-l cu lacrimi ca sã ierte fãrãdelegea mamei sale Eudoxia, din care cauzã a murit în surghiun Marele Ioan Gurã de Aur. Punând Sfintele Moaºte în careta împãratului, au mers la biserica Sfinþilor Apostoli ºi aºezându-l acolo, credincioºii s-au rugat pentru ca Sfântul Ioan Gurã de Aur sã mijloceascã îndurarea lui Dumnezeu asupra poporului ºi a împãratului. Gãsim în Vieþile Sfinþilor ºi un cuvânt despre omul care s-a tãmãduit la mormântul Sfântului Ioan Gurã de Aur, prin a sa cãinþã din inimã. itim, aºadar, cã un om din cei puternici ai Constantinopolei, fiind grav bolnav, dar având ºi o mare credinþã în Sfântul Ioan Gurã de Aur, a îndemnat pe slugile sale sã-l ducã în biserica Sfinþilor Apostoli ºi sã-l aºeze lângã mormântul Sfântului. Aici se ruga îndurerat la Dumnezeu, la Sfinþii Apostoli ºi la Sfântul Ioan Gurã de Aur pentru a primi vindecare de neputinþele ce l-au cuprins, aducându-ºi aminte de toate pãcatele pe care le-a sãvârºit înainte de îmbolnãvire, zicând, cu lacrimi: „Amar mie ºi vai de ticãlosul cel nepocãit, cum voi merge pe calea dintru care nu mã voi întoarce? ªi cum voi suferi certarea înfricoºãtorului Judecãtor ºi muncile cele netrecãtoare ºi veºnice?” Ieºind din bisericã însoþitorii sãi ºi rãmânând singur, ºi-a îndreptat privirea spre bolta acelei biserici ºi vãzând chipul Domnului nostru Iisus Hristos, de îndatã a început a grãi cãtre Dânsul aºa: „De chipul Tãu, Stãpâne, zugrãvit de mâini omeneºti, mã cutremur ºi mã tem. Dar cum eu, ticãlosul, Te voi vedea pe Tine, înfricoºatul

Judecãtor, când vei veni sã judeci toate? Greºit-am, Stãpâne, iartã-mã pe mine, cã n-am pãzit poruncile Tale!”. oate acestea grãindu-le, cu suspine negrãite, a început a-ºi mãrturisi pãcatele cãtre Sfânta icoanã. Cu osârdie ºi-a spus toate pãcatele, dar la unul s-a oprit ºi a început a zice: „L-am fãcut, Stãpâne, însã nu îndrãznesc a-l spune, nu îndrãznesc, Iubitorule de oameni, nu îndrãznesc, Milostive”. Zicând acestea cu multã cutremurare a auzit glas de la Sfânta icoanã,

T

P

socialã, deopotrivã. Dacã, noi, ca teologi ne reamintim de celebra sa carte, Despre preoþie, care ne umple sufletul de înþelesurile înalte duhovniceºti, fiind drept un manual de iniþiere pentru chemarea de clerici ai Bisericii dreptmãritoare. Niciun compartiment din viaþa de fiecare zi n-a scãpat analizei ºi soluþiilor binecuvântate ale celebrului orator, filosof ºi doctor al sufletelor ºi trupurilor. e aceea, Sanctitatea Sa Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a binecuvântat aºezarea sfintelor moaºte (o parte din ele) ale Sfântului Ioan Gurã de Aur, într-o raclã, capodoperã lucratã în argint aurit, la Monetãria Statului Român. De ziua Sfântului Ierarh Ioan Gurã de Aur, pe 13 noiembrie, acum doi ani, s-a fãcut slujbã de pomenire, în Catedrala Patriarhalã, la împlinirea a 1600 de ani (407) de când a fost proslãvit de Dumnezeul Iubirii. Pãrintele Patriarh Daniel, în câteva emisiuni radiofonice ºi TV, precum ºi în chiar ziua Sfântului Ioan Gurã de Aur, a arãtat, prin viu grai, complexitatea personalitãþii pururea pomenite, precum ºi faptul cã a hirotonit un strãmoº de-al nostru din Dobrogea, pe Sfântul Ioan Casian. Opera misionarã ºi pastoralã s-a concretizat ºi prin creºtinarea goþilor arieni de pe teritoriul þãrii noastre. Racla cu moaºtele Sfântului Ioan Gurã de Aur a stat în timpul Sfintei Liturghii, alãturi de racla Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, iar spre seara de vecernii, în procesiune, a fost dusã la biserica Sfânta Ecaterina, de lângã Facultatea de Teologie. Cu mai multã râvnã, studenþii ºi profesorii de teologie, precum ºi creºtinii, au posibilitatea de a-ºi întãri credinþa, îmbogãþi cultura teologicã ºi cere, în rugãciuni, ajutorul celebrului ierarh, sfânt al lui Dumnezeu din bucuria Sfintei Treimi.

D

* a Muntele Athos am vãzut capul Sfântului Ioan L Gurã de Aur. Urechea dreaptã este perfectã. Ca la un om viu! M-am bucurat aºa de mult! Spune Tradiþia cã

C

zicând: „Spune, omule!” De îndatã spunând pãcatul, a venit un alt glas ºi i-a zis: „Îþi sunt iertate pãcatele tale!”. Dupã auzul acestor cuvinte, s-a sculat omul sãnãtos ºi cãzând cu faþa la pãmânt, strigând cu glas mare a înãlþat cântãri de mulþumire lui Dumnezeu, Care nu voieºte moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi pururea sã fie viu. u inima plinã de umilinþã, dar ºi de bucurie fãrã margini, omul împãrãþiei pãmânteºti, a gãsit iubirea cea fãrã de margini a lui Dumnezeu, Cãruia închinându-i- Se, ca unui Domn ºi Mântuitor, precum ºi Sfântul Ioan Gurã de Aur, s-a dus la casa sa, cealaltã vreme a vieþii sale, petrecându-o în curãþie ºi cu multã pazã. Când rostim numele Sfântului Ioan Gurã de Aur, gândul nostru se lumineazã spre opera sa cãrturãreascã ºi

C

La intrare în perioada Triodului

Uºile pocãinþei

la urechea aceea îi ºoptea Sfântul Apostol Pavel cum sã scrie, tãlmãcind epistolele sale. ªi cred nestrãmutat aceasta, pentru cã Sfântul Ioan Gurã de Aur a fãcut explicarea celor 14 epistole ale Marelui Apostol Pavel. Opera sa se aflã cuprinsã în Ediþia Migne, în 18 tomuri impresionante. Nimeni pânã la el ºi nici dupã aceea nu se va mai naºte ca sã egaleze pe Sfântul Ioan Gurã de Aur. ªi iatã, aºa precum vedeþi, ne bucurãm de darurile cele bogate ale milei dumnezeieºti! u ce oare vom rãsplãti Dumnezeului Iubirii pentru darurile de preþ hãrãzite nouã?

C

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Îndurat curãþeºte-l cu mila milostivirii Tale! În cãrãrile mântuirii îndrepteazã-mã, Nãscãtoare de Dumnezeu, cãci cu pãcate grozave mi-am spurcat sufletul ºi cu lenevire mi-am cheltuit toatã viaþa mea; ci cu rugãciunile tale spalã-mã de toatã necurãþia.

Uºile pocãinþei deschide-mi mie, Dãtãtorule de viaþã, cã mânecã duhul meu la Biserica Ta cea sfântã, purtând locaº al trupului cu totul spurcat. Ci ca un

La mulþimea pãcatelor mele celor rele, cugetând eu, ticãlosul, mã cutremur de înfricoºata zi a judecãþii, ci îndrãznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Þie: „Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta”.

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Ascultaþi RADIO TR I NI TA S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox b. Duhul ordinii

Sfântul Ioan Gurã de Aur-Omilii la Facere (II)

Ziua întâi Tâlcuirea Sfântului Ioan Gurã de Aur la versetul La început a fãcut Dumnezeu cerul ºi pãmântul ne încredinþeazã cã într-un cuvânt cât de mic al Scripturii poþi gãsi putere mare de gânduri ºi nespusã înþelepþire. ªi dupã cum s-a arãtat motivul pentru care Dumnezeu a fãcut pãmântul netocmit ºi nevãzut se explicã precis ºi cauza acestui lucru: Cãci întuneric era deasupra adâncului.

a. Duhul înfrumuseþãrii Fãrã sã vorbeascã undeva de crearea apelor, Moise ne descoperã direct faptul cã întunericul ºi adâncul apelor acopereau faþa pãmântului. …ºi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor, cãci era nevoie de un Creator înþelept, Care sã îndepãrteze aceastã urâþenie ºi sã înfrumuseþeze totul. Aceste cuvinte aratã cã în ape era infuzatã o energie plinã de viaþã, nu era o apã stãtãtoare ºi nemiºcãtoare, ci una care fremãta de primele scânteieri ale vieþii împãrtãºite de Dãtãtorul acesteia. ªi a zis Dumnezeu: sã se facã luminã! ªi s-a fãcut luminã. A spus ºi s-a fãcut. A poruncit ºi lumina a fost adusã, iar întunericul a fost alungat. Aºa a împrãºtiat urâþenia, aducând

la fiinþã frumuseþea luminii care mijloceºte vederea. ªi a despãrþit Dumnezeu lumina de întuneric. Adicã a dat fiecãrei pãrþi un loc propriu, rânduindu-le un timp potrivit. ªi a numit Dumnezeu lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte, ca sã înveþe neamul omenesc sã cunoascã ordinea celor create. ªi a vãzut Dumnezeu cã lumina este bunã sau frumoasã, dupã cum justificat forþeazã Sfântul Vasile cel Mare traducerea cuvântului bunã. ªi aceasta în ideea cã frumuseþea luminii nu stã neapãrat în natura ei, care este simplã, cât mai ales în lucrarea ei de a mijloci mãrturisirea simþului vederii. Dar pentru ce s-a spus cã Dumnezeu a vãzut cã lumina e frumoasã? Nu ºtia oare Dumnezeu cã lumina este frumoasã sau bunã, înainte de a o face? S-a spus aceasta nu pentru a surprinde mirarea constatãrii, ci pentru a se sublinia cât de mare este pogorãmântul. Cãci în lucrarea facerii lumii pentru om, Dumnezeu s-a plecat la modul în care oamenii vorbesc, gândesc ºi procedeazã dupã ce meºteresc vreun lucru oarecare cu multã luare aminte, încât atunci când ajung la capãtul muncii lor, dupã ce probeazã ori verificã lucrul fãcut, fac o apreciere, laudã ce au sãvârºit, vãdindu-ºi mulþumirea lucrãrii depline.

Dupã ce a dat luminii ºi întunericului câte un nume, le strânge pe amândouã la un loc ºi zice: ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã, zi una. Pentru ce nu s-a spus ziua întâi ci zi una? Pentru cã se face referire la ciclul temporal al unei zile calendaristice, care surprinde atât sfârºitul luminii ca zi, cât ºi trecerea întunericului ca noapte. De aceea Scriptura vorbeºte mai întâi de sfârºitul zilei, apoi de sfârºitul nopþii, pentru a întãri cã zilei îi urmeazã noaptea. Sfântul Efrem Sirul atrage atenþia cã nu la întâmplare stã scris cã a fost searã ºi a fost dimineaþã, ci pentru a socoti corect cã zilele creaþiei ca duratã au mãsura obiºnuitã de 24 de ore, nici mai mult nici mai puþin. Deci trebuie evitate extremele potrivit cãrora, fie cã zilele creaþiei ar însemna de fapt ere geologice, fie cã zilele creaþiei ar însemna doar clipe, mãrturisind învãþãtura de credinþã a Pãrinþilor Bisericii potrivit cãrora zilele creaþiei trebuie înþelese în mod literal. Numai aceastã interpretare, pe baza inspiraþiei ºi discernãmântului dumnezeieºtilor Sfinþi Pãrinþi, dã ocazia unui rãspuns articulat întrebãrii insidioase care zice: „Dacã Dumnezeu e atotputernic, de ce nu a creat lumea într-o clipitã, ci a avut nevoie de ºase zile pentru aceasta?”, dând posibilitatea exprimãrii urmãtoarelor considerente: 1. în baza atotputerniciei, Dumnezeu putea sã creeze lumea într-o clipitã. Dar pentru cã n-a adus la fiinþare pentru trebuinþa Lui nimic din cele ale lumii- cãci n-are nevoie de nimic fiind desãvârºit, ci a fãcut totul pentru om- de aceea le creeazã treptat în cadrele fireºti vieþii pãmânteºti. El n-a fãcut aceasta deodatã pentru a dovedi cã a creat cu totul liber de orice determinare, nefiind silit nici de vreo necesitate internã, nici de vreo constrângere externã. 2. crearea lumii în ºase zile constituie tocmai un argument pentru atotputernicia lui Dumnezeu ºi totodatã un argument pentru desfiinþarea teoriilor acomodaþionist-evoluþioniste care insinueazã cã lumea a apãrut (de la sine) în decursul a mai multe ere. Ori Dumnezeu a creat lumea în timp, dar nu cu „ajutorul” timpului. Deºi a creat în timp, nu a depins de trecerea lui, dovedind cã zidirea s-a fãcut exclusiv prin puterea cuvântului Sãu. 3. iar faptul cã la sfârºit a fost fãcut omul, dezvãluie planul cã lumea a fost ziditã dupã modul divin, dar prin pogorãmânt, pentru modul uman. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Molitfelnicul tâlcuit

Înmormântarea preoþilor ºi a diaconilor de mir „Acum m-am odihnit ºi am aflat uºurare multã, cãci m-am mutat din stricãciune ºi m-am dus la viaþã: Doamne, slavã Þie.” (Luminânda, din cadrul acestei slujbe) Rânduiala înmormântãrii preoþilor ºi a diaconilor de mir se deosebeºte de cea a mirenilor. În primul rând prin faptul cã, dupã moarte, trupurile preoþilor ºi diaconilor nu se spalã ca cele ale credincioºilor, pentru cã ele au fost vase alese ale darului lui Dumnezeu, ci numai se ºterg de cãtre preoþi, cu un burete muiat în untdelemn sau cu o pânzã albã udatã în apã curatã, închipuind astfel ungerea trupului Domnului cu miresme de cãtre Iosif ºi Nicodim. Peste reverenda pe care o poartã preoþii ºi diaconii, atunci când rãposeazã ei sunt îmbrãcaþi în veºmintele (odãjdiile) treptei din care au fãcut parte. De aceea, vechile Pravile îl obligau pe cleric sã aibã un rând de veºminte pentru îngropare, deosebit de cele ale bisericii. Obiceiul de a-i înmormânta pe preoþi în veºmintele lor liturgice este vechi, continuând privilegiul pe care îl aveau în antichitate dregãtorii ºi demnitarii de stat de a fi îngropaþi cu hainele de ceremonie ºi insignele demnitãþii lor. Dupã ce clericii sunt îmbrãcaþi ºi aºezaþi în sicriu, li se acoperã faþa cu un procovãþ (acoperãmânt) nesfinþit. Pe piept, în semn de deosebitã cinste, li se aºeazã Sfânta Evanghelie, cãreia au slujit ºi din care li se citeºte acum la cãpãtâi stâlpii (pericopele evanghelice ale Învierii). În mânã este aºezatã Sfânta Cruce. În Biserica rusã se pune pe fruntea preotului (ca ºi la alþi morþi) o fâºie de pânzã sau stofã pe care este brodatã sau ataºatã o iconiþã cu Mântuitorul încadrat de

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

Maica Domnului ºi Sfântul Ioan Botezãtorul. Aceasta simbolizeazã cununa despre care Sfântul Apostol Pavele spune cã a fãgãduit-o Hristos tuturor celor ce aºteaptã a doua Sa Venire (II Timotei 4, 8). Dupã o scurtã rugãciune care se face la casa preotului, este dus la bisericã ºi depus în mijlocul sfântului locaº, având patru sfeºnice cu fãclii aprinse în cele patru colþuri

ale sicriului. Aici rãmâne pânã în ziua înmormântãrii. De remarcat cã la ecteniile ºi rugãciunile speciale din cuprinsul înmormântãrii preoþilor ºi diaconilor, numele celor rãposaþi este însoþit de formula „fratele nostru”: (N) preotul sau diaconul, „fratele nostru”. În al doilea rând, slujba de înmormântare a clericilor este Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Diacon Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

mult mai lungã ºi mai solemnã decât aceea a mirenilor, ca pentru unii care au fost purtãtori ai Harului dumnezeiesc, sãvârºitori ai Sfintelor Taine precum ºi persoane consacrate prin care a avut loc sfinþirea credincioºilor. Astfel, slujba este alcãtuitã din cântãri, rugãciuni ºi lecturi biblice mai multe, mai impresionante ºi mai lungi. Bunãoarã, se citesc cinci pericope apostolice ºi tot atâtea evanghelice. Fiecare dintre acestea este urmatã de o rugãciune de dezlegare ºi de o serie de antifoane, sedelne ºi tropare. Dupã psalmul 50, slujba urmeazã în general rânduiala Utreniei (slujba de dimineaþã) zilelor de rând. De aceea, slujba înmormântãrii clericilor se sãvârºeºte de obicei în sobor, de cãtre mai mulþi preoþi (cel puþin cinci, pentru a citi fiecare câte o Evanghelie). În unele locuri este ºi obiceiul ca, dupã slujbã, sã se înconjoare cu trupul pãrintelui biserica unde a slujit sau unde i s-a fãcut slujba înmormântãrii. Pentru preoþi s-a pãstrat, pe alocuri, privilegiul de a fi îngropaþi ca în vechime, aproape de bisericã, de obicei lângã zidul altarului. Aceasta se mai practicã astãzi mai ales în mediul rural, la oraºe fiind mai greu de împlinit aceastã practicã. Subliniem cã, în Biserica Greacã ºi în Biserica Românã, slujba înmormântãrii preoþilor se face, de regulã, ºi la înmormântarea diaconilor. În Biserica Rusã însã s-a contestat diaconului dreptul de a fi înmormântat cu aceastã slujbã, deoarece în ea se vorbeºte despre dreptul preotului de a sãvârºi Sfintele Taine, pe care diaconul nu-l are. De aceea, diaconii, de cele mai multe ori sunt înmormântaþi dupã rânduiala mirenilor, cazurile contrare fiind aprobate de arhiereu. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

Interviu cu Conf. univ. dr. Adrian Lemeni „Plecând de la rezultatele spectaculoase din domeniile de vârf ale cercetãrii ºtiinþifice, putem articula un dialog onest între teologie ºi ºtiinþã“ Nãscut în anul 1971, la Cugir, în judeþul Alba, Adrian Lemeni a absolvit mai întâi Liceul de Matematicã-Fizicã din oraºul natal. Instrucþia în domeniul tehnic, care s-a încheiat în 1995, cu obþinerea licenþei în specializarea Ingineria sistemelor de producþie, i-a dat posibilitatea cunoaºterii aprofundate în domeniul ºtiinþelor exacte. La aceasta s-a adãugat o pregãtire teologicã solidã. Doctor în Teologie, din anul 2002, cu teza „Sensul eshatologic al creaþiei“, beneficiar al unor stagii de pregãtire la Institutul de la Bossey, Elveþia, ºi al studiilor post-doctorale la Institutul Catolic din Paris, Adrian Lemeni predã, din anul 1999, Teologia dogmaticã ºi fundamentalã la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Bucureºti. Din luna februarie anul 2009 este Secretar de Stat pentru Culte în cadrul Guvernului României. Astãzi putem articula un dialog onest între teologie ºi ºtiinþã. Uneori, prin exagerare, se considerã cã unica formã de cunoaºtere legitimã ºi autenticã este cea datã de cunoaºterea ºtiinþificã. Cu toate acestea, existã savanþi de vârf care depãºesc aceastã poziþie de autosuficienþã, îºi dau seama de limitele interne ale cercetãrii ºtiinþifice ºi se aratã deschiºi cãtre alte forme de cunoaºtere, inclusiv cunoaºterea religioasã.“ „Plinãtatea Ortodoxiei trebuie mãrturisitã ºi celor care au cãutãri oneste. Am întâlnit oameni de ºtiinþã care, dupã zeci de ani de cercetare, au dobândit o disponibilitate de a primi adevãrul de viaþã religios.“ Ca atare, în cele ce urmeazã, vã supunem atenþiei dumneavoastrã, un interviu cu domnul Adrian Lemeni Conferenþiar în cadrul Universitãþii Bucureºti, Facultatea de Teologie Ortodoxã ºi Secretar de Stat pentru Culte în cadrul Guvernului României Stelian Gomboº: - Domnule profesor Adrian Lemeni, cum este privit astãzi, în mediile universitare, în mediile intelectuale dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã? Conf. Univ. Dr. Adrian Lemeni: - În ceea ce priveºte un posibil dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, existã un interes, existã deschideri reciproce, atât din partea teologilor, cât ºi din partea unor savanþi redutabili, care, plecând de la diferite cercetãri oneste în diverse domenii de vârf ale ºtiinþei, recunosc ºi îºi asumã limitele proprii, specifice demersului de cercetare ºtiinþificã ceea ce-i face sã fie deschiºi dialogului cu alte forme de cunoaºtere. Trãim astãzi, totuºi, într-o societate dominatã de ceea ce înseamnã puterea epistemologicã a ºtiinþei. Practic, ºtiinþa are o autoritate cu totul deosebitã. Uneori, prin exagerare, se considerã cã unica formã de cunoaºtere legitimã ºi autenticã este cea datã de cunoaºterea ºtiinþificã. Cu toate acestea, mai ales la vârf, existã savanþi care depãºesc aceastã poziþie de autosuficienþã ºi îºi dau seama de limitele interne ale cercetãrii ºtiinþifice. În felul acesta, se aratã deschiºi cãtre alte forme de cunoaºtere, inclusiv cunoaºterea religioasã. De asemenea, de partea cealaltã, în mediul teologic, existã o preocupare de a stabili anumite punþi de legãturã cãtre cunoaºterea ºtiinþificã ºi, mai ales, de a valorifica semnificaþiile filosofice ale unor descoperiri din ºtiinþã, care pot fi exploatate din perspectiva potenþialului foarte cuprinzãtor al Tradiþiei teologice ºi, în mod special, al Tradiþiei ortodoxe.

„Dialogul nu înseamnã dizolvarea identitãþilor“ S.G. - Faceþi o scurtã istorie a acestei ascensiuni a raþiunii, care a ajuns triumfãtoare ºi orgolioasã, impunându-se în forma ei maximã, în secolul al XX-lea. A.L. - Ar fi mult de discutat în prezentarea unui asemenea parcurs, dar aº vrea sã punctez cã, odatã cu scolastica ºi poate chiar la începutul mileniului al II-lea, când, în jurul anului 1000, existã o aºteptare înfriguratã a celei de-a doua veniri a Mântuitorului, se constatã o schimbare în mentalitatea colectivã. Primul mileniu - ºi mã refer aici la spaþiul occidental - este dominat, prin Fericitul Augustin ºi cei care i-au urmat, de filosofia lui Platon. Fericitul Augustin ºi cei care i-au urmat au prezentat un fel de separare între „cetatea lui Dumnezeu“ ºi „cetatea terestrã“. Orientarea accentuatã spre „cetatea lui Dumnezeu“ a favorizat o separare între lumea de aici ºi lumea de dincolo. Acest lucru, însã, nu s-a întâmplat în Tradiþia rãsãriteanã, influenþatã de teologia Sfinþilor Pãrinþi. Nu trebuie în nici un caz sã-l blamãm pe Fericitul Augustin de asta... Dimpotrivã, multe premise de ale lui au fost interpretate ulterior în mod exagerat. Dar e clar cã a existat o separare între natural ºi supranatural, aceasta conducând la separarea în planul cunoaºterii între raþiune ºi credinþã. Lucrurile acestea au fost dezvoltate în scolasticã. La începutul mileniului al II-lea, cu aceastã schimbare de mentalitate, care, în plan istoric, are un corespondent, oamenii spunând: dacã nu am cucerit Ierusalimul ceresc sau dacã Ieruslimul ceresc nu a venit la noi, sã-l cucerim pe cel terestru. Spiritul cruciadelor este o expresie foarte

concretã a acestei schimbãri de mentalitate, care poate fi înþeleasã ca o ofensivã înspre terestru, inclusiv în planul cunoaºterii. Evident, punctul de cotiturã semnificativ îl va reprezenta Galileo Galilei... ªi odatã cu el, vine impunerea ºtiinþei moderne ºi are loc o rãsturnare paradigmaticã. ªi pentru cã l-am menþionat pe Platon, vreau sã reamintesc cã filosofia lui sintetiza gândirea unei paradigme ancorate în Tradiþie, în sensul cã accentul era pus pe contemplarea lumii ideilor. Platon spune cã aceasta este cunoaºterea adevãratã. Adicã ceea ce þine de lumea ideilor era cunoaºterea sigurã, iar cunoaºterea realitãþii empirice era cunoaºterea aproximativã, nesigurã. Odatã cu modernitatea, se schimbã aceastã viziune ºi cunoaºterea sigurã devine cunoaºterea lumii vizibile, iar cunoaºterea aproximativã devine cunoaºterea lumii supranaturale. Bineînþeles, ºtiinþa modernã se dezvoltã pornind de la aceste premize, punând accentul pe experiment empiric, pe verificarea rezultatelor în cadrul unei anumite teorii, dupã aceea, pe matematizarea teoriilor, pe matematizarea fenomenelor fizice. Se încearcã sã fie pus absolut totul într-o ecuaþie, ºi, cu cât avem o ecuaþie mai clarã, care sã descrie fenomenele fizice, cu atât teoria respectivã este mai veridicã. Rezultatele fizicii clasice, elaboratã de Galilei ºi Newton, au fost interpretate pe o anumitã filierã, într-un anumit context filosofic, în termenii autonomizãrii raþiunii. Practic, explicând lumea plecând de la datele lumii, nu mai avem nevoie de alt reper. În felul acesta, ajungem la o descentralizare, practic, la o rupere a lumii de cãtre suportul ei fundamental, care este de naturã transcendentã ºi, bineînþeles, de relaþia cu Dumnezeul cel viu. În timpul iluminismului, al pozitivismului, în secolele XVIII-XIX, constatãm asemenea presiuni ale ideologiei. Existã o carte a lui Denert, „Religia oamenilor de ºtiinþã“, care, foarte interesant, face anumite statistici, atât pentru secolul al XVIII-lea, secolul iluminismului, dar ºi pentru secolul al XIX-lea, considerat „veacul necredinþei“, în care cerceteazã opiniile a aproximativ 400 de savanþi. Dacã vedem rezultatele statisticilor lui, observãm cã doar câþiva, 5-6, se declarã atei, vreo 10-15 se declarã sceptici, iar restul se declarã credincioºi. Spectaculos este cã, în secolul XX, au apãrut voci foarte autorizate din ºtiinþã, care depãºesc aceastã poziþie bazatã pe autosuficienþã. Apare o turnurã semnificativã, care pleacã din interiorul ºtiinþei, astfel încât, astãzi, suntem într-un context, în care, plecând de la rezultatele spectaculoase din domeniile de vârf ale cercetãrii ºtiinþifice, putem articula un dialog onest între teologie ºi ºtiinþã. Dialogul, de fapt, nu înseamnã dizolvarea identitãþilor, ci asumarea propriei identitãþi, dar în care îºi face loc o mãrturie a fiecãrui demers în parte.

„S-a ajuns pânã acolo încât se crede cã ºi teologia este o ºtiinþã“ S.G. - Care ar fi resursele Ortodoxiei particulare, care ar putea da o turnurã dialogului ºtiinþã-teologie? A.L. - Din perspectiva importanþei dialogului dintre teologie ºi ºtiinþã, cred, se poate vedea o responsabilitate a teologiei ortodoxe de a da o mãrturie specificã a ceea ce înseamnã propria Tradiþie, o mãrturie foarte consistentã, generoasã, cuprinzãtoare. Din pãcate, ea nu este suficient asumatã ºi actualizatã, inclusiv în aceastã problematicã a relaþiei dintre teologie ºi ºtiinþã. Ca unul care sunt implicat de mai mult timp în acest dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, pot spune cã sunt foarte determinat ºi motivat în acest demers de cercetare, de valorificare a potenþialului Tradiþiei ortodoxe. Existã, azi, în lume, diferite perspective de abordare a dialogului dintre teologie ºi ºtiinþã. Vorbim de un dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, dezvoltat mai ales din perspectiva teologiei protestante sau teologiei romanocatolice. În mod special, în lumea anglo-saxonã, existã constituit un domeniu ºi existã discipline academice în acest sens. Despre relaþia dintre teologie ºi ºtiinþã au apãrut mii de lucrãri ºi studii. Deci, iatã, cum putem vorbi de o dezvoltare în acest domeniu, în mod special, în lumea anglo-saxonã, la care participã teologia protestantã, neoprotestantã sau teologia anglicanã. ªi în cazul teologiei romano-catolice existã o dezvoltare remarcabilã cu

domenii de reflecþie sau de investigaþie. Din pãcate, existã o insuficientã dezvoltare a perspectivei ortodoxe în dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã. De aceea, se simte nevoia asumãrii ºi valorificãrii Tradiþiei specifice a ortodoxiei în acest dialog. Am avut ocazia sã discut cu mai multe persoane ºi mi-am dat seama cã existã aceastã percepþie, plecând chiar de la denumirea domeniului, teologie ºi ºtiinþã. S-a ajuns pânã acolo încât se crede cã ºi teologia este o ºtiinþã. ªi atunci avem, practic, acest dialog în interiorul ºtiinþei academice, între ºtiinþa teologicã ºi ºtiinþele din alte domenii. Nu este bine individualizatã conºtiinþa identitãþii profunde a teologiei, nu se înþelege faptul cã teologia nu se epuizeazã în dimensiunea ei academicã. ªi vorbim aici de asumarea ºi respectarea exigenþelor academice. Nu fac o pledoarie pentru eludarea acestor exigenþe, dimpotrivã. Trebuie pãstratã ºi valorificatã conºtiinþa cã teologia nu se epuizeazã în ceea ce înseamnã dimensiunea academicã. Teologia, ca manierã de viaþã, ancoratã în conºtiinþa eclezialã, este o experienþã a Adevãrului, a Adevãrului întrupat printr-un mod de a fi. Vorbim aici de ceea ce înseamnã puterea Adevãrului-Hristos, Hristos-Adevãrul, Care este trãit într-un anumit fel. Acest dialog dintre teologie ºi ºtiinþã nu trebuie sã fie, în acelaºi timp, o anexã a unei mentalitãþi care încearcã sã-L justifice pe Dumnezeu raþional, sau sã-ºi justifice experienþa religioasã sau credinþa, plecând doar de la datele raþiunii. Un francez spunea foarte bine cã Dumnezeu nu are nevoie de avocaþi, ci de martori.

„În acest dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, cred cã Ortodoxia poate sã spunã foarte multe“ S.G. - Mesajul Ortodoxiei este unul pozitiv. Poate el sã ajungã în forma lui vie la oamenii de ºtiinþã, care sunt cufundaþi în adâncul cercetãrilor lor? A.L. - Puterea Ortodoxiei stã în afirmaþie, nu în negare. Este puterea de viaþã în sine a Bisericii lui Hristos. De acest adevãr dã mãrturie Tradiþia ortodoxã, Tradiþia sfinþitoare, în care s-au nevoit sfinþii Bisericii, mari dascãli ai lumii. Vorbim de o responsabilitate care trebuie asumatã, nu din triumfalism. Trebuie sã fim foarte atenþi... De multe ori, în interiorul Tradiþiei ortodoxe, credem cã este suficient sã fim ancoraþi în aceastã Tradiþie, fãrã s-o cunoaºtem, ºi, cu atât mai mult, s-o trãim autentic. Or, noi avem responsabilitatea de a da mãrturie în faþa lumii. Inclusiv în acest dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, cred cã Ortodoxia poate sã spunã foarte multe. Nu înregimentãm Tradiþia ortodoxã la datele ªtiinþei, aºa cum se poate crede eronat uneori. Poate de aceea existã o rezervã în mediul teologiei. Se crede cã, în felul acesta, s-ar ceda ceva din plinãtatea Ortodoxiei. Nu, noi mãrturisim plinãtatea Ortodoxiei. Plinãtatea Ortodoxiei trebuie mãrturisitã ºi celor care au cãutãri oneste. De exemplu, am întâlnit mulþi oameni de ºtiinþã care, plecând de la zeci de ani de cercetare, cu cãutãri oneste, au dobândit o disponibilitate de a primi adevãrul de viaþã religios. Teologia este experienþa adevãrului dumnezeisc de viaþã ºi, în Tradiþie ortodoxã, a lui Hristos Domnul, Domnul istoriei ºi Domnul cosmosului, Dumnezeul acestei lumi, Care este împãrtãºit în cadrul Bisericii, în interiorul unei Tradiþii pline de viaþã, care conduce înspre sfinþenie. Dacã reuºim sã evidenþiem fundamentele patristice, asumate în conºtiinþa eclezialã, în relaþiile dintre teologie ºi ºtiinþã, cred cã putem veni cu ceva consistent. ªi putem deschide o perspectivã care n-a fost aprofundatã pânã în momentul de faþã. Am încercat, împreunã cu alþi colegi, implicaþi ºi ei în acest dialog, sã dezvoltãm aceastã perspectivã. Ea este insuficient aprofundatã ºi în contextul românesc ºi în cel internaþional. A apãrut de curând o lucrare a unui cosmolog rus, ancorat ºi în Tradiþia eclezialã, Alexei Nesteruk, care încearcã sã prezinte aceastã perspectivã, dar fãrã sã o fi dezvoltat, ci doar deschizând aceastã abordare, într-o formã incipientã. Trebuie sã continuãm în acest sens. Sperãm ca, în viitorul apropiat, sã fie publicatã lucrarea „Repere patristice în dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã“, cu binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Daniel. Coordonez aceastã lucrare în care sunt implicate persoane de la diferite centre universitare semnificative din România. Prin ea se încearcã recuperarea ºi asumarea reperelor patristice în dialogul actual dintre teologie ºi ºtiinþã. - va urma -

Interviu realizat de Stelian GOMBOª

3


Argeºul Ortodox

Concepþia eminescianã despre univers ºi lume / C â n t u l , Începutul ºi sfârºitul lumii în Sfânta Scripturã v i s a l m ã r i i Se gãsesc oare ideile mãreþe ale Genezei din Sfânta Scripturã în opera eminescianã? Dacã da, Eminescu cunoºtea ºi citea din Sfânta Scripturã? Sau era mai mult influenþat de religiile orientale? Sau de filosofiile „vremii” ale lui Schopenhauer ºi ale lui Kant? Sunt doar câteva întrebãri la care aº vrea sã rãspund, folosindu-mã de douã dintre operele sale: “Scrisoarea I” ºi „Luceafãrul”. În concepþia eminescianã, lumea îºi are un început, o genezã, dar ºi un sfârºit, stingerea universului. Pentru a demonstra aceastã uriaºã forþã de gândire, Eminescu proiecteazã o superbã imagine poeticã a cosmosului, a naºterii ºi stingerii universale, care devine apoi pretext al unei satire sarcastice împotriva societãþii mediocre, incapabilã sã sesizeze, sã promoveze ºi sã susþinã valoarea adevãratã. Tabloul cosmogonic care asimileazã ºi retopeºte, într-o viziune proprie, idei ºi motive din vechile scrieri indiene (Rig Veda), din miturile greceºti ºi creºtine, din Kant sau Schopenhauer are trei secvenþe distincte, configurând haosul, geneza ºi moartea universalã. Dar sã vedem ce spune Sfânta Scripturã despre haosul primordial: “La început a fãcut Dumnezeu cerul ºi pãmântul. ªi pãmântul era netocmit ºi gol. Întuneric era deasupra adâncului ºi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 1-2). Astfel, aceastã lume vãzutã, adicã pãmântul cu toate ale lui, era la început nevãzut ºi netocmit, adicã fãrã formã (Fac. 1, 2). Materia era neorganizatã încã. Haosul, în concepþia eminescianã este sugerat prin împerecherea fantasticã a absenþelor din tabloul cosmogonic din „Scrisoarea I”: „La-nceput, pe când fiinþã nu era, nici nefiinþã / Pe când totul era lipsã de viaþã ºi voinþã / Când nu s-ascundea nimic, deºi tot era ascuns…Când pãtruns de sine însuºi odihnea cel nepãtruns”. Aceastã împerechere fantasticã a absenþelor este realizatã stilistic prin alcãtuirea antiteticã a materiei verbale: fiinþã – nefiinþã; nu se ascundea nimic – totul era ascuns; pãtruns – nepãtruns; lume priceputã – minte s-o priceapã etc. Haosul în viziunea lui Eminescu este indefinit („Fu prãpastie? genune? Fu noian întins de apã?”), invizibil („cãci era un întuneric ca o mare fãrã-o razã”), lipsit „de viaþã ºi voinþã”, fãrã conºtiinþã de sine („N-a fost lume priceputã ºi nici minte s-o priceapã / (…) Dar nici de vãzut nu fuse ºi nici ochi care s-o vazã”), dominat de o nemiºcare absolutã („Umbra celor nefãcute nu-ncepuse-a se desface / ªi în sine împãcatã stãpânea eterna pace!...”). Spuneam mai înainte cã Dumnezeu a creat lumea în ºase zile, dar la baza creaþiei se aflã lumina divinã: „ªi a zis Dumnezeu: Sã fie luminã! ªi a fost luminã. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bunã lumina ºi a despãrþit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuã, iar întunericul l-a numit noapte. ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã ziua întâi” (Facere 1, 3-5). Rezultã astfel, cã Dumnezeu a fãcut materia ºi lumina fãrã de care nu e cu putinþã nicio lucrare ºi nicio creºtere. Mihai Eminescu în tabloul cosmogonic din „Luceafãrul” afirmã: „ªi din a chaosului vãi, / Jur împrejur de sine, / Vedea ca-n ziua cea dentâi cum izvorau lumine. // Cum izvorând îl înconjor / Ca niºte mãri de-a-notul… El zboarã, gând purtat de dor, Pãn’ piere totul, totul. // Cãci unde-ajunge nu-i hotar. Nici ochi spre a cunoaºte, / ªi vremea-ncearcã în zadar / din goluri a se naºte”. În „Geneza” prezentatã de Moise, Dumnezeu creeazã apoi tãria, adicã cerul vãzut, despãrþind apele de sus de cele de jos, începându-se astfel organizarea materiei: „ªi a zis Dumnezeu: Sã fie o tãrie prin mijlocul apelor ºi sã despartã ape de ape! ªi a fost aºa. A fãcut Dumnezeu tãria ºi a despãrþit Dumnezeu apele cele de sub tãrie de apele cele de deasupra tãriei. Tãria a numit-o Dumnezeu cer. ªi a vãzut Dumnezeu cã este bine” (Facere 1, 6-8). Tot în „Luceafãrul”, Eminescu relateazã: „Porni Luceafãrul. Creºteau / În cer a lui aripe, / ªi cãi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe. // Un cer de stele dedesupt, / Deasupra-i cer de stele – Pãrea un fulger ne-ntrerupt / Rãtãcitor prin ele.” Dumnezeu a despãrþit apoi apele de uscat, fãcând sã aparã oceanele, mãrile, fluviile ºi râurile, iar pãmântul sã devinã uscat: „Sã se adune apele cele de sub cer la un loc ºi sã se arate uscatul! ªi a fost aºa. ªi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor ºi s-a arãtat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pãmânt, iar adunarea apelor a numit-o mãri.” (Facere 1, 9-10). Pe pãmânt Dumnezeu a creat plantele ºi toate ierburile dupã felul lor: „Sã dea pãmântul din sine verdeaþã: iarbã, cu sãmânþã într-însa, dupã felul ºi asemãnarea ei, ºi pomi roditori, care sã dea rod cu sãmânþã în sine, dupã fel, pe pãmânt!” (Facere 1, 11). Mai apoi Dumnezeu creeazã luminãtorii cerului: luminãtorii mari (soarele ºi luna) ºi luminãtorii mici (stelele) pentru cârmuirea zilei ºi a nopþii: „Sã fie luminãtori pe tãria cerului, ca sã lumineze pe pãmânt, sã despartã ziua de noapte ºi sã fie semne ca sã deosebeascã anotimpurile, zilele ºi anii, ºi sã slujeascã drept luminãtori pe tãria cerului, ca sã lumineze pãmântul...” (Facere 1, 1415). Dumnezeu a fãcut ºi vieþuitoarele din apã (peºtii) ºi

4

pãsãrile din aer, fiecare dupã felul lor, binecuvântându-le spre a le înmulþi: „Sã miºune apele de vietãþi, fiinþe cu viaþã în ele ºi pãsãri sã zboare pe pãmânt, pe întinsul tãriei cerului!” (Facere 1, 20), animalele mari cu câte patru picioare, târâtoarele, fiarele sãlbatice ºi animalele domestice: „Sã scoatã pãmântul fiinþe vii, dupã felul lor: animale, târâtoare ºi fiare sãlbatice dupã felul lor” (Facere 1, 24). La urmã Dumnezeu l-a fãcut pe om: „Sã facem om dupã chipul ºi dupã asemãnarea Noastrã, ca sã stãpâneascã peºtii mãrii, pãsãrile cerului, animalele domestice, toate vietãþile ce se târãsc pe pãmânt ºi tot pãmântul! ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã chipul Sãu; dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbat ºi femeie. ªi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul ºi-l supuneþi; ºi stãpâniþi peste peºtii mãrii, peste pãsãrile cerului, peste toate animalele, peste toate vietãþile ce se miºcã pe pãmânt ºi peste tot pãmântul!” (Facere 1, 26-28). La Eminescu, geneza prezentatã în „Scrisoarea I” este tulburãtoare prin excepþionala capacitate de construcþie mitico-epicã. Pacea eternã a increatului este tulburatã de miºcarea iniþialã a unui punct creator, care face din haos “mumã” iarã el devine „Tatãl”: „Dar deodat-un punct se miºcã… cel dintâi ºi singur. Iatã-l / Cum din chaos face mumã, iar el devine Tatãl… / Punctu-acela de miºcare, mult mai slab ca boaba spumii, / E stãpânul fãrã margini peste marginile lumii...”. Prin forþa lui demiurgicã, negura eternã se desface în fâºii, apar galaxiile („colonii de lumi pierdute”), sisteme stelare, soarele, pãmântul ºi lumea: „De-atunci negura eternã se desface în fâºii, / De atunci rãsare lumea, lunã, soare ºi stihii…/ De atunci ºi pânã astãzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure vãi de chaos pe cãrãri necunoscute / ªi în roiuri luminoase izvorând din infinit, / Sunt atrase la viaþã de un dor nemãrginit”. În acest spectacol grandios, Eminescu introduce un mic pasaj antitetic, care anticipeazã sarcasmul satiric din partea urmãtoare a poemului. Vãzutã prin ocheanul întors al infinitului, lumea este alcãtuitã din microscopice popoare („Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, / Facem pe pãmântul nostru muºunoaie de furnici; / Microscopice popoare, regi, oºteni ºi învãþaþi / Ne succedem generaþii ºi ne credem minunaþi;”), Aceste microscopice popoare sunt fixate pe o planetã cât firul de praf, iar oamenii „muºti de-o zi pe-o lume micã de a se mãsura cu cotul / În acea nemãrginire ne-învârtim uitând cu totul”. Oamenii sunt exponenþi ai voinþei oarbe de a trãi, ai mecanismelor egosite, ai spiritului gregar ºi ai megalomaniei, care se succed generaþii ºi se cred minunaþi, uitând cu totul „cum cã lumea asta-ntreagã e o clipã suspendatã, / Cã-ndãrãtui ºi nainte-i întuneric se aratã”. Pentru a face inteligibil spectacolul cosmic al genezei, pentru a-l aduce la nivel adecvat posibilitãþilor umane de a percepe timpul ºi spaþiul, Eminescu gãseºte o comparaþie extrem de plasticã: „Precum pulberea se joacã în imperiul unei raze, / Mii de fire viorie ce cu razã înceteazã, / Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncã, / Avem clipa, avem raza, care tot mai þine încã...”. Galaxiile în rãtãcirea lor (le numise anterior „roiuri luminoase izvorând din infinit”) sunt ca firiºoarele de praf plutind într-o razã de luminã care pãtrunde într-o camerã obscurã: „Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbrã-n întuneric / Cãci e vis al nefiinþii universul cel himeric...”. Ideea cã „viaþa e un vis al morþii eterne” apare adeseori în poezia lui Eminescu (o gãsim ºi în “Memento mori” ºi în finalul operei „Împãrat ºi proletar”). Motivul este preluat prin intermediul lui Schopenhauer, de la dramaturgul spaniol Calderon de Borca, autor al piesei „La vita es sueno”. Stingerea universului – sfârºitul lumii, apocalipsa, extincþia sau eshatologia – motiv mitic fundamental - apare la Eminescu într-o proiectare succesivã fabuloasã: „În prezent cugetãtorul nu-ºi opreºte a sa minte / Ci-ntr-o clipã gându-l duce mii de veacuri înainte;”. Aceasta apare mai întâi ca o moarte termicã a sistemului solar („Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist ºi roº / Cum se-nchide ca o ranã printre nori întunecoºi”) urmatã de un colaps gravitaþional, de o prãbuºire a “planeþilor” scãpaþi din “frânele luminii” („Cum planeþii toþi îngheaþã ºi s-azvârl rebeli în spaþ / Ei, din frânele luminii ºi ai soarelui scãpaþi”) ºi apoi treptat, la dimensiuni inimaginabile, de dispariþia stelelor („ca ºi frunzele de toamnã toate steleleau pierit”), de întunecarea orizonturilor cosmice („iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit”), de oprirea timpului („timpul mort ºi-ntinde trupul ºi devine vecinicie”) ºi de recãderea tuturor ce-au fost pânã atunci în miºcare “în noaptea nefiinþei”, pentru a reîncepe împãcatã în sine „eterna pace”, haosul primordial: „Cãci nimic nu se întâmplã în întinderea pustie, / ªi în noaptea nefiinþii totul cade, totul tace, / Cãci în sine împãcatã reîncep-eterna pace...”. Viziunea aceasta enormã valorificã datele mai noi ale astrofizicii moderne, pe care Eminescu le armonizeazã cu alte ecouri din mitofilozofia eshatologicã a lumii, pentru a recompune o imagine poeticã de o mare putere de plasticizare, emoþionantã prin capacitatea de a conferi

corporalitate liricã unor noþiuni abstracte ca timpul, spaþiul, infinitul, atracþia stelelor, tãcerea universalã, increatul, veºnicia. Astfel, întregul tablou cosmogonic, cât ºi stingerea universului are în viziunea poetului o funcþie polemicã. Prin el se creazã scara valoricã între geniu ºi omul comun, exponent al mediocritãþii nivelatoare, specificã societãþilor umane egoiste ºi filistine (mulþumite de sine, mãrginite în vederi, meschine, ipocrite ºi laºe): „Iar în lumea cea comunã a visa e un pericul, / Cãci de ai cumva iluzii, eºti pierdut ºi eºti ridicul” (Scrisoarea II) În Sfânta Scripturã se vorbeºte despre faptul cã lumea ziditã de Dumnezeu nu va înceta sã mai existe, dar se va înnoi cu totul: va fi un cer ºi un pãmânt nou. Chipul lumii acesteia va pieri, arzând în foc ºi se va ivi un cer nou ºi un pãmânt nou: „Iar ziua Domnului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile, arzând, se vor desface, ºi pãmântul ºi lucrurile de pe el vor arde cu totul. Deci dacã toate acestea se vor desfiinþa, cât de mult vi se cuvine vouã sã umblaþi întru viaþã sfântã ºi în cucernicie, aºteptând ºi grãbind venirea zilei Domnului, din pricina cãreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile aprinse, se vor topi! Dar noi aºteptãm, potrivit fãgãduinþelor Lui, ceruri noi ºi pãmânt nou, în care locuieºte dreptatea”(II Petru 3, 10-13). Lumea va trece printr-un fel de moarte ºi înviere, cãci ºi firea aºteaptã dezlegarea de urmãrile pãcatului omenesc întinse ºi asupra ei, adicã de sub „robia stricãciunii, ca sã fie pãrtaºã la libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8, 21). Toatã firea va fi nu cum a fost când a fost ziditã, materialã ºi sensibilã, ci se va preface la învierea cea de obºte ºi va deveni o locuinþã nematerialã ºi duhovniceascã ºi mai presus de orice simþire: „Toatã lumea aceasta va fi mai presus de orice cuvânt ºi de orice înþelegere. Fiind duhovniceascã ºi dumnezeiascã se va uni cu lumea de sus ºi va deveni un alt paradis duhovnicesc, Ierusalimul ceresc, fiindcã s-a fãcut asemenea cu cele cereºti ºi s-a unit cu ele. Acestea se vor întâmpla înainte de venirea Domnului!” (Sf. Simeon Noul Teolog). Timpul venirii sfârºitului lumii nu este cunoscut de nimeni altcineva decât Dumnezeu: „Cãci singuri ºtiþi bine, cã ziua Domnului vine aºa, ca un fur noaptea. Atunci când vor zice: pace ºi liniºte, atunci, fãrã de veste, va veni peste ei pieirea, ca ºi durerile peste cea însãrcinatã, ºi scãpare nu vor avea” (I Tes. 5, 23). Totuºi Sfânta Scripturã ne precizeazã câteva semne care vor precede cea de a doua venire a lui Hristos pe pãmânt ºi sfârºitul lumii: Rãspândirea Evangheliei la toate neamurile: „ªi se va propovãdui aceastã Evanghelie a împãrãþiei în toatã lumea, spre mântuire la toate neamurile ºi atunci va veni sfârºitul” (Mt. 24, 14); Ivirea de prooroci mincinoºi, cãderea multora de la credinþã ºi înmulþirea fãrãdelegilor (Matei 24, 11-12; II Tim. 3, 2-5): „Pentru cã oamenii vor fi iubitori de sine, nemulþumitori, necuvioºi, lipsiþi de dragoste, neînduplecaþi ... cruzi, vânzãtori... având înfãþiºarea credinþei adevãrate, dar fãgãduind puterea ei” (II Tim. 2, 5); Venirea lui Antihrist (II Tes. 2, 3-11; I Ioan 2, 18), a omului nelegiuirii (II Tes. 2, 1-10) sau „fiara” (Apoc. 13, 1-18), lucrând împreunã cu uneltele sale: prooroci ºi hristoºi mincinoºi, apostaziaþi, tot felul de semne, prin puterea satanei, ca sã amãgeascã ºi sã-i prigoneascã pe oameni (Matei 24, 5, 11; 4): „Sã nu vã amãgeascã nimeni în nici un chip ... cã va veni întâi lepãdarea de credinþã ºi se va arãta omul pãcatului, fiul pierzãrii, potrivnicul... cel fãrã de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu duhul gurii Sale ...” (II Tes. 2, 3-9); Venirea pe pãmânt a lui Enoh ºi a lui Ilie: aceºtia vor predica, dar vor fi rãpuºi ºi omorâþi de Antihrist ºi dupã trei zile vor învia (cf. Apoc. 11, 3-11); Catastrofe mari în naturã ºi în oameni, înmulþirea fãrãdelegilor ºi rãcirea iubirii între oameni (Matei 24, 10, 12); înmulþirea rãzboaielor ºi a veºtilor de rãzboaie (Matei 24, 6-7); ivirea unor nenorociri, ca foamete, ciumã etc. (Matei 24, 8); mari tulburãri în toatã firea, ca eclipse de soare ºi de lunã, cãderi de stele, cutremure etc. (Matei 24, 29; 6): catastrofele acestea nu se comparã cu cele obiºnuite, cum au fost totdeauna în istorie, pentru cã se vor înmulþi ºi nu vor avea cauze naturale. Vor fi inexplicabile. Asemenea catastrofe sunt foamea, cutremurele, eclipse, dereglãri sau dezastre cosmice, conflicte mondiale fãrã niciun control. Convertirea poporului evreu la creºtinism (Romani 11, 15-26): „Fiii lui Israel se vor întoarce la credinþã ... iar la sfârºitul zilelor celor de pe urmã se vor apropia cu înfricoºare de Domnul ºi bunãtatea Lui” (Osea 3, 5); Arãtarea pe cer a Semnului Fiului Omului – Semnul Sfintei Cruci: acesta trebuie sã fie Sfânta Cruce, pentru cã este semnul biruinþei Lui. „Atunci se va arãta pe cer Semnul Fiului Omului... ºi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere ºi cu slavã multã” (Mt. 24, 30) etc. Aºadar, am putea încheia tot prin niºte versuri ale lui Mihai Eminescu din „Scrisoarea I”: “Poþi zidi o lumentreagã, poþi s-o sfarãmi... orice-ai spune, / Peste toate o lopatã de þãrânã se depune. / Mâna care-au dorit sceptrul universului ºi gânduri / Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri... Or sã vie pe-a ta urmã în convoi

Apele mãrii au purtat-o Într-un lãcaº uitat de lume. Cu zgomot valuri se loveau, De stâncile pãgâne, Iar ea, privea uimitã ce vedea Mãreþi cununi de piatrã albã, Întinse peste mare, Cu aer încreþit de sare Nu era þãrm, ªi nici pãmânt, Nu era peºterã, sau vânt Pãrea cã-i un mister, Din mare conceput. ªi-n depãrtare, Ea a desluºit Cântecul vag, De valuri rãspândit. De teamã, fata-a zãbovit, Sã calce albul neclintit. Divina lunã apãru, În mare, ca perlã oglindea ªi picãþele aurii, stele, cununã îi punea. Drag, cerul îi era, Fantasme adânci de raza-i arvunea, În pãrul ei bogat ºi stacojiu, Ca o cascadã ce-i cãdea Cutreierând pe valuri, Largile mãri pustii, Tãcerea ea o stinse, Dând glas cântãrii vii. Cântând, adesea se oprea, Simþind acum, Cum vântul ºuiera Împrãºtiind stingher, Blândeþe mângâieri. Zâmbea, chipeºa zânã, La mãrile strãvechi, Îngenunchind pe ele, Gingaºul, mândru piept. Purtatã se lãsa, De mângâierea finã, A dulcii sãrutãri, De apã cristalinã Aºa trecu de vãi, De râpe-adânci, De tainice cãrãri, ªi nalte stânci. ªi era-ntuneric, Nu mai era frumos, Pe datã dispãru, La fel cum dulcele miros, Se risipi în vânt, Mireasma fermecatã, Fiind de-acum parfum. Asalt dând inimii, Trufaºei rãtãciri, De propriul þipãt se trezi, Fecioare, din abis. Ana Maria BRÂNZEA (inspiratã din lirica eminescianã) de-nmormântare, / Splendid ca o ironie cu priviri nepãsãtoare... / Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, / Nu slãvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el / Sub a numelui tãu umbrã. Iatã tot ce te aºteaptã. / Ba sã vezi... posteritatea este ºi mai dreaptã. / Neputând sã te ajungã, crezi cã v-or sã te admire? / Ei vor aplauda desigur biografia subþire / Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vreun lucru mare. / C-ai fost om cum sunt ºi dânºii... Mãgulit e fiecare / Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªi prostãnacele nãri / ªi le umflã oriºicine în savante adunãri / Când de tine se vorbeºte. S-a-nþeles de mai nainte / C-o ironicã grimasã sã te laude-n cuvinte. / (...) Peste câte mii de valuri stãpânirea ta strãbate, / Când pluteºti pe miºcãtoarea mãrilor singurãtate, / ªi pe toþi ce-n astã lume sunt supuºi puterii sorþii / Deopotrivã-i stãpâneºte raza ta ºi geniul morþii!” (Scrisoarea I). Prof. Ion-Valeriu HIU


Argeºul Ortodox

Ex libris

„DINCOLO DE MOARTE – Sfinte moaºte, mumii, trupuri blestemate”, Diac. Prof. Cornel Dragoº, Editura Egumeniþa, 2009 „Sã venim necontenit la ei, sã ne atingem de racla lor ºi sã îmbrãþiºãm cu credinþã moaºtele lor ca sã luãm binecuvântare de la ele ºi folos sufletesc spre dobândirea împãrãþiei cerurilor.” (Sfântul Ioan Gurã de Aur). „Dragostea de a cerceta a Pãrintelui Cornel Dragoº este ocrotitã de puterea Duhului Sfânt, care-l ajutã sã lãmureascã unele taine, cu care noi ne întâlnim pe parcursul vieþii.” – sunt cuvintele frumoase pe care Ierarhul nostru, Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Calinic, le rânduieºte ca arhiereascã binecuvântare pentru noua carte a colegului nostru. Într-adevãr, avem înaintea noastrã o carte în care autorul încearcã sã punã în luminã lucruri mai puþin evidenþiate, din diferite cauze, din lumea de „dincolo de moarte”. Aceasta în contextul în care, aºa cum ºtim, omul este asaltat permanent de întrebãri, (uneori, poate de prea multe ori, este strãbãtut de îndoieli), pânã la a fi ispitit sã nu creadã cu toatã inima în Dumnezeu ºi, implicit, în viaþa viitoare. În acest sens, lucrarea de faþã îºi propune, dintr-o perspectivã apologeticã, sã evidenþieze diferenþele clare existente între categorii de trupuri neputrezite: Sfintele Moaºte, mumiile ºi trupurile blestemate. Tot acest efort cãrturãresc având un singur scop: de a întãri credinþa în lucrarea minunatã lui Dumnezeu prin Sfinþii Sãi cu trupuri nestricãcioase, cât ºi pentru a înlãtura confuziile generalizate dintre cele trei categorii amintite. Cartea este structuratã în trei capitole. În primul capitol sunt prezentate cele mai cunoscute mumii naturale sau artificiale de pe întreg mapamondul, subliniindu-se faptul cã, indiferent de zona ºi vremea din care provin, ele se pãstreazã în diferite stãri de conservare, fie din cauze naturale recunoscute (calitatea salinã a solului, gheaþã, mlaºtinã etc.), fie prin intervenþia omului, prin diferite metode de mumificare sau de îmbãlsãmare, raportate la diverse obiceiuri ºi credinþe religioase ale respectivelor popoare. În cel de al doilea capitol sunt analizate comparativ cele opt pricini de neputrezire (într-o deosebitã sintezã a Pãrintelui Ilie Cleopa), fãcându-se clar diferenþa dintre putrezirea dupã fire ºi cele mai presus de fire, în rândul cãrora se situeazã ºi trupurile blestemate, cercetate ºi exemplificate prin studii de caz reprezentative. Cel de-al treilea capitol este dedicat prezentãrii Sfintelor Moaºte. Remarcãm faptul cã sunt reliefate de autor cazuri mai noi, unele chiar mai puþin cunoscute, de Sfinte Moaºte cum ar fi: Sfântul Ioan Rusul, Noul Mãrturisitor ºi mare fãcãtor de minuni; Sfântul Alexie de Ugine (Franþa), preot ortodox rus trãitor în exil în secolul al XX-lea; Sfântul Alexandru din Svir (Rusia) , cel care are trupul neschimbat la culoare de 500 de ani!; Sfântul Ioan de Rila (Bulgaria); Sfântul român Ioan Iacob Hozevitul (Þara Sfântã); Pãrintele Ilie Lãcãtuºu (România), un pãtimitor al închisorilor comuniste ºi Sfântul Gherasim Nottara Kefalonitul, izgonitorul demonilor. Din prezentarea acestor nestemate vii ale Bunului Dumnezeu reiese limpede faptul cã Sfintele Moaºte reprezintã o puternicã ºi convingãtoare dovadã vãzutã a nevãzutului Dumnezeu, prin Iisus Hristos Cel întrupat, Înviat ºi Înãlþat la cer, excluzându-se orice credinþã iluzorie în reincarnare, aºa cum se ºi demonstreazã amãnunþit în capitolul al treilea sub titlul: „Sfintele Moaºte ºi imposibilitatea reîncarnãrii.” Din carte cititorul înþelege care este rostul existenþei Sfintelor Moaºte aºa cum scrie însuºi autorul în „Concluzii”: „Hristos Domnul ne-a dãruit trupurile lor sfinte ºi fãcãtoare de minuni ca un îndemn la sfinþenie ºi mângâiere în lupta vieþii pãmânteºti, încredinþându-ne cã prietenii lui Dumnezeu se roagã neîncetat la Tronul Ceresc pentru sufletele noastre. Purtãtorul de grijã Dumnezeu ne-a lãsat sã atingem ºi sã privim moaºtele sfinþilor pentru a ne întãri sensibilitatea noastrã umanã prin contactul direct cu o materie purtãtoare de Duh sfinþitor.” Cartea costã 7 lei ºi poate fi comandatã pe internet la adresa editura@egumenita.ro sau la telefon 0236326730. Pr. Florin IORDACHE

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (XLVII)

„Pentru ca sã fie celor ce se vor împãrtãºi...“ Spre trezirea sufletului... Trezire înseamnã priveghere ºi atenþie duhovniceascã, interes continuu ºi neadormit pentru mântuirea sufletelor noastre. Mai înseamnã puterea creºtinului de a redirecþiona atracþia sufletului, a trupului ºi a simþurilor spre plãceri. Este o luptã zilnicã, pentru ca mintea sã fie smulsã dorinþelor josnice, iar sufletul ºi trupul sã rãmânã curate. Chemarea numelui Sfânt al lui Iisus, concentrarea la rugãciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieºte-mã”! ajutã într-un mod eficient la trezire. La Sfânta Liturghie, în mod special, mintea este datoare sã fie curatã, neîntinatã, neprihãnitã ºi desãvârºitã pe cât este cu putinþã. Sã fie golitã de orice cuget ºi absolut singurã, înaintea prezenþei nevãzute a lui Dumnezeu. „Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Spre iertarea pãcatelor... Sfânta Împãrtãºanie ne oferã bunul cel mai mare: iertarea pãcatelor. Precum ºtim, jertfa de pe Cruce a Domnului biruieºte moartea, desfiinþeazã stãpânirea diavolului ºi ne izbãveºte de greutatea pãcatului, oferindu-ne gratuit iertarea pãcatelor noastre. „Sângele Mântuitorului Hristos, al Fiului lui Dumnezeu, ne curãþeºte pe noi de tot pãcatul”. Participarea noastrã la Jertfa de pe Cruce se face prin Sfântul Botez. Încãlcarea poruncilor dupã Sfântul Botez se iartã prin lacrimile pocãinþei ºi Sfânta Spovedanie. Taina Sfintei Euharistii este cea care pecetluieºte Spovedania. Mai întâi, fiul risipitor se cãieºte, se întoarce în braþele Tatãlui, spunând: „am pãcãtuit”, iar pocãinþa lui este primitã ºi pecetluitã cu jertfa, „viþelului celui gras”, adicã cu Sfânta împãrtãºanie. Astfel, dupã Botez ne rãmân pocãinþa, iertarea pãcatelor ºi Sfânta împãrtãºanie.

Spre împãrtãºirea cu Duhul cel Sfânt... Sfânta împãrtãºanie curãþã inima de patimi, o lumineazã ºi o face locuinþã strãlucitoare a Sfântului Cel în Treime. Sfântul Serafim de Sarov ne spune cã „scopul vieþii creºtine este dobândirea Sfântului Duh”.

Spre plinirea împãrãþiei Cerurilor Când sufletul câºtigã mântuirea ºi intrã în corturile cereºti ale raiului, continuã sã primeascã hrana nemuririi, sã se preschimbe, sã se îndumnezeiascã ºi sã se înalþe continuu din slavã în slavã ºi din fericire în fericire. Aceasta înseamnã cã deplinãtatea lui este împãrãþia Cerurilor. Dupã aceea ne rugãm ca împãratul sã ne dãruiascã îndrãznealã netemãtoare în faþa lui Dumnezeu: „Spre îndrãzneala cea cãtre Tine” pentru cã, dacã venim nepregãtiþi, El se transformã în foc arzãtor, în judecatã ºi osândã în veci de veci, de aceea pocãinþa premerge Sfintei Împãrtãºanii. În veacul trecut, în Asia Mica trãia un slujitor sfânt al Celui Preaînalt, dar necunoscut, preotul Ioan. Era cãsãtorit ºi avea familia din Gkelverul Capadociei. Lucra în fiecare zi pe ogorul lui, iar duminicile ºi-n sãrbãtori slujea în biserica satului. Când liturghisea, lãcrima aproape întotdeauna, ofta ºi de multe ori nu putea sã-ºi þinã hohotele de plâns. Atâta credinþã avea ºi atât de puternic trãia Taina Sfintei Euharistii! Când ajungea însã, la momentul prefacerii Sfintelor Daruri, emoþia atingea apogeul. Cântãreþii cântau „Pe Tine Te lãudãm” cât mai pe larg ºi auzeau din Sfântul Altar rugãciunile ºi

suspinele preotului, începeau din nou „Pe Tine Te lãudãm”, ºi deseori repetau de 5-6 ori, pânã când pãrintele Ioan încheia ºi rostea: „Mai ales pe Preasfânta...”. Când, întârzierea aceasta se repeta câteva duminici la rând, cântãreþii intrau în încurcãturã ºi nu ºtiau ce sã facã. Nu puteau sã cânte nimic altceva, nici polieleu, nici cântãri obiºnuite, pentru cã sfinþenia momentului nu le îngãduia. Nu îndrãzneau însã, nici sã facã observaþie pãrintelui, pentru cã-l respectau mult. Într-o zi, însã, au spus epitropilor problema lor: - Pãrintele întârzie mult sã încheie rugãciunea în momentul prefacerii Sfintelor Daruri, iar noi ne gãsim în încurcãturã. Cântãm ºi iar cântãm „Pe Tine Te lãudãm...”, ºi întârziem mult. Nu-i puteþi spune, dacã se poate, sã mai scurteze? Epitropii au transmis preotului rugãmintea cântãreþilor. Acesta le-a rãspuns: - Cum aº putea sã închei mai repede? Nu depinde de mine! Când încep sã citesc rugãciunea, Sfânta Masã se înconjoarã de foc dumnezeiesc care ajunge la 2-3 metri înãlþime ºi nu pot sã mã apropii. Cad la pãmânt ºi mã rog ca Dumnezeu sã îngãduie sã se retragã focul, sau sã se împartã în douã ca sã intru printre el ºi sã continui rugãciunea: „ªi fã adicã pâinea aceasta...”. Dascãlii, când au auzit acestea, s-au minunat de sfinþenia preotului lor ºi n-au îndrãznit sã-i mai spunã nimic. Continuau sã cânte cât de rar puteau ºi repetau de câte ori era nevoie, ca acela sã poatã sã încheie rugãciunea prefacerii, cu inima zdrobitã pentru cele sãvârºite în Sfântul Altar. Pãrintele loan, chiar dacã era simplu, se impunea prin sfinþenia vieþii. În biserica lui începea sã curgã mulþime de credincioºi, de multe ori chiar din satele vecine ca sã urmãreascã Liturghia. Erau situaþii când se adunau sute de creºtini ºi toþi privegheau mult ºi plângeau. Când se încheia slujba, nu în rare rânduri, pardoseala bisericii rãmânea umedã de la lacrimile creºtinilor. Desigur, ºi în zilele noastre se întâmplã astfel de lucruri sau altele asemãnãtoare, rãmase necunoscute, noi, însã, cu riscul de a fi consideraþi ciudaþi sau escroci, le amintim. Dumnezeu îngãduie sã se întâmple, din motive doar de El ºtiute, chiar dacã acest gen de extaz ºi de revelaþie este rar. O confirmã ºi urmãtoarea istorisire: Unul dintre sfinþii cei mai iubiþi ai poporului rus este Sfântul Serghei de Radonej (foto). Acest sfânt se învrednicea sã slujeascã întotdeauna cu îngerii. Fiilor sãi duhovniceºti care au vãzut odatã acest eveniment mai presus de fire, le-a zis: - Copiii mei, dacã Domnul v-a descoperit, cum pot eu sã vã ascund aceasta? Cel pe care l-aþi vãzut, era îngerul Domnului care slujeºte împreunã cu mine la toate Liturghiile. Altã datã, când sfântul slujea Sfânta Liturghie în prezenþa unui singur monah, pãrintele Simon psaltul, acesta a vãzut ceva înfricoºãtor ºi ieºit din comun. La binecuvântarea în chipul Crucii ºi la cuvintele „Prefãcându-le cu Duhul Tãu cel Sfânt..”, uluit ºi plin de teamã a vãzut o flacãrã dumnezeiascã cuprinzând Sfânta Masã, Sfintele Daruri ºi pe sfânt. ªi ceva ºi mai uimitor: în momentul când Sfântul Serghei a ridicat Sfântul Potir sã se împãrtãºeascã, acest foc dumnezeiesc împrãºtiat s-a adunat ºi devenind stâlp de luminã necreatã, a intrat în Sfântul Potir. În acest mod se împãrtãºea Sfântul Serghei. Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 356-359.

5


Argeºul Ortodox

Ce înseamnã a fi fericit? ENTROPIA: tragedie universalã sau speranþã veºnicã? Din punct de vedere ºtiinþific, entropia (en + trope = schimbare, alterare) este o mãsurã a dezordinii unui sistem. Atunci când un cristal se sparge, se produce o creºtere sensibilã a entropiei în sistemul cristalin respectiv. Conform legilor termodinamicii, sistemele naturale tind cãtre o creºtere spontanã a entropiei. Creºterea entropicã este ireversibilã, pentru cã sistemul nu poate sã ajungã la starea iniþialã, adicã, în exemplul dat anterior, nu poþi reface în mod perfect cristalul din cioburile sale. Organismele vii au mecanisme specifice de luptã contra creºterii entropiei, pentru cã expansiunea maximã a dezordinii într-un sistem viu duce în mod inevitabil la moarte. Din punct de vedere teologic, creºterea entropiei a fost interpretatã ca o consecinþã directã a cãderii în pãcat: totul tinde spre descompunere ºi dezintegrare ca efect al creºterii entropice; deci, entropia fiind legatã de moarte, nu este ea o consecinþã a pãcatului originar? Conform acestor raþionamente, energia din univers care se pierde prin transformãri entropice trebuie sã ajungã la un final, ºi atunci putem vorbi de moartea termicã a universului, când vor înceta orice procese de miºcare ºi transformare. Pentru gândirea creºtinã, tocmai noþiunea entropiei ne dã posibilitatea sã afirmãm existenþa Creatorului, care poate fi considerat sursã a energiei universale (a se vedea argumentul entropologic). Începutul lumii a fost unul energetic, ºi poate universul s-ar fi sfârºit demult datoritã morþii termice dacã nu ar exista sursa transcendentã de energie care este Dumnezeu. Apoi, teologia contrazice teoria entropicã atunci când vorbeºte despre Înviere, ca o victorie a spiritului asupra materiei ºi entropiei, deci nu toate procesele decurg în mod ireversibil, pentru cã, legile fizicii pot fi modificate prin intervenþia proniei divine. Chiar ºi pentru scepticii timpului nostru, rãmâne deschisã întrebarea „de unde provine energia, care este sursa ei?”, ºi chiar într-o lume postmodernã care ºi-a pierdut resursele, putem avea speranþa refacerii energiei prin intervenþie divinã. Prof. Alexandru BRICHIUª

Apel la libertate

Opinii

Am stat destul de mult în cumpãnã gândindu-mã la tot ce mã înconjoarã. Minunile apar la orice pas fiindcã Dumnezeu ne iubeºte ºi vrea ca noi sã avem parte de tot ceea ce e mai bun. Dar, putem noi oare sã respectãm toate acestea? Înþelegem noi care ne sunt toate darurile primite nu numai la naºtere, dar ºi în timpul vieþii? Suntem liberi, fraþilor, sã ne înãlþãm… Privesc adesea în jurul meu ºi vãd cã tinerii din ziua de azi nu mai ºtiu ce înseamnã a fi liber. Îi aud frecvent întrebându-se unul pe celãlalt: „Eºti liber disearã?” sau „Eºti liber pe la trei?”, dar ei, luând totul ca pe un lucru de preþ, spun „Da” unei discoteci, spun „Da” unui chiul de la o orã, spun „Da” oricãrei acþiuni a unui prieten pierdut cu sufletul în locul cel rãu ºi spun „Nu” sufletului. Dar ce înseamnã libertatea cu adevãrat? Citind cu atenþie definiþia din Dicþionarul Explicativ al Limbii Române, putem observa cã, în primul rând, libertatea este un drept. Deci, noi, oamenii, fiinþele efemere de pe acest pãmânt, am primit un mare dar de la Creatorul cel Atotputernic, Tatãl nostru, dupã cum spunem atunci când

6

Tot mai des auzim cuvântul fericire, uneori în dialoguri lumeºti, alteori o cãutãm cine ºtie unde, încercãm sã o primim, sã o trãim, dar ce înseamnã a fi fericit? La aceasta întrebare Însuºi Mântuitorul ne dã rãspuns: ,,Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu, apoi toate celelalte se vor da vouã”. De fapt fericirea noastrã pe pãmânt se împarte în Fericiri, care sunt nouã la numãr. Una dintre cãile prin care putem ajunge în Împãrãþia Cerurilor ne este arãtatã ºi de Fericiri. Prin înfãptuirea fiecãrei fericiri primim în suflet câte o bucãþicã din marea fericire, sãvârºindu-le pe toate în tot timpul, vom primi fericirea cea veºnicã. Fiecare fericire este o cale de a înfãptui ºi întãri relaþia dintre noi ºi Dumnezeu, dintre noi ºi semeni, relaþie conturatã de morala iubirii celei adevãrate. Mântuitorul ne spune: fericiþi cei sãraci cu duhul cã a lor este împãrãþia cerurilor, arãtând cã nu formalismul religios te ajutã sã devii mãdular al lui Hristos, ci credinþa adevãratã trãitã, iubirea adevãratã ºi nu în ultimul rând smerenia, aceasta din urmã tãmãduind orice ranã lãsatã de pãcat. Fericiþi cei ce plâng, cã aceia se vor mângâia, putem adãuga urmãtoarele: ,,aºa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un pãcãtos care se pocãieºte” (Luca 15, 10), când simþi o mustrare ºi doreºti sã scapi de pãcatele care greu te macinã, înseamnã cã doreºti sã devii un om nou, lacrimile ce cad din plânsul de tristeþe pentru pãcate, curatã ºi atrage izbãvire, cel ceºi plânge cu adevãrat pãcatele va primi mângâiere. Blândeþea alãturi de dragoste îndelung rabdã, Mântuitorul ne-a dat cel mai clar exemplu de blândeþe, El fiind blând ca un Miel. Rãsplata pentru cei blânzi este data de Dumnezeu: Fericiþi cei blânzi, cã aceia vor moºteni pãmântul. Mântuitorul, în cadrul învãþãturilor Sale, vorbeºte foarte des despre adevãr ºi dreptate, dreptatea este o altã cale prin care tindem spre cele cereºti, aici primim ºi fãgãduinþa cã prin orice înfrânare vom lucra pentru ridicarea noastrã prin aceea vom primi starea de mulþumire: Fericiþi cei ce flãmânzesc ºi înseteazã de dreptate, cã aceia se vor sãtura. Rãsplatã pentru practicarea milosteniei este

ne rugãm. Însã, ºtim noi cum sã-l preþuim? Asta depinde însã de fiecare ºi de conºtiinþa fiecãruia. Urmãrind definiþia în continuare, putem observa cã un om liber are puterea de a acþiona dupã propria dorinþã ºi voinþã, respectând voia lui Dumnezeu. Poate cã tocmai de aceea libertatea nu este înþeleasã aºa cum trebuie. De aceea, poate, auzim ºi vedem atâtea cazuri de „înrobire”. Vedem cum oamenii îºi „autoînrobesc” sufletul, vânzându-l lui Aghiuþã, regele a tot ce este rãu. Un om a fost închis pentru cã a furat un porc, un altul cã ºi-a omorât un semen ºi câte altele. Dar, este oare normal ca în societatea despre care se spune a fi „civilizatã” sã se întâmple un asemenea lucru? Eu, ca un mic boboc de trandafir ce abia a prins a înflori, spun cã totul este anormal. Oamenii sunt închiºi pentru cã nu mai sunt oameni. κi pierd libertatea pentru cã n-o respectã pe a celorlalþi. Aºadar, pentru ca noi înºine sã fim liberi, este o condiþie absolut necesarã sã respectãm libertatea celor din jur. Nu trebuie sã ascultãm muzica la maximum pentru a arãta cât de mari ºi tari suntem cãci ne-am putut cumpãra o staþie sau un casetofon scump, pe când semenul nostru abia poate îndura sunetele grozave ce îi asupresc urechile. Sau poate cã nu are nici mãcar ce îmbrãca, în timp ce noi ne plimbãm cu nasul pe sus pentru cã avem haine de „firmã” ºi suntem bogaþi. Ba dimpotrivã. Suntem sãraci, mult prea sãraci cãci sufletul nostru se târãºte prin noroi asemenea unei râme ºi sapã adânc, adânc doar pentru a gãsi o modalitate prin care sã devinã mai mare. Existã libertatea de a deveni mai mare în grad pentru oricine, dar

datã de Dumnezeu, cãci de vom face bine unui semen, Lui îi facem bine. Fericiþi cei milostivi cã aceia se vor milui, dacã ne pasã de cei ce au trebuinþã înseamnã cã ascultãm cuvântul cel dãtãtor de viaþã al Mântuitorului, cãci prin El vine viaþa. Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu, aici cei care practicã virtuþile, cei care sunt curaþi, devin atât de luminaþi încât Îl vor vedea pe Dumnezeu ºi bunãtatea Lui, darul Lui vor primi. Stoparea urii, încetarea oricãrei învrãjbiri, contureazã urmãtoarea fericire Fericiþi fãcãtorii de pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Însuºi Mântuitorul ne spune cã ºi atunci când vrem sã aducem jertfã Domnului Dumnezeu ºi suntem certaþi cu fratele nostru, sã lãsãm darul acolo, sã mergem sã ne împãcãm cu fratele ºi apoi împãcaþi ºi curaþi aducem darul Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cã a lor este împãrãþia cerurilor, aceia care au învãþãtura Mântuitorului drept cale în viaþã ºi lucreazã în lumina adevãrului, a iubirii, a dreptãþii, culeg roade de neegalat, primind Împãrãþia cea Veºnicã.

Fericiþi veþi fi când vã vor ocãri ºi vã vor prigoni ºi vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã, minþind pentru Mine. Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi, cã plata voastrã multã este în ceruri. Împãrãþia cerurilor este rãsplatã pentru cei care tind spre înãlþimile de sus, aceia care duc povara Sfintei Cruci, care înseteazã dupã apa cea vie, care flãmânzesc dupã pâinea vieþii, aceia care sunt prigoniþi, ocãrâþi, aceia care leapãdã chipul necurãþiei pregãtindu-se pentru primirea frumuseþii divine, a luminii celei pururea veºnice, pentru iubirea nemãrginitã a Domnului Hristos. Robert NICOLAE

nu mulþi sunt cei care încearcã sã ajungã „mari”, în Împãrãþia Domnului, cãci cei mai mulþi rãtãcitori cautã satisfacþia pe acest pãmânt care, dacã Dumnezeu ar vrea, l-ar pierde imediat pentru greºelile pe care noi le repetãm. Dar, El are rãbdare ºi, pentru puþinii credincioºi care se aflã aici pe pãmântul strãmoºesc, „ne iartã nouã greºalele noastre” („Tatãl nostru”). Deci, libertatea de a ne înãlþa în rang o avem, dar de ce nu ne înãlþãm? Bunã întrebare! Fiindcã ne este prea greu sã mergem la Sfânta Bisericã, sãlaºul în care ne mai luminãm graþie celor mai învãþaþi decât noi, preoþii, atunci când suntem liberi (Duminica ºi în sãrbãtori), fiindcã ne înlãnþuim într-un castel de piatrã durã ºi rece, departe de cei care au nevoie de ajutorul nostru ºi fiindcã devenim tot mai leneºi rãmânând tot mai mult în faþa televizorului ºi calculatorului, care par sã câºtige tot mai mult teren în viaþa noastrã, pentru emisiuni „mondene”, bune-de-nimic. Prin Hristos elibereazã-þi conºtiinþa, fii liber pentru suflet! Ajutã-þi aproapele cãci eºti liber sã o faci ºi roagã-te cãci acum eºti mai liber ca niciodatã. Creºte-þi copiii în credinþã ºi lasã-i sã fie liberi, nu zombie – sclavi ai noilor tehnologii! Dar, mã va asculta oare cineva? Se va descãtuºa oare din lanþurile grele de plumb ale vieþii actuale? Eu sper cã totuºi cineva va reuºi… Dar, libertatea e fãrã de libertate… Maria – Nicoleta TIRICà Clasa a XI-a I C.N.L. „Zinca Golescu”, Piteºti


Memento 2010

Argeºul Ortodox

Premisele Anului omagial al Crezului, la nivelul orei de Religie ºi al catehezei

Este ºtiut deja, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat 2010 „Anul omagial al Crezului Ortodox ºi al Autocefaliei româneºti“ în Patriarhia Românã. Despre felul în care aceastã aniversare se va reflecta la nivelul orei de Religie, al catehezei, la nivelul programului naþional „Hristos împãrtãºit copiilor“, am aflat de la coordonatorii birourilor de catehizare ale Patriarhiei Române ºi Arhiepiscopiei Bucureºtilor, pãrintele inspector Constantin Naclad ºi pãrintele inspector Adrian Niþã. Crezul sau Simbolul de Credinþã prezintã învãþãtura sintetizatã a Bisericii, pe care orice creºtin trebuie sã o cunoascã, sã o primeascã ºi sã o mãrturiseascã. Rolul Crezului în educaþia religioasã a copiilor este esenþial. Trebuie amintit cã primele lecþii de catehezã au avut ca temã explicarea Crezului, mai exact a Botezului. Drept urmare, întreaga instituþie cateheticã a bisericii este legatã de Crez, ne informeazã ziarul Lumina de Duminicã.

„Dacã un om este lãmurit, este mai întãrit în credinþã“ Printre proiectele propuse pentru anul 2010 de Biroul de Catehizare Parohialã al Patriarhiei Române, referitor la programul „Hristos împãrtãºit copiilor“, se are în vedere organizarea unui concurs de retoricã cu tema „Crezul ortodox“, în perioada Postului Mare, concurs adresat grupelor de catehezã ºi centrelor catehetice înfiinþate în toatã þara. Cele mai bune lucrãri (eseuri de maximum o paginã) vor fi susþinute la Patriarhie, în cadrul unui eveniment, ºi vor fi premiate cu diplome ºi cãrþi. „În mod indirect, la serile de catehezã, temele pe care le discutãm abordeazã problemele din Crez. Întrebãrile ºi subiectele pe care le propun în dezbaterile noastre sunt fireºti, sunt niºte exerciþii de gândire faþã de tot ce au asimilat aceºti copii pânã acum, la care mulþi nu au primit rãspunsuri. De aceea profesorul de Religie are un rol capital, acela de a nu-l conduce în mod exclusiv în spaþiul religios, ci, totodatã, sã

conlucreze cu copilul, sã-l lãmureascã, sã-i ofere rãspunsurile de care are nevoie. Dacã un om este lãmurit, este mai întãrit în credinþã“, este de pãrere preotul Adrian Niþã, inspector pentru catehezã, Sectorul învãþãmânt ºi activitãþi cu tineretul, din cadrul Arhiepiscopiei Bucureºtilor.

„Simbolul de Credinþã este actul de identitate al creºtinului“ Mai departe, preotul Constantin Naclad, inspector pentru cateheza parohialã în cadrul Sectorului teologic-educaþional al Patriarhiei Române, ne-a declarat cã se doreºte stabilirea tematicii legate de explicarea Crezului în cele ºase sãptãmâni ale Postului Mare, pentru toate grupele de catehezã ºi centrele catehetice înfiinþate în þarã. „La clasele mari ar fi interesant sã se abordeze teme referitoare la Judecatã, la Întruparea Fiului, la Mântuire. Avem de-a face aici cu un nivel de înþelegere mult mai matur. Simbolul de Credinþã este actul de identitate al creºtinului, iar pentru un adolescent înseamnã foarte multe semne de întrebare. Aici se vorbeºte despre moarte, despre Judecatã, despre o naºtere supranaturalã, despre relaþia Dumnezeu Tatãl ºi Dumnezeu Fiul. Aceste întrebãri ar trebui adresate preotului duhovnic ºi mulþi dintre ei o fac dacã au curajul ºi deprinderea de la ºcoalã sã caute rãspunsuri. Preotul are de lucrat mai puþin cu un om care a fãcut Religie în ºcoalã, iar profesorul de Religie este cel care pregãteºte copilul, pentru ca mai apoi sã fie preluat de preot în bisericã“, considerã pãrintele Adrian Niþã.

Propuneri Proiectul „Hristos împãrtãºit copiilor“ merge mai departe, iar anul acesta se doreºte organizarea celei de-a treia ediþii a congresului naþional cu acelaºi nume „cu lansare de carte Ghidul catehetic pentru 6 ani -, cu participarea inspectorilor eparhiali pentru catehezã parohialã din þarã, a profesorilor de cateheticã de nivel universitar ºi a reprezentanþilor pentru

educaþia religioasã din Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii“, a mai adãugat pãrintele inspector Naclad. Cât priveºte proiectul „Alege ºcoala!“, în prima parte a desfãºurãrii activitãþilor, propunerile Biroului de Catehizare Parohialã al Patriarhiei Române vizeazã ca, în perioada taberelor de varã, aproximativ 1500 copii sã participe la un concurs de creaþie de picturã religioasã intitulat „Crezul în mintea ºi inima copiilor“. O altã iniþiativã care se doreºte a fi pusã în aplicare are în vedere tipãrirea unei broºuri cu Crezul ortodox, cu un conþinut intuitiv, adaptat vârstei ºcolare, care se va distribui tuturor copiilor (11.000 de elevi) participanþi la grupele de catehezã din proiectul „Alege ºcoala!“. „Fiecare trebuie sã-ºi facã datoria în segmentul pe care îl are. ªcoala sã dea copilului dimensiunea moralã, familia trebuie sã-l întãreascã ºi sã-l obiºnuiascã cu spaþiul bisericii, iar biserica - sã îl lãmureascã cât de minunatã este viaþa trãitã cu Hristos“, a mai spus inspectorul pentru catehezã, reprezentant al Sectorului învãþãmânt ºi activitãþi cu tineretul, din cadrul Arhiepiscopiei Bucureºtilor.

Proiect pentru cateheza adulþilor „Sfânta Liturghie este o reînnoire a Crezului în mintea ºi în inima noastrã, pe care îl trãim de fiecare datã când îl rostim, dar în mod special la Taina spovedaniei omul conºtientizeazã articolele din Crez ºi le abordeazã împreunã cu preotul ºi încearcã sã-ºi lãmureascã problemele“, completeazã pãrintele Adrian Niþã. În acest sens, Biroul de catehizare parohialã al Patriarhiei Române vine cu propunerea lansãrii unui proiect pentru cateheza adulþilor, „Calea!“, dezvoltat în prezent în douã spaþii ortodoxe, unul occidental ºi unul rãsãritean. „La Institutul de Studii Creºtin-ortodoxe de la Cambridge (IOCS) s-a dezvoltat un curs de catehezã pentru adulþi, numit „CALEA!“ cu sprijinul IPS Mitropolit Kallistos Ware ºi sub îndrumarea prof. dr. David Frost, curs destinat familiei ortodoxe ºi însuºirii învãþãturilor de credinþã într-un mod atractiv, punându-se accent pe comunitate ºi comuniune în Hristos. Aceeaºi iniþiativã a fost dezvoltatã în Moscova, Rusia, în Institutul „Sf. Filaret“ ºi s-a concretizat în miºcarea numitã „Frãþia“. Proiectul pe care dorim sã-l iniþiem are o structurã asemãnãtoare celor douã inþiative de mai sus ºi se adreseazã mediului parohial“, a subliniat pãrintele Constantin Naclad. www.basilica.ro

Calendarul evenimentelor istorico-religioase 21 - 27 ianuarie vicepreºedinte al Academiei Române (1889-1892). A desfãºurat o activitate didacticã intensã, a participat la Revoluþia din 1848, a fost senator, deputat ºi ministru de externe. S-a remarcat ca un orator deosebit.

21 ianuarie 1648 - La Alba Iulia apare prima traducere integralã în limba românã a Noului Testament, sub îngrijirea mitropolitului Andrei ªaguna. 1805 - S-a nãscut Aaron Florian, istoric român, nãscut în satul Rod, judeþul Sibiu, propagator în Muntenia al ideilor ªcolii Ardelene. A fost profesor la ªcoala Centralã din Craiova, a predat limba latinã la Colegiul „Sfântul Sava”, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bãlcescu. A fost profesor ºi la Universitatea din Bucureºti. A participat la revoluþia din 1848. Florian Aaron a fost printre primii care au subliniat necesitatea de a cunoaºte istoria naþionalã (1837). 1991 - A murit Alteþa Sa Regalã Ileana a României, fiica regelui Ferdinand ºi a reginei Maria. Prin cãsãtorie a fost arhiducesã de Austria. A fost o membrã activã a mai multor fundaþii de caritate ºi a trãit în exil o bunã parte din viaþã. A fondat mãnãstirea „Schimbarea la Faþã” din Ellwood City, Pennsylvania, SUA, unde a fost stareþã, având numele de „Maica Alexandra”, fiinnd înmormântatã în ctitoria sa (n. 1909).

22 ianuarie 1952 - Ia fiinþã Institutul Naþional de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan“ 1922 - A murit Alexandru N. Ciurcu, publicist ºi inventator român, care a experimentat principiul motorului cu reacþie. 1999 - A cincea mineriadã: „Pacea de la Cozia”, încep negocierile dintre comisia condusã de Radu Vasile ºi liderul minerilor Miron Cozma.

23 ianuarie 1878 - Armistiþiul din rãzboiul ruso-româno-turc de la 18771878. Sfârºitul Rãzboiului de Independenþã.

25 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza îl numeºte pe Ioan Alexandru Filipescu prim-ministru al Þãrii Româneºti. 1864 - A fost inaugurat Spitalul Colentina din Bucureºti. 1988 - Inaugurarea Bibliotecii române din Paris.

26 ianuarie Theodor Aman - Proclamarea Unirii 1948 - Adunarea Deputaþilor adoptã o nouã lege electoralã care excepteazã, sub diferite motivaþii, participarea unor categorii importante la vot. 1955 - A avut loc prima audiþie, la Paris, a „Simfoniei de camerã pentru 12 instrumente”, de George Enescu.

24 ianuarie 1859 - Adunarea Electivã a Þãrii Româneºti se pronunþã pentru alegerea ca domn a lui Al. I. Cuza, realizându-se astfel Unirea Principatelor Române. 1862 - Deschiderea primului Parlament unic al României la Bucureºti. Domnitorul Al.I.Cuza proclamã în mod solemn, în faþa Adunãrilor Moldovei ºi Þãrii Româneºti, „Unirea definitivã a Principatelor”, iar oraºul Bucureºti este proclamat capitala þãrii. 1905 - Moare Nicolae Ionescu, publicist ºi om politic român, membru fondator al Societãþii Academice Române ºi

1869 - S-a întemeiat Partidul Naþional Român din Banat ºi Ungaria, sub conducerea lui Alexandru Mocioni. 1918 - Demisia guvernului Ion I. C. Brãtianu- Take Ionescu (26 ianuarie/8 februarie); noul guvern va fi condus de generalul Averescu. 1930 - Se pun bazele „Buletinului Federaþiei”, singura publicaþie a Federaþiei corpului didactic din România.

27 ianuarie 1855 - Conducerea ªcolii ostãºeºti din Bucureºti solicitã Eforiei ºcoalelor publicarea lucrãrii lui Nicolae Bãlcescu „Puterea armatã ºi artã militarã la români”. Lucrarea era folositã pentru predarea cursului de istorie militarã. 1841 - S-a nãscut Alexandru Candiano-Popescu, avocat ºi ziarist, general al Armatei Române, a fost unul dintre cei care au contribuit la cucerirea Independenþei de Stat, în timpul rãzboiului din 1877 (d. 1901). 1861 - S-a nãscut Mareºalul Constantin Prezan, membru de onoare al Academiei Române (d. 1943). Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

7


Argeºul Ortodox

C M Y K

ORTODOXIA LA ZI Elaborarea primului Dicþionar de muzicã bisericeascã din þarã În perioada 15-16 ianuarie 2010, la Centrul social filantropic „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ din Lacu Sãrat - Brãila au avut loc lucrãrile Subcomisiei de muzicã psalticã ºi liniarã a Sfântului Sinod, pentru alcãtuirea primului Dicþionar de muzicã bisericeascã din þara noastrã. La eveniment au participat ierarhi membri ai Sfântului Sinod, preoþi ºi profesori de specialitate de la facultãþile de teologie ºi de la unele seminare teologice din þarã, precum ºi renumiþi cercetãtori ºi specialiºti în domeniu. Dicþionarul va apãrea în toamna acestui an, informeazã Ziarul Lumina. La 25 februarie 2009 s-a constituit Subcomisia de muzicã psalticã ºi liniarã, afiliatã Comisiei teologice, liturgice ºi didactice a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La iniþiativa Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, Permanenþa Consiliului Naþional Bisericesc din 24 septembrie 2009 a propus ca aceastã subcomisie sã alcãtuiascã un Dicþionar de muzicã bisericeascã. În acest sens, ierarhii întruniþi în Sfântul Sinod din 29 octombrie 2009 au hotãrât structura acestei lucrãri, precum ºi colectivul de autori coordonatori. În Permanenþa Consiliului Naþional Bisericesc s-a argumentat „importanþa alcãtuirii Dicþionarului de muzicã bisericeascã, pe de o parte, pentru evidenþierea relaþiei dintre muzicã ºi textul liturgic, dintre rugãciune ºi muzicã, dintre spaþiul ºi timpul sacru, ca fome de exprimare teologicã, iar pe de altã parte, pentru trezirea interesului teologilor ºi muzicologilor faþã de cercetarea istoricã ºi ºtiinþificã a muzicii bisericeºti de expresie româneascã, etapã pe calea readucerii în practicarea cântãrii bisericeºti a tradiþiei muzicale ortodoxe, în toatã bogãþia, autenticitatea ºi frumuseþea ei“.

lumina tiparului în anul în curs ºi se doreºte a fi un compendiu ce însumeazã lucrãri semnate de diferiþi autori de-a lungul timpului, monografii, lexicoane muzicale, teze de doctorat, studii de istorie, esteticã ºi analizã muzicalã, ediþii de documente, transcrieri, articole, bibliografii ºi alte lucrãri de specialitate.

Prin muzicã, „toatã suflarea sã laude pe Domnul!“ Dupã încheierea lucrãrilor, IPS Casian ne-a vorbit despre rolul muzicii în lucrarea misionarã a Bisericii: „Întrunirea profesorilor de muzicã de la principalele facultãþi de teologie ºi seminare din þarã, la convocarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, pentru întocmirea Dicþionarului de muzicã bizantinã româneascã, a fost, mai întâi de toate, o aducere la îndeplinire a unui proiect sinodal iniþiat de Preafericirea Sa ºi aprobat de Sfântul Sinod. Acesta se vrea a fi împlinit în anul 2010, închinat Crezului ortodox, adicã mãrturisirii de credinþã, Autocefaliei Bisericii noastre ºi

Mihai Eminescu, cinstit la 160 de ani de la naºtere

tradiþionalã în ºcolile teologice ºi în parohii. Deci este un pas înainte, de la muzica liturgicã uniformizatã, îndrãznim sã credem cã pãºim pe treapta revenirii la muzica tradiþionalã a poporului nostru, a Bisericii. Profesorii au fost receptivi la scopul întâlnirii acesteia, realizarea unui Dicþionar de muzicã bisericeascã. Acest dicþionar respectã toate dimensiunile arãtate de Sfântul Sinod: cronologicã, istoricã ºi instituþionalã (ºcoli de muzicã ºi personalitãþi). În ceea ce priveºte aspectul cultural, remarcãm prezenþa mulþimii documentelor muzicale, manuscrise care sunt adevãrate opere de patrimoniu în þarã ºi în strãinãtate. Nu în ultimul rând, terminologia, atât cea specific liturgicã ºi muzicalã, cât ºi cea tehnicã, de execuþie muzicalã, îºi va gãsi locul în acest compendiu de muzicã, lucrare care va familiariza, va ajuta pe cât mai mulþi sã înþeleagã rolul liturgic ºi misionar al muzicii, dar ºi rolul cultural al ei ºi rolul spiritual pentru întreaga suflare creºtineascã, ºi nu numai. De aceea, revenim la nevoia de a ne exprima ºi mai bine, atât în cadrul slujbelor bisericeºti, cât ºi în cadrul manifestãrilor spiritual-culturale, revenim la tradiþia noastrã sãnãtoasã, a muzicii bizantine izvodite din tezaurul Bisericii universale ortodoxe bizantine, dar nuanþatã potrivit sensibilitãþilor sufletului românesc“.

Eparhia Ortodoxã Românã din Italia militeazã pentru Vineri, 15 ianuarie, s-au împlinit 160 de ani de la menþinerea naºterea marelui poet Mihai Eminescu. La mormântul crucifixurilor în ºcolile acestuia din Cimitirul Bellu, publice din Italia Preasfinþitul Varsanufie

Episcopia Ortodoxã Românã a Italiei sprijinã EpiscopPrahoveanul, reacþiile Statului ºi cetãþenilor italieni în favoarea iei scop Vicar al Arhiepi un menþinerii crucifixurilor în ºcolile publice. iat ofic a , Bucureºtilor au Episcopia menþioneazã, într-un comunicat, cã prin ã slujb La . stas para participat peste 100 de aceastã atitudine se alãturã, împreunã cu Patriarhia persoane, informeazã Ziarul Românã, tuturor acelor demersuri care amintesc Colectivul de coordonare a faptul cã prezenþa în spaþiul public a unor simboluri Lumina. a e enir pom fondatoare pentru civilizaþia europeanã - precum de ba Sluj elaborãrii Dicþionarului de at iubitori de poezie crucea - este utilã ºi necesarã, informeazã Radio adun muzicã bisericeascã ºi reprezentanþi ai Academiei TRINITAS. În acest sens, alcãtuirea Dicþionarului de muzicã eminescianã, oameni simpli, elevi, dar r de Pretutindeni ºi ai Uniunii Episcopia Ortodoxã Romanã a Italiei a luat cu bisericeascã a fost încredinþatã unui colectiv de autori Române, ai Ligii culturale a Românilo final, au fost rostite mai multe îngrijorare notã de sentinþa CEDO prin care se La . dova Mol ca ubli coordonat de pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu, pr. Scriitorilor din Rep solicitã eliminarea crucifixului din sãlile de clasã prof. univ. dr. Nicolae D. Necula ºi arhid. prof. univ. dr. cuvinte în memoria marelui poet. adus a care , Sala ius Mar l ale ºcolilor publice italiene, se aratã în comunicatul ianu emic acad Cuvântul de deschidere l-a avut Sebastian Barbu-Bucur. Aceºtia vor coopta pe toþi cei care rtem publicat, recent, pe site-ul eparhiei. Familiarizarea -mo post bru mem , ãrut disp rele „ma ru pent au elaborat lucrãri ºi au studiat în acest domeniu, respectiv omagiul Academiei Române ân, Mihai Eminescu. Ne bucurãm cu aceste simboluri ºi cunoaºterea sensului lor de pe toþi profesorii de muzicã bisericeascã din þarã, dar ºi alþi al Academiei, marele fiu al poporului rom în t aceastã întreprindere de a marca cãtre elevi fac parte, din nivelul de bazã al specialiºti. Secretar al acestor lucrãri a fost ales pr. lect. dr. cã Biserica Ortodoxã Românã ne-a ajuta ân“. Zaharia Matei, de la Facultatea de Teologie Ortodoxã aceastã mare sãrbãtoare a poporului rom ersar „160 de ani de la naºterea educaþiei, fãrã de care deprinderea valorilor civice A urmat apoi lansarea albumului aniv Albumul a fost lansat de Liga elementare nu ar fi posibilã, se mai aratã în „Patriarhul Justinian“ din Bucureºti. Întreaga activitate a alii. colectivului de autori urmeazã a fi coordonatã de poetului Mihai Eminescu“ ºi a unei med ºi de Federaþia Naþionalã a comunicat. În numele celor peste 100.000 de elevi deni utin ortodocºi români care învaþã în ºcolile italiene ºi a Pret de or ânil Rom a Subcomisia de muzicã psalticã ºi liniarã a Sfântului Sinod, culturalã l ºi medalia au fost oferite sutelor de mii de credincioºi care frecventeazã cele umu Alb . ânia Rom din rilor iona oluþ alcãtuitã din: IPS Casian, Arhiepiscopul Dunãrii de Jos, Rev de cãtre preºedintele fundaþiei, prof. preºedinte, ºi IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PS Preasfinþitului Varsanufie Prahoveanul , totdeauna, pomenit de Biserica 116 parohii si 5 mãnãstiri, Episcopia Ortodoxã Sebastian, Episcopul Slatinei ºi Romanaþilor, ºi PS Ioachim dr. Victor Crãciun. „Marele poet esteMiron Cristea, este cel care a fãcut Romanã a Italiei îºi declarã susþinerea pentru toate Bãcãuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºi noastrã. Primul patriarh al României, ai Eminescu ºi cel care l-a numit demersurile autoritãþilor civile ºi religioase prima tezã de doctorat despre poetul Mih nescu nu numai cã a considerat destinate sã menþinã simbolurile creºtine în ºcolile Bacãului, ca membri. Emi La Centrul social filantropic „Sfântul Pantelimon“ din «Luceafãrul poeziei româneºti». Mihai ºi mama poporului român. El este publice italiene. În acest sens, este amintit cã it-o num a ci , nalã naþio Episcopia Ortodoxã Românã a Italiei a demarat Lacu Sãrat – Brãila, în prezenþa a trei ierarhi ai Sfântului Biserica Ortodoxã drale a mântuirii neamului pentru douã proiecte pastorale, unul dedicat celor mai Sinod, IPS Casian, gazda evenimentului, IPS Teodosie ºi ºi promotorul ideii construirii unei cate nul, ovea explicat PS Varsanufie Prah tineri membri ai comunitãþii noastre ºi celãlalt PS Ioachim Bãcãuanul, colectivul de coordonare pentru eroii din Rãzboiul de Independenþã“, a ate la mormântul marelui poet. adun oane pers tuturor credincioºilor. Primul proiect are ca scop elaborarea Dicþionarului de muzicã bisericeascã a fost în faþa celor peste 100 de transmiterea valorilor creºtineºti încã de la alcãtuit din: pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu ºi pr. prof. univ. dr. Nicolae D. Necula, autori coordonatori ai lucrãrii, ridicãrii ei la demnitatea de Patriarhie. În aceastã naºtere, prin binecuvântarea ºi sfinþirea unei cruciuliþe pe pr. prof. univ. dr. Vasile Grãjdian, pr. lect. univ. dr. Victor importantã ºi semnificativã lucrare misionarã, muzica este care cel nou botezat o va primi (în tradiþia popularã ea mai Frangulea, pr. lect. univ. dr. Stelian Ionaºcu, pr. lect. univ. dr. liantul care apropie învãþãtura de credinþã, dogmele credinþei, este numitã ºi Crucea Botezului). Cel de-al doilea proiect este Zaharia Matei, secretarul lucrãrilor, pr. lect. univ. dr. cum spunea Sf. Vasile cel Mare, «nu atât de raþiune, cât de dedicat tuturor creºtinilor ºi are ca scop înlocuirea altor Alexãndrel Barnea, pr. lect. univ. dr. Gheorghe Neacºu, pr. simþirea ºi de inima omului». În al doilea rând, muzica simboluri necreºtine sau creºtine, dar denaturate, cu lect. univ. drd. Valeriu Roman, conf. univ. dr. Mircea Remus bisericeascã nu este o anexã oarecare a cultului, ci este chiar adevãrate simboluri creºtine, iar crucea este primul simbol Buta, pr. conf. dr. Bogdan Moise, pr. conf. dr. Ion Isãroiu, sufletul lui, este respiraþia lui cãtre Dumnezeu, este o scarã, care nu trebuie uitat sau denigrat. Acest proiect a început deja prof. Dr. Dan Eugen Drãgoi, diac. prof. Ionuþ Amariei, ca aceea a portativului, e un portativ: în locul notelor sunt în 30 de parohii ºi va continua ºi în celelalte parohii, mai Costin Moisil, Vasile Vasile, pr. dr. Eugen Drãgoi, pr. prof. gândurile ºi sentimentele care urcã la Dumnezeu, ca precizeazã sursa citatã. dr. Lucian Petroaia, Pavel Lungu, pr. Ion Gavrilã ºi diac. Dumnezeu sã coboare harul ºi binecuvântarea Lui în noi. Pe Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului a condamnat, prof. Rãzvan ªtefan. orizontala vieþii, muzica este cea care adunã credincioºii ºi îi pe 3 noiembrie anul trecut, Italia pentru prezenþa crucifixului constituie într-o familie. În Biserica noastrã ne bucurãm de o în sãlile de clasã. Potrivit AFP, instanþa a considerat aceastã Cuprinsul lucrãrii iniþiativã mai veche a patriarhului Justinian, ºi anume, prezenþã contrarã drepturilor pãrinþilor de a-ºi educa proprii În cadrul dezbaterilor s-a discutat structura Dicþionarului împlinirea afirmaþiei teologice a psalmistului: «Toatã copii precum ºi dreptului copilului la libertatea religiei. de muzicã bisericeascã, în conformitate cu recomandãrile suflarea sã laude pe Domnul!».“ Verdictul a produs furie în rândul italienilor, care, în Sfântului Sinod, lucrarea urmând a cuprinde periodizarea Despre desfãºurarea lucrãrilor colectivului de coordonare majoritate considerã cã Bruxelles - ul „se amestecã” în istoriei muzicii bisericeºti, manuscrisele ºi tipãriturile de muzicã bisericeascã, precum ºi termenii liturgici ºi muzicali pentru elaborarea Dicþionarului de muzicã bisericeascã, Înalt treburile interne. Ministrul de externe italian, Franco Frattini ce vor fi explicaþi, personalitãþile consacrate ºi ºcolile de Preasfinþia Sa a adãugat: „Observãm aici cum profesorii de a spus, atunci, cã hotãrârea curþii este o „loviturã mortalã tradiþie în care acestea s-au format. Principalele teme au fost teologie, atât cei din Þara Româneascã ºi Moldova, care au pentru o Europã a valorilor ºi drepturilor” în timp ce împãrþite între cercetãtorii desemnaþi, iar materialele vor fi avut ºansa unei continuitãþi bizantine în cântarea bisericeascã Vaticanul a primit vestea cu „ºoc ºi tristeþe” si a calificat centralizate de pr. secretar Zaharia Matei, urmând ca, în româneascã de-a lungul secolelor, cât mai ales cei din drept „nedreaptã ºi mioapã” excluderea unui simbol al cursul lunii martie, colectivul de coordonare sã prezinte Transilvania ºi Banat, manifestã o preocupare specialã pentru caritãþii din educaþie. primul proiect al lucrãrii. Dicþionarul urmeazã sã vadã uniformizarea cântãrii bisericeºti pe muzica noastrã www.basilica.ro

Argesul Ortodox  

Anul VIII - nr. 441

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you