Issuu on Google+

C M Y K

z Anul IX z nr. 462 z 1 - 7 iulie 2010 z 8 pagini z preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Binecredinciosul Voievod ªtefan cel Mare ºi Sfânt

„Om fericit cãruia Dumnezeu i-a hãrãzit cu dãrnicie toate darurile“ otdeauna, peste veacuri rãmâne pururea în minte ºi în inima noastrã, vrednicia celor T care nu mai pot sã moarã! Apusul, cu tot ce avea

acã ar fi stat în coasta lui ªtefan doar turcul þi vorbim: Toþi craii ºi toþi domnitorii creºtini, câþi hrãpãreþ, n-ar fi fost o problemã prea grea sunt, ºi toate pãrþile Apusului ºi toate þãrile Italiei se unesc ºi se gãtesc ºi ar dori sã meargã împotriva pentru el. Însã, ameninþãrile cele mari ºi dureroase el mai ales, avea sã audã vorbele de aur ale papei pãgânilor. Ar trebui sã ai ºi tu pace cu creºtinii ºi erau mai ales din casa sa, Þara Moldovei. Sixt al IV-lea, care l-a numit pe ªtefan cel Mare ca sã te scoli, împreunã cu toþi domnii creºtini Structura internã, dupã cum bine se ºtie, suferea ºi pe eroul albanez Scandeberg „atletul lui de instabilitate. Boierimea teritorialã îºi Christ”! Nimic nu era mai scump pentru ridica de obicei cornul. Latifundiile pe care Marele ªtefan decât pãstrarea întreagã a le deþineau îi duceau întru îmbogãþire þãrii ºi a supuºilor încredinþaþi lui de cãtre asemenea domnitorului. etru Aron, pribeag printre vecini, era Dumnezeu! El n-a fost un cruciat în sensul când în Ungaria, când în Polonia, nu unei dezlipiri de þara sa, aºa cum bine ºtim cã departe de graniþã râvnind la tronul au fost cavalerii dinaintea vecuirii lui, dupã Moldovei ca ºi Alexãndrel fiul lui, Horiot, cum afirmã P.P. Panaitescu. Berindei, Isaia vornicul care-ºi pierde -a uitat niciodatã sã-ºi frângã trufia ºi capul, Negrilã paharnicul ºi Alexa sã îndrãzneascã sã se uite peste Stolnicul, precum ºi alþii care au uneltit fruntariile Þãrii Moldovei, ci ºi-a oprit rotirea dinlãuntru surparea domnului, dupã cum privirii de vultur doar la tãrâmul solid ºi grãieºte Letopiseþul de la Bistriþa! (I. restrâns al þãrii sale, dintre Carpaþi ºi Nistru ºi Bogdan, Cronice inedite atingãtoare la cã, nu a încercat niciodatã decât o bunã istoria românilor, Bucureºti, 1895, pag. apãrare! Întreaga corespondenþã purtatã cãtre 53). Papa Romei, dogele Veneþiei, cãtre regii n cei 47 de ani, Marele ªtefan a biruit vecini, dovedesc hotãrât, cã avea o atitudine pe toþi duºmanii lui dinlãuntru ºi din desluºitã pentru oricine, în privinþa unitãþii afarã. creºtine, datoare sã lupte solidar împotriva e spune cã: „În Rai, sufletul lui turcilor. ªtefan stãpâneºte toate sufletele ronicarul polonez Dlugosz, câte-s acolo ºi în iad; ºi mai are puterea de contemporan cu ªtefan cel Mare ºi a descoperi ºi omorî hoþii care fac moarte Sfânt, din prea plinul inimii, a scris, cunoscând celebritatea acestui principe care a de om. Când a murit ªtefan cel Mare, trei uluit veacul sãu, spunând: „Dupã pãrerea zile ºi trei nopþi i-a ars o lumânare la mea, este cel mai demn sã i se încredinþeze mormânt, fãrã ca s-o fi pus cineva acolo ºi nimenea nu putea s-o stingã. Dupã moartea primul rang ºi conducerea lumii întregi ºi lui ªtefan, când mai aveau moldovenii mai ales demnitatea de comandant ºi bãtãlii, el ºtia din mormânt ºi începea sã conducãtor al creºtinilor împotriva Turcului, plângã ºi cum începea plânsul, îndatã de vreme ce ceilalþi regi ºi principi catolici încetau bãtãliile ºi era pace. Duhul lui sunt dedaþi desfrâului ºi petrecerilor, sau sunt ªtefan Vodã umblã când ºi când pe divizaþi prin rãzboaie civile” (Dlugosz, pãmânt, mai ales când naþia noastrã-i în Historiae Polonicae, II, Leipzig, 1712, col. cumpãnã mare. Aºa, se zice cã la 1877, 528). când a fost bãtãlia cu turcul la Plevna, Iatã, cronicarul strãin, a scris cum nu s-a ªtefan, când a vãzut cã se strânge lume din mai citit niciodatã de nimeni, ca lui ªtefan din neamul Muºatinilor sã i se încredinþeze împotriva pãgânãtãþii!” (I. Bogdan, Documentele munþi ºi din câmpii sã porneascã la câmpii, el s-a sculat din mormânt ºi duhul lui a cârmuit ºi a primul rang ºi conducerea lumii întregi! lui ªtefan cel Mare, II, pag. 41). , Doamne, ce putea fi mai frumos? Despre spitele dinlãuntrul þãrii n-au lipsit. Boierii povãþuit oºtirea noastrã, de-a fãcut pe turc sã mai cine s-a mai scris atât de frumos ºi ridicau deseori pretendenþi la tronul þãrii ºi se simtã odatã trecând printr-înºii spaima de emoþionant? Este uimitor sã citeºti ºi sã gândeºti, sprijineau mereu pe ajutoare din afarã, ceea ce altãdatã!” (Portret în legendã, Sfânta Mãnãstire cã, într-adevãr, pe ªtefan cel Mare ºi Sfânt, nu în fãcea ca domnitorul sã scurteze fãrã milã capetele Putna, 2003, pag. 47-49). mod întâmplãtor, poporul lui Dumnezeu l-a trãdãtorilor, care n-au fost puþini. ºadar, ªtefan cel Mare a fost: „om fericit canonizat, pe el mai întâi, cum ar zice marele entru ca ªtefan Vodã sã se poatã lupta cu cãruia Dumnezeu i-a hãrãzit cu dãrnicie istoric Mircea Pãcurariu, o canonizare popularã, boierimea pustiitoare de þarã, a întãrit toate darurile!”, aºa cum nu s-a zgârcit sã spunã dupã care Biserica doar a confirmat acest lucru în temeliile domniei prin rãzeºii de oaste. Moldova cronicarului polonez Miechowski! 1992, aproape de împlinirea a 500 de ani de la era o þarã care ispitea prin bogãþiile ei fabuloase ºi plecare în Împãrãþia Liniºtii! dorinþa sultanilor dintotdeauna a fost de a pune e pare ºi acum mustrãtor cuvântul lui ªtefan, mâna pe porturile Mãrii Negre ºi pe Moldova care trimis prin solii sãi lui Ivan al III-lea, Þarul era în coasta Poloniei ºi a Ungariei. Rusiei: „Io, ªtefan Voievod, ne-a mai poruncit sãArhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

D

P

N

Î S

C

O

I

P

A

S

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Ascultaþi RADIO T R I N I T A S (95,3 FM)


Argeºul Ortodox

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXII)

Rostul precizãrii diferitelor vârste din cursul vieþii lui Noe a. Opt dovezi cã Dumnezeu i-a aºteptat pe oamenii potopului la iertare Nu fãrã rost ne spune Scriptura numãrul de ani ai dreptului, în diferite etape din viaþa sa. Punctarea acestui lucru constituie pe de o parte reper în descoperirea dimensiunii virtuþii lui, iar pe de altã parte un reper în desoperirea termenelor de pocãinþã, dupã cum au fost rânduite de Dumnezeu pentru contemporanii lui Noe. Iatã succesiunea acestor termene care surprind îndelunga rãbdare a Stãpânului: 1. anunþarea curmãrii pãcãtoºeniei lumii prin profeþia lui Lameh, care pune numele nãscutului sãu- Noe- odihnã (în sensul încetãrii ostenelii în rãutate); 2. pilda bunã a celor cinci sute de ani de curãþie trupeascã a lui Noe; 3. mâhnirea arãtatã de Dumnezeu, când era Noe de cinci sute de ani, cã oamenii erau tare înclinaþi spre pãcat, avertizând cã nu va rãmâne Duhul Meu în oamenii aceºtia pentru cã sunt trupuri; 4. totodatã acesta este momentul în care Stãpânul dã un nou termen de îndreptare: o sutã douãzeci de ani vor fi zilele vieþii lor; 5. naºterea celor trei fii ai lui Noe, aparent inexplicabilã dupã cinci sute de ani de abstinenþã, vine nu la întâmplare, ci ca încã o adeverire, pentru cei care urmau a fi ºterºi din cartea vieþii, cã Dumnezeu nu glumeºte, ci κi vãdeºte preocuparea pentru viitorul umanitãþii, prin ridicarea altor oameni care sã-i înlocuiascã pe cei osândiþi; 6. durarea arcei în vãzul tuturor este încã un apel neluat în seamã; 7. scurtarea timpului rânduit pocãinþei: încã ºapte zile ºi iatã Eu voi aduce ploaia pe pãmânt zice Domnul care tot amânã sentinþa, doar-doar se vor îndupleca; 8. chiar numãrul de patruzeci de zile ale potopului s-a rânduit cu lentoare tot în folosul osândiþilor, oferind o ultimã ºansã: rãgazul pocãinþei celei mai de pe urmã, de dinaintea morþii. Deci milostivirea lui Dumnezeu se observã ºi din aceea cã n-a adus peste cei de atunci o moarte fulgerãtoare.

b. Despre folosul scurtãrii timpului pocãinþei Noe era de cinci sute de ani când s-a mâniat Dumnezeu ºi a anunþat potopul, dar ºi termenul îndreptãrii: o sutã douãzeci de ani vor fi zilele vieþii lor. Dar Sciptura spune apoi cã Noe era de ºase sute de ani când a venit potopul. Pentru ce, dar, a adus Dumnezeu prãpãdul înainte de împlinirea acestor ani, dacã le-a fãgãduit cã are sã-i mai rabde încã o sutã douãzeci? De ce i-a rãbdat numai o sutã,

din rãstimpul pe care Însuºi îl aºezase? Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã ºi aceasta e o dovadã a prea marei Lui iubiri de oameni, ºi nicidecum nu trebuie sã ne gândim cã ºi-a nesocotit promisiunea. Asistãm aici nu la mânia iraþionalã, ci la o scurtare supraraþionalã a timpului ce s-a fãcut în folosul celor de atunci, ca sã nu le adânceascã pedeapsa veºnicã . Când nici predica pocãinþei rostitã vreme de cinci sute de ani de cãtre Noe, nici pilda vieþii lui, nici rãstimpul de o sutã de ani, vreme în care Noe a trebãluit în vãzul lor la meºterirea arcei, nu le-a trezit mintea spre înþelegere, atunci Dumnezeu, în baza preºtiinþei, comprimã restul celor douãzeci de ani rãmaºi la numai ºapte zile. Aºa se justificã revocarea, arãtându-se pricina pentru care a adus potopul înainte de termen: ºi anume cã cei care nu au vrut sã se schimbe vreme de sute ºi sute de ani, nu puteau câºtiga mai mult în aceºti douãzeci de ani rãmaºi, decât adaos de pãcate. Totuºi, ca un Doctor minunat care încearcã fel de fel de leacuri ca sã vindece boala, vãzând cã timpul îndelung nu face decât sã le alimenteze trândãvia, schimbã abordarea ºi le dã ultimatumul scurtãrii timpului la ºapte zile de pocãinþã în regim de urgenþã, dupã cum a mai arãtat ºi altã datã, în cazul ninivitenilor. Dar în zadar. Cã procedura scurtãrii timpului de pocãinþã s-a fãcut în folosul lor, pentru ca pedeapsa de aici sã atenueze pedeapsa de dincolo, o înþelegem când Îl auzim pe Hristos care nefericeºte Betsaida zicându-i: Vai þie Horzaine, vai þie Betsaida, cã de s-ar fi fãcut în Sodoma minunile ce s-au fãcut în voi, de mult cu sac ºi cenuºã s-ar fi pocãit. De aceea vã spun vouã: mai uºor va fi pãmântului Sodomei ºi Gommorei în ziua Judecãþii decât vouã (Matei 11, 2122). De aici rezultã oarecum cã Dumnezeu dezlãnþuie asupra unora urgiaLuiaici pe pãmânt pentru a le uºura pedeapsa de dincolo. Cã noi Îi dãm lui Dumnezeu prilej fie sã-ºi arate faþã de noi iubirea, fie sã Se mânie pe noi, o recunoaºte Însuºi prin glasul profetului: Voi vorbi asupra neamurilor ca sã le pierd ºi sã le surp; ºi dacã se vor pocãi, Mã voi cãi ºi Eu de cele ce am grãit cã am sã le fac lor. La sfârºit voi grãi asupra neamurilor ca sã le zidesc; iar dacã vor pãcãtui, Mã voi cãi ºi Eu de cele ce am grãit cã am sã le fac lor (Ieremia 18, 7-10).

c. Timpul ºi modul ºederii lui Noe în arcã ªi a fost dupã ºapte zile, ºi apa potopului a fost pe pãmânt, în anul al ºasesutelea din viaþa lui Noe, în luna a doua, în ziua douãzeci ºi ºaptea a lunii. Iatã cât de precisã e Scriptura. Nu ne-a

spus numai anul în care a venit potopul, ci ne-a fãcut cunoscutã ºi luna ºi ziua. ªi a fost ploaie pe pãmânt patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi. Dacã Dumnezeu voia ºi poruncea, putea într-o clipitã acoperi pãmântul cu apã. Dar a dus potopul în patruzeci de zile. Oamenii vedeau cu ochii lor pieirea treptatã a semenilor ºi a fãpturilor. ªi i-a ferit Dumnezeu de moarte nãprasnicã nu din cruzime, ci pentru a le da prilejul ca mãcar în condiþiile unei morþi treptate sã aºeze un dram de cãinþã ºi rugãciune cu vaiet. Iar Noe cu ai lui, la porunca Stãpânului s-au urcat în corabie. ªi a încuiat Dumnezeu corabia pe dinafarã. Spusa cã a încuiat pe dinafarã ne aratã lucrarea proniei care-l poartã pe drept în deplinã siguranþã. La ferecat acolo Dumnezeu neîngãduindu-i sã vadã nici furia apelor, nici prãpãdul întregii omeniri. Tot aºa se va face poate ºi cu cei din rai care nu vor avea ºtiinþã ºi nu se vor tulbura de chinurile celor din iad, câtã vreme raiul, aidoma arcei, va fi închis de Dumnezeu pe dinafarã, cãci acoperiþi în El trãim ºi ne miºcãm ºi suntem (Faptele Apostolilor 17, 28). Mulþi au pierdut din vedere acest adaos extraordinar al Scripturii cã Dumnezeu a încuiat pe dinafarã arca, ºi neînþelegând cã în El toate sunt cu putinþã, chiar ºi cele ce la oameni par cu neputinþã; ºi de aceea au început sã se îndoiascã ºi sã tãgãduiascã funcþionalitatea arcei lui Noe, punându-ºi fel de fel de întrebãri: cum a putut trãi Noe în duhoarea arcei atâtea zile, cum au rezistat animalele ºi nu s-a fãcut sfâºiere mare între ele, cum l-au cruþat pe Noe, cum au încãput toate acolo? Rãspunsul îl dã Sfântul Ioan: Când lucreazã Dumnezeu ceva, nu încerca sã cercetezi cu mintea omeneascã cele sãvârºite dupã mintea dumnezeiascã. Cu ajutorul celui de sus au fost cu putinþã toate cele cu privire la arcã ºi petrecerea într-însa. Acolo virtutea lui Noe a reamintit fãpturilor vechea stãpânire ºi putere pe car o avea Adam asupra lumii! Animalele se supun acum lui Noe, îºi uitã sãlbãticia, prefãcând-o în blândeþe. Iar corabia nu avea cârmã, ºi nu s-a zdrobit, câtã vreme Cârmaciul era afarã, nu înãuntru: Însuºi Proniatorul. ªi a fost Noe în arcã, dupã cum a fost Daniel în groapa cu lei. ªi se simþea în închisoarea aceea groaznicã aºa cum ne simþim noi în livezi ºi în grãdini cu pomi. Cãci porunca Stãpânului a fãcut sã i se parã uºoare cele grele. Înghesuiala, lipsa de aer curat, prelungirea ºederii sub încuiere vreme de un an, groaza prãpãdului de afarã, interminabila aºteptare a retragerii apelor, puþinãtatea hranei, lipsa apei, toate i se pãreau uºoare prin credinþa ce o avea în Dumnezeu. Cugetarea la rostul acelor suferinþe îi întãreau atât de mult voinþa ºi rãbdarea, înþelegând cu mult înainte adevãrul cã necazul trecãtor de aici, ne aduce slava veºnicã mai presus de mãsurã (II Corinteni 4, 17)... Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Moliftelnicul tâlcuit

Rugãciune la gustarea strugurilor Strugurii constituie un remarcabil izvor de sãnãtate. Odinioarã se recurgea la cura de struguri pentru a scãpa de numeroase boli. Strugurii sunt 73% apã ºi 23% zaharuri de tip monozaharide, celulozã, pectinã, acid tartric liber, materii minerale... Pe lângã acestea restul 3%, strugurii, conþin vitamine din complexul B, vitaminele C, A, PP ºi K, dar ºi sãruri minerale de potasiu, fosfor, magneziu, fier, calciu, siliciu. Acestea toate au un efect diuretic ºi sunt benefice pentru tratamentul unor boli precum reumatismul, gutã, boli de piele, ajutând cu succes în vindecarea a numeroase boli cum sunt astmã, litiazã, tuse, probleme oftalmologice sau dermatoze. În ziua de 6 august, aºa cum se ºtie, la finalul Sfintei Liturghii, mai exact la rugãciunea amvonului, se citeºte ºi rugãciunea la gustarea strugurilor. Sã vedem care este explicaþia faptului cã la acest praznic a fost rânduitã aceastã rugãciune. „Aºa cum este cunoscut, doi dintre martorii Schimbãrii la Faþã de pe Muntele Taborului, Moise ºi Ilie, vorbeau cu Mântuitorul despre sfârºitul Lui, pe care avea sã-l împlineascã în Ierusalim (Luca 9, 9). Despre ceilalþi trei martori, Apostolii Petru, Iacov ºi Ioan, Sfânta Scripturã ne spune cã au auzit cele ce se vorbeau, iar cântãrile praznicului, cum este ºi condacul sãrbãtorii, ne încredinþeazã cã au fost

Colegiul de redacþie FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

2

învredniciþi de Mântuitorul sã participe la eveniment, pentru a înþelege patima Sa cea de bunãvoie ºi a fi întãriþi puþin mai târziu, când aveau sã propovãduiascã lumii Evanghelia Împãrãþiei. Plecând de la aceste mãrturii, credem cã putem gãsi o explicaþie plauzibilã existenþei acestei rânduieli (pr.dr. Silviu Tudose). Deci, spre sfârºitul Sfintei Liturghii, dupã Rugãciunea amvonului, se binecuvânteazã „aceastã roadã nouã a viþei care, prin buna întocmire a vãzduhului, prin picãturile de ploaie ºi prin liniºtirea vremii“ este adusã „în acest ceas al coacerii“. Este adevãrat cã, aºa cum prevede Mineiul pe august, „unde nu se aflã struguri, în locul acestora se pun înainte faguri de miere, mere ºi pere, care asemenea, binecuvântându-se, se împart la masã“. Însã, rugãciunea este scrisã în special pentru struguri, din care, de altfel, tot potrivit Mineiului, este interzisã gustarea

Editor: Preot Daniel Gligore - consilier cultural Redactor ºef: Pr. Prof. Cornel Dragoº Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan

pânã în aceastã zi, cei care încalcã rânduiala primind „rânduiala certãrii pentru neascultare“, neavând voie sã guste din ei pânã la sfârºitul lunii. Cu siguranþã cã prima explicaþie a existenþei acestei rânduieli este legatã de obiceiul oamenilor de a-i aduce lui Dumnezeu roadele pârguite, spre a fi binecuvântate, ca semn de mulþumire pentru pronia ce a fãcut posibilã coacerea lor. În cazul strugurilor de la Schimbarea la Faþã, este posibil ca explicaþia sã fie legatã ºi de una dintre semnificaþiile acestui praznic, aceea de prefigurare a Patimii ºi Învierii ce aveau sã se petreacã peste puþinã vreme. Iar Patima nu poate fi despãrþitã de rodul viþei, care devine, prin puterea Sfântului Duh, Însuºi Scump Sângele Domnului. Rânduiala de care vorbim, a negustãrii pânã pe 6 august din rodul viþei, impune parcã un respect mai mare faþã de acest fruct pe care, prin truda omului ºi cu bunãvoinþa lui Dumnezeu, îl aducem la bisericã, aºa cum spune rugãciunea de binecuvântare, „ca dar, spre curãþirea pãcatelor, prin dumnezeiescul ºi Sfântul Trup ºi Sânge al Hristosului Tãu“. Pr. Florin IORDACHE

Redacþia: preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie), preot Florin Iordache, diacon prof. Gabriel Firuþã, asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori: Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº, Raluca Nicula, Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ISSN: 1583-2643


Argeºul Ortodox

2010 – ANUL OMAGIAL AL AUTOCEFALIEI BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

AUTOCEFALIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Cuvântul autocefalia (Pr. Prof. dr. Florin ªerbãnescu, Drumul Bisericii Ortodoxe româneºti, pânã la autocefalie, în Lumina de Duminicã, Anul VI-Seria Naþionalã, nr. 1, din 10 ianuarie 2010) (gr. autos-prin sine; kefali-cap) desemneazã în viaþa Bisericii independenþa unei unitãþi bisericeºti constituitã la nivel sinodal în cadrul Ortodoxiei ecumenice, faþã de o altã unitate bisericeascã, de acelaºi nivel organizatoric, independenþã înþeleasã în plan jurisdicþional, administrativ, ºi nu în planul învãþãturii de credinþã, unde se pãstreazã în mod firesc ºi ferm o unitate între toate Bisericile Ortodoxe surori. Cunoscând istoria politico-religioasã a poporului nostru, ne putem pune întrebarea de când începe procesul de afirmare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române? Rãspunsul vine de la cercetarea amãnunþitã a evenimentelor istorico-bisericeºti, care au avut loc la noi încã din primele veacuri creºtine. În acest sens, suntem nevoiþi sã facem o incursiune în timp ºi sã expunem cronologic evenimentele importante care, în cele din urmã, au reuºit sã pecetluiascã, odatã pentru totdeauna, autonomia Bisericii noastre. În spaþiul carpato-danubiano-pontic, unde creºtinismul s-a aºezat statornic încã din primele veacuri creºtine, s-au constituit primele forme de organizare bisericeascã, în special în zona Dunãrii de Jos, ele culminând cu momentul organizãrii Bisericii din Scythia Minor (Dacia Ponticã-Dobrogea), ajunsã la nivel de mitropolie, cu Arhiepiscopia Tomisului în fruntea acestei organizaþii, ºi care avea un anume fel de autonomie în cadrul Bisericii Ortodoxe. Dupã un mileniu cu grele încercãri politice, dar ºi religioase, mai precis în secolul al XIV-lea, putem evoca momentul întemeierii statelor feudale româneºti, când organizarea bisericeascã a venit sã consfinþeascã independenþa statalã, prin organizarea Mitropoliilor în Þara Româneascã ºi Moldova. Prin cãderea Imperiului bizantin (marþi, 29 mai 1453), Þãrile Române deveneau principalele bastioane de apãrare a creºtinãtãþii. În istorie, noi, românii, am avut ºansa, ca prin credinþa noastrã, sã fim ocrotiþi de Dumnezeu în faþa marilor puteri politice, care puteau oricând sã distrugã neamul românesc. În secolele urmãtoare, în vreme ce þinuturile sud-dunãrene erau administrate direct de turci sub formã de paºalâcuri, la nord de Dunãre, Þãrile Române au avut continuitate ca viaþã de stat. În acest context, în condiþiile în care patriarhatele din Rãsãritul ortodox, inclusiv Patriarhia Ecumenicã, aveau mari dificultãþi în cadrul stãpânirii otomane, Ortodoxia româneascã a devenit o mare sprijinitoare a Bisericii lui Hristos, din toate þãrile rãsãritene. Acestã amplã susþinere de cãtre Biserica noastrã a întregii Ortodoxii, reprezintã expresia însãºi a autocefaliei, deoarece, un asemenea sprijin consistent nu putea sã vinã din partea unei Biserici fãrã capacitatea de exprimare proprie. De asemenea, autocefalia româneascã poate fi argumentatã ºi prin faptul cã ierarhii, începând chiar cu mitropoliþii, erau aleºi în þarã ºi apoi se anunþa Patriarhia Ecumenicã, doar pentru confirmare. Un alt semn al autocefaliei timpurii a fost organizarea de eparhii, proces în care s-a þinut cont de necesitãþile locului. Aºa au luat fiinþã mai multe Episcopii, ºi anume: Episcopiile de Râmnic ºi de Buzãu (1502-1503 în cadrul Soborului de la Târgoviºte, condus de patriarhul Nifon, canonizat la 16 august 1517 la Curtea de Argeº), Episcopia Argeºului (1793-1949; 1990-2009; Arhiepiscopie 2009), care a avut 25 de ierarhi, dintre care amintim: primul- Iosif Sevastias (1793-1820), ultimul- Iosif Gafton (1944-1949); primul episcop dupã 1990, dar ºi primul arhiepiscop dupã 2009, este ÎPS Calinic ºi Episcopia Huºilor (1598). Un alt fapt semnificativ a fost cã, spre deosebire de teritoriile de la sud de Dunãre, unde turcii nu acceptau construirea de biserici cu turlã, ele trebuind sã fie joase, ba chiar uºor îngropate, pentru a nu concura cu geamiile musulmane, la noi, tot timpul, bisericile au fost construite cu turlã ºi nu doar biserici mici, ci ºi unele de mari dimensiuni pentru vremea aceea, ca de pildã: Biserica Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeº, mare ºi spaþioasã pentru mijlocul secolului al XIV-lea, Biserica Mãnãstirii Argeºului ºi Biserica Mãnãstirii Dealu din Târgoviºte, ambele ridicate de cãtre Sfãntul Voievod Neagoe Basarab, la începutul secolului al XVI-lea (1512-1517) (Radu ªtefan Vergatti, Neagoe Basarab. Viaþa, domnia, opera, Curtea de Argeº, 2009, pag. 140-155; Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Curtea de Argeº, 2009, pag.8) ºi Biserica Mãnãstirii Neamþ, ctitoritã în anul 1497 de cãtre Sfântul Voievod ªtefan cel Mare (1457-1504). De fapt, aceste somptuoase edificii bisericeºti conþin elemente de autonomie în arhitectura ecleziasticã româneascã. În Þãrile Române au apãrut o arhitecturã ºi o artã sacrã cu trãsãturi specifice, care s-au inspirat în primele veacuri medievale din anumite orizonturi culturale, fie din mediul constantinopolitan, fie din cel sârbesc. Mai târziu, pe timpul lui Vasile Lupu (1632-1653), au fost ºi alte influenþe, stilul armeanogeorgian sau chiar barocul, care printr-un fericit proces de asimilare (ÎPS Calinic, Sfântul Voievod ªtefan cel Mare între Cer ºi genune, Cluj-

Napoca, 2004, pag. 118) au creat o sintezã specific româneascã, unde elementul tradiþional prevaleazã. Aºadar, formele de exprimare ale artei ecleziastice româneºti sunt stilul gotic în Moldova, stilul epocii clasice moldoveneºti, unde elementele strãine asimilate sunt de provenienþã goticã (Ibidem, pag. 117), ºi stilul brâncovenesc în Þara Româneascã, unde barocul joacã rolul goticului de dinainte. Aici se creeazã sinteza extraordinarã a artei brâncoveneºti, devenitã mai târziu, spre sfârºitul secolului al XIX-lea, stilul neo-românesc. Acestea sunt elementele care scot în evidenþã personalitatea distinctã a Ortodoxiei româneºti, autonomia de care vorbim. Un alt element al autocefaliei este tipãrirea cãrþilor de cult, care nu erau destinate doar uzului intern, ci ele serveau ºi credincioºilor din afara þãrii, mai ales celor de limbã slavã ºi greacã. În acest sens, mãnãstirile româneºti au jucat un rol important în evoluþia ºi dezvoltarea culturii româneºti, considerate pe drept puternice focare de culturã (Ioan Bogdan, Scrieri alese, Bucureºti, 1968, p. 391; Vezi ºi ÎPS Calinic, op. cit., pag. 138), deoarece pe lângã ele funcþionau tipografii renumite la acea vreme. Aici pot fi amintite în primul rând ctitoriile Sfântului Voievod Neagoe Basarab, un mare închinãtor în faþa slovei scrise, tipãriturile sale având o circulaþie destul de largã în lumea ortodoxã. Radu ªtefan Vergatti, op. cit., pag. 151-155; Mãnãstirea Cetãþuia de lângã Iaºi, unde a funcþionat o tipografie, de sub teascurile cãreia au ieºit cãrþi în limba greacã, pentru credincioºii greci aflaþi sub dominaþie turceascã; Mãnãstirea Antim din Bucureºti, unde mitropolitul Antim Ivireanul tipãrea cãrþi în limba greacã, arabã ºi georgianã, trimiþând pânã ºi tipografii în Antiohia ºi Georgia; Mãnãstirea Dealu, Mãnãstirea Govora, Mãnãstirea Negru-Vodã ºi altele. De asemenea, ca element autocefalic, putem considera ºi momentele în care la noi s-au discutat probleme importante, privind învãþãtura de credinþã ortodoxã, ca de pildã Sinodul de la Iaºi din 1642, când a fost studiatã ºi comentatã Mãrturisirea de credinþã a mitropolitului Petru Movilã, adoptatã apoi în întreg Rãsãritul ortodox. În acest ºir de evenimente istorico-bisericeºti putem încadra ºi faptul cã Ortodoxia a fost sprijinitã de Þãrile Române ºi pe plan economic. Timp de mai multe secole, începând de la primii Basarabi ºi pânã în secolul al XIX-lea, voievozii ºi domnii români au sprijinit financiar aºezãmintele religioase de la Locurile Sfinte, fiind închinate în acest sens multe mãnãstiri de la noi. Ca urmare a acestor gesturi de ajutorare, domnul moldovean Vasile Lupu a primit moaºtele Sfintei Cuvioase Parascheva. Tot ca dovadã a recunoaºterii instituþiei bisericeºti româneºti este ºi faptul cã mitropolitul Varlaam al Moldovei a fost chiar unul dintre candidaþii la scaunul de patriarh ecumenic. Iar în anul 1643 patriarhul Ierusalimului, Teofan, aflat în vizitã prin pãrþile noastre, împreunã cu alþi ierarhi din þarã, au sfinþit Sfântul ºi Marele Mir, acesta fiind un moment deosebit de semnificativ pentru ceea ce însemna Biserica Ortodoxã Românã la acea vreme. O altã lucrare sfântã care dovedeºte autonomia Bisericii noastre este canonizarea sfinþilor. Aici avem mai multe exemple: Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 decembrie); Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, canonizarea sa fiind consfinþitã la Curtea de Argeº prin aducerea moaºtelor sale de la Muntele Athos de cãtre Sfântul Voievod Neagoe Basarab, la 26 septembrie 1515; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie). De asemenea, se cuvine o cinstire deosebitã ºi pentru sfinþii ale cãror moaºte au fost aduse pe teritoriul þãrii noastre, unele dintre ele rãmânând aici, pentru care creºtinii noºtri au fãcut un adevarat cult, ºi anume: Sfânta Cuvioasã Parascheva (14 octombrie), Sfânta Muceniþã Filofteia (7 decembrie), Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie), adus în anul 1774 în catedrala mitropolitanã din Bucureºti ºi Sfântul Grigorie Decapolitul (20 noiembrie), care din Evul Mediu are moaºtele la Mãnãstirea Bistriþa. Toate aceste elemente constitutive ale cultului nostru vorbesc despre o viaþã bisericeascã foarte bine organizatã, despre o trãire neabãtutã întru învãþãtura ortodoxã ºi despre o comuniune frãþeascã permanentã cu celelalte Biserici Ortodoxe. Unirea Principatelor Române a deschis un nou orizont organizãrii bisericeºti, fiind premisa ºi creând totodatã cadrul prielnic aspiraþiei spre un plan superior. Realizarea acestui deziderat naþional aducea, în

chip imperios, reorganizarea Bisericii, care avea douã mitropolii în cele douã þãri ºi care trebuiau aduse împreunã într-o structurã unitarã în cadrul noului stat. Însã, domnitorul Alexandru Ioan Cuza ºi guvernele care au urmat dupã anul 1859, nu au gãsit rãgazul aplecãrii asupra unificãrii structurii organizatorice bisericeºti, ei orientându-se mai mult spre unificarea administrativã ºi recunoaºterea internaþionalã a noului stat, deloc neglijabilã pentru viitorul þãrii noastre. Dar, odatã cu aprobarea Legii Secularizãrii averilor mãnãstireºti, acestã problemã a unificãrii sinodale ºi a autocefaliei devenise o chestiune la ordinea zilei, care se aºtepta a fi rezolvatã. Astfel, la începutul anului 1864, s-a elaborat un proiect de lege, privind unirea ºi organizarea bisericeascã, fiind înºtiinþatã de acestã iniþiativã ºi Patriarhia Ecumenicã. Însã, având în vedere faptul cã în 1863 fusese luatã mãsura secularizãrii averilor mãnãstireºti, acest proiect a devenit un alt punct sensibil pentru patriarhul ecumenic, care imediat a adoptat o poziþie destul de rigidã faþã de acest deziderat, având în vedere întenþia de a-ºi menþine în continuare controlul asupra Bisericii noastre. Dar, cu toatã opoziþia Constantinopolului, la 3 decembrie 1864, acest proiect de lege a fost adoptat sub titulatura de Decretul Organic nr. 1703, pentru înfiinþarea unei autoritãþi sinodale centrale, fiind promulgat de domnitor la 6 decembrie 1864. În acest decret erau inserate urmãtoarele prevederi fundamentale: · art. 1: Biserica Ortodoxã Românã este ºi rãmâne independentã de orice autoritate bisericeascã strãinã în ceea ce priveºte organizarea ºi disciplina; · art. 2: Sinodul General al Bisericii Române pãstrezã unitatea dogmaticã a sfintei credinþe ortodoxe cu Marea Bisericã de Rãsãrit prin coînþelegere cu Biserica Ecumenicã a Constantinopolului. Aceste idei principale au stat la temelia autocefaliei, aºa cum a fost ea consfinþitã în anul 1885, dar pe care o vedem deja pusã în proiect ºi adoptatã în lege încã din 1864. Decretul Organic din 1864, supranumit Legea Sinodalã, este temeiul pe care s-a constituit un Sinod Unit al Bisericilor din Moldova ºi Þara Româneascã ºi care a creat condiþiile ca, în fruntea Bisericii, încã din vremea lui Cuza, sã fie aºezat un mitropolit primat. Din acel moment, Mitropolitul Þãrii Româneºti, Nifon (1850-1875), a devenit Mitropolit Primat, titlu obþinut prin Ordonanþa Domneascã din ianuarie 1865. Însã, aceste iniþiative bisericeºti au fost aduse la cunoºtinþã forurilor superioare de la Constantinopol, dar n-au fost pe placul Patriarhiei Ecumenice, rãspunzând nefavorabil la scrisoarea autoritãþii noastre bisericeºti, intensificând, într-o oarecare mãsurã, rãceala în relaþiile interbisericeºti. Din nefericire pentru noi, nu s-au mai putut continua demersurile pe aceastã linie, deoarece, la 11 februarie 1866, a avut loc abdicarea lui Cuza. În locul lui a fost adus Carol I, mai întâi ca domnitor, pânã în anul 1881, când la 10 mai acelaºi an România s-a proclamat Regat. Dobândirea Independenþei de stat avea sã atragã ��i independenþa bisericeascã. Astfel, în ziua de 25 martie 1882, Biserica noastrã a sãvârºit un act foarte important, ºi anume Sfinþirea Sfântului ºi Marelui Mir. Faptul acesta a condus la al doilea moment de încordare a relatiilor cu Patriarhia Ecumenicã, trimiþând scrisoare mitropilitului primat Calinic Miclescu, prin care îi reproºa acest gest, ca fiind o îndepãrtare de la canoane. Din toamna anului 1884, când în fruntea Patriarhiei Ecumenice a venit patriarhul Ioachim al IV-lea, s-a pus din nou problema autocefaliei româneºti, contactându-se repetat noul patriarh. Aºa se explicã faptul cã, în februarie 1885, Sinodul nostru a elaborat principalele doleanþe, pe care le avea Biserica Românã, pentru exprimarea autocefaliei sale întro formã stabilã, care sã obþinã ºi confirmarea Patriarhiei Ecumenice. Imediat, dupã acest pas fãcut de ierarhii noºtri, la 20 aprilie, Sfântul Sinod a trimis Scrisoarea oficialã de recunoaºtere a autocefaliei româneºti. Atunci, Patriarhul Ecumenic a convocat un nou Sinod la 25 aprilie 1885, în timpul cãruia s-au întocmit trei documente fundamentale: · Tomosul de recunoaºtere a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române; · Scrisoarea adresatã Mitropolitului Primat Calinic Miclescu; · Scrisoarea adresatã Primului Ministru D. A. Sturza. La 1 mai 1885, în plenul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost anunþatã oficial recunoaºterea Autocefaliei de cãtre Patriarhia Ecumenicã, fiind elaboratã ºi o scrisoare de mulþumire din partea poporului român. Credem (Cred) cã a meritat sã parcurgem aceastã cale îndelungatã ºi impresionantã totodatã, pe care Biserica Ortodoxã Românã a parcurs-o veacuri de-a rândul ºi la capãtul cãreia a avut satisfacþia consfinþirii definitive a Statutului de Bisericã Autocefalã, nouã rãmânându-ne decât sã aniversãm astãzi 125 de ani de când a avut loc marele eveniment de bravurã al înaintaºilor noºtri. Pr. Dr. Marcel POPA, Parohia Mihãeºti

3


Argeºul Ortodox

Liturgicã

Se poate face împãrtãºirea credincioºilor cu miride de pe Sfântul Disc?

Existã situaþii în care unii preoþi, din neºtiinþã sau din grabã, oferã spre împãrtãºire credincioºilor miridele pe care le-au pus în Sfântul Potir. Este corectã sau nu aceastã practicã?

Glasul liturgiºtilor canonici Simeon al Tesalonicului învaþã clar cã (miridele n.n.) nu se schimbã în „Trupul Stãpânului”. Se schimbã numai Agneþul, care este ºi singura pâine care dintru început se aducea la Proscomidie, acea „singurã pâine” pe care o „rupem” deoarece „o [singurã] pâine, un trup suntem noi, cei mulþi; fiindcã toþi dintr-aceeaºi pâine ne împãrtãºim”, dupã apostolul Pavel (I Cor. 10, 16-17). Cu aceastã învãþãturã a lui Simeon, care rezumã credinþa despre acest lucru al Bisericii Ortodoxe, sunt în acord ºi scriitorii mai noi, cum ar fi Teofil Kampanias în Tameion Ortodoxias (cap. VII), Sfântul Nicodim Aghioritul în Pidalion, la nota de la canonul 28 al Sinodului al VI-lea ecumenic ºi alþi scriitori de colecþii canonico-liturgice.

Neclaritãþi în unele comentarii liturgice Oarecum neclare sunt cele spuse în comentariul bizantin la Sfânta Liturghie Istorie bisericeascã ºi vedere misticã, pus îndeobºte sub numele lui Gherman I, patriarhul Constantinopolului (715-730). Acesta nu vorbeºte deschis despre miride, însã se pare cã subînþelege cã pe disc, afarã de Agneþ, existã ºi alte pãrticele din prescuri. Aceastã dovadã ar fi cea mai veche mãrturie despre scoaterea miridelor, dacã nu ar fi fost atât de instabilã tradiþia acestui text ºi dacã nu ar fi existat dubii legate de paternitatea sa ºi, de asemenea, dacã s-ar fi putut stabili ce anume din text aparþine lui Gherman ºi ce nu. Însã, oricum ar sta lucrurile, Gherman numeºte aceste miride „pãrþi ºi mãdulare ale Trupului” lui Hristos ºi susþine cã Agneþul transferã sfinþenia ºi asupra lor, cu siguranþã prin atingerea de ele. Ce fel de sfinþire, însã, una ca aceea pe care o înþelege Simeon sau o sfinþire totalã, care le transformã în Trupul lui Hristos? Pasajul lui Gherman îl vom vedea în întregime puþin mai jos. De asemenea, Cabasila nu este atât de clar sau cel puþin nu pare sã facã o distincþie clarã între Amnos ºi miride: „întrucât

toatã aducerea darurilor se sãvârºeºte întru pomenirea Domnului ºi în tot cursul ei se petrece moartea Lui” (cap. 10).

Sfinþenia miridelor la apuseni Mãrturiile neclare de mai sus nu ar fi avut importanþã, deoarece în subiectul acesta învãþãtura Bisericii Ortodoxe este unanimã ºi clarã, cel puþin de la Simeon încolo, dacã bisericile unite cu Roma de rit grec nu ar fi avut o poziþie diferitã pe aceastã temã. Teologii, sinoadele ºi papa Benedict al XIV-lea au stabilit cã întreg conþinutul discului, Agneþ ºi miride, se transubstanþiazã în timpul sfinþirii în Trupul lui Hristos. Poate pãrea oarecum scolasticã preocuparea cu întrebarea dacã miridele se sfinþesc sau nu. Rezolvarea problemei acesteia, însã, are directe urmãri liturgice practice.

De ce preotul nu se împãrtãºeºte din mirida sa, ci din Agneþ? Foarte simplu, deoarece mirida sa nu se schimbã în Trupul lui Hristos; ºi nu numai aceasta, dar ºi credincioºii se împãrtãºesc neapãrat din Agneþ, nu din miridele lor sau din miridele sfinþilor. Exact acest lucru îl spune Simeon: „Trebuie sã se ºtie cã la cuminecarea cu înfricoºãtoarele Taine, preotul sã nu ia din miride, ci din Trupul Stãpânului sã îi cuminece pe cei ce vin la el, chiar dacã toate s-au fãcut una prin unirea cu PreaSfântul Sânge ºi de se va cumineca cineva cu miride se împãrtãºeºte cu Sângele cel stãpânesc; însã, de vreme ce trebuie ca tot credinciosul sã se cuminece din Trupul ºi din Sângele lui Hristos, preotul sã ia cu linguriþa din Dumnezeiescul Trup” (Dialog, cap. 94) ªi Teofil Kampanias îndreaptã atenþia preotului cãtre acest lucru: „Însã trebuie ca preotul sã ia aminte sã nu-i împãrtãºeascã pe credincioºi din aceste miride, ci din Trupul lui Hristos, pentru cã mult va pãcãtui ºi aproape cade în idololatrie” (Tameion Orthodoxias, cap. XVII). ªi mitropolitul Filadelfiei Gavriil Sever într-o lucrare specialã Despre miride formuleazã exact aceeaºi învãþãturã: „Deci trebuie ºtiut cã niciuna din miridele scoase, chiar dacã se unesc cu Trupul

Domnului ºi cu Sângele, nu se transformã în Trupul ºi Sângele lui Hristos. Fiindcã numai pâinea ºi vinul, scoase întru pomenirea Patimii Domnului ºi a Învierii Sale, acesta numai se transsubstanþiazã ºi se transformã; iar miridele devin pãrtaºe de sfinþire numai prin participare. De aceea sã ia aminte preotul ca nu în loc de Trupul Domnului sã dea celor ce se împãrtãºesc vreo mirida. Cãci, dupã cum sufletele sfinþilor sunt în jurul luminii Dumnezeirii, dar nu devin ele dumnezeu cu firea, ci [se îndumnezeiesc] prin participare, tot aºa ºi miridele, chiar dacã se unesc cu Trupul ºi Sângele Domnului” (Enhiridion, Veneþia 1776, p. 24). Aceleaºi lucruri le spune ºi Sfântul Nicodim în nota de la canonul amintit de la Sinodul VI Ecumenic, precum ºi celelalte colecþii canonico-liturgice.

Consideraþii practice Pentru evitarea împãrtãºirii cu miride în locul Sfântului Trup în situaþiile în care oamenii vin foarte mulþi la Sfânta Împãrtãºanie, miridele nu se pun în Sfântul Potir, dupã cum se ºtie, dupã împãrtãºirea preotului, ci dupã împãrtãºirea poporului. Teoria uniþilor amintitã mai sus, cã miridele se transsubstanþiazã în Trupul lui Hristos, a urmãrit cu siguranþã sã ocoleascã aceastã greutate. De altfel, renunþarea la linguriþã ºi împãrtãºirea din mâna preotului, care lua cutiuþa cu Sfântul Agneþ, afunda Agneþul în potir ºi îl punea în gura celui care se împãrtãºea, cerea pregãtirea unor cutiuþe speciale la Proscomidie, dupã chipul micilor ostii ale latinilor, ºi de aceea ar trebui ca tot conþinutul discului sã se sfinþeascã deplin (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 76-88). G.F.

Klaus Kenneth- un apologet contemporan

Marile religii ale lumii vãzute prin ochii creºtinismului În peisajul apologeticii actuale, lucrarea lui Klaus Kenneth intitulatã în mod sugestiv „Zei, idoli, guru” (Ed. Agnos, Sibiu, 2010) ocupã un loc important. ªi asta pentru cã autorul a parcurs mii de kilometri în dorinþa de a contacta ºi alte forme de spiritualitate, pentru a-ºi defini mai clar propria identitate religioasã. Lucrul acesta nu a fost uºor, odatã ce a trebuit de multe ori sã se confrunte cu forþele întunecate, provenite din experimentarea unor practici periculoase, cum ar fi ºi mult mediatizata MT (Meditaþia Transcedentalã). Fiind interesat de practicile tentante propuse de gurul Maharishi Mahesh Yogi (n. 1911), Klaus Kenneth a receptat cu rezervã promisiunile legate de mântuire, libertate, îndumnezeire ale acestuia. Baza acestui „studiu” o constituia oferta sincretistã predicatã în America de gurul Swami Vivekananda, care arãta cã toate drumurile (religiile) duc la acelaºi Dumnezeu! Consunând cu învãþãtura maestrului, Guru Maharishi, arãta cã viaþa se comparã cu o roatã, unde fiecare spiþã duce spre interior, unde este liniºte, pace ºi nemiºcare. În consecinþã, calea

4

era clarã, rezumatã de îndemnul „Încearcã ºi vezi dacã funcþioneazã”. Prin asta se încerca despãrþirea (transcenderea) stãrii obiºnuite de conºtiinþã, cãtre cea superioarã, pentru a realiza contopirea cu Brahman care este Universul, Cosmosul... Maharishi sublinia în acest sens cã nu este vorba de o religie, ci de simple tehnici de accesare a Absolutului. Dupã un scurt curs de iniþiere, s-a trecut la comunicarea mantrei nereste pentru ca aceasta sã fie recitatã de mai multe ori pe zi în timpul exerciþiilor, cuplate cu tehnici respiratorii, de relaxare, concentrare, dedublare etc. Autorul nu a fost de acord cu divinizarea guru-lui sãu, în faþa cãruia a trebuit totuºi sã îngenuncheze, spre a-i aduce ofrande. Dupã ce a pus în practicã toate indicaþiile date, Kenneth mãrturiseºte cã: „ceea ce mi s-a întâmplat mie dupã ce am practicat vreme îndelungatã MT... a fost aceasta: sufletul ºi trupul meu au devenit cu adevãrat teatrul de operaþii al tuturor puterilor vãzduhului (Efeseni 6, 12). Acestea, însã, sunt puteri al cãror izvor ºi al cãror

început eu nici nu-l cunoºteam, nici nu-l puteam controla- predasem controlul unor puteri ºi energii necunoscute mie, care sunt numite de cãtre Sfânta Scripturã demoni (op. cit. pag. 49). Iatã deci cã aceste tehnici nu sunt separate de religie, ci au o legãturã puternicã cu spiritele întunericului! Subliniind caracterul distrugãtor al acestor energii, autorul ne dã cel mai bun exemplu de studiu de caz apologetic aplicat. Întrega lucrare este un foarte bun studiu în acest sens, care prezintã în mod succint ºi demonstrativ hinduismul, islamul, yoga, practicile zen, analiza postmodernismului, practicile drogurilor sud-americane, toate acestea puse sub lupa discernãmântului gândirii ortodoxe obiective ºi lipsite de „mânie ºi pãrtinire”. Este o lucrare folositoare atât în ºcoli cât ºi pentru credincioºii doritori în a-ºi clarifica probleme de credinþã ºi cunoaºtere care apar în mod inerent pe drumul desãvârºirii. Prof. Alexandru BRICHIUª


Argeºul Ortodox

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii Experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LXVIII)

FAMILIA „biserica din casã”

„Cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste, apropiaþi-vã!“ Douã femei din Evanghelie ne dau mult curaj, multã nãdejde ºi îndrãznealã. Una, este femeia cu scurgere de sânge, care s-a atins de veºmintele lui Hristos ºi îndatã s-a vindecat boala ei, care dura de mulþi ani. Femeia aceea a devenit Sfânta Veronica. Cealaltã este femeia cea pãcãtoasã care a spãlat cu lacrimi picioarele lui Hristos ºi le-a sãrutat, le-a uns cu mir ºi le-a ºters cu pãrul capului ei. Aceste femei nu numai cã n-au fost osândite, dar au primit ºi bogãþia harului dumnezeiesc, al iertãrii pãcatelor ºi al vindecãrii. Iubirea ºi mila lui Dumnezeu, ca ºi îndurãrile Lui, sunt un ocean nemãrginit. Dacã noi suntem slabi, Acela este atotputernic ºi poate sã ne ierte ºi sã ne iubeascã, pentru cã El este Iubire. Dacã nu ne împãrtãºim din voinþa noastrã, încãlcãm porunca lui Dumnezeu care zice: Luaþi, mâncaþi..., Beþi dintru acesta toþi..., „cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã ºi în Mine rãmâne ºi Eu în el”. Dacã, însã, vrem sã ne împãrtãºim, ne prinde frica din cauza pãcãtoºeniei ºi necurãþiei noastre, deoarece: „Cãmara Ta, Mântuitorule, o vãd împodobitã ºi îmbrãcãminte nu am, ca sã intru într-însa. Lumineazã-mi haina sufletului meu, Dãtãtorule de luminã, ºi mã mântuieºte”. Deci teama dumnezeiascã, dorul ºi dorinþa dulce, trebuie sã însoþeascã sufletele acelora care voiesc sã se împãrtãºeascã cu Preacuratele Taine. Dupã ce episcopul, preoþii ºi diaconii s-au împãrtãºit în Sfântul Altar, preotul slujitor sau diaconul pune pãrticelele rãmase în Sfântul Potir, în timp ce rosteºte: Învierea lui Hristos vãzând...; Lumineazã-te, lumineazã-te, noule Ierusalime...; O, Pastile cele mari ºi preasfinþite, Hristoase...; Spalã, Doamne, pãcatele celor ce s-au pomenit aici.... Aceasta înseamnã cã fiecare Sfântã Liturghie este ºi o mãrturisire a Învierii. Prin Sfânta Împãrtãºanie simþim învierea strãbãtând întreaga noastrã fiinþã, pe Hristos luminat ºi strãlucitor, scãldat în razele nestricãcioase ale dumnezeirii. Sfânta Împãrtãºanie este „Paºte”, adicã trecerea de la moarte la Viaþã, de la robie la libertate cãtre mântuire, cãtre Învierea lui Hristos. Am mai spus cã Liturghia este mãrturisirea Învierii, Învierea însãºi a lui Hristos, iar Euharistia este învierea noastrã personalã. Participând la aceastã Tainã zburãm, dobândim aripi îngereºti, devenim purtãtori de Hristos, purtãtori de Dumnezeu ºi purtãtori de Duh. Înainte ca preotul sã iasã cu Sfântul Potir, deschide Sfintele Uºi, iar cei care stau în strãni se ridicã în picioare. În acest moment, creºtinul trebuie sã vadã îngerii coborând din cer ºi prãvãlind „piatra de la uºa mormântului”. În continuare, prin apariþia Sfântului Potir, ar trebui sã vedem toþi pe Domnul înviat din morþi, Care se oferã, „spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci”. Astfel, sã ne apropiem de Sfânta Împãrtãºanie, unul câte unul cu multã teamã, cu credinþã ºi cu dragoste. Urmeazã împãrtãºirea credincioºilor. Cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste, apropiaþi-vã! Cuvintele acestea sunt rostite de preot la fiecare Liturghie ºi prin invitaþia aceasta, suntem atenþionaþi despre pregãtirea sufleteascã ºi trupeascã pe care trebuie sã o facem, ca sã stãm la Cina lui Hristos. Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii ne spun

urmãtoarele despre modul în care trebuie sã ne împãrtãºim: Sfântul Ioan Gurã de Aur ne îndeamnã astfel: Când este vorba sã vii la aceastã masã dumnezeiascã ºi înfricoºãtoare, sã te apropii cu teamã ºi cu tremur, cu conºtiinþa curatã, cu postire (sufleteascã ºi trupeascã) ºi rugãciune, fãrã sã faci zgomot, sã dai din picioare ºi sã împingi pe cei de lângã tine. Pentru cã nerânduiala este dovada cea mai mare a nesãbuinþei tale ºi a dispreþului faþã de Sfintele Taine care-þi aduc þie, celui care faci acestea, chinuri ºi pedeapsã. Sfânta Împãrtãºanie este medicamentul mântuitor al rãnilor tale, este bogãþia veºnicã, care-þi aduce împãrãþia cerurilor. Sã simþi deci fricã, atunci când te apropii de Euharistie, sã plângi ºi sã te jelui pentru pãcatele pe care le-ai fãcut. ªi dupã ce þi-ai curãþit lãuntrul tãu, sã te apropii ºi sã te împãrtãºeºti în liniºte ºi rânduialã cuvenitã, pentru cã eºti în preajma împãrãþiei cerurilor. Dupã ce ai primit Sfânta Jertfã cea neprihãnitã, adicã Sfântul Trup ºi Sânge al lui Hristos, s-o sãruþi ºi s-o îmbrãþiºezi cu ochii, sã-þi umpli sufletul cu cãldurã duhovniceascã, încât adunarea în bisericã sã nu-þi fie pricinã de osândã ºi judecatã, ci

sã te îndrume la înþelepciunea sufletului, la iubire ºi virtute, la înfrãþirea cu Dumnezeu în statornicã pace. Adunarea în bisericã sã fie temelia miilor de bunãtãþi, încât ºi pe tine însuþi sã te întãreºti în credinþã ºi pe aproapele tãu. La Masa Domnului trebuie sã venim îmbrãcaþi cu haine de nuntã iar podoaba principalã a acestor veºminte duhovniceºti este iubirea faþã de toþi ºi mai ales faþã de duºmanii care ne-au fãcut rãu, ne-au nedreptãþit, ne-au necinstit ºi ne-au rãnit. Podoaba iubirii înseamnã iertarea tuturor. Cel ce se gândeºte cã Dumnezeu S-a fãcut om în Persoana lui Hristos, ca omul sã devinã dumnezeu dupã har, se umple de fricã, de înþelepciune ºi de admiraþie. Dacã Heruvimii ºi Serafimii stau cu teamã mare ºi uluiþi înaintea Tronului lui Dumnezeu ºi îºi acoperã feþele cu aripile lor, cu cât mai mult noi, credincioºii nevoitori! Dar trebuie sã ne apropiem nu numai cu fricã (fricã, respect, evlavie, reþinere) dar ºi cu credinþã. Nu credinþã abstractã, într-o „putere de sus”, ci în Dumnezeul concret, slãvit în Treime, aºa cum Îl mãrturisim, cu acrivie în Simbolul credinþei. Dumnezeu Însuºi când S-a fãcut om, ne-a descoperit aceastã credinþã ortodoxã, care înseamnã: • Credinþa în Sfânta Treime. • Credinþa în întruparea Fiului ºi Cuvântului în Persoana Mântuitorului Hristos. • Credinþa în Maica Domnului. • Credinþa în sfintele icoane, sfânta

Cruce, sfinþi ºi sfintele moaºte. • Credinþa în sfintele Canoane, în dogmele Bisericii, stabilite la cele ºapte sinoade ecumenice, ºi în Sfânta Tradiþie. • Credinþa în cele ºapte Taine ºi, în special, în cele patru Taine mântuitoare (Botezul, Mirungerea, Sfânta Împãrtãºanie ºi Sfânta Spovedanie). Nicio îndoialã ºi nicio ezitare nu trebuie sã existe în inima creºtinului care se împãrtãºeºte cu Trupul ºi Sângele lui Hristos. Dacã nu crede, sã nu se apropie! Cândva, într-un sat trãia un om aspru, influenþat de teoriile materialiste în aºa mãsurã, încât ajunsese un ateu ºi un existenþialist necredincios. Domnul Costas, aºa se numea, în vârstã de 40 ani, se afla în preajma unui Crãciun la Vrontul de Jos, unde avea niºte rude. în Ajunul Crãciunului, s-a întâlnit în sat cu pãrintele Gheorghe Cazakidis, un preot evlavios. - Bunã ziua, domnule Costas, i-a zis preotul. Acela nu a rãspuns. „Credinþa este opiu pentru popor, de ce sã vorbesc cu un preot?”, se gândea în sinea lui. - Dumneata nu crezi, dar dacã vii mâine la bisericã, cu siguranþã vei crede, i-a spus pãrintele, ºi a plecat. Dimineaþã clopotele bisericii Sfânta Teodora au început sã batã. Satul era în întregime alb, ninsese toatã noaptea. Domnul Costas, aþâþat de curiozitate, a mers la bisericã tocmai când începea Sfânta Liturghie. Locaºul era plin de oameni ºi a stat într-un colþ, indiferent, pânã în momentul Sfintei împãrtãºiri. - „Cu fricã de Dumnezeu...”, a rostit pãrintele ºi a început sã-i împãrtãºeascã pe credincioºi. Domnul Costas deodatã a sãrit ca ars ºi nu-i venea sã-ºi creadã ochilor...! Pãrintele Gheorghe þinea în mâini un Prunc dezbrãcat pânã la brâu, învelit în partea de jos într-o hainã roºie... . Din pieptul Pruncului þâºnea sânge... . Creºtinii primeau picãturile de sânge ºi, în continuare, se ºtergeau cu acea hainã roºie! Peste puþin timp lucrurile au devenit ca mai înainte. - Ah! a fost un vis, ºi-a zis în sine, se pare cã am adormit în picioare. N-a apucat sã-ºi termine gândul ºi, iatã, înaintea lui a apãrut aceeaºi vedenie. Pãrintele Gheorghe a înãlþat Sfântul Potir ºi a rostit: - „Mântuieºte, Dumnezeule, poporul Tãu...”! Mult mai puternic decât pãrintele a strigat, în acel moment domnul Costas: - „Cred Doamne..., cred”! ªi a cãzut în genunchi, plângând. Înlãuntrul lui s-a produs un cutremur mare, iar întunericul a fost alungat de lumina credinþei. Necredinciosul devenise credincios, mortul înviase! Ateul l-a vãzut pe Dumnezeu ca Prunc, oferindu-Se pentru mântuirea lumii... . Domnul Costa a trãit un Crãciun adevãrat! Cu fricã de Dumnezeu, cu credinþã ºi cu dragoste... Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 442- 448.

Ce se întâmplã când se boteazã copilul? Se boteazã în chip real omul sau nu se boteazã? Se întâmplã ceva în momentul botezului sau nu se întâmplã nimic? De ce trãieºte copilul care s-a botezat ca acei copii care nu s-au botezat? Are sau nu are efect botezul asupra copilului? Fiecare creºtin, din câte ºtim toþi, îºi boteazã copilul la douãtrei luni dupã naºtere. În timpul botezului se sãvârºeºte o mare minune, se sãvârºeºte unirea acestei mici existenþe cu Hristos – Care nu numai cã a venit printre noi, ci ºi a parcurs întreaga viaþã a omului ºi a trãit-o clipã de clipã. Ce se întîmplã dupã aceea, totuºi, încât copilul botezat trãieºte uneori ca ºi când nu ar fi botezat? Care sã fie explicaþia? ªi noi, cei mari, trãim de multe ori ca ºi când nu am fi botezaþi, ca ºi când nu s-ar fi sãvârºit aceastã minune în existenþa noastrã, ca ºi cum nu am fi murit în Hristos în timpul botezului, dupã cum vorbeºte Sfântul Apostol Pavel (Romani 6, 4) ºi ca ºi când nu am fi înviat în Hristos. Continuã sã trãiascã în noi omul acela vechi, care ar fi trãit în mod sigur dacã nu ne-am fi botezat. Aceastã mare tainã a naºterii din nou a omului se sãvârºeºte prin intermediul Sfintelor Taine ºi îndeosebi prin Botez. Dar aceastã minune, aceastã schimbare, aceastã renaºtere nu se întâmplã de o manierã magicã. Dacã un copil a fost botezat nu înseamnã cã din momentul acela va fi un copil sfânt. Chiar dacã a murit în Hristos prin botezul sãu, chiar dacã a murit în el omul cel vechi ºi a înviat cel nou, copilul are posibilitatea, în fiecare clipã, sã redevinã omul cel vechi. De aceea, unule mame vãzând comportamentul copiilor lor ajung sã spunã: „Nu þi-a pus suficient untdelemn la botez naºa ta!” sau „Nu te-a uns preotul cu untdelemn sfinþit la botez?”. Fluctuaþia stãrii omului, cu ºi fãrã Hristos, este valabilã pânã când pãrãseºte aceastã lume, dupã care starea noastrã va fi una stabilã, neschimbãtoare. Starea în care se va afla cine când moare aceea rãmâne. Este schimbãtoare mai ales starea copilului ºi existã prin urmare posibilitatea ca în fiecare clipã copilul sã se schimbe, sã se înstrãineze. Botezul omului încã din pruncie s-a impus pretutindeni. În mod firesc, la botez, omul ar trebui sã fie matur pentru a fi catehizat, pentru a cunoaºte creºtinismul, Evanghelia ºi pe Hristos, pentru a crede ºi pentru a hotãrî dacã vrea sã intre sau nu în Biserica lui Hristos. Biserica însã a îngãduit, din iconomie, botezul copiilor pentru cã, dacã nu ar fi fãcut acest lucru, foarte mulþi dintre oameni ar fi plecat din aceastã lume nebotezaþi. (...) Dincolo de aceasta, Biserica, care a îngãduit ºi a impus botezul pruncilor, s-a bazat de asemenea pe disponibilitatea ºi pe credinþa realã pe care o are naºul, cel care aduce pruncul la botez. Naºul nu este un element decorativ la botez, ci îºi asumã imense rãspunderi în faþa lui Dumnezeu. Naºul trebuie sã fie – se presupune cã este – un creºtin viu, un om altoit în chip real cu Hristos, un om care crede cu adevãrat. Biserica, la botezul pruncului nu se bazeazã doar pe credinþa pãrinþilor, ci are nevoie de un naº, deoarece este posibil ca unii pãrinþi sã fie necredincioºi sau indiferenþi ºi sã transmitã aceasta ºi pruncului nou botezat. Naºul nu este un element ornamental de lux, ci îºi asumã rãspunderi foarte mari ºi are de jucat un rol extrem de însemnat de care va da socotealã în faþa lui Hristos. Aºadar, pãrinþii ºi naºii trebuie sã conlucreze la mântuirea pruncului botezat, sã nu lase aceastã sarcinã unii în seama altora. (Arhim. Simeon Kraiopoulos, Pãrinþi ºi copii. Despre educaþia copiilor, Ed. Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 106111). Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

5


Argeºul Ortodox

SEVEREANU - dirijor, profesor, Melos NICOLAE compozitor ºi folclorist (1864-1941) Prin multipla sa activitate de dirijor de cor, cântãreþ bisericesc de înaltã clasã interpretativã, de compozitor de muzicã psalticã, de profesor ºi folclorist, Nicolae Severeanu se înscrie în rândul marilor figuri buzoiene, „ce au reprezentat cu cinste cultura bisericeascã ºi laicã din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi prima jumãtate a secolului al XX- lea” (Vezi Florian, Ion, Figuri buzoiene în circuitul culturii româneºti, Nicolae Severeanu. Art. apãrut în: Viaþa Buzãului, nr. 212 din 23 octombrie 1968). S-a nãscut la 14 octombrie 1864 în comuna Flãmânzi, judeþul Botoºani; comunã de unde s-a aprins flacãra marii rãscoale þãrãneºti din anul 1907. Rãmânând orfan de ambii pãrinþi la frageda vârstã de 6 ani, a fost crescut pânã la vârsta de 14 ani de o mãtuºã a sa, care l-a dat la ªcoala de Cântãreþi Bisericeºti din mãnãstirea Neamþ; ºcoalã înfiinþatã de mitropolitul Veniamin Costache în anul 1805, unde s-a bucurat de ocrotirea cântãreþului ºi dascãlului de vocaþie Arhimandritul Veniamin Niþescu, care era ºi director al ºcolii. Terminând ºcoala în anul 1880, Severeanu funcþioneazã ca psalt al mãnãstirii pânã în 1881, când în urma unei vizite canonice a mitropolitului Moldovei, Iosif Naniescu, este luat de acesta sub înalta sa protecþie ºi numit canonarh al Mitropoliei din Iaºi. Tot aici se perfecþioneazã în arta psaltichiei cu marele clasic al muzicii bisericeºti psaltice Dimitrie Suceveanu (Vezi Antonovici, Emil. Muzica bisericeascã ºi psalþii din Botoºani. Art. apãrut în: Mitropolia Moldovei ºi Sucevei. Anul XLVII, Nr. 1-2, ian-febr. 1971, Iaºi. pag. 119). Cu aceste apreciate calitãþi vocale ºi cu studii speciale de muzicã psalticã, Nicolae Severeanu vine în Bucureºti - probabil tot cu sprijinul mitropolitului - ºi obþine postul de protopsalt prin concurs la biserica „Domniþa Bãlaºa”, concurs unde „s-au prezentat 75 de candidaþi” (Vezi Vasilescu I. N. Pr. Doi cântãreþi bisericeºti, Neagu lonescu ºi Nicolae Severeanu. Art. apãrut în: Glasul Bisericii,Bucureºti, Anul XVIII, Nr. 7-12, iulie-dec. 1959, p. 680). Între anii 1885-1890, Severeanu a funcþionat alternativ ºi la bisericile: Sfântul Nicolae-Tabacu, Sfânta Ecaterina ºi Sfântul Spiridon-Nou din Bucureºti. „Aici se perfecþioneazã la Conservatorul de Muzicã între anii 1885-1888, având ca profesori pe Gheorghe Brãtianu la teorie-solfegiu, pe Eduard Wachmann la armonie, ºi pe George ªtephãnescu la istoria muzicii” (Vezi Cosma, Viorel. Muzicieni din România. Lexicon. Voi. VIII. Editura Muzicalã, Bucureºti, 2005. pag. 245). Absolvind Conservatorul, ocupã prin concurs catedra de muzicã de la Gimnaziul din Turnu-Severin (Vezi Posluºnicu, Mihail Gr., Istoria musicei la români, Bucureºti, 1928, pag. 6465), dar este transferat la Gimnaziul devenit Liceul Bogdan Petriceicu Hajdeu din Buzãu, funcþioneazã în acelaºi timp ºi la Seminarul Teologic din localitate ºi dirijeazã corul mixt al Episcopiei, pe care l-a format ºi care era „o inovaþie pentru acea vreme” (Vezi Cocora, Gabriel Pr. Corul Episcopiei Buzãului. Art. apãrut în: Glas. Bis.. Anul XXX, Nr. 7-8, iulieaugust, Bucureºti, 1971, pag. 730, nota 13)) Apreciat în mod deosebit de episcopul Dionisie al Buzãului, „Nicolae Severeanu este numit ºi cântãreþ I al Episcopiei (Vezi Buescu, Corneliu. ªcoala de cântãri de la Buzãu. Art. apãrut în: Studii de muzicologie, Voi. VIII. Editura Muzicalã, Bucureºti, 1984, pag. 195)* Menþionãm cã ministrul cultelor din acea perioadã, Tache Ionescu († 1903), fiind sesizat de necesitatea introducerii muzicii corale în Biserica Ortodoxã Românã, acordã o subvenþie tuturor episcopiilor din þarã, inclusiv Mitropoliei din Bucureºti. De aceastã subvenþie probabil a beneficiat ºi Episcopia Buzãului, fapt pentru care Severeanu pune bazele formaþiei corale a Episcopiei (n.n.)). În perioada cât a funcþionat ca protopsalt al Catedralei episcopale din Buzãu, Nicolae Severeanu a împodobit artistic slujbele religioase ce se oficiau în Catedralã, cu vocea sa frumoasã ºi impunãtoare de bas cantabil. Compozitor ºi publicist, Nicolae Severeanu, în prefaþa volumului sãu Irmologhion-Catavasier apãrut în anul 1900, aratã cã „tipãreºte aceastã carte motivat de faptul cã în bisericã cântãrile au deviat, din care cauzã cântãrile diferã de la o bisericã la alta ºi cã tipãrirea urmãreºte unificarea cântãrii bisericeºti, cã nu se va rezolva aceastã problemã decât prin transcrierea psaltichiei pe note liniare” (pag. 681). Aportul lui Nicolae Severeanu la promovarea învãþãmântului muzical bisericesc constã în „adeziunea sa totalã la uniformizarea cântãrilor bisericeºti” (Vezi Velea, Marin. In memoriam, Nicolae Severeanu, Art. apãrut în B.O.R., Anul XCIX, Mr. 5-6, mai-iunie, 1981, pag. 533). Ca dirijor a mai condus ani mulþi ºi fructuoºi - în afara corului episcopiei - ºi Societatea Coralã „Doina Buzãului” (1907-1940); formaþie coralã care activeazã ºi azi sub denumirea de „Lyra” ºi condusã de profesorul ªtefan Stãnescu. Tot la activitatea sa muzicalã bisericeascã se mai adaugã ºi

6

faptul cã împreunã cu Panã Brãneanã scoate o revistã pentru cântãreþii bisericeºti cu titlu vestitului cântãreþ ºi compozitor „Ioan Cucuzel”, care se tipãrea la Buzãu ºi al cãrui „prim numãr a apãrut la 15 martie 1912” (Vezi Vasilescu I. Pr. op. cit., pag. 682). Se ºtie cã Ioan Cucuzel spre deosebire de Sfântul Ioan Damaschin († 756), care a fost doar organizatorul cântãrii bisericeºti, Ioan Cucuzel a fost muzicianul care a fãcut adevãrata reformã a cântãrii bisericeºti ºi care a alcãtuit noi teorii muzicale ºi a instituit „un sistem nou de notaþie care cuprindea ºi indicaþii referitoare la tempo ºi la durata sunetelor” (Vezi Gruber I. R., Istoria Muzicii Universale, Moscova, 1960, trad. Rom. de Tatiana Nichitin, bucureºti, Vol. I, p. 123). Atât din activitatea sa de cântãreþ la bisericile din Bucureºti, menþionate mai sus, cât ºi din aceea de protopsalt al Episcopiei Buzãului, precum ºi cea de profesor de psaltichie la Seminarul Teologic, Nicolae Severeanu ºi-a dat seama cã muzica bisericeascã psalticã „în evoluþia sa fireascã, simte din ce în ce nevoia unor serioase modificãri tehnice de structurã, formã ºi ritm” (Vezi Alexandru, Luca. Priviri generale asupra musicei din Biserica Ortodoxã de rãsãrit, de la începutul creºtinismului ºi pânã în zilele noastre. Tezã de licenþã, Bucureºti, 1898, pag. 100-101). Având în vedere cele de mai sus, putem concluziona cã Nicolae Severeanu a fost un fervent susþinãtor al adaptãrii muzicii bisericeºti psaltice la noile metode ºi cerinþe de

execuþie, considerând clasicele procedee de creaþie „vechi, depãºite ºi necorespunzãtoare timpului” (Vezi Velea, Marin. op. cit., pag. 530). Compozitor de muzicã psalticã ºi de muzicã coralã laicã, Nicolae Severeanu a publicat urmãtoarele lucrãri: 1. Anastasimatarul, Irmologhionul ºi Gramatica muzicii bisericeºti, în colaborare cu Neagu Ionescu. Bucureºti, Tipo.Litografia Cãrþilor bisericeºti, 1897; 2. Noul Anastasimatar cuprinzând cele 8 glasuri cu podobiile lor, Buzãu, Tip. Societãþii Române Cooperative „La Cruce”, 1900; 3. Irmologhion - Catavasier, cuprinzând Catavasiile tuturor praznicelor de peste an cu axioanele lor, Buzãu, 1900; 4. Prohodul Domnului ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ce se cântã în Sfânta ºi Marea Vineri la priveghere, aranjat pe psaltichie ºi note liniare..., Bucureºti, 1905; 5. Liturghierul ritmic, cuprinzând cântãrile Sfintei Liturghii, ale Sfinþilor Ioan Gurã de Aur, Vasile ºi Grigorie, pentru uzul Seminariilor ºi ªcoalelor de cântãreþi, Buzãu, 1928; 6. Anastasimatarul ritmic cuprinzând Cântãrile celor 8 glasuri cu podobiile lor, precum ºi slavele celor 11 evanghelii ale Învierii. Ediþia a II-a, Buzãu, 1938. Ca profesor, Nicolae Severeanu a publicat urmãtoarele lucrãri didactice: 1. Curs elementar de muzicã orientalã (bisericeascã), aprobat de Sf. Sinod pentru uzul Seminariilor ºi ªcoalelor de cântãreþi, Buzãu, 1900; 2. Curs de solfegii pentru clasele I-IV secundare (în colaborare cu Maria Severeanu), Buzãu, 1909; 3. Curs elementar de muzicã vocalã pentru uzul ºcoalelor secundare. Partea I-IV (în colaborare cu Maria Severeanu), Bucureºti, 1902.

Ca folclorist, Nicolae Severeanu nu a fãcut culegeri de folclor, dar a prelucrat ºi armonizat melodii populare din diferite zone ale þãrii, pe care le menþionãm: 1 Cântecul Brãilei din 1828, cules de Neagu Ionescu ºi publicat în: „Arta”, Iaºi, 5, Nr. 3, 1896; 2. Smaranda - cântec ardelenesc din repertoriul baritonului P. Petrovici, Glas III, publicat în: „Ioan Cucuzel”, Bucureºti, 1, Nr. 4, din 15 VI, 1912; ºi pe notaþie liniarã de Nicolae Severeanu; 3. Rujiþã de pe rãzor - melodie popularã scrisã în glasul I ºi publicatã în „Ioan Cucuzel”, Bucureºti, 1, Nr. 4, din 15 VI, 1912, pe notaþie liniarã de Nicolae Severeanu; 4. Cuculeþul - melodie popularã, glas VIII, publicatã în „Ioan Cucuzel”, Bucureºti, 1, Nr. 5-6, 1912, pe notaþie liniarã de Nicolae Severeanu; 5. Pãsãricã cenuºie – cântec popular publicat în revista „Izvoraºul” - Bistriþa-Mehedinþi, 15, Nr. 5, 1936. Publicã de asemeni ºi coruri populare ºi patriotice pe care diverse formaþii corale le-au prezentat ºi încã le mai prezintã în concerte publice. Între acestea menþionãm: 1. Opt coruri pentru cor mixt, Bucureºti, 1914 (în colaborare cu Maria Severeanu); 2. 20 de cântece pentru douã voci egale (f.a.); 3. Sergentul, cor la trei voci egale (f.a.); 4. Colecþiuni de cântece naþionale bãtrâneºti ºi cãlugãreºti pe muzicã orientalã, Buzãu, 1914. Colecþia cuprinde urmãtoarele lucrãri: „Trãiascã regele”; „Brãiliþa”; „O, prea frumoasã pustie”; „Frunzuliþã de dudãu”; „Mugur, mugurel”; „Deºteaptã-te române”; „Hora Unirii”; „O, prea fericiþi pãrinþi”; „Când aud cucu cântând”; „Foaie verde fir de nalbã”; „De pe plaiu’nstrãinãrei”; „Hai sã tragem hora mare”, „Pre Tine Te lãudãm”, „Limba româneascã”, „Marºul de la 1848”; Ca muzicolog, Nicolae Severeanu a contribuit la îmbogãþirea muzicologiei româneºti cu articolele: 1. Decadenþa Musicei Orientale, articol publicat în „Ioan Cucuzel”, Buzãu, An I (1912), Nr. 5-6, (iul.-aug.), pag. 7-10; 2. Amintiri din 1871-1885, articol publicat în: B.O.R., Bucureºti, An LV (1937), Nr. 11-12, (nov.-dec.), pag. 713-714; 3. Amintiri despre Dimitrie-Suceveanu. Un alt cântãreþ al Iaºului este G. Cociu. Articol apãrut în „Cultura”, Bucureºti, An XXVII (1938), Nr. l-2 (ian.-febr.), pag. 10-12. Ca dirijor, Nicolae Severeanu vine dupã unele încercãri nereuºite ale altor muzicieni dornici sã înfiinþeze un cor al episcopiei, aºteptat cu multã nerãbdare de mulþi credincioºi iubitori ai muzicii corale bisericeºti. În acest context, menþionãm cã deºi Nicolae Severeanu conducea încã din 1890 acest cor în mod gratuit ºi neoficializat, la 1 septembrie 1894 cu ordinul Ministerului Cultelor nr. 4922 din 24 septembrie înregistrat la Episcopia Buzãului sub nr. 1020 din 27 septembrie 1894, „este numit dirigintele corului de la catedrala episcopalã” (Vezi Vasilescu I. Pr., art. cit., pag. 679). Plata corului se fãcea cu bani din diurna ministerului cât ºi din bugetul Episcopiei. Nu a durat mult aceastã situaþie, întrucât Nicolae Severeanu intrând în conflict cu arhiereul Teofil Mihãilescu - locotenent de episcop - care obliga pe toþi psalþii episcopiei sã ia parte la slujbele din cursul sãptãmânii -imposibil pentru el demisioneazã din postul de dirijor al corului episcopiei ºi din cel de protopsalt al catedralei, la 31 martie 1922. Dãm mai jos o parte din cererea de demisie a lui Severeanu, care pe lângã serioasele motive invocate, menþioneazã ºi jignirea pe care i-a adus-o în public episcopul, subliniazã totuºi fidelitatea cu care a slujit Biserica: „Am servit la aceastã Sfântã Episcopie ca cântãreþ ºi dirijor timp de 32 de ani ºi am înfiinþat corul vocal, lucru ce nu se pomenea la acea datã, ba încã cu mari sacrificii, cãci timp de 4 ani, de la 1890-1894, am predat gratuit muzica vocalã la Seminar, numai de a forma corul vocal la Episcopie cu elevii Seminarului, ºi tocmai la 1894 s-a prevãzut în bugetul Ministerului ºi Instrucþiunii o diurnã anualã de 3000 lei, când am înfiinþat corul mixt, care existã ºi astãzi ºi care a servit de model în toatã Eparhia” (Vezi Arhiva Episcopiei Buzãului, Seminar, dosar Nr. 10 (1921)). Odatã cu demisia lui Severeanu, corul mixt al Episcopiei s-a desfiinþat, iar coriºtii în frunte cu dirijorul lor au trecut la biserica „Neguþãtori” din Buzãu, pe care Severeanu l-a dirijat între anii (1934-1941) (Vezi Arhid. Prof. Mihalache Tudor. Corala Catedralei Episcopale. Art. apãrut în: „Glasul Bisericii”, Nr. 128, iulie-sept. 2002, Buzãu). În urma acestor susþinute eforturi pe plan artistic, cultural ºi bisericesc, Nicolae Severeanu îºi dã obºtescul sfârºit la 9 martie 1941 în Buzãu, fiind condus la locul de veci de nenumãraþii sãi elevi ºi admiratori ai activitãþii sale de dirijor, profesor ºi compozitor de muzicã psalticã ºi coralã laicã ºi religioasã. Pr. Prof. Univ. Dr. Marin VELEA


Argeºul Ortodox

Când situaþia în care te afli pare fãrã ieºire Vã puteþi imagina scena biblicã din cartea Ieºirea, capitolul 14? Dupã evenimentul extraordinar al plecãrii de la Faraon, poporul Israel a ajuns în faþa Mãrii Roºii, cu armata egipteanã apropiindu-se rapid de ei, din urmã. Vedeau cu toþii norul de praf stârnit de copitele cailor, tot mai aproape. Nu aveau nici plute, nici bãrci cu care sã traverseze marea. Nu aveau arme cu care sã se apere. ªi nu aveau nevoie de nimeni sã le spunã cã erau într-o situaþie fãrã ieºire. Evreii au început imediat sã se plângã (lucru obiºnuit pe parcursul cãlãtoriei prin pustie): Ieºirea 14: 10-12. „Dar când s-a apropiat Faraon ºi când s-au uitat fiii lui Israel înapoi ºi au vãzut cã Egiptenii vin dupã ei, s-au spãimântat foarte tare fiii lui Israel ºi au strigat cãtre Domnul. ªi au zis cãtre Moise: Oare nu erau morminte în þara Egiptului, de ce ne-ai adus sã murim în pustie ? Ce ai fãcut tu cu noi, scoþându-ne din Egipt ? Nu þi-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, când þi-am zis: Lasã –ne sã robim Egiptenilor, cã e mai bine sã fim robi Egiptenilor decât sã murim în pustia aceasta ?” Moise le-a spus sã stea pe loc, sã nu facã nimic ºi sã lase pe Dumnezeu sã se ocupe de tot (vers. 13, 14). „Moise însã a zis cãtre popor: Nu vã temeþi! Staþi ºi veþi vedea minunea cea de la Domnul, pe care vã va face-o El astãzi, cãci pe Egiptenii pe care îi vedeþi astãzi nu-i veþi mai vedea niciodatã. Domnul are sã Se lupte pentru voi, iar voi fiþi liniºtiþi.” Însã era evident cã Dumnezeu dorea ca israeliþii sã facã mai mult decât sã aºtepte pasivi. Observaþi ce le-a spus Dumnezeu (vers. 15). „Atunci a zis Domnul cãtre Moise: Ce strigi cãtre Mine ? Spune fiilor lui Israel sã porneascã.” Nu trebuie sã minimalizãm situaþia în care se gãseau evreii. Înainte drumul le era blocat de mare. Nici dacã ar fi avut bãrci nu ar fi fost uºor sã transporte dincolo toatã mulþimea aceea de oameni, mai înainte de sosirea oºtilor egiptene. Sursele extrabiblice ne spun cã aproximativ 2 milioane de evrei au pãrãsit atunci Egiptul, ceea ce ne ajutã sã înþelegem gravitatea situaþiei. Sfânta Scripturã ne spune cã Faraon a trimis 600 dintre cele mai bune care de luptã, cãlãreþii ºi toate carele Egiptului. (Ieºirea 14, 6-7) Carele de luptã egiptene erau conduse de câte trei oameni, deci erau 1800 de soldaþi, plus cei care conduceau celelalte care, fãrã a pune la socotealã cãlãreþii. Nici nu-i de mirare cã israeliþii erau îngroziþi. Aici descoperim un principiu spiritual. Moise le-a spus oamenilor sã stea liniºtiþi ºi sã-L lase pe Dumnezeu sã se ocupe de situaþie. Însã Dumnezeu a completat: „Spune fiilor lui Israel sã porneascã.” Viaþa creºtinã nu este nici staticã, nici pasivã, ci una dinamicã ºi activã. Acest principiu nu se schimbã atunci când drumul devine accidentat, nici când înainte ne stã o mare ºi nu avem nici mãcar o bucatã de scândurã pe care s-o trecem. Principiul nu se schimbã nici când vrãjmaºul ne atacã ºi situaþia noastrã pare fãrã ieºire. Dumnezeu ne cere sã mergem drept înainte. Însã cum facem aceasta?

I. Trebuie sã avem încredere în Dumnezeu (Ieºirea 14: 13,14) Când se ivesc situaþii aparent fãrã ieºire, critice, trebuie sã ne pãstrãm încrederea în Dumnezeu. „Nu vã temeþi! Staþi ºi veþi vedea minunea cea de la Domnul...” În continuare vom vedea trei aspecte ale acestui principiu. A. Încrederea noastrã în Dumnezeu trebuie sã fie liber consimþitã. Deoarece încrederea noastrã în Dumnezeu este personalã, trebuie acordatã în mod liber. Nu poate fi impusã. Am învãþat cu toþii cã nu-i poþi face pe oameni sã aibã încredere în tine. Îi poþi convinge sã spunã cã au încredere în tine, însã nu ºi sã aibã în mod real încredere în tine. Poþi spune cã ai încredere în Dumnezeu, însã numai Dumnezeu îþi cunoaºte inima. În I Tim. 4: 10: „Fiindcã pentru aceasta ne ºi ostenim ºi suntem ocãrâþi ºi ne luptãm, cãci ne-am pus nãdejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioºilor.” Sfântul Apostol Pavel îi spunea lui Timotei cã încrederea în Dumnezeu i-a pregãtit pentru lucrarea ºi suferinþa lor. Nu truda ºi suferinþele lor pentru Iisus Hristos i-au silit sã se încreadã în El – ci invers. Învãþãm sã ne bizuim liber pe Dumnezeu.

B. Încrederea noastrã în Dumnezeu trebuie exprimatã într-un mod ferm. Încrederea nu este un principiu imprecis. Orice deviere este „neîncredere”. Putem lãsa ca multe lucruri sã ne slãbeascã încrederea. Este uºor sã mergem la bisericã ºi sã dãm mãrturie despre încrederea în Dumnezeu pentru toate lucrurile. Încrederea e mai dificilã atunci când eºti diagnosticat cu o boalã fatalã, ai un fiu risipitor sau þi-ai pierdut posesiunile materiale, sau ajungi în crizã. Avem nevoie sã ne amintim cuvintele lui Iisus, din Ioan 16: 33: „Acestea vi le-am grãit, ca întru Mine pace sã aveþi. În lume necazuri veþi avea, dar îndrãzniþi! Eu am biruit lumea.” Trebuie sã ne încredem ferm în Cel care ne dã biruinþa. Învãþãm sã vestim împreunã cu Sfântul Pavel (I Cor. 15: 57): „Dar mulþãmiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dã biruinþa prin Domnul nostru Iisus Hristos.” C. Încrederea noastrã în Dumnezeu trebuie trãitã deplin Când ne încredem întru totul în Dumnezeu, noi dãm mãrturie pentru Dumnezeu. De-a lungul vieþii am avut ocazia sã verific cã singurã strãdania umanã nu va aduce succesul, ci pânã la urmã

agraveazã ºi mai mult situaþia. Anxietatea ºi neliniºtea noastrã împiedicã lucrarea pe care Dumnezeu încearcã sã o facã prin noi. Putem avea încredere deplinã în Dumnezeu pentru cã El ne poate ajuta. Aduceþi-vã aminte cuvintele sfântului apostol Pavel din Efeseni 3: 20: „Iar Celui ce poate sã facã, prin puterea cea lucrãtoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi.” În cartea Ieºirea, Moise a spus poporului: „Nu vã temeþi! Staþi ºi veþi vedea minunea cea de la Domnul...” Acesta a fost un sfat bun. Moise dorea ca oamenii sã aibã încredere în puterea lui Dumnezeu. La fel ca cei de atunci, ºtim ºi noi astãzi, cã putem avea încredere în Dumnezeu în mod deplin, ferm ºi liber în situaþiile aparent fãrã ieºire din viaþa noastrã de fiecare zi.

II. Trebuie sã practicãm supunerea faþã de Dumnezeu (Ieºirea 14:15) Când Dumnezeu κi face cunoscutã voia, singura noastrã opþiune este supunerea. Supunerea vine dupã încredere. A. Supunerea noatrã trebuie sã fie neºovãitoare (vers. 15): „... Spune fiilor lui Israel sã porneascã.” Pentru Israel, sã meargã înainte însemna sã meargã direct în mare. Lecþia de aici este cã Dumnezeu vrea sã nu ºovãim. Dacã avem încredere în El, ascultarea neºovãielnicã este un rãspuns natural. Aceasta este ideea pe care autorul epistolei cãtre Evrei o are în minte atunci când spune: „Sã ne apropiem cu inimã curatã, întru plinãtatea credinþei, curãþindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rãu ºi spãlându-ne trupul în apã curatã.” (Evr. 10: 22). Sfântul Apostol Iacov spune astfel: „Sã cearã însã cu credinþã, fãrã sã aibã nici o îndoialã, pentru cã cine se îndoieºte este asemenea valului mãrii, miºcat de vânt ºi aruncat încoace ºi încolo” (Iacov 1: 6). B. Ascultarea noastrã trebuie sã fie îndrumatã de o autoritate (Ieºirea 14: 21): „Iar Moise ºi-a întins mâna sa

asupra mãrii ºi a alungat Domnul marea toatã noaptea cu vânt puternic de la rãsãrit ºi s-a fãcut marea uscat, cã s-au despãrþit apele.” Toiagul lui Moise era simbolul autoritãþii, puterii ºi disciplinei divine. Toiagul arãta drumul pe care oamenii trebuiau sã-l urmeze. Astãzi Cuvântul lui Dumnezeu ne aratã direcþia în care trebuie sã mergem. Adesea oamenii spun cã Dumnezeu doreºte de la ei un lucru sau altul, însã hotãrârea lor este de multe ori bazatã pe emoþii, nu pe Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Ascultarea noastrã trebuie îndrumatã de Cuvântul lui Dumnezeu care are autoritate asupra vieþii creºtinului. C. Ascultarea noastrã trebuie sã conducã la separare (Ieºire 14: 27-29) Pentru israeliþi, mergerea înainte a însemnat separare. Erau separaþi nu numai de armata lui faraon, dar ºi de viaþa lor de dinainte. Ei vedeau mâna cea puternicã a lui Dumnezeu lucrând în mijlocul lor. Dacã israeliþii nu ar fi mers înainte, ar fi trebuit sã înfrunte armata lui Faraon, mânia lui ºi în cele din urmã, moartea sau sclavia. Ascultarea noastrã faþã de Domnul ne va separa de puterea pãcatului (Luca 9: 62): „Iar Iisus a zis cãtre el: Nimeni care pune mâna pe plug ºi se uitã îndãrãt nu este potrivit pentru împãrãþia lui Dumnezeu.”

III. Trebuie sã avem o experienþã cu Dumnezeu cu obiective bine fixate (Ieºirea 15) Experienþa israeliþilor cu Dumnezeu era realã ºi dinamicã. Nu a avut loc la voia întâmplãrii, ci cu un scop! Gândiþi-vã la cãlãuzirea lui Dumnezeu în situaþiile urmãtoare. A. Experienþa lor a avut loc la locul ales de Dumnezeu (Ieºirea 15: 4): „Carele lui Faraon ºi oºtirea lui în mare le-a aruncat. Pe cãpeteniile cele de seamã ale lui Marea Roºie le-a înghiþit.” Locul în care au ajuns israeliþii era un loc real. Era locul hotãrât în care poporul sã facã o alegere decisivã: ori sã se întoarcã în Egipt, cu Faraon, ori sã meargã înainte, prin mare, cu Dumnezeu. Sunt locuri unde ne duce Dumnezeu. În fiecare loc ales de El, Dumnezeu ne îngãduie sã avem experienþa lucrãrii pe care o face pentru noi ºi cu noi. Dumnezeu ne conduce în locuri unde putem duce la împlinire planurile pe care le are cu noi (Facerea 12:1): „Dupã aceea a zis Domnul cãtre Avram: Ieºi din pãmântul tãu, din neamul tãu ºi din casa tatãlui tãu ºi vino în pãmântul pe care þi-l voi arãta Eu.” Dumnezeu a avut un plan clar pentru Avram, aºa cum are un plan ºi pentru fiecare dintre noi. B. Experienþa lor s-a petrecut potrivit cu planul lui Dumnezeu. Ce anume a avut Dumnezeu în vedere pentru poporul Israel în toate acele experienþe? 1. Experienþa minunilor (Ieºirea 15: 11): „Doamne, cine este asemenea Þie între dumnezei ? Cine este asemenea Þie preaslãvit în sfinþenie, Minunat întru slavã ªi fãcãtor de minuni ?” Moise ºi poporul au înãlþat un imn de laudã ºi au cântat minunile fãcute de Dumnezeu. cuvântul „minuni” (ebraicul pele) înseamnã „ceva extraordinar, un miracol sau ceva minunat”. Dumnezeu fãcea lucruri minunate, iar israeliþii le-au trãit în mod personal. 2. Experienþa închinãrii (Ieºirea 15: 1): „Atunci Moise ºi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta ºi au zis: Sã cântãm Domnului, cãci cu slavã S-a preaslãvit !. Pe cal ºi pe cãlãreþ în mare i-a aruncat.” Versetul 1 spune: „au cântat Domnului cântarea aceasta...”. Aceasta a fost experienþa închinãrii. În închinarea noastrã trebuie sã fie întotdeauna un moment de laudã la adresa lui Dumnezeu pentru ce a fãcut în vieþile noastre. 3. Experienþa mãrturisirii (Ieºirea 15: 14, 15): „Auzit-au neamurile ºi s-au cutremurat, Fricã a cuprins pe cei din Filisteia. Atunci s-au spãimântat cãpeteniile Edomului. Pe conducãtorii Moabului cutremur i-a cuprins.” Cele fãcute de Dumnezeu pentru poporul evreu în curând aveau sã fie vestite printre popoare. Lucrãrile puternice ale lui Dumnezeu ar trebui proclamate de la o zare la alta. Trebuie sã le spunem oamenilor ce face Dumnezeu în vieþile noastre. Ascultaþi ce i-a spus Iisus Hristos demonizatului din þinutul Gadarenilor : „...Mergi în casa ta, la ai tãi ºi spune-le câte þi-a fãcut þie Domnul ºi cum te-a miluit.” (Marcu 5: 19). Experienþa noastrã cu Dumnezeu are un scop. Când o situaþie pare fãrã ieºire, trebuie sã avem încredere în Dumnezeu, sã practicãm supunerea faþã de El ºi sã înþelegem cã Dumnezeu are un plan în toate experienþele pe care le avem cu El. La fel stau lucrurile cu fiecare dintre cerinþele lui Dumnezeu. Toate darurile sunt promise cu condiþia ascultãrii noastre. Dumnezeu are un cer plin de binecuvântãri pentru cei care coopereazã cu El. Toþi cei care ascultã de El pot cere cu încredere împlinirea fãgãduinþelor Lui. Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

7


C M Y K

Argeºul Ortodox

Ortodoxia la zi

Hram la Mãnãstirea „Sfântul Ioan Botezãtorul“-Antoneºti din Corbeni (Argeº) În cuvântul de învãþãturã Înaltpreasfinþia Sa a mulþumit celor prezenþi pentru dragostea pe care o au pentru mica mãnãstire de la Corbeni, amintind totodatã ºi de importanþa acestei sãrbãtori închinatã Sfântului Ioan Botezãtorul. Construirea acestei mãnãstiri argeºene a început în 1943 pe un teren donat de Gheorghe Erbaºu ºi a rãmas nefinalizatã, sfântul locaº servind multã vreme ca staul pentru oile localnicilor. Dupã anul 1989, la iniþiativa Înalt Preasfinþitului Arhiepiscop Calinic au început lucrãrile de reconstruire care au fost terminate în

anul 2004, mãnãstirea fiind sfinþitã în data de 24 iunie, în ziua de cinstire a Naºterii Sf. Ioan Botezãtorul. De asemenea, în paraclisul mãnãstirii elevii ºcolii generale din comuna Corbeni au organizat o expoziþie de picturã, operele lor fiind admirate de toþi cei care au participat la Sfânta Liturghie.

Mãnãstirea de maici Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul din comuna Corbeni, judeþul Argeº, ºi-a sãrbãtorit joi, 24 iunie, hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiatã de Înalt Prea Sfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, înconjurat de un important sobor de preoþi ºi diaconi, informeazã eparhiaargeºului.ro.

Înaltpreasfinþitul Arhiepiscop Calinic al Argeºului ºi Muscelului ºi Preasfinþitul Ambrozie al Giurgiului, în pelerinaj în Macedonia În perioada 14-18 iunie, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, însoþit de Preasfinþitul Pãrinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, alãturi de un grup de pelerini din Eparhia argeºeanã au efectuat un pelerinaj în Macedonia, unde au fost vizitate o serie de mãnãstiri ºi vestigii istorice. Printre locurile istorice vizitate s-a numãrat ºi oraºul macedonean Ohrid, de mare importanþã naþionalã ºi cu o deosebitã istorie culturalã ºi bisericeascã. Aici, primul obiectiv vizitat de grupul de pelerini a fost Catedrala Sf. Clement, a patra bisericã ridicatã pe acest loc, construitã în anul 1035 de arhiepiscopul Lav.

Pelerinii au fost impresionaþi de cel mai vechi ansamblu de fresce pe care îl gãsim în aceastã epocã în Macedonia. Acesta a fost executat prin anii 1040-1045 în Catedrala Sfânta Sofia de la Ohrid, dupã ce oraºul a fost recucerit de la bulgari de cãtre Vasile al II-lea, în 1016, ºi transformat în reºedinþa unei arhiepiscopii autocefale, care depindea direct de împãrat. Al doilea titular al scaunului, arhiepiscopul grec Leon (10371056), fost cartofilax al Sfintei Sofia de la Constantinopol (cum s-ar spune vicar general al Patriarhiei), a hotãrât pictarea acestui decor. Biserica închinatã Sfântului Ioan Evanghelistul, numitã ºi Biserica Kaneo, a fost, de asemenea, unul dintre locaºurile de cult care i-a încântat pe pelerini. În cadrul acestui pelerinaj cei doi ierarhi, au avut întâlniri cu Arhiepiscopul ªtefan, Întâistãtãtorul Bisericii Macedoniei, Episcopul Clement, Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Macedoniei, cu Mitropolitul Ilarion de Bregalnica, cu Înaltpreasfinþitul Agatanghel, Mitropolit de Povardarie ºi cu stareþi ºi stareþe ai mãnãstirilor din Macedonia. De asemenea, au avut loc întâlniri ºi cu reprezentanþi ai comunitãþilor de aromâni de la Bitola, cu teologi ºi clerici-bursieri ai statului român ºi ai Bisericii Ortodoxe Române. Totodatã, a fost

vizitatã comunitatea de aromâni de la Corcea, pãstoritã de preacucernicul pãrinte Veriga, unde Înaltpreasfinþitul Calinic a ctitorit o monumentalã bisericã. Aici, Înaltpreasfinþia Sa le-a oferit tuturor icoane de argint reprezentând Sf. Voievod Neagoe Basarab ºi „Învãþãturile“ sale. Totodatã, a fost vizitat ºi Seminarul Teologic „Sf. Clement“ de la Skopje , unde a avut loc o întâlnire cu profesorii de aici. Cu acest prilej, pelerinii au aflat faptul cã Seminarul teologic din Skopje a format 42 de generaþii, iar dupã conferinþele la care au participat aici, pelerinii prezenþi au fost consideraþi ca fiind „cea de-a patruzeci ºi treia generaþie de absolvenþi“.

În Duminica a V-a dupã Rusalii Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala din Curtea de Argeº În Duminica a cincea dupã Rusalii, la Catedrala Arhiepiscopalã din Curtea de Argeº, Sfânta Liturghie a fost oficiatã de cãtre Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, alãturi de un sobor de preoþi ºi diaconi. În cuvântul sãu de învãþãturã, cu trimitere la Evanghelia cititã în cadrul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinþia Sa a fãcut referire la cãinþã: „Ne-a dat Dumnezeu cãinþa pânã în clipa morþii. Tocmai aici este minunea, bucuria, speranþa ºi darul lui Dumnezeu, darul cãinþei cu care am fost învredniciþi. Sã primim acest dar pânã în clipa morþii, dar care se face nou din dragostea nemãrginitã, ne dã aceastã speranþã unicã, aºa ca noi sã nu disperãm niciodatã“. Dupã oficierea Sfintei Liturghii, credincioºii prezenþi în Catedrala arhiepiscopalã au putut asculta un concert de muzicã religioasã susþinut de câteva coruri participante la Festivalul Internaþional de muzicã coralã „Dumitru Georgescu Kiriac” Paginã realizatã de Pr. Ciprian NECULA


Argesul Ortodox, Anul IX, nr. 462, 1 - 7 iulie 2010